Depinde inertia unui corp de continutul sau energetic?

de A. Einstein

27 septembrie 1905

Rezultatele investigatiei anterioare conduc la o concluzie foarte intersanta, ce urmeaza a fi

demonstrata.

Am bazat acea investigatie pe ecuatiie Maxwell-Hertz legate de vid, impreuna cu expresia

Maxwelliana despre energia electromagnetica a spatiului si, in plus, pe urmatorul principiu:

Legile prin care starea sistemelor fizice se modifica sunt indepentente de alternare, cea
prin care doua sisteme se coordoneaza, in miscarea uniforma a translatiei paralele relative
cu cealalta, aceste alterari de stare sunt definite(principiul relativitatii).

Cu aceste principii la baza, am dedus inter alia urmatorul rezultat (§ 8):

Fie un sistem de unde plane de lumina, raportandu-ne la sistemul de coordonate (x, y, z) cu

energia l; fie directia razei (de unda normala) ce formeaza un unghi Φ cu axa OX din sistem.
Daca introducem un nou sistem de coordonate (ξ, η, Ϛ), miscandu-ne in translatia uniforma
paralela, raportandu-ne la sistemul (x, y, z), cu originea in coordonatele de miscare de-a
lungul axei OX cu viteza v, apoi aceasta cantitate de lumina –masurata in sistemul (ξ, η, Ϛ)-
are energia:

v
1− ∗cos Φ
l= l* c
√1−v 2 /c
, unde c reprezinta viteza luminii. Ne vom folosi de acest rezultat in cele ce urmeaza.

Fie un corp inert in sistemul de referinta (x, y, z) cu energia in raport cu sistemul (x, y, z) E₀.
Energia corpului in raport cu sistemul (Ɛ, ƞ, ʗ) care se misca in modul mentionat mai sus cu
viteza v₁ este H₀.

Acest corp emite, intr-o directie care realizeaza un unghi ø cu axa Ox, raze de lumina, de
energie, ⅟₂ L masurate in raport cu (x, y, z), si in acelasi timp o cantitate egala de lumina in
directia opusa formeza un unghi. Intre timp, corpul ramane inert in sistemul (x, y, z).
Principiul energiei trebuie aplicat acestui proces, respectand (conform principiului
relativitatii) ambele sisteme de coordonate. Daca notam energia corpului dupa emiterea
luminii E₁ sau, respectiv, H₁, masurata in raport cu sistemul (x, y, z) sau, respectiv,
sistemul(Ɛ, ƞ, ʗ), atunci, folosind relatia data mai sus, obtinem:
Daca scadem cele doua ecuatii obtinem:

Cele doua diferente ale H – E care apar in aceasta expresie au semnificatii fizice simple. H
si E sunt valori energetice ale aceluiasi corp in raport cu cele doua sisteme de coordonate care
se misca una in functie de cealalta, corpul fiind inert in unul dintre cele doua sisteme (in
sistemul (x, y, z). Asadar este limpede ca diferenta H – E poate sa difere fata de energia
kinetica K a corpului, conform celuilalt sistem (Ɛ, ƞ, ʗ), numai cu o constanta aditionala C,
care depinde de constantele arbitrare ale energiilor H si E. Deci, putem spune ca

H₀ – E₀ = K₀ + C,

H₁ – E₁ = K₁ + C,

Deoarece C nu se schimba in timpul emiterii luminii. Asadar avem:

1
K 0- K 1 = L{ −1}
√1−v 2 /c 2
Energia cinetica a unui corp depinzand de (Ɛ, ƞ, ʗ) scade ca rezultat al emiterii de lumina,
scaderea fiind independenta de proprietatile corpului. In plus,diferenta K 0- K 1, asemenea
energiei cinetice a electronului(§10), depinde de viteza (velocitate).
Neglizand magnitudinile de oridinul al patrulea si superioare putem scrie :

1 L 2
K 0 - K 1= v
2 c2

Din aceasta ecuatie rezulta in mod direct ca:

Daca un corp cedeaza energie, sub forma de radiatie, masa lui scade cu L/c 2.
Faptul ca energia extrasa din corp se transforma in energie de radiatie, nu influenteaza cu
nimc, astfel se ajunge la o concluzia mult mai generală:
Masa unui corp este egala cu continutul de energie al acestuia. Daca energia se modifica cu
L, atunci masa se modifica in acelasi sens cu L/9x1020, energia fiind masurata in ergi, iar
masa in grame.

Nu este imposibil ca în cazul corpurilor al căror conținut de energie este variabil într-un grad
ridicat (de exemplu: cu săruri de radiu) teoria să poată fi pusă la încercare cu succes.

Daca teoria este conforma cu faptele, radiatia transmite inerția intre corpurile emițătoare și
cele absorbante.
 DESPRE ACEST DOCUMENT

Această ediție ,,Depinde inertia unui corp de energia lui”scrisă de Einstein se

bazează pe traducerea în limba engleză a lucrării sale originale în limba germană din 1905
(publicată ca ,,Ist die Trägheit eines Körpers von seinem En-ergiegehalt abhängig?”, în
Annalen der Physik 18 : 639, 1905) care a apărut în cartea Principiile Relativitatii, publicată
în 1923 de Methuen and Company S.R.L. , din Londra. Majoritatea lucrărilor din acea
colecție sunt traduceri în limba engleză ale lui W. Perrett și G.B. Jeffery ale lucarii germane
Das Relativat sprinzip, ediția a 4-a, publicate în 1922 de Tuebner. Toate aceste surse sunt
acum în domeniul public; acest document, derivat din acestea, rămâne public și poate fi
reprodus în orice mod sau mediu fără permisiune, restricție, atribuire sau răscumpărare.

Nota de subsol este așa cum a apărut în ediția din 1923. Traducerea în engleză din
1923 a modificat notația utilizată în lucrarea lui Einstein din 1905 pentru a se conforma cu
cea utilizată în anii 1920; de exemplu, ,, c” indică viteza luminii, spre deosebire de ,,V”
folosit de Einstein în 1905. În această lucrare, Einstein folosește ,,L” pentru a indica energia;
propoziția indentată din concluzie poate fi scrisă ca ecuația „m = L / c2” care, folosind ,,E” ca
variantă mai modernă, în loc de ,,L” pentru energie, poate fi rescrisă simplu ca „E = mc2”.

Această ediție a fost pregătită de John Walker. Versiunea actuală a acestui document
este disponibilă într-o varietate de formate de pe site-ul web al editorului:
,,http://www.fourmilab.ch/”.