CURS SAPT 11

IMBINARI LA CONSTRUCTII DIN LEMN

1. Îmbinări prin chertare la piese amplasate sub unghi

Date constructive
1.1. În funcţie de mărimea solicitărilor şi de dimensiunile pieselor componente,
îmbinările cu chertare frontală se realizează cu unul (a si b) sau două praguri (c si d).

1.2. Teşirea pragurilor se realizează:

- perpendicular pe elementul comprimat, la unghiuri  < 30 (fig. 1, a şi c);
- la bisectoarea unghiului exterior dintre cele două piese, la unghiuri  30 (fig.
1, b şi d).

Fig. 1. Posibilităţi de teşire a pragurilor simple (a şi b) şi duble (c şi d)

1.3. La îmbinările frontale cu prag simplu se vor avea în vedere următoarele date
constructive (fig. 1, a):
 înălţimea pragului (adâncimea chertării) hc trebuie să fie :
 minim 2 cm la grinzi ecarisate,
 minim 3 cm la grinzile rotunde
 maxim h/3 la nodurile de reazem ale grinzilor cu zăbrele,
 maxim h/4 la nodurile intermediare ale grinzilor cu zăbrele sau la
elementele cu o grosime mai mică de 8 cm;
 lungimea pragului lp trebuie să fie: lp10 hc ; lp 2h ; lp20 cm;
 pentru calculul îmbinării la forfecare, lungimea pragului se ia: lf10hc; lf 2h;
 buloanele de solidarizare se amplasează perpendicular pe talpa superioară, la
valori ale unghiului  < 30, şi perpendicular pe teşitură, la valori   30 şi
se poziţionează la mijlocul teşiturii;
  subgrinda va fi astfel alcătuită încât buloanele să treacă simetric faţă de
teşitura ei;
 în cazul în care din calcul rezultă diametre mai mici, buloanele se vor lua cu
diametrul minim l/25 din lungimea lor şi cel puţin 12 mm.

Fig. 2. Îmbinări prin chertare frontală:

a – cu prag simplu; b – cu prag dublu;
1 –talpă superioară; 2 – talpă inferioară; 3 – buloane de siguranţă;
4 – subgrindă; 5 – cosoroabă; 6 – cuie; 7 – foaie de carton bitumat

1.4. Îmbinările prin chertare ortogonală cu prag dublu se folosesc în cazul în care
efortul din îmbinare nu poate fi preluat de un singur prag, adâncimea de chertare
rezultată din calcul depăşind adâncimea maximă admisă (h/3, respectiv h/4).
La această îmbinare se impune condiţia ca cele două praguri să lucreze
concomitent, ceea ce se poate obţine numai printr-o execuţie extrem de îngrijită.
La proiectarea îmbinărilor frontale cu prag dublu se vor avea în vedere
următoarele date constructive (fig. 2, b):
 înălţimea primului prag (adâncimea chertării) hc1, trebuie să fie minim 2 cm
la grinzile ecarisate, respectiv 3 cm la cele rotunde;
 înălţimea celui de al doilea prag, hc2, trebuie să fie cu cel puţin 2 cm mai
mare decât înălţimea primului prag şi să fie limitată superior în raport cu
înălţimea grinzii chertate la maxim h/3 la nodurile de reazem ale grinzilor cu
zăbrele, respectiv h/4 la nodurile intermediare ale grinzilor cu zăbrele, sau la
elementele cu o grosime mai mică de 8 cm;
 lungimea pragurilor lp1 si lp2 trebuie să fie lp1 10 hc1; lp12h; lp2 10 hc2;
 pentru calculul îmbinărilor la forfecare, lungimea pragurilor se ia: lf110 hc1;
lf1 2h; lf2 10 hc2;
 la unghiuri de înclinare   45, este obligatorie montarea buloanelor de
siguranţă şi a subgrinzilor; în acest caz se respectă aceleaşi condiţii ca la
îmbinarea prin chertare frontală cu prag simplu;
 având în vedere eforturile relativ mari care acţionează în îmbinare, se
recomandă ca centrarea nodului să se facă după axa netă a tălpii inferioare.
1.5 La nodurile intermediare ale grinzilor cu zăbrele se admite că transmiterea
eforturilor din zăbrelele comprimate să se facă prin intermediul unui călcâi (fig. 3).

Fig. 3. Îmbinare cu călcâi la nodul intermediar al unei grinzi cu zăbrele

Calculul îmbinărilor prin chertare frontală

a - Capacitatea de rezistenţă la strivire sub unghiul  a unei îmbinări prin

chertare frontală cu prag simplu se stabileşte cu relaţia:

C r  Qr
N ri  ,
C r  sin 2   Qr  cos 2 

în care:
C r este capacitatea de rezistenţă a zonei comprimate (strivite), paralel cu
direcţia fibrelor, în N, stabilită cu relaţia:

C r  Rcc  A p  mT ;

Qr - capacitatea de rezistenţă a zonei comprimate (strivite) perpendicular pe

direcţia fibrelor, în N, stabilită cu relaţia:

Qr  Rcc  Ap  mT  mr ;

 - unghiul pe care îl face pragul cu direcţia fibrelor elementului care se

striveşte;
Rcc şi Rcc - rezistenţele de calcul ale lemnului masiv la compresiune paralelă
cu direcţia fibrelor, respectiv perpendiculară pe direcţia fibrelor, stabilite în funcţie de
specia de material lemnos, clasa de calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a
elementelor de construcţie, în N/mm 2;
Ap - proiecţia suprafeţei pragului pe direcţie paralelă cu fibrele piesei care se
striveşte, în mm2;
Ap - proiecţia suprafeţei pragului pe direcţie perpendiculară cu fibrele piesei
care se striveşte, în mm2;
mT - coeficientul de tratare a lemnului;
mr - coeficient de reazem cu valoarea 1,60.

b - La îmbinările frontale cu prag dublu, capacitatea de rezistenţă totală de

strivire se stabileşte ca sumă a capacităţilor de rezistenţă ale fiecărui prag în parte,
C r  Qr
determinate cu relaţia N ri  :
C r  sin   Qr  cos 2 
2

N rt  N r ,1  N r ,2 .
c - La îmbinarea frontală cu prag simplu, capacitatea de rezistenţă a pragului la
forfecare se stabileşte cu relaţia:

Fr  R cf   A f  mT / m f ,
în care:
R cf  este rezistenţa de calcul la forfecare paralelă cu fibrele, stabilită în funcţie
de specia de material lemnos, clasa de calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a
elementelor de construcţie;
Af - aria pragului la forfecare, în mm 2; A f  b  l f ;
mT - coeficient de tratare a lemnului;
mf - coeficient de forfecare, care introduce raportul dintre lungimea pragului de
forfecare şi excentricitatea de aplicare a forţei faţă de direcţia pragului, precum şi
modul de producere al forfecării (unilaterală sau bilaterală).

Coeficientul de forfecare mf se calculează cu relaţia:

m f  1  lp / e ,

în care:
β este coeficientul ce ţine cont de tipul forfecării, cu valoarea de 0,25 pentru
forfecare unilaterală şi 0,125 pentru forfecare bilaterală (fig. 4);
lp - lungimea pragului de forfecare, limitată superior la 10 hch, în mm;
e - excentricitatea de aplicare a forţei de forfecare faţă de axa netă a
elementului, în mm.
 Fig. 4. Forfecare unilaterală (a) si bilaterală (b)

d - La îmbinarea frontală cu prag dublu, capacitatea de rezistenţă a pragurilor la

forfecare se stabileşte pentru fiecare prag în parte, astfel:
- pentru primul prag, cu relaţia:

Fr ,1  0 ,7  R cf   A f 1  mT / m f 1 ,

- pentru al doilea prag, cu relaţia:

Fr ,2  R cf   A f 2  mT / m f 2 ,

în care:
R cf  , mT, mf1 şi mf2 au semnificaţiile din relaţia specificata la supcap. c;
Af1 - aria de forfecare a primului prag, în mm 2 ( A f 1  b  l f 1 );
Af2 - aria de forfecare al celui de al doilea prag, în mm 2 ( A f 2  b  l f 2 ).

e - Forţele efective de forfecare care acţionează asupra pragurilor se stabilesc

ca proiecţii ale forţelor de strivire pe direcţia pragurilor de forfecare, astfel:

 la îmbinarea frontală cu prag simplu, cu relaţia:

Fef  N c ef  cos  ,
 la îmbinarea frontală cu prag dublu, cu relaţiile:
 pentru primul prag:

Fef 1  N c ef 1  cos  ,

 pentru pragul al doilea:

Fef 2  N c ef  cos  ,
în care:
Nc ef - încărcarea efectivă de calcul, care acţionează perpendicular pe prag;
Nc ef 1 - încărcarea efectivă de calcul aferentă primului prag, stabilită cu relaţia:

N c ef 1  N c ef  As1 /( As1  As 2 ) ;
  - unghiul dintre cele două bare ale îmbinării;
As1 - aria de strivire a primului prag, în mm 2;
As2 - aria de strivire a celui de-al doilea prag, în mm 2.

f - Capacitatea de rezistenţă a tălpii întinse se stabileşte cu relaţia

Tr  Rtc  Anet  mT ,
în care:
Rtc - rezistenţa de calcul a lemnului masiv la întindere axială, stabilită în funcţie
de specia de material lemnos, clasa de calitate a lemnului şi condiţiile de exploatare a
elementelor de construcţie, în N/mm 2;
Anet - aria netă a secţiunii calculate;
mT - coeficientul de tratare a lemnului.

dacă elementul este solicitat la tensiune centrică (nodul se axează prin centrul de
greutate al secţiunii nete, fig. 5, a) şi cu relaţia

Tef M ef
   1,0 ,
Tr Mr

în care:
Tef este încărcarea axială de calcul în bară, în N;
Tr - capacitatea de rezistenţă a barei la întindere centrică, în N;
Mef - momentul încovoietor de calcul, stabilit în raport cu axa centrală de inerţie
perpendiculară pe direcţia de acţiune a forţei, în Nmm;
Mr - capacitatea de rezistenţă a barei la încovoiere în raport cu aceeaşi axă, în
Nmm.
dacă elementul este solicitat la tensiune excentrică (nodul se axează prin centrul de
greutate al secţiunii brute, fig. 5, b).

Fig. 5. Centrarea nodului după axa netă a tălpii inferioare (a) şi după axa
brută a tălpii inferioare (b)

g - Verificarea buloanelor de solidarizare se face cu relaţia:

N ef bulon  N cap bulon  nb ,

în care:
Nef bulon este efortul axial din bulonul de solidarizare, care se determină cu
relaţia:
N ef bulon  N c  tg ( 60   ) ;
N cap bulon - capacitatea de rezistenţă a bulonului de solidarizare, care se stabileşte
cu relaţia:
N cap bulon  Anet  Rot  m0 ,
Nc - efortul axial efectiv de compresiune din îmbinare, în N;
 - unghiul dintre piesele care se îmbină;
Anet - aria netă a bulonului de solidarizare, care se stabileşte prin scăderea
slăbirii date de filet din aria brută a bulonului, în mm 2;
Rot - rezistenţa de calcul a oţelului la întindere, stabilită conform STAS 10108/0
- 78, în N/mm2;
m0 - coeficient de lucru al bulonului în îmbinare, cu valoarea 0,6, care ţine cont
de acţiunea dinamică a încărcării şi de deformaţia bulonului în îmbinare.
nb – numărul de buloane.

h - Verificarea la strivire a suprafeţei de contact dintre subgrindă şi piesa de

reazem (cosoroabă) se face cu relaţia:

Vef  Qri ,

în care:
Vef este reacţiunea verticală în îmbinare, în N;
Qri - capacitatea de rezistenţă la strivire perpendicular pe fibre a suprafeţei de
contact dintre subgrindă şi cosoroabă.

i - Numărul de cuie, n, necesar prinderii subgrinzii de talpa inferioară se

determină cu relaţia:

L
n ,
1,2  La

în care:
L este componenta orizontală a efortului din bulonul de solidarizare, în N,
stabilită cu relaţia:
L  N ef bulon  sin  ;
La - capacitatea de rezistenţă minimă a unei tije, în N.