Rețele geodezice

Rețeaua geodezică este formată din toate acele

puncte, situate pe suprafața pe care se efectuează

ridicarea, pentru care se cunosc coordonatele într-

un sistem unitar de referință.

În funcție de elementele măsurate și scopul final

urmărit, rețelele geodezice pot fi clasificate în:

Rețeaua de triangulație: accea în care se

determină coordonatele X și Y în planul de proiecție,

sau coordonatele B și L pe elipsoidul de referință.

Pentru determinarea cotelor punctelor rețelelor de

triangulație se va aplica metoda nivelmentului

trigonometric, fiind posibilă și aplicarea metodei

nivelmentului geometric;

Rețeaua geodezică de nivelment: constituie

baza determinărilor altimetrice pentru orice lucrare

geodezică;

Rețeaua gravimetrică: este constituită din puncte

în care se determină accelerația gravitațională g cu

precizie sporită. De asemenea, altitudinea acestor

puncte se determină cu precizie, iar coordonatele

geodezice sau geocentrice sunt determinate

orientativ.

Rețeaua de triangulație geodezică de stat este

compusă dintr-o rețea complexă de triunghiuri care

acoperă întreaga suprafață a țării. Punctele se

clasifică în:

ordin superior, format din puncte de ordin I și II;

ordin inferior, format din puncte de ordin III și IV;

rețeaua de îndesire de ordinul V, ale cărei

puncte au fost determinate prin triangulație,

trilaterație și intersecții.

Punctele din rețeaua de ordin I au fost determinate

pe elipsoidul Krasovski și ulterior transpuse în planul

de proiecție Stereo ’70, iar punctele de ordin II, III și

IV au fost determinate direct în Stereo ’70 pe baza

punctelor de ordin I.
Metode de măsurare

Măsurare fotogrammetrică

Principiul de achiziție a datelor utilizând metoda

fotogrammetrică urmărește obținerea unor informații

referitoare la obiectele fizice și mediul înconjurător

de la distanță, fără contact fizic cu acestea, prin

înregistrarea, măsurarea și interpretarea unor

fotograme. Preluarea fotogramelor se face cu

ajutorul unor camere fotogrammetrice. fie amplasate

la sol (fotogrammetrie terestră), fie amplasate la

bordul unui avion (fotogrammetrie aeriană).

Metodele fotogrammetrice au avantajul de a fixa cu

o precizie bună deformațiile apărute.

Metoda de compensare a măsurătorilor condiționate

Unul din criteriile de clasificare a măsurătorilor

din teren este modul de obținere a mărimii fizice pe

care o dorim, având astfel măsurători directe și

indirecte.

Măsurătorile condiționate reprezintă un caz

particular al măsurătorilor directe, de aceeași

precizie sau pondere, când mărimile acestora nu

sunt independente, ci trebuie să satisfacă o serie de

relații de condiție sau analitice. În anumite situații,

metoda măsurătorilor directe condiționate oferă

soluții cu mai multă rapiditate, în special pentru

rețelele geodezice. Metoda măsurătorilor

condiționate se aplică în general în geodezie, la

compensarea rețelelor de sprijin (triangulație,

trilaterație, nivelment).

Pentru realizarea acestei rețele se măsoară

unghiuri și laturi. În general însă, pentru eliminarea

greșelilor și îmbunătățirea preciziei, nu ne limităm la

a măsura un număr de elemente(unghiuri, distanțe)

strict necesare pentru construirea rețelei respective,

ci se măsoară un număr mai mare de elemente.

Pentru rezolvarea problemei de compensare este

util să se evalueze atât numărul acestor relații, cât și

caracterul lor, păstrând însă doar relațiile

independente. Numărul ecuațiilor de condiție este

egal cu numărul măsurătorilor efectuate în plus.

Exemplu

avem următoarele:

necunoscute X1, X2,...,Xn unde

n = numărul de măsurători

măsurători directe: M_1^0, M_2^0,..., M_n^0

Necunoscutele trebuie să satisfacă un număr r de

relații sau ecuații de condiție, independente între ele,

de forma:
 f1(X1, X2,...,Xn) = 0

f2(X1, X2,...,Xn) = 0

..............................

fr(X1, X2,...,Xn) = 0

Dacă în ecuațiile de mai sus, în locul valorilor

probabile Xi (i = ¯(1,n)) se introduc rezultatele

obținute din măsurătorile directe M_i^0, atunci

datorită erorilor inerente de măsurare, rezultatele

măsurătorilor directe M_i^0 nu vor satisface exact

ecuațiile de condiție, obținându-se rezultate diferite

de 0:

f1(M_1^0, M_2^0,..., M_n^0) = w1

f2(M_1^0, M_2^0,..., M_n^0) = w2

 ...................................

fr(M_1^0, M_2^0,..., M_n^0) = wr

Mărimile w1, w2,...wr obținute arată nepotrivirea

dintre valorile probabile și cele determinate prin

măsurători directe, fiind denumite neînchideri sau

discordanțe, reprezentând termenii liberi. Mărimile

neînchiderilor sunt funcție de mărimile măsurate

direct M_i^0. Pentru aflarea celor mai probabile

valori ale mărimilor măsurate direct, care să

satisfacă ecuațiile de condiție, trebuie ca mărimile

măsurate direct pe teren M_i^0, să fie corectate cu

mărimile vi.

Xi = M_i^0 + vi
Atunci ecuațiile de condiție se vor verifica:

f1(M_1^0 + v1, M_2^0 + v2,..., M_n^0 + vn) = 0

f2(M_1^0 + v1, M_2^0 + v2,..., M_n^0 + vn) = 0

.......................................................

fr(M_1^0 + v1, M_2^0 + v2,..., M_n^0 + vn) = 0

În urma calculelor, se obține următorul sistem de

ecuații pentru corecții:

a1v1 + a2v2,...,amvm + w1 = 0

b1v1 + b2v2,...,bmvm + w2 = 0

............................................

r1v1 + r2v2,...,rmvm + wn = 0