Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Scurtă clasificare
E D
C C C
D C
F C
G
D
A A A B
A B A B B
B
a b c d e
Fig. 1. Figuri elementare, componente ale reţelelor de triangulaţie:
a, b - triunghiuri geodezice; c - patrulaterul geodezic; d, e - poligoane cu punct central
1.2. Lungimi
Lungimile măsurate determină scara reţelei de triangulaţie. Pentru acest scop ar fi strict
necesară cunoaşterea unei singure lungimi, orice măsurătoare suplimentară conducând ca şi
cazul precedent, la necesitatea respectării unei noi condiţii geometrice.
Lungimile din reţelele de triangulaţie pentru care se acceptă ponderea p = se numesc baze
geodezice. Asemenea valori provin din măsurători precise, efectuate cu firul invar sau cu ajutorul
instrumentelor electronice de foarte mare precizie. Se pot introduce şi valori finite pentru
ponderi, urmând ca valoarea cea mai probabilă a acestor lungimi să fie determinată prin
compensarea reţelei de triangulaţie.
Este de menţionat că măsurătorile de lungimi micşorează propagarea erorilor
longitudinale din reţelele de triangulaţie.
În reţelele de triangulaţie de ordin inferior lungimile pot fi calculate din coordonatele
punctelor de ordin superior existente, eventual, în reţea, şi care sunt considerate puncte vechi.
2
orientarea reţelei de triangulaţie. Utilizarea azimutelor Laplace are ca urmare micşorarea
propagării erorilor transversale ale reţelelor de triangulaţie.
În principiu utilizarea azimutelor Laplace este specifică reţelelor mari de triangulaţie,
denumite şi reţele astronomo-geodezice. Având în vedere efectul unor asemenea măsurători, este
posibil ca în viitor utilizarea azimutelor Laplace să se extindă şi în reţelele geodezice locale care
au extinderea numai pe o anumită direcţie (uneori de ordinul zecilor de kilometri), ceea ce este
specific multor bazine miniere.
3
actualitate. O analiză mai profundă arată că necesităţile determinate de dispariţia unor puncte
geodezice din reţeaua de stat, precum şi de îmbunătăţirea calităţii acestora, prin perfecţionări
care pot fi aduse în timp, în funcţie de noi obiective sau (şi) de noi posibilităţi, impun
cunoaşterea principiilor de elaborare a proiectului reţelelor geodezice de stat. Particularizarea
acestor cunoştinţe la proiectarea reţelelor geodezice de îndesire sau cu caracter local este apoi
mai uşor de realizat.
În patrulatere
Ordinul reţelei În triunghiuri (formate de
diagonală)
I 45g(40o) 35g(30o)
II 33g(30o) 17g(15o)
III 28g(25o) -
IV 28g(25o) -
V 30g(27o) -
4
Tabelul 1.2 Lungimi admise
Lungimea Lungimea
Ordinul de
medie a laturii minimă a
triangulaţie
[km] laturii [km]
I 25 la munte 10.00
20 la şes
II 13.00 7.00
III 8.00 5.50
IV 4.00 2.00
V 2.00 1.00
În unele situaţii izolate în triangulaţia de stat şi mai frecvent în unele triangulaţii locale,
îndesirea reţelei se realizează prin intersecţii multiple înainte (uneori şi prin intersecţii multiple
înapoi), care sunt prelucrate fie riguros, fie prin anumite metode aproximative. Se demonstreazã
(Ghiţău, 1983, pag. 197) că unghiul optim de intersecţie depinde de funcţia de scop (din
procesul de optimizare) avută în vedere. Din acest punct de vedere există diferite răspunsuri care
variază între 90o şi 120o.
La proiectarea reţelelor de triangulaţie intervine necesitatea studierii vizibilităţii între
punctele geodezice, astfel încât se poate afirma că situaţia concretă din teren condiţionează
respectarea prescripţiilor de proiectare anterior menţionate, cu privire la conformaţia optimă a
figurilor geometrice folosite în reţelele de triangulaţie. Vizibilitatea între punctele de triangulaţie
este condiţionată de sfericitatea Pãmântului, refracţia atmosferică şi în mod deosebit de
obstacolele aflate pe traseul razei vizuale.
Poziţia unui anumit punct geodezic depinde în primul rând de poziţia punctelor de acelaşi
ordin şi de ordin superior cu care este în legătură directă. În acelaşi timp amplasarea fiecărui
punct trebuie să permită o dezvoltare fără prea mari dificultăţi a reţelei de ordin inferior,
deoarece reţeaua geodezică de sprijin nu trebuie privită ca un scop în sine, ci ca un mijloc
important de construire a unei vaste reţele de puncte geodezice-topografice-fotogrammetrice şi
de cadastru, bine conformată în ansamblul său.
În reţeaua de triangulaţie de stat s-a urmărit şi realizat o densitate cât mai uniformă de
puncte geodezice pe km2 de teritoriu. Reţeaua compactă de ordinul I a ţării noastre, care cuprinde
circa 300 de puncte, este îndesită în mod succesiv cu reţele de ordin II, III şi IV, astfel încât
întreaga reţea de stat are o densitate de cel puţin un punct la 20 km 2, ceea ce corespunde la circa
5 puncte geodezice pe o foaie de hartă la scara 1:25.000. Reţeaua de îndesire de ordinul V,
5
precum şi lucrările geodezice din reţelele geodezice cu caracter local au condus la existenţa unui
număr de peste 150.000 puncte geodezice înregistrate în Banca de date şi informaţii topografice.
Reţelele de triangulaţie locale sunt, în general, compacte, fiind construite sub
următoarele forme:
-reţele principale, compuse din figuri geodezice în care unghiurile sunt mai mari de 36 o, iar
lungimea unei laturi este cuprinsă între 3 şi 7 km;
-reţele secundare, care îndesesc reţelele principale au laturi cuprinse între 1 şi 3 km. În prezent se
lucrează la elaborarea unor noi instrucţiuni de executare a reţelelor geodezice de sprijin locale,
care îşi propun, printre altele, obţinerea unei densităţi corespunzătoare de puncte, determinate cu
erori de poziţie inferioare celor actuale. Se prelimină utilizarea combinată a triangulaţiei,
trilateraţiei precum şi a tehnologiilor spaţiale GPS (Global Positioning System) în ceea ce
priveşte determinarea poziţiei planimetrice a punctelor din aceste reţele. Fiecare punct de
triangulaţie are altitudinea sa determinată în sistemul de nivelment de stat. Aceste determinări se
realizează fie prin nivelment geometric (atunci când condiţiile permit), fie prin nivelment
trigonometric, ceea ce constituie de fapt cazul general. Instrucţiunile în vigoare impun ca pe o
foaie de hartă la scara 1:25.000 să existe cel puţin un punct cotat prin nivelment geometric (în
mod excepţional pentru regiuni muntoase se admite un punct pentru două foi de hartă la scara
1:25.000). Proiectul determinării altitudinilor punctelor de triangulaţie de ordinul I, II, III, IV se
realizează separat de proiectul determinărilor planimetrice.
În reţeaua de nivelment de stat densitatea se referă la depărtarea maximă admisibilă între
reperele de nivelment de anumite tipuri. Astfel, reperele fundamentale de tipul I sunt amplasate
în lungul liniilor de nivelment de ordinul I la distanţe cuprinse între 100 şi 150 km, reperele de
tipul II la distanţe de 30...50 km, în lungul liniilor de ordinul I şi II, reperele de tipul III la
distanţe de 5...7 km, iar mărcile de nivelment la distanţe de 2...4 km, în lungul tuturor liniilor de
nivelment. În intravilan densitatea este mai mare şi anume la circa 300 m este amplasată o marcă
sau un reper de nivelment. Banca de date şi informaţii topografice stochează datele necesare
pentru circa 200.000 puncte geodezice cotate, din reţeaua de nivelment de stat, din reţelele de
nivelment cu caracter local, precum şi din întreaga reţea planimetrică. Utilizatorul este informat
asupra modalităţii de determinare a altitudinii, precum şi asupra preciziei sale.
Prin instrucţiunile actualmente în vigoare este prevăzut ca legăturile între punctele de
triangulaţie să fie realizate prin vize reciproce, în reţele compacte. Aceleaşi instrucţiuni impun ca
fiecare punct al reţelelor de ordinele III şi IV să aibă cel puţin trei legături de determinare la
ordinele imediat superioare, la care se adaugă desigur legăturile cu punctele de triangulaţie de
acelaşi ordin sau ordin inferior.
6
3. Piesele componente ale proiectului reţelei geodezice
3.1. Documentaţia
Proiectarea unei reţele geodezice are în vedere uneori teritorii întinse şi
de aceea este necesară o documentaţie prealabilă, de birou şi în teren, în
legătură cu regiunea la care se referă proiectul. Pentru documentare se
folosesc:
Hărţi la scări diverse:
1:500.000, 1:200.000 pentru ordinele I şi II;
1:100.000, 1:50.000 pentru ordinele III şi IV.
Hărţi şi planuri la scară mai mare 1:25.000 - 1:5.000, pentru stabilirea în detaliu a
amplasării punctelor reţelei. Extrem de utile în acest sens pot fi materialele
fotogrammetrice recente, referitoare la zona respectivă.
Date cu privire la reţelele geodezice executate anterior în regiunea considerată: rapoarte
asupra acestor lucrări, cataloage cu coordonatele (X, Y, H) ale punctelor existente,
descrierile topografice ale poziţiilor acestora, carnete de observaţii, informaţii directe de
la operatorii care au mai lucrat în zonă etc.
Informaţii în legătură cu dezvoltarea economică a regiunii: centrele populate principale,
gările existente, căile de comunicaţii, posibilităţile de angajare a unor lucrători temporari
şi de procurare a materialelor necesare la construcţia semnalelor, posibilităţi de cazare
etc.
Informaţii privitoare la relief, la stabilitatea terenului (colaborare cu geologia), la sistemul
hidrografic, la situaţia vegetaţiei (cu menţionarea deosebirilor intervenite faţă de
indicaţiile oferite de hărţile avute la dispoziţie).
Date în legătură cu clima din zonă în care se vor desfăşura lucrările, în scopul stabilirii
anticipate a perioadei în care este posibilă efectuarea unor lucrări de precizie
corespunzătoare.
Documentaţia este mai mult sau mai puţin dezvoltată, în funcţie de caracterul reţelei geodezice.
La ordinul superior, amănuntele în legătură cu fiecare din punctele menţionate sunt studiate cu
cea mai mare atenţie şi eventual completate şi cu alte studii, iar pentru reţelele locale, unele
aspecte pot prezenta un interes secundar şi ca atare sunt ignorate.
Rezultatul acestor studii este folosit la redactarea pieselor desenate şi a propunerilor privind
modul concret de organizare a campaniei de materializare în teren a reţelei geodezice, precum şi
la observaţii.
7
3.2. Piese desenate
O piesă importantă a orcărui proiect de reţea geodezică este schiţa acesteia, care se
desenează pe o hartă a cărei scară se stabileşte în funcţie de ordinul reţelei şi de mărimea
suprafeţei pe care se vor desfăşura lucrările respective.
În vorbire curentă, prin proiect al reţelei de triangulaţie se înţelege, uneori, această piesă
desenată. Separat se execută copii de pe această schiţă pe hârtie de calc, folie de material plastic,
carton de desen ş.a., astfel încât să se asigure o precizie grafică ridicată şi o durabilitate
corespunzătoare.
Punctele reţelei de triangulaţie de ordinul I-IV au denumiri asemănătoare cu cele ale
localităţilor, apelor, formelor de relief apropiate etc., astfel încât însuşi numele unui punct
geodezic să fie un indiciu pentru identificarea sa în viitor.
Ordinul
reţelei I II III IV V
geodezice
Scara 1:500.000 1:200.000 1:100.000 1:50.000 1:25.000
proiectului 1:200.000 1:100.000 1:50.000 1:25.000 1:10.000
8
3.4. Devizul estimativ
Pe baza volumului de lucrări proiectate, se întocmeşte devizul estimativ, folosind
indicatorul de norme de deviz şi catalogul de preţuri în vigoare, defalcând lucrările ce urmează a
se efectua pe articole de deviz.
9
terenurile inundabile sau supuse alunecărilor etc.). La recunoaşterea liniilor de nivelment de
ordinul I sau cu destinaţie locală de importanţă deosebită este necesară participarea unui
specialist geolog cu care se va colabora la stabilirea amplasamentelor reperelor de nivelment.
Nivelul hidrostatic trebuie să fie la cel puţin 4 m pentru reperele de tipurile I şi II şi la cel puţin
3m pentru reperul de tipul III. Este interzisă plantarea reperelor de nivelment în locurile cu
alunecări de teren sau carst. Punctele geodezice nu se vor amplasa în apropierea imediată a căilor
de comunicaţie, liniilor telefonice, construcţiilor etc. Faţă de asemenea obiecte, punctele de
triangulaţie trebuie să se afle la o depărtare egală cu cel puţin triplul înălţimii semnalului (şi nu
mai puţin de 50m). În raport de liniile de înaltă tensiune această depărtare trebuie să fie de cel
puţin 100m. Poziţia definitivă a punctelor geodezice situate în apropierea aerodromurilor,
construcţiilor industriale, minelor etc. se va stabili de comun acord cu organele administrative
respective.
Mărcile de nivelment se vor amplasa numai în edificii care au o vechime corespunzătoare
şi care nu urmează a fi demolate. Se evită zidurile castelelor de apă sau ale clădirilor industriale,
care prezintă instabilitate în timp. Accesul la punct trebuie să fie cât mai simplu posibil,
avându- se în vedere în mod deosebit lucrările care urmează să se facă în punct (semnalizare şi
bornare în punctele de triangulaţie, respectiv construcţia reperelor de nivelment ş.a.).
11
4.4. Adoptarea unor măsuri organizatorice.
La recunoaşterea terenului se adoptă şi unele măsuri privind campania
de bornare şi reperare, de construcţii de semnale şi de observaţii, cum ar fi:
stabilirea sediului central al lucrărilor, a punctelor de cazare pentru echipele
de lucru, examinarea posibilităţilor de aprovizionare cu materiale de
construcţie şi angajarea forţei de muncă, accesul spre punctele geodezice
ş.a., completându-se în acest fel documentaţia întocmită înainte de
proiectarea reţelei.
12