Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SEMINAR 1
INTRODUCERE
Aplicațiile sunt structurate în 4 părți:
Partea I
Face o introducere în modul de compensare a rețelelor unidimensionale (nivelment și gravimetrie)
prin metodele măsurătorilor directe, indirecte și condiționate. Măsurătorile indirecte cuprind doar
două variante, respectiv indirecte ponderate și indirecte libere. Măsurătorile indirecte neponderate
pot fi considerate ca un caz particular al măsurătorilor indirecte ponderate, când ponderea este 1.
În afara problemelor rezolvate, în acest capitol există și un set de probleme de rezolvat (Aplicația
6), pe care studenții le pot rezolva pe parcursul semestrului, sau atunci când va fi nevoie.
Problemele sunt complexe și reprezintă un mod de verificare a cunoștințelor.
Partea II
Abordează prelucrarea rețelelor bidimensionale, respectiv determinarea poziției planimetrice prin
metoda celor mai mici pătrate. Se consideră o rețea în care s-au măsurat toate direcțiile, toate
distanțele și toate diferențele de coordonate cu ajutorul receptoarelor GNSS. Se compensează
rețeaua în patru moduri diferite:
- Se compensează doar direcțiile măsurate, cu ponderea considerată 1;
- Se compensează doar distanțele măsurate, cu ponderea calculată conform formulelor din
lucrare;
- Se compensează doar diferențele de coordonate, cu ponderea calculată conform formulelor
din lucrare;
- Se compensează toate măsurătorile în bloc, respectiv direcții, distanțe și diferențe de
coordonate.
Partea III
Este dedicat prelucrării rețelelor tridimensionale, respectiv determinărilor GNSS. În prezent
poziționarea punctelor cu tehnologia GNSS a devenit frecventă și este bine ca un inginer să
cunoască modul în care datele sunt prelucrate. Rezultatele sunt pe elipsoidul utilizat de receptoarele
GNSS, respectiv WGS84 sau GR80.
Partea IV
Este dedicat transformărilor de coordonate. În România este o situație fericită în sensul că există în
prezent 73 de stații permanente ale ANCPI față de care orice receptor GNSS se poate poziționa
foarte rapid. De asemenea există un program de transformare a poziției receptoarelor GNSS de pe
elipsoidul WGS84 sau GR80 direct în sistemul plan Stereografic 1970, pe elipsoidul Krasovski. Nu
însă oriunde în lume este la fel și un inginer geodez este obligat să cunoască foarte bine mecanismul
de trecere de la un sistem de coordonate la altul.
Sistem local
WGS-84 geocentric Observații
nongeocentric
elipsoid Suprafața de referință, de ex: Krasovski, Bessel,
X , Y , Z GNSS puncte
Sunt determinați cei 7 parametrii ai
comune X , Y , ZLS transformării Helmert folosind punctele comune
X , Y , Z GNSS 7 parametrii Coordonatele WGS-84 sunt transformate în
X , Y , ZLS sistem local cu parametrii cunoscuți
Coordonatele carteziene sunt transformate în
B, L, h LS coordonate elipsoidale (în funcție de fiecare
elipsoid local)
Altitudinile sunt omise, deci se consideră
B, LLS suprafață de coordonate
Proiectarea punctelor de pe suprafața
x, yLS elipsoidului pe un plan de referință într-un
sistem local
1. Aplicația 10B - Transformarea x, y LS prin formulele cu coeficienți constanți, în B, L LS
2. Pentru a completa coordonata punctului B, L, h LS trebuie cunoscute altitudinile elipsoidale.
3. Aplicația 11A - Transformarea B, L, h LS în X , Y , ZLS - Lucrarea 11A.
4. Aplicația 12 - Coordonatele punctelor comune X , Y , Z GNSS referite la WGS-84 și X , Y , ZLS
referite la sistemul local sunt folosite la determinarea celor 7 parametrii ai transformării
Helmert.
5. Aplicația 13 - Coordonatele X , Y , Z GNSS (referite la WGS84) pentru alte puncte decât cele
comune pot fi transformate prin ecuația (10.17) în X , Y , ZLS referite la un sistem local folosind
parametrii de transformare calculați în pasul anterior.
6. Aplicația 11B - Toate coordonatele X , Y , ZLS pot fi transformate în B, L, h LS referite la un
sistem local.
7. Aplicația 10A - Omițând altitudinile, punctele B, L LS de pe suprafața elipsoidului sunt
proiectate pe plan.
BIBLIOGRAFIE
Teoria Erorilor, Geodezie, GNSS - Caiet de lucrări practice Cornel PĂUNESCU, Vlad PĂUNESCU.
SEMINAR 1
COMPENSAREA REȚELELOR UNIDIMENSIONALE
(1.2.1)
în care:
- M1, M2, .... Mn, sunt măsurătorile directe,
- n este numărul de măsurători directe.
vi = M - Mi. (1.2.2)
(1.2.3)
și
- sm, eroarea medie pătratică a mediei aritmetice.
(1.2.4)
(1.3.1)
Suma pătratelor va fi calculată în milimetri, pentru a obține valoarea preciziilor tot în milimetri.
Cu formula 1.2.3 se calculează s0, eroarea medie pătratică a unei singure măsurători;
SEMINAR 2
COMPENSAREA REȚELELOR UNIDIMENSIONALE
(2.2.1)
în care:
- M1, M2, .... Mn, sunt măsurătorile directe, respectiv cotele punctului P obținute din diferențele de
nivel adunate la cotele punctelor vechi;
- p1, p2, .... pn, ponderile măsurătorilor directe;
- n este numărul de măsurători directe.
vi = M - Mi. (2.2.2)
și
- sm, eroarea medie pătratică a mediei aritmetice.
(2.2.4)
V i = M – Mi
Ponderea se calculează cu formula p = 1/Dist (km).
(2.3.1)
Suma pătratelor va fi calculată în milimetri, pentru a obține valoarea preciziilor tot în milimetri.
Cu formula 2.2.3 se calculează s0, eroarea medie pătratică a unei singure măsurători;
SEMINAR 3
CALCULUL MEDIEI ŞI DISPERSIEI VARIABILELOR ALEATOARE
Media aritmetică
Dacă într-un şir de n măsurători rezultatul x1 apare de n1 ori, x2 de n2 ori,….,xk de nk ori,
3.3
unde fi se calculează cu ajutorul relaţiei:
3.4
Media aritmetică (3.3) se numeşte medie aritmetică pentru date grupate, iar (3.4), media aritmetică pentru
date negrupate.
Dispersia
Dispersia(varianţa) exprimă gradul de împrăştiere a variabilelor aleatoare discrete.
Abaterea standard
Abaterea standard reprezintă o eroare cu care sunt determinate valorile mărimilor aleatoare respective
Mărimile M, D2 şi reprezintă parametri statistici care definesc o repartiţie. Pentru o variabilă discretă
bidimensională există următoarea relaţie care exprimă covarianţa:
Pentru n vectori aleatori putem defini varianţele şi covarianţele într-un tablou numit: matrice de
varianţă-covarianţă:
Pe diagonala principală se găsesc varianţele (dispersiile), iar în restul tabloului se găsesc covarianţele.
Proprietăţi :
Relaţia (3.11) reprezintă o matrice pătratică, simetrică şi pozitiv definită (determinantul este
mai mare ca 0).
Considerăm funcţia
U = F(x1, x2 ,.....xn ) 3.15
Presupunem că această funcţie este continuă şi derivabilă ori de câte ori este nevoie. Se consideră de
asemenea cunoscute valorile medii . Ne propunem să determinăm valoarea medie a acestei funcţii,
precum şi dispersia acesteia.
În general funcţia de tip (3.15) nu este liniară. O vom aduce la această formă prin dezvoltare în serie Taylor
în jurul valorilor medii, reţinând numai termenii de ordinul I:
Când variabelele aleatoare sunt independente, ij = 0 , iar dispersia funcţiei are expresia:
În unele calcule topografice, relaţia (3.22) poate fi aplicată şi astfel: se dă eroarea funcţiei şi se cere să
se determine erorile argumentelor:
Având o ecuaţie cu n necunoscute, pentru rezolvare se utilizează aşa zisa influenţă egală a erorilor:
Exemple: Aplicaţia 1
Se dă:
Fiind dat un vector aleator X = (10,8,6,4,2,0).
Se cere:
Sã se calculeze media şi dispersia acestuia precum şi dispersia de
selecţie.
Rezolvare:
Calculul Mediei
Calculul Dispersiei
Exemple: Aplicaţia 2
Se dau:
Vectorii:
X = (8,6,4,2,0)
Y = (-4,0,1,6,2)
Se cere:
Sã se calculeze covarianţa de selecţie şi coeficientul de corelaţie pentru vectorii X și Y
Rezolvare:
Se calculează media celor doi vectori:
Covarianţa de selecţie:
Coeficientul de corelaţie:
Exemple: Aplicaţia 3
Se dau:
Vectorii:
X = (10,8,4,6,2)
Y = (4,-2,0,6,2)
Z = (0,1,0,-4,-2)
Se cere:
Sã se calculeze matricea de varianţã – covarianţã corespunzătoare vectorilor
Să se arate dacă aceşti vectori sunt independenţi sau nu.
Rezolvare:
Se calculează media celor trei vectori:
Calculul covarianţelor:
Exemple: Aplicaţia 4
Se dau:
Se consideră următoarea funcţie : F(xyz)=2x2 + 2y2 z +4xy +2
şi vectorii aleatori :
x = (7,5,4,0,6)
y = (-2,0,2,1,4)
z = (0,1,0,2,4)
Se cere:
Sã se calculeze media şi dispersia acestei funcţii
Pentru funcţia F(x,y,z) se cunosc valorile medii şi matricea de varianţã–covarianţã
Rezolvare:
SEMINAR 4
COMPENSAREA REȚELELOR UNIDIMENSIONALE
Funcția prin care mărimile determinate direct dau necunoscutele are forma generală:
Mi = f(Xj) (4.1.1)
în care:
Mi0 este mărimea determinată direct (diferența de nivel), Mi este valoarea cea mai probabilă, iar vi
este corecția;
Xj0 este valoarea provizorie a cotei punctului nou, Xj este valoarea cea mai probabilă, iar xj este
necunoscuta (corecția) aplicată coordonatei provizorii.
v=Ax+l (4.1.3)
Vor fi 7 ecuații (sunt 7 diferențe de nivel măsurate și fiecare măsurătoare dă o ecuație) și 3 necunoscute
(cotele celor 3 puncte noi). Modul de scriere a ecuațiilor va fi detaliat mai jos.
N = Atr P A (4.1.4)
în care Atr este transpusa matricei A, P este matricea ponderilor iar N este matricea sistemului ecuațiilor
normale și
L = Atr P l. (4.1.5)
x = - N-1 L (4.1.6)
Se calculează apoi preciziile care ne spun cât de bine s-a măsurat și ce precizie au cotele punctelor noi.
a) Abaterea standard empirică a unității de pondere s0 (eroarea medie a unității de pondere):
(4.1.7)
(4.1.8)
în care este coeficientul de pondere care se extrage de pe diagonale matricei inverse generalizate a
sistemului de ecuații normale N-1.
c) Abaterile standard ale măsurătorilor:
(4.1.9)
(4.2.1)
(4.2.2)
(4.2.3)
vi - corecții
xj - necunoscute
Ecuațiile fiind liniare nu se face dezvoltare în serie Taylor.
vi = ai x1 + bi x2 + ci x3 + li (4.2.4)
a1 = 1 - coeficientul necunoscutei x1 în prima ecuație a sistemului corecțiilor
b1 = 0 - coeficientul necunoscutei x2 în prima ecuație a sistemului corecțiilor
c1 = 0 - coeficientul necunoscutei x3 în prima ecuație a sistemului corecțiilor
..........................................................................
Matricea termenilor liberi rezultă din calculele de la punctul 4.2.3, iar matricea ponderilor este o matrice
diagonală, în care ponderea este 1/distanță.
Nr. crt. De la - la diferența de nivel corectată diferența de nivel din cotele corectate
1 ΔhA-1
2 ΔhA-3
3 Δh1-2
4 Δh1-3
5 Δh2-3
6 ΔhB-2
7 ΔhB-3
Abaterea standard empirică a unității de pondere s0 (eroarea medie a unității de pondere) se calculează cu
formula 4.1.7.
SEMINAR 5
COMPENSAREA REȚELELOR UNIDIMENSIONALE
5. Măsurători indirecte de precizii diferite - Libere
5.1 Expunere teoretică
Pentru a determina valorile cele mai probabile ale diferențelor de nivel (mărimile măsurate direct) și
ale necunoscutelor - mărimile determinate indirect (cotele tuturor punctelor din rețea), se aplică metoda celor
mai mici pătrate de compensare a măsurătorilor indirecte - libere.
Necunoscutele (cotele punctelor 1, 2, 3, A și B) rezultă din măsurătorile directe (diferențele de nivel), cu
ajutorul unor funcții.
În cazul determinării cotelor prin nivelment geometric este aplicată o singură funcție.
Funcția prin care mărimile determinate direct dau necunoscutele are forma generală:
Mi = f(Xj) (5.1.1)
în care:
Mi0 este mărimea determinată direct (diferența de nivel), Mi este valoarea cea mai probabilă, iar vi
este corecția;
Xj0 este valoarea provizorie a cotei punctului nou, Xj este valoarea cea mai probabilă, iar xj este
necunoscuta (corecția) aplicată coordonatei provizorii.
v=Ax+l (5.1.3)
Vor fi 7 ecuații (sunt 7 diferențe de nivel măsurate și fiecare măsurătoare dă o ecuație) și 5 necunoscute
(cotele celor 5 puncte din rețea). Modul de scriere a ecuațiilor va fi detaliat mai jos.
N = Atr P A (5.1.4)
în care Atr este transpusa matricei A, P este matricea ponderilor iar N este matricea sistemului ecuațiilor
normale și
L = Atr P l. (5.1.5)
Deoarece în rețea nu există nici un punct cu cotă fixă (considerat fără necunoscuta x), matricea N a
sistemului ecuațiilor normale poate fi singulară datorită defectului de rang al matricei sistemului liniar al
ecuațiilor de corecții sau al matricei ponderilor. La compensarea măsurătorilor indirecte matricea ponderilor
este o matrice diagonală, deci defectul de rang (singularitatea matricei) vine de la defectul matricei A. Ca
rezolvare, există mai multe soluții, cea mai utilizată în practică fiind procedeul Mittermayer.
Modul practic de rezolvare este următorul:
- se calculează o nouă matrice (NN);
- având în vedere că defectul de rang este 1, din matricea (NN) se elimină o linie și o coloană;
- matricea nou rezultată se inversează;
- matricea inversată este completată cu 1 linie și 1 coloană egală cu 0 pentru a reveni la numărul de
linii și coloane care să poată fi operaționale matematic cu matricele A și L. Această matrice se
notează cu (NN)-1;
- se calculează matricea
M = N (NN)-1, (5.1.7)
în care N este matricea obținută cu formula 4.2.4, iar (NN)-1 este matricea obținută la punctul anterior;
x=-ML (5.1.8)
Qxx = M2 N (5.1.9)
Se calculează apoi preciziile care ne spun cât de bine s-a măsurat și ce precizie au cotele punctelor noi.
(5.1.10)
în care n este numărul ecuațiilor (măsurătorilor), u este numărul necunoscutelor iar d este defectul de rang, în
cazul nostru d = 1.
b) Abaterile standard ale parametrilor (necunoscutelor):
(5.1.11)
în care este coeficientul de pondere care se extrage de pe diagonale matricei inverse generalizate a
sistemului de ecuații normale N-1.
c) Abaterile standard ale măsurătorilor:
(5.1.11)
(5.2.1)
(5.2.2)
(5.2.3)
vi - corecții
xj - necunoscute
Ecuațiile fiind liniare nu se face dezvoltare în serie Taylor.
vi = ai x1 + bi x2 + ci x3 + li (5.2.4)
a1 = ... - coeficientul necunoscutei x1 în prima ecuație a sistemului corecțiilor
b1 = ... - coeficientul necunoscutei x2 în prima ecuație a sistemului corecțiilor
c1 = ... - coeficientul necunoscutei x3 în prima ecuație a sistemului corecțiilor
d1 = ... - coeficientul necunoscutei xA în prima ecuație a sistemului corecțiilor
e1 = ... - coeficientul necunoscutei xB în prima ecuație a sistemului corecțiilor
A=
Matricea Atr.
Atr =
Matricea termenilor liberi rezultă din calculele de la punctul 5.2.3 iar matricea ponderilor este o matrice
diagonală, în care ponderea este 1/distanță.
P=
l=
N=
Matricea (NN).
(NN) =
M=
v [m]
v=
Dacă s-au efectuat corect calculele, ecuațiile 5.2.2 ar trebui să se închidă, respectiv diferența de nivel
corectată să fie egală cu diferența de nivel din cotele corectate.
Nr. crt. De la - la diferența de nivel corectată diferența de nivel din cotele corectate
1 ΔhA-1
2 ΔhA-3
3 Δh1-2
4 Δh1-3
5 Δh2-3
6 ΔhB-2
7 ΔhB-3
Qxx =
Abaterea standard empirică a unității de pondere s0 (eroarea medie a unității de pondere) se calculează cu
formula 5.1.10.
s0 = m
= m
= m
= m
= m
= m
SEMINAR 6
COMPENSAREA REȚELELOR UNIDIMENSIONALE
Funcția prin care mărimile determinate direct dau necunoscutele are forma generală:
pentru fiecare condiție fiind scrisă o ecuație. Numărul de ecuații este mai mic decât numărul măsurătorilor (r
< n).
Valorile cele mai probabile se înlocuiesc cu valorile măsurate (pentru diferențele de nivel). Acestor valori
provizorii li se aplică corecțiile (Volumul 2, Capitolul 11, „Noțiuni de prelucrare a măsurătorilor geodezice
cu metoda celor mai mici pătrate“).
în care:
-Mi0 este mărimea determinată direct (diferența de nivel), Mi este valoarea cea mai probabilă, iar vi
este corecția;
Av+w=0 (6.1.3)
În cazul de față condițiile se referă la închiderea diferențelor de nivel într-un poligon, respectiv suma
diferențelor de nivel în poligon să fie 0. De exemplu, în poligonul I:
Semnele diferențelor de nivel sunt luate funcție de sensul diferenței de nivel și de sensul poligonului. Dacă
sensul diferenței de nivel este același cu sensul poligonului, atunci semnul este (+), iar dacă sensurile diferă
semnul este (-).
Numărul de ecuații este dat de numărul de condiții, în cazul nostru numărul de poligoane. Poligoanele sunt
de două feluri: reale și fictive. Poligoanele reale sunt cele care se pot vedea din schița rețelei (în cazul nostru
poligoanele I, II și III). Poligoanele fictive se calculează cu formula:
pf = pv - 1 (6.1.4)
în care:
- pf numărul poligoanelor fictive;
- pv numărul punctelor vechi (cu cotă cunoscută).
Astfel rezultă 1 poligon fictiv.
Vor fi 4 ecuații (sunt 3 poligoane reale și 1 poligon fictiv. Modul de scriere a ecuațiilor va fi detaliat mai jos.
Se determină matricea A, matricea coeficienților și matricea termenilor liberi, w. Se calculează apoi
matricele:
N = A Qm Atr (6.1.5)
în care Atr este transpusa matricei A, Qm este inversa matricea ponderilor P iar N este matricea sistemului
ecuațiilor normale și
k = - N-1 w (6.1.6)
v = Qm Atr k (6.1.7)
Se calculează apoi abaterea standard empirică a unității de pondere s0 (eroarea medie a unității de pondere):
(6.1.8)
poligonul I:
poligonul II: (6.2.2)
poligonul III:
poligonul IV:
5.3.2. Scrierea ecuațiilor de corecții. Calculul coeficienților (matricea A), calculul termenilor liberi
În relația (5.3.2) se înlocuiesc relațiile (6.1.2) si rezultă:
poligonul I:
poligonul II: (6.2.3)
poligonul III:
poligonul IV:
vi - corecții
Ecuațiile fiind liniare nu se face dezvoltare în serie Taylor.
a1 v1 + a2 v2 + ........ + an vn + w1 = 0
b1 v1 + b2 v2 + ........ + bn vn + w2 = 0
......................................................
r1 v1 + r2 v2 + ........ + rn vn + wr = 0
în care n > r
Poligon/ec vA-1 vA-3 v1-2 v1-3 v2-3 vB-2 vB-3 termen liber (w) [m]
I
II
III
IV
w1 = =m
w2 = = m
w3 = =m
w4 = =m
Poligon/ecuația vA-1 vA-3 v1-2 v1-3 v2-3 vB-2 vB-3 termen liber (w) [m]
I
II
III
IV
w [m]
w=
P=
Qm =
N=
k=
Diferențele de nivel corectate se calculează cu formula 6.1.2. În care Mio este diferența de nivel măsurată și
prezentată în tabelul 1.2, v este corecția, iar Mi este diferența de nivel corectată.
Mi =
În cazul în care calculele au fost efectuate corect, suma diferențelor de nivel corectate în poligoanele I, II, III
și IV trebuie să fie 0. Se calculează la fel ca w, numai că suma, de date aceasta nu va fi o neînchidere ci 0.
Formula 6.1.8 ne dă abaterea standard empirică a unității de pondere s0 (eroarea medie a unității de pondere).
,m
h1 = hA + ΔhA-1 = m
h1 = hB + ΔhB-2 - Δh1-2 = m
h1 = hB + ΔhB-3 - Δh1-3 = m
Cota punctului 2.
h2 = hB + ΔhB-2 = m
Cota punctului 3.
h3 = hA + ΔhA-3 = m
Și cotele punctului 2 și 3 pot rezulta din multe alte variante, valorile fiind aceleași.
SEMINAR 7
COMPENSAREA REȚELELOR BIDIMENSIONALE
Pentru a determina valorile cele mai probabile ale direcțiilor, distanțelor și diferențelor de coordonate
(mărimile măsurate direct) și ale necunoscutelor - mărimile determinate indirect (coordonatele x și y ale
punctului nou P), se aplică metoda celor mai mici pătrate de compensare a măsurătorilor indirecte ponderate.
Necunoscutele (coordonatele x și y ale punctului nou P) rezultă din măsurătorile directe (direcții, distanțe și
diferențe de coordonate), cu ajutorul unor funcții. În cazul nostru, fiind vorba de trei tipuri de măsurători,
vom avea trei tipuri de ecuații.
Funcțiile prin care mărimile determinate direct dau necunoscutele au forma generală:
Mi = f(Xj) (7.1.1)
pentru fiecare măsurătoare fiind scrisă o ecuație. Numărul de ecuații trebuie să fie mult mai mare decât
numărul necunoscutelor.
Valorile cele mai probabile se înlocuiesc cu valorile măsurate (pentru direcții, distanțe și diferențe de
coordonate), iar pentru necunoscute (coordonatele punctului nou) cu valori determinate provizoriu, valori cât
mai apropiate de valoarea reală. Acestor valori provizorii li se aplică corecțiile, respectiv necunoscutele
în care:
- Mi0 este mărimea determinată direct (direcție, distanță și diferențe de coordonate), Mi este valoarea
cea mai probabilă, iar vi este corecția;
- Xj0 este valoarea provizorie a coordonatelor punctului nou, Xj este valoarea cea mai probabilă, iar xj
este necunoscuta (corecția) aplicată coordonatei provizorii.
v=Ax+l (7.1.3)
Deoarece vom avea 4 tipuri de compensări, fiecare tip va avea un anumit mod de scriere a ecuațiilor de
corecții. Modul de scriere a ecuațiilor va fi detaliat mai jos.
N = Atr P A (7.1.4)
în care Atr este transpusa matricei A, P este matricea ponderilor iar N este matricea sistemului ecuațiilor
normale și
L = Atr P l. (7.1.5)
Matricea ponderilor va fi determinată pentru fiecare tip de prelucrare în parte. De exemplu, pentru
compensarea în care se utilizează direcțiile, ponderea este 1.
x = - N-1 L (7.1.6)
Se calculează apoi preciziile care ne spun cât de bine s-a măsurat și ce precizie au coordonatele punctului
nou.
(7.1.7)
(7.1.8)
în care este coeficientul de pondere care se extrage de pe diagonale matricei inverse generalizate a
sistemului de ecuații normale N-1.
(7.1.9)
d) Elipsa erorilor. Ca baza pentru calculul elementelor elipsei erorilor este abaterea standard, , a
necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect). Astfel, lungimile semiaxei mari și mici se determină cu
formula:
; (7.1.10)
În care:
(7.1.11)
(7.1.12)
(7.1.13)
+ + - -
+ - - +
Valoarea θ a G G
semiaxei mari G G G 150 200
0 50 100
Etapele lucrării sunt aceleași pentru cele 4 cazuri pe care le vom calcula. Modul practic de obținere a
ecuațiilor este diferit de la un caz la altul, de asemenea soluțiile și coordonatele finale.
VARIANTA 1
7.2.A Prelucrarea datelor prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte, utilizând ca date
de intrare direcțiile măsurate.
(7.2.1.A)
Dacă se considera că nu există decât măsurători de direcții, coordonatele provizorii ale punctului P se puteau
determina prin retrointersecție. Am considerat însă că nu este important cum se determină coordonatele
provizorii, deoarece sunt apropiate de valoarea cea mai probabilă.
(7.2.2.A)
Ecuația (7.2.2.A) este valabila pentru o direcție măsurată între două puncte noi.
a) Atunci când direcția este măsurata între două puncte vechi va avea forma:
(7.2.3.A)
b) Atunci când direcția este măsurata între un punct vechi și un punct nou va avea forma:
(7.2.4.A)
c) Atunci când direcția este măsurata între un punct nou și un punct vechi va avea forma:
(7.2.5.A)
; (7.2.6.A)
Forma ecuațiilor de corecții pentru direcțiile măsurate conform Tabelului 7.1 este următoarea:
(7.2.7.A)
Stația A
direcții Distanța din θ θ centezimal la Unghiul de
Pct. măsurate coordonate centezimal cadran orient al st.
viz (G, c, cc) Δx [m] Δy [m] [m] θ radiani (G, c, cc) (G, c, cc) z=θ-dir
B
P
C
Stația B
direcții Distanța din θ θ centezimal Unghiul de
Pct măsurate coordonate centezimal la cadran orient al st.
viz (G, c, cc) Δx [m] Δy [m] [m] θ radiani (G, c, cc) (G, c, cc) z=θ-dir
C
P
A
Stația C
direcții Distanța din θ θ centezimal la Unghiul de
Pct măsurate coordonate centezimal cadran orient al st.
viz (G, c, cc) Δx [m] Δy [m] [m] θ radiani (G, c, cc) (G, c, cc) z=θ-dir
A
P
B
Stația P
direcții Distanța din θ θ centezimal la Unghiul de
Pct măsurate coordonate centezimal cadran orient al st.
viz (G, c, cc) Δx [m] Δy [m] [m] θ radiani (G, c, cc) (G, c, cc) z=θ-dir
A
B
C
ΔxAB = xB - xA
ΔyAB
Distanța din coordonate
θ radiani = -1.24140244
θ centezimal = -1.24140244 = -79.0301338
θ centezimal la cadran. Valoarea obținută pentru θ (-79G 03c 01cc.338) nu poate fi folosită la calcule practice
deoarece este negativă. Pentru a o putea utiliza în practică trebuie să facem reducerea la cadran.
În cazul nostru, Δy este pozitiv iar Δx negativ, deci ne găsim în cadranul II. La valoarea obținută se adaugă
200G. Astfel, valoarea θ cadran = (-79G 03c 01cc.338) + 200G = 120G 96c 98cc.66
După cum se observă din tabel, valoarea lui Z pentru stația A se calculează pentru fiecare din cele trei puncte
vizate și se obțin trei valori. Valoarea medie provizorie se calculează ca medie ponderată, ponderea fiind
valoarea distanței.
(7.2.9.A)
Având aceste elemente calculate, se trece la calculul coeficienților matricei A și a termenilor liberi.
Formulele de calcul sunt 7.2.2.A - 7.2.6.A.
Între punctele A și P se calculează coeficienții aij și bij conform formulei 7.2.6.A, și a regulii 7.2.5.A:
Valoarea lui ρcc este de 636620, dar, pentru a avea coeficienți de valoare mică, se împart cu 10000.
Termenul liber se calculează în secunde centezimale:
După cum se observă, sunt 12 ecuații și 6 necunoscute. Ecuațiile sunt date de numărul direcțiilor măsurate,
iar necunoscutele sunt: 4 unghiuri de orientare ale celor 4 stații și coordonatele x și y ale punctului nou P.
A= lij
Matricea Atr.
Matricea ponderilor este 1 (matricea unitate) deoarece considerăm că toate direcțiile au aceeași pondere,
respectiv 1.
N=
L N-1
Valorile corecțiilor pentru unghiul de orientare al stației sunt în secunde centezimale deoarece termenii liberi
sunt tot în secunde centezimale, iar corecțiile pentru coordonate sunt în metri * 10-4 deoarece coeficienții din
matricea A au fost multiplicați și ei cu 10-4.
b) Coordonatele plane, finale, x și y ale punctului nou P. Coordonatele provizorii s-au calculat cu formula
7.2.1.A.
Coordonatele finale:
Pentru verificarea calculelor se recalculează orientarea între punctul de stație și punctele vizate în două
moduri. Dacă calculul este corect, cele două valori trebuie să fie identice.
a) θ transmis. Calculul orientării folosind unghiul de orientare al stației corectat și direcțiile corectate.
Unghiul de orientare al stației a fost calculat cu formula: z = θ centezimal cadran-direcția măsurată. Din
această formulă cunoaștem acum z corectat și direcția corectată și calculăm θ centezimal.
θ centezimal = z corectat + direcția corectată
b) θ calculat. Se calculează orientarea folosind coordonatele punctelor vechi A, B și C și coordonatele
compensate ale punctului nou P.
AB
AP
AC
BC
BP
BA
CA
CP
CB
PA
PB
PC
Se va observa că diferența celor două orientări, calculată în secunde centezimale este 0 sau foarte aproape de 0.
Abaterile standard ale măsurătorilor se calculează cu formula 7.1.8. Deoarece ponderea este 1, toate valorile
vor fi egale cu s0.
Calculul elementelor elipsei erorilor. Formulele de calcul sunt 7.1.10 – 7.1.13 iar orientarea conform
tabelului 7.1
punctul P
Qxiyi
Qxixi - Qyiyi
a
b
θ radiani
θ cente calculat direct
θ cente conf tabel
SEMINAR 8
COMPENSAREA REȚELELOR BIDIMENSIONALE
Pentru a determina valorile cele mai probabile ale direcțiilor, distanțelor și diferențelor de coordonate
(mărimile măsurate direct) și ale necunoscutelor - mărimile determinate indirect (coordonatele x și y ale
punctului nou P), se aplică metoda celor mai mici pătrate de compensare a măsurătorilor indirecte ponderate.
Necunoscutele (coordonatele x și y ale punctului nou P) rezultă din măsurătorile directe (direcții, distanțe și
diferențe de coordonate), cu ajutorul unor funcții. În cazul nostru, fiind vorba de trei tipuri de măsurători,
vom avea trei tipuri de ecuații.
Funcțiile prin care mărimile determinate direct dau necunoscutele au forma generală:
Mi = f(Xj) (7.1.1)
pentru fiecare măsurătoare fiind scrisă o ecuație. Numărul de ecuații trebuie să fie mult mai mare decât
numărul necunoscutelor.
Valorile cele mai probabile se înlocuiesc cu valorile măsurate (pentru direcții, distanțe și diferențe de
coordonate), iar pentru necunoscute (coordonatele punctului nou) cu valori determinate provizoriu, valori cât
mai apropiate de valoarea reală. Acestor valori provizorii li se aplică corecțiile, respectiv necunoscutele
în care:
- Mi0 este mărimea determinată direct (direcție, distanță și diferențe de coordonate), Mi este valoarea
cea mai probabilă, iar vi este corecția;
- Xj0 este valoarea provizorie a coordonatelor punctului nou, Xj este valoarea cea mai probabilă, iar xj
este necunoscuta (corecția) aplicată coordonatei provizorii.
v=Ax+l (7.1.3)
Deoarece vom avea 4 tipuri de compensări, fiecare tip va avea un anumit mod de scriere a ecuațiilor de
corecții. Modul de scriere a ecuațiilor va fi detaliat mai jos.
N = Atr P A (7.1.4)
în care Atr este transpusa matricei A, P este matricea ponderilor iar N este matricea sistemului ecuațiilor
normale și
L = Atr P l. (7.1.5)
Matricea ponderilor va fi determinată pentru fiecare tip de prelucrare în parte. De exemplu, pentru
compensarea în care se utilizează direcțiile, ponderea este 1.
x = - N-1 L (7.1.6)
Se calculează apoi preciziile care ne spun cât de bine s-a măsurat și ce precizie au coordonatele punctului
nou.
(7.1.7)
(7.1.8)
în care este coeficientul de pondere care se extrage de pe diagonale matricei inverse generalizate a
sistemului de ecuații normale N-1.
(7.1.9)
d) Elipsa erorilor. Ca baza pentru calculul elementelor elipsei erorilor este abaterea standard, , a
necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect). Astfel, lungimile semiaxei mari și mici se determină cu
formula:
; (7.1.10)
În care:
(7.1.11)
(7.1.12)
(7.1.13)
+ + - -
+ - - +
Valoarea θ a G G
semiaxei mari G G G 150 200
0 50 100
Etapele lucrării sunt aceleași pentru cele 4 cazuri pe care le vom calcula. Modul practic de obținere a
ecuațiilor este diferit de la un caz la altul, de asemenea soluțiile și coordonatele finale.
VARIANTA 2
7.2.B Prelucrarea datelor prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte, utilizând ca date
de intrare distanțele măsurate.
,m
,m
(7.2.1.B)
Ecuația (7.2.1.B) este valabilă pentru o direcție măsurată între două puncte noi.
a) Atunci când direcția este măsurata între un punct vechi și un punct nou va avea forma:
(7.2.2.B)
b) Atunci când direcția este măsurata între un punct nou și un punct vechi va avea forma:
(7.2.3.B)
; (7.2.4.A)
(7.2.5.A)
În care:
- D* este distanța calculată din coordonatele provizorii;
- D0 este distanța măsurată.
Forma ecuațiilor de corecții pentru direcțiile măsurate conform Tabelului 7.1 este următoarea:
P-A
P-B
P-C
Având aceste elemente calculate, se trece la calculul coeficienților matricei A și a termenilor liberi.
Formulele de calcul sunt 7.2.1.B - 7.2.5.B.
0.59777976
A l
Matricea ponderilor P:
Matricea Atr.
N = N-1 = L=
Coordonatele plane, finale, x și y ale punctului nou P. Coordonatele provizorii s-au calculat cu formula
7.2.1.A. Coordonatele finale:
AP
BP
CP
PA
PB
PC
Se va observa că diferența celor două distanțe, calculată în milimetri este foarte aproape de 0.
Abaterea standard empirică a unității de pondere s0 (eroarea medie a unității de pondere) se calculează cu
formula 7.1.7.
s0 = 0.017624 m
=
=
Abaterile standard ale măsurătorilor se calculează cu formula 7.1.8. Exemplu pentru distanța AP.
Calculul elementelor elipsei erorilor. Formulele de calcul sunt 7.1.10 – 7.1.13 iar orientarea conform
tabelului de la punctul 7.1
punctul P
Qxiyi
Qxixi - Qyiyi
a
b
θ radiani
θ cente calculat direct
θ cente conf tabel
SEMINAR 9
COMPENSAREA REȚELELOR BIDIMENSIONALE
Pentru a determina valorile cele mai probabile ale direcțiilor, distanțelor și diferențelor de coordonate
(mărimile măsurate direct) și ale necunoscutelor - mărimile determinate indirect (coordonatele x și y ale
punctului nou P), se aplică metoda celor mai mici pătrate de compensare a măsurătorilor indirecte ponderate.
Necunoscutele (coordonatele x și y ale punctului nou P) rezultă din măsurătorile directe (direcții, distanțe și
diferențe de coordonate), cu ajutorul unor funcții. În cazul nostru, fiind vorba de trei tipuri de măsurători,
vom avea trei tipuri de ecuații.
Funcțiile prin care mărimile determinate direct dau necunoscutele au forma generală:
Mi = f(Xj) (7.1.1)
pentru fiecare măsurătoare fiind scrisă o ecuație. Numărul de ecuații trebuie să fie mult mai mare decât
numărul necunoscutelor.
Valorile cele mai probabile se înlocuiesc cu valorile măsurate (pentru direcții, distanțe și diferențe de
coordonate), iar pentru necunoscute (coordonatele punctului nou) cu valori determinate provizoriu, valori cât
mai apropiate de valoarea reală. Acestor valori provizorii li se aplică corecțiile, respectiv necunoscutele
în care:
- Mi0 este mărimea determinată direct (direcție, distanță și diferențe de coordonate), Mi este valoarea
cea mai probabilă, iar vi este corecția;
- Xj0 este valoarea provizorie a coordonatelor punctului nou, Xj este valoarea cea mai probabilă, iar xj
este necunoscuta (corecția) aplicată coordonatei provizorii.
v=Ax+l (7.1.3)
Deoarece vom avea 4 tipuri de compensări, fiecare tip va avea un anumit mod de scriere a ecuațiilor de
corecții. Modul de scriere a ecuațiilor va fi detaliat mai jos.
N = Atr P A (7.1.4)
în care Atr este transpusa matricei A, P este matricea ponderilor iar N este matricea sistemului ecuațiilor
normale și
L = Atr P l. (7.1.5)
Matricea ponderilor va fi determinată pentru fiecare tip de prelucrare în parte. De exemplu, pentru
compensarea în care se utilizează direcțiile, ponderea este 1.
x = - N-1 L (7.1.6)
Se calculează apoi preciziile care ne spun cât de bine s-a măsurat și ce precizie au coordonatele punctului
nou.
(7.1.7)
(7.1.8)
în care este coeficientul de pondere care se extrage de pe diagonale matricei inverse generalizate a
sistemului de ecuații normale N-1.
(7.1.9)
d) Elipsa erorilor. Ca baza pentru calculul elementelor elipsei erorilor este abaterea standard, , a
necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect). Astfel, lungimile semiaxei mari și mici se determină cu
formula:
; (7.1.10)
În care:
(7.1.11)
(7.1.12)
(7.1.13)
Valoarea unghiului de orientare al semiaxei mari este funcție de următorul tabel: Tab.7.3
+ + - -
+ - - +
Valoarea θ a G G
semiaxei mari G G G 150 200
0 50 100
Etapele lucrării sunt aceleași pentru cele 4 cazuri pe care le vom calcula. Modul practic de obținere a
ecuațiilor este diferit de la un caz la altul, de asemenea soluțiile și coordonatele finale.
VARIANTA 3
7.2.C Prelucrarea datelor prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte, utilizând ca date
de intrare diferențele de coordonate
(7.2.1.C)
Forma ecuațiilor de corecții pentru direcțiile măsurate conform Tabelului 7.1 este următoarea:
vi - corecții
xj - necunoscute
Ecuațiile fiind liniare nu se face dezvoltare în serie Taylor.
Calculul termenilor liberi.
lxAP =
lxBP =
....................................................................................................................
După cum se observă, sunt 6 ecuații și 2 necunoscute. Ecuațiile sunt date de numărul diferențelor de
coordonate măsurate, iar necunoscutele sunt coordonatele x și y ale punctului nou P.
A= l=
Matricea ponderilor P:
Matricea Atr.
N= N-1 = L=
Coordonatele plane, finale, x și y ale punctului nou P. Coordonatele provizorii s-au calculat cu formula
7.2.1.A. Coordonatele finale:
Se va observa că diferența celor două distanțe, calculată în milimetri este foarte aproape de 0.
s0 = m
Abaterile standard ale măsurătorilor se calculează cu formula 7.1.8. Exemplu pentru ΔxAP.
Calculul elementelor elipsei erorilor. Formulele de calcul sunt 7.1.10 – 7.1.13 iar orientarea conform
tabelului de la punctul 7.3.
Qxiyi
Qxixi - Qyiyi
a
b
θ radiani
θ cente calculat direct
θ cente conf tabel
SEMINAR 10
COMPENSAREA REȚELELOR BIDIMENSIONALE
Pentru a determina valorile cele mai probabile ale direcțiilor, distanțelor și diferențelor de coordonate
(mărimile măsurate direct) și ale necunoscutelor - mărimile determinate indirect (coordonatele x și y ale
punctului nou P), se aplică metoda celor mai mici pătrate de compensare a măsurătorilor indirecte ponderate.
Necunoscutele (coordonatele x și y ale punctului nou P) rezultă din măsurătorile directe (direcții, distanțe și
diferențe de coordonate), cu ajutorul unor funcții. În cazul nostru, fiind vorba de trei tipuri de măsurători,
vom avea trei tipuri de ecuații.
Funcțiile prin care mărimile determinate direct dau necunoscutele au forma generală:
Mi = f(Xj) (7.1.1)
pentru fiecare măsurătoare fiind scrisă o ecuație. Numărul de ecuații trebuie să fie mult mai mare decât
numărul necunoscutelor.
Valorile cele mai probabile se înlocuiesc cu valorile măsurate (pentru direcții, distanțe și diferențe de
coordonate), iar pentru necunoscute (coordonatele punctului nou) cu valori determinate provizoriu, valori cât
mai apropiate de valoarea reală. Acestor valori provizorii li se aplică corecțiile, respectiv necunoscutele
în care:
- Mi0 este mărimea determinată direct (direcție, distanță și diferențe de coordonate), Mi este valoarea
cea mai probabilă, iar vi este corecția;
- Xj0 este valoarea provizorie a coordonatelor punctului nou, Xj este valoarea cea mai probabilă, iar xj
este necunoscuta (corecția) aplicată coordonatei provizorii.
v=Ax+l (7.1.3)
Deoarece vom avea 4 tipuri de compensări, fiecare tip va avea un anumit mod de scriere a ecuațiilor de
corecții. Modul de scriere a ecuațiilor va fi detaliat mai jos.
N = Atr P A (7.1.4)
în care Atr este transpusa matricei A, P este matricea ponderilor iar N este matricea sistemului ecuațiilor
normale și
L = Atr P l. (7.1.5)
Matricea ponderilor va fi determinată pentru fiecare tip de prelucrare în parte. De exemplu, pentru
compensarea în care se utilizează direcțiile, ponderea este 1.
x = - N-1 L (7.1.6)
Se calculează apoi preciziile care ne spun cât de bine s-a măsurat și ce precizie au coordonatele punctului
nou.
(7.1.7)
(7.1.8)
în care este coeficientul de pondere care se extrage de pe diagonale matricei inverse generalizate a
sistemului de ecuații normale N-1.
(7.1.9)
d) Elipsa erorilor. Ca baza pentru calculul elementelor elipsei erorilor este abaterea standard, , a
necunoscutelor (a mărimilor determinate indirect). Astfel, lungimile semiaxei mari și mici se determină cu
formula:
; (7.1.10)
În care:
(7.1.11)
(7.1.12)
(7.1.13)
Valoarea unghiului de orientare al semiaxei mari este funcție de următorul tabel: Tab.7.3
+ + - -
+ - - +
Valoarea θ a G G
semiaxei mari G G G 150 200
0 50 100
Etapele lucrării sunt aceleași pentru cele 4 cazuri pe care le vom calcula. Modul practic de obținere a
ecuațiilor este diferit de la un caz la altul, de asemenea soluțiile și coordonatele finale.
VARIANTA 4
7.2.D Prelucrarea datelor prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte, utilizând ca date
de intrare toate măsurătorile: direcții, distanțe și diferențele de coordonate
Se vor utiliza toate datele anterioare. Se vor prezenta doar rezultatele, fiecare student va lucra independent.
Matricea P
Matricele N și L
N= L=
Matricele N-1 și x.
Unitate de
Valoare măsură
cc
cc
cc
N-1= x=
cc
metri * 10-4
metri * 10-4
Matricea corecțiilor, v.
AB
AP
AC
BC
BP
BA
CA
CP
CB
PA
PB
PC
Verificarea pe distanțe:
Distanța Δx din coord Δy din coord Distanța din coordonatele
Distanța corectată [m] corectate [m] corectate [m] corectate [m] Diferența * 103
AP
BP
CP
PA
PB
PC
ΔxAP
ΔxBP
ΔxCP
ΔyAP
ΔyBP
ΔyCP
Calculul preciziilor:
s0 =, m
Precizia necunoscutelor: sxi
Precizia măsurătorilor:
Denumire Valoare UM Denumire Valoare UM Denumire Valoare UM Denumire Valoare UM
Calculul elementelor elipsei erorilor. Formulele de calcul sunt 7.1.10– 7.1.13 iar orientarea conform tabelului
de la punctul 7.3
punctul P
Qxiyi
Qxixi - Qyiyi
a
b
θ radiani
θ cente calculat direct
θ cente conf tabel
7.3 Concluzii.
Lucrarea de față a realizat compensarea aceleiași rețele geodezice în 4 moduri diferite, obținând 4 valori
pentru coordonatele punctului nou P.
După cum se observă, diferența cea mai mare între două valori este dată de compensarea pe direcții și
compensarea pe distanțe, respectiv:
dx = 0.069896 m
dy = -0.039409 m
t = 0.080241 m
Concluzia este că o rețea este mai bine constrânsă atunci când există și măsurători de distanțe și/sau diferențe
de coordonate. Nu este suficient să se măsoare doar direcții.
APLICAȚIA 1
MĂSURĂTORI DIRECTE DE ACEEAȘI PRECIZIE
Date de intrare
Se consideră 10 valori reprezentând lungimea dintre 2 puncte, obținută în urma a 10 măsurători
independente de aceeași precizie.
Se dau:
- Valorile determinărilor (Tabelul 1).
Se cere:
- Valoarea cea mai probabilă a celor 10 măsurători;
- Preciziile de determinare pentru valoarea cea mai probabilă și eroarea media pătratică a unei singure
măsurători.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
De exemplu, pentru al 6-lea student din catalog, valoarea primei distanțe se calculează astfel:
M1 = 153.543 m + 6 cm = 153.543 m + 0.06 m = 153.603 m.
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N = 0.
Rezolvarea va respecta pași din Seminarul 1
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 2
MĂSURĂTORI DIRECTE DE PRECIZII DIFERITE
Date de intrare
S-au efectuat 4 tronsoane de nivelment între punctele A și P, B și P, C și P și D și P rezultând 4 diferențe de
nivel: ΔhAP, ΔhBP, ΔhCP și ΔhDP. Rețeaua de nivelment este prezentată în figura 2.1. Punctele A, B, C și D sunt
considerate puncte cu cotă cunoscută. Astfel, punctul nou P a primit cotă de la fiecare din cele 4 puncte vechi,
obținând 4 valori..
Se dau:
- cotele punctelor A, B, C și D;
- diferențele de nivel măsurate, ΔhAP, ΔhBP, ΔhCP și ΔhDP.
Se cer:
- cota punctului nou P;
- precizia determinării.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
Tabelul 2.1 Datele de intrare
Punct Cota punctului vechi Diferența de nivel de la punct Lungimea tronsonului de
vechi [m] vechi la punctul nou - Δh [m] nivelment - Dist [km]
A 100.528 + N 23.156 1.265
B 150.231 -26.444 4.001
C 132.995 -9.195 2.500
D 89.118 34.654 3.300
De exemplu, pentru al 16-lea student din catalog, valoarea primei cote se calculează astfel:
HA = 100,528m + 16 cm = 100,528m + 0,16m = 100,688m
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N=0.
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Se dau:
- cotele punctelor A, B, C și D;
- diferențele de nivel măsurate, ΔhAP, ΔhBP, ΔhCP și ΔhDP.
Se cer:
- cota punctului nou P;
- precizia determinării.
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 3
CALCULUL MEDIEI ŞI DISPERSIEI VARIABILELOR ALEATOARE
Problema 1
Se dau:
Fiind dat un vector aleator
w = ( - 5,2,0,6,1,2).
Se cere:
- sã se calculeze media şi dispersia acestuia
- dispersia de selecţie.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
N este exprimat în centimetri. Se va aduna fiecare valoare cu Nr. de ordine din catalog. (unde apare – se va
scădea).
Exp: Pentru Nr.de ordine 2, vectorul va fi w=( - 3,4,2,8,3,4).
Problema 2
Se dau:
Vectorii
A = ( 1, 7,5, 8, 11 )
B = (2, 4,-6, 0, 3)
Se cere:
- Sã se calculeze covarianţa de selecţie şi coeficientul de corelaţie
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
N este exprimat în centimetri. Se va aduna fiecare valoare cu Nr. de ordine din catalog. (unde apare – se va
scădea).
Exp: Pentru Nr.de ordine 2, vectorul va fi A=( 3,9,-3,10,-9), identic și pentru vectorul B.
Problema 3
Se dau:
Vectorii:
P = (2, 4, 7, 1, 3)
Q = ( - 5, 0, 4, 3, 7)
Se cere:
Sã se calculeze matricea de varianţã – covarianţã corespunzătoare vectorilor
Să se arate dacă aceşti vectori sunt independenţi sau nu.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
N este exprimat în centimetri. Se va aduna fiecare valoare cu Nr. de ordine din catalog. (unde apare – se va
scădea).
Exp: Pentru Nr.de ordine 2, vectorul va fi P=( 4,6,9,3,6), identic și pentru vectorul Q.
Problema 4
Se dau:
Vectorii:
X1 = (2,4,7,1,3)
X2 = ( 5,0,4,3,7)
X3 = ( 5,0,4,3,7)
Se cere:
Sã se calculeze matricea de varianţã – covarianţã corespunzătoare vectorilor
Să se arate dacă aceşti vectori sunt independenţi sau nu.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
N este exprimat în centimetri. Se va aduna fiecare valoare cu Nr. de ordine din catalog. (unde apare – se va
scădea).
Exp: Pentru Nr.de ordine 2, vectorul va fi X1=( 4,6,9,3,6), identic și pentru vectorul X2 și X3.
Problema 5
Se dă:
Se consideră următoarea funcţie :
şi vectorii aleatori pentru care se cunosc valorile medii şi matricea de varianţã –covarianţã:
x = (1,2,3,4,5)
y = (-2,0,4,6,1)
Se cere:
Sã se calculeze media şi dispersia acestei funcţii.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
N este exprimat în centimetri. Se va aduna fiecare valoare cu Nr. de ordine din catalog. (unde apare – se va
scădea).
Exp: Pentru Nr.de ordine 2, vectorul va fi X=( 3,4,5,6,7), identic și pentru vectorul Y
Pentru funcție: F(x,y)= 3+(NR. ORDINE)xy – 2+(N) X2 + 4+NY3 -12
Problema 6
Se dă:
Se consideră următoarea funcţie :
şi vectorii aleatori pentru care se cunosc valorile medii şi matricea de varianţã –covarianţã :
x = (0,1,3,4,2)
y = (-2,1,-4,0,3)
z = (-3,0,1,5,2)
Se cere:
Sã se calculeze media şi dispersia acestei funcţii.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
N este exprimat în centimetri. Se va aduna fiecare valoare cu Nr. de ordine din catalog. (unde apare – se va
scădea).
Termenul de rezolvare și predare al aplicației este 19.03.2021
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Pagina 2
Date de intrare
Se dă:
Se cere:
Rezolvare:
Aplicația se va încărca OBLIGATORIU pe platformă, în format PDF respectând data de predare 19.03.2021
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 4
MĂSURĂTORI INDIRECTE DE PRECIZII DIFERITE
Date de intrare
S-a executat o rețea de nivelment cu 5 noduri (puncte). Schița rețelei de nivelment este prezentată în figura 4.1.
Punctele A și B fac parte din rețeaua națională de nivelment și au cotele (altitudinile) cunoscute (Tabelul 4.1).
Punctele 1, 2 și 3 sunt puncte cărora trebuie să le determinăm cotele.
S-au măsurat diferențele de nivel conform datelor din Tabelul 4.2.
Se dau:
cotele punctelor A și B;
diferențele de nivel măsurate;
distanțele tronsoanelor de nivelment.
Se cere:
- determinarea cotelor punctelor 1, 2 și 3 prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte
ponderate;
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
hA 175.246040 + 00003*N
hB 197.31735
1 ΔhA-1 2.10218 2
2 ΔhA-3 20.3675 1.2
3 Δh1-2 12.36038 1.3 + 0.1*N
4 Δh1-3 18.26546 0.9
5 Δh2-3 5.90716 1.3
6 ΔhB-2 -7.60898 3.4
7 ΔhB-3 -1.70323 3.5
De exemplu, pentru al 8-lea student din catalog, valoarea distantei 1-2 se calculează astfel:
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N = 0.
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Se dau:
cotele punctelor A și B;
diferențele de nivel măsurate;
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 5
MĂSURĂTORI INDIRECTE DE PRECIZII DIFERITE - LIBERE
Date de intrare
S-a executat o rețea de nivelment cu 5 noduri (puncte). Schița rețelei de nivelment este prezentată în figura 5.1
Punctele A și B au cotele (altitudinile) cunoscute, dar nu sunt considerate puncte vechi (Tabelul 5.1). Punctele 1,
2 și 3 sunt puncte cărora trebuie să le determinăm cotele, dar și punctelor A și B.
S-au măsurat diferențele de nivel conform datelor din Tabelul 5.2.
Se dau:
cotele punctelor A și B (considerate valori provizorii);
diferențele de nivel măsurate;
distanțele tronsoanelor de nivelment.
Se cere:
- determinarea cotelor punctelor 1, 2 și 3 prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte libere;
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
hA 175.246040 + 00003*N
hB 197.31735
1 ΔhA-1 2.10218 2
2 ΔhA-3 20.3675 1.2
3 Δh1-2 12.36038 1.3 + 0.1*N
4 Δh1-3 18.26546 0.9
5 Δh2-3 5.90716 1.3
6 ΔhB-2 -7.60898 3.4
7 ΔhB-3 -1.70323 3.5
De exemplu, pentru al 8-lea student din catalog, valoarea distantei 1-2 se calculează astfel:
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N = 0.
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Student: Nume Prenume
Facultate.........................
Anul................................
Grupa..............................
Îndrumător proiect:........
Pagina 2
Se dau:
cotele punctelor A și B (considerate valori provizorii);;
diferențele de nivel măsurate;
distanțele tronsoanelor de nivelment.
Se cere:
- determinarea cotelor punctelor 1, 2 și 3 prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte libere;
Aplicația se va încărca OBLIGATORIU pe platformă, în format PDF respectând data de predare 02.04.2021
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 6
MĂSURĂTORI CONDIȚIONATE DE PRECIZII DIFERITE
Date de intrare
S-a executat o rețea de nivelment cu 5 noduri (puncte). Schița rețelei de nivelment este prezentată în figura 6.1.
Punctele A și B fac parte din rețeaua națională de nivelment și au cotele (altitudinile) cunoscute (Tabelul 6.1).
Punctele 1, 2 și 3 sunt puncte cărora trebuie să le determinăm cotele.
S-au măsurat diferențele de nivel conform datelor din Tabelul 6.2.
Se dau:
cotele punctelor A și B;
diferențele de nivel măsurate;
distanțele tronsoanelor de nivelment.
Se cere:
- determinarea cotelor punctelor 1, 2 și 3 prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători condiționate
ponderate;
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
hA 175.246040 + 00003*N
hB 197.31735
1 ΔhA-1 2.10218 2
2 ΔhA-3 20.3675 1.2
3 Δh1-2 12.36038 1.3 + 0.1*N
4 Δh1-3 18.26546 0.9
5 Δh2-3 5.90716 1.3
6 ΔhB-2 -7.60898 3.4
7 ΔhB-3 -1.70323 3.5
De exemplu, pentru al 8-lea student din catalog, valoarea distantei 1-2 se calculează astfel:
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N = 0.
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Student: Nume Prenume
Facultate.........................
Anul................................
Grupa..............................
Îndrumător proiect:........
Pagina 2
Se dau:
cotele punctelor A și B;
Aplicația se va încărca OBLIGATORIU pe platformă, în format PDF respectând data de predare 09.04.2021.
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 7
MĂSURĂTORI INDIRECTE PONDERATE - REȚEA PLANIMETRICĂ
Date de intrare
S-a executat o rețea geodezică planimetrică formată din 4 puncte, din care 3 au coordonate cunoscute,
considerate "puncte vechi", notate cu A, B și C și 1 punct căruia trebuie să îi determinăm coordonatele, respectiv
"punctul nou" notat cu P (Figura 7.1).
S-au efectuat măsurători de direcții și distanțe cu o stație totală și diferențe de coordonate cu tehnologia GNSS.
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 1 - prelucrarea doar a direcțiilor;
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
De exemplu, pentru al 12-lea student din catalog, valoarea coordonatei x a punctului A se calculează astfel:
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N=0.
Stația A iA = 1.55
Punct vizat Direcții (G, c, cc)
B 0
P 38.24041
C 70.5839
Stația B iB = 1.52
Punct vizat Direcții (G, c, cc)
C 0
P 25.6722
A 64.3752
Stația C iC = 1.51
Punct vizat Direcții (G, c, cc)
A 0
P 36.519
B 65.0408
Stația P iP = 1.49
Punct vizat Direcții (G, c, cc)
A 0
B 123.0563
C 268.8627
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Student: Nume Prenume
Facultate.........................
Anul................................
Grupa..............................
Îndrumător proiect:........
Pagina 2
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 1 - prelucrarea doar a direcțiilor;
Aplicația se va încărca OBLIGATORIU pe platformă, în format PDF respectând data de predare 16.04.2021.
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 8
MĂSURĂTORI INDIRECTE PONDERATE - REȚEA PLANIMETRICĂ
Date de intrare
S-a executat o rețea geodezică planimetrică formată din 4 puncte, din care 3 au coordonate cunoscute,
considerate "puncte vechi", notate cu A, B și C și 1 punct căruia trebuie să îi determinăm coordonatele, respectiv
"punctul nou" notat cu P (Figura 7.1).
S-au efectuat măsurători de direcții și distanțe cu o stație totală și diferențe de coordonate cu tehnologia GNSS.
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 2 - prelucrarea doar a distanțelor;
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
De exemplu, pentru al 12-lea student din catalog, valoarea coordonatei x a punctului A se calculează astfel:
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N=0.
Stația A
Punct vizat Distanțe [m]
B
P 3109.565
C
-
Stația B
Punct vizat Distanțe [m]
C
P 3076.998
A
-
Stația C
Punct vizat Distanțe [m]
A
P 2787.433
B
-
Stația P
Punct vizat Distanțe [m]
A 3109.578
B 3076.982
C 2787.421
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Student: Nume Prenume
Facultate.........................
Anul................................
Grupa..............................
Îndrumător proiect:........
Pagina 2
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 2 - prelucrarea doar a distanțelor;
Aplicația se va încărca OBLIGATORIU pe platformă, în format PDF respectând data de predare 23.04.2021.
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 9
MĂSURĂTORI INDIRECTE PONDERATE - REȚEA PLANIMETRICĂ
Date de intrare
S-a executat o rețea geodezică planimetrică formată din 4 puncte, din care 3 au coordonate cunoscute,
considerate "puncte vechi", notate cu A, B și C și 1 punct căruia trebuie să îi determinăm coordonatele, respectiv
"punctul nou" notat cu P (Figura 7.1).
S-au efectuat măsurători de direcții și distanțe cu o stație totală și diferențe de coordonate cu tehnologia GNSS.
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 3 - prelucrarea doar a diferențelor de coordonate (Δx, Δy);
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
De exemplu, pentru al 12-lea student din catalog, valoarea coordonatei x a punctului A se calculează astfel:
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N=0.
Stația A
Punct vizat Δx [m] Δy [m]
B
P -2492.811 1858.832
C
-
Stația B
Punct vizat Δx [m] Δy [m]
C
P -846.022 -2958.44
A
-
Stația C
Punct vizat Δx [m] Δy [m]
A
P 2520.799 1189.713
B
-
Stația P
Punct vizat Δx [m] Δy [m]
A
B
C
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Student: Nume Prenume
Facultate.........................
Anul................................
Grupa..............................
Îndrumător proiect:........
Pagina 2
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 3 - prelucrarea doar a diferențelor de coordonate (Δx, Δy);
Aplicația se va încărca OBLIGATORIU pe platformă, în format PDF respectând data de predare 05.05.2021.
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.
APLICAȚIA 10
MĂSURĂTORI INDIRECTE PONDERATE - REȚEA PLANIMETRICĂ
Date de intrare
S-a executat o rețea geodezică planimetrică formată din 4 puncte, din care 3 au coordonate cunoscute,
considerate "puncte vechi", notate cu A, B și C și 1 punct căruia trebuie să îi determinăm coordonatele, respectiv
"punctul nou" notat cu P (Figura 7.1).
S-au efectuat măsurători de direcții și distanțe cu o stație totală și diferențe de coordonate cu tehnologia GNSS.
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 4 - prelucrarea datelor prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte, utilizând ca date
de intrare toate măsurătorile: direcții, distanțe și diferențele de coordonate.
Procedură de lucru
Se va respecta nr. de ordine din catalogul de prezență aferent fiecăruia.
Tema se va face individual.
De exemplu, pentru al 12-lea student din catalog, valoarea coordonatei x a punctului A se calculează astfel:
Pentru acest model de lucrare s-au luat în calcul valorile corespunzătoare lui N=0.
Stația A iA = 1.55
Punct vizat Direcții (G, c, cc) Distanțe [m] Δx [m] Δy [m]
B 0
P 38.24041 3109.565 -2492.811 1858.832
C 70.5839
-
Stația B iB = 1.52
Punct vizat Direcții (G, c, cc) Distanțe [m] Δx [m] Δy [m]
C 0
P 25.6722 3076.998 -846.022 -2958.44
A 64.3752
-
Stația C iC = 1.51
Punct vizat Direcții (G, c, cc) Distanțe [m] Δx [m] Δy [m]
A 0
P 36.519 2787.433 2520.799 1189.713
B 65.0408
-
Stația P iP = 1.49
Punct vizat Direcții (G, c, cc) Distanțe [m] Δx [m] Δy [m]
A 0 3109.578
B 123.0563 3076.982
C 268.8627 2787.421
Pagina 1
DISCIPLINA: COMPENSAREA MĂSURĂTORILOR GEODEZICE
Student: Nume Prenume
Facultate.........................
Anul................................
Grupa..............................
Îndrumător proiect:........
Pagina 2
Se dau:
coordonatele în sistem Stereografic 1970 ale punctelor A, B și C (Tabelul 7.1);
măsurătorile de direcții (Tabelul 7.2);
Se cere:
Având aceste date de intrare se vor determina coordonatele punctului nou, P, prin metoda celor mai mici
pătrate, în 4 variante:
- Varianta 4 - prelucrarea datelor prin metoda celor mai mici pătrate, măsurători indirecte, utilizând ca date
de intrare toate măsurătorile: direcții, distanțe și diferențele de coordonate.
Aplicația se va încărca OBLIGATORIU pe platformă, în format PDF respectând data de predare 28.05.2021.
Nu se acceptă aplicații identice sau copypaste, fiecare va avea propia aplicație conform numărului de ordine.