Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii Moldova

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL
AL TINERILOR CERCETĂTORI

VOLUMUL II
Ediţia a IV-a
(14 – 15 aprilie 2006)

Editura ASEM
Chişinău – 2006
CZU 082:001.891=135.1=111=161.1
S 58

COLEGIUL DE REDACŢIE

Prof. univ. dr. hab. Vadim COJOCARU, prorector, preşedinte

Prof. univ. dr. hab. Ala COTELNIC
Prof. univ. dr. hab. Eugenia FEURAŞ
Prof. univ. dr. hab. Constantin MATEI
Prof. univ. dr. hab. Petru RUMLEANSCHI
Prof. univ. dr. hab. Elena TURCOV
Prof. univ. dr. hab. Rodica HÂNCU
Prof. univ. dr. hab. Vasile BUCUR
Prof. univ. dr. Vladimir BĂLĂNUŢĂ
Prof. univ. dr. hab. Ion PÂRŢACHI
Conf. univ. dr. Nadejda BOTNARI
Conf. univ. dr. Aurelia TOMŞA
Conf. univ. dr. Lidia MITNIŢCAIA
Conf. univ. dr. Evlampie DONOS
Conf. univ. dr. Lidia COJOCARU
Conf. univ. dr. Natalia LOBANOV
Conf. univ. dr. Ala DAROVANAIA
Conf. univ. dr. Anatol GODONOAGĂ

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

„Simpozionul Internaţional al Tinerilor cercetători” (2006;

Chişinău) Simpozionul Internaţional al Tinerilor cercetători (14 – 15
apr. 2006): Ed. a 4-a / col. red.: Vadim Cojocaru. – Ch.: ASEM,
2006. - ISBN 978-9975-75-371-2
Vol 2. – 2006 – 362p. - Bibliogr. la sfârşitul art. ISBN 978-
9975-75-373-9:
50 ex.

082:001.891=135.1=111=161.1

ISBN 978-9975-75-373-9 (vol.2)

© Editura ASEM

2
 CUPRINS
1. TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE
Admiterea în instituţiile universitare asistată de calculator 10
Ungureanu Alexandru, an. V, CSIE
Manea Iurie, an. IV, CSIE
Sistemul informatic de evidenţă a dosarelor de judecată, controlul şi analiza eficacităţii
judiciare „Dosar” 11
Gasan Denis, an. V, CSIE
2. SISTEME DE INFORMATIZARE A SOCIETĂŢII SECOLULUI XXI
Proiectul „Ţărăncuţa” 14
Corlăteanu Elena, Schin Carolina, an. I, BAA
A real dream in Moldova 15
Mruţ Alina, an. I, BAA
Atractions of Saharna 16
Poiată Iulia, an. I, BAA
Aspecte ale informatizării instituţiilor de învăţământ superior 18
Sîrghi Iulia, an. I, FIN
Securitatea comerţului în Internet 19
Gurău Aliona, an. I, BAA
Reţele Wi – Fi 20
Efros Ştefan, an. I, BAA
Rezolvarea problemelor de aproximare cu ajutorul metodelor MS Excel 21
Burlacu Elena, an. I, CSIE
Impactul comerţului electronic asupra lumii de afaceri 22
Bodrug Tatiana, an. I, CON
Автоматизация банковской деятельности 23
Jepan Cristina, Dolgopolaia Svetlana, an. I, FIN
Metode şi modele de Site-uri dinamice 24
Dorogan Tatiana, an. I, BAA
3. TENDINŢE ÎN MANAGEMENTUL CONTEMPORAN
Rolul femeilor în management 26
Ţîmbaliuc Natalia, an. I, BAA
Бизнес-план как инструмент управления 27
Gulco Maria, an. IV, BAA
Сетевое планирование в производстве 28
Paereli Margarita, an. IV, BAA
Implicaţii ale revoluţiei manageriale globale în managementul firmei 29
Butuc Igor, an. III, Universitatea „Spiru Haret”, Braşov, România
Managementul social în România: trecut, prezent şi perspectivă 31
Ene Vasile, an. III, Universitatea „Spiru Haret”, Braşov, România
Stilurile şi trucurile folosite în procesul de negociere 34
Nacu Victoria, an. IV, FIN
Managementul relaţiilor cu publicul în domeniul culturii 35
Creţu Arina, an. III, USM
Impactul invenţiilor asupra businessului din Republica Moldova 36
Teodorescu Sergiu, an.I, EGD
Conflictul în management 37
Malcoci Tatiana, an. I, BAA
4. NOI ABORDĂRI ŞI APLICAŢII ALE MARKETINGULUI
Новые услуги как главное условие развития компаний телекоммуникационного сектора 40
Ermacicov Anatol, an. III, BAA

3
Inovarea produselor – factor-cheie de asigurare a competitivităţii întreprinderii 41
Bogdănaş Constantin, an. III, BAA
Лояльность потребителей и способы ее измерения 42
Armanova Natalia, an. V, FIN
Макетинговая деятельность как вариант антикризисной политики учреждений культуры 44
Sajina Iulia, an.III, EGD
Marca – element semiotic în promovarea produselor „Vitanta” 45
Zavatin Viorica, an. III, BAA
Роль маркетинга в реализации некоммерческой идеи 48
Gheneralova Elena, an. IV, BAA
Rolul merchandising-ului în gestiunea suprafeţei de vânzare 49
Portas Victoria, Zacon Oxana, an. III, COM
5. COMERŢ, TURISM ŞI SERVICII HOTELIERE
Evaluarea potenţialului de cazare a oraşului Chişinău 52
Dan Carmina, Balan Ludmila, an. IV, BAA
Specificul evoluţiei fenomenului turistic în cadrul societăţii afectate de terorism 53
Olaru Iulia, an. III, BAA
6. MERCEOLOGIE ŞI TEHNOLOGIE
Drumul vinului şi perspectivele de dezvoltare 56
Şiman Ana, an. I, BAA
Экпертиза товаров – двигатель качества 57
Pahomii Olga, an. IV, BAA
Aditivii alimentari 58
Negru Diana, an. II, CNC
Corcinschi Dorin, an. I, CNC
Mierea de albine – potenţialul de producere şi asigurarea calităţii 60
Chetraru Sorina, an. II, CNC
Gripa aviară în R.Moldova – metode de prevenire şi securitate 61
Dicusari Oxana, Portas Victoria, Zacon Oxana, an. III, BAA
7. ANALIZE ŞI POLITICI ECONOMICE
Deficitul comercial – problemă primordială a politicilor macroeconomice ale Moldovei în anii 2005-
2006 64
Tizu Angela, an. IV, EGD
The challenges the Monetary Policy poses on the National Bank of Moldova 65
Chicu Ina, an. III, FIN
Hhe flat tax phenomenon 67
Ursu Ala, an. III, FIN
Şomajul şi particularităţile lui în Republica Moldova 68
Bordeianu Diana, an. III, EGD
Evoluţia inflaţiei în Republica Moldova. Politici antiinflaţioniste 70
Podlisnic Ina, an. II, Universitatea de Stat “Alecu Russo”, Bălţi
8. ECONOMIA DE PIAŢĂ: ASPECTE MICROECONOMICE
Fiscalitatea excesivă şi economia subterană 72
Matcaş Irina, an. I, EGD
Piaţa valorilor mobiliare din Republica Moldova 73
Şoclea Oxana, an. I, EGD
Datoriile R. Moldova – probleme create de noi înşine 75
Cojocaru Ana , an. I, EGD
Piaţa imobiliară – realităţi şi perspective 76
Savciuc Diana, an. I, EGD

4
Impactul comerţului exterior asupra dezvoltării economice a Republicii Moldova 78
Gheţivu Ina, an. I, EGD
9. MANAGEMENT SOCIAL
Dezvoltarea regională în Republica Moldova: trecut, prezent şi perspective 82
Tăbîrţă Viorel, an. V, EGD
Региональное развитие в Республике Молдова, пример АТО Гагаузия (Gagauz-Yeri) 83
Şalvir Mihail, an. III, EGD
Specificul resurselor umane în cadrul Băncii Mondiale 85
Liliana Popescu, an. V, EGD
Motivele neîncrederii angajaţilor în activitatea sindicatelor 86
Burlacu Ruxanda, an. IV, EGD
Indicele dezvoltării umane: evoluţie şi perspective 87
Vahnovan Olesea, an. II, Universitatea de Stat „Alecu Russo”, Bălţi
Problematica recrutării personalului în administraţia publică 89
Victor Rusu, an. IV, EGD
10. DREPT PRIVAT
Respectarea drepturilor consumatorilor în Republica Moldova 92
Andone Daniela, an. IV, EGD
Проблемы в области правового регулирования промышленных моделей и рисунков 93
Nechit Ecaterina, an. IV, EGD
Problemele insolvabilităţii în Republica Moldova 95
Sandulescu Stanislav, an. IV, EGD
Информация как объект гражданских прав 96
Fişciuc Serghei, an. III, EGD
Фондовый рынок Республики Молдова – проблемы и тенденции 97
Guţu Alexandru, an. IV, EGD
Problemele cu care se confruntă acţionarii SA în Moldova la momentul actual 99
Balta Sergiu, an. IV, EGD
11. DREPT PUBLIC
Методы уклонения от уплаты налогов в Республике Молдова 102
Vasiliev Maxim, an. I, EGD
Separarea şi colaborarea puterilor în stat – condiţia primordială a guvernării democratice 103
Cibotaru Cristian, an. I, EGD
Instituţia preşedintelui Republicii Moldova 104
Corgoja Marina, an. III, EGD
Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor 106
Lupaşco Larisa, an. I, EGD
Conflictele de legi – o preocupare esenţială a dreptului internaţional privat 108
Borta Valentina, an. V, EGD
Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor 109
Obrijanu Tatiana, an. I, EGD
Экоцид – одно из самых опасных преступлений 111
Guţu Alexandru, an. IV, EGD

12. GEOECOLOGIE, GEODEMOGRAFIE

Interacţiunea dintre mediul înconjurător şi activităţile miniere în Valea Prutului Inferior 114
Raboşapca Irina, an. IV, EGD
Investiţiile în Republica Moldova: necesitate absolută sau relativă? 114
Mihailenco Alexandru, an. I, BAA
Republica Moldova în procesul globalizării 115
Catâşev Elena, an. I, BAA
Republica Moldova şi Uniunea Europeană: relaţii, strategii, realizări 116

5
 Bobeico Marcel, an. I, BAA
Impactul zonelor economice libere asupra dezvoltării Republicii Moldova 117
Sîrghi Iulia, an. I, FIN
Politica demografică a Republicii Moldova 118
Leu Galina, an. II, EGD
Fenomenele de risc în Republica Moldova şi managementul lor 119
Prepeliţa Natalia, an. IV, EGD
13. IMPACTUL INTEGRĂRII EUROPENE ASUPRA ECONOMIILOR NAŢIONALE
Трансформация экономической роли государства и государственной экономической
политики в странах с переходной экономикой 122
Павлова Юлия, V курс, Донецкий национальный университет, Украина
Moldova trade liberalization – a way of national economy exteriozation 125
Casapu Diana, an. V, REI
Aurul negru sau lupta dintre clanuri 126
Cranga Svetlana, an. IV, Rusnac Igor, an. IV, REI
Avantajele şi dezavantajele comerţului electronic în dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale 127
Zacon Corneliu, an. V, REI
14. PROBLEMELE RELANSĂRII ŞI EFICIENTIZĂRII ECONOMIEI NAŢIONALE
Opportunity cost of Moldova’s energetic independence 130
Marian Snejana, Zacon Cristina, an. III, REI
Modification of trade and customs’ regime of the Republic of Moldova in the Framework of the
European Integration 131
Bălteanu Alexandru, an. III, REI
Investments’, standardization and industrial policy of the R.Moldova – as a means to support the
national producer 132
Lupuşor Adrian, an.II, REI
15. TEORIA ŞI PRACTICA PIEŢELOR FINANCIARE
Efectele asupra echilibrului general create de cererea agregată 136
Şarban Irina, Timofti Marina, Negru Victor, an. I, REI
„Sclavia contemporană”: analiză social–economică 138
Macovei Alina, an. I, REI
Role of domestic private investments in re – launching Moldova ‘S economy 139
Cetuleanu Rodica, an. III, REI
Model de detectare a problemelor în cadrul băncii la momentul oportun 140
Gîrneţ Mihai, an. IV, FIN
Premisele implementării operaţiunilor de titlurizare în Republica Moldova 142
Garaz Elena, Caraman Doina, an. IV, FIN
Republic of Moldova –the country of posibilities!!! 144
Reaboi Adriana, Cernov Marina an. I, FIN
Cond. şt.: univ. assist. Cinic Liliana
Preluările ostile: impactul modificării structurii acţionarilor în băncile comerciale asupra
sistemului bancar în R.Moldova 145
Rînja Stela, Roibu Mariana, an. IV, FIN
16. ÎNTREPRINDEREA ŞI MEDIUL FINANCIAR
Sursele de finanţare a întreprinderilor din Republica Moldova 148
Negruţa Ina, an. III, FIN
Echilibrul financiar – indicator al stabilităţii financiare a firmei 149
Voloşenco Oxana, an. III, FIN

Resursele financiare ale întreprinderii 150

Borcoman Tatiana, an. III, FIN

6
Riscul ca factor de influenţă a gestiunii financiare 152
Căldare Adrian, an. III, FIN
Factoring-ul – sursă de finanţare a agenţilor economici 154
Corniciuc Vitalie , an. III, FIN
17. POLITICI FINANCIARE PUBLICE
Mobilitatea studenţilor în contextul aderării Republicii Moldova la procesul de la Bologna 156
Grajdian Elena, an. V, FIN
Mediul investiţional în Republica Moldova: actualităţi şi perspective 157
Stog Irina, an. III, FIN
Premise financiare de creare a unei economii de piaţă funcţionale în Republica Moldova 159
Ceban Sergiu, an. III, FIN
Влияние косвенных налогов на формирование доходов бюджета Республики Молдова 160
Lungu Elena, an. IV, FIN
Косвенные налоги как инструмент государственного регулирования внешнеэкономической
деятельности в Республике Молдова 161
Ciceli Irina, an. IV, FIN
Modalităţi de măsurare a presiunii fiscale în Republica Moldova 162
Golban Olga, an. IV, FIN
Zonele economice libere – particularităţile funcţionării lor în Republica Moldova 164
Vragaleva Veronica, an. III, FIN
Taxele vamale în contextul proceselor integraţioniste 165
Bejenaru Sergiu, an. IV, FIN
18. INVESTIŢII ŞI PIEŢE DE CAPITAL
Teorii de funcţionare a pieţei de capital 168
Ciubotaru Pavel, an. III, FIN
Posibilităţile şi oportunităţile de utilizare a contractelor cu titluri derivate pe piaţa bursieră din
Republica Moldova 169
Cotorobai Daniela, an.III, FIN
Gestiunea investiţiilor străine plasate în terminalul de la Giurgiuleşti 171
Garaz Elena, an. IV, FIN
Caraman Doina, an. IV, FIN
Оценка инвестиционной привлекательности регионов Украины 172
Гергелижиу А.В., Гурова В. А., Донецкий национальный университет, Украина
Инвестирование Всемирным банком проектов промышленности Украины в 1995 – 2006 гг. 174
Честякова Ольга, Донецкий национальный университет, Украина
Волновая теория Эллиота 177
Melnic Pavel, Albul Archadii, an. III, FIN
Corelaţia dintre taxele vamale şi preţuri în contextul proceselor integraţioniste 179
Vragaleva Veronica, an.IV, FIN

19. FILOSOFIE ŞI POLITOLOGIE

Filosofia businessului, esenţa şi etapele ei principale de dezvoltare 182
Bătrânac Doina, an. I, BAA
Viitorul civilizaţiei umane în plan ecologic 183
Suruceanu Adelina, an. I, BAA
Otgon Stanislav, an. I, CON
Viaţa este făclia, pe care, dacă nu o aprinzi, nu luminează 184
Belostecinic Ludmila, an. I, BAA
Modele de soluţionare a conflictului transnistrean 185
Vrabie Adrian, an. III, CON
Управленческие паталогии в формировании идеологии организации 186
Ermacicov Anatolie, an. I, BAA
Un timp intern 187
Ciobanu Ion, an. I, BAA

7
 20. CONTABILITATE ŞI AUDIT
Particularităţile contabilităţii operaţiunilor de prelucrare în lohn 190
Banaga Maxim, an. IV, CON
Cond. şt.: asist. univ. I. Ţugulschi
Filantropia şi sponsorizarea: contabilitate şi impozitare 192
Mihailă Anastasia, an. III, CON
Proiectele de Co – Branding. Valoarea şi Contabilizarea 194
Munteanu Ivan, an. III, CON
Проблемы учета НДС в строительных организациях 195
Новицкая Н., IV курс
доктор экономики, сертифицированный аудитор
конференциар кафедры «Бухгалтерский учет и аудит», Л.Г. Лапицкая

21. CONTABILITATE
Contabilitatea şi fiscalitatea reevaluării mijloacelor fixe 198
Şova Ion, an. V, CON
Particularităţile contabilităţii mărfurilor în alimentaţia publică 199
Gherold Dina, an. III, FIN
Problemele aferente particularităţilor contabilizării reţinerilor din salariul angajaţilor 200
Puiu Lorica, an. IV, FIN
Aspecte în contabilizarea importurilor în Republica Moldova 202
Grădinaru Elena, an. III, FIN
Problemele fiscale aferente reparaţiei mijloacelor fixe 203
Negru Eduard, an. V, CON
Unele particularităţi în calculul uzurii mijloacelor fixe: aspecte fiscale şi financiare 204
Vasilciuc Elizaveta, an. III, FIN
Curlencov Olga
22. ANALIZA ACTIVITĂŢII ECONOMICO–FINANCIARE
Analiza eficienţei utilizării forţei de muncă sub aspectul asigurării unei activităţi durabile 208
Erhan Lica, an.IV, CON
Методы оценки качества продукции 209
Слав Наталия, IV курс, Бухгалтерский учёт, МЭА
Науч. рук.: конф. унив., д-р Наталия Продан
Particularităţile analizei rezultatelor financiare în unităţile bancare 210
Ungureanu Igor, an IV, CON
Analiza şi estimarea raţionalităţii de atragere a creditului 211
Dariev Denis, an.IV, CON
Aspecte privind evaluarea bunurilor gajate 213
Bordian Svetlana, an.IV, CON
Analiza corelaţiei dintre ritmul de creştere a productivităţii muncii şi a salariului mediu 215
Negură Gheorghe, an.IV, BAA
Aprecierea modificării calităţii produselor asupra performanţelor economico-financiare 217
Stariş Victoria, an.IV, CON
23. STATISTICĂ ŞI PREVIZIUNE ECONOMICĂ
Les éléments statistiques des modèles d’analyse de chemin critique 220
Curmei Olga, an. V, CSIE
Analiza statistică a prestării serviciilor de telecomunicaţii în Republica Moldova în perioada 2000-2005 221
Talmaci Ana, Malic Ina, an. III, CSIE

8
 1. TEHNOLOGII
INFORMAŢIONALE

9
 ADMITEREA ÎN INSTITUŢIILE UNIVERSITARE
ASISTATĂ DE CALCULATOR

Ungureanu Alexandru, an. V, CSIE

Manea Iurie an. IV, CSIE
Cond. şt.: conf. univ. dr. Tamara Zacon

În ultima perioadă de timp, tehnologiile informaţionale au suportat schimbări majore în ceea ce

priveşte administrarea bazelor de date, modalitatea de prelucrare a datelor, forma de transfer a acestora
(utilizarea reţelelor de calculatoare). Ca rezultat, apar o serie de avantaje, care ar putea fi utilizate pentru
a aduce sistemele informatice existente la standardele actuale.
Sistemul informatic „Admiterea” este un sistem format din patru subsisteme (module) care reflectă
anumite activităţi legate de procesul de admitere:
Primul modul presupune coordonarea activităţii de bază privind înregistrarea candidaţilor la
concursul de admitere. Se prezintă sub forma unei aplicaţii, accesul efectuându-se prin intermediul unei
casete de dialog, în care se introduce numele utilizatorului şi parola. Această procedură asigură
securitatea sistemului la introducerea nesancţionată a datelor. De asemenea, în funcţie de utilizator şi
parola introdusă, aplicaţia oferă opţiuni strict necesare operatorului (secretarului tehnic). Spre exemplu,
dacă secretarul tehnic se află în comisia facultăţii „Business şi Administrare”, atunci el va avea acces
doar la specialităţile facultăţii respective.
Toate opţiunile aplicaţiei sunt accesibile şi pe înţelesul oricărui utilizator, indiferent de cunoştinţele
sale în domeniul utilizării calculatorului. Avantajul principal îl constituie faptul că utilizatorul aplicaţiei
este scutit de careva operaţii de calcul, sau de anumite prelucrări de date ce ţin direct sau indirect de
activitatea de înscriere a candidaţilor, întrucât procesarea datelor se face automat, fără o intervenţie din
partea acestuia.
De asemenea, subsistemul posedă opţiuni privind modificarea anchetelor candidaţilor în caz de
necesitate. Această operaţiune are loc prin introducerea codului (cifrului) abiturientului respectiv într-o
casetă de dialog, ca mai apoi să se efectueze procesul de căutare a candidatului respectiv, procedură ce
durează mai puţin de o secundă.
Cel de-al doilea modul, este destinat generării rapoartelor operative. Aplicaţia se prezintă sub
forma unei casete de dialog dotată cu butoane specifice fiecărui raport. Aceste rapoarte au fost anterior
proiectate şi reflectă exact situaţia eşantionului de candidaţi la concursul de admitere pe specialităţi,
forma de studii, categorii de admitere etc., la momentul imprimării acestora. Datele incluse în rapoarte
sunt disponibile în forma cerută de utilizator şi sunt transmise operativ, constituind suportul
informaţional în luarea deciziilor. Astfel, avantajul principal îl constituie accesul sporit la informaţia cu
privire la modificările produse în baza de date. Totodată, în cazul în care, au loc erori de înregistrare,
acestea pot fi depistate, prin intermediul rapoartelor.
Al treilea modul, destinat administratorului de sistem, presupune activitatea de modificare a
înregistrărilor din baza de date. Administratorul, poate înregistra, modifica, exclude date cu privire la
abiturienţi, specialităţi, categorii de admitere, tipuri de instituţii etc., prin intermediul unor aplicaţii
executabile specifice. Întrucât forma de gestionare a datelor se realizează prin intermediul sistemului de
gestionare a bazelor de datelor (SGBD) MySQL Server, se pot utiliza programe-soft specializate pentru
efectuarea operaţiunilor menţionate. Astfel, procedurile de administrare a SGBD-ului, fie prin utilizarea
aplicaţiilor elaborate, fie prin programele specializate, rămâne la discreţia administratorului.
Ultimul modul, cel de-al patrulea, este unul din cele mai importante în cadrul procesului de
admitere şi presupune efectuarea propriu-zisă a înmatriculării şi operaţiunilor specifice legate de această
etapă. Aplicaţia are forma unei ferestre de dialog, dotată cu butoane care efectuează anumite operaţiuni,
cum ar fi: înmatricularea candidaţilor, generarea listelor de lucru utilizate în analiza rezultatelor
procesului înmatriculării. Sunt posibile operaţiuni de generare a “Proceselor verbale” pentru fiecare
categorie de admitere, „Ordinelor de înmatriculare”, „Extraselor din ordin”, precum şi a actelor de
predare-primire necesare transferului dosarelor persoanelor admise către arhiva instituţiei.
Pentru elaborarea întregului sistem informatic “Admiterea”, a fost utilizat pachetul Borland –
C++Builder Development Environment. Ca sistem de gestiune a bazelor de date s-a utilizat MySql
Server 5.0, ceea ce permite efectuarea transferurilor de date de la utilizatori prin reţea în baza de date
centralizată.

10
 Sistemul de admitere este un proces complex, indiferent de instituţia de învăţământ în care se
desfăşoară, şi presupune gestionarea, controlul şi evidenţa unui volum enorm de date. Acest proces
rămâne în continuă dezvoltare şi perfecţionare, în condiţiile în care sistemul de învăţământ din republică
se află sub o permanentă modificare.
Sistemul informatic „Admiterea” a fost implementat în Academia de Studii Economice din
Moldova, în perioada admiterii 2005. De asemenea, datele despre candidaţii admişi la studii sunt
utilizate în alte procese de evidenţă a studenţilor.

SISTEMUL INFORMATIC DE EVIDENŢĂ

A DOSARELOR DE JUDECATĂ, CONTROLUL
ŞI ANALIZA EFICACITĂŢII ACTIVITĂŢII JUDICIARE – „DOSAR”

Gasan Denis, an. V, CSIE

Cond. şt.: prof. univ. dr. hab. Ilie Costaş

Pentru societatea modernă e caracteristică implementarea tehnologiilor informaţionale în toate

domeniile de activitate. Cu toate acestea, în Republica Moldova încă mai există probleme ce ţin de
informatizarea unor activităţi destul de importante.
În comunicarea dată sunt examinate aspecte ale informatizării Judecătoriei Economice a ţării.
Actualmente, în cadrul acestei instituţii funcţionează sistemul manual de înregistrare, evidenţă şi
selectare a dosarelor şi documentelor suplimentare de proceduri. Sistemul informatic integral sau parţial
realizat cu aplicarea mijloacelor informatice lipseşte. Astfel, având în vedere volumul enorm de lucru cu
dosarele se manifestă un şir de deficienţe ce ţin de resursele informaţionale:
• lipsa informaţiilor operative;
• nivel insuficient de saturaţie cu informaţie;
• lipsa unei abordări moderne în procesul de prelucrare a informaţiilor;
• informaţia are un caracter nestructural.
Deci, un sistem informatic de evidenţă a dosarelor juridice şi analiză a activităţii judecătorilor ar fi
pe cât se poate de oportun. În continuare este examinat sistemul informatic „Dosar”, realizat în cadrul
Î.S. „MoldData”. Sistemul constituie mulţimea mijloacelor metodologice şi informatice de realizare a
funcţiilor ce ţin de:
− perfectarea fişelor identificatoare ale dosarelor;
− selectarea fişelor identificatoare în raport cu indiciile stabilite;
− informarea conducătorilor, inclusiv din propria lor iniţiativă, referitor la examinarea cauzelor
şi deciziile adoptate;
− crearea şi administrarea registrelor electronice (listelor) ale dosarelor conform indiciilor
stabilite;
− elaborarea modelelor registrelor manuale;
− calcularea datelor şi perfectarea documentelor statistice şi analitice referitor la examinarea în
instanţe a cauzelor, deciziile (hotărârile) adoptate, sumele încasate etc.; activitatea instanţelor
de judecată şi a judecătorilor; termenele normative de examinare a cauzelor;
− crearea şi administrarea registrelor documentelor suplimentare ce ţin de examinarea cauzelor (
cereri, plângeri, referinţe etc.);
Ca mediu de realizare a sistemului informatic proiectat a fost ales limbajul de programare Java, unul
dintre cele mai populare şi uşor de utilizat limbaje, iar ca program pentru crearea şi gestionarea bazei de
date este utilizat MySQL.
Principalele avantaje ale sistemului „Dosar” faţă de sistemul manual aplicat la moment sunt:
− crearea posibilităţii lucrului operativ cu informaţia;
− ridicarea nivelului de fiabilitate, actualitate şi exactitate a informaţiei;
− eliberarea personalului de la lucrul de rutină;
− ridicarea nivelului de confidenţialitate datorită accesului controlat la documente din partea
persoanelor care actualizează BD;
− transportarea datelor prin intermediul reţelelor locale şi reglementarea accesului utilizatorilor
la bazele de date administrate de sistem;

11
 − posibilitatea de a accesa de la distanţă (WAN prin aplicarea IP-urilor speciale) Baza de Date
cu aceleaşi drepturi ca şi pentru reţele locale;
− evidenţa eficienţei muncii judecătorilor (executorilor) în raport cu examinarea cauzelor.
Introducerea unui sistem informatic necesită multe cheltuieli ce ţin de proiectarea, organizarea şi
funcţionarea lui, dar cu toate acestea, eficienţa economică a sistemului dat este foarte înaltă.
Implementarea SSI poate asigura economii până la 52% din cheltuielile anuale pentru prelucrarea
manuală, reducerea resurselor de muncă cu 88% şi, respectiv sporirea productivităţii muncii de 8 ori faţă
de varianta de bază (manuală).

12
 2. SISTEME DE
INFORMATIZARE
A SOCIETĂŢII
SECOLULUI XXI

13
 PROIECTUL “ŢĂRĂNCUŢA”
Corlăteanu Elena, an. I, BAA
Schin Carolina, an. I, BAA
Cond. şt.: prof. univ. dr. hb. Dumitru Todoroi
Moldova, o ţară cu o istorie bogată şi o mulţime de tradiţii şi datini, reprezintă o atracţie turistică care nu e
valorificată la justa ei valoare. Generaţia noastră trebuie să revoluţioneze turismul rural. Proiectul “Ţărăncuţa” este
orientat spre dezvoltarea acestuia, prin reconstruirea a 3 case în satele Căpriana, Orhei şi Saharna, în stil
moldovenesc tradiţional, dar care vor avea toate comodităţile necesare şi vor fi gestionate de gospodar şi
gospodină, care vor primi turiştii străini, asigurându-le deservirea calitativă.
Viaţa de la sat, ceea ce pentru noi, moldovenii, reprezintă ceva obişnuit şi de rutină, pentru turiştii străini ar fi
deosebit şi spectaculos. Căruţa cu fân, drumurile neasfaltate, butoiul din bordeiul gospodăriei, mămăliga, friptura,
sarmalele, hora satului, casa mare sunt elemente specifice ale poporului nostru, iar pentru sfera turismului sunt
produse de o valoare deosebită.
În contrast cu oraşele în care se evidenţiază concentrarea, anonimatul, rapiditatea schimbărilor, absenţa
valoriilor de referinţă, orăşenii consideră tot mai mult spaţiul rural ca o rezervă de bogăţii naturale fundamentale,
de structuri sociale de primire.
Obiectivul proiectului este de a practica turismul 365 zile pe an, organizând în fiecare lună câte 5 tururi de 4
zile în cele mai frumoase locuri ale Moldovei. În prima zi planificăm să facem excursii la Mănăstirea Căpriana şi
mănăstirea Condriţa; a doua zi – Orheiul Vechi, muzeul şi parcul cu conac din Ivancea; a treia zi – mănăstirea
rupestră din Ţâpova, resursele naturale din Saharna, mănăstirile; a patra zi – Cetatea Soroca, Lumnarea
Recunoştinţei. Desigur că pe parcursul activităţii putem întîlni şi obstacole, care ar fi dezavantajele: clima uneori
nefavorabilă şi preferinţele turiştilor. Însă trebuie să remarcăm ca în pofida acestui lucru avem şi multe avantaje.
Transport Alimentaţia Profitul
HOTEL Excursiile
Nr. de microbus 3 ori pe zi pentru
Profit
turişti Taxa + Profit Profit o lună
taxa Profit 20% Tarancuta Profit 40% Taxa (5 tururi)
dejunul 20% 90%
5 1500 300 3750 1500 1500 300 1000 900 3000 15000
6 1740 348 4500 1800 1800 360 1140 1026 3534 17670
7 2030 406 5250 2100 2100 420 1260 1134 4060 20300
8 2320 464 6000 2400 2400 480 1360 1124 4468 22340
9 2610 522 6750 2700 2700 540 1440 1296 5058 25290
10 2900 580 7500 3000 3000 600 1500 1350 5530 27650

Profitul minim–salarii–cheltuieli întreţinere = 15000-9300 - 600 = 5100

Profitul maxim–salarii–cheltuieli întreţinere = 27650 – 9300 - 950 = 17400
Reprezentarea grafică a profitului pentru o lună în dependenţă de numărul de persoane
30000

25000

20000

Profitul
Profit Profitul
15000
pentru
anual anual
o luna
(lei) ($/13lei)
10000 (5 tururi)
Profit minim 5100 61200 4708
5000
Profit max. 17400 208800 16062
0
5 persoane 6 persoane 7 persoane 8 persoane 9 persoane 10 persoane

Recuperarea investiţiilor având profit minim: 15000$/4708$ = 3 ani 2 luni

Recuperarea investiţiilor având profit maxim: 15000$/16062$ = 11 luni
Bibliografie:
1. Bran Florina, “Turismul rural”.
2. Todoroi Dumitru, “Bases of communication”.
3. www.turism.md.
4. www.google.com.

14
 A REAL DREAM IN MOLDOVA
Mruţ Alina, an.I, BAA
Cond. şt.: prof. univ. hab. dr. Dumitru Todoroi

To realize such project, where I intend to attract the attention of the local and foreign tourists to visit this
small but very beautiful country, that has the form of the bunch of grapes, were are fantastic places of
interest to have a real rest and to develop the knowledge, first of all I planed the objectives ,activities,
advertising, financial part and activities day by day.
The objectives of the travel were to visit the most important places of interest, with the help of which the
tourist will be able to admire the moldavian level of life; to find out about the culture of this country, that is
very rich with a lot of traditions; to find out about the educational system of Moldova, a new one that was
adopted in this year; to have meal in the best restaurants of Moldova, were the tourists will have possibilities
to taste the national food.
There are a lot of activities that will give to the tourist the possibility to have fun, to admire the
wonderful nature, and to realize the beauty of the life. These are entertainment, the activity day by day,
financial part, guide services.
This project will be realized by the “Aly_company”, that is greeting you and is glad to inform you that
you made the best choice! Do you want to live in a piece of paradise? This is the place where your dreams
come true! We say you welcome and have a real fun with us! Our company will have never disappoint you!
The best services you can get only with us!
The financial part will include the transport, the loading, the meal, the excursions, the clubs, sauna,
excursions etc.
The activities day by day will include: the meal, the visit of the most famous places, the transportation
and having fun.
“Aly_company” propose a real dream in Moldova! In 5 days you will have possibility to visit the places
of interest, to find out about our culture and educational system. You will find out about the rural and urban
life in Moldova. For this you need to be active and to want to visit this real piece of paradise! Only here all
your dreams will come true!
5 days finding out about dreams:
1st day: arriving to Moldova, cathedral, “The Victory Arch”, National park, and tasting national food,
entertainment
2nd day: Chisinau – visiting ASEM, state university, “Comsomolist“ lake, museum
3rd day: down the city – 4th day: Saharna monastry, Caves, waterfalls, village life, nature, picnic,
supper in “Ecuator” restaurant
4th day: “Codrii” reservation, “Hanul lui Hanganu”
5th day: fishing, “Tipova” monastry, Soroca museum, “National” restaurant
The 1st day:
1:00p.m. – arriving to Dedeman grand hotel in Chisinau
2:00p.m. – dinner in Dedeman restaurant
4:00p.m. – a walk to National park, seeing the monuments, “The Victory Arch”, cathedral
7:00p.m. – supper in “Sanatatea” restaurant, national food
9:00p.m. – night entertainment, “New York” club, playing billiard, bowling, other games
The 2nd day:
9:00a.m. – breakfast in “Dedeman grand hotel”
10:00a.m. – visiting ASEM
11:30a.m. – National museum
2:00p.m. – dinner in “Ermak” restaurant
3:30p.m. – visiting the State University
4:30p.m. – A walk to “Comsomolist” lake
7:00p.m. – supper in “Pani Pit”
The 3rd day:
9:00a.m. – breakfast in “Dedeman grand hotel”
11:00a.m. – arriving to Saharna: visiting the monastery, walking in the forest, looking at the waterfalls,
going to the caves
3:00p.m. – having lunch in form of picnic, in the forest
7:00p.m. – arriving to Chisinau

15
 8:00p.m. – having supper in the restaurant “Ecuator”
The Saharna Monastery is situated at120 km from Chisinau. Saint Trinity Monastery in Saharna is
situated in one of the most picturesque gorges on three succeeding alternating terraces, on the shore of Nistru
river, near Saharna village. The Monastery is surrounded from all sides by the high rocky hills, which are
partly covered with forests. According to the legend. Virgin Maria appeared to Bartolomeu and left in the
rock her footstep. You can see for yourselves the Virgin’s footstep printed in the rock. The river Saharna
forms 22 waterfalls along its way.
The 4th day:
9:00a.m. – breakfast in “Dedeman” restaurant
11:00a.m. – going to “Codrii” reservation
3:00p.m. – arriving to “Hanul lui Hanganu”, having dinner
4:00p.m. – tasting of honey (in the house of beekeeper)
5:30p.m. – Sauna with wood
8:00p.m. – having dinner
The oldest scientific nature reserve in Moldova is situated near Lozova, 50 km from Chisinau, and is
called “Codrii”. Codri are unique in their incomparable beauty, rich flora and fauna, history and legends
about people born here. . Within the reserve boundaries there is an area of meadow and a rich "Natural
Museum".
The 5th day:
4:00a.m. – going fishing
8:00a.m. – breakfast in a national style
10:00a.m. – arriving to “Tipova” monastery (excursion with a cart), walking and having lunch
4:00p.m. – arriving to Soroca’s fortress
7:00p.m. – arriving to Chisinau
8:00p.m. – having supper in the “National” restaurant
Tourists can visit the splendid Tipova nature reserve. Wonderful landscape, rocky mountains, mirror
surface of Nistru river, rumble of waterfalls: here you can rest from the world’s vanity, cheer up and find the
peace of mind.
In the medieval period the fortress of Soroca was part of a huge Moldovan defensive system, which
comprised four fortresses on the Nistru river, two on the Danube and another three in the northern part of the
country. With this “stone belt of fortresses”, the country borders were well protected.

ATTRACTIONS OF SAHARNA
Poiată Iulia, an. I, BAA
Cond. şt.: prof. univ. dr. hab. Dumitru Todoroi
From all impressive territories of Moldova, with its treasures, forests, landscapes, heights and valleys, I
choose to pay my attention to Saharna because it represents one of the biggest religion centers of Moldova.
1. Objectives
At the beginning I have to choose a beautiful site of Saharna, in the middle of the nature, for a
successful sightseeing of the hotel. Also, the place must be a safety one, because I want security for my hotel
and for tourists inside it. The hotel will have a local rural style. The recreation park will around the hotel and
will have green scenery with splendid flower cultivation that will distinguish the site. The restaurant will be
inside the hotel and it will have a food capacity for 200 persons. Every day there will be working on route a
certain number of buses and taxes.
2. Activities
For the establishment of the hotel there will be necessary to buy materials and technique, and to hire a
certain number of personnel. All of them will be tested, so those should be well informed and trained for
their jobs. At this level, I think there will increase the benefit of the local people, because they will have jobs
and the possibility to make a recovery for their standard of living.
Another main activity is to sign an agreement with a transport company, which will provide travelers
necessary types of transportation that will be working regularly and will be at the convenience of tourists.
3. Publicity
Making advertisements –is the most successful way of getting interested persons that want to travel. The
ad should be an interesting one, including main characteristics of the purpose that will differ depending on

16
where it will be delivered. Some main areas are: radio, TV, papers and loose leafs. The most important link
for advertisement is an own website. This network has a lot of advantages: many types of data can be placed
as references, maps, places to visit and things to do, prices and images, and other information in which a
traveler may be interested. A website can be reached and used all over the world; it is the main area that can
attract local and foreign tourist market.
5. Day by Day Tourism
I day-Tourists will be guided to the ‘Holy Trinity Monastery’ from Saharna. There they will find a big
line of different legends. It has been said that one day a monk from the old monastery saw the footprint of
Saint Maria. The other monks thought that it was a big sign and they must build a church (1777). Later, it
was built a monastery based on Moldavian traditions, reach decorated and beautiful done, that in time it
turned bigger.
You can’t find anywhere in the world more picturesque, generous, tempting lands as in Saharna. Here
are harmoniously bound the vineyards, orchards and woods, the calm and restful water of Nistru river, the
ranging and foamy waterfalls from narrow paths, the bald and abrupt rocks that are raising proudly to the
sky. The village Saharna has its roots in the depth of the centuries.
II day-Tourists will be accompanied to the higher stones of Saharna. There they will see the natural
reservation that has an area of 670 has are taken under the state protection. The rivulet on his course of near
10 km descends has 22 cascades, creating in this wonderful reign of trees and flowers a unique microclimate
rich in oxygen. They can drink the cold and clear water, breathe the flavor of luxuriant vegetation and feel
the invisible force that gives health and strength. Today the monastery has 160tithes of land, a fire mill and a
beautiful farmstead, herd of sheep, caws, horses, and apiaries. Also, they can find an archeological station
that has a big importance of iron placement and an old citadel, one of the most conserved territories of
Moldova.
III day-Tourists will be visiting the village, to see people’s traditions and customs, folklore, the
unspoiled life style, communities and village activities. The same or the next day tourists will leave the
village.
4. Finances
The system applied in this project is the self-financing system without any means of financial
contribution from abroad. Some facilities are offered
250 by elaborated project of lows, which stipulate a bunch
200 of possibilities for those who intention to create
150
touristical structures (as exemptions from local,
income and land taxes). From some balance sheets
100
that I made, my hotel will have a minimum profit if
50 there will be only one tourist in one day, but for a
0 better profit my hotel needs over 10 tourists in one
day. As I want to have profits from the activity of my
ST
S

R
IL
Y

ER
N
TH

BE
PR

business I need a certain number of tourists, as you

U
JU

B
A

G
N

TO

M
A

U
O

BR

E
A

C
M

can see on this graphic:

O
FE

E
D

The Foresee Number

of Tourists That Will Visit Saharna
The cost of one tourist should be over 55$, and if I will have such income of tourists (as on the graph) I
will have profits on over four years.
I hope my project will be possible to apply, as it is waiting to satisfy tourist’s tastes and preferences.
Tourism is a perspective branch in our country, as the country possesses tourist resources. The tourism
industry is a field in which one can achieve very good results with a minimum of investments by
developing the infrastructure and adapting it to the international market standards. This is a necessary
condition for economical and social stability of the country.

Bibliography:
1. www.Allmoldova.com
2. www.google.com
3. www.tourism.md
4. www.moldexpo.md

17
 ASPECTE ALE INFORMATIZĂRII
INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR
Sîrghi Iulia, an I, FIN
Cond. şt.: conf. univ. dr. Anatol Prisăcaru

În viaţa de zi cu zi calculatoarele sunt mai mult decât ceva obişnuit. Se poate spune că trăim într-o
societate informatizată unde sistemele informaţionale performante înlocuiesc munca manuală care este mult
mai costisitoare, iar uneori şi mult mai ineficientă decât un sistem informatic bine structurat. Pe de altă parte,
sistemele automatizate au o viteză mult mai mare de prelucrare a informaţiei comparativ cu viteza de
prelucrare a aceleiaşi informaţii pe suport de hârtie, ceea ce face indispensabilă prezenţa calculatoarelor şi
nemijlocit a sistemelor informatice de prelucrare a acesteia atât în cadrul companiilor, cât şi în cadrul
instituţiilor superioare de învăţământ. Un rol major al sistemelor informaţionale este de a prelucra şi eventual
transmite informaţia între diferiţi utilizatori ai sistemului care pot fi diferite persoane atât din interiorul
instituţiei, cât şi din afara ei.
Conform datelor jurnalului „Asap” şi cercetărilor „Delphi Consulting Group”, anual în lume apar
aproximativ 6 miliarde de documente, costul sumar pentru prelucrarea acestora alcătuieşte la întreprinderi
15% din venitul total, iar lucrătorii de birou cheltuie aproximativ 60% din timp pentru prelucrarea
documentelor pe suport de hârtie. Această statistică prezintă date care sunt valabile inclusiv şi pentru
sistemul academic, care este bazat pe prelucrarea documentelor pe suport de hârtie care prezintă o serie de
inconveniente legate de operativitatea redusă în procesarea acestora precum şi lipsa posibilităţii de a urmări
„ciclul de viaţă” al documentului şi ca rezultat imposibilitatea de a primi volumul deplin al informaţiei
pentru a lua decizii de conducere. Lipsa unei arhive electronice creează tirajarea exemplarelor de hârtie,
precum şi incomoditatea organizării lucrului cu acest act.
Informatizarea dirijării procesului didactic al instutuţiilor superioare de învăţământ, în general şi al
ASEM-ului în particular, este una dintre problemele primordiale care au fost abordate de-a lungul timpului.
Astfel, folosirea efectivă a potenţialului ştiinţifico-pedagogic şi calitatea pregătirii specialiştilor în academie
în mare măsură depinde de organizarea procesului de învăţământ care afectează inclusiv eficienţa lucrului
cadrelor didactice.
Ca urmare a necesităţilor mereu crescânde în materie de operativitate în perfectarea actelor precum şi
necesitatea de a îmbunătăţi calitativ sistemele de învăţământ prin automatizarea circulaţiei documentelor şi
asigurarea susţinerii informaţionale a instituţiilor de învăţământ, apare inevitabil şi o cerere de un sistem
informatic care ar oferi răspunsuri viabile la toate aceste întrebări de ordin general cu care se confruntă zilnic
angajaţii ASEM.
Deşi crearea sistemelor informaţionale contemporane este o problemă complicată şi cere investiţii de
resurse materiale şi intelectuale precum şi folosirea tehnologiilor informaţionale contemporane, acest lucru
nu reprezintă în sine o problemă de neelucidat, ţinând cont de faptul că instituţiile superioare de învăţământ
dispun în mare parte de cea mai performantă tehnică, de cadre bine antrenate în utilizarea acesteia care
dispun de asemenea de un potenţial intelectual înalt. Pe de altă parte, în ultimii ani se dezvoltă intensiv
resursele informaţionale, care includ infrastructuri metodice şi organizatorice, mijloace programabile de
susţinere a lucrului subdiviziunilor şi a procesului de învăţământ ceea ce ar permite să se elaboreze şi
implementeze programe ce ar susţine lucrul angajaţilor ASEM cu costuri minime.
Sistemul informaţional automatizat este unul dintre principalii factorii de sporire a eficacităţii activităţii
instituţiilor pe contul folosirii tehnologiilor informaţionale contemporane pentru rezolvarea problemelor ce
ţin de planurile de învăţământ, orarul, urmărirea gradului de achitare a taxelor pentru studii, accesul operativ
la reuşita curentă a studenţilor, distribuirea şi calcularea orelor predate pentru fiecare catedră în parte.

Bibliografie:

1. Jurnalul ASAP, Ediţia 2005.

2. Baze de date, Ion Lungu, Bucureşti, 2005.

18
 SECURITATEA COMERŢULUI ÎN INTERNET
Gurău Aliona, an. I, BAA
Cond. şt.: conf. univ. dr. Valentina Capaţina

Marea "explozie" a Internet-ului a fost puternic alimentată de perspectiva realizării unor afaceri on-line,
ceea ce se cheamă azi comerţul Internet sau e-commerce, care reprezintă posibilitatea de a se efectua
cumpărături prin reţea, relaţiile de afaceri derulate între furnizori şi clienţi şi autentificarea digitală.
Conform unui sondaj, se observă că 50% dintre firmele care au peste 1000 de lucrători, au în momentul
de faţă cel puţin un site Web, în timp ce 80% dintre firmele ce posedă un astfel de site au sub 100 de
angajaţi. Însă, cu toate acestea, sunt unele reţineri în exploatarea pe scară largă a comerţului Internet generate
de noutatea şi insecuritatea domeniului, unele probleme de piaţă, ale guvernelor şi probleme de concepţie.
În contextul comerţului electronic, atacurile la securitate se manifestă cu preponderenţă prin următoarele
căi: ascultarea comunicaţiilor, furtul parolelor, modificarea datelor, înregistrarea, care tind de a fi aplanate
înaintând unele cerinţe ce vizează securitatea: confidenţialitatea, autentificarea originii tranzacţiilor,
integritatea datelor etc.
În ultimele decenii s-au intensificat metodele de plată electronică, astfel se identifică cardurile, a căror
standarde au fost consolidate în 1996 în sistemul SET (Secure Electronic Transactions) de către MasterCard
şi Visa, cecurile electronice, banii electronici (plasaţi pe cartele sau smartcarduri) şi tehnologia Ecash
(tranzacţiile se desfăşoară între cumpărător şi vânzător, care trebuie să aibă conturi la aceeaşi bancă. Astfel,
cumpărătorii trebuie să înştiinţeze banca că doresc să transfere bani din conturile lor obişnuite în aşa numitul
cont Ecash Mint; în orice moment, cumpărătorul poate interacţiona de la distanţă, prin calculatorul său şi
folosind un client software, cu contul Mint şi poate retrage fonduri de aici pe hard-discul calculatorului său).
În prezent se apelează mai mult la sisteme electronice de plăţi (Electronic Payment System – EPS), a
cărui model implică, în general, trei entităţi care interacţionează: o bancă B, un cumpărător C şi un vânzător
V. Atât cumpărătorul cât şi vânzătorul au cont la banca B. Se pot identifica 3 faze comune: faza de extragere
de bani electronici din cont – între bancă şi cumpărător, faza de plată – între cumpărător şi vânzător şi faza
de depunere a banilor electronici – între vânzător şi banca sa.
Proiectul care poartă numele de CAFE (Conditional Access for Europe) a demarat sub finanţarea
Comunităţii Europene. Scopul general al proiectului CAFE este de a dezvolta noi sisteme de acces
condiţionat. Dispozitivul de bază pentru CAFE este aşa numitul portofel electronic (un mic calculator de
buzunar, alimentat la baterii, cu tastatură, display şi comunicaţii prin infraroşu). Sistemul CAFE utilizează 2
moduri posibile de plată: prin bani electronici şi prin cecuri (se completează şi semnează de către portofelul
electronic). Acest sistem este superior celorlalte, deoarece are standarde foarte ridicate de securitate.
Viteza cu care evoluează tehnologia Internet-ului este impresionantă. Dintr-un recent sondaj rezultă,
dacă în 1999 70% din utilizatorii Internet-ului apreciau e-mail-ul ca principal beneficiu şi doar 30% Web-ul,
în 2004 50% din persoane consideră pe primul loc e-mail-ul, 40% Web-ul şi deja 10% comerţul şi plăţile
electronice.
În concluzie, menţionăm că viitorul securităţii tranzacţiilor comerciale în Internet depinde de viteza cu
care se vor elabora standarde şi de puterea şi corectitudinea implementărilor făcute de firmele producătoare
de software.

Bibliografie:
1. www.afaceri.net/articole/Comert_electronic/E-comertul_incotro.htm
2. http://www.twcbc.com

19
 REŢELE Wi-Fi
Efros Ştefan, an. I, BAA
Cond. şt.: conf. univ. dr. Valentina Capaţina

O reţea wireless (Wi-Fi) WLAN este o reţea fără fir, locală, extinsă pe arii limitate, în funcţie de
echipamentele folosite şi de puterea acestora, prin care se poate face transfer de date şi Internet folosind
undele radio.
Eliminarea tuturor tipurilor de cabluri duce la o elasticitate mai mare a reţelei, care poate fi configurată
de profesionişti, într-un mod optim, pentru a satisface fiecare utilizator final al reţelei Wi-Fi respective.
Se ştie că echipamentele nu au randament de la sine, fără a fi combinate cu profesionalismul echipelor de
instalare şi configurare. Acesta este motivul pentru care foarte mulţi din clienţii care apelează la ele sunt
decepţionaţi de randamentul scăzut al reţelelor lor terestre sau radio actuale, deşi au instalat echipamente de
ultimă generaţie şi cu costuri semnificative.
Wi-Fi, abrevierea de la "Wireless Fidelity", reprezintă o categorie de produse compatibile cu
standardele WLAN (Wireless Local Area Networks) bazate pe protocoale IEEE 802.11. Noile standarde care
au precedat versiunile 802.11, cum ar fi 802.16 (WiMAX), fac parte din reţelele actuale şi oferă multe
îmbunătăţiri, de la arii mari de acoperire până la viteze mari de transfer.
În general, reţelele Wi-Fi au pierderi datorită concepţiei greşite a reţelei, echipamentelor nepotrivite,
distanţelor prea mari sau a fenomenelor naturale (ploaie, ninsoare, ceaţă etc.). Legile în vigoare limitează
standardele şi puterile echipamentelor, totodată spectrele de frecvenţă aplicabile, motiv pentru care
conceperea reţelei (cu respectarea parametrilor legali impuşi) şi câştigul maxim al acesteia, devin o
provocare pentru specialişti.
Diferenţele între o reţea terestră şi o reţea wireless radio sunt multiple şi reprezintă beneficii în favoarea
reţelelor wireless :
− Spre deosebire de alte sisteme radio, Wi-Fi foloseşte un spectru de frecvenţe care nu au nevoie de
licenţă, deci nu necesită aprobare pentru utilizare.
− Se permite dezvoltarea variată a unei reţele locale WLAN fără utilizarea cablurilor, reducând
costurile necesare dezvoltării reţelei şi evitând diferite obstacole în implementarea reţelei (locuri
inaccesibile, care nu pot fi cablate).
− Multe reţele Wi-Fi suportă roaming, permiţând unui client să se mute dintr-un punct de acces în
altul în aceeaşi clădire, sau zonă geografică.
− Wi-Fi este un standard global, clienţii Wi-Fi lucrând în diferite ţări de pe glob.
− Posibilităţi variate de conectare a utilizatorului final, prin intermediul plăcilor Wi-Fi PCMCIA,
PCI, USB sau a variatelor sisteme Wi-Fi 802.11b sau 802.11g integrate în majoritatea notebook-
urilor moderne.
− Posibilităţi alternative sau combinate de antene Wi-Fi unidirecţionale sau bidirecţionale,
sectoriale, direcţionale, omnidirecţionale, punct la punct, punct la multipunct, sisteme de bridge
(interconectarea a două reţele wireless), puncte de acces de diferite puteri, cu diferite câştiguri etc.
Concluzia este că o reţea wireless performantă se construieşte cu echipamente de calitate, implementate
de către specialişti în transmisii radio.

Bibliografie:

1. http://esnet.ru/estelecom/resh.shtml?base=&news=9.
2. http://www.ultra-net.ru/dostup.html.
3. http://www.winzone.ru/articles/169/.

20
 REZOLVAREA PROBLEMELOR DE APROXIMARE CU AJUTORUL
METODELOR MS EXCEL
Burlacu Elena, an. I, CSIE
Cond. şt.: conf. univ. dr. Manuela Burlacu
Actualmente, la modelarea diferitelor procese, în special, economice, fizice, tehnice, sociale se aplică
larg unele metode de calculare a valorilor aproximative ale funcţiilor, pe baza valorilor deja cunoscute din
anumite puncte fixate.
Acest gen de probleme se întâlneşte des: la compunerea formulelor aproximative pentru calcularea
valorilor mărimilor caracteristice a procesului studiat, cu ajutorul datelor tabelare, obţinute în rezultatul
experimentului; la integrarea numerică, diferenţierea, rezolvarea ecuaţiilor diferenţiale; când avem nevoie de
a calcula valorile funcţiei în punctele ce aparţin intervalului studiat; la determinarea valorilor mărimilor
caracteristice ale procesului în afara intervalului, în special, pentru prognoză.
Pentru modelarea unui proces reflectat într-un tabel, vom elabora funcţia de aproximare (regresie), care
va descrie aproximativ acest proces (pe baza metodei celor mai mici pătrate). În MS Excel pentru construirea
regresiei sunt două posibilităţi:
1. Adăugarea regresiilor alese (trendului) în diagrama, construită pe baza datelor necesare pentru
cercetarea caracteristicii procesului studiat.
2. Folosirea funcţiilor statistice incluse în pagina de lucru Excel, ce permit de a obţine trendul
nemijlocit pe baza datelor iniţiale ale tabelului.
Adăugarea trendului la diagramă. În Excel există un instrument efectiv de analiză a regresiei pentru
tabelul de date, ce descriu un anumit proces şi sunt ilustrate de diagramă şi el ne permite: de a construi pe
baza metodei celor mai mici pătrate şi de a adăuga în diagramă cinci tipuri de regresie, care modelează cu un
anumit nivel de exactitate procesul studiat; de a adăuga la diagramă ecuaţia regresiei evaluate; de a
determina gradul de exactitate a regresiei alese.
Pe baza datelor diagramei putem construi regresii liniare, polinomiale, logaritmice, exponenţiale, care se
determină din ecuaţia y=y(x), unde x – variabilă independentă.
1. Regresia liniară e potrivită pentru modelarea caracteristicilor, valoarea cărora creşte sau descreşte cu o
viteză constantă;
2. Regresia polinomială e utilă la descrierea caracteristicilor, ce conţin extreme bine pronunţate
(maximumuri şi minimumuri). Alegerea gradului polinomului se determină în funcţie de numărul de
extreme a caracteristicii studiate;
3. Linia trendului logaritmică se foloseşte cu succes la modelarea caracteristicilor, valoarea cărora la început
se schimbă rapid, iar mai apoi treptat se stabilizează;
4. Prin intermediul regresiei putere se pot obţine rezultate bune, dacă valoarea dependenţei studiate se
caracterizează prin schimbarea permanentă a vitezei de creştere. Nu putem folosi acest tip de regresie
dacă printre date se întâlnesc valori nule sau negative;
5. Linia trendului exponenţială se cuvine a fi folosită atunci când viteza de schimbare a datelor creşte
necontenit.
La alegerea liniei trendului MS Excel automat calculează gradul de exactitate(R2), cu cât el este mai
aproape de 1, cu atât mai sigur linia trendului aproximează procesul studiat.
Utilizarea funcţiilor standarde MS Excel. În MS Excel există un instrument de construire a trendului şi
în afara diagramei. În acest scop putem folosi un şir de funcţii statistice şi anume: pentru construirea
regresiei lineare – funcţii: Trend, Linest, Slope şi Intercept. Iar pentru construirea regresiei exponenţiale:
Growth şi Logest.
Trebuie să menţionăm că meritele acestui instrument a funcţiilor standarde sunt:
− Prezintă un instrument destul de simplu de formare a şirurilor de date ale caracteristicii studiate
pentru toate funcţiile statistice incluse;
− Metode standard de construire a trendului pe baza datelor deja formate;
− Posibilitatea de a prognoza comportamentul procesului studiat pentru numărul necesar de paşi. Un
neajuns este imposibilitatea de a construi alte tipuri de trenduri decât cel liniar şi exponenţial.
Obiectivul principal al acestui articol este de a demonstra eficacitatea metodelor MS Excel în
prognozare şi construirea regresiei.
Bibliografie:
1. Whigham D. Quantitative business methods using Excel. Oxford, 1998.
2. Макарова Н., Трофимец В. Статистика в Excel. М., Финансы и статистика, 2003.

21
 IMPACTUL COMERŢULUI ELECTRONIC
ASUPRA LUMII DE AFACERI
Bodrug Tatiana, an. I, CON
Cond. şt.: lect. sup. Anton Bologan

Epoca contemporană poate fi apreciată drept epocă a informaţiei şi tehnologiilor informaţionale. O

societate bazată pe tehnologii şi produse informaţionale, servicii de telecomunicaţii, business electronic,
piaţă electronică, burse electronice. Producerea şi utilizarea informaţiei, după părerea savantului japonez
E.Massuda, devine un pilon al dezvoltării economice. Importanţa informaţiei ca produs economic devine tot
mai relevantă decât fabricarea produselor, prestarea serviciilor, factorul strategic al dezvoltării economice
fiind cunoştinţele.
Dezvoltarea sistemului informaţional modern multifuncţional pe baza Internetului creează posibilităţi
pentru globalizarea economiei naţionale, contribuie la intensificarea creşterii economice.
Piaţa electronică şi avantajele ei. Crearea unei pieţe electronice interactive presupune renunţarea
completă la hârtie şi imprimantă şi trecerea întregii activităţi pe suport electronic. O modalitate adecvată de
realizare a acestui deziderat este utilizarea Web-ului ca suport electronic. Scopul este de a integra multiplele
surse de informaţii despre produse, servicii, firme şi a. pentru a oferi un server unic, interactiv de resurse
pentru EC (Electronic Commerce).
Strategiile pentru EC. Unul dintre principalele obiective ale strategiilor EC este de a identifica şi de a
încuraja utilizatorii de informaţii prin Internet, oferindu-le suportul necesar. EC oferă posibilitatea de a
conduce o afacere într-o maniera flexibilă. Forma de prezentare a informaţiei capătă o importanţă la fel de
mare ca şi conţinutul ei.
Integrarea Moldovei în spaţiul informaţional internaţional poate fi asigurată în baza unei dezvoltări
economice stabile a ţării. Trăsăturile caracteristice ale societăţii informaţionale includ şi:
− dezvoltarea în economie a noilor tehnologii, care se bazează pe utilizarea pe larg a tehnologiilor
informaţionale şi care duc la apariţia noilor forme ale activităţii sociale şi economice (învăţământul
la distanţă, telelucrul, telemedicina, comerţul electronic etc.);
− crearea şi dezvoltarea pieţei de informaţie şi cunoştinţe ca factori de producere, adică
transformarea informaţiei în marfă.
Premisele de bază ale avansării Moldovei spre societatea informaţională sunt:
− formarea infrastructurii informaţionale de telecomunicaţie moldave;
− realizarea informatizării la nivel statal ca un proces de creare şi utilizare a resurselor
informaţionale naţionale în toate sferele de activitate ale ţării.
Impactul tehnologiilor folosite:
− fluxul de informaţie clar şi eficient;
− o bună coordonare a acţiunilor şi proiectelor;
− reducerea activităţilor inutile;
− rapiditatea în luarea de decizii corecte şi oportune;
− asigurarea studiului, analizei şi sintezei pieţei informaţionale;
− evitarea maximă a riscurilor (pierderilor) într-o afacere.
După părerea noastră, informatizarea joacă un rol important în dezvoltarea viitorului Moldovei.
Republica noastră poate deveni un centru informaţional şi geopolitic, care va uni Europa cu Occidentul, şi
totodată va accelera procesul de integrare a R.Moldova în Uniunea Europeană. Considerăm că acest fapt de
asemenea va aduce un profit maxim pentru ţară. Noi trebuie să dezvoltăm tehnologiile informaţionale, să
creăm centre informaţionale noi şi să influenţăm dezvoltarea unei civilizaţii progresiste.

22
 АВТОМАТИЗАЦИЯ БАНКОВСКОЙ ДЕЯТЕЛЬНОСТИ
Жепан Кристина, Долгополая Светлана, I курс, ФИН
Науч. рук.: конф. унив., д-р Валентин Бордеяну

Мы вступаем в этап, когда стоящие перед нами проблемы невозможно

решить без применения ЭВМ. Я не испытываю страха перед ЭВМ. Меня
страшит их отсутствие.
Айзек Азимов

В последние годы банковская система нашей страны переживает бурное развитие. Несмотря
на существующие недостатки молдавского законодательства, регулирующего деятельность
банков, ситуация неуклонно меняется к лучшему. Прошли времена, когда можно было легко
зарабатывать на спекулятивных операциях с валютой и мошенничестве. Сегодня все больше
банков делает ставку на профессионализм своих сотрудников и новые технологии. Трудно
представить себе более благодатную почву для внедрения новых компьютерных технологий, чем
банковская деятельность.
Внедрение электронных систем обработки и передачи информации приобретает
универсальный и всеобщий характер, охватив все направления банковской деятельности.
Современные информационные технологии позволяют координировать деятельность
подразделений банков, расширить межбанковские связи, действовать однократно на финансовых
рынках ряда стран. Новые возможности автоматизации банковских операций рабочих мест
специалистов информационных технологий банковских услуг позволяют комплексно решать
проблемы анализа банковской деятельности, разработки и создания региональных,
межрегиональных и международных банковских систем.
Достижения электронной техники и технологии предложили принципиально новый вид услуг
– систему автоматизированного управления наличностью денежной массы. Эта система дает
операционную информацию о состоянии всех банковских счетов, позволяет регулировать и
прогнозировать движение денежных средств, уменьшить трудоемкость работ с наличными
деньгами, переходить на безбумажную технологию. Фактор «несовременности» является наиболее
очевидной проблемой и чаще других сегодня характеризует предлагаемые на рынке АБС.
Совершенствование банковской информации и создание универсальной банковской системы
автоматизации окажут влияние на дальнейшее укрепление надежности банковской системы в
целом. Перед отделом автоматизации банка встает трудный вопрос выбора оптимального
решения. Банковская сфера определяет два основных требования к АБС: обеспечение надежности
и безопасности передачи коммерческой информации. Повышается эффективность работы за счет
детального анализа и слияния вложенных в систему накопленных технологических знаний, в
компьютерной системе уменьшается зависимость банка от собственных сотрудников как
носителей знаний. Судя по всему, в ближайшее время темпы развития АБС (особенно в нашей
стране) будут стремительно расти. Практически все появляющиеся сетевые технологии будут
быстро браться банками на вооружение. Неизбежны процессы интеграции банков в рамках
национальных и мировых банковских сообществ. Это обеспечит постоянный рост качества
банковских услуг, от которого выиграют, в конечном счете, все – и банки и их клиенты.
Современную жизнь представить без современной техники просто невозможно. Ни одна
фирма не обходится без помощи компьютеров. Хранение данных, написание документов,
составление графиков, таблиц, расписаний, создание презентаций – во всем в этом нам помогает
компьютер, и помогает успешно. Таким образом, необходимо стараться переводить все
организации именно к учету хозяйственных операций с применением ЭВМ для быстрого обмена
не только между работниками, но и между предприятиями, и странами. Но существуют и
некоторые проблемы: меняются законы, некоторые стандарты и для этого нужно постоянно
обновлять программное обеспечение.
Следует также помнить, что информационные системы и технологии находятся в постоянном
изменении и совершенствовании. Все это моментально внедряется в экономический рынок,
поэтому, чтобы не отстать от конкурентов и получать доходы, необходимо следить за этими
изменениями. Таким образом, автоматизированные технологии, внедренные в банковскую
деятельность, стимулируют и обеспечивают банку успешное развитие, процветание и блестящее
будущее.

23
 CREAREA SITE-ULUI CCE, FOLOSIND SISTEMUL
AUTOMATIZAT DE GESTIONARE A CONTENTULUI
Dorogan Tatiana, anul II, BAA
Cond. şt.: prof. univ. dr. hab. Dumitru Todoroi

Sistemul categorii CMS (Content Management System – sistemul de gestionare a contentului) se

dezvoltă foarte rapid, însă la moment nu are anumite standarde, inclusiv terminologie.
Particularitatea contentului constă în aceea că el este format din părţi aparte.
Istoria contentului s-a început cu gestionarea documentelor, în sensul tradiţional al cuvântului, adică
cu gestionarea file-urilor textuale.
Pe parcursul dezvoltării noţiunii de „document”, sistemele de gestionare a documentelor au început să
fie denumite sistemele de gestionare a contentului. De ce? Se consideră, că aceasta permite să accentueze
posibilitatea unor astfel de sisteme să gestioneze cu informaţia independent de forma ei de prezentare şi,
totodată, să divizeze informaţia-content de forma documentului.
Funcţiile sistemelor de gestionare a contentului pot fi divizate în câteva categorii principale:
• Crearea – acordarea autorilor a mijloacelor obişnuite şi comode de creare a contentului;
• Gestionarea – păstrarea contentului într-un singur depozitar. Altfel spus, gestionarea contentului
include în sine păstrarea, urmărirea versiunilor, controlul accesului, integrarea cu alte sisteme de
informare şi gestionarea cu fluxul de documente;
• Publicarea – plasarea automatizată a contentului la nivel de utilizator. Instrumente
corespunzătoare automat stabilesc aspectul exterior al paginii în conformitate cu design-ul
întregului site.
• Prezentarea – funcţii suplimentare, ce permit îmbunătăţirea formei datelor prezentate.
Deci, sistemele de gestionare a contentului sunt destinate pentru crearea, modificarea, publicarea şi
schimbul informaţiei.
Înainte de a folosi oricare sistem de gestiune trebuie de clarificat cu ce tip de content dorim să lucrăm
– dacă vor fi pe site-ul creat articole, filme noutăţi, for-uri ş.a. În general, sistemele conţin în sine deja
careva tipuri de categorii de content şi permit redactarea acestor tipuri de content sau crearea unora noi.
Dar sunt şi sisteme în care toate tipurile de content sunt bine fixate.
Academia de Studii Economice a Moldovei, în ultima perioadă, tinde spre utilizarea sistemelor
autorizate de dirijare a site-urilor gratuite. Licenţa de distribuţie, pe care o foloseşte ASEM, este GNU
General Public License (include distribuirea şi modificarea gratuită).
Motorul site-ul CCE (Centrului de Cercetare Economică) a fost ales sistemul automatizat Sisteman
1.3 (versiunea rusă).
Acest sistem are următoarele caracteristici:
− este realizat în limbajul PHP;
− contentul este stocat în fişiere textuale;
− necesită minimum cunoştinţe în tehnologii informaţionale;
− comoditatea folosirii (include tehnologii interactive – noutăţi, articole, legătură inversă cu
propuneri şi sugestii);
− conţine sistemul de autorizare şi delegare a drepturilor de folosire (4 niveluri de utilizatori).
Navigarea în site se efectuează după metoda „maxim 3 clicuri”.
Design-ul site-ului CCE a fost atribuit la noul stil corporativ al ASEM.

Bibliografie:

1. http://www.cmslist.ru/articles/cms-review

24
 3. TENDINŢE
ÎN MANAGEMENTUL
CONTEMPORAN

25
 ROLUL FEMEILOR ÎN MANAGEMENT
Ţîmbaliuc Natalia, an. I, BAA
Cond. şt.: lect. univ. Mariana Şendrea

Începând cu a doua jumătate a secolului XX, când a avut loc mişcarea de eliberare feminină, rolul femeii
în viaţa socială, economică, politică, culturală este într-o constantă creştere. Totuşi, majoritatea societăţilor
subliniază rolul femeii ca soţie, ca susţinătoare a unui cămin, diminuând considerabil necesitatea de a evolua
pe plan profesional. Bărbaţii dimpotrivă sunt educaţi pentru a „câştiga pâinea familiei” şi a prospera în
carieră. În Europa, 40% din forţa de muncă sunt femei şi doar 10% din manageri sunt doamne.
Conform unor sondaje făcute recent [1, pag. 102-108], ponderea cea mai mare a femeilor manageri este
în Marea Britanie – 26%, urmată de Franţa cu 25%, Irlanda cu 17,4%. Totuşi, managerii femei sunt
concentraţi la niveluri inferioare şi medii ale managementului, foarte puţine reuşind să spargă „plafonul de
sticlă” pentru a ocupa poziţiile de la nivelul superior. Deşi femeile sunt la fel de calificate, uneori mai
calificate, decât bărbaţii, ele acceptă 3/4 din munca necalificată ce se oferă, limitându-şi veniturile şi
satisfacţia obţinute de la muncă. Femeile reprezintă 28% din managerii care lucrează cu normă redusă, pe
când ponderea bărbaţilor constituie 4%. Acest fapt se explică prin problema echilibrării muncii cu creşterea
copiilor şi responsabilităţile familiale.
Cercetările despre diferenţele între sexe la locul de muncă au tins să se concentreze pe identificarea
diferenţelor fizice, cognitive şi motivaţionale între bărbaţi şi femei. Unele studii au examinat şi diferenţele
dintre stilurile de conducere şi atitudinile faţă de muncă [2, pag. 37-65]. Deşi femeile au fost considerate
dintotdeauna sexul slab, s-a demonstrat că ele sunt mult mai rezistente din punct de vedere fizic în faţa
stresului, oboselii, şocului, foamei etc. Din punct de vedere cognitiv se menţionează că femeile posedă
abilităţi verbale deosebite şi rezolvă mai repede problemele de comunicare. Bărbaţii, însă, au avantaj în
abilităţile spaţio-vizuale, fiind mai capabili în domenii ca: arhitectura, ingineria, construcţia etc. Abilităţile
matematice pot fi divizate pe vârste – până la 17 ani fetele se descurcă mai bine decât băieţii, care însă le
întrec ulterior în matematica superioară, aprofundată.
Femeile sunt mult mai sociabile decât bărbaţii, manifestând aceasta în cele 3 moduri de comunicare:
verbal, paraverbal şi nonverbal. Pe parcursul întregii vieţi femeile au calităţi verbale accentuate: ele sunt mai
politicoase, folosesc în vorbire calificatori, neologisme etc. Vocile bărbaţilor tind a fi mai joase şi mai tari
decât ale femeilor, insuflând încredere şi autoritate. În comunicarea nonverbală bărbaţii tind să-şi manifeste
autoritatea şi superioritatea atât prin gesturi, cât şi prin utilizarea excesivă a spaţiului. Femeile dimpotrivă,
afişând „comportamentul unei doamne”, denotă nesiguranţă. Stilul de conducere al bărbaţilor este văzut a fi
mai competitiv, de autocontrol, nonemoţional, iar cel al femeilor este prezentat ca fiind democratic, de
colaborare şi operativ.
În Republica Moldova situaţia femeilor nu este deloc mai îmbucurătoare, ba dimpotrivă. Femeile se
confruntă cu aşa probleme ca: obţinerea dificilă a creditelor bancare (doar 20% din femei obţin creditul
solicitat), acceptarea muncii necalificate, obţinerea unui salariu de până la 70-80% din cel al bărbaţilor.
Problema esenţială a femeilor din Republica Moldova este „dubla ocupare” – necesitatea îmbinării rolurilor
de angajat, soţie, mamă, casnică [4, pag. 56-59].
Argumentele menţionate mai sus relevă dominaţia masculină adânc înrădăcinată din mediile de lucru. Nu
este vorba numai de prejudecăţile bărbaţilor împotriva femeilor din poziţiile manageriale, dar şi de pura lipsă
de experienţă – de decenii dacă nu chiar de secole – a femeilor în rolurile de conducere de la locul de muncă.
Aceasta este reflectarea culturii organizaţionale, în care cultura conducerii muncii a fost întemeiată de bărbaţi
şi pentru bărbaţi. Ca această tradiţie să se schimbe, bărbaţii şi femeile trebuie să asculte şi să înveţe unii de la
alţii.

Bibliografie:

1. Davidson „European Women in Business and Management” 1993. ed. McGill-Queens

University
2. Kanter „Men and Women of the Corporation” 1997. ed. New York.
3. Lips „The Psyichologz of Sex Differences” 1978. ed. Prentice-Hall.
4. Raport naţional al dezvoltării umane.

26
 БИЗНЕС-ПЛАН
КАК ИНСТРУМЕНТ УПРАВЛЕНИЯ ПРЕДПРИЯТИЕМ
Гулко Мария, IV курс, ВАА
Науч. рук.: проф., д-р хаб. Ион Сырбу

Бизнес-план "Организация спортивно-развлекательного клуба"

На сегодняшний день в РМ в связи с тем, что у людей на руках стали появляться наличные
суммы, достаточные для организации бизнеса, все чаще стал возникать вопрос: «Куда их вложить?».
В своей работе я приведу пример одного из способов рентабельного вложения капитала.
Проведенные мною исследования показали, что в дневное время все большее число успешно
работающих людей стало уделять свое внимание спорту, поддержанию хорошей физической формы,
посещая при этом теннисные корты, бассейны, тренажерные залы. Можно сказать, что ведение
здорового образа жизни становится привычным.
В представленном Бизнес-плане рассмотрена идея создания такого места отдыха, где жители
Кишинева могли бы приятно отдохнуть и провести свой досуг. Этим местом является клуб, соче-
тающий предоставление спортивных и развлекательных услуг. При этом необходимо отметить, что
на сегодняшний день ни один клуб или спортивный комплекс не предоставляет своим клиентам
возможность играть в мини-гольф (даже гольф-клуб).
Таким образом, целями представленного инвестиционного проекта, о котором я хотела бы
сказать, являются:
разработка и описание путей создания организации, предоставляющей спортивные и
развлекательные услуги, определение ее организационно-правовой формы;
определение предполагаемого места положения создаваемой организации на рынке
(рыночной ниши);
описание услуг, которые организация будет предоставлять потребителям,
анализ целесообразности создания подобной организации с точки зрения рентабельности и
прибыльности;
выбор оптимальных путей решения поставленных в Бизнес-плане задач;
разработка конкретных мероприятий, связанных с реализацией Бизнес-плана.
Местом, сочетающим в себе атрибуты спортивно-развлекательного отдыха, может являться клуб,
находящийся в удобном месте и предлагающий следующие виды услуг: мини-гольф (представляет
собой сочетание нескольких специальных дорожек с лунками для мячиков длиной до 3 метров,
которые необходимо пройти с минимальным количеством ударов клюшкой по мячу), бильярд, дартс,
спортивные развлекательные автоматы, бар, ресторанную кухню, дансинг. В качестве потенциальных
потребителей предоставляемых клубом услуг можно рассматривать все население г. Кишинева в
возрасте от 18 до 45 лет, которые имеют доход свыше 200 $ в месяц.
Целями и задачами проекта являются: создание новой ниши на существующем сегменте рынка
развлечений в г. Кишиневе, а также новых рабочих мест (50).
В комплекс мероприятий по маркетингу обычно входят следующие:
− изучение потребителя услуги фирмы;
− анализ рыночных возможностей фирмы;
− оценка предлагаемой услуги и перспектив развития;
− анализ формы сбыта услуги;
− оценка используемых фирмой методов ценообразования;
− исследование мероприятий по продвижению услуги на рынке;
− изучение конкурентов;
− выбор ниши (наиболее благоприятного сегмента рынка).
При анализе ценообразования необходимо учитывать: 1) себестоимость услуг, 2) цены
конкурентов на аналогичные услуги или услуги заменители; 3) уникальность данной услуги; 4) цену,
определяемую спросом на данную услугу.
В данный момент приведенный проект является оптимальным для привлечения инвестиций,
поскольку ценовая ниша еще не занята и вложение капитала может гарантировать инвесторам 150%
прибыль при реализации в полном объеме мк- концепций.

27
 СЕТЕВОЕ ПЛАНИРОВАНИЕ В ПРОИЗВОДСТВЕ
Паерели Маргарита, IV курс, ВАА
Науч. рук.: проф. унив, д-р хаб. Ион Сырбу
Одним из основных экономических показателей, определяющих затраты проведения проектных,
научно-исследовательских, опытно-конструкторских и других, поддающихся экономическому
анализу, работ, связанных с разработкой и внедрением на предприятие новой техники или с
организацией и управлением деятельности всего предприятия, является общая продолжительность их
выполнения. Естественно, что в рамках некоторого рассматриваемого проекта, эта
продолжительность существенно зависит от структуры упорядочивания отдельных, входящих в него
работ. Поэтому, построение оптимальной структуры упорядочивания проектных работ является
основной задачей сетевого планирования.
В основе решения указанной задачи лежит анализ смыслового содержания работ и установление
взаимосвязей между ними, что позволяет выявить возможность их параллельного выполнения.
Последнее является основным фактором сокращения длительности всего проекта.
Распространены два метода оптимального планирования или упорядочивания проектных работ.
Один из методов основан на построении ленточного графика. Другой метод основан на построении
сетевого графика, где структура упорядочивания работ изображается графически в виде сигнального
графа.
Выбор того или иного метода планирования зависит от числа работ, входящих в состав проекта.
Принято, что если число работ превышает 25, то наиболее наглядный и удобный метод оптимального
планирования – есть метод, основанный на построении сетевого графика. На практике этот метод
более употребителен, в силу того, что число работ, входящих в некоторый рассматриваемый проект,
как правило, достигает нескольких сотен.
Сетевым графиком называется графическое изображение комплекса работ в виде
ориентированного графа без контуров с дугами, имеющими одну или несколько числовых
характеристик, отображающими технологическую взаимосвязь между работами.
Работа – это процесс, происходящий во времени, поэтому можно говорить об объеме работы,
выполненном к моменту времени.
Термин «работа» может иметь следующие значения:
1) действительная работа или просто работа, т.е. производственный или творческий процесс,
требующий затрат труда, времени и материальных ресурсов;
2) зависимость (фиктивная работа) – работа, не требующая затрат труда, времени и ресурсов.
Действительную работу и ожидание на сетевом графике принято обозначать сплошной стрелкой,
а фиктивную – пунктирной.
Событие означает определенное состояние в процессе выполнения работ, т.е. событие – это
определенный результат предшествующих работ, дающий возможность начать другие работы.
Предшествующее событие – это событие, которое определяет начало работы. Последующее событие
– это событие, которое определяет завершение работы. Исходным (или начальным) называется
событие, которое не имеет непосредственно предшествующих ему работ. Конечным (или
завершающим) называется событие, которое непосредственно не имеет непосредственно следующих
за ним работ.
Ход разработки системы представлен в форме сетевого графика на рисунке, работы,
составляющие критический путь, выделены.

Рис. Сетевой график работ по разработке и внедрению системы

28
 Ожидаемая продолжительность выполнения работ определена на основе пессимистической,
оптимистической и вероятной оценок как:

tож = ( tмин + 4*tвер + tмакс)

Дисп = (( tмин – tмакс)/6)^2.
Построение сетевого графика, как правило, является начальным моментом осуществления работ:
главная задача – это последующая оптимизация графика с целью повышения общей экономической
эффективности всего цикла «проектирование – реализация – внедрение».
Методика расчета продолжительности выполнения разработки по сетевым графикам основана на
оценке так называемого критического пути. Любая последовательность работ в сетевом графике, в
которой конечное событие каждой работы совпадает с начальным событием следующей за ней
работы, называется путем.
Путь сетевого графика, имеющий начало в исходном событии, а конец в завершающем,
называется полным путем. Путь, обладающий максимальной длительностью из всех имеющихся
полных путей, называется критическим. Критический путь показывает время необходимое для
выполнения всего комплекса работ.
Из этого примера следует, что необходимо провести оптимизацию сетевого графика работ. В
решении задачи минимизации сроков выполнения разработки системы могут использоваться разные
приемы – такие, как запараллеливание работ, привлечение дополнительных ресурсов на выполнение
работ, лежащих на критическом пути, сопровождаемое снятием их с работ, не лежащих на
критическом пути и располагающих ресурсными резервами.
Полный резерв времени работы – это предельное время, на которое можно увеличить
продолжительность данной работы, не изменяя при этом продолжительности критического пути. Для
работ, лежащих на критическом пути, полный резерв времени равен нулю.
Частный резерв времени первого вида возникает у работ (двух и более) с общим начальным
событием за счет разности максимального пути, проходящего через событие и максимального пути,
проходящего через работу. Частный резерв второго вида образуется в тех случаях, когда в одно
событие входят работы с различной продолжительностью максимальных путей у работ, выполнение
которых может быть закончено в более близкий срок по сравнению с ранним сроком наступления их
общего конечного события.
Независимый резерв времени образуется в тех случаях, когда сама работа не принадлежит
максимальным путям, проходящим через ее начальное и конечное событие. Отрицательное значение
независимого резерва времени показывает время, которого не хватит у данной работы для ее
выполнения к самому раннему сроку свершения ее конечного события при условии, что она была
начата в самый поздний срок.
Необходимо отметить, что наикратчайшие пути сетевого графика позволяют в короткие сроки
осуществлять решение двух основных задач сетевого планирования: задачу анализа оптимальности
уже готового сетевого графика и задачу его оптимизации по длительности в случае, если сетевой
график оказывается неоптимальным.
На сегодняшний день нет и не предвидится появления строгих методов и алгоритмов построения
оптимального сетевого графика, поддающихся компьютерной автоматизации. Это связано с тем, что
процесс построения оптимального сетевого графика требует от экономиста-проектировщика опыта и
творческих свойств мышления, реализовать которые на компьютере практически не возможно.

IMPLICAŢII ALE REVOLUŢIEI MANAGERIALE GLOBALE

ASUPRA MANAGEMENTULUI FIRMEI
Butuc Igor, an. III
Cond. şt.: prof. univ. dr. Ion Petrescu, Universitatea “Spiru Haret”, Braşov, România

Globalizarea şi revoluţia managerială sunt fenomenele esenţiale ce marchează viaţă economico-socială a

acestui început de mileniu. Astfel s-a simţit nevoia ca acestea să se integreze într-un nou model de teorii şi
practici manageriale, care să permită şi să favorizeze accentuarea lor reciprocă. Acest nou mod de abordare
va avea efecte care se vor răspândi şi amplifica destul de rapid, ceea ce solicită din partea managementului

29
firmei o schimbare şi o nouă orientare în management pe baza asimilării tripletei: empatie, acceptare,
congruentă.
I.1 Managementul firmei între cauza revoluţiei manageriale şi efectul acesteia
Relaţia între managementul firmei şi revoluţia managerială este una de dublă determinare, fapt ce face
dificil răspunsul la întrebarea – “ce a fost mai întâi, dezvoltarea cunoaşterii sau managementul, care a pus
această cunoaştere în slujba afacerilor?”. Un lucru este cert, managementul modern şi firma modernă nu ar
exista fără cunoştinţele acumulate în ultima jumătate de secol, iar eficienţa acestei cunoaşteri şi a tuturor
persoanelor care posedă cunoştinţe se bazează pe management.
Resursele esenţiale ale managementului firmei, în societatea cunoaşterii ne apare ca rezultantă a
compunerii de doi vectori: cunoştinţele – ca bază a managementului modern şi factorul uman – ca generator
al procesului managerial. Astfel, putem avea un tablou aproape complet al dependenţelor şi
interdependenţelor dintre revoluţia managerială şi managementul firmei.
Provocarea majoră a asimilării noilor orientări în management este dată de faptul că toate aceste mutaţii
au loc în condiţiile schimbării permanente a coordonatelor evolutive ale firmei, sub influenţa globalizării
evoluţiei manageriale, unde managementul schimbării devine condiţia esenţială pentru supravieţuirea firmei
şi succesul managerial.
Concluzia este că într-o societate a cunoaşterii, idealul oricărei firme trebuie caracterizat prin:
dezvoltarea organizaţională şi dezvoltarea individuală, promovarea şi susţinerea managementului carierei şi a
managementului performanţei, utilizarea informaţiei ca sursă strategică, în plan economic şi managerial, cât
şi generalizarea educaţiei permanente.
I.2 Capitalul intelectual, resursa strategică a managementului firmei în societatea cunoaşterii
Abordarea globalizării economiei şi revoluţiei manageriale relevă existenţa unor strânse legături
interdependente între acestea şi conturarea societăţii cunoaşterii. Schimbarea naturii şi modului de creare a
bogăţiei justifică afirmaţia că economia de mâine va fi o economie a cunoaşterii, unde capitalului intelectual
– ce reuneşte capitalul uman şi cel de cunoaştere – îi va reveni rolul de resursă strategică pentru
managementul firmei. Aceasta reprezintă cea mai mare schimbare din lumea modernă, unde “cunoaşterea
înseamnă putere”. Nouă era economică, caracterizată prin complexitate sporită şi schimbare rapidă, va
răsplăti acele firme care vor şti cel mai bine să-şi gestioneze capitalul intelectual.
Trăsăturile esenţiale ce disting societatea cunoaşterii de modelele precedente de societăţi vor fi acelea în
care ţările dezvoltate se transformă în societăţi post-capitaliste, unde angajatul cu studii ocupă locul central,
iar pentru a obţine un loc de muncă, sau pentru a promova profesional va fi nevoie de o diplomă universitară.
Toate acestea vor genera creşterea fără precedent a oamenilor cu pregătire superioară şi medie de
specialitate, cât şi a nivelului general de cultură a populaţiei, urmată de explozia numărului publicaţiilor
ştiinţifice, tehnice şi enciclopedice.
Un vector important de transmitere a informaţiilor va fi accesul, practic neîngrădit, al întregii populaţii
la mass-media, înmulţirea firmelor care oferă servicii intelectuale, profesionale, consultanţă managerială şi
de marketing, asistenţă de specialitate etc.
Societatea cunoaşterii este cea în care informaţia semnifică puterea, determinând o adevărată revoluţie
informaţională care nu se rezumă doar la sfera tehnologiei, ci a dus la extinderea frontierelor cunoaşterii şi
făcând ca obţinerea, stăpânirea şi valorificarea informaţiei să devină cheia de boltă a societăţii.
Societatea informaţională este axată pe producţia valorilor informaţionale, care constituie esenţa
necesităţilor economice, sociale şi politice ale societăţii ajunsă la acest stadiu superior de dezvoltare.
Dacă societatea cunoaşterii poate fi privită drept un element al “mediului extern” al managementului
firmei, purtătoare a unor oportunităţi şi ameninţări, capitalul intelectual trebuie considerat un element al
“mediului intern” al managementului firmei, ce are ca efect succesul sau eşecul acţiunii manageriale a firmei,
ce operează în cadrul a trei procese globale: globalizarea economiei, revoluţia managerială şi societatea
cunoaşterii.
I.3 Orientări noi în managementul firmei, ca urmare a revoluţiei manageriale
Revoluţia managerială determină introducerea unor noi orientări în managementul firmei şi impune din
partea managementului o atitudine proactivă în vederea asimilării acestora, pentru a asigura competitivitatea
firmei în mediul global.
Aflat în faţa transformărilor care marchează evoluţia firmei, managerului îi revine nu doar misiunea de a
conduce organizaţia pe valurile furtunii schimbărilor planetare, ci şi pe aceea de a găsi în permanenţă
echilibrul pentru a o feri de dezastre, iar supravieţuirea şi dezvoltarea firmei va depinde de modul în care el
îşi achită datoria. Pentru aceasta, considerăm ca managerul trebuie, în primul rând, să conştientizeze care
sunt noii determinanţi ai gândirii şi acţiunii sale, apoi să-i cuprindă în propriul sistem de valori, pentru ca în
final să-i valorifice în condiţii de eficacitate şi de eficienţă economico-socială ridicate. Astfel,

30
responsabilităţile pe care le impune profesiunea de manager se constituie într-o obligaţie de rezultat, iar
modul în care se va achita de această obligaţie este în strânsă corelaţie cu rezultatele obţinute şi nu cu
mărimea efortului depus pentru a le aduce la îndeplinire.
Totalitatea schimbărilor survenite în ultimul timp, în planul teoriei şi practicii managementului firmei
prezintă tendinţa de trecere de la un management amatorist, empiric, către un management profesionist,
stiinţific, care presupune exercitarea procesului managerial de către persoane special selecţionate şi pregătite
în domeniul managementului, în condiţiile obţinerii, de către firmă, a unor performanţe superioare, deosebit
de competitive.
În ceea ce priveşte profesiunea de manager, pe plan mondial se observă: îmbogăţirea semnificativă a
cunoştinţelor teoretice referitoare la managementul firmei, legitimizarea şi sancţionarea socială crescânde ale
rolului de autoritate al managerului, creşterea numărului contribuţiilor teoretico-pragmatice şi prestanţei
asociaţiilor profesionale de management, existenţa şi dezvoltarea unui nucleu al autocontrolului, codului
eticii şi responsabilităţii sociale, conturarea şi generalizarea conceptului şi practicii culturii manageriale –
mutaţii care se constituie în tot atâtea argumente în favoarea acceptării şi asimilării noii profesiuni de
manager.

MANAGEMENTUL SOCIAL ÎN ROMÂNIA: TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR

Ene Vasile, an. III
Cond. şt.: prof. univ. dr. Ion Petrescu, Universitatea “Spiru Haret”, Braşov, România

With this work the authors want to draw the interested persons’ attention upon the importance of social
management at the current moment when the development of our society is threatened by the economic and
political globalization .

Managementul social semnifică, în principal, preocuparea pentru obţinerea şi menţinerea unui mediu
interior dorit şi proiectat în societate, astfel încât să creeze posibilitatea de a selecta şi transpune practic
sarcinile de îndeplinire a obiectivelor sociale planificate la nivel naţional şi local, în strânsă legătură cu
mediul ambiant în care funcţionează.
La baza managementului social, în mod tradiţional, trebuie aşezată noţiunea de activitate socială, a cărei
începuturi datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Totuşi nu putem să nu menţionăm că încă de
“la începutul secolului al XVII-lea, în Anglia se instituie o lege sugestiv intitulată Elisabethan Poor Law,
care impune o taxă pentru sărăcie şi care ar putea fi considerată ca debut instituţional al asistenţei sociale.
Din taxa plătită de cei care deţineau pământ, se obţineau fonduri pentru ajutorul celor săraci şi dezavantajaţi:
1
bătrâni, bolnavi, copii abandonaţi, orfani etc.”[ ] Apariţia şi dezvoltarea preocupărilor de natură socială şi-au
făcut simţite prezenţa ca urmare a creării noţiunilor şi legislaţiilor “statului bunăstării”. Cunoscute şi
răspândite deja între 1840-1860, aceste concepţii teoretico-pragmatice au asigurat fundamentele juridice ale
sistemului de drepturi ale cetăţenilor la educaţie şi instrucţie, deservire medicală şi asigurarea pensiei,
ajutorul în caz de invaliditate şi indemnizaţia de şomaj şi altele.
În România, germenii managementului social îi regăsim în activităţile sociale sub forma unor acţiuni
caritabile, filantropice cu un pronunţat caracter religios, prin care se urmărea ca bătrânii şi bolnavii săraci şi
lipsiţi de ajutorul familiei, copiii orfani, handicapaţii ajunşi cerşetori, săracii aflaţi în situaţii de mizerie
severă să fie ajutaţi în mod ocazional.
2
Elena Zamfir[ ] constată că “treptat activităţile de ocrotire socială cu caracter civic-religios s-au
structurat sub forma unor măsuri reglementate prin acte juridice-normative, finanţate din bugetul public, în
cadrul unor instituţii specializate”. În lucrarea sa, autoarea prezintă o schiţă istorica a tradiţiei asistenţei
sociale în România, pe care o redăm, pe scurt, în cele ce urmează:
• actul de naştere al asistenţei sociale moderne în România se plasează în 1775, an în care apare
prima lege de protecţie pentru copii şi se înfiinţează instituţii specializate de ocrotire pentru
persoane în dificultate (fete-mame, săraci, bolnavi, persoane vârstnice fără sprijin, persoane
handicapate fizic şi psihic);

1
Elena Zamfir “Politici sociale în România” ed. Expert, 1999 (op.cit., p.238)
2
Despre această problemă, într-un cadru mai amplu, vezi Zamfir E., op.cit. p 239-246
31
 3
• o dată cu apariţia în 1831 a Regulamentului Organic[ ] apare un sistem de asistenţă socială
structurat şi sprijinit de măsuri legislative şi susţinut de instituţii corespunzătoare;
• încurajarea spiritului de întrajutorare şi solidaritate la nivel comunitar are loc după Unirea
Principatelor Române în 1859, când apar acte normative prin care se stabilesc atribuţii concrete
pentru serviciile de asistenţă socială;
• asistenţa socială modernă din România se impune prin adoptarea a două legi:
− Legea pensiilor datând din 1912;
− Legea sanitară şi de ocrotire socială din 14 iulie 1930;
• crearea în 1920 a Ministerului Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii sociale, prin care se asigură intervenţia
sistematică a statului prin acţiuni de coordonare naţională, metodologică şi profesională a întregii
activităţi de asistenţă socială;
• înfiinţarea Institutului Social Român, transformat mai târziu în Institutul de Cercetări Sociale a
4
României sub influenţa directă a Şcolii sociologice a lui Dimitrie Gusti [ ] cu filiale în diferite
regiuni a condus la o mai bună cunoaştere a problemelor sociale specifice şi la acţiuni de
soluţionare competentă a acestora;
• înfiinţarea în toamna anului 1929 a Şcolii Superioare de Asistenţă Socială din Bucureşti
“Principesa Ileana", cu o programă analitică şi un plan de învăţământ bazate pe obiective majore şi
cu modalităţi concrete de efectuare a practicii;
• publicarea revistei Asistenţa socială între anii 1929-1944 şi înfiinţarea în 1936 a Asociaţiei pentru
Progresul Asistenţei Sociale şi a secţiei de statistică socială;
• organizarea în 1938 a primului Congres al asistentelor sociale din România;
• extinderea prin Legea nr.17 din 1945 a drepturilor de asigurări sociale la toate persoanele salariate,
indiferent de venit, cu excepţia muncitorilor agricoli şi a personalului casnic;
Încercările timide de rezolvare a problemelor sociale prin adoptarea legilor de la sfârşitul sec. al XIX-
lea începutul sec. XX-lea au dus la revolte sociale, cea mai importantă fiind răscoala ţăranilor din 1907,
populaţia fiind nemulţumită de faptul că taxele şi impozitele erau mari, bugetul strâns în acest mod nu era
consumat prin mijloace transparente, de cele mai multe ori activităţile sociale erau prezentate ca fiind din
partea regelui sau diverşilor boieri, moşieri, industriaşi etc. Acest fapt e concretizat prin instaurarea unui
climat favorabil venirii la putere a doctrinei comuniste ce specula aceste nemulţumiri promiţându-le
cetăţenilor o viaţă mai bună, mai multă grijă a statului faţă de contribuabil.
Astfel începând cu mijlocul sec. XX-lea au loc modificări legislative care vizează lărgirea bazei
beneficiarilor, totodată se realizează şi transferul controlului atât a colectării resurselor, cât şi a distribuţiei
acestora în sistem centralizat. Acum nu mai sunt prezentate ca fiind din partea regelui sau a boierilor,
industriaşilor, ci din partea partidului unic, Partidul Comunist Român. Amintim aici câteva acţiuni:
• întreruperea începând cu anul 1952 a procesului de formare la nivel universitar a asistenţilor sociali
şi acceptarea doar până în 1969 a pregătirii sub forma unei şcoli post-liceale ce oferea absolvenţilor
un statut profesional inferior celorlalţi specialişti;
• desfiinţarea asigurărilor private şi a Casei Centrale a Asigurărilor Sociale, ceea ce a provocat ca
fondurile publice şi private să fie preluate de stat prin includerea bugetelor asigurărilor sociale în
bugetul de stat;
• axarea asigurărilor sociale în principal pe furnizarea de pensii de bătrâneţe, de invaliditate şi de
urmaş la care se adaugă ajutoarele băneşti în caz de boală, ajutorul de deces, indemnizaţia de
maternitate;
• nerecunoaşterea şomajului;
• finanţarea asistenţei medicale direct de la bugetul de stat;

3
Importanta realizare politică, Regulamentul Organic reprezintă acte asemănătoare unei constituţii moderne prin care s-
a introdus ordinea în administrarea Principatelor. Datorită Regulamentului Organic domnitorii nu mai conduc ca nişte
despoţi din Evul Mediu, se modernizează si se aplică legile cu ajutorul unor miniştri, exercitând astfel puterea executivă
în timp ce Adunările Obşteşti, un fel de parlament, alcătuite din boieri, votează legile, deţinând puterea legislativă.
4
Dimitrie Gusti, sociolog, filozof şi om politic român s-a născut la Iaşi în 1880 şi a decedat la Bucureşti în 1955. A
fondat Şcoala Sociologică de la Bucureşti şi Institutul Social Român şi este autorul Legii serviciului social (1938-
1939).Prin teza sa de doctorat cu tema “ Egoism şi altruism. Despre motivaţia sociologică a voinţei cu practica”,
susţinută în 1904, prefigurează concepţia sa sociologică, respectiv sistemul sociologiei monografice. De asemenea, a
formulat idei originale referitoare la sociologia naţiunii, a relaţiilor internaţionale, a războiului şi păcii, reformarea vieţii
academice, ameliorarea vieţii comunităţii rurale.
32
 • suportarea contribuţiilor de asigurări sociale de unităţile angajatoare;
• în urma actelor legislative adoptate în perioada 1950-1970 sistemul de organizare, funcţionare şi
administrare a protecţiei sociale era puternic centralizat, birocratizat şi acorda foarte puţin spaţiu de
mişcare autorităţilor locale, iniţiativelor civice, organizaţiilor nonguvernamentale.
Politica socială în România post-revoluţionară se asociază cu ideea de îmbunătăţire şi perfecţionare prin
care reforma asigurărilor sociale este plasată în contextul general al operaţiunilor de politică socială şi
presupune următoarele acţiuni de reformă şi intenţii de viitor:
• reînfiinţarea în 1990 a învăţământului de asistenţă socială prin regândirea profesiei în condiţiile
unui mediu universitar total nou şi asigurarea configuraţiei corespunzătoare a sistemului de servicii
de asistenţă socială pe următoarele domenii:
• include toate persoanele, familiile şi comunităţile care se află într-o situaţie de dificultate
caracterizată prin absenţa mijloacelor pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă;
• vizează numeroase funcţii care se integrează în sistemul serviciilor de asistenţă socială ca de pildă:
− dezvoltarea capacităţilor proprii pentru rezolvarea problemelor grele ce le stau în faţă cu
accent pe suportul profesional bazat pe cunoştinţe şi tehnici profesionale ori prin punerea la
dispoziţie de către sistemul public sau cel privat /comunitar a unor servicii şi resurse;
• asigurarea utilizării efective a resurselor alocate pentru nevoia avută în vedere;
• apărarea intereselor şi drepturilor persoanelor aflate în nevoie;
• aşezarea la baza serviciilor de asistenţă socială a următoarelor principii de organizare:
− îmbinarea asistenţei sociale generale şi care oferă un prim suport celor aflaţi în dificultate, cu
asistenţă socială specializată pe anumite tipuri de probleme;
• crearea condiţiilor ca serviciile sociale să ţină de toate problemele sociale ale persoanei sau
familiei.
Rolul statului în conceperea şi implementarea programelor sociale moderne devine tot mai accentuat
datorită tehnologiilor folosite în procesele de producţie, a modernizării continue a acestora, a robotizării şi nu
în ultimul rând datorită fenomenului de globalizare – mutarea unităţilor de producţie în zone cu costuri
reduse atât pentru forţa de muncă, cât şi a condiţiilor fiscale oferite de statele subdezvoltate sau în curs de
dezvoltare.
În acest moment statul trebuie să urmărească modul în care companiile multinaţionale îşi maximizează
profiturile, pentru fiecare unitate monetară investită proprietarii de capital privaţi încasează dividende
urmărind ca acestea să fie mai mari prin, reducerea costurilor cu:
• materiile prime;
• forţa de muncă;
• implementând noi tehnologii;
• robotizând procese tehnologice;
• mutând unităţile de producţie;
• aplicând noi strategii de atragere a capitalului în propriile companii.
Maximizarea eficienţei capitalului acumulat de către stat prin taxe şi impozite trebuie să se manifeste
printr-un control riguros al investiţiilor publice.
În prezent, statul organizează licitaţii pentru lucrările pe care le finanţează. La aceste licitaţii participă
societăţi comerciale care au ca principal obiectiv obţinerea de profit. Pentru aşi atinge obiectivul proprietarii
sunt dispuşi să plătească comisioane grase pentru a obţine informaţii ce le-ar facilita câştigarea licitaţiilor,
comisioane ce vor fi recuperate de cele mai multe ori pe seama calităţii lucrărilor efectuate şi a salariilor mici
plătite angajaţilor, profitul prognozat a se obţine din fiecare afacere este un obiectiv îndeplinit indiferent de
mijloacele folosite. (A se vedea activităţile de asfaltare a străzilor, care nu sunt de calitate, nu sunt efectuate
în timp util, nu au garanţii, străzi ce trebuiesc asfaltate în fiecare an, în aceste condiţii sunt străzi cărora nu le
va veni rândul nici peste o sută de ani să fie reparate să nu mai vorbim să fie asfaltate integral).
Milităm aici pentru ca statul să nu se mai comporte ca un nabab cu banul public, să îşi asume
responsabilităţi şi să se implice în execuţia directă a lucrărilor, nepermiţând în acest fel patronilor să-şi umfle
buzunarele cu bani publici, 10% profit (în cazul cel mai fericit) pentru un patron înseamnă 10% străzi
asfaltate în plus şi cu siguranţă de calitate superioară.
Un alt domeniu în care se risipesc bani publici îl reprezintă unităţile pentru instituţionalizarea
persoanelor (penitenciarele), acestea ar trebui să se autofinanţeze şi de ce nu, chiar să contribuie cu sume fixe
sau variabile la bugetul statului. Este de neconceput ca din bugetul public să se consume între 200 şi 230 de
milioane de lei pe an, aproximativ 600 mii lei pe zi, pentru asigurarea pazei, întreţinerii, hranei, (trei mese pe

33
zi la un nivel caloric impus de organizaţii mondiale pentru protecţia drepturilor omului) pentru un deţinut, în
condiţiile în care mulţi din cei aflaţi în “libertate” nu îşi pot permite o masă decentă sau nu au acces la
medicamente, fac economii la energie electrică, stau în frig, nu-şi pot cumpăra o haină nouă, pentru că luptă
să-şi plătească întreţinerea. Sau făcând o comparaţie cu o persoană în vârstă care şi-a îndeplinit toate datoriile
faţă de societate (plata impozitelor şi taxelor, a contribuit la bugetul asigurărilor sociale 30-40 de ani) are o
pensie de 3,6 milioane pe lună, aproximativ 120 mii lei pe zi şi trebuie să-şi asigure traiul zilnic ba din contră
plăteşte în continuare impozite pe proprietăţi, casă, bani care se întorc şi la persoanele instituţionalizate
pentru ca acestea să aibă televizoare şi frigidere în celulă, acces la săli de forţă şi întreţinere (când sunt puşi
în libertate sunt antrenaţi şi în cea mai bună formă fizică pentru a tâlhari din nou), biblioteci, ba mai nou li se
organizează spectacole artistice, atunci te întrebi cine este pedepsitul cel ce se bucură de libertatea de a plăti
taxe şi impozite sau cel din celulă?
Activităţile sociale trebuiesc împărţite în activităţi sociale publice şi activităţi sociale private (de
caritate), spre exemplu activitatea de ecarisaj, statul, la presiunea organizaţiilor private, consumă din
buzunarul cetăţeanului între 500 şi 600 de mii lei pentru prinderea unui câine comunitar, mai consumă
aproximativ 150 de mii pe zi pentru hrană şi adăpost timp de 14 zile, toate acestea la presiunile aşa-ziselor
organizaţii de caritate în timp ce pentru un copil aflat într-un centru de plasament alocaţia zilnică nu
depăşeşte 70 de mii lei pe zi. Astfel de inechităţi sunt impardonabile pe banii cetăţenilor.
Astăzi, în condiţiile democratice moderne, au libertatea de a se organiza şi autofinanţa pentru a
funcţiona în orice domeniu în condiţiile legii. Au posibilitatea chiar de a iniţia proiecte de legi, trebuie să
conştientizeze problemele cu care se confruntă societatea şi să interacţioneze cu aceasta pentru a le rezolva.
Statul are puterea de a se implica prin acordarea de facilităţi fiscale în condiţiile în care companii
comerciale private fac donaţii în contul programelor promovate de guvern.
Bineînţeles că în aceeaşi măsură contribuabilul trebuie să aibă acces la informaţie, el trebuie să poată
controla fiecare bănuţ plătit din buzunarul său şi are dreptul să ceară socoteală atunci când rezultatele nu-l
mulţumesc, sau când obiectivele programelor anunţate nu sunt îndeplinite conform graficelor stabilite.
Un rol important în controlul consumului bugetului public îl are mass-media independentă, care prin
mijloace specifice poate informa contribuabilul.
Pedepsele pentru deturnarea de fonduri publice şi private ce au fost destinate programelor de asistenţă
socială trebuie să fie drastice, să fie aplicate repede şi să fie mediatizate la nivel naţional în aşa fel încât să le
piară pofta de a mai fura de la 20 de milioane de contribuabili. Numai atunci vom fi siguri că banul nostru va
fi investit cu chibzuinţă şi eficient în folosul celor ce au cea mai mare nevoie.

STILURILE ŞI TRUCURILE FOLOSITE ÎN PROCESUL DE NEGOCIERE

Nacu Victoria, an. IV, FIN
Cond. şt.: conf. univ. dr. Aurelia Litvin

Mulţi se întreabă de ce oare se abordează un subiect despre arta de a negocia într-un mediu bazat destul
de strict pe regulamente? Un mediu în care totul este foarte bine delimitat prin zeci de articole de lege, prin
completări, revizuiri şi adăugiri ale acestora, pentru a nu exista aproape nimic care ar putea la un moment dat
să scape de sub control.
Un răspuns ar fi că lucrurile de multe ori nu merg chiar ca la carte. Se lucrează cu factorul uman,
problemă destul de delicată de altfel şi acest aspect ar putea conduce de multe ori spre imprevizibil.
Negocierea este un talent, un har înnăscut, dar şi o abilitate dobândită prin experienţă şi învăţare.
Analiza tipului de negociere în care ne angajăm este întotdeauna importantă. Literatura de specialitate
distinge trei tipuri fundamentale de negociere:
Negocierea distributivă este cea de tip ori / ori, care optează între victorie şi înfrângere.
Acest tip de negociere este posibil atunci când opoziţia de interese este puternică, iar dezechilibrul de
forţe este semnificativ.
Negocierea integrativă echivalează cu victorie / victorie şi este acel tip de negociere în care sunt
respectate aspiraţiile şi interesele partenerului, chiar dacă sunt împotriva celor proprii.
Negocierea raţională este aceea în care părţile nu-şi propun să facă sau să obţină concesii, ci încearcă să
rezolve litigii de fond de pe o poziţie obiectivă, alta decât poziţia uneia sau alteia dintre părţi.
Un rol aparte îl are şi stilul de negociere.
Stilul de negociere se referă la conduita părţilor adverse pe parcursul desfăşurării procedurii de
discuţie stabilite între ele, prin intermediul reprezentanţilor, în vederea ajungerii la un acord acceptabil.
34
 Stilul ocolitor. Acest stil este caracterizat prin capacitatea redusă de a-şi impune interesele şi prin
cooperarea redusă cu oponentul. Răspunsul este unul de genul „ascunderea capului în nisip”.
Stilul îndatoritor. Semnul distinctiv al acestui stil este cooperare cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii
dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu.
Stilul competitiv. Acest stil se caracterizează prin tendinţa de a maximiza impunerea interesului propriu
şi de a minimiza răspunsul cooperant.
Stilul concesiv. Acest stil combină doze intermediare de impunere a interesului propriu şi de cooperare.
Stilul colaborativ. În cadrul acestui stil, atât impunerea interesului propriu, cât şi cooperarea sunt
maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi.
Deşi tindem spre globalizare, diferenţele culturale şi etnice se păstrează. Spaţiul cultural influenţează
modul de a negocia, percepţia timpului, capacitatea dea stabili contacte interpersonale ale unei persoane.
Oameni din ţări diferite se deosebesc prin valori, atitudini şi experienţă. Ei au forţe şi slăbiciuni diferite
unii faţă de ceilalţi. Un negociator competent trebuie să-şi creeze stil potrivit propriilor sale forţe – inclusiv
celor caracteristice culturii din care provine.
Negociatorul american, începând negocierile cu entuziasm, apreciază această atitudine de urmărire a
câştigului economic. Forţele lui sunt mari în special în fazele de tocmeală ale negocierii. El se mişcă natural
cu rapiditate în aceste faze ale negocierii.
Negociatorul german identifică înţelegerea pe care speră să o facă. El identifică forma exactă a acelei
înţelegeri, problemele care consideră că ar trebui să fie cuprinse în negociere. Apoi pregăteşte o ofertă
rezonabilă acoperind cu grijă fiecare chestiune a înţelegerii.
Negociatorii francezi sunt recunoscuţi pentru trei caracteristici principale în înţelegerile internaţionale:
multă fermitate, insistenţa de a folosi limba franceză la negocieri şi un stil de negociere fără doar şi poate
lateral.
Englezii sunt văzuţi de celelalte naţionalităţi ca fiind:
• amatori, spre deosebire de profesionaliştii americani;
• mai degrabă prost pregătiţi decât bine pregătiţi;
• drăguţi, prietenoşi, sociabili, agreabili;
• flexibili şi receptivi la iniţiative.
Nord-europeanul abordează negocierile mult mai tăcut decât americanii sau germanii. Există o anumită
reticenţă în modul în care se implică din punct de vedere social la începutul negocierilor. Este tăcut, vorbeşte
încet şi poate fi cu uşurinţă copleşit în această fază.
Cultura mediteraniană este, în primul rând, mai călduroasa. Saluturile şi aspectele sociale degajă căldură,
sunt utilizate cu exuberanţă posturile şi gesturile. Este dificil a fixa discuţiile la nivelul anumitor înţelegeri
sau la nivelul anumitor faze de negociere.
Negociatorul din Orientul Mijlociu vine dintr-o tradiţie a deşertului – o tradiţie tribală în care
comunităţile sunt apropiate şi compacte, o tradiţie în care ospitalitatea este forţa care guvernează. Timpul
este neesenţial: încrederea este importantă, iar vizitatorul trebuie să câştige această încredere.
Orice cultură are o abordare diferită şi analizând o serie de culturi, am identificat o serie de modalităţi
diferite de a aborda negocierea.

MANAGEMENTUL RELAŢIILOR CU PUBLICUL ÎN DOMENIUL CULTURII

Creţu Arina, an. III BAC, USM
Cond. şt.: dr. hab. prof. univ. Simion CERTAN

Relaţiile cu publicul (PR) este o funcţie a managementului, prin care se evaluează atitudinile publice, se
identifică politicile şi procedurile unui individ sau organizaţie cu interesul publicului, se planifică şi execută
un program de acţiuni prin care să câştige înţelegere şi acceptare din partea publicului.
Orice organizaţie ar trebui să aibă cel puţin un PR manager, pentru că acesta interacţionează cel mai mult
cu mediul intern şi extern al organizaţiei, astfel contribuind enorm la atingerea eficientă a scopurilor
organizaţiei.
În domeniul culturii, managementul PR este cu atât mai mult necesar, deoarece procesul de formare a
produsului cultural şi de consumare a lui este unul sensibil şi predispus la schimbări continue şi spontane. În
domeniul culturii este obligatorie comunicarea reciprocă permanentă, care se face prin ajustarea lumii interioare
a artistului cu preferinţele publicului şi educarea publicului spre valori artistice autentice.

35
 Profesioniştii din domeniul relaţiilor cu publicul transmit informaţii audienţei ţintă prin intermediul
mass-media şi Internet. PR managementul foloseşte anumite tehnici specifice, care sunt supuse adaptărilor de
la un domeniu de activitate la altul.
O tehnică fundamentală este identificarea publicului ţintă şi formarea mesajului care va atrage acest
public. O delimitare ce trebuie făcută în cazul culturii este cea între cultura de masă şi cea de elită. De exem-
plu, comportamentul consumatorului de muzică clasică e diferit de cel al consumatorului de muzică pop,
artiştii şi produsele muzicale se deosebesc. Pe lângă spectatori, în cultură adesea există şi o altă categorie de
public, şi anume deţinători de interes: toţi consumatorii de cultură deţin un interes, dar nu toţi deţinătorii de
interes sunt consumatori. De exemplu, un festival de teatru poate avea mai mulţi sponsori. Aceşti sponsori au
anumite interese (de a-şi promova imaginea, de a primi înlesniri din partea statului etc.), dar ei nu sunt
neapărat şi spectatori. Aceste diferenţieri solicită mai mult efort din partea specialistului în relaţiile cu
publicul. El trebuie să creeze diferite mesaje, dar care să se completeze reciproc.
O altă tehnică care devine populară şi în Moldova, este organizarea conferinţelor de presă. O conferinţă
de presă constă în a transmite informaţie în formă verbală mass-mediei, într-un loc public sau semi-public şi
la un timp predeterminat. Conferinţa de presă reprezintă comunicarea unei informaţii brute, dar şi inter-
acţiunea dintre participanţi. Un PR manager organizează şi moderează această conferinţă.
Pentru a evita anumite confruntări, a deţine mai mult control asupra situaţiei, a fi mai rapizi şi clari, se
utilizează tehnica comunicatului de presă. Comunicatul de presă este instrumentul de bază al relaţiilor cu
publicul şi reprezintă o declaraţie scrisă distribuită reprezentanţilor mass-media. Pe parcursul activităţii sale,
un PR manager trebuie să-şi formeze o listă de contacte cărora le transmite acest comunicat sau alte
informaţii. De asemenea, comunicatul de presă poate fi plasat pe pagina artiştilor şi pe site-uri ce permit
aceasta, astfel el poate fi accesat liber de către oricine. PR managerul e necesar să ia în consideraţie că
comunicatul de presă trebuie personalizat la maximum, să corespundă artistului vizat.
E foarte important ca artistul să fie în văzul şi auzul publicului, îndeosebi atunci când au loc anumite
evenimente speciale în activitatea artistului. Pentru aceasta, managerul PR trebuie să organizeze participări
ale artistului în diferite emisiuni TV şi radio. Când artistul deja e arhicunoscut şi primeşte invitaţii de a
participa la emisiuni, PR managerul trebuie să facă o selecţie a „talk show”-urilor.
În cultură, în special cea de masă, există crezul că „orice publicitate e publicitate bună”. Atât situaţiile
favorabile, cât şi situaţiile nefavorabile sunt transformate în atuuri ale artistului. Oscar Wilde spunea „unicul
lucru mai rău ca să fii discutat este să nu fii deloc discutat”. Aceasta pare a fi cauza că mulţi artişti îşi
diversifică activitatea, implicându-se în politică, acţiuni de caritate, literatură, afaceri în domeniul
restaurantelor, modei etc.
Un bun specialist în domeniul relaţiilor cu publicul trebuie să posede cunoştinţe din arta comunicării,
psihologie, psihologia socială, sociologie, economie, management, ştiinţe politice, etică şi, desigur, dacă
activează într-un anume domeniul al culturii, trebuie să-l cunoască din scoarţă în scoarţă, înţelegând toate
specificurile lui. Deci, managementul relaţiilor cu publicul în domeniul culturii este responsabil de
previziunea, coordonarea, organizarea, antrenarea, controlul şi evaluarea procesului de comunicare dintre
artist şi publicul acestuia, asigurând o eficienţă maximă.

IMPACTUL INVENŢIILOR ASUPRA BUSINESSULUI

DIN REPUBLICA MOLDOVA
Teodorescu Sergiu, an. I, BAA
Cond. şt.: conf. univ. dr. Rada Boboc

Toate lucrurile, care ne înconjoară sunt creaţii ale minţii omeneşti, care prin urmare, constituie
proprietate intelectuală. Un element distinct al proprietăţii intelectuale îl constituie invenţia, care este un
procedeu, ce oferă o nouă soluţie tehnică pentru rezolvarea unei probleme.
Pentru a avea dreptul exclusiv asupra invenţiei, este necesar de a o proteja, prin documentul ce confirmă
dreptul de proprietate asupra invenţiei, care se numeşte brevet de invenţie.
De fapt, brevetul de invenţie oferă nu numai stimulente materiale, prin aceea că asigură recunoaştere şi
recompensă materială titularului, dar şi contribuie la îmbogăţirea patrimoniului de cunoştinţe tehnice din
lume.
În Republica Moldova eliberarea brevetelor de invenţie este înfăptuită de Agenţia de Stat pentru
Protecţia Proprietăţii Intelecluale (AGEPI).

36
 Multitudinea problemelor stringente din sectorul agrar, denotă necesitatea apariţiei invenţiilor în
agricultură, cât şi a valorificării lor. În sectorul dat au fost brevetate o serie de invenţii, printre care am putea
menţiona în ramura viti-vinicolă următoarele: procedeu de tratare a viţei-de-vie, procedeu de cultivare a
viţei-de-vie, procedeu de sporire a rezistenţei plantelor de viţă-de-vie la secetă etc.
Este şi cert faptul, că toate aceste invenţii sunt rezultatul inventatorilor autohtoni, care îşi manifestă
intenţia de a aplica invenţiile lor în businessul naţional.
De rând cu sectorul viti-vinicol, un component important al economiei naţionale îl constituie şi sectorul
alimentar. Realizările în domeniu, de către cercetătorii moldoveni, au determinat, în mare măsură, sporirea
calităţii atât a produselor, cât şi a procedeelor de fabricare a acestora. Datorită apariţiei noilor procedee în
domeniul alimentar cum ar fi: procedeu de uscare a vişinelor, procedeu de obţinere a biomasei de ciuperci
(Lentinus Edodes) etc. s-au diversificat procedeele în domeniu, ceea ce a dus la îmbogăţirea ramurii cu
tehnologii noi, care cu mare succes pot fi aplicate în businessul autohton, deoarece datorită acestor invenţii
sunt posibile, atât iniţierea noilor afaceri, cât şi implementarea şi valorificarea acestora în afacerile existente.
Unul din domeniile principale de dezvoltare al economiei este şi farmaceutica. Progresele obţinute de
către cercetătorii din republică, în primul rând, au condiţionat apariţia pe piaţa naţională a produselor
farmaceutice noi, care au o calitate sporită şi concurează cu produsele farmaceutice străine. Un exemplu, ar fi
produsul “Fibrofit”, care este rezultatul inventatorilor Filippov. Avantajele produsului sunt: majorarea
capacităţilor de absorbţie a metalelor grele; îmbogăţirea conţinutului adaosului cu fibre alimentare etc.
Este cert faptul, că în Republica Moldova exista un număr mare de cercetări şi inovaţii în diferite
domenii. Necesitatea şi importanţa implementării şi valorificării rezultatelor obţinute în urma cercetărilor
tehnico-ştiinţifice, a determinat statul să sporească resursele în sfera cercetare-dezvoltare pentru anul 2006,
până la 1.9% din PIB. De asemenea, în anul 2006 a demarat programul pentru Dezvoltarea
Antreprenoriatului în sectorul tehnico-ştiinţific care este finanţat de Fundaţia SUA de Cercetare Civilă şi
Dezvoltare (CRDF) şi Asociaţia de Cercetare şi Dezvoltare din Moldova (MRDA), care are ca scop principal
organizarea şedinţelor Clubului „Ştiinţă şi Business”, cu participarea activă a oamenilor de ştiinţă şi a
antreprenorilor. În cadrul programului, a fost elaborat un catalog, în care sunt prezentate ultimele inovaţii în
domeniul agricol al republicii. Aceste activităţi sunt îndreptate asupra creării unui mediu favorabil pentru
susţinerea schimbului de informaţii între oamenii de ştiinţă şi oamenii de afaceri, pentru crearea de
parteneriat şi atragerea de investiţii, pentru implementarea noilor tehnologii. Implicarea statului este
importantă, deoarece prin acţiunile pe care le întreprinde, creează un climat favorabil pentru atragerea de
investiţii în domeniul ştiinţei şi aplicarea ulterioară a rezultatelor obţinute în business, deoarece afacerile
reprezintă cheia de dezvoltare economică a Republicii Moldova.

Bibliografie:

1. Revista ”Intellectus” nr.2-7; Catalogul: Inovaţii top în domeniul agricol; Chişinău, 2006.

CĂILE DEVENIRII UNUI MANAGER DE SUCCES

Malcoci Tatiana, an. I, BAA
Cond. şt.: lect. univ. Marina Şendrea

Principala trăsătură care diferenţiază managementul de alte profesii constă în faptul că managerii nu
sunt plătiţi pentru orele petrecute la serviciu, ci pentru rezultatele obţinute.
În cadrul relaţiilor cu colegii şi subordonaţii, managerul trebuie să acţioneze cu integritate deoarece
încrederea este precum viaţa: o poţi pierde numai o singură dată. Astfel, prima dată când managerul va fi
surprins încercând să ascundă adevărul va fi şi ultima când va mai avea cineva încredere în el. Încrederea stă
la baza oricărei relaţii interumane.
Orice nereuşită a managerului în legătură cu capacitatea sa de a conduce efectiv personalul se reflectă în
mod negativ. Din moment ce nu doriţi să eşuaţi, ci din contra aţi prefera să aveţi succes, atunci ce ar trebui să
faceţi?
Mai întâi, trebuie să vă asiguraţi că niciodată nu veţi uita că succesul subordonaţilor dumneavoastră
reprezintă în acelaşi timp şi succesul dvs. Dacă ineficienţa dvs. se datorează unui angajat care este incapabil
să muncească cum trebuie, fie îi găsiţi o muncă pe care o poate face cum trebuie, fie vă lipsiţi de serviciul
lui, nu aşteptaţi.

37
 Un bun manager trebuie să înţeleagă ce anume îi motivează pe oameni şi să încerce să-i ajute pe fiecare
să-şi atingă adevăratul potenţial.
Conducerea reprezintă o parte vitală a postului de manager. Utilizarea necorespunzătoare a autorităţii
poate să aducă rezultate pe termen scurt. Depinde doar de manager crearea unei atmosfere agreabile în care
să lucreze atât el, cât şi subalternii lui.
Adevăratul manager îi face pe subordonaţi să-şi fixeze obiective pe care aceştia le consideră peste
puterile lor şi apoi îi ajută să le atingă. [1, p.54]
Competenţele considerate de specialitate permit managerilor să utilizeze metodele şi instrumentele
specifice domeniului pe care îl au în grijă. De exemplu: un manager care supraveghează contabilii trebuie să
cunoască contabilitate.
Managerii trebuie să posede suficiente cunoştinţe de specialitate pentru a-i îndruma pe angajaţi, a le
organiza munca şi pentru a rezolva problemele.
Managerii trebuie să menţină un echilibru între sentimentele de loialitate faţă de angajaţii lor şi cele de
loialitate faţă de superiori. La întrebarea care sunt calităţile pe care le respectă la un şef, angajaţii diferitelor
întreprinderi au evidenţiat câteva:
• posedă capacităţi solide de comunicare orală şi în scris;
• explică acţiunile şi deciziile care îi afectează pe angajaţi;
• laudă un lucru făcut bine şi îi felicită pe oameni în aceeaşi măsură în care ştie să critice;
• discută problemele cu angajaţii de îndată ce este posibil în loc să amine până ce situaţia va ajunge
la punctul de fierbere;
• încearcă să-şi cunoască fiecare angajat la nivel profesional. [2]
Managerii adevăraţi se dezvoltă şi evoluează cu multă muncă, efort şi conştientizează faptul că există mai
mulţi factori care le influenţează succesul.
Un manager eficient:
• Nu întâmpină nici o dificultate în a-şi asuma rolul de lider şi a da ordine.
• Munceşte în calitate de colaborator şi coleg cu membrii grupului său.
• Se concentrează pe rezultate şi mai puţin pe metode.
• Nu stă tot timpul în preajma muncitorilor. [2]
Decizia joacă un rol important în cariera managerului. Managerii care-şi rezervă timp pentru a pune
întrebări gândite încă de la început îşi sporesc şansele de a lua o decizie bună. Uneori, angajaţii ştiu mai
multe decât managerii despre o anumită problemă. Faptul că cereţi părerea angajaţilor demonstrează
hotărârea dvs de a fi un conducător democrat. Un manager are sau nu succes, nu atât prin ceea ce el însuşi
face sau nu face, ci, prin ceea ce este capabil să-i convingă pe alţii să facă. Secretul succesului unui
manager constă în abilitatea de a atrage oameni excepţional de capabili şi de a-i trata cu atât de mult
respect, încât aceştia să nu-l părăsească niciodată.

Bibliografie:

1. Morris Michael, Cum să devii un manager de succes. Bucureşti, 2002.

2. www.google.com.

38
4. NOI ABORDĂRI
ŞI APLICAŢII ALE
MARKETINGULUI

39
 НОВЫЕ УСЛУГИ КАК ГЛАВНОЕ УСЛОВИЕ РАЗВИТИЯ КОМПАНИЙ
ТЕЛЕКОММУНИКАЦИОННОГО СЕКТОРА
Ермачков Анатолий, BAA
Науч. рук.: конф. унив., д-р Лидия Митницкая

В Молдове постоянное генерирование новых услуг и диверсификация коммерческого

предложения являются необходимым условием развития компаний сектора.
Доступ в интернет. В связи с возросшей важностью информации в иерархии потребностей
молдавских потребителей, усилением конкуренции, диверсифицикацией коммерческого предложения
от 128 до 1024 Кбит/сек, значительным уменьшением тарифа за подключение и абонентскую плату, в
последние годы предпочтения отдаются высокоскоростному (ADSL) доступу в интернет, а не
традиционному (Dual-up). Причём особенность молдавского рынка состоит в том, что организации с
гораздо большими потребностями в высоких скоростях по темпам роста подключений отстают от
конечных пользователей (их доля составляет 32% и неуклонно падает), что противоречит
европейской практике. В узкополосном интернете (Dual-up), напротив, жёсткая конкурентная борьба
в 2005 г. привела к уменьшению трафика и рыночной доли большинства операторов. Здесь
предпочтения молдавского потребителя устойчиво сдвигаются от предоплаченных услуг (с
абонементом) к неограниченным, доля которых в 2005 году возросла с 27 до 59 процентов. Место
новых технологий в маркетинговых стратегиях компаний является первоочередным, и они приносят
на сегодняшний день основную часть доходов, в то время как, например, локальный трафик
традиционной телефонии составляет только 8% доходов «Молдтелекома».
В связи с относительно недавним появлением маркетинговых служб в компаниях не проводится
глубинное сегментирование рынка, обычно предлагаются однородные решения, и выделяется только
несколько групп по видам деятельности: банковский сектор, страховые компании, охранные
агентства и бюджетные организации. Более глубинная сегментация клиентской базы в мировой
практике даёт большие преимущества. Например, крупные иностранные компании являются не
только высокодоходным сегментом рынка, но и требовательными по номенклатуре предоставляемых
услуг. Что касается потенциальных клиентов новых конвергентных услуг в лице строительных
компаний, то операторам ещё при планировании сетей прежде всего следует исходить из спроса и
распределения плотности перспективной застройки города, что частично решит проблему
окупаемости дорогостоящего оборудования.
Мобильная связь. В Молдове наблюдается устойчивая тенденция уменьшения среднего дохода
на одного абонента в месяц (ARPU) с 320 леев в 2001г. до 142 леев в 2005 г. («Voxtel»), в то время
как средняя заработная плата увеличилась. В этих условиях компания «Voxtel» применяет
осторожную тактику внедрения неголосовых (новых) услуг, поскольку особенность поведения
молдавского потребителя состоит в том, что продукты, имеющие наибольший интерес, имеют
наихудший коммерческий успех. В маркетинговой стратегии компании «Moldcell» новые услуги
занимают главное место, однако появление некоторых из них на данный момент нецелесообразно,
например, прогрессивная технология доступа в интернет EDGE на момент запуска имела отклик
лишь 0,3%. Исходя из этого, обе компании скорректировали свою стратегию в сторону увеличения
числа абонентов с более низкими заработками как источника повышения доходов, для чего они
диверсифицировали коммерческие предложения, создав доступные всем пакеты с низкой ценой. В
частности, за последние несколько лет доля клиентов Темпо увеличилась с 60 до 80% и составила на
конец марта 578000 человек – это самый высокий показатель среди всех продуктов связи на нашем
рынке. При внедрении новых услуг приоритет в исследованиях отдаётся качественным и
объективным показателям: исследуется не только количество вновь подключённых абонентов, а
глубинные следствия – особенности молдавской экономики. Например, на лето могли приехать наши
гастарбайтеры, новые подключения которых не могут служить показателем эффективности
рекламной кампании. Практика свидетельствует и о завышении прогнозов половины потребителей
пользования услугами в будущем, поэтому их намерения не является определяющим фактором в
принятии решений.
В этих условиях компаниям-конкурентам следует вовремя предвидеть вложения в развитие
новых услуг, выявлять возможности клиента по удовлетворению спроса и более активно
использовать маркетинговый инструментарий в отношении организаций.

40
 INOVAREA PRODUSELOR – FACTOR-CHEIE DE ASIGURARE
A COMPETITIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII
Bogdanaş Constantin, an. III, BAA
Cond. şt: conf. univ. dr. Profira Cristofovici

Menţinerea unei poziţii competitive pe termen lung e determinată de abilitatea firmei în domeniul-cheie -
inovaţia. Inovarea ca proces global reprezintă activitatea de creativitate şi transformare a unei idei noi sau
concept într-un nou produs, proces sau activitate de service acceptate pe piaţă.
În cadrul inovării se admit următoarele tipuri de activităţi: crearea unui nou produs; introducerea unei
noi metode de fabricaţie; intrarea pe o piaţă nouă; apelarea la o nouă resursă; noua organizare a firmei;
inovaţia funcţiilor; inovaţia strategiilor şi altele.
O inovare pentru a fi eficientă trebuie să fie simplă şi să aibă o adresă precisă. Practica arată ca nu se
porneşte la o inovaţie cu gândul că vom revoluţiona întreg domeniul.
Pentru a caracteriza şi evidenţia importanţa procesului de inovare la întreprinderile din R.M. au fost
studiate trei întreprinderi cu grad diferit de dezvoltare: Doina Vin SRL; S.A. Fabrica de Vin Cojuşna; S.A.
„Vismos”. Acestea au fost analizate prin prisma următorilor indicatori: cota de piaţă; sortimentul (produse
noi); design-ul; schimbările tehnologice. Analiza comparativă a proceselor de inovare la întreprinderile
menţionate a arătat că S.A. „Vismos” care deţine o cotă de piaţă de 1,7% cu un volum de vânzări de peste 6
mln sticle pe an şi-a obţinut această poziţie datorită mai multor factori, principalul fiind inovarea prin
diversificare. Astfel această întreprindere oferă pieţei: 29 tipuri de vin, 19 – vinuri spumante, 7 – divinuri. În
prezent se planifică lansarea pe piaţa autohtonă a băuturilor tari de tip brandy, deoarece acesta este un
produs bine cunoscut care se bucură de succes în întreaga Europa, cât şi în Rusia.
Doina Vin deţine o cotă de piaţă de 0,9% cu un volum de vânzări de peste 3 mln sticle pe an, mizând în
special pe introducerea unor noi mărci, inclusiv: Serţeedca, Wild Cat, Mudrasti Haiama şi Sweet Night care
s-au bucurat de un real succes pe pieţele autohtonă şi externă.
De asemenea se planifică lansarea vinurilor slab alcoolizate care vor face concurenţă indirectă la aşa
produse ca: bere, gin-tonic sau red-vodka. În urma lansării acestui produs se aşteaptă o creştere a cotei pe
piaţa autohtonă cu 15%.
Analiza activităţii de inovare la Fabrica de Vin Cojuşna a arătat că vânzările au scăzut cu 20% în mare
parte datorită lipsei de investiţii în diversificarea sortimentală, design şi tehnologii moderne.
Cercetarea schimbărilor tehnice şi tehnologice în cadrul celor 3 întreprinderi analizate a arătat că S.A.
„Vismos” îi revine locul întâi în topul clasamentului. Succesul acesteia se datorează în special modificărilor
tehnice prin altoirea în verde şi introducerea îngrăşămintelor prin injectare în vederea sporirii roadei.
Obiectivul acestor inovări a fost atins: s-a înregistrat o creştere a roadei cu 25%.
La capitolul tehnologii moderne S.A. „Vismos” şi-a înnoit linia de îmbuteliere cu aşa echipament ca
Cadalpe Spa, Vaslim Bucher. Randamentul acesteia a sporit de la 3000 sticle pe oră la 6000 sticle, iar
numărul muncitorilor s-a micşorat de la 20 până la 6 persoane
La Doina Vin schimbările tehnologice s-au axat pe introducerea desciorchinătorilor, zdrobitorilor,
preselor de marcă italiană. Acestea au contribuit la ridicarea randamentului producţiei cu 1,5%, iar preţurile
produselor vinicole s-au redus cu 10%. De asemenea au fost implementate noile metode tehnologice de
îmbuteliere prin filtrare tangenţială. S-au întreprins măsuri pentru elaborarea etichetelor mai complicate din
punct de vedere stilistic şi tehnologic în scopul combaterii falsificării mărfii.
Pentru menţinerea unei imagini înalte printr-un design atrăgător ambele întreprinderi se folosesc de
serviciile unor aşa profesionişti ca: Top Graphic, ProArt, Europano.
În concluzie, putem afirma că activitatea de inovaţie reprezintă un adevărat vector al dezvoltării,
deţinând un rol decisiv în asigurarea competitivităţii unităţii economice, iar direcţiile sale influenţează toate
laturile vieţii economico-sociale ale acesteia.

41
 ЛОЯЛЬНОСТЬ ПОТРЕБИТЕЛЕЙ И СПОСОБЫ ЕЁ ИЗМЕРЕНИЯ
Арманова Наталья, V курс, ФИН
Науч. рук.: конф. унив., д-р Лидия Митницкая

В последнее время становится всё сложнее удержать самых ценных потребителей, хотя расходы
на различные программы лояльности постоянно растут. Уже много лет предпринимаются попытки
определить понятие «лояльность». В таблице 1 можно увидеть, как эволюционировало данное
понятие, особенно в последнее время.
Таблица 1
Эволюция понятия «лояльность»

Nr. Определение Год Источник

Потребитель, лояльный бренду, – это человек, который покупает Jacoby J.,
1. 1923
ваш бренд в 100% случаев Chestnut R.W.
Лояльность – это схема предпочтения одной марки при каждой Busch P.S.,
2. 1985
покупке продукта Houston M.J.
Лояльность – мера приверженности потребителя бренду. Она
3. показывает, какова степень вероятности переключения
1991 Aaker D.
потребителя на другой бренд
Лояльность – устойчивая поведенческая реакция в отношении
Hofmeyr J,
4. определённого бренда, возникшая в результате 2000
Rice B.
психологического процесса оценки
Лояльность – степень нечувствительности поведения
покупателей товара или услуги к действиям конкурентов – таким
5.
как изменения цен, товаров, услуг, сопровождаемая
2002 Цысарь А.В.
эмоциональной приверженностью к товару или услуге Х
Лояльность – решение, в первую очередь, о регулярном
6. потреблении того или иного бренда (осознанное или
2003 Андреев А.Г.
неосознанное), выражающееся через внимание или поведение
Лояльность к бренду – это его безусловное предпочтение –
психологический фактор, связанный с восприятием бренда Рожков И.Я.,
7.
потребителями, которые в процессе выбора предпочитают Кисмерешкин В.Г.
2004
именно этот конкретный бренд его альтернативам

Лояльность достигается при условии, что потребитель должен: иметь устойчивое предпочтение
данного бренда всем остальным; иметь желание совершать повторные покупки; у него должно
возникнуть чувство удовлетворенности по отношению к бренду; быть нечувствительным к действиям
конкурентов; в структуре лояльности у потребителя эмоциональный компонент должен преобладать
над рациональным; необходимо задать временную переменную, то есть в течение какого времени
будут действовать перечисленные условия.
Маркетологи отмечают разницу между поведенческой лояльностью и лояльностью, связанной с
отношением.
Поведенческая проявляется, например, при покупке бренда на постоянной основе, но при
отсутствии привязанности. Потребитель индифферентен к марке, поэтому при первой возможности
легко переходит на другой бренд.
Лояльность, связанная с отношением, предполагает, наоборот, заинтересованность потребителя в
покупке именно данного бренда.
Компании стремятся выяснить, почему не все покупатели одинаково лояльны. Если объединить
данные по этому вопросу и сведения о структуре расходов, то всех потребителей можно разделить на
6 групп в зависимости от уровня их лояльности. Это показано на рис.1.
Как видно, это могут быть «эмоциональные», «инертные» и «разборчивые» потребители, которые
считаются лояльными, но демонстрируют различное отношение, потребности и удовлетворённость.
Другие три группы являются снижающими расходы вследствие изменения потребностей,
неудовлетворённости или из-за наличия более привлекательных вариантов.

42
 Отношение, потребности,
Тип потребителей удовлетворенность
• Редко пересматривают решение о покупке
«Эмоциональные»
• Считают, что выбранный бренд идеально
подходит им

Лояльные • Редко пересматривают решение о покупке

«Инертные»
потребители • Не думают об изменениях или считают, что
они не стоят усилий

• Часто пересматривают решение о покупке

«Разборчивые»
• Выбирают бренд, руководствуясь
рациональными соображениями
ПОТРЕБИТЕЛИ Снижающие расходы • Пересматривают решения о покупке в
вследствие изменения результате изменения потребностей
потребностей

Снижающие расходы • Часто пересматривают решение о покупке

Снижающие из-за наличия более • Выбирают новый бренд по рациональным
расходы привлекательных критериям
вариантов

Снижающие расходы • Совершенно недовольны продуктом и

обслуживанием
вследствие
неудовлетворённости • Могут пересмотреть решения по особым
причинам

Рис.1 Типы потребителей по уровню лояльности

В каждой отрасли свои причины перехода потребителей из группы в группу, но набор факторов
лояльности примерно одинаков. Это частота совершения покупок, эмоциональная или финансовая
значимость покупки, отсутствие или наличие похожего предложения у конкурентов, возможность
легко сменить поставщика продуктов или услуг, периодичность обращения в службу технической
поддержки.
Сравнительный анализ типов лояльности позволяет выделить те из них, которые представляют
интерес для компании. К ним относятся: приверженность; истинная лояльность (приверженность +
лояльность); латентная лояльность (приверженность без лояльности); ложная лояльность (лояльность
без приверженности).
Известно несколько способов измерения лояльности:
1. Наблюдение за моделями покупательского поведения. К параметрам измерения относятся:
показатели повторной покупки; процент покупок конкретного бренда; количество
купленных брендов.
2. Затраты на переключение на другой бренд – покупатели предпочитают покупать данный
бренд и не желают менять его на другой, опасаясь так называемого «риска изменений».
3. Измерение степени удовлетворённости или неудовлетворённости – это ключевой фактор
измерения лояльности.
4. Хорошее отношение к бренду, которое проявляется в уважении, дружбе и доверии, а также
в цене, которую готовы заплатить потребители за любимый бренд.
5. Приверженность. Её легко распознать по количеству взаимодействий приверженных
потребителей с другими потребителями, связанными с брендом. Обычно приверженные
потребители любят говорить о бренде и рекомендовать его знакомым.
Статистика показывает, что связь между истинной лояльностью и уровнем повторных покупок
оказывается на уровне 60-80%. Это является весомым аргументом для ведения борьбы за лояльность
потребителей.

43
 МАРКЕТИНГОВАЯ ДЕЯТЕЛЬНОСТЬ КАК ВАРИАНТ
АНТИКРИЗИСНОЙ ПОЛИТИКИ УЧРЕЖДЕНИЙ КУЛЬТУРЫ
Сажина Юлия, III курс, EGD
Науч. рук.: ст. преп. Т.С. Гавриленко

Изменения, коснувшиеся в последнее время всех сторон экономической, политической,

общественной жизни людей, процессы демократизации и духовно-нравственного обновления
общества заставляют по-новому подойти к проблемам развития социально-культурной сферы.
Становление рыночной системы диктует свои нормы и правила поведения, учет которых в
повседневной практике учреждений культуры выступает как необходимое условие, помогающее
обрести им достойное место в современной жизни, выжить в конкурентной борьбе.
На сегодняшний день учреждения культуры имеют устаревшую структуру, испытывающую
значительные трудности по внедрению новых подразделений (отделов по развитию, маркетингу и
связям с общественностью, фандрайзингу), которые позволят преодолеть хроническую финансовую
убыточность учреждений культуры некоммерческого сектора и успешно осваивать новейшие
управленческие технологии, основы сетевого и социального партнерства. Исследование проблемы
совершенствования функционирования учреждений культуры и их успешного развития требует
ответов на целый ряд вопросов: где взять необходимые материальные средства, как осуществить
перепрофилизацию учреждений культуры, как выдержать им конкуренцию с другими социальными
институтами, как повысить свой престиж в глазах населения, как создать широкий и пользующийся
спросом ассортимент культурных услуг. Я пришла к выводу, что именно активная реализация
маркетинговой деятельности учреждениями культуры позволит выйти им из кризисного положения и
более эффективно осуществлять свою миссию.
Главной особенностью маркетинга в сфере культуры является соединение трех его направлений,
что позволяет подойти к решению проблемы с различных сторон. Кроме привлечения потенциальных
потребителей, можно выделить управление отношениями с покровителями, создание репутации и
системы внутреннего менеджмента учреждения.
Работа с посетителями (клиентами) необходима для оправдания миссии учреждения культуры,
тогда как целью привлечения покровителей является получение финансовой и материальной
поддержки. Создание репутации культурной организации важно для дальнейшего развития ее
деятельности.
Учреждение, качественно разрабатывающее свою индивидуальную, высокопрофессиональную
рабочую программу, становится более интересным для посетителей и для общества в целом.
Внимание прессы, создание собственного уникального имиджа и прочной репутации позволяют
привлечь интерес частных и корпоративных покровителей (спонсоров), что, в свою очередь,
способствует улучшению внутренней работы учреждения и созданию индивидуальной рабочей
программы. Следовательно, направления маркетинговой деятельности культурных организаций
действуют последовательно — по спирали, переходя с каждым витком на качественно иной, более
высокий уровень развития.
Анализируя направления маркетинга в сфере культуры, должное внимание необходимо уделить
маркетинговой среде, которая служит ключевым моментом процесса управления. Маркетинговая
среда складывается из совокупности факторов на макро- (политические, экономические,
демографические, социокультурные факторы) и микроуровнях (включает маркетинговые службы
внутри организации культуры и посетителей, партнеров, спонсоров, покровителей и конкурентов),
напрямую влияющих на эффективность работы организации. Неслучайно, когда речь идет о
культуре, маркетинговая концепция Мак-Карти, получившая название «Four P»: Product – Price –
Place – Promotion (ассортимент, цена, место продаж, продвижение) – трансформируется в концепцию
«One P». Существенно изменить свой продукт организации культуры не могут: театры предлагают
спектакли, музеи – выставки и экспозиции… Цены на их услуги в значительной степени
регулируются государством. Место продаж тоже, как правило, оказывается жестко фиксированным.
Таким образом, главным маркетинговым рычагом в сфере культуры фактически становится
продвижение. При разработке учреждениями культуры маркетинговых стратегий необходимо
учитывать следующие, доказавшие свою эффективность принципы продвижения культурного
продукта:

44
 • Важнейшим принципом формирования пакета предложений становится
дополнительность, комплексность услуг.
• Необходимо учитывать базовую потребность человека – потребность в общении,
формируя соответствующее качество среды.
• Особое внимание при продвижении любой инициативы необходимо уделить принципу
интерактивности (эффект участия). Людей уже давно не устраивает роль пассивного
зрителя, они хотят не наблюдать, а участвовать.
• Главным фактором в работе со СМИ становятся адресность и дифференцированость
сообщения. Чем точнее сформулировано, что за продукт, кому он предназначен и,
соответственно, какими способами он будет продвигаться, тем выше коэффициент
полезного действия.
• Необходимо также продумать масштаб коммуникации, сотрудничество с максимально
возможным количеством СМИ.
В мировой практике существуют две основные модели организации маркетинговой
деятельности:
Американская модель направлена на привлечение индивидуальных, корпоративных и
государственных финансовых вложений в некоммерческую организацию, упор делается на работу с
меценатами, спонсорами.
Французская модель организации маркетинговой деятельности уделяет внимание созданию и
удовлетворению спроса посетителей.
Рассмотренные выше принципы маркетинга в сфере культуры раскрывают важную роль данной
деятельности в управлении культурной организацией. Учреждения культуры, занятые поиском путей
оптимизации внутренней работы, в первую очередь должны разрабатывать маркетинговую
стратегию, отличающуюся своей комплексностью и разнонаправленностью, осваивать новейшие
технологии современного маркетинга. Именно это является главным фактором успеха учреждения в
осуществлении своей миссии и мощным средством в конкурентной борьбе.

MARCA – ELEMENT SEMIOTIC

ÎN PROMOVAREA PRODUSELOR „VITANTA”
Zavatin Viorica, an. III, BAA
Cond. şt.: lect. univ. Natalia Lazarev

„Oricine poate porni o afacere, dar ca să creezi o

marcă trebuie să fii genial, încrezător şi iscusit”.
David Olgivly

Marca de întreprindere, reprezintă un semn distinctiv care înmănunchează ansamblul semnificaţiilor

referitoare la produs sau serviciu care dau o imagine personalizată a acestora; un mijloc de a găsi, numi,
cumpăra şi recupera un produs sau serviciu, de a reduce riscurile cumpărării unui produs care să nu
concorde cu propriile cerinţe şi exigenţe; o modalitate simplă de a păstra în memorie un produs sau
serviciu; un element de limitare a erorilor de cumpărare şi mai ales de nerepetare a lor.
Elvinger considera marca un mijloc de conversaţie directă cu consumatorul şi totodată de
aprovizionare şi coordonare a distribuţiei, un mijloc de standardizare şi reglementare a producţiei, dar şi
de identificare individualizare a produsului pentru consumator. În esenţă, noţiunile de bază avute în
vedere în procesul fundamentării politicii de marcă a întreprinderii sunt:
• marca este un nume, un termen, un semn, un simbol, un desen sau orice combinaţie a acestor
elemente servind la identificarea bunurilor sau serviciilor unui vânzător sau grup de vânzători, pentru a
le diferenţia de cele ale concurenţilor (de exemplu, berea „CHIŞINĂU”, este denumirea oraşului, care
denotă tradiţiile şi obiceiurile acestuia);
• numele de marcă reprezintă expresia verbală a mărcii, ceea ce poate fi pronunţat cu uşurinţă şi
care permite numirea unui produs, serviciu sau întreprindere ( de exemplu, utilizarea frecventa a
numelui oraşului natal „CHIŞINĂU” şi atenţia la caracterul literelor, care au un stil antic ce reprezintă
vechimea oraşului);

45
 • emblema reprezintă elementul de simbolizare a mărcii, care asigură recunoaşterea acesteia,
neputând fi însă pronunţat verbal (de exemplu, un desen, o grafică distinctivă cum ar fi „COROANA”,
care reflectă putere şi autoritate şi „CETATEA” ce reprezintă un loc întărit, o unitate cu caracteristici
speciale, ceea ce redă protecţie);
• marca depusă este o marcă sau un element al acesteia care se bucură de protecţie legală
datorită proprietăţii exclusive a întreprinderii asupra ei; marca depusă garantează juridic dreptul
exclusiv al proprietarului ei de a o utiliza; (Legislaţia privind mărcile şi denumirile de origine a
produselor nr.588-XIII/1995 din 22.09.1995, modificată prin Legea nr.1079-XIV din 23.06.2000).
În prezent "EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY" asigură 20% din operaţiunile
internaţionale ale grupului. Întreprinderea este astăzi cel mai mare producător de bere, băuturi
răcoritoare şi slab alcoolizate şi unul dintre cei mai mari producători de apă minerală din Moldova.
„EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY” asigura peste ¾ din berea Moldovei, jumătate din
cantitatea din băuturi răcoritoare, 14 la sută din volumul de apă minerală. Compania este prezentă pe
piaţă prin 3 mărci proprii de bere – „Chişinău”, „Arc”, „Vitanta Premium”, precum şi prin mărcile de
import „Efes” şi „Starîi Melnic”.
În urma realizării unui sondaj, în scopul cercetării mărcii „Vitanta” pe piaţa autohtonă, pe un
eşantion de 100 de oameni de vârstă şi ocupaţie diferită, am sesizat următoarele rezultate:

(A) Care este procentul de consumatori ai produselor alcoolice „VITANTA” ?

1) 50% – din persoanele investigate sunt consumatori ai produselor alcoolice ale companiei „Efes-
Brewery-Vitanta”;
2) 20% – nu consumă;
3) 30% – uneori consumă.

Diagrama consumatorilor de bere, marca "Chişinău"

(pe baza sondajului din februarie 2006)

30% da

nu

50% uneori

20%

46
 B) Ce semnificaţie are marca în luarea deciziei de cumpărare?
Aprecierea mărcii "Vitanta"

50%
45%
40%
Nr. de consumatori

35%
30%
25%
20%
15%
10%
5%
0%
importanţă garanţia semn preţul nu ştiu
majoră produsului distinctiv
Caracteristici ale mărcii

1) 50% – importanţă majoră, deoarece marca denotă calitatea;

2) 10% – importanţă majoră deoarece reflectă garanţia produsului;
3) 10% – nu prea mare importanţă, este doar un semn distinctiv;
4) 20% – are importanţă, deoarece cu cât marca e mai cunoscută, cu atât preţul e mai înalt;
5) 10% – nu ştiu.

(C) Care sunt simbolurile de recunoaştere a mărcii produselor?

Simboluri de recunoaştere a mărcii

30%

50%
Coroana regală
"Chisinau"
Spicele de orz, hamei
20%

1) 50% – coroana regală;

2) 20% – expresie verbală „Chişinău”;
3) 30% – spicele de orz şi hamei.

(D) După importanţa produselor slab alcoolizate, comercializate pe piaţa autohtonă:

1) Vitanta – 3,26 (locul I – 38voturi/ locul V – 17 voturi);
2) Baltica – 3,74 (locul I – 24 voturi/ locul V – 25 voturi);
3) Ciuc – 4,83 (locul I – 5 voturi/ locul V – 17 voturi);
4) Calsberg – 3,71 (locul I – 10 voturi/ locul V – 25 voturi);
5) Starii Melnic – 3,19 (locul I – 24 voturi/ locul V – 16 voturi).
Topul mărcilor prevalente din Republica Moldova a băuturilor slab alcoolizate este:
Locul I – Vitanta
II – Starîi Melnic
III – Baltica
47
 (E) Culorile aplicate asupra mărcii au o importanţă deosebită:
1) Da – 74%
2) Nu – 7%
3) Nu ştiu – 19%
Produsele companiei „Efes Vitanta” sunt solicitate pe piaţa locală datorită calităţii, garanţiei şi nu
în ultimul rând stilului de a reclama produsele firmei prin promovare, tombole, surprize etc. În scopul
avansării mărcii „Vitanta” au fost efectuate următoarele activităţi, pe parcursul ultimilor ani
consumatorii moldoveni de bere s-au obişnuit să urmărească atent campaniile promoţionale organizate
de „EFES VITANTA MOLDOVA BREWERY”. „EFES VITANTA” este şi unul dintre cei mai mari
sponsori ai evenimentelor culturale şi sportive din Republica Moldova. Sub marca „EFES” este a fost
sponsorizat Festivalul Etno Jazz, „Vitanta Premium” este brand-ul care susţinea Bienela teatrală „Eugen
Ionesco”, iar berea „Chisinau” şi-a confirmat numele de marcă cu adevărat „naţională” prin susţinerea
unor sărbători de amploare ca Festivalul Berii, Ziua Studentului, hramurile mai multor localităţi.

РОЛЬ МАРКЕТИНГА В РЕАЛИЗАЦИИ НЕКОММЕРЧЕСКОЙ ИДЕИ

Генералова Елена, IV курс, ВАА
Науч. рук.: конф. унив., д-р Лидия Митницкая

Как известно, Республика Молдова небогата природными ресурсами, не располагает большим

количеством полезных ископаемых, не имеет ресурсов мирового значения и не имеет выхода к
морю. Промышленность находится в застойном состоянии. Республика Молдова – аграрное
государство, но и сельское хозяйство не достигло того уровня, который мог бы дать государству
мощный финансовый толчок. Следовательно, единственный ценный ресурс, которым обладает
Республика Молдова – это человеческие ресурсы, а именно молодёжь, на которую и следует
направить внимание, усилия, а также инвестиции государства. Ведь любой экономист понимает:
чтобы получить прибыль, необходимо вложить капитал, а отдача от предлагаемой нами идеи в
случае её реализации для нашего государства будет максимальной.
Идея заключается в создании центра по развитию молодёжи и его филиалов по всей
республике, целями которого являются: всестороннее развитие молодёжи; организация системы
социального воспитания; восстановление и развитие у молодёжи культурных ценностей; развитие
чувства ответственности и долга перед Родиной; внедрение проекта повсеместно.
Центр будет обладать всеми необходимыми атрибутами: названием, эмблемой, девизом,
значками и возможно формой, что необходимо для создания нужной атмосферы командного духа
и осознания принадлежности к определённой организации с конкретными целями. Тут будет
находиться ряд лабораторий для исследовательских работ и разработок по решению проблем в
различных областях, а также необходимое количество помещений для проведения дебатов,
тренингов и курсов. Организацию этих мероприятий будут осуществлять привлечённые
квалифицированные специалисты. Внимание будет уделяться не только обучению, но и
воспитанию. Будут проводиться семинары по этике, беседы о так называемых неписанных
правилах поведения и общечеловеческих ценностях, так как значительная часть молодежи
обладает низким уровнем культуры и моральных устоев. В периоды каникул центром будет
организовываться отдых в лагере. Лагерь будет подобен скаутским, то есть параллельно отдыху
будет проводиться воспитание молодых граждан путем познания природы, ремесла и обучающих
игр, а также выполнения ряда волонтёрских работ.
Для воплощения в жизнь вышеописанной идеи необходимо использовать ряд приёмов
некоммерческого маркетинга. Некоммерческий маркетинг – это маркетинг, осуществляемый
организациями и отдельными лицами, которые действуют в общественных интересах или
выступают за какую-либо идею и не стремятся к получению финансовой прибыли.
В реализации данной некоммерческой идеи роль маркетинга первостепенна. Было проведено
исследование, посредством которого выяснилось, что:
• прямых конкурентов вышеописанному центру на национальном рынке нет;
• существует ряд организаций, которые могут поделиться опытом и оказать финансовую
помощь;
• школьники обладают широким спектром интересов;

48
 • есть студенты, которые хотели бы участвовать в проекте в качестве организаторов и
помощников, и что эту идею подавляющее большинство находит интересной. Ввиду того,
что экспериментальная группа студентов обучается в Экономической академии, самой
привлекательной для большинства сферой изучения стала экономика. Предполагаю, что в
случае проведение глубокого опроса интересными сферами для изучения окажутся те,
которые близки к изучаемым профилирующим дисциплинам.
• родители в большинстве случаев хотят, чтобы их дети посещали какие-либо кружки и
отдали бы своего ребёнка в подобный центр. Также, по их мнению, воспитание их детей
должно проводиться совместно с педагогическими учреждениями.
Всё это говорит о том, что данная идея жизнеспособна и её можно претворить в жизнь.

ROLUL MERCHANDISING-ULUI
ÎN GESTIUNEA SUPRAFEŢEI DE VÂNZARE
Portas Victoria, Zacon Oxana, an.III, BAA
Cond. şt.: conf. univ. dr. Profira Cristofovici

În prezent asistăm la trecerea de la o distribuţie de masă printr-o mare suprafaţă de vânzare, la una
segmentată sau chiar personalizată . Magazinul devine un loc de extindere, de manifestare a contactului
social şi de educare a cumpărătorului. În acest context un instrument eficient de creştere a vânzărilor
devine merchandising-ul
Merchandising-ul reprezintă un complex de acţiuni menite să pună un produs în cel mai mare
pericol de a fi vândut. Ideea a venit din Statele Unite unde produsul vestimentar trebuie să se integreze
perfect în decorul magazinului. În Europa merchandising-ul nu a ajuns încă la o asemenea perfecţiune.
Ca şi marketingul, merchandising-ul este totodată o ştiinţă şi o artă. Este o ştiinţă pentru că se bazează
pe cunoaşterea organizată, pe cercetare şi pe rezultate previzibile. Este o artă pentru că nu se poate
dezvolta fără creativitate.
Instrumentele merchandising-ului sunt: design-ul magazinului (interior şi exterior); planificarea
magazinului; blocarea de culori (constă în faptul că mărfurile ce au ambalajul de aceeaşi culoare se
situează alături); sortimentul de mărfuri.
Principiile de amenajare a sălii de vânzare au la bază observarea şi analiza comportamentului
cumpărătorului în perioada când acesta se află într-un magazin. Studierea literaturii de specialitate şi
analiza activităţii de merchandising la întreprinderile comercile pe piaţa autohtonă ne permit să
evidenţiem următoarele principii de realizare a acesteia:
− Marfa care nu este disponibilă …nu se vinde – marfa trebuie să fie în permanenţă disponibilă
atât pentru vânzarea imediată cât şi în stoc, pentru a acoperi intervalele de aprovizionare. S-a constatat,
pentru ţigări de exemplu, că în cazul în care consumatorii nu găsesc produsul la raft, 50% vor căuta în
altă parte, 35% vor cumpăra alt produs şi doar 15% pot fi bănuiţi că vor încerca mai târziu.
− Clienţii aleg în primul rând cu ochii – trei sferturi din merchandising se bazează pe acest al
doilea adevăr simplu. Pe al patrulea sfert stau lejer auzul, mirosul, pipăitul şi alte ispite mai mici. Pe
larg este răspândită folosirea efectelor sonore care pot crea în diferite secţii ale magazinului o atmosferă
corespunzătoare (de ex.: muzica dinamică în secţia de sport). Pentru a schimba dispoziţia
cumpărătorului deseori se folosesc în interiorul magazinului diverse mirosuri. Vânzătorii de produse
alimentare folosesc mirosurile de prăjituri sau cafea pentru a-i atrage pe cumpărători.
− Alegeţi punctul cu trafic maxim – cu cât standul este mai în drumul clienţilor cu atât creşte
probabilitatea de a fi văzut de mai mulţi clienţi şi, deci, de a creşte vânzările.
− Alegeţi cu grijă vecinii - de exemplu, cine cumpără un aparat de fotografiat va cumpăra foarte
probabil cu aceeaşi ocazie şi un film sau un album, baterii, acumulatori sau alt accesoriu specific.
− Nivelul ochilor ridică nivelul vânzărilor – materialele de reclamă şi produsele ar trebui să fie
plasate la nivelul ochilor, pe axa vizuală a consumatorilor. Aceasta înseamnă o înălţime de 1.40 – 1.70
m faţă de nivelul solului. Cifrele arată că urcarea unui produs pe un raft de la nivelul mâinilor la nivelul
ochilor au sporit vânzările cu 60% ,în timp ce aceeaşi mişcare în sens invers a diminuat vânzările cu
30%.
− Dă culoare pieţei – despre culori şi percepţia lor trebuie reţinut că, în principiu, evocă amintiri
şi trăiri intense. De aici şi lupta pentru culori: roşu Coca-Cola, verde Voxtel, portocaliu Moldcell.

49
 − Raftul este mâna întinsă spre buzunarul clientului – efectul maxim l-ar avea rafturile
proiectate special pentru marfă. Cele mai răspândite sunt rafturile de tip "gondola", pe care, de obicei, le
vedem în magazinele alimentare. Exista mai multe moduri de prezentare a mărfurilor în raft: orizontală
,verticală şi de tip fereastră. Daca rafturile sunt după tejghea, deci la distanţa de cel puţin 1 metru de
client, atunci se preferă aranjarea pe orizontală. Dacă raftul este accesibil clientului, atunci se preferă
aranjarea pe verticală.
− Dacă tot întinzi mâna, fă-o cu mănuşi – un stand special este un aranjament al unei anumite
cantităţi de marfă, separat de locul său obişnuit din raft. Campaniile Coca-Cola sunt cel mai cunoscut
exemplu. Scopul unui astfel de stand este de a stimula cumpărarea de impuls.
Intrând astăzi într-un chioşc modern, într-un supermarket, cash & carry sau hipermarket nu trebuie
să-ţi propui să cumperi nimic, dar dacă ai ieşit cu mai puţini bani în buzunar şi cu mai multe bonuri
înseamnă că merchandising-ul şi-a făcut datoria.

50
 5. COMERŢ, TURISM
ŞI SERVICII HOTELIERE

51
 EVALUAREA POTENŢIALULUI DE CAZARE A ORAŞULUI CHIŞINĂU
Dan Carmina, an. IV, BAA
Balan Liuda, an. IV, BAA
Coord. şt.: conf. univ. Adrian Bulican

Industria hotelieră considerată în cele mai multe ţări ca o activitate distinctă a economiei, are ca domeniu
de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare în legătură cu primirea, sejurul şi plecarea
călătorului.
Oferta hotelieră a oraşului Chişinău se prezintă cu o dezvoltare pe verticală, odată cu apariţia a tot mai
multe structuri de primire cu funcţiuni de cazare, şi pe orizontală, prin intermediul diversificării şi a sporirii
calităţii serviciilor prestate de aceste structuri. În acest context, se impune studierea temeinică a acestor
unităţi prestatoare de servicii de cazare, clasificarea lor în funcţie de anumite criterii şi trăsăturile lor
distinctive.
În urma documentării şi analizei efectuate, s-a constatat că numărul hotelurilor ce activează momentan în
oraşul Chişinău se ridică la 29. Se remarcă o creştere a investiţiilor în acest domeniu, dovadă fiind numărul
mare de hotele renovate (25%) şi cele recent construite.

Tabelul
Zonarea hotelurilor chişinăuiene de diferite categorii de confort

Cartier Centru Botanica Râşcani Buiucani

Hotel Locul I Locul III Locul III Locul II
4 stele 4 26,7% - - - - 3 30%
3 stele 7 46,7% 1 50% - - 4 40%
2 stele 2 13,3% 1 50% 1 50% 2 20%
1 stea 2 13,3% - - 1 50% 1 10%
TOTAL 15 52% 2 7% 2 7% 10 34%

Concentrarea sporită a hotelurilor în zona centrală (sectorul Centru – 52%) este argumentată de
avantajul amplasării în imediata apropiere de centrele comerciale, de afaceri, administrative, instituţii de stat,
reprezentanţe internaţionale, ambasade străine, parcuri centrale.
Pe locul doi, după densitatea hotelurilor în cartierele oraşului Chişinău, este sectorul Buiucani cu o
pondere de 34%, urmat de sectoarele Botanica şi Râşcani cu o pondere de 7%. Avantajul celor din urmă se
rezumă la faptul că sunt amplasate într-o zonă liniştită, cu aer curat şi posedă o accesibilitate ridicată, iar spre
deosebire de centrul istoric al capitalei sunt scutite de aglomeraţia circulaţiei, deci şi a tensiunii de trafic
rutier.
La momentul efectuării studiului, clienţilor unităţilor hoteliere le sunt oferite o varietate mare de spaţii de
cazare. În cele 29 hotele analizate numărul spaţiilor de cazare se ridică la cifra de 1250. Trebuie menţionat
faptul că 4 hotele acoperă 75 la sută (930 numere) din numărul total de camere propuse oaspeţilor. Aceste
hoteluri sunt: Dedeman Grand Chişinău, Codru, Naţional şi Cosmos.
Preţurile pentru camere se stabilesc în funcţie de gradul de confort oferit şi variază:
pentru Single room – între 30 euro la un hotel de 2* („Turist”),
70 euro la un hotel de 3* („Luna”) şi
95 euro la un hotel de 4* („Codru”).
pentru Apartament – între 105 euro la un hotel de 2* („Cosmos”),
140 euro la un hotel de 3* („Naţional”) şi
500 euro la un hotel de 4* („Dedeman Grand Chişinău”)
Serviciile suplimentare oferite de hotelurile Chişinăului au un caracter complex şi diversificat. În cadrul
hotelurilor, se prestează următoarele servicii conexe serviciului de cazare, care pot fi atât gratuite, cât şi
contra plată:
1. Pentru oamenii de afaceri (xerox, fax, mesagerie vocală, canale de noutăţi, Internet, închirieri de
oficiu, servicii de secretariat, tapare, translator). La dispoziţia oamenilor de afaceri stau 24 de săli
de conferinţă cu o capacitate totală de 1272 de locuri.
2. Pentru familiile cu copii (servicii de babysitting, meniu pentru copii);

52
 3. De asemenea, servicii de curăţătorie şi spălătorie, safeuri, organizarea excursiilor, bilete la
spectacole, prezenţa saloanelor de coafură şi frizerie, manichiură, magazin de ziare, cărţi şi
suvenire, room service, transmiterea de mesaje, predarea corespondenţei clienţilor.
4. 24 restaurante, 22 baruri şi săli de banchete pot deservi la cel mai înalt nivel recepţii, banchete,
mese à la fourchette, cu specific naţional, european şi asiatic.
Forma de proprietate prioritar întâlnită este cea privată, iar în funcţie de forma organizatorico-juridică –
societatea cu răspundere limitată şi întreprinderea individuală.
Din informaţiile prezentate şi analizate se poate conchide că oferta hotelieră a oraşului Chişinău este
bogată, diversificată şi atractivă, dar necesitatea perfecţionării rămâne a fi continuă, în conformitate cu
preferinţele consumatorilor produsului hotelier.

SPECIFICUL EVOLUŢIEI FENOMENULUI TURISTIC ÎN CADRUL

SOCIETĂŢII AFECTATE DE TERORISM
Olaru Iulia, an. III, BAA
Cond. şt.: lect. sup. dr. Roman Livandovschi

Actualitatea problemei impactului terorismului asupra economiei în general şi a industriei turistice în

particular, este reflectată de multiplele acte teroriste care au marcat debutul secolului al XXI-lea.
Amploarea şi extinderea acestora precum şi larga lor mediatizare au provocat o psihoză de
insecuritate în Occident care s-a tradus într-o contracţie imediată a turismului mondial provocând astfel o
primă scădere a numărului de călătorii turistice începând cu anul 2001 (vezi tabelul 1).
Tabelul 1
Evoluţia turismului pe plan mondial

Variaţie Variaţia
Nr. sosiri Variaţie în volum Variaţia Încasări
Anul în volum anuală
(mil.) absolut (mil. $) anuală (%) (md de $)
absolut (%)
1996 586 34 6.2 438.8
1997 610 24 4.1 442.9 4.1 0.93
1998 629 19 3.1 445.2 2.3 0.52
1999 652 23 3.7 455 9.8 2.20
2000 697 45 6.9 473.4 18.4 4.04
2001 692 -5 -0.6 459.5 -13.9 -2.94
2002 703 11 1.6 474.2 14.7 3.2
2003 691 -12 -1.7 Nu este disponibil
2004 760 69 10 Nu este disponibil

Sursa: http://www.travel2world.be/pratique/pra_dossier_14.htm

O influenţă primordială în acest sens au avut-o atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din
SUA. Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) numărul total de turişti
internaţionali a înregistrat o scădere de 1,3% în perioada care a urmat atacurilor amintite până la sfârşitul
anului 2001. Cererea pentru serviciile agenţiilor de turism a scăzut în aceeaşi perioadă cu ¾. Pierderi
colosale au suportat companiile aeriene. Spre finele anului 2001 compania aeriană British Airways a
evaluat profitul ca fiind cu 78% mai mic decât pentru aceeaşi perioadă a anului precedent, iar numărul de
pasageri s-a redus cu ¼, vizând cursele cu destinaţia din Europa spre SUA şi Orientul Apropiat.
Consecinţele au avut caracterul unei reacţii în lanţ. Restricţii de activitate au fot impuse nu doar
prestatorilor direcţi de servicii turistice (reţelele hoteliere, agenţiile de transport şi călătorii), dar şi
agenţilor locali din teritoriu, reprezentanţi ai micului business (furnizorii de materie primă pentru unităţile
de alimentaţie publică, meseriaşii antrenaţi în artizanat etc.), fiind însoţite de pierderi a locurilor de muncă
pentru circa 8 milioane de angajaţi sezonieri.
Dintre atentatele teroriste orientate asupra obiectivelor şi destinaţiilor turistice care au avut un impact
negativ asupra sectorului amintim: atentatele de la Cairo (1997), de la Luxor, Egipt (noiembrie 1997),
53
Turcia (februarie-martie 1999), asupra sinagogii de la Djerba, Israel (11aprilie 2002), asupra hotelurilor
„Paradis” (28 noiembrie 2002, Kenya) şi „Marriot” din Jacarta (5 august 2003, Indonezia), acţiunile
teroriste de la Madrid, Spania (11 martie 2004), cele din Marea Britanie, precum şi explozia în clubul de
noapte de pe insula Bali din 2005 etc.
Cauzele pentru care teroriştii aleg destinaţiile turistice ca repere-ţintă sunt:
• tendinţa de a implica cât mai multe persoane din diferite state;
• turiştii sunt percepuţi ca „ambasadorii” ţărilor;
• centrele şi staţiunile sunt locuri de concentrare a elitei politice, sociale sau economice;
• cosmopolitismul staţiunilor asigură teroriştilor securitate şi camuflare.
Geografia terorismului se extinde rapid. Din cauza refuzului clienţilor pierderi colosale suportă ţările
care nu au legătură directă cu terorismul, dar care au nimerit în „lista ţărilor nefavorabile”, fie din cauza
atentatelor care au avut loc pe teritoriul lor (de exemplu ţări ca Egiptul, Spania), fie din cauza situaţiei
geografice nefavorabile (Tunisia, limitrofă cu Libia şi Algeria, – ţări instabile din acest punct de vedere)
sau pur şi simplu din cauza apartenenţei la lumea musulmană (Emiratele Arabe Unite, Turcia, Cipru).
Îndepărtarea acestor ţări, infrastructura uneori mai puţin avansată, cultura diferită, prezentată ca fiind
ostilă, le conferă imaginea destinaţiilor mai puţin stabile şi sigure (numeroase ţări din Orientul Apropiat).
Evenimentele din 11 septembrie 2001 au determinat schimbări importante în obiceiurile de consum
a turiştilor. Aceştia s-au reorientat spre călătorii de scurtă durată, mai puţin îndepărtate, cu mijloace de
transport perpcepute ca fiind mai sigure (trenul, automobilul). Rezervările devin tot mai tardive şi creşte
ponderea achiziţiilor ”de ultim minut” care oferă mai mult „spaţiu de manevră” turiştilor în alegerea
produselor turistice după „tiparul” acestora.
Totodată, criza a creat noi stimulente pentru investire în dezvoltarea ramurii. Guvernele statelor au
acordat facilităţi de ordin fiscal pentru agenţiile sale turistice, au început să colaboreze mai eficient cu
tour-operatorii internaţionali şi au lansat noi campanii de marketing. Au fost elaborate noi condiţii de
asigurare a securităţii persoanelor: restricţiile ţin de formalităţile în cadrul regimului de control la
aeroporturi şi în locurile publice, asigurarea protecţiei călătorilor etc. Metodele, deşi apreciate ca fiind
destul de drastice, s-au bucurat de popularitate în rândul consumatorilor, determinând creşterea gradului
de încredere.
În concluzie, trebuie menţionat că atentatele au provocat nu o paralizie, ci o reorientare a activităţii.
Modificările au vizat activitatea agenţilor din domeniu şi comportamentul de consum. Astfel, dezvoltarea de
mai departe a sectorului depinde în mare măsură de flexibilitatea şi capacitatea de adaptare la noile condiţii
pe care le vor manifesta participanţii luaţi în parte, atât la nivel naţional, cât şi pe plan internaţional.

Bibliografie:

1. Arhiva Adevarul: Nr.3868 - 29 Noiembrie 2002.

2. Arhiva Adevarul: Nr.4415 - 11 Septembrie 2004 (www.adevarulonline.ro).
3. Cotidianul, 25 Iulie 2005.
4. http://www.travel2world.be - dossier nr.14 : Tourisme & Terrorisme : l'effet "Nine
eleven”.
5. Бизнес-процессы: Терроризм угрожает туризму? декабрь 2001.

54
6. MERCEOLOGIE
ŞI TEHNOLOGIE

55
 DRUMUL VINULUI ŞI PERSPECTIVELE DE DEZVOLTARE
Şiman Ana, an. I, BAA
Cond. şt.: conf. univ. dr. Valentina Calmîş

Viticultura este o adevărată carte de vizită a ţării noastre, vinurile ei unice făcând-o cunoscută
în întreaga lume.
Interesul turiştilor de peste hotare asupra întreprinderilor şi cramelor vinicole moldoveneşti poate
duce la dezvoltarea turismului, care ar contribui într-o mare măsură la relansarea economiei naţionale,
oferind posibilitatea promovării imaginii ţării noastre peste hotare.
În scopul dezvoltării şi promovării turismului vitivinicol ca una din formele prioritare ale turismului
şi ca instrument de recunoaştere a Moldovei pe plan internaţional, la 24 mai 2004 a fost aprobat şi a
început să se deruleze Programul Naţional în domeniul turismului „Drumul vinului în Moldova”.
Scopul constituie: includerea rutelor turistice vitivinicole moldoveneşti în circuitele europene, în
special, în Ruta Vinului în Europa; ameliorarea şi dezvoltarea infrastructurii, ceea ce ar permite
îmbunătăţirea condiţiilor de primire a turiştilor la întreprinderile vinicole; îmbunătăţirea căilor de acces
spre obiectivele incluse în prezentul Program; majorarea numărului de locuri de muncă, ca rezultat al
prestării serviciilor turistice; susţinerea populaţiei locale (în special rurală) la acordarea unor servicii
turistice adiţionale, precum: cazare, servire a mesei, producere de suvenire, desfăşurarea unor
spectacole folclorice, demonstrarea stilului de viaţă şi gospodărire rurală ş.a.
Ministerul Culturii şi Turismului, în acord cu Agenţia Agroindustrială „Moldova Vin”, administraţia
publică locală şi alte instituţii de profil, a format cele şapte rute turistice: „Orheiul-Vechi”, „Codrii-
Moldovei”, „Lăpuşna”, „Stepa Bugeacului”, „Purcari”, „Chişinău-Bălţi”, „Dunărea de Jos”, verificând
gradul de corespundere a întreprinderilor din cadrul acestor rute.
În Zona de Codru sunt concentrate mai mult de 50% din viţa-de-vie cultivată în Moldova. Aici
turiştii vor putea savura vinuri albe şi roşii de origine şi origine controlată, căci se produc renumite
vinuri de calitate superioară din ţară. Din această rută turistică vitivinicolă fac parte întreprinderile:
„Vinis-Nig” (Iurceni), „Nis-Struguraşi”(Nisporeni), „Călăraşi-Divin”, şi Întreprinderea Cojuşna, care
dispune de o vinotecă cu o capacitate de un milion de sticle şi două săli de degustare unde turiştii vor
avea ocazia să guste din colecţia întreprinderii.
Zona Purcari – specificul zonei constă în obţinerea unor vinuri remarcabile din soiuri roşii. Anume
aici este amplasat centrul vinicol Purcari, faima căruia este cunoscută peste hotarele ţării, ca una dintre
cele mai perfecte întreprinderi după amenajare şi landşaft din Europa. În această zonă turiştii vor vizita
şi întreprinderile: „Dionysos-Mereni”, „Carahasani”, „Kvint” ş.a.
Zona Sudică se slăveşte şi cu vinurile roşii de înaltă calitate, fiind adeseori comparată cu zona
Bordeaux din Franţa. În ruta turistică vitivinicolă „Lăpuşna” din această zonă, turiştii vor putea vizita
întreprinderea „Vinuri-Ialoveni”, care merită atenţia cuvenită datorită faptului că într-o perioadă bună
de timp era unica fabrică din tot spaţiul fostei Uniuni Sovietice, care producea vinuri maturizate,
capabile să concureze după criteriile de calitate şi aromă cu renumitele vinuri de acest fel din Spania şi
Portugalia.
Nu departe de vinăria „Ialoveni” este situat Combinatului de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici,
introdusă în CARTEA RECORDURILOR GUINES, datorită vinotecii sale, care conţine cea mai bogată
colecţie de vinuri din lume, având o capacitate de circa 6 milioane decalitri.
În estul Moldovei sunt situate şi alte întreprinderi, cum ar fi „Vitis-Hânceşti”, „Combinatul de
vinuri Taraclia”, „Aur-Vin” (Vulcăneşti), „Imperial-Vin”(s.Pleşeni), „Podgoria Dunării” (or. Cahul),
Fabrica de vinuri „Grappe-Valley” (s.Borciag) ş.a.
În Zona Nordică sunt cultivate, în special, plantaţii de viţă-d-vie, recolta cărora este destinată pentru
pregătirea materialului vinicol primar folosit la producerea divinurilor.
Zona turistică vitivinicolă „Orheiul Vechi” include Combinatul de Vinuri „Cricova”, unde călătorii
vor avea deosebita plăcere de a se plimba pe străzile unui adevărat oraş subteran. Lungimea totală a
străzilor numără peste o sută de km. Aici se găseşte una din cele mai impunătoare colecţii de vinuri de
origine autohton ă (de peste 3 mln dal) şi săli spaţioase de degustare. De asemenea, vizitatorii vor putea
trece şi prin „Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie” „Vinul Codrilor” (s. Peresecina),
„Buchetul Moldovei” (or. Dubăsari) ş.a.
Şi din ultima rută turistică vitivinicolă, merită a fi menţionat Combinatul de Vinuri şi Divinuri din
Bălţi, care este unul dintre cei mai mari producători de vinuri şi divinuri atât din Moldova, cât şi din
ţările CSI, obţinând diverse medalii şi premii, inclusiv premiile Grand Prix, la diferite concursuri

56
internaţionale. Menţionez că turiştii pot vizita atât întreprinderile vitivinicole, cât şi diferite muzee,
mănăstiri, biserici şi alte monumente de o valoare culturală de unicat.
În urma verificărilor la faţa locului, efectuate de instituţiile de profil s-a constatat că din cele 38
întreprinderi vitivinicole, evaluate în această perioadă, corespund cerinţelor şi normelor de primire,
cazare şi deservire a delegaţiilor şi turiştilor numai 10 întreprinderi – Combinatul de Vinuri „Cricova”
S.A. şi S.A. „Pivniţele din Brăneşti”, Î.M. „Călăraşi –Divin” S.A., Fabrica de Vinuri „Cojuşna” S.A.,
Î.S. „Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici”, S.A. „Vinuri Ialoveni”, F.V. „Aurvin”, Î.M.
„Vinimpex” SRL, „Carahasani-Vin” S.A şi Î.M. „Vinăria Purcari”.
Conform informaţiei Serviciului Grăniceri, în perioada de 1-15 octombrie 2005 în R. Moldova au
sosit 26874 turişti din circa 99 de ţări, cu 45 % mai mult ca în anii precedenţi.
Turismul este o industrie intensivă care implică utilizarea activă a forţei de muncă cu diverse
niveluri de pregătire profesională. Pentru formarea personalului de calificare înaltă se recomandă
introducerea în planurile generale de învăţământ la nivel preuniversitar a unei discipline consacrate
turismului, care ar include ore de laborator, ore de degustare şi chiar excursii de studiu şi, nu în ultimul
rând, se recomandă o pregătire intensivă a somelierilor şi persoanelor care reprezintă întreprinderea
vitivinicolă turiştilor.
Republica Moldova, ca destinaţie turistică, este puţin cunoscută peste hotare. Este necesar de a
monitoriza performanţele ţării noastre în domeniul vinificaţiei, peizagistica şi în domeniul
monumentelor de cultură şi istorie.

Bibliografie:

1. Ministerul Culturii şi Turismului şi Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

ЭКСПЕРТИЗА ТОВАРОВ – ДВИГАТЕЛЬ КАЧЕСТВА

Пахомий Ольга, IV курс, BAA
Науч. рук.: ст. преп. Мария Чофу

В настоящее время успешная деятельность предприятий и организаций на рынке не в

последнюю очередь обеспечивается качеством товара, его конкурентоспособностью,
ассортиментом.
Управление качеством продукции является составной частью любого производственного
процесса, в каких бы формах и масштабах он не осуществлялся. Одним из элементов
управления качеством является экспертиза.
Под экспертизой понимают установление соответствия отечественной проду кции
требованиям международных, национальных стандартов или иных документов, взаимно
согласованных между изготовителем и потребителем продукции. Соответствие требованиям
подтверждается выдачей специального документа (сертификата) или присвоением знака
соответствия. Для потребителей сертификат – гарантия качества, для изготовителя –гарантия
успех а. Значимость и роль экспертизы подчеркивается фактом того, что в ряде
законодательных актов и положений в обязательном порядке предусмотрена экспертная оценка,
созданы специальные государственные (Молдова-стандарт) и негосударственные (SGS
Moldova) подразделения; на предприятиях создаются экспертные комиссии.
Любая экспертиза, особенно товароведная, является показателем и двигателем качества. В
результате товароведной экспертизы определяется: соответствие товарных качеств
действующим нормативным документам, санитарным требованиям; соответствие качества
товара договорной цене; правильность уценки и переоценки товара; причины брака;
правильность списания товара.
Например, очень интересна экспертиза, проводимая при разработке новых пищевых
продуктов, материалов и изделий, новых технологических процессов их изготовления,
упаковки, хранения, перевозки и реализации. В этом случае индивидуальные предприниматели
и юридические лица обязаны обосновывать требования к качеству и безопасности таких
пищевых продуктов, материалов и изделий; должны разрабатывать программы
производственного контроля за качеством и безопасностью, методики их испытаний, а также

57
устанавливать сроки годности таких пищевых продуктов. Показатели качества должны быть
включены в технические документы.
Методик испытаний при проведении экспертизы множество. Одной из них является
органолептическая.
Например, я приняла участие в проведении экспертизы по определению показателей
качества нового элитного дивина AROMA 45, который вскоре должен пополнить ассортимент
коллекционных коньяков, выпускаемых SA Aroma. Экспертная оценка проводилась специально
созданной комиссией, которая дала отличную характеристику все показателям, определяющим
качество вновь созданного продукта: полный слаженный вкус, отличающийся исключительной
мягкостью и гармоничностью, тона энантового эфира, придающие неповторимость вкусу. На
мой взгляд, дивин AROMA 45 станет хорошим подарком для ценителей эксклюзивных
напитков.
В заключение можно сделать вывод, что экспертиза для предприятий Республики Молдова
является одной из основных процедур обеспечения качества производимого продукта и услуг,
завоевания достойного положения на внутреннем и внешнем рынке. Производитель сам
заинтересован в повышении качества продукции. Когда качество продукции будет на
надлежащем уровне, производитель сам будет настаивать на экспертизе. Для качественного
товара экспертиза – это ещё один способ продвижения продукции. И, наоборот, для товара не
достаточно высокого качества экспертиза – стимул и толчок к её повышению.

ADITIVII ALIMENTARI
Negru Diana, an. II, Merceologie
Corcinschi Dorin, an. I,Comerţ
Cond. şt.: lect. sup. Olga Tabunşcic

Aditivii alimentari sunt substanţe adăugate în produsele alimentare, cu scopul de a le modifica sau
crea anumite proprietăţi, a facilita anumite operaţii de prelucrare, a asigura o anumită stabilitate în
timp.
Aditivii poartă un cod format din litera E urmată de un număr ce cuprinde trei sau patru cifre, care
semnifică grupele principale şi efectul urmărit.

Clasificarea aditivilor

Principalele grupe de aditivi Codul E

Coloranţi E100...E199
Conservanţi E200...E299
Antioxidanţi E300...E321
Emulgatori, gelifianţi, întăritori, acidifianţi, stabilizatori E322...E495
Reglatori de aciditate, antiîntăritori, emulgatori, fixatori de culoare E500...E585
Corectori de gust, intensificatori de arome E600...E640
Înălbitori, substanţe de suprafaţă, edulcoranţi, conservanţi gazoşi E900...E967
Umectanţi, stabilizatori, agenţi de viscozitate, gume vegetale E999...E1520

Oficiul Consumatorilor din Piaţa Comună Europeană a întocmit o listă cu cei mai periculoşi
aditivi prezenţi în produsele alimentare:
1. E123 – se găseşte în unele bomboane, jeleuri, dropsuri mentolate, brânzeturi topite şi creme de
brânză. Este considerat cel mai puternic cancerigen, de aceea este interzis în S.U.A. şi în fostele
state sovietice;
2. E102 (tartrazina) – un colorant galben care se găseşte în sucuri şi dulciuri şi are acţiune
cancerigenă;
3. E330 (acid citric) – produce afecţiuni ale cavităţii bucale şi are acţiune cancerigenă puternică, se
conţine în majoritatea sucurilor;

58
4. E621 (glutamat monosodic) – unul dintre cei mai nocivi aditivi, care produc cancer şi boala
numită Alzheimer, se găseşte în supele concentrate şi este utilizat la conservarea laptelui,
brânzeturilor, mezelurilor şi ciupercilor;
5. E951 (aspartam) – îndulcitor des folosit, foarte periculos, deoarece poate fi sursa a peste 70 de
boli mortale;
6. E131 (albastru patentat), E213 (benzonat de calciu), E214 (p-hidroxibenzonat de etil) – posedă
efect cancerigen;
7. E250 (nitrit de sodiu), E251 (nitrat de sodiu), E252 (nitrat de potasiu) –afectează vasele sanguine;
8. E211(benzonat de natriu) – folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a masca gustul
unor alimente de calitate slabă, băuturi răcoritoare, lapte şi produse din carne, produse de brutărie
şi dulciuri. Poate provoca urticarie, agrava astmul, posedă efect cancerigen;
9. E420 (sorbitol şi sirop de sorbitol) – îndulcitor artificial, folosit la prepararea dulciurilor şi
uscarea fructelor. Se interzice utilizarea în hrana pentru sugari şi copii mici, deoarece poate
provoca tulburări gastrice;
Cercetând mai multe etichete de produse alimentare, care trebuie să conţină informaţii privind lista
ingredienţilor, inclusiv aditivii încorporaţi, am selectat produse, care conţin mai mulţi aditivi:
1. “Kириешки” – E621, E627, E631, E270, E551;
2. “3 корочки” – E330, E140, E621, E551;
3. Maioneza “Моя Семья” – E1422, E412, E415, E202, E211, E385;
4. Băutura răcoritoare “VIVA” cu gust de portocale – E330, E414, E306, E320, E211, E102,
E110;
5. Băutura răcoritoare “VIVA” cu gust de banane şi căpşune – E330, E414, E211, E124;
6. Cipsuri “Delicio Bacon” – E330, E551, E627, E631, E160;
7. Guma de mestecat “Airwaves” – E953, E420, E422, E301, E414, E421, E171, E951, E950,
E903;
Efectele aditivilor alimentari asupra sănătăţii consumatorilor sunt încă insuficient cunoscute,
îndeosebi influenţa în timp (efecte mutagene etc.). Numai studii de lungă durată şi experienţele
efectuate pe un număr mare de subiecte ar putea aduce date precise. Cu toate acestea, la noi în ţară
mai continuă utilizarea unor aditivi toxici (ex. nitriţi şi nitraţi de la 12 mg% la 7 mg%). Nitratul de
sodiu este un aditiv folosit la conservarea alimentelor în special a cărnii şi a produselor din carne, deşi
este toxic, în sensul reducerii capacităţii sângelui de a transporta oxigenul din plămâni în ţesuturile
corpului. Pe de altă parte, acidul ascorbic, aditiv şi el, activează acţiunea nitratului de sodiu. Dar se
întâlnesc cazuri când aceşti doi aditivi sunt prezenţi în acelaşi timp în unele alimente.
Conform celor menţionate, propunem:
1. De a modifica Normele şi regulile igieno-sanitare privind utilizarea aditivilor în Moldova,
prin interzicerea nitraţilor şi nitriţilor de sodiu ale căror efecte toxice sunt dovedite;
2. De a informa prin diverse mijloace populaţia despre efectele aditivilor alimentari.

Bibliografie:

1. Ion Diaconescu, "Bazele merceologiei", Ed. ASE Bucureşti 2004.

2. Roxana Procopie, "Bazele merceologiei 2",Ed ASE Bucureşti.
3. Norme şi reguli igieno-sanitare privind aditivii alimentari din Republica Moldova.
4. Monitorul oficial al României.
5. Ziarul "Curentul".
6. www.google.com.
7. www.flpaloevera.ro/aditivi.php.
8. www.medicalxxl.com/SanatateXXL/index.htm.
9. www.popeanga.go.ro/comert/referate/aditivi.htm.

59
 MIEREA DE ALBINE, POTENŢIALUL DE PRODUCERE
ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII
Chetraru Sorina, an. II, CNC
Cond. şt.: Maria Bulgac

Mierea de albine a fost apreciată pentru toate calităţile sale de-a lungul tuturor civilizaţiilor. Este
un produs alimentar nativ cu o valoare nutritivă înaltă, cu însuşiri dietetice şi terapeutice deosebite.
Mierea este rezultatul prelucrării de către albini a nectarului florilor sau a sucurilor dulci de pe alte
p ărţi ale plantelor, pe care acestea le recoltează, le îmbogăţesc cu substanţe proprii şi le depozitează în
celulele fagurilor sub formă de miere. Definiţia respectivă este extrasă din Norma regională europeană
recomandată pentru miere, document provenind de la Comisia pentru Codex alimentarius.
Calităţile nutritive ale mierii sunt date de compoziţia nectarului, tipul florii, prelucrarea
nectarului în guşa albinei etc. Mierea conţine 38% fructoză, 31% glucoză, aproximativ 17% apă,
componente secundare (vitamine, pigmenţi, enzime), proteine, acizi şi substanţe minerale.
Glucoza şi fructoza intervin direct în metabolismul uman, asigurând energia necesară
organismului (100g miere – 320 kcal). Însuşirile terapeutice ale mierii sunt indicate în tratarea
afecţiunilor aparatului hepato-biliar, cardiovascular, sistemul nervos ş.a. Mierea stimulează pofta de
mâncare şi facilitează digestia.
Sortimentul mierii îl putem împărţi în două categorii distincte: mieri monoflore şi mieri
poliflore.
Mierile monoflore sunt acele mieri în compoziţia căreia predomină un singur tip de floare. Aici
putem menţiona mierea de tei, lavandă, floarea-soarelui, păpădie, trifoi, salcâm, mierea de mană etc.
Mierile poliflore constituie partea principală a producţiei de miere. În compoziţia acestora se
conţin mai multe feluri de flori.
Performanţele albinelor sunt foarte deosebite. Ele consumă 1/2 mg miere pentru un zbor lung de
1km sau altfel spus, parcurg 3 milioane de km cu un consum de un litru de miere. Activitatea melifică
a unei colonii depinde de populaţia ei de albine şi de echilibrul dintre diferitele grupuri de vârstă.
Potenţialul de producere a mierii depinde de specia de albini, condiţiile climaterice, mărimea
familiei de albini, tehnologia şi experienţa apicultorului, distanţa de la prisacă şi plantaţii.
În R.Moldova, potenţialul de producere a mierii de albini se află în dezvoltare, dar piaţa nu este
încă complet asigurată, de aici rezultă şi creşterea preţului.

Creşterea preţului la miere din 2002-2006

60
50
40
Creşterea
30 preţului la miere
din 2002-2006
20
10
0
02

03

04

05

06
20

20

20

20

20

Pentru ca orice consumator să fie sigur de mierea pe care o consumă, ea trebuie să fie supusă
unui control de calitate.

Evaluarea calităţii constă în depistarea fabricărilor, stabilirea calităţii, utilizând acte normative şi
standarde GOST 19792-2001.

60
 Prin încălzirea mierii la temperatura până la 45°C se împiedică fermentarea şi se întârzie
cristalizarea mierii. Încălzirea la temperatura mai mare de 50°C duce la distrugerea enzimelor şi la
formarea hidroximetil-furfuraldehidic care este o substanţă toxică. Temperatura şi durata încălzirii
trebuie să fie cât mai mici posibile.
Cristalizarea mierii este un proces natural care depinde de raportul glucoză/fructoză din
compoziţia mierii şi este favorizată de prezenţa polenului.
Higroscopicitatea. Fiind o soluţie foarte concentrată, mierea este foarte higroscopică.
Conţinutul de apă din miere în contact cu aerul, creşte sau scade în funcţie de temperatură, imeditate
şi presiunea de vapori din aer. Prin higroscopicitate, mierea se diluează, creşte activitatea enzimelor şi
produsele preparate cu miere îşi păstrează prospeţimea.
Fluiditatea. Mierea care conţine o cantitate mare de fructoză se menţine fluidă pentru un timp
mai îndelungat, de exemplu la mierea de salcâm. Atunci când glucoza depăşeşte fructoza, mierea este
mai puţin dulce şi se cristalizează mai uşor.
Mierea veche, ca şi mierea falsificată cu zahăr are aciditate mai mare decât cea normală. Mierea
de albine poate prezenta o toxicitate parţială atunci când albinele culeg nectarul unor anumite flori
care sunt sporadice, de exemplu mierea provenită de la ciumăfaie, laurul de munte etc. Toxicitatea
poate proveni şi de la unele substanţe fitofarmaceutice introduse de albine în stup, care pentru
moment nu sunt toxice. Albinele le depozitează în alveolele fagurilor şi aceste substanţe devin toxice
în timp.
Având în vedere datele obţinute, credem că toate tipurile de miere analizate corespund cerinţelor
de calitate prescrise în standard. Mierea este necesară pentru organismul uman, deoarece în
compoziţia ei intră foarte multe substanţe de care el are nevoie. Are o valoare consumistă înaltă şi de
aceea este foarte bine de a fi utilizată în alimentaţia zilnică.

GRIPA AVIARĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA –

METODE DE PREVENIRE ŞI SECURITATE
Dicusari Oxana, Portas Victoria, Zacon Oxana, an. III, BAA
Cond. şt.: conf. univ. dr. Ion Panfil

Gripa aviară este o infecţie a păsărilor determinata de virusul Orthomyxovirus, denumit între
persoanele de specialitate "influenţa A"; veterinarii o numesc "gripa păsărilor" sau "gripa aviară".
Unii practicieni îi mai spun şi "pesta aviară".
Virusul se menţine mai multe săptămâni în apele de suprafaţă, adică într-un mediu umed. Din
acest motiv sunt infectate mai ales păsările ce populează mediul acvatic. O caracteristică a acestui
virus este aceea că rezistă la temperaturi scăzute şi chiar în cazul îngheţării apei, fiind însă foarte
sensibil la temperaturi ridicate, adică la +60°C timp de 5 minute, iar la 100°C prin fierbere este
nimicit într-un minut. Virusul poate deveni foarte virulent, deci foarte patogen si foarte contagios,
determinând moartea păsărilor infectate în proporţie de 90% în timp de 48 ore.
Luând în considerare situaţia epidemiologică în Republica Moldova şi ţările vecine cu privire la
gripa aviară şi importanţa măsurilor de profilaxie în scopul protejării sănătăţii populaţiei, facem apel
către mass-media din Republica Moldova să participe activ la informarea populaţiei în acest domeniu
de importanţă socială majoră.
Măsurile de protejare pentru populaţia Republicii Moldova sunt: evitarea, pe cât posibil, în special
de către copii, a contactului cu păsările vii, îndeosebi, de baltă, călătoare; evitarea atingerii păsărilor
moarte sau bolnave cu anunţarea urgenţă a autorităţilor; respectarea măsurilor igienice personale cu
spălarea mâinilor cu săpun sau soluţii pe bază de alcool după fiecare contact cu păsările, animalele,
secreţiile şi dejecţiile lor.
Protejarea consumatorilor de carne, produse din carne şi ouă constă în: respectarea tuturor
măsurilor igienice generale de prelucrare, preparare a cărnii de pasăre, a ouălor şi produselor din ele;
prelucrarea separată a cărnii crude de alte feluri de carne sau bucate; prelucrarea termică la
temperaturi mai mari de 75 grade a cărnii şi a produselor din ea, atât la fierbere, cât şi la prăjire;
spălarea ouălor şi prelucrarea lor termică adecvată, nu se va consuma ouă cu gălbenuş sau albuş
neprelucrat, moale; prelucrarea suprafeţelor si ustensilelor de bucătărie cu soluţii dezinfectante, după
finisarea lucrului; spălarea regulată a mâinilor după contactul cu carnea crudă şi semipreparatele din
carne.

61
 Caile de transmitere pentru virusul gripal aviar nu sunt pe deplin elucidate. Dar, contactul direct
cu pasările bolnave este considerat ca factor de risc primordial. De altfel, prelucrarea, prepararea
păsărilor bolnave, jocul cu ele, în particular cu raţele infectate asimptomatic, consumul de sânge sau
al cărnii preparate termic insuficient, de asemenea, prezintă un risc major de îmbolnăvire. Suprafeţele
ouălor păsărilor infectate la fel pot fi contaminate cu virus. Un alt factor de risc ar fi contactul cu
dejecţiile, excrementele păsărilor netratate in timpul curăţării coteţelor, transportării lor, fertilizării
solului cu excremente etc.
În R.Moldova, peste 200 de găini au pierit în satul Crihana Veche, raionul Cahul doar în câteva
zile, fapt ce i-a alarmat pe săteni, deşi veterinarii spun că nu este cazul de gripă aviară. Oamenii au
ars păsările moarte, iar pe cele încă în viaţă le congelează, deşi virusul gripei aviare este rezistent la
temperaturi scăzute. Ţăranii se tem de gripa aviară deoarece localitatea se află în apropierea Dunării,
unde autorităţile române au confirmat mai multe focare. Mai mult decât atât, lângă sat se află lacul
Manta, loc preferat pentru popas de păsările călătoare. Medicul veterinar al raionului Cahul susţine
însă că la Crihana Veche pasările au murit din cauza ciumei. Ministerul Sănătăţii de la Chişinau a
interzis importul păsărilor vii şi a produselor avicole din ţările în care a fost confirmat virusul gripei
aviare, precum şi comercializarea păsărilor vii pe întreg teritoriul ţării.
Situaţia sanitaro-epidemiologică şi sanitaro-epizootică privind gripa aviară în R. Moldova se află
sub control permanent. Acţiuni concrete de prevenire a gripei aviare se realizează conform unui
Program de profilaxie elaborat de Ministerul Sănătăţii şi Protecţiei Sociale în comun cu Ministerul
Agriculturii şi Industriei Alimentare.
Considerăm că această informaţie va fi benefică pentru protejarea consumatorilor, şi va fi o
măsură de precauţie pentru populaţia Republicii Moldova.

62
7. ANALIZE ŞI POLITICI
ECONOMICE

63
 DEFICITUL COMERCIAL – PROBLEMĂ PRIMORDIALĂ A
POLITICILOR MACROECONOMICE ALE MOLDOVEI ÎN ANII 2005-2006
Tizu Angela, an. IV, EGD
Cond. şt. conf. univ. dr. Aurelia Tomşa

Practica internaţională arată că o ţară cu un sold negativ al balanţei comerciale, care se menţine de
mult timp nu poate să-şi păstreze suveranitatea sa economică, iar în Moldova deficitul comercial este în
creştere începând cu anul 1994.

a. 2003 în % a. 2004 în % a. 2005 în %

a. 2003 a. 2004 a. 2005 faţă de anul faţă de anul faţă de anul
precedent precedent precedent
Export, mln $ 789,9 985,2 1091,3 122,7 124,7 110,8
Import, mln $ 1402,3 1768,5 2311,8 135,1 126,1 130,7
Deficit
612,4 783,3 1220,5 155,4 127,9 155,8
commercial, mln $

Un motiv de indignare şi îngrijorare este şi faptul că în ţara noastră agrară creşte şi importul de produse
de provenienţă agricolă: produse zootehnice, struguri, castraveţi, peşte, legume şi fructe conservate, ţigarete
şi băuturi nealcoolice.
Aceasta înseamnă că după preţ şi calitate mărfurile noastre nu sunt în stare să concureze cu cele de
import, adică piaţa internă nu poate face faţă cererii. Ele nu pot concura nici pe pieţele externe, de aceea
suntem dependenţi de pieţele CSI şi în special de cea a Rusiei – care consumă 36,5 la sută din totalul
livrărilor externe ale Moldovei.
Nivelul exportului, importului şi deficitului comercial în R. Moldova
0
2500
2000
-5 0 0
1500
-1 0 0 0 1000
500
-1 5 0 0 0
1995 1997 1999 2001 2003 2005 2003 2004 2005
D e f ic it c o m e r c ia l, m ln $ S U A E x p o r t m ln $ Im p o r t m ln $

Conform datelor Departamentului de Statistică şi Sociologie în R. Moldova

Balanţa comercială negativă sporeşte dependenţa statului de exportatorii externi, lipseşte ţara de resurse
pentru achitările la timp şi duce la deprecierea leului şi la şomaj.
Balanţă comercială pozitivă a fost înregistrată cu ţările: Rusia (+137,1 mln dolari SUA), SUA (+13,3
mln dolari SUA) Italia (+4,5 mln dolari SUA);
Balanţă comercială negativă a fost înregistrată cu: Ucraina (-371,7 mil. dolari SUA), Germania (-79,0
mil. dolari SUA), România (-65,6 mil. dolari SUA), Turcia (-57,2 mil. dolari SUA), Franţa (-41,5 mil. dolari
SUA), Polonia (-38,2 mil. dolari SUA), China (-37,8 mil. dolari SUA), Kazahstan (-33,4 mil. dolari SUA),
Bulgaria (-24,1 mil. dolari SUA).
Problema creşterii exporturilor se datorează bazei de export foarte restrânse fiind centrată
preponderent pe trei categorii de produse – produsele alimentare şi băuturile, legumele şi textilele; pieţe de
desfacere restrânse; aspectul, dimensiunile şi ambalajul mărfurilor sunt puţin competitive, fiind sub
standardele altor producători.
Reducerea productivităţii în industrie este cauzată de barierele non-tarifare substanţiale impuse firmelor
şi lipsa unui climat adecvat pentru investiţii; volumul investiţiilor în PIB este foarte mic şi insuficient pentru
revigorarea economiei; lipsei serviciilor de susţinere a afacerilor, exportul este marcat de corupţie şi
restricţii.
Un grup de experţi internaţionali independenţi din SUA, Italia, Marea Britanie, autori ai raportului
„Republica Moldova: Politici de creştere economică, creare a locurilor de muncă şi reducere a sărăciei” au

64
afirmat că creşterea economică în ţară a fost descurajată de greşelile politice în macroeconomie făcute de
guvernele ţării şi de Banca Naţională a Moldovei.
Greşelile de politică macroeconomică făcute de guvernele ţării şi de BNM:
− Majorarea ratelor dobânzilor de BMN – un instrument inadecvat pentru a lupta cu inflaţia în R.
Moldova.
− Inflaţia în Moldova este un fenomen structural care rezultă din constrângerile interne şi fluxurile
de transferuri, şi nu este sensibilă la ratele dobânzilor.
− Guvernul Moldovei şi autorităţile sale monetare ar putea aplica fără complicaţii o politică a ratelor
mici ale dobânzii fără a provoca inflaţie.
− Deficitul comercial masiv s-a datorat parţial şi aprecierii leului, cauzate de transferurile de peste
hotare, operate în mare parte neoficial.
− Absenţa mecanismelor ce asigură monitorizarea publică, transparenţa şi responsabilitatea în
activitatea BNM.
Iată sfaturile experţilor menţionaţi ce ţin de nivelul macroeconomic:
1. Nouă strategie bugetară pentru dezvoltarea creşterii economice;
2. Majorarea cheltuielilor bugetare va intensifica creşterea economică;
3. Deficitul bugetar apărut să fie finanţat din contul vânzării obligaţiunilor sau prin monetizarea
datoriei publice. Nici una din aceste metode de finanţare nu va genera o creştere substanţială a
inflaţiei.
4. Majorarea investiţiilor publice, în special în infrastructura economică. Investiţiile publice corect
direcţionate pot atrage sau stimula investiţiile private.
5. BNM ar trebui să diminueze rata dobânzilor până la un nivel real de 4-5 la sută.
6. BNM ar trebui să poarte responsabilitate directă în faţa Parlamentului şi cetăţenilor acestei ţări.
Sistemul Rezervei Federale a Statelor Unite oferă un asemenea model.
7. De a menţine o rată de schimb competitivă pentru a reglementa supraevaluarea leului ca urmare a
fluxurilor de transferuri.
8. Bugetul public al Moldovei trebuie axat asupra accelerării creşterii economice, crearea locurilor de
muncă şi direcţionarea resurselor pentru reducerea sărăciei.
Pentru a avea succes pe pieţele externe, ţara are nevoie nu simplu de a produce multe bunuri calitative, ci
de bunuri solicitate pe piaţă. În această direcţie trebuie efectuat un studiu minuţios al conjuncturii pieţei.
Punct de reper pentru industrializarea ulterioară, orientată spre export ar putea fi: industrializarea
economiei, pe baza forţei de muncă ieftine şi bine calificate (în sectorul producţiei de încălţăminte, la
operaţiunile de asamblare a aparatelor electronice) şi producerea produselor alimentare ecologice.
Experţii locali remarcă faptul că şi anterior s-au planificat un şir de măsuri ce presupuneau relansarea
comerţului exterior. Bunăoară în Strategia de promovare a exportului pentru anii 2000-2005 au fost stabilite
obiectivele şi priorităţile în evoluţia comerţului exterior, instrumentele şi elementele de promovare a
exportului. Din păcate aceste acţiuni nu au o acoperire financiară adecvată şi nu au fost prevăzute elementele
şi mecanismele de funcţionare a sistemului de stimulare a exporturilor.

THE CHALLENGES THE MONETARY POLICY POSES

ON THE NATIONAL BANK OF MOLDOVA
Chicu Ina, BBV 23C
Scientific adviser: Tatiana Pâşchina, PhD., University Professor

Monetary policy is the government or central bank process of managing money supply to achieve
specific goals—such as constraining inflation, achieving full employment and economic growth. Monetary
policy can involve changing certain interest rates, either directly or indirectly through open market
operations, and setting reserve requirements.
Monetary policy is generally referred to as either being an expansionary policy, or a contractionary
policy, where an expansionary policy increases the total supply of money in the economy, and a
contractionary policy decreases the total money supply. Expansionary policy is traditionally used to combat
unemployment in a recession by lowering interest rates, while contractionary policy has the goal of raising
interest rates to combat inflation.

65
 In the Republic of Moldova the National Bank of Moldova, in cooperation with the Government of the
Republic of Moldova, establishes and promotes the monetary and foreign exchange policy as integral part of
the single economic policy of the state. The strategy of the NBM policy is based on the use of reserve money
as operational target and of broad money as intermediate target. So, NBM is committed to monetary
targeting, which has the objective to strengthen public confidence in the leu by maintaining tight domestic
liquidity conditions, while supporting a strengthening of the banking system. The monetary strategy
implemented by NBM has as a target market variable the growth in money supply, having the long-term
objective in mind to maintain a given rate of change in CPI.
Undoubtedly, banking sector managed to steer away from a system crisis due to this monetary policy
promoted despite the difficulties it faced, and that’s why one may find Moldova's macroeconomic
achievements (given the economic growth registered in the last three years) acceptable. But still, the country
is not able to secure sustainable economic growth, reduce unemployment (estimated at 7.3% in 2005) and
keep inflation (estimated at 11.9% in 2005) down. There are great many factors both at the macroeconomic
level, i.e. structural deficiencies of Moldovan foreign sector of economy (exports – negative balance of trade
which in 2005 reached 98.3milUSD), as well as the microeconomic level, i.e. slow progress of enterprise
restructuring, privatization, and institutional development in general; that account for such a state of affairs.
Another big challenge, perhaps the biggest at the moment, which NBM faces, is the great amount of
remittances which are sent from abroad by the 600,000 Moldovans who work abroad. The remittances
constitute 23.5% of the GDP, and mainly, the increase in GDP caused by an increase in the Consumption
component is a result of the increasing amount of remittances from abroad. Thus, the foreign currency in the
form of remittances are another difficult element to control for NBM.
Achieving a relative stability of the prices and exchange rates no breakthrough in the financial or
banking sector occurred. Hence, NBM policy has had a contrary effect, i.e. holding back economic and
investment activity. Because of still high interest rates, bank credits have become inaccessible for investment
projects funding, while great many jobs were cut. On a short-term such a policy is acceptable, as the first risk
any economy should address is that of inflation out of control. However, on the long-term, once a
macroeconomic stabilization is achieved and once populations' inflationist expectations are hold back,
keeping inflation down should no longer be a top goal in the macroeconomic policy, which should instead
focus on economic growth and fighting unemployment.
To execute the monetary policy, the NBM applies the instruments of banks’ liquidity management,
including instruments of excess liquidity sterilization:
• Certificates of the National Bank;
• Deposits placed with the National Bank;
• Sales of State Securities from the NBM portfolio and SS selling REPOs; as well as the intraday
credit, which shall be implemented under the scope of maintaining banks’ liquidity along with SS
buying REPOs and overnight credits / deposits.
As a conclusion, NBM faces a double challenge in its monetary policy attempting to reduce inflation.
Firstly, this policy mix should include a revenue policy and small budget deficits based on rigorous controls
coupled with rationalization of public spending and financial discipline imposed at the company level. Huge
deficits lead to high interest rates and require a more flexible monetary policy for counterbalance, however
such a policy poses a number of difficulties for an open economy like Republic of Moldova is. Secondly,
liquidity should be under control and strong inflationist expectations after years of "programmed inflation"
should be ended. As long as there are no major changes in the monetary policy, either because of the lack of
political will or lack of relevant institutions or infrastructure, it would be quite difficult to bring about a
turnaround in the expectations.

Bibliography:

1. National Bank of Moldova website: www.nbm.org

2. Wikipedia, Monetary Policy, www.wikipedia.com

66
 THE FLAT TAX PHENOMENON
Ursu Ala, an. III, FIN
Cond. şt.: conf. univ. dr. Tatiana PÎŞCHINA

The Flat Tax is a system which taxes all entities in a class (typically either citizens or corporations, or
both) at the same rate. Flat tax proposals eliminate most, if not all individual deductions except a single,
large deduction for each member of a household. It also simplifies the tax policy by cancelling all the tax
brackets, which, under progressive-tax systems, can reach 4 or 5 in number.
There are three main important theories or possible implementations of flat tax policy. The first one is
the flat tax with deductions proposed by US presidential candidate in 1998, Steve Forbes. This system is
currently applied in Eastern Europe countries which adopted a flat tax policy. This most common flat tax
implementation proposition calls for base deductions for people and dependents. This deduction prevents the
taxation of lower-income families and makes the flat tax a progressive tax. The second flat tax variant which
has been extremely popular among US economists is the Negative Income Tax that Milton Friedman
proposed in Capitalism and Freedom. Under NIT, a deduction system and a flat tax rate would also exist, but
the people who have an income lower than the deduction will actually receive money up to the amount of the
deduction. This flat tax system intends to replace both the tax structure and the welfare structure within a
country. The third proposal is the true flat tax. Under such a system, the flat rate would be applied to every
dollar of taxable income and profits without exception or exemption.
The flat tax phenomenon conquered almost the entire Eastern Europe. Estonia was the first nation to
introduce a flat tax system in 1994, followed by Latvia and Lithuania in 1995. Five years later, Russia
became the largest economy (thus far) to sign on to the flat tax movement. Serbia followed in 2003, with
Ukraine and Slovakia following suit in 2004. The countries of Georgia and Romania then joined the
movement, starting to implement the flat tax beginning in 2005. And the rate at which the entities are taxed
in those countries ranges from 12 % in Georgia to 33 % in Lithuania.
The growing number of countries in Eastern Europe which have adopted a flat tax pressure Western
European nations to lower their rates. Hence, the Spanish, German, British, and Dutch governments have
ordered "serious feasibility studies" on the flat tax. They are now digging into the possibilities of
implementing a flat tax as well.
The Eastern European experience in flat tax showed that the benefits of a flat tax system compared to the
complicated, variable-rate schemes that are in effect in many modern countries are significant. The fairness
and simplicity of the flat tax could be considered reason enough to make the switch, but the economic
advantages of a flat tax are even more appealing. However, one key conclusion cited by several researchers
is that the efficiency and success of a flat rate regime is inherently dependent on the actual level of the tax
rate: the lower it is, the more efficient it tends to become. The positive changes which occurred in Eastern
European countries after implementing a flat tax regime are: declining unemployment, rising standards of
living (Lithuania has experienced the fastest growth rate in Europe; over the past five years, real GDP
growth has averaged roughly 7 %), increasing tax revenues (Russia experienced a 26 % increase in its first
year of implementation), and attracting foreign investment (the number of new firms registering in Slovakia
jumped 12%).
Having mentioned the positive effects the flat tax policy had on Lithuania, Russia, and Slovakia, it is
worth mentioning the other appealing features of the flat tax. First of all, one-single rate at which the tax will
be levied, the exclusion of various deduction, exemptions, and loopholes simplifies a lot the tax structure of
the state and also adds simplicity to the tax code. In US, for instance, the tax code is over 9 million words
long. A more simplified system leads to enhancing transparency of taxation and to decreasing
bureaucracy. These two reasons lead to another one, which is reducing tax avoidance. Because of the flat
tax’s decreased rate and increased transparency, there is less of an inducement to evade taxes. Less people
avoid paying taxes; this means that more revenues will come in the state budget. Reducing tax avoidance
was one of the reasons behind Romania's introduction of the flat tax.
Flat tax is also one method of eliminating double taxation, as solely the income earned is taxed, while
personal savings accounts, corporate dividends, and capital gains would already have been taxed at the
corporate income level.
It is also argued that the governments' cost of processing tax returns would become much smaller since
the relevant tax bodies could be abolished or massively downsized. Currently, Germany for example spends
3.7 billion euros per year on this.

67
 Flat tax means everybody is taxed at one rate. Hence, the tax system will be equitable towards all
citizens and everybody will be treated the same, no matter who you are or how much money you earn. The
flat tax also encourages people to work harder, earn more, and keep more of their income.
The Republic of Moldova is also a former Soviet Union country, but unlike the Baltic States, such as
Estonia, Lithuania, and Latvia, it experienced a more challenging period of transition to a market economy.
Now, it faces some difficulties in ensuring a stable economic growth, in improving its economic indicators,
and, overall, in catching up with other Eastern European neighbours in issues such as European integration.
The Baltic countries achieved high rates of growth through the policies they adopted. Moldova should take
an example from these countries. The adoption of a flat tax policy, as described above, has a range of
advantages for an emerging country and has already proven to be efficient in all countries which chose to
make this wise step. The current context in the Republic of Moldova shows that this step is possible as the
tax rates levied here do not differ a lot from the ones in flat tax countries. The issue is that Moldova is
currently implementing a progressive tax policy. The personal income tax rates are 8%, 13% and 20%. The
corporate tax rate is 15% and the Value-added Tax is 20%. At the same time, the Tax Code of the Republic
of Moldova provides 3 brackets for personal income taxation, and various deductions and exemptions. The
adoption of a flat tax policy would imply a major simplification of the tax system which will result in
benefiting both the government and the population. I believe that Moldova can achieve higher economic
performances, a higher economic growth, lower unemployment rate and increasing foreign investments, if
the policy makers join their neighbours in this flat tax wave.

Bibliography:

1. Wikipedia, the free encyclopedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Flat_tax

2. Flat-tax movement stirs Europe, By Andreas Tzortzis, Correspondent of The Christian Science
Monitor, http://www.csmonitor.com/2005/0308/p01s03-woeu.html
3. Flat Tax, http://www.euractiv.com/Article?tcmuri=tcm:29-136190-16&type=LinksDossier
4. Testimony of Richard K. Armey, Co-chairman at FREEDOMWORKS, before the US President’s
Commission on Tax Reform, May 11, 2005
5. The flat tax may spread to Poland sooner than expected, Comments and Articles, Alvin Rabushka,
March 17, 2005, http://www.russianeconomy.org/comments/083005.html
6. The Fiscal Code of the Republic of Moldova, www.fisc.md
7. The Flat Tax: A Worthy Competitor in the Global Economic Game, NTUF Policy Paper 157; Ryan
Kool, Policy Analyst with the National Taxpayers Union Foundation; Originally Published
September 13, 2005; Updated February 15, 2006,
http://www.ntu.org/main/press.php?PressID=766&org_name=NTUF

ŞOMAJUL ŞI PARTICULARITĂŢILE LUI

ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Bordeianu Diana, an. III, EGD
Cond. şt.: conf. univ. dr. Dorin Vaculovschi

Problemele ocupării şi şomajului întotdeauna au fost unele de maximă intensitate pentru istoria
omenirii, deoarece afectează în direct însăşi existenţa omului. Pentru Republica Moldova fenomenul
şomajului, deşi cunoscut şi în perioada economiei planificate (mai ales sub formele sale latente), a devenit
extrem de acut în perioada de tranziţie la economia de piaţă, astfel încât, conform estimărilor, în ultimii ani
aproape fiecare al cincilea cetăţean apt de muncă părăseşte hotarele ţării în căutare de lucru, deoarece în
republică nu are posibilităţi reale să se autorealizeze în muncă, să-şi câştige cel puţin mijloace de existenţă.
Şomajul este un fenomen macroeconomic, totalitatea persoanelor disponibile fără ocupaţie, în căutare
de lucru.
Biroul Internaţional al Muncii (B.I.T) consideră că şomerul poate fi definit ca acea persoană care: este
lipsită de muncă, este aptă de muncă, caută loc de muncă remunerat, este disponibilă să înceapă lucrul
imediat (în 15 zile).

68
 Printre cauzele şomajului, pe primul loc se situează creşterea economică neînsemnată. De asemenea, se
citează frecvent reconversiunile economice, intrarea noilor solicitanţi pe piaţa muncii, ezitarea
întreprinderilor de a angaja. O altă cauză a şomajului o reprezintă puternica migraţie a forţei de muncă.
Indici de evaluare a şomajului:
Nivelul şomajului este indicatorul statistic care arată partea celor care nu au de lucru în numărul total al
celor care doresc să lucreze.
Masa şomajului constă din numărul persoanelor care întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în categoria
şomerilor. Ea cuprinde populaţia activă disponibilă, respectiv din acea forţă de muncă nonocupată.
Rata şomajului, ca mărime relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa
şomajului şi unul din parametrii de referinţă ai acestuia. Astfel de parametri sunt: populaţia activă, populaţia
activă disponibilă, forţa de muncă (populaţia ocupată plus şomajul), populaţia ocupată, populaţia ocupată ca
salariaţi.
Conform datelor statistice, observăm că rata şomajului în Republica Moldova în 2004 a scăzut cu 0,3%
faţă de anul 2003 în mediul urban şi s-a majorat cu 0.5% în mediul rural. Făcând comparaţie cu rata
şomajului masculin care a crescut cu 0.4% în 2004 observăm o scădere la rata femeielor cu 0,1%, ceea ce
5
denotă faptul că femeile sunt mai exploatate ca bărbaţii.
În ultimii ani (2001-2004) numărul şomerilor în Moldova se află la o cotă relativ constantă, oscilând
6
între 110 şi 118 mii persoane ceea ce constituie 3,0-3,2% din totalul populaţiei economic active.
Starea de criză a pieţei muncii este reliefată de faptul că numărul real al persoanelor aflate în căutarea
unui loc de muncă este mult mai mare decât cel al şomerilor înregistraţi la un moment dat şi pe baza căruia
se calculează rata şomajului.
Politica de ocupare reprezintă ansamblul de intervenţii publice pe piaţa muncii, atât pentru asigurarea
unui nivel cât mai deplin de ocupare a populaţiei active, cât şi a unuia decent de protecţie socială a şomerilor.
Obiectivul general al acestei politici fiind ocuparea eficientă a forţei de muncă, sarcina principală este
găsirea unor proporţii optime a sistemului de legături dintre ocupare – şomaj – protecţie socială pe piaţa
muncii.
Atingerea obiectivului general se bazează pe realizarea unor obiective specifice, mai importante din ele
fiind următoarele:
Asigurarea volumului necesar de locuri de muncă sub aspect cantitativ, calitativ şi structural, care să
permită încadrarea nivelului ocupării în nivelul cerinţelor sociale de muncă.
Adaptarea pregătirii forţei de muncă, a sistemului de învăţământ general, la condiţiile schimbătoare ale
pieţei muncii, prin intermediul unei politici adecvate de formare profesională şi reciclare pe termen lung.
Flexibilitatea pieţei muncii, prin crearea condiţiilor instituţionale, legislative şi informaţionale capabile
să promoveze realizarea mecanismelor de ajustare a cererii cu oferta de muncă.
Politici pasive mai importante pentru ţările în tranziţie ca Republica Moldova:
− susţinerea producătorului autohton;
− găsirea pieţei de desfacere;
− încurajarea întreprinderilor cu capital mixt;
− noi tehnologii.
Surse: Fondul de şomaj, bugetul de stat, legalizarea economiei tenebre.
Ajutorul de şomaj se plăteşte cetăţenilor identificaţi în corespundere cu prevederile Legii Republicii
7
Moldova „Privind utilizarea forţei de muncă” ca şomeri.
De menţionat, că alocarea indemnizaţiilor de şomaj, a altor forme de susţinere materială, pentru a
permite ajustarea nivelului de viaţă al şomerilor la cel mediu pe societate a început în diferite perioade pentru
diverse ţări (în Danemarca – 1907, Marea Britanie, Italia – 1919, Germania – 1927, Olanda – 1949,
România, Republica Moldova – 1991).
Importanţa promovării unei politici active pe piaţa muncii reiese din faptul că angajarea în câmpul
muncii, remunerată corespunzător, este cea mai naturală metodă de combatere a sărăciei şi de promovare a
integrării sociale.

5
Anuarul Statistic al Moldovei. – tab. 3.1.6.
6
Anuarul Statistic al Moldovei. – tab. 3.1.1.
7
Legea RM nr. nr. 878 din 21.01.92. - MO nr. 158 din 27.12.2001 art. 1262.
69
 EVOLUŢIA INFLAŢIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA. POLITICI
ANTIINFLAŢIONISTE
Podlisnic Ina, an. II, Economie

Fenomenul inflaţionist s-a făcut simţit în viaţa oamenilor încă de la începuturi sub diverse forme, care
au afectat într-o mare măsură bunul mers al vieţii economice, sociale şi politice.
Republica Moldova a cunoscut fenomenul inflaţiei din anul 1991, odată cu destrămarea URSS şi
prăbuşirea sistemului economic centralizat. Reducerea nivelului inflaţiei în ultimii 10 ani de la 104,6% în
1994 până la 11,9% în 2005 a constituit o tendinţa pozitivă în direcţia stabilizării leului moldovenesc. Ar
trebui să remarcăm că această diminuare a inflaţiei a fost precedată de anumite fluctuaţii dure, uneori chiar
galopante precum ne-a demonstrat practica anilor 1998-1999, în care rata inflaţiei a variat între 18,3% şi
respectiv 43,7%. Această decădere a survenit drept urmare a crizei financiare din Rusia, Republica Moldova
fiind captivă acestei distorsiuni financiare de proporţii, dat fiind faptul că aproximativ 70% din comerţul
exterior al ţării revenea partenerilor săi estici. În anii următori, datorită îmbunătăţirii situaţiei
macroeconomice şi respectiv, a politicii monetar-creditare îndreptată spre stabilizarea schimbului valutar,
procesele inflaţioniste au devenit mai previzibile.
La începutul anului 2006, indicele preţului de consum constituia 104,9% comparativ cu lunile ianuarie-
decembrie 2005 când acesta era de 101,4%. Pe parcursul lunii februarie, au crescut tarifele pentru prestarea
serviciilor de alimentare cu gaze din reţea şi alimentare cu apă potabilă.
Totuşi, anii 1995-2003 se caracterizează prin practicarea de către Banca Naţională a unor importante
operaţiuni cvasifiscale, fie prin politica cursului de schimb, fie prin credite preferenţiale. Operaţiunile
cvasifiscale au contribuit la mărirea emisiunii monetare şi au făcut mai dificil controlul de lichidităţi. Ele
exprimă insuficienta restructurare din economia RM şi preluarea de către BNM a unor finanţări care, în mod
normal, ar fi trebuit să cadă în sarcina bugetului public.
Efectele inflaţiei afectează direct sau indirect întreaga societate, se răsfrâng asupra vieţii economice prin
creşterea instabilităţii şi prin căutări febrile ale agenţilor economici de a diminua urmările sale negative.
Politicile inflaţioniste necesare pentru diminuarea acestor efecte sunt:
l. Apărarea sau protecţia agenţilor economici împotriva creşterii preţurilor şi scăderii puterii de
cumpărare a banilor care se realizează prin:
a. Indexarea;
b. Creşterea dobânzilor plătite pentru economiile păstrate la instituţiile financiare;
c. Acordarea de compensaţii de către stat şi întreprinderi pentru salariaţi, pensionari şi alte
categorii ale populaţiei;
d. Subvenţionarea preţurilor unor produse pentru a le menţine constante.
2. Diminuarea şi controlul inflaţiei:
a. Creşterea ratei dobânzii creditelor acordate de bănci;
b. Echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe;
c. Dezvoltarea activităţilor productive cu scopul de a mări oferta de bunuri şi servicii.
Succesul luptei antiinflaţioniste presupune încorporarea diferitelor măsuri prezentate, ca şi altele, în
„pachete de măsuri”, în programe unitare care trebuie astfel concepute, încât să se îmbine şi să se completeze
cât mai bine pe termen mediu şi lung, atât prin implicarea statului, cât şi prin accentuarea rolului
mecanismelor pieţei în reglarea economiei. Experienţa ultimelor decenii atestă faptul că nici una dintre
remediile antiinflaţioniste nu s-a impus cu o soluţie miracol. Esenţial este că procesul aducerii inflaţiei în
limite normale să continue cu fundamentarea căilor de trecere de la stabilizarea economico-monetară la
creşterea economică autentică (M.Friedman).

Bibliografie:
1. Dezvoltarea nr. 10-11, 17 martie 2006.
2. Iurie Gotişan, Retrospective & perspective economice, 18 ianuarie 2005, Guvernare şi democraţie în
Moldova, e-journal, an. II, nr. 44, 3 ianuarie –16 ianuarie 2005.
3. Iurie Gotişan, Fenomenul inflaţiei din Republica Moldova: cauze şi efecte, 9 februarie 2004.
4. Ţugui Alexandru, Inflaţia: concepte, teorii şi politici economice, Chişinău, 200.

70
8. ECONOMIA DE PIAŢĂ:
ASPECTE
MICROECONOMICE

71
 FISCALITATEA EXCESIVĂ ŞI ECONOMIA SUBTERANĂ
Matcaş Irina, an. I, EGD
Cond. şt.: lect. univ. Dorina Stăvilă

I. Impozitarea excesivă: efecte şi măsuri.

Fiscalitatea este, fără îndoială, un element de constrângere pentru orice contribuabil, indiferent cât de
mult civism fiscal ar dovedi acesta.
În bugetul propus pentru anul 2005, impozitul pe venitul persoanelor juridice era de 18%. Prin urmare,
stereotipul marcat de administrarea postsovietică, conform căruia impozitele înalte asigură venituri publice
mari, a fost păstrat cu fidelitate şi în continuare.
Această stare de fapt are ca efect “orientarea contribuabilului către obţinerea unor venituri cu caracter
ilicit, sustrase de la impozitare.
La nivelul firmei, o fiscalitate excesivă este percepută ca o decapitalizare a agentului economic,
fiind practic, o formă de agresiune exercitată asupra activităţii acestuia. Acest fenomen poate conduce la
amplificarea generalizată a blocajului financiar din R.M.
În contextul general al economiei moldoveneşti, caracterizat prin înrăutăţirea rezultatelor activităţii
întreprinderilor, apar următoarele întrebări: cum ar putea fi pusă în practică o eventuală relaxare fiscală şi ce
efecte ar propaga? Care ar fi modalităţile de finanţare pentru a evita apariţia unui deficit bugetar? O reducere
a fiscalităţii poate genera în viitor, în mod cert, declanşarea unei revigorări economice? Ca răspuns la aceste
întrebări, ţara noastră trebuie să aibă în vedere relansarea economică, adică dezvoltarea economiei
reale şi creşterea produsului intern brut, iar principalele direcţii de acţiune ar putea fi următoarele:
1) adoptarea şi punerea în practică a unui buget rigid, cu reducerea drastică a cheltuielilor, fiind
cunoscută legătura directă între creşterea presiunii fiscale şi implicarea statului în viaţa socială şi
economică;
2) în contextul extinderii fenomenului de globalizare şi intensificării concurenţei economice,
manifestate pe plan mondial, care opune produselor ce au în preţul lor niveluri ridicate ale
impozitelor celor realizate în ţări cu o fiscalitate mai scăzută (Coreea de Sud, China etc.), Moldova
trebuie să se orienteze către un nivel mai scăzut al fiscalităţii care să nu creeze în viitor
probleme dezvoltării economice prin realizarea unor produse necompetitive pe pieţele externe, din
punct de vedere al preţului.
Din contextul celor enunţate mai sus, fiscalitatea excesivă apare ca fiind un suport al intensificării
economiei subterane, care reprezintă un răspuns de adaptare la acest tip de fiscalitate şi care se dezvoltă din
instinctul de conservare al mediului economic. Cu alte cuvinte, conjunctura economică precară şi mediul de
afaceri ostil îl împing pe contribuabil către un comportament de supravieţuire care presupune şi activităţi
ilegale.
II. Economia subterană: surse, consecinţe şi măsuri "Economie subterană", "bani murdari",
"afaceri ilicite" - sunt doar câteva dintre noţiunile ce definesc lunga perioadă de tranziţie la economia de
piaţă a ţării noastre.
În 2005, Departamentul de Statistică şi Sociologie a anunţat că volumul economiei subterane constituia
31,6% din PIB. Pentru comparaţie se cere de remarcat că până la finele anilor 90, acest indice nu depăşea 14-
17%. Dacă e să credem statisticilor neoficiale, R.M. este plasată pe locul 3 în Europa la capitolul corupţie, iar
nivelul economiei neoficiale este evaluat de către unii experţi între 50% şi 70%.
În categoria factorilor care ţin de fenomenul spălării banilor şi de veniturile ilicite un impact deosebit îl
are cadrul legal complex, instabil şi ambiguu specific Republicii Moldova. Mai mult ca atât, maniera
opacă în care apar, se modifică şi dispar unele acte legislative, fenomen catalogat de mai mulţi experţi drept
"inflaţie legislativă”, creează impresia că ele în mod conştient şi calculat sunt produse de variate cercuri de
interese corporative, aparţinând mediului birocratic.
În Republica Moldova sunt răspândite practic toate metodele pentru obţinerea veniturilor ilegale
atât cele care au un substrat de contracarare penală, cum ar fi traficul cu droguri, traficul de armament şi de
marfă vie, jafurile şi furturile, cât şi cele ce ţin de încălcarea legislaţiei economice: evaziunile fiscale,
escrocheriile, contrabanda, nerambursarea creditelor etc. Potrivit unor date statistice volumul investiţiilor
străine alocate Moldovei în ultimii câţiva ani se estimează a fi mai mic decât valoarea traficului internaţional
cu droguri care ne penetrează ţara, acestea estimându-se la peste 200-250 mln de dolari.
Cele mai profitabile bunuri din economia subterană se află la vedere: produsele petroliere,
alimentare şi alcoolice, produsele de tutun, farmaceutice şi cele mai puţin "observate", neluate în consideraţie
de datele statistice: comerţul (în care economia subterană deţine 60%), construcţiile şi transportul, afacerile

72
legate de restaurante, operaţiunile cu imobilele. Cel mai simplu şi mai eficient mecanism de evaziune
fiscală este importul şi exportul mărfurilor cu destinaţia Transnistria prin punctele vamale controlate
de Chişinău, acestea fiind de fapt comercializate direct în Moldova sau fiind reimportate, după ce o perioadă
de timp au fost stocate în Transnistria. Aceasta permite ca circa 80% din mărfurile importate să nu fie supuse
accizelor. Ca efect numai al acestui mecanism de evaziune fiscală, în perioada 2002-2004 în bugetul de stat
al Moldovei nu au fost alocate accize în valoare totală de peste 600 milioane de lei.
Un caz aparte îl constituie produsele petroliere care se importă în Republica Moldova. Necesităţile
anuale ale Moldovei în produse petroliere sunt estimate la circa 1 milion 200 mii tone. În realitate, anual prin
sistemul vamal controlat de autorităţile moldoveneşti este importată o cantitate totală de 300-400 mii tone,
restul ajungând în ţară în mod fraudulos prin Transnistria.
O altă realitate a situaţiei economice din Republica Moldova este că la desfăşurarea operaţiunilor de
export-import sunt implicate aşa-zisele “firme-fantomă”. Cel mai frecvent acestea sunt înregistrate pe
numele unor persoane în baza actelor pierdute sau furate care, de cele mai multe ori, nu cunosc că sunt
patroni de firme cu conturi deschise în bancă prin care circulă sume impresionante. Astăzi, în Republica
Moldova înfiinţarea unei asemenea firme nu reprezintă o problemă. Având în regulă toate actele de la
Camera de Înregistrare, Departamentul de Statistică, Inspectoratul Fiscal, "proprietarii" unor astfel de firme
găsesc "clienţii", adică alte firme, cu care convin că, chipurile, livrează sau achiziţionează de la ei mărfuri. În
consecinţă, banii sunt transferaţi, fără ca cea mai infimă operaţiune comercială să se deruleze. Banii circulă
de pe un cont bancar pe altul, ajungând exact în buzunarele "destinatarilor".
Economia subterană, mai mult decât poate oricare alt fenomen economic, are un caracter de
autogenerare, în sensul că sustragerea unor firme de la plata obligaţiilor fiscale conduce în mod inevitabil la
înăsprirea fiscalităţii care, la rândul ei, determină “alunecarea” a tot mai multe societăţi din zona transparentă
a mediului economic către economia subterană.
Autoritatea statală trebuie să înţeleagă însă că numai aplicarea unor măsuri coercitive nu pot genera, în
mod singular, rezultate miraculoase în direcţia combaterii economiei subterane dacă ele nu sunt susţinute şi
de înlăturarea cauzelor care au generat această stare de fapt în comportamentul fiscal al agenţilor economici.
Concluzia: este necesară o politică eficientă a statului privind diminuarea volumului economiei
neoficiale prin: stimularea comerţului legal, susţinerea antreprenorilor mici şi mijlocii; stimularea legalizării
veniturilor neoficiale, ocrotirea proprietăţii şi a personalităţii antreprenorilor; distrugerea elementelor corupte
din economia subterană, în special a contrabandei şi a traficului ilegal de droguri şi fiinţe umane.
Practica internaţională indică şi alte măsuri, cum ar fi: stabilirea unor restricţii suplimentare asupra
efectuării şi documentării operaţiunilor financiare în numerar de către persoanele fizice şi juridice,
stabilirea destinaţiei operaţiei precum şi sursei legitime de provenienţă.
În caz contrar, prin amploarea distorsiunilor pe care le generează în mediul economic, economia
subterană limitează marja de acţiune a statului prin sustragerea veniturilor de către această zonă şi pune
astfel în pericol îndeplinirea funcţiilor vitale ale statului.

PIAŢA VALORILOR MOBILIARE DIN REPUBLICA MOLDOVA

Soclea Oxana, an. I, EGD
Cond. şt.: lect. univ. Dorina Stăvilă

„Valoarea mobiliară – titlu financiar, care confirmă drepturile patrimoniale ale unei persoane în raport cu
altă persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără
înscrierea respectivă în registrul deţinătorilor de valori mobiliare normative sau în documentele de evidenţă
ale deţinătorilor acestor valori mobiliare”.
Valorile mobiliare se deosebesc de celelalte tipuri de active financiare prin următoarele caracteristici
principale: posibilitatea de a circula, lichiditatea şi riscul.
Posibilitatea de a circula caracterizează capacitatea valorii mobiliare de a fi cumpărată şi vândută
împreună cu transmiterea dreptului de încasare a venitului pentru ea cumpărătorului.
Lichiditatea reprezintă capacitatea valorii mobiliare de a se vinde rapid şi de a se transforma în mijloace
băneşti, fără pierderi mari pentru purtător, în condiţiile oscilaţiilor preţurilor şi cheltuielilor.
Riscul presupune posibilitatea de pierdere, intercalată cu investirea în valorile mobiliare care inevitabil le
este caracteristic.
Conform legislaţiei în vigoare, pe piaţa valorilor mobiliare a R.M. sunt admise în circulaţie valorile
mobiliare corporative, valorile mobiliare de stat, alte valori mobiliare şi instrumente financiare.

73
 În acest sens, structura pieţei valorilor mobiliare este următoarea:
− valorile mobiliare corporative – 70%;
− valorile mobiliare de stat – 26%;
− valorile mobiliare emise de bănci – 4%.
Piaţa valorilor mobiliare corporative a R.M. este reprezentată doar de un singur tip de valori mobiliare –
acţiunile.
Proprietarii lor dobândesc o serie de drepturi pecuniare importante, cum sunt: primesc o parte din
beneficiile societăţii, dreptul preferenţial de subscriere în caz de majorare a capitalului social al firmei, dreptul
de a fi despăgubit în caz de lichidare a societăţii, precum şi drepturile de participare la decizie, care includ
dreptul de vot, dreptul la informaţie şi dreptul de a iniţia acţiuni în justiţie.
Actualmente, în republică este creată toată infrastructura pieţei de capital.
La baza ei se află legislaţia elaborată conform standardelor internaţionale, ce reglementează activitatea a
mai mult de 140 de participanţi profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Piaţa valorilor mobiliare din
Moldova este o piaţă tânără şi dinamică, cu o tendinţă spre progres.
Problemele generale, care influenţează asupra pieţei valorilor mobiliare, includ: instabilitatea financiar-
economică la nivel macro; procesul iniţial de naţionalizare a pachetelor de acţiuni, ulterior privatizate, ceea ce
creează o atmosferă de neîncredere în protejarea drepturilor de proprietate; nivelul de trai al populaţiei redus
şi, ca urmare, posibilitatea limitată a acesteia de a face economii; lipsa mecanismelor de acumulare de la
populaţie a resurselor financiare de lungă durată în scopul asigurării sociale, precum şi predominarea
intereselor „de buzunar” şi de aparat ale unei bune părţi a funcţionarilor publici faţă de interesele economice
de stat. Este firesc faptul că problemele principale ale pieţei valorilor mobiliare sînt cauzate de lipsa
emitenţilor şi a investitorilor „vii”. Aceasta nu semnifică nicidecum că în ţară lipsesc persoanele fizice,
veniturile cărora depăşesc cheltuielile de consum şi care ar dori să le investească, depunând economiile în
diferite tipuri de instrumente financiare. Pe piaţa valorilor mobiliare, însă, aceste mijloace băneşti, de regulă,
nu ajung.
Problemele pieţei valorilor mobiliare specifice sunt:
1. Lipsa de posibilităţi la întreprinderile autohtone de a atrage investiţiile mari pe termen lung.
2. Posibilitatea redusă a populaţiei de a economisi.
3. Nivelul redus de cunoştinţe al populaţiei în domeniul pieţei valorilor mobiliare şi al administrării
corporative şi credibilitatea scăzută a investitorilor.
4. Încălcarea principiului transparenţei informaţionale şi a principiului asigurării accesului egal al
tuturor participanţilor pieţei la informaţie.
5. Lipsa mecanismelor reale de asigurare a protecţiei drepturilor acţionarilor şi investitorilor.
6. Procesul înregistrării de stat a emisiunilor valorilor mobiliare corporative este complicat şi de lungă
durată.
Un rol determinant în dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare naţionale îl joacă statul. Anume statul poate
crea condiţii favorabile pentru dezvoltarea acestui sector al economiei naţionale, anume el, prin reglementarea
sa, stabilirea cerinţelor faţă de participanţii la piaţa valorilor mobiliare, de procesul emisiunii şi circulaţiei
valorilor mobiliare, prin licenţierea şi supravegherea profesioniştilor la piaţa valorilor mobiliare, inclusiv cu
utilizarea pârghiilor fiscale, efectuarea măsurilor de supraveghere şi de sancţionare a încălcărilor grave ale
regulilor stabilite, stimulează sau blochează dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare.
Prima condiţie, care trebuie realizată pentru redresarea situaţiei pe piaţa valorilor mobiliare, constă în
asigurarea stabilităţii macroeconomice durabile, deoarece investitorii nu doresc să-şi asume riscurile de
procurare a acţiunilor într-o economie nestabilă:
− recunoaşterea, mai întâi de către structurile statale, a faptului că piaţa valorilor mobiliare
corporative reprezintă un mecanism necesar pentru înviorarea situaţiei financiare în ţară;
− recunoaşterea că, actualmente, în ţară nu există societăţi pe acţiuni, care corespund noţiunii
internaţionale de societate pe acţiuni de tip deschis;
− recunoaşterea ca scopul statului constă în crearea condiţiilor favorabile pentru formarea şi
dezvoltarea normală a pieţei valorilor mobiliare, sporirea atratictivităţii ei atât pentru emitenţi, cât şi
pentru investitori.
Crearea unui sector financiar competitiv şi a unei pieţe de capital civilizate în Moldova ar mobiliza
resurse investiţionale pentru sectorul real al economiei, ar stimula producerea şi ridicarea eficacităţii
economiei în general. Pentru aceasta este necesară promovarea unei politici active de stat direcţionate spre
dezvoltarea unei pieţe a valorilor mobiliare în R.M., care ar fi integrată efectiv pe piaţa mondială de capital,
asigurând în acest mod atragerea investiţiilor pentru dezvoltarea economiei R.Moldova.

74
 Bibliografie:

1. -Dr.Stela Muntean, „Măsurile necesare pentru înviorarea pieţei valorilor mobiliare

corporative în R.M.” rev. „Economica”
2. -Dr. Stela Muntean, „Aspecte teoretice privind natura valorilor mobiliare” rev. „Economica”
3. -Legea R.M.privind circulaţia hîrtiilor de valoare şi bursele de valori, nr. 1427-XII din
18.05.1993, „Monitorul oficial”, nr.7 din 30.07.1993
4. -Gheorghe Călcîi, „Piaţa valorilor mobiliare- imperativ al prezentului şi viitorului” rev.
„Administraţia publică” nr.1, 2002
5. -Dr.Stela Muntean, „Problemele specifice pieţei valorilor mobiliare corporative din R.M.”
rev.”Economica”.
6. -www.moldse.md

DATORIILE R.MOLDOVA – PROBLEME CREATE DE NOI ÎNŞINE

Cojocaru Ana, an. I, EGD
Cond. şt. lect. univ. Dorina Stăvilă

Introducere, noţiuni de bază

I. Povara datoriilor noastre e o piatră grea pe care o purtăm noi şi o vor purta încă multe generaţii. A fi
dator nu e o ruşine şi nu e un pericol atât timp cât datoriile se află în vizorul datornicilor.
Datoriile enorme acumulate pe parcursul anilor stopează dezvoltarea economică şi duc la o calitate a
vieţii ce lasă de dorit, deseori sub nivel. Astfel, oricât am încerca să acoperim datoriile, tot nu ne-ar reuşi,
căci odată acumulate şi-au lăsat amprenta pe economie şi au redus considerabil posibilitatea de a visa, a se
dezvolta a micului stat Moldova şi a sărmanului ei cetăţean.
Principalii creditori ai R. Moldova
II. În 2005 datoriile externe ale R.M. constituiau 1938,36 mln USD (1,9 mlrd $), adică 600 $ pe locuitor.
Datoria internă era de circa 2,7 mlrd lei.

Groapa săpată de noi înşine

Stagnare Decalaj Şomaj
Sărăcie Corupţie Inflaţie

R. Moldova e considerată o ţară cu datorii mari.

Creditorii
salvare sau . . .? (mln $)
FMI Banca Mondială BERD Fondul internaţional pentru Agricultură Japonia Rusia SUA
113,16 376,03 5,86 7,86 26,35 98,30 57,26

III. Datornicii din totalul datoriilor

Situaţia actuală Situaţia optimă

IV. Instrumentele datoriei publice

75
 Folosirea eficientă a instrumentelor datoriei publice atât interne cât şi externe constituie un real succes în
acest domeniu. Părerea mea e că iniţial ele trebuie cunoscute, înţelese şi apoi aplicate.
Deosebim:
− Instrumentele datoriei publice interne:
titlurile de stat în monedă naţională;
împrumuturile de la BNM;
împrumuturile de la băncile comerciale;
împrumuturi de stat de la alte instituţii de credit şi de la agenţii guvernamentale.
− Instrumentele datoriei publice externe:
titlurile de stat în valută emise pe pieţele financiare externe;
împrumuturi de la guverne străine, agenţii guvernamentale străine, alte organisme
internaţionale;
împrumuturi sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
împrumuturi directe de la investitorii privaţi pe termen scurt, mediu, lung;
alte împrumuturi.
Concluziile cinci paşi spre prosperare
Republica Moldova neavând cunoştinţe în acest domeniu a mers pe o cale greşită, însă acum volumul
mare de resurse financiare alocate pentru deservirea datoriei cere o rezolvare cât mai eficientă a problemei.
Datoria externă constituie o parte componentă a sistemului economic, iată de ce gestiunea ei rămâne o
sarcină prioritară şi actuală.
Situaţia R.M. privind datoriile s-a îmbunătăţit faţă de anii precedenţi. Acum datoriile noastre reprezintă
25% din ceea ce producem (25% din PIB). Astăzi suntem în stare să contractăm noi împrumuturi, căci dacă
ele sunt folosite eficient, vom avea doar de câştigat. Nu trebuie să ne sperie datoriile ce le avem, dar modul
cum le utilizăm. Ele trebuie contractate doar pentru acţiuni concrete în domenii stricte (agricultura, industria,
infrastructura). Aceşti bani, care de fapt nu sunt ai noştri, necesită direcţionare spre un profit viitor, căci luăm
credite astăzi pentru a ne rezolva o problemă de viitor.
Consider că siguranţa în ziua de mâine se află în legătură directă cu siguranţa în ziua de azi, deci cu
posibilitatea de a folosi instrumentele datoriei publice şi cu capacitatea de a le ţine în vizor.
Cinci paşi spre prosperare

1. Creditele trebuie contractate doar dacă 2. Contractarea împrumuturilor doar pentru

suntem siguri că le putem întoarce şi proiecte investiţionale şi nu pentru
folosi eficient. consum.

3. Se cer negocieri cu S.U.A., Rusia, 4. Informarea populaţiei privind folosirea

Japonia pentru o eventuală amânare a banilor împrumutaţi. Folosirea cât mai
datoriilor existente. eficientă a instrumentelor datoriei publice.

5. Crearea unui sistem care v-a controla

cum au fost cheltuiţi banii luaţi cu
împrumut.

PIAŢA IMOBILIARĂ – REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE

Saviuc Diana, AP-251
Cond. şt.: lect.univ. Diana Stăvilă

“Succesul este intersectia în care se întâlnesc visurile şi munca asiduă”.

Dezvoltarea şi funcţionarea pietei imobiliare reprezintă o componentă esenţială a dezvoltării economiei

unei ţări care se află în tranziţie de la o economie centralizată la o economie de piaţă. Proprietatea imobiliară
poate fi folosită, în general, independent, de ctre proprietari pentru a obţine venituri, dar în particular,

76
terenurile pot fi o cale complementară de a susţine şi a garanta împrumuturile de capital. În acest mod,
proprietatea imobiliară şi sectorul financiar se intrepătrund şi pot forma un segment cu adevarat puternic într-
o economie de viitor.
Piaţa imobiliară – se poate defini ca fiind acea piaţă care reuneşte toate tranzacţiile ce implică transferul
de proprietate asupra terenurilor şi imobilelor.
Specialiştii din domeniu au găsit o serie de factori ce afectează formarea pieţei imobiliare, dintre care sunt:
− mediul cultural, politic şi socio-economic;
− cadrul legislative;
− mediul guvernamental şi administrative;
− sistemul financiar-bancar;
− sectorul privat al serviciilor.
Cum putem descrie situaţia de la noi din Republică?
Trecerea de la o economie centralizată la una de piaţă a permis dezvoltarea pe plan imobiliar, dar nu
putem afirma ca avem progrese enorme, ci doar sperăm să atingem un nivel satisfăcător ca să ne putem şi noi
pronunţa pe piaţa imobiliară internaţională. Comparativ cu anii precedenţi, putem spune că totuşi se văd
câteva relizări.
Piata imobilului locativ
Un an în urmă, când participanţii şi observatorii pieţei imobiliare din Chişinău îşi făceau prognozele
pentru anul 2005, au fost pronunţate mai multe puncte de vedere, unii afirmau că va avea loc o scădere
inevitabilă de preţuri, alţii despre posibilă creştere nesemnificativă, cineva opta pentru o poziţie echilibrată,
că preţurile vor rămâne constante. Dar de fapt nici una din aceste prognoze nu s-a infaptuit pe deplin. În anul
2005, preţurile au continuat să crească şi s-au mărit cu circa 30-35%. Valoarea medie a unui pătrat de spaţiu
locativ, tot conform rezultatelor vânzarilor a crescut de la 450$ la începutul anului până la 600$ în luna
decembrie. După părerea mai multor specialişti, Moldova de fapt nu simte corect pulsul pieţei imobiliare.
Spre exemplu, în Chişinău, preţurile pe sectoare şi categorii de locuinţe ar trebui să apară strict din statisticile
notarilor. Cu toate că încasează taxe imense în tranzacţiile imobiliare aceştia declară nişte sume derizorii, şi
nici o lege nu-i sileşte deocamdată să pună publicului statistici, care să arate clar preţurile apartamentelor.
Cred că singurul indicator după care se orientează piaţa imobiliară din Moldova este preţul "de strigare",
adică suma cerută de agenţiile imobiliare sau de vânzătorul individual, care-şi vinde pe cont propriu locuinţa.
Despre cauzele creşterii preţurilor s-a vorbit mult. Ca şi în anii precedenţi categoria principală a
cumpărătorilor a fost constituită de cetăţenii republicii aflaţi peste hotare la muncă. Ei preferă să investească
banii câştigaţi peste hotare in imobil locativ, de preferinţă, în capitală. În perioadele de scumpire bruscă tot
mai multe apartamente se procură nu pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai, ci în calitate de investiţii, după
datele noastre, acestea reprezintă până la 30% din procurările totale de imobil locativ. Conform estimărilor
preliminare, până la 20% din banii ajunşi în republică se investesc în imobil. La momentul actual investiţiile
în imobil, sunt cea mai atractivă şi răspindită metodă de investire eficientă a banilor. Venitul poate fi obţinut
nu numai de la creşterea valorii imobilului, dar suplimentar de la darea lui in arendă.
Totuşi, actuala ascensiune imobiliară loveşte extrem de dur în cei mai săraci şi în familiile tinere care nu-
şi pot permite să-şi procure o locuinţă. O soluţie de ai stimula pe aceştia este susţinerea dezvoltării unei pieţe
ipotecare prin politici locative mai eficiente, piaţă care în Republica Moldova este încă slab dezvoltată.
În opinia experţilor de la (Idis) Viitorul, este extrem de important ca Guvernul să-şi concentreze efortul
pentru atragerea unui investitor sau partener strategic pe piaţa imobiliară. Aceasta este cea mai eficientă
soluţie de dezvoltare a industriei imobiliare în cel mai scurt timp (maximum 3 ani). Un investitor sau
partener strategic va aduce pe piaţa imobiliară un management eficient, tehnologii moderne, relaţii
avantajoase cu furnizorii de materiale de construcţie, instrumente financiare noi, ceea ce va contribui la
reducerea preţului de cost a imobilului cu 40% faţă de cel existent la ora actuală. Pentru cresterea pieţei
imobiliare în R.M., pe lângă sistemul ipotecar existent este necesară implementarea altor soluţii financiare ca
de exemplu: cooperativele, asociaţiile de economii etc.
Modalitatea de dezvoltare urbană actuală, când sunt folosite micile insuliţe de teren ce au mai rămas, nu
permite apariţia unei industrii adecvate a construcţiilor. Pentru a-şi dezvolta afacerea un investitor strategic
are nevoie de masive de construcţie de cel puţin 10-20 ha. Astfel, Administraţia Publică Centrală şi
Administraţia Publică Locală trebuie să pregătească loturi de pamânt şi să asigure infrastructura. Această
abordare va soluţiona impedimentul de bază al dezvoltării industriei imobiliare – lipsa spaţiilor pentru
construcţii.
Alte soluţii pe care le prezintă alţi experti în domeniu, ar fi ca băncile locale trebuie să se implice mai
activ în activitatea de acordare a împrumuturilor ipotecare, oferind credite cu o dobândă nu mai mare de 10%
şi cu o maturitate bancară, adică un termen de rambursare a creditului nu mai mic de 25 de ani, având în

77
vedere şi faptul că băncile dispun de resurse financiare enorme ce ar putea intensifica ritmul de construcţie a
locuinţelor noi. Subvenţionarea unei părţi a dobânzii de către stat ar fi o altă opţiune avantajoasă pentru cei
ce doresc să-şi cumpere o locuinţă, metodă care este pe larg aplicată în toate ţările europene. În plus, Banca
Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare are deschise linii speciale de credit destul de ieftine la câteva
bănci comerciale locale, credite care, în opinia mea, ar fi absolut necesare pentru finanţarea cheltuielilor de
construcţie a spaţiilor locative. Concluzia ar fi că totuşi avem o rază de lumină în piaţa imobiliară, dar trebuie
să depunem eforturi maxime, ca să reuşim, important să conştientizăm faptul că avem nevoie de o dezvoltare
în acest plan, şi că totul depinde de noi şi de dorinţa noastră. Atunci când avem un vis, dorim din tot sufletul
să se realizeze, dar pentru asta avem nevoie de muncă şi voinţă şi atunci vom deţine cheia succesului.

IMPACTUL COMERŢULUI EXTERIOR ASUPRA DEZVOLTĂRII

ECONOMICE A REPUBLICII MOLDOVA
Gheţivu Ina, an. I, FGD
Cond. şt.: lect. univ. Dorina Stăvilă

Comerţul exterior este ansamblul operaţiunilor de export-import de bunuri şi servicii care reprezintă
latura tradiţională a colaborării economice internaţionale desfăşurată de o anumită ţară în procesul de
participare la diviziunea mondială a muncii. Comerţul exterior cuprinde vânzarea, cumpărarea sau schimbul
de mărfuri, prestări de servicii între parteneri din ţări diferite.
Comerţul exterior poate fi:
1) comerţ vizibil (schimbul de bunuri materiale şi mărfuri);
2) comerţ invizibil (schimbul de servicii).
Comerţul exterior este compus din 3 elemente: export; import; reexport.

Caracteristicile de bază în anul 2005

• În 2005 comerţul exterior a constituit 3403,1 mlrd USD în majorare cu 23,6%;
• Importul a constituit 2311,8 mlrd USD cu o rată de creştere în valoare de (30,7%);
• Exportul a constituit 1091,3 mlrd USD în creştere cu (10,8%);
• Gradul de diversificare a exporturilor rămâne scăzut (700 grupe de produse) şi este în permanentă
descreştere
• Gradul de diversificare a importurilor este în creştere;
• Creşterea importurilor se datorează, în special dependenţei de resursele energetice, utilaje şi materii
prime importate care constituie cca 50% din importuri şi sunt în creştere de 30-35%;
• Importurile de produse agroalimentare constituie cca 275 mln USD sau 8% din totalul importurilor;
• S-a majorat semnificativ deficitul balanţei comerciale cu 60%.
Exportul reprezintă ansamblul operaţiilor de vânzare a mărfurilor sau produselor proprii ale unei ţări
într-o altă ţară sau de investire în străinătate de bunuri, şi prestarea de servicii contra plată. Pieţele de
desfacere a bunurilor moldoveneşti au rămas practic aceleaşi, exporturile concentrându-se în proporţii de
50% către CSI (Comuniunea Statelor Independente), 30% către U.E. (Uniunea Europeană), 15% către Ţările
Europei Centrale şi de Est, de asemenea 15% către alte state.

Comerţul exterior pe zone geografice (% în anul 2005)

50%
40% Comunitatea Statelor Independente
30% Uniunea Europeana
20% Ţările Europei Centrale şi de Est
10% Alte

0%
Export 2005

78
 Evoluţia exportului principalelor grupe de mărfuri în anii 2004-2005, mil. USD

450

400

350

300

250 Exportul 2004

200 Exportul 2005

150

100

50

grasimi si uleiuri de
produse ale regnului

piei brute,piei

origi ne animala sau

alimentare,bauturi si

arti cole din acestea

aparate,echipamente
articole din acestea

tabacite etc.

metale comune si
materiale textile si

masini si
produse

vegetala
electrice
vegetal
tutun

Mai mult de jum. din exporturi (53,5%) au constituit produsele agroalimentare, care au crescut
comparativ cu anul 2004 cu 13,8%. Ponderi semnificative au mai deţinut “materialele textile şi bunurile din
acestea”, care au constituit 17,3%. Pe locul trei se clasează produsele de origine vegetală – 14,3%. Celelalte
mărfuri ocupă volume nesemnificative în structura exporturilor.
Importurile reprezintă totalitatea operaţiilor cu caracter comercial privind cumpărarea şi aducerea în
ţară a unor mărfuri produse în alte ţări. Importurile au constituit 2311,8 mlrd USD, cu o rată a creşterii în
valoare de (30,7%), majoritatea importurilor, în proporţie de 40% sunt din CSI, 35% din UE şi 10% din
Ţările Europei Centrale şi de Est şi 15% din alte state.

Comerţul exterior pe zone geografice (%, în anul 2005)

40

30 Comuniunea Statelor Independente

Uniunea Europeană
20
Ţările Europei Centrale şi de Est

10 Alte

0
Importul 2005

Evoluţia importului principalelor grupe de mărfuri în anii 2004-2005, mln USD

600
500
400
300
200
100
0
produse chimice
produse minerale

alimentare,băuturi şi
articole din acestea

materiale plastice

mijloace şi materiale
aparate,echipamente

materiale textile şi

de transport
maşini şi

produse

tutun

79
 Petrolul, gazul şi energia electrică continuă să domine în structura articolelor de import cu o cotă de
22% (aproximativ 80% din ele se efectuează din Rusia şi Ucraina), Ucraina fiind principalul furnizor de
energie electrică în Moldova.

Probleme în comerţul exterior

• Dificultăţile pe pieţele de export şi incertitudinea cadrului juridic;
• Ritmul de creştere a producţiei autohtone net inferior ritmului de creştere a cererii pe piaţa internă –
stimularea importurilor;
• *Lipsa factorilor de producţie pentru producerea unor mărfuri competitive;
• Sistemul de standardizare existent creează dificultăţi atât interne, cât şi externe;
• Lipsa unor politici sectoriale (agricultură şi industrie) care să pună accentul pe dezvoltarea
sectoarelor cu valoare adăugată sporită;
• Dificultăţile la perfectarea documentelor de export.

80
9. MANAGEMENT
SOCIAL

81
 DEZVOLTAREA REGIONALĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA: TRECUT,
PREZENT ŞI PERSPECTIVE
Tăbârţă Viorel, an. V, EGD
Coord. şt.: conf. univ. dr. Vasile Şoimaru

Analiza istoriei, dar mai cu seamă a situaţiilor actuale, referitoare la conceptul de dezvoltare regională
şi corespondenţele sale reale în Europa este o întreprindere cu sigure raţiuni practice pe lângă cele teoretice.
Conceptul de dezvoltare regională semnifică multe lucruri pentru multe persoane. Însă dezvoltarea
regională este un concept nou ce urmăreşte impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice,
stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului şi nu în cele din urmă la o
îmbunătăţire a nivelului de trai.
Primele încercări de regionalizare şi elemente ale tradiţiei administrative pe tărâmul autohton s-au
constituit pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun s-au creat unităţi regionale de gradul II, intermediare
între primul nivel local şi cel central ierarhia”. Statul medieval Moldova era împărţit în ţinuturi, iar apoi în
judeţe.
În diferite epoci şi etape ale istoriei, Moldova a promovat politica de regionalizare şi teritoriul ţării se
împărţea în ţinute, judeţe, raioane, dar totdeauna economia ţării o consolidau oraşele şi drumurile. Ţin să
aduc aminte, că în gubernia Basarabia a Rusiei ţariste (1812-1917), la fel ca şi în componenţa României
regale (1918-1940), pe teritoriul ţinutului existau 6-9 judeţe. În perioada sovietică teritoriul RM era împărţit
în 40 de raioane, totuşi în această perioadă numărul raioanelor s-a schimbat nu mai puţin de 10 ori de la 18
până la 63. După anul 1991 baza ştiinţifică şi de proiectare a politicii regionale în RM nu a fost înnoită, iar
situaţia pe teritoriu (cu excepţia Chişinăului şi suburbiilor) s-a agravat pretutindeni.
În anul 1998 a fost întreprinsă o încercare de a împărţi cele 40 de raioane ale ţării în 10 judeţe mai mari,
ca acestea să fie în conformitate cu angajamentele ce decurg din ratificarea Cartei Europene a autonomiei
locale şi să fie orientate spre o autonomie economică şi autofinanţare. Însă aceasta nu a durat foarte mult
deoarece în anul 2003, în corespundere cu Hotărâre Parlamentului a fost restabilită vechea organizare
teritorială, teritoriul RM a fost împărţit în 32 de raioane în partea dreaptă a Nistrului, UTA Găgăuzia (3
raioane) şi Transnistria (5 raioane), adică tot 40 de raioane, la fel că şi până în anul 1998.
Scurta experienţă a autonomiei locale în RM arată că problematica regiunilor este în continuare un
subiect greu şi dificil, atâta timp cât administraţia centrală mai tratează existenţa regiunilor ca pe o povară,
aplicând tactici autoritare şi politici fiscale stânjenitoare, care au scopul de a ţine în subordonare regiunile
existente. În prezent, sunt expuse noi poziţii privind formarea politicii regionale în RM, în condiţiile în care
ţara, trecând prin criza anilor 90, a intrat în faza reformelor structurale şi a renaşterii social-economice.
Componentul-cheie al acestei transformări a statului, economiei şi societăţii este orientarea Moldovei spre o
participare mai activă în procesele integrării europene. Ţinând cont de aceasta se acordă o deosebită atenţie
experienţei europene de dezvoltare regională, atât în cadrul UE, cât şi în ţările Europei Centrale şi de Est şi
Statele Candidate. În UE, regiunile de dezvoltare au fost formate şi clasificate după sistemul NUTS
(Nomenclatorul Unităţilor Teritorial Statistice). Conform Regulamentului NUTS, toate ţările membre ale
UE acumulează, analizează şi distribuie datele statistice în regiunile de trei niveluri (NUTS I, NUTS II,
NUTS III). NUTS I cuprinde unităţile administrativ cu o populaţie între 3 şi 7 mln. de locuitori, NUTS II la
unităţile cu o populaţie de la 800 000 până la 3 mln de locuitori, NUTS III la unităţile cu o populaţie de la
150 000 până la 800.000 de locuitori.
Pentru RM, care tinde la integrarea în Europa unificată, mai acceptabil este formarea statisticii
teritoriale la nivelul NUTS III. În cazul în care RM ar folosi sistemul de clasificare NUTS, ea în întregime
ar constitui o regiune de nivelul NUTS I (minimul 3 mln de locuitori). Populaţia Republicii Moldova
(inclusiv Transnistria) este de aproximativ 4 229 milioane. Nu există nici o regiune de nivelul NUTS II în
RM: municipiul Chişinău cu o populaţie de 780,000 poate avea cel mai minim nivel (800,000), totuşi, se
pare că în anii următori, migrarea internă va duce la o continuă creştere a populaţiei. Astfel, se poate aştepta
că oraşul va atinge nivelul NUTS II al populaţiei într-un an sau doi.
Populaţia Transnistriei este de 611,200 mii calificându-se ca o regiune NUTS III (nivel minim de
150,000 mii). Adiţional, la Chişinău şi Transnistria mai sunt două alte unităţi teritorial-administrative de
nivelul NUTS III în RM: municipiul Bălţi (populaţia 150,600 mii) şi UTA Găgăuzia (populaţia 158,900
mii), totuşi, municipiul Bălţi poate pierde acest statut în următorii ani, dacă migraţia nu va fi oprită (în
ultimii 13 ani populaţia s-a micşorat cu 9,7%).

82
 Raioanele Cahul, Orhei, Hânceşti, Soroca şi Ungheni au populaţia între 103,000 şi 131,000 mii, cu mult
mai jos de nivelul NUTS III, toate celelalte raioane au populaţia cuprinsă între 29,800 şi 96,400 mii. Un
proiect anterior al deciziei Guvernului sugera ca politica regională să fie bazată pe 4 regiuni de planificare
(nord, sud, est şi centru), plus Chişinău. Mai există şi alte probleme: regiunile de planificare vor fi de
diferite niveluri NUTS; Nordul (1,066 milioane) şi regiunile din Centru (1,395) vor fi de NUTS II;
Chişinău, regiunile din Sud şi Est (Transnistria) vor fi de NUTS III.
În RM pot fi constituite regiuni de dezvoltare din unităţile administrativ-teritoriale învecinate, prin
asociere în baza liberului consimţământ, ca consecinţă s-a elaborat un proiect al „Legii privind
dezvoltarea regională”, în 2005, de către TACIS şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională din cadrul
Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale, în care teritoriul este organizat şi clasificat în 9 regiuni de
dezvoltare. Această clasificare şi organizare a teritoriului RM corespunde sistemului de clasificare NUTS
III, adică de la 150.000 până la 800.000 de locuitori. Un alt aspect important al acestei organizări, este că
toate regiunile de dezvoltare se mărginesc cu hotarul României, care în 2007 va adera la UE. În acest caz
conform „Planului de acţiuni RM şi UE”, se poate aplica principiul cooperării regionale şi cooperării
transfrontaliere, care rezultă din extinderea UE.
Unul din criteriile de bază la delimitarea regiunilor de dezvoltare trebuie să-l constituie încadrarea
acestora în criteriile europene ale Eurostat, definite prin NUTS şi crearea premiselor pentru eligibilitatea
RM pentru alocarea fondurilor de dezvoltare regională din partea UE.
Ţinând cont de avantajele constituirii regiunilor de dezvoltare regională şi implementarea politicii de
dezvoltare regională în RM, şi orientarea ţării spre integrarea în UE, ar fi necesar, în primul rând, adoptarea
„Legii privind dezvoltarea regională”, elaborarea şi adoptarea Planului Naţional de Dezvoltare
Regională, Strategiei Naţionale de Dezvoltare Regională, crearea Fondului Naţional de Dezvoltare
Regională. De asemenea, trebuie să fie create Structurile la Nivel Naţional (Comitetul de Coordonare
pentru Dezvoltare Regională, Agenţia pentru Dezvoltare Regională),Structurile la Nivel Regional
(Comitetul Regional de Administrare, Agenţia Regională de Dezvoltare).

Regiuni de dezvoltare
Centrul Unităţile teritorial-administrave Populaţia
regiunii de dezvoltare incluse în regiunea de dezvoltare
1. CHIŞINĂU Mun. Chişinău şi suburbiile lui 780,0 mii
2. SOROCA Soroca, Edineţ, Ocniţa, Donduşeni, Drochia, Briceni 443,6 mii
3. BĂLŢI Mun. Bălţi, Răşcani, Glodeni, Făleşti, Sângerei, Floreşti 523,8 mii
4. UNGHENI Ungheni, Teleneşti, Călăraşi, Rezina Şoldăneşti 346,1 mii
5. ORHEI Orhei, Dubăsari, Criuleni, Străşeni, Nisporeni 376,3 mii
6. HÂNCEŞTI Hânceşti, Ialoveni, Anenii Noi, Căuşeni, Ştefan Vodă 460,5 mii
7. CAHUL Cahul, Taraclia, Leova, Cimişlia, Basarabeasca, Cantemir 363,3 mii
8. UTA GĂGĂUZIA Comrat, Ceadâr Lunga, Vulcăneşti 155,7 mii
9. TRANSNISTRIA Tiraspol-Bender, Râbniţa, Grigoriopol, Slobozia, Dubăsari 580,0 mii
Sursa: Legea cu privire la dezvoltarea regională (Proiect)

РЕГИОНАЛЬНОЕ РАЗВИТИЕ В РЕСПУБЛИКЕ МОЛДОВА,

ПРИМЕР АТО ГАГАУЗИЯ (GAGAUZ-YERI)
Шалвир Михаил, III курс, EGD
Науч. рук.: конф. унив., д-р В. Шоймару

План действий Европейский Союз – Республика Молдова в качестве одного из важнейших

направлений евроинтеграции Молдовы включает меры по реформированию системы
государственного управления как на уровне центральных органов, так и в области местного
публичного управления.
Республика Молдова в последние годы предпринимает активные шаги в разработке эффективной
региональной политики, с целью выравнивания социально-экономического дисбаланса,
существующего внутри и между региональными единицами Молдовы.

83
 Этот шаг в правильном направлении. Ведь Парламент РМ ратифицировал Европейскую хартию
местного самоуправления еще в 1997 году. Затем, однако, последовали весьма противоречивые
действия: отказ от укрупненной сетки регионов (10 уездов, АТО Гагаузия и Приднестровье) и возврат
к 32 мелким районам в границах советского времени, плюс АТО Гагаузия и Приднестровье.
Потенциал этих районов явно не достаточен для самофинансирования, и все они, включая Гагаузию,
дополняют доходы своих бюджетов за счет трансфертов из центра.
Автономно-территориальное образование Гагаузия (Gagauz-Yeri) находится на юге Республики
Молдова и объединяет территорию трех районов (Комрат, Чадыр-Лунга, Вулканешты), общей
площадью в 1,88 тыс. м2 и населением 159 тыс. человек. По этим параметрам автономия вполне
сопоставима с мезо-регионами других стран Центральной и Восточной Европы. Этот регион, в
отличие от других регионов Молдовы, достаточно стабилен, и с 1995 года не претерпел
существенных изменений.
Стратегическими преимуществами данного региона является его сопредельность с еврорегионом
(Нижний Дунай); прохождение через его территорию трансконтинентальных газопроводов и линий
электропередач межгосударственного значения; уникальное сочетание факторов природной среды,
столь важных для выращивания винограда и плодовых культур, зерновых и подсолнечника;
многовековые навыки в области овцеводства и производства изделий из кожи и шерсти, а также
ковроткачества. Также, значительным преимуществом является новые обстоятельства, открывшиеся
с созданием автономии, в плане международного экономического и культурного сотрудничества.
Однако следует также выделить следующие ограничения и факторы риска:
• Неустойчивость финансово-экономической базы региона, определяемой в основном
доходами агро-промышленной сферы, рентабельность которой зависит от погодно-
климатических условий каждого года. Кроме того, виноделие в Гагаузии составляет около
84% от всего промышленного производства, и в результате экономических санкций,
применяемых РФ, в промышленности автономии намечается резкий спад.
• Отсутствие так называемых «полюсов роста», т.е. городов, способных своим развитием
обеспечить рост экономики автономии в целом.
• Полная зависимость региона от внешних поставок энергоресурсов, и др.
В 2001 году Исполкомом Гагаузии и Центром стратегических исследований и реформ, при
финансовой поддержке ПРООН, была разработана региональная программа (Гагауз-Ери), имеющая
цель обеспечить комплексное, гармоничное развитие территориальной автономии путем наиболее
рационального использования природного, экономического, трудового и духовного потенциала и
повышение на этой основе жизненного уровня населения.
Согласно Европейской хартии местного самоуправления, органы местного публичного
управления имеют право на обладание достаточными собственными финансовыми ресурсами на
осуществлении своих полномочий.
Реалии Молдовы таковы, что поиск путей к финансовой автономии сейчас наиболее активно
предпринимает Гагаузия. И для этого есть все основания, ведь согласно Конституции РМ, АТО
Гагаузия самостоятельно, в пределах своей компетенции, решает вопросы политического,
экономического и социального характера.
Еще одна проблема – наличие «необеспеченных компетенций» у субнациональных властей, что
делает провозглашенные для них права не вполне реализуемыми из-за ресурсной необеспеченности.
Изменить эту ситуацию необходимо, несмотря на традиционные опасения Министерства финансов,
что фискальная децентрализация создаст препятствия для обеспечения стабильности бюджетного
процесса страны в целом.
Однако в какой мере финансовая автономия Гагаузии присутствует в современной финансово-
бюджетной системе Республики Молдова? Эта проблема перманентно актуальна для Гагаузии уже
более десяти лет. Вплоть до 2003 г. между органами власти РМ и АТО Гагаузия были разногласия в
трактовке ст. 18 Закона РМ «Об особом правовом статусе Гагаузии (Гагауз Ери)», где отмечено, что
бюджет автономии формируется из всех видов платежей, установленных законодательством РМ и
Народным Собранием АТО. После ряда дискуссий, Парламентом РМ были внесены изменения в
Конституцию (ст.72, 110 и 111). Главное новшество, которое Гагаузия получила после изменений в
Конституции – это ее право (в отличие от других административно-территориальных единиц РМ) на
получение 100% отчислений от таких емких видов общегосударственных доходов, как НДС и
акцизы.
Но готова ли Гагаузия к самофинансированию? Отнюдь нет, при нынешнем порядке
формирования ее бюджета. Так, в 2005 году по стране объем оцениваемых доходов, собираемых в

84
территориальных единицах, был определен в 3699,5 млн. леев (включая НДС и акцизы), а по
Гагаузии – 856,1 млн. леев, или 2,3%, что заметно меньше ее доли в населении РМ (4,4%). С учетом
этого, для Гагаузии из общего объема оцениваемых доходов в распоряжении региона намечалось
оставить 98,4%, а в среднем по остальным районам – 67%. Доля трансфертов из государственного
бюджета в бюджете автономии в последние годы составляла от 17 до 35%, что значительно ниже,
чем по большинству районов.
Из оценки финансовой автономии Гагаузии можно сделать следующий вывод. Регион не
обладает пока экономическим потенциалом, достаточным для того, чтобы обеспечить себя с
финансово-бюджетной точки зрения. Для этого целесообразно направить усилия на расширение
налоговой базы в Гагаузии, создавая условия для экономического роста в регионе.

SPECIFICUL RESURSELOR UMANE ÎN CADRUL BĂNCII MONDIALE

Popescu Liliana, an. V, EGD
Cond. şt.: conf. univ. dr. Lidia Cojocaru

Chiar de la începutul activităţii sale în Moldova (1992), la Banca Mondială s-a pus şi se pune accent pe
calitatea resurselor umane, astfel recrutarea şi selecţia personalului la această organizaţie au fost şi sunt cele
mai greu de trecut. De asemenea, Banca Mondială anual investeşte bani în potenţialul uman angajat, asta
având loc prin pregătirea profesională seminare şi cursuri care au loc atât în ţară cât şi peste hotare),
motivarea personalului, dezvoltarea carierei, recompensele.
La momentul actual, Banca Mondiala are în oficiul central 23 de persoane, activitatea acestora în frunte
cu managerul (pe ţară) este orientată spre a contribui la reducerea sărăciei şi respectiv la creşterea economică
a Moldovei.
Astfel, la Banca Mondială procesul de recrutare şi selecţie poate fi considerat unul din cele mai
complicate în comparaţie cu alte organizaţii în care se implică nemijlocit şi managerul pe ţara.
De obicei, criteriile de selecţie impuse de Banca Mondială sunt:
− specialişti de înaltă calificare;
− minimum cinci ani de activitate în domeniul solicitat;
− capacităţi puternice de comunicare (oral şi scris);
− obligatoriu cunoaşterea limbii române şi engleze (oral şi scris);
− cunoaşterea calculatorului;
− personalitate bine pronunţată şi capacitatea de a formula şi îndeplini sarcinile de lucru.
CV-urile sunt citite şi analizate de către comisia de intervievatori din care fac parte 6 persoane, patru
membri ai comisiei sunt persoane tehnice şi obligatoriu doi membri ai comisiei sunt din Departamentul
Resurse Umane. CV-urile sunt selectate după criteriile care au fost specificate în textul anunţului. De
asemenea, este obligatoriu ca CV-urile sa conţină scrisori de referinţă. Persoanele ale căror CV-uri au fost
selectate sunt invitaţi la interviu.
Interviul nu durează mai mult de 45 de minute, reprezentanţii Departamentului Resurse Umane încearcă
prin intermediul întrebărilor să stabilească capacitatea persoanei de a lucra în echipă; de a face faţă anumitor
situaţii; de a soluţiona conflicte.
În acelaşi timp se ţine cont de ţinuta persoanei; modul de a-şi expune punctul de vedere; vocabularul
acestuia; abilitatea de a-şi demonstra practicitatea.
Dacă persoana corespunde cerinţelor, cu acordul tuturor membrilor comisiei ea este angajată.
De asemenea, angajatul este obligat să prezinte certificatul medical eliberat de medicul de familie.
Numai după asta se poate începe negocierea salariului în limitele grilei de salarizare a Băncii Mondiale
Moldova. La angajare, între Banca Mondială şi viitorul angajat se încheie un contract într-un singur
exemplar care este păstrat de organizaţie, copia i se dă angajatului.
Contractele pot fi de două feluri:
− contracte pe termen lung;
− contract pe un anumit termen (minimum un an, maximum patru ani).
Contractele pe termen lung între Banca Mondială, şi angajaţii acestora au următoarele beneficii:
− asigurare medicală (care este separată de cea naţională).
Trăsătură specifică (la Banca Mondială) în asigurarea socială este aceea că fiecare angajat are dreptul să-
şi includă rudele de gradul întâi pentru a avea parte de o astfel de asigurare.

85
 Contribuţia angajaţilor la asigurarea medicală este de 1/3, iar a Băncii de 2/3. În caz de îmbolnăvire
angajatul primeşte o rambursare de 80% din întreaga sumă cheltuită. Contribuţia la asigurarea socială este de
5% a angajatului şi 10% a Băncii. Angajatul are posibilitatea de a alege valuta în care va primi pensia,
aceasta constituind 75% din ultimul salariu primit:
− asigurarea vieţii lucrătorului în cazul în care este accidentat la locul de munca, prima de asigurare
constituie în acest caz 3 salarii anuale;
− zilele de concediu plătite;
− fiecare angajat are dreptul la 60 de zile de concediu de maternitate sau paternitate, în această
perioadă Banca achită un salariu integral angajatului;
Pentru rambursarea creditului angajatului i se retine 45% din salariul lunar.
Salarizarea la Banca Mondială se efectuează în valută naţională. Salariul este stabilit în felul următor: ca
reper se iau Ambasadele; ONG-urile; companiile private străine; Bănci Comerciale; Banca Naţională;
Ministerul Finanţelor şi se analizează grilele lor de salarizare, de obicei, se încearcă a stabili o corelaţie
dintre funcţia îndeplinită şi salariul plătit. În dependenţă de rezultatele obţinute se efectuează grila de
salarizare pentru Banca Mondială, oficiul din Moldova.
Grila de salarizare se revizuie anual şi se ajustează în funcţie de inflaţie şi costul vieţii. În aceşti ani nu s-
a înregistrat o creştere mai mare de 5-6%.
De asemenea, mărirea salariilor la Banca Mondială se face în dependenţă de succesele obţinute a fiecărui
angajat în parte, astfel se ţine cont de performanţele fiecărui angajat în dependenţă de poziţia ocupată.
În concluzie, putem spune că la Banca Mondială resursa primordială se consideră resursele umane, de
care depinde în mare parte atingerea obiectivelor organizaţiei. În cadrul Băncii Mondiale accentul se pune pe
calitatea muncii şi nu pe cantitate, iar pentru îndeplinirea sarcinilor cu succes este nevoie de cei mai buni, cei
mai competenţi, cei mai pregătiţi şi cei mai antrenaţi oameni de pe piaţa muncii.

MOTIVELE NEÎNCREDERII ANGAJAŢILOR

ÎN ACTIVITATEA SINDICATELOR
Burlacu Ruxanda, an. IV, EGD
Cond. şt.: conf. univ. dr. Alic Bîrcă

Situaţia actuală din Republica Moldova, şomajul de proporţii şi exodul forţei de muncă peste hotarele
ţării în căutarea unui loc de muncă m-au adus la întrebarea: care este situaţia celor angajaţi în câmpul
muncii? Sunt ei oare apăraţi şi susţinuţi?
Legea defineşte sindicatele drept „organizaţii obşteşti din care fac parte, pe principii benevole, persoane
fizice unite după interese comune în scopul apărării colective şi individuale a drepturilor şi intereselor
membrilor lor”. Apare de la sine necesitatea de a elucida un aspect: au angajaţii încredere în sindicate?
Ce este de fapt încrederea? Încrederea este disponibilitatea individului de a acţiona în baza cuvintelor,
acţiunilor şi deciziilor altei persoane.
Trebuie să menţionez că în Republica Moldova fiecare al şaptelea angajat este membru de sindicate.
Conform datelor Confederaţiei Sindicatelor Republicii Moldova ar fi aproximativ 480000 de persoane.
Pentru a înţelege atitudinea angajaţilor faţă de sindicate am solicitat îndeplinirea unui chestionar pe un
eşantion de 40 de persoane. Respondenţii sunt angajaţi a două organizaţii: una se află la autogestiune, iar cea
de-a doua este o organizaţie publică. Aş dori să menţionez unele aspecte care au părut interesante şi totodată
neobişnuite, şi anume:
1) panica în care intrau respondenţii la rugămintea de a îndeplini chestionarul;
2) administraţia este cea care efectuează chestionarul;
3) eventualele consecinţe negative ce-i aşteaptă în urma îndeplinirii chestionarului.
Iată care sunt rezultatele chestionarului: angajaţii în câmpul muncii peste 10 ani sunt 100% membri ai
sindicatelor, pe când angajaţii până la un an sunt doar 30% membri ai sindicatelor. La întrebarea care este
motivul apartenenţei la sindicat, 60% au răspuns că toţi sunt membri de sindicat, de ce sa nu fie şi ei; pe când
doar 40% sunt membri ai sindicatelor pentru a li se apăra drepturile.
Interesantă este unanimitatea următoarelor răspunsuri: 100% nu au fost susţinuţi de sindicate în nici o
situaţie;100% din respondenţi nu cunosc direcţiile de utilizare a sumelor colectate din cotizaţia de membru

86
de sindicat (1% din salariu); 100% nu au putut participa la nici o manifestaţie de protest, deoarece nu au fost
organizate de către sindicatele a căror membri sunt.
Cauzele neapartenenţei la sindicate printre cei aflaţi în câmpul muncii până la un an s-au identificat
astfel:
• 48% – activitatea ineficientă şi lipsa vreunui beneficiu din activitatea sindicatelor;
• 40% – influenţa patronajului sau a guvernului, a superiorilor asupra conducerii organului sindical;
• 12% – alte motive.
Acestea fiind rezultatele chestionarului, pot trage concluzia că angajaţii tineri nu au încredere în
sindicate, iar cei care sunt încadraţi în câmpul muncii de peste 10 ani sunt membri ai sindicatelor prin efectul
fenomenului de „imitare şi colectivism”.
Pentru a înţelege rădăcina acestei neîncrederi în activitatea sindicatelor putem face o analiză
retrospectivă, astfel:
− mentalitatea sovietică transmisă sau rămasă după desfiinţarea U.R.S.S., unde toţi erau membri ai
sindicatelor fără să realizeze că aceasta era încă o pârghie de îndoctrinare cu ideologia partidului;
− după obţinerea independenţei statale şi sindicatele s-au trezit lipsite de experienţa unui dialog
social, lipsite de capacităţi de mobilizare a membrilor săi;
− necorespunderea imaginii de instituţie democratică cu realitatea Republicii Moldova;
− sindicatele sunt turbulente, scindate şi în contradicţie reciprocă; aprinse în declaraţii, dar limitate în
acţiuni, mulţumindu-se cu titlul de „participant” al negocierii contractului colectiv de muncă.
− nerespectarea principiului „apolitic” de funcţionare, azi susţin un partid, mâine altă ideologie;
− sindicatele cunosc foarte bine „teoria”, dar nu trec la realizarea în practică;
− înfiinţarea sindicatelor „galbene” ca mijloc de scindare a mişcării sindicale.
Cea mai mare dilemă este că 50% din angajaţi au mai mare încredere în patron decât în sindicate. Pentru
a redobândi încrederea angajaţilor în activitatea sindicatelor acestea din urmă ar putea începe prin
îmbunătăţirea imaginii realizând anumite măsuri, şi anume:
1. Atragerea specialiştilor, liderilor capabili să formeze o imagine bună a sindicatelor;
2. Crearea unui fond de grevă ca instrument de influenţă şi presiune în parteneriatul social;
3. Crearea unor fonduri de solidaritate pentru membrii sindicatelor;
4. Transparenţă în activitate;
5. Implicarea activă în viaţa socială;
6. Neimplicarea în activitatea politică a statului;
7. Apropierea de angajaţi şi rezolvarea problemelor stringente ale acestora;
8. Stabilirea cu obiectivism a programelor de lucru, delimitarea direcţiilor de acţiune pentru o
activitate eficientă;
9. Conlucrarea între sindicatele de ramură şi naţionale din considerentul unor obiective comune de
realizat.
Statutul de vecin al Uniuni Europene atât de actual pentru Republica Moldova după aderarea României
în 2007 aduce în faţa sindicatelor rolul de actor important al dialogului social. Sindicatele trebuie să înceapă
a funcţiona conform funcţiei pentru care au fost create, dacă mai doresc ca membrii lor să aibă încredere în
activitatea lor şi în general să mai fie membri de sindicat.

INDICELE DEZVOLTĂRII UMANE: EVOLUŢIE ŞI PERSPECTIVE

Vahnovan Olesea, an. II, Univ. de Stat „A.Russo", Bălţi
Coord.: drd. lect. univ. Crina Malcoci

Moldova, stat decis să-şi consolideze locul printre naţiunile democratice ale lumii, tinde spre o
economie de piaţă modernă şi eficientă. Dar printre ţările europene, Republica Moldova se situează pe
ultimul loc, cu un venit mediu anual de 230 EUR per capita, iar salariul mediu pentru o oră de muncă
constituie 0,3 EUR. Sărăcia a atins proporţii îngrozitoare, estimându-se că mai bine de 40% din populaţie
trăieşte sub minimul de existenţă.
Politicile europene de dezvoltare prevăd, pe lângă înregistrarea unor rezultate economice favorabile, şi
creşterea indicatorului dezvoltării umane. Astfel, dezvoltarea umană este obiectivul fundamental al
umanităţii ce reprezintă procesul de îmbogăţire a spectrului oportunităţilor persoanelor întregii lumi. Ea

87
permite şi facilitează realizarea unei vieţi frumoase, lungi şi sănătoase. Evoluţia Indicatorului Dezvoltării
Umane (IDU) este diferenţiată şi corelată cu obiectivele politicii economice şi sociale din fiecare ţară. Acesta
a fost introdus pentru prima dată în Raportul PNUD în 1990. Acest indicator reuneşte informaţiile conţinute
de alţi trei indicatori: speranţa de viaţă la naştere, nivelul de şcolarizare şi venitul naţional, per capita. El
urmăreşte evoluţiile conjugate ale acestor componente şi sintetizează în final rezultatele lor. IDU permite
caracterizarea dezvoltării umane şi efectuarea unor comparaţii între ţări în ceea ce priveşte progresul lor
socio-economic. După nivelul IDU deosebim trei grupuri de ţări: cu dezvoltare umană înaltă când IDU > 0,8;
cu dezvoltare umană medie când IDU este cuprins între 0,5 şi 0,8 şi cu dezvoltare umană redusă când IDU <
0,5.
În Raporturile realizate de ONU privind IDU, în ultimii cinci ani în fruntea clasamentului se află
Finlanda, fiind urmată de Suedia, Norvegia, Canada, Luxemburg, Belgia, Islanda, Australia şi SUA.
Deşi, în prima jumătate a anilor '90, Moldova a fost una dintre cele mai progresiste republici post-
sovietice, ea nu a fost capabilă să-şi menţină poziţia. Dacă în 1990 ţara noastră a fost poziţionată pe locul 64
conform IDU-ului său, atunci, peste 15 ani poziţia ei este de aproape două ori mai joasă printre multitudinea
ţărilor comunităţii internaţionale. Astfel, în Raportul Global al dezvoltării umane realizat de către ONU, în
anul 2002 Moldova se plasa pe locul 113 din aproximativ 175 de state incluse în Programul de Dezvoltare al
acestei organizaţii, cu un IDU de 0,681. În raportul similar pentru anul 2003 Republica Moldova era clasată
pe locul 108, apoi în anul 2004, ţara noastră a fost retrogradată cu cinci trepte, ajungând iarăşi pe locul 113.
Anul trecut a mai înregistrat o retrogradare cu 2 unităţi după nivelul dezvoltării umane şi din 177 de state
incluse în program Moldova ocupa locul 115. Atenţia ne este captivată de faptul că deşi PIB-ul Moldovei de
5 ani este continuu crescător, nivelul IDU este continuu descrescător. Creşterea economică în Moldova de 6-
7% anual în ultima perioadă nu a ameliorat în mod semnificativ situaţia pe piaţa muncii. Din păcate,
afirmaţiile că creşterea economică va elimina toate deformările sociale nu este altceva decât o iluzie la care
trebuie să renunţăm.
Educaţia insuficientă şi nivelul nesatisfăcător al situaţiei sănătăţii sunt indici pe deplin recunoscuţi ai
sărăciei. Deci, eforturile trebuie să fie concentrate şi direcţionate spre eliminarea acesteia.
IDU ne oferă informaţii nu doar pentru a şti cât de dezvoltaţi suntem în comparaţie cu celelalte ţări ale
lumii, dar şi pentru a putea deduce un număr de concluzii privitoare la dinamica dezvoltării Moldovei în
raport cu celelalte state şi domeniile în care sunt necesare un număr de măsuri pentru a îmbunătăţi nivelul
nostru de dezvoltare umană.
Valori apropiate ale IDU-ului cu cele ale Moldovei înregistrează aşa ţări ca Mongolia, Honduras,
Guatemala.
În comparaţie cu alte ţări membre ale CSL Moldova este devansată de Azerbaidjan (locul 91), Georgia
(97), Uzbekistan (107), Kîrgîzstan (110), dar se află înaintea Tadjikistanului (116). În acelaşi clasament
Federaţia Rusă ocupă locul 62, România – 64 şi Belarusi – 67.
După evoluţia economică din ultimii ani am rămas, totuşi, mai competitivi în privinţa potenţialului de
creştere decât Indonezia, Venezuela, Nigeria, Ecuador, Haiti, Nicaragua, Paraguay etc.
Evoluţia IDU a diferitelor state ne arată ţările care au progresat, care ar putea să ne dea un exemplu de
reformă, implementarea cărora s-a dovedit a fi eficientă.
În domeniul educaţiei, din momentul desprinderii de blocul sovietic, situaţia s-a înrăutăţit considerabil,
cu toate că învăţământul reprezintă principalul pilon al dezvoltării umane în Republica Moldova. S-a redus
atât rata de alfabetizare a populaţiei adulte, cât şi nivelul de încadrare în învăţământul primar, secundar şi
terţiar. Tinerii sunt obligaţi să lucreze în gospodăriile părinţilor lor şi ulterior, în loc de a merge la
universitate, mulţi din ei aleg să lucreze în ţară sau peste hotare. Deşi numărul total al instituţiilor de
învăţământ din Moldova este acum mai mare decât la începutul anilor '90, numărul total al elevilor şi
studenţilor a scăzut.
Anual Ministerul Învăţământului repartizează în instituţiile preuniversitare din ţară circa 500 de
absolvenţi ai învăţământului universitar, dintre care aproape jumătate îşi abandonează activitatea emigrând
peste hotare (potrivit raportului ONU, în ţara noastră pe parcursul ultimilor zece ani circa 48 000 de cadre
didactice şi-au abandonat activitatea pedagogică în schimbul obţinerii unor venituri suplimentare peste
hotare care le-ar asigura un trai mai decent) sau eventual încadrându-se în alte sectoare ale economiei
naţionale unde retribuţiile pentru munca prestată sunt oarecum suficiente pentru a se bucura de condiţiile
unui trai decent.
În această ordine de idei, Guvernul a adoptat un proiect de completare a Legii învăţământului care are
drept scop atragerea tinerilor absolvenţi pedagogi în instituţiile de învăţământ rurale. Conform documentului
adoptat ei vor beneficia de o indemnizaţie unică, echivalentă a patru/şase salarii minime de bază. De
asemenea, li se va atribui şi un spor salarial în mărime de 50% din salariul minim pe economie şi un şir de

88
alte facilităţi deloc neglijabile menite să-i atragă pe tineri în mediul rural pentru a-şi desfăşura activitatea. Pe
lângă aceasta, Banca Mondială a acordat în 2005 Republicii Moldova 10 mln. USD pentru dezvoltarea
învăţământului în mediul rural. Acest proiect prevede cheltuieli pentru înnoirea programelor şcolare, editarea
manualelor şi calificarea cadrelor didactice. Acest ajutor financiar va permite reducerea diferenţelor în
calitatea învăţământului în mediul rural şi cel urban.
În plus, populaţia ţării descreşte în mod constant: dacă în 1995 ea constituia 4,34 mln. de oameni, în
2003 – 4,23 mln., atunci în 2005 – 4,29 mln.
După cum am mai afirmat anterior, învăţământul în Moldova se confruntă cu deficienţe majore.
Stabilirea acordurilor interguvernamentale cu diverse ţări privind cooperarea în domeniul învăţământului ar
fi una din măsurile ce ar putea contribui esenţial la ameliorarea situaţiei din sfera învăţământului naţional. în
context, este de menţionat suportul moral şi financiar al României care acordă anual burse de studiu 1
tinerilor moldoveni practic în toate domeniile, oferind un înalt nivel de pregătire profesională. Cunoscând
experienţa diferitelor ţări, tinerii şcoliţi în Occident reprezintă un adevărat stimul pentru atingerea idealurilor
şi pentru ca într-un viitor mai îndepărtat Moldova să se plaseze în rândul statelor dezvoltate.
Aceasta se datorează, în primul rând, ritmului unei creşteri salariale insuficiente în raport cu necesităţile
vieţii reale şi în comparaţie cu creşterile salariale din celelalte ramuri ale economiei naţionale. Un exemplu
elocvent în acest sens îl constituie faptul că salariul mediu lunar în învăţământ anul trecut era de 660 lei,
reprezentând circa 61% din salariul mediu pe economie. Salariul mediu al profesorilor constituie 880 lei sau
93,5% din salariul mediu pe economie.

PROBLEMATICA RECRUTĂRII PERSONALULUI

ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
Rusu Victor, an. IV, EGD
Cond. şt.: conf. univ. dr. Alic Bîrcă

Personalul în cadrul fiecărei organizaţii este factorul principal care determină productivitatea muncii şi
produsul final al acesteia. Vorbind de administraţia publică, factorul uman este pilonul de bază în realizarea
misiunii şi a obiectivelor autorităţilor publice. Din aceste considerente, de angajarea unui personal calificat,
responsabil şi competent depinde atât eficienţa activităţii administraţiei publice, cât şi bunăstarea întregii
populaţii. Recrutarea, ca etapă a procesului de angajare, în cadrul administraţiei publice diferă de recrutarea
în cadrul organizaţiilor din sectorul privat prin caracterul specific al serviciului public. Încadrarea în serviciul
public este strict reglementată de legislaţie, de aceea apare necesitatea abordării problematicii recrutării
personalului, în primul rând, ca rezultat al lacunelor în legislaţie.
Dreptul la încadrare în serviciul public este garantat de art. 39 al Constituţiei Republicii Moldova:
„Cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a participa la administrarea treburilor publice nemijlocit,
precum şi prin reprezentanţii lor”. Însă acest drept este limitat atât de condiţiile generale (art. 13 din Legea
serviciului public Nr.443-XIII din 04.05.95) şi specifice (art. 12, 15 şi 16), cât şi de restricţiile de acces la
funcţia publică (art. 11).
Condiţiile generale de acces la funcţia publică sunt stabilite în art. 13 din Legea serviciului public şi sunt
următoarele:
• În serviciul public pot fi încadraţi doar cetăţenii Republicii Moldova;
• E necesară domicilierea permanentă pe teritoriul Republicii Moldova;
• Trebuie îndeplinite cerinţele faţă de studii şi vechimea în muncă;
• Persoana trebuie să fie aptă de muncă, din punct de vedere medical, conform certificatului medical
de sănătate;
• E necesară cunoaşterea limbii oficiale a Republicii Moldova.
De asemenea, Legea serviciului public, în art. 11 stabileşte şi anumite îngrădiri ale dreptului la
încadrarea în serviciul public, care rezultă din particularităţile serviciului de stat şi sunt stabilite pentru a
preîntâmpina posibilitatea abuzurilor din partea funcţionarilor publici. Aşa, nu poate ocupa o funcţie publică
persoana care:
• este considerată, prin hotărâre judecătorească, incapabilă sau cu o capacitate de exerciţiu restrânsă;
• are antecedente penale rezultate din infracţiuni ce nu au fost ridicate sau stinse în modul stabilit de
lege;

89
 • funcţionarul public nu poate ocupa o funcţie în subordine sau sub controlul funcţiilor deţinute în
aceeaşi autoritate sau în altele de rudele lui directe sau de rudele lui prin alianţă.
În cadrul procedurii de recrutare apare necesitatea verificării preventive a fiecărui candidat în parte
privind corespunderea acestuia pentru postul vacant, parcurgând rând pe rând toate condiţiile şi restricţiile de
acces la funcţia publică. Acest proces complex implică cheltuieli de resurse materiale, financiare şi timp din
partea ambelor părţi: a celui care candidează pentru funcţia publică şi a celui care efectuează recrutarea
personalului în cadrul autorităţii publice respective.
Conform articolului 14, alin. (1) din legea serviciului public, ocuparea funcţiilor publice se face prin
angajare, numire, alegere, concurs. Ocuparea funcţiilor publice prin numire se efectuează de autoritatea
publică ierarhic superioară sau de persoana cu funcţie de răspundere împuternicită (alin. (4)), iar ocuparea
funcţiilor publice prin angajare, alegere şi concurs se efectuează de autoritatea publică în cadrul căreia
persoana urmează să lucreze(alin. (5)). Potrivit art. 17, încadrarea în funcţia publică se face prin emiterea
unei hotărâri (decizie, dispoziţie) sau a unui ordin.
Concluzia relevantă este că recrutarea nu este efectuată de manageri pe resurse umane, ci de persoane
incompetente în acest domeniu, iar actul (hotărârea sau ordinul) emis de această autoritate se supune doar
controlului de legalitate, adică se urmăreşte respectarea cadrului legal şi mai puţin alegerea optimă a
viitorului personal. De asemenea, recrutarea personalului este efectuată după metode şi tehnici mai mult
intuitive şi mai puţin ştiinţifice, fapt ce şi demonstrează angajarea personalului pe bază de colegialitate,
rudenie sau simpatie şi nicidecum pe bază de merit.
Pentru ca sistemul de recrutare să fie acceptat de societate, să fie eficient, el trebuie să se bazeze pe
următoarele principii (cuprinse în Concepţia cu privire la politica de personal în serviciul public, aprobată
prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. 1227-XV din 18.07.2002):
1) publicitate – care presupune informarea cât mai largă a populaţiei pe întreg teritoriul ţării (pentru
ca funcţiile vacante să fie completate cu persoane competente) şi respectarea dreptului cetăţenilor
la încadrarea în serviciul public;
2) obiectivitate – care presupune oferirea oportunităţilor egale tuturor candidaţilor; asigurarea
selecţiei fără prejudecăţi; prevenirea oricărei intervenţii politice şi influenţe din partea VIP;
garantarea că nu va fi admisă discriminarea pe motive de sex, vârstă, naţionalitate, apartenenţă
(sau neapartenenţă) la unul din partide;
3) Alegerea după merit – care presupune selectarea celor mai calificate, capabile şi competente
persoane;
4) Transparenţa – care presupune asigurarea transparenţei întregului proces de recrutare.
Încălcarea acestor principii de asemenea demonstrează caracterul problematic al recrutării personalului
în administraţia publică. În aceeaşi Concepţie este specificat faptul că autorităţile publice vor prevedea în
bugetele sale anuale mijloacele pentru finanţarea activităţilor de recrutare a personalului: publicitatea,
procurarea şi/sau multiplicarea formularelor de aplicare, registrelor şi altor materiale necesare. Însă dacă
analizăm un buget, observăm că în capitolul Cheltuieli nu este specificat nici pe aproape acest fapt, fie din
motiv de incompetenţă, fie din lipsa de resurse financiare.
De asemenea, problematica recrutării personalului în cadrul administraţiei publice este determinată şi de
factorii ce demotivează individul să candideze la o funcţie publică şi anume:
• Salariu fix, stabilit de legislaţie şi care nu se supune negocierilor, de regulă este mai mic decât cel
oferit pentru prestare de servicii de muncă similare în sectorul privat;
• Condiţiile de muncă mai puţin favorabile;
• Funcţia publică implică un grad înalt de răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională şi penală
şi sancţiunile aplicate pentru fiecare tip de încălcare;
• Efectuarea regulată a controlului politic, administrativ şi judecătoresc asupra activităţii
funcţionarului public;
• Fiecare funcţionar public este investit prin lege cu atribuţii şi responsabilităţi, iar încălcarea
acestora atrage după sine un anumit tip de răspundere, materializată în sancţiune;
• Avansarea în post este reglementată de legislaţie şi nu depinde de preferinţele conducătorului
autorităţii publice respective, astfel fiind limitată;
• Procedura de recrutare este foarte sofisticată;
• Corupţie şi abuz de putere în cadrul autorităţilor publice.

90
10. DREPT PRIVAT

91
 RESPECTAREA DREPTURILOR CONSUMATORILOR
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Andone Daniela, an. IV, EGD
Cond. şt.: lect. sup. Vlad Rusu

Protecţia consumatorului este o politică de stat relativ recentă, care a apărut ca răspuns la situaţia
în care se găseşte consumatorul, în faţa unei abudenţe de bunuri şi servicii pe o piaţă în continuă
expansiune, care, în afară de avantajele pe care i le oferă, îi creează şi multiple dificultăţi.
Consumatorul nu mai este cumpărătorul izolat de altă dată, care achiziţiona bunuri de pe o piaţă de
mici dimensiuni; el s-a transformat într-un element al consumului de masă; face obiectul companiilor
publicitare şi al presiunilor exercitate de grupul de producători şi distribuitori care controlează şi
determină funcţionarea pieţei.
Ca purtător al cererii, consumatorul joacă un rol important în cadrul mecanismului de piaţă,
constituind în acelaşi timp elementul de referinţă al tuturor activităţilor întreprinse de toţi agenţii
economici, fie ei producători, comercianţi sau prestatori de servicii.
Consumatorul, respectiv populaţia este principalul destinatar al celei mai mari părţi din volumul
de produse ce se realizează şi importă de societate, fiind tot el cel care închide un ciclu al procesului
economic, astfel încât orice dereglare în acest sector ar putea avea repercusiuni dintre cele mai
nefavorabile asupra unei economii.
Guvernele din toată lumea reliefează protecţia consumatorilor constituind o politică prioritară.
Odată cu trecerea la economia de piaţă problema privind protecţia consumatorilor a apărut şi în
Republica Moldova, acumulându-se pe parcursul anilor multiple probleme în ceea ce priveşte
consumatorii şi protecţia lor, cum ar fi: structura produselor destinate consumatorului; preţurile la
care îşi pot procura produse; calitatea produselor; sistemul de informare; sistemul de comercializare a
produselor şi calitatea serviciilor comerciale.
Economia unei ţări implică activitatea unui număr foarte mare de agenţi economici care
efectuează operaţii complexe de natură diferită pentru a produce, a finanţa, a asigura, a redistribui şi a
consuma bunuri.
Astfel, observăm o clară conexiune între consumatori ca persoane fizice şi consumatori ca agenţi
economici, care atât unii cât şi cei din urmă necesită respectarea drepturilor lor care ar duce la
satisfacere din punct de vedere social, economic, juridic şi politic.
O primă încercare de soluţionare a problemei care devenea tot mai acută a fost adoptarea Legii
Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor nr. 1453-XII din 25.05.1993, Monitorul Oficial
al R.M. Nr. 10 din 30.10.1993.
În Republica Moldova elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul protecţiei
drepturilor consumatorilor se efectuează de către Departamentul de Standardizare şi Metrologie şi de
o serie de organe ale administraţiei publice împuternicite cu funcţii de protecţie a consumatorilor în
domeniile respective.
Până în anul 2001, Republica Moldova era unica ţară din Europa în care nu exista o organizaţie
neguvernamentală specializată în protecţia drepturilor consumatorilor.
În prezent, în Republica Moldova există un şir de organizaţii care au drept scop apărarea şi
protejarea consumatorilor: Centrul pentru Protecţia Drepturilor Consumatorilor; Asociaţia de protecţie
Drepturilor Consumatorilor; Centrul pentru Protecţia Juridică a Drepturilor Consumatorilor; Asociaţia
„Astra”; „Pro-consumator”; Asociaţia Avocaţilor Liber – Profesionişti din Republica Moldova fondată
în anul 2001.
Un rol important l-a avut şi mass-media prin publicarea în ziarele: săptămânalul juridic
„Dreptul”, revista „Legea şi Viaţa”, a articolelor din Legea cu privire la drepturile consumatorilor.
Aşadar, se observă o ascensiune treptată a evoluţiei dezvoltării spiritului de respectare a
drepturilor consumatorilor însă, să fim de acord că mai avem o cale lungă de parcurs ca toate
scopurile propuse să fie nu atât pe hârtie, cât şi în practică realizate precum şi aspiraţia de a ne
apropia de nivelul în domeniul protecţiei consumatorilor a ţărilor europene sau SUA.
După cum ştim pentru integrarea în Uniunea Europeană sunt necesare respectarea condiţiilor
propuse şi una din ele fiind protecţia consumatorilor, precum modul şi gradul de respectare a
drepturilor consumatorilor.

92
 Un exemplu pentru Republica Moldova ar fi cazul României, care începând cu data de 15 mai
1999 participă la sistemul – TRAPEX (Sistemul Tranzacţional de Schimb Rapid de Informaţii) între
ţările centrale şi est-europene cu privire la produse cu risc grav şi imediat pentru acest consumator.
Acest sistem este asemănător cu sistemul RAPEX existent în Europa şi care funcţionează din anul
1994. Sistemul TRAPEX este specific ţărilor candidate la Uniunea Europeană şi are sediul la
Budapesta.
O serie de ţări au adoptat măsuri de protejare pentru defavorizaţi din cadrul tranzacţiilor
comerciale. Evident că defavorizaţii sunt consumatorii ale căror interese sunt adeseori variate, dar
sunt defavorizaţi de slaba lor capacitate de negociere cu agenţii economici. De aceea, este necesară o
politică de protecţie a consumatorilor cu o serie de factori care să aibă fiecare un rol bine determinat.
Teoria protecţiei consumatorilor este tot mai mult studiată la nivelul diverselor comunităţi
internaţionale, guvernamentale şi neguvernamentale, pentru stabilirea măsurilor necesare pentru
crearea cadrului necesar, legislativ şi instituţional protecţiei reale a consumatorilor.
Un rol deosebit în protecţia consumatorilor îi revine, pe plan mondial, organizaţiei Internaţionale
a Uniunilor de Consumatori (IOCU) fondată în 1960. Este organizată ca o fundaţie nonprofit,
reprezentând interesele a 200 de organizaţii din toată lumea. Aspectele activităţii IOCU sunt:
− promovarea colaborării între membri prin schimburile de mărfuri, de experienţă;
− extinderea mişcării consumeriste şi sprijinirea organizaţiilor consumeriste nou ncreate;
− respectarea intereselor consumatorilor în forurile internaţionale.
SUA serveşte drept exemplu politica dusă în ceea ce priveşte protejarea drepturilor
consumatorilor şi respectarea lor. Implicarea cea mai serioasă din istoria guvernului federal a fost cea
din perioada anilor ’60-’70. În această perioadă au fost înaintate mai mult de 50 de legi şi au fost
stabilite circa 100 de programe, privind promovarea intereselor consumatorilor. La preşedinţie există
un consilier special pentru problemele consumatorilor.
Republica Moldova se află la o distanţă foarte mare până a ajunge la nivelul SUA. Spre deosebire
de SUA, în Republica Moldova nu există un reprezentant la Preşedinţia Republicii Moldova care ar
apăra interesele şi reprezenta consumatorii.
Uniunea Europeană are în obiectiv un program comunitar privind Piaţa Unică care are drept scop
eliminarea numeroaselor obstacole care împiedică schimburile între statele membre. Astfel, în cadrul
Pieţei Unice cu peste 373.000.000 de consumatori aceştia să beneficieze de avantaje evidente care să
permită o creştere a calităţii vieţii.
La nivelul Uniunii Europene se găsesc patru organizaţii mari care promovează interesele
consumatorilor cum sunt: Biroul European al Uniunii Consumatorilor; Confederaţia Europeană a
Sindicatelor; Confederaţia Organizaţiilor Familiale ale Comunităţii Europene care pune accent pe
familie ca entitate de bază a mişcării consumeriste; Comunitatea Europeană a Cooperativelor de
consum.
15 martie este Ziua Internaţională a Consumatorilor. Astfel, darul cel mai de preţ a fiecărui
consumator în parte este respectarea drepturilor. Dar realizarea respectării drepturilor sale, în mare
parte depinde şi de el cum va reacţiona, participa şi contribui la faptul dat.

ПРОБЛЕМЫ В ОБЛАСТИ ПРАВОВОГО РЕГУЛИРОВАНИЯ

ПРОМЫШЛЕННЫХ РИСУНКОВ И МОДЕЛЕЙ
Некит Екатерина, IV курс, Общая экономика и право
Науч. рук.: д-р Алена Чокырлан

В условиях перехода Республики Молдова к рыночной экономике особую актуальность

приобретают вопросы правового регулирования и использования промышленных рисунков и
моделей, поскольку на сегодняшний день дизайн является одним из важнейших факторов,
определяющим конкурентоспособность товара.
По причине своей новизны существующие в РМ нормативные акты, предоставляющие
правовую охрану промышленным моделям и рисункам, не лишены недостатков. В этой связи
большой интерес для нас представляет законодательство о промышленных образцах
Европейского Союза [2, 3].

93
 Проведем сопоставительный анализ законодательства РМ и Евросоюза в области правового
регулирования промышленных образцов.
Первое существенное отличие наглядно проявляется уже в самом законодательном
определении понятия «промышленный образец» [2, ст. 1; 3, ст. 3; 5, ст. 4]. Европейский
законодатель относит указанное понятие не только к внешнему виду изделия в целом, но и к
его части. Поэтому в ЕС, в отличие от РМ, охрана может быть предоставлена неотделимым
частям изделия: внешнему виду ручки пивной кружки, носика чайника, рисунка на майке и так
далее.
Еще одним обстоятельством, приводящим к сужению круга изделий, внешний вид которых
может получить охрану в РМ, является исключение из числа охраноспособных промышленных
образцов, формы которых нестабильны, том числе тех, которые в рабочем режиме могут быть
охарактеризованы формообразующими и другими признаками внешнего вида изделий [5, ст. 7].
Так, в РМ, в отличие от ЕС, не может получить охрану форма фонтана в рабочем состоянии.
Существенным недостатком законодательства РМ можно назвать отсутствие
законодательного закрепления такого условия охраноспособности как «оригинальность».
Согласно законодательству Российской Федерации, оригинальность существует, когда
существенные признаки промышленного образца обусловливают творческий характер
особенностей изделия [4, ст. 8]. Такого же подхода придерживается европейский законодатель.
Представляется необходимым подчеркнуть и в законодательстве РМ, что промышленный
образец должен быть не только новым, но и оригинальным, индивидуальным, несущим в себе
элемент творчества.
Особым вопросом в обсуждаемой сфере является проблема отношений между автором и
работодателем , связанных с вознаграждением за «служебный» промышленный образец.
Согласно законодательству РМ, при создании «служебного» промышленного образца, автор
имеет право на вознаграждение, соразмерное выгоде, которая при надлежащем использовании
промышленного образца получена работодателем или могла бы быть им получена [5, ст. 10].
Однако определение «соразмерное выгоде» достаточно субъективно. Возникает вопрос, как эту
соразмерность определить? Законодатель указывает, что размер вознаграждения
устанавливается по договоренности сторон [6, ст. 18]. Однако свобода договора в рамках
служебных отношений не абсолютна. У работодателя есть возможность оговорить выгодный
для него скромный размер служебного вознаграждения, а работник, находясь в зависимом
положении, зачастую соглашается с таким договором. Минимальные же ставки вознаграждения
на такой случай законодателем не предусмотрены, что дает простор воле работодателя. Если же
возникают споры о размере вознаграждения, законом предусмотрена возможность обращения
сторон в суд [5, ст. 10; 6, ст. 26]. Однако на сегодняшний день вопрос о размере
вознаграждения создателям «служебных» промышленных образцов практически не озвучен в
судах РМ. Но это не значит, что у работников нет претензий к работодателям. Просто, как
отмечалось ранее, работодатели зачастую диктуют свои условия, которые работники
вынуждены принимать, чтобы сохранить за собой рабочее место. Почву для такого давления
создает недостаточное знание работниками своих гражданских прав.
В связи с указанными обстоятельствами целесообразным представляется установить
минимальные ставки вознаграждения за «служебные» промышленные образцы, довести права
работников до их сведения, например, путем введения типовых проформ «служебных»
договоров, а также ввести своего рода контроль за действиями работодателей во избежание
ущемления прав работников.
Библиография:

I. Международные и иностранные нормативные акты:

1. Парижская конвенция по охране промышленной собственности от 20.03.1883.
2. Директива 98/71/ЕС Европейского Парламента и Совета Европейского Союза по
правовой охране промышленных образцов от 13.10.1998.
3. Постановление Совета Европейского Союза № 6/2002 от 12.12.2001.
4. Патентный Закон Российской Федерации № 22 – ФЗ от 07.02.2003.
II. Нормативные акты Республики Молдова:
5. Закон РМ «Об охране промышленных рисунков и моделей» № 991 – XIII от 15.10.1996. //
Официальный монитор № 10 – 11 от 13.02.1997.

94
 6. Постановление Правительства РМ «Об утверждении Положения об объектах
промышленной собственности, созданных в ходе выполнения служебных обязанностей»
№ 1609 от 31.12.2003 // Официальный монитор № 6 – 12 от 01.01.2004.
III. Научно-практическая литература:
7. Белов В.В., Денисов Г.М., Виталиев Г.В. Интеллектуальная собственность.
Законодательство и практика его применения. Учеб. пособие. – Москва: Юрист, 1999.
8. Борохович Л.Г., Монастырская А.Л. Ваша интеллектуальная собственность. – Санкт-
Петербург: Питер, 2001.
9. Гришаев С.П. Интеллектуальная собственность. Учеб. пособие. – Москва: 2004.
10. Алексеева О. Российское законодательство о промышленных образцах: соотношение с
законодательством ЕС и перспективы совершенствования // Интеллектуальная
собственность. – 2005. № 11.
11. Иванова И. Вознаграждение за служебное изобретение // Интеллектуальная
собственность. – 2005. № 12.

PROBLEMELE INSOLVABILITĂŢII ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Sandulescu Stanislav, an. IV, EGD
Cond. şt.: lect. sup. Vlad Rusu

Societăţile comerciale se constituie pentru a desfăşura activitatea de întreprinzător în scopul

obţinerii şi împărţirii beneficiului între asociaţi. Dar deosebit de importantă în activitatea de
întreprinzător este şi executarea obligaţiilor pecuniare, neexecutarea în termen a acestora având
consecinţe negative nu numai asupra creditorului, lipsindu-l de mijloace băneşti, ci şi asupra altor
întreprinzători, cu care creditorul se află în raporturi juridice.
Întreprinzătorii care nu-şi onorează obligaţiile ajunse la scadenţă pot fi siliţi să o facă aplicându-
li-se concomitent sancţiuni legale şi contractuale. În cazuri extreme, societăţilor debitoare cu active
(lichidităţi) insuficiente li se pot intenta procese de insolvabilitate pentru asigurarea unei satisfacţii
proporţionale a creanţelor din activele rămase.
În Republica Moldova, instituţia dată a apărut odată cu adoptarea Legii cu privire la faliment nr.
851/1992, apoi în Legea cu privire la faliment nr. 786/1996. Însă în 2001, a fost adoptată o nouă lege
care a modificat denumirea instituţiei respective şi a folosit în locul termenului faliment, termenul
insolvabilitate.
Procedura de insolvabilitate, în Republica Moldova, se intentează şi are loc în concordanţă cu
Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14.11.2001 şi cu Codul de Procedură Civilă, scopul ei fiind
desemnat în art.1 al legii menţionate mai sus, care presupune satisfacerea colectivă a creanţelor
creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii planului
sau prin lichidarea patrimoniului lui şi distribuirea produsului obţinut.
Sub aspectul evoluţiei Legii, este evident caracterul instabilităţii ei. Aceasta creează o stare
neplăcută agenţilor economici care, nereuşind practic să se acomodeze cu prevederile legale, se află
permanent într-o stare de haos. Mai mult ca atât, Legea insolvabilităţii nr. 632/2001 are la bază Legea
Germaniei, moment în care situaţia economică a Republicii Moldova nu face faţă celei germane.
Astfel, întrucât insolvabilitatea reprezintă un proces judiciar (desfăşurat şi supravegheat de
instanţă), este necesar de a studia această instituţie anume în domeniul dat (practic), ce-ar permite
evidenţierea problemelor cu care se ciocnesc zi de zi atât judecătorii, cât şi ceilalţi participanţi la
procesul de insolvabilitate.
Conform art.7 din CPC al RM, procedura poate fi: contencioasă (acţiunea civilă) sau
necontencioasă (procedura specială, procedura în ordonanţă), nefiind stipulat cărei proceduri se
atribuie insolvabilitatea şi care este natura ei juridică.
Potrivit opiniei dlui Valentin Barbă, judecător la Curtea Supremă de Justiţie, procesul de
insolvabilitate este unul deosebit prin felul său, întrucât instanţa de judecată are un rol specific
(intentarea şi supravegherea procesului), precum şi părţile au calitatea de creditor şi debitor, în loc
de pârât, reclamant sau petiţionar.
Astfel, este necesară efectuarea unor acţiuni de tehnică legislativă privind indicarea expresă, în
CPC al RM, a naturii juridice a procedurii de insolvabilitate.

95
 Intentarea procesului de insolvabilitate poate fi efectuată atât de creditor, cât şi de debitor în baza
cererii introductive. În cazul în care creditorul înaintează cererea introductivă, el trebuie să confirme
instanţei că cerinţele sale faţă de debitor sunt certe, întemeiate. Dar dacă procesul de insolvabilitate
este un proces civil, atunci pârâtul (debitorul) poate înainta cererea reconvenţională, ce-ar transforma
procesul de insolvabilitate într-un litigiu pe un termen nedeterminat. În acest caz, instanţa de judecată
(Curtea de Apel Economică) respinge cererea creditorului din motivul existenţei litigiului, care
urmează a fi soluţionat în instanţele de drept comun.
Deci, Curţii de Apel Economice, într-o asemenea situaţie, îi revin doar atribuţiile privind
desfăşurarea procesului de insolvabilitate atât prin procedura planului, care presupune redresarea,
restabilirea solvenţei debitorului, cât şi prin lichidarea acestuia şi repartizarea între creditori a banilor
obţinuţi.
Astfel de situaţii lipsite de o tratare legislativă corespunzătoare, duc la imposibilitatea soluţionării
cât mai rapide a procedurii de insolvabilitate, astfel tergiversându-se rezolvarea cauzei.
De cele mai dese ori neatingerea rezultatului dorit în cadrul procesului de insolvabilitate se
datorează necompetenţei administratorilor numiţi. Astfel, este necesară numirea şi acordarea
licenţelor administratorilor într-un mod cât mai strict.

ИНФОРМАЦИЯ – КАК ОБЪЕКТ ГРАЖДАНСКИХ ПРАВ

Фищук Сергей, III курс, Общая экономика и право
Науч. рук.: ст. преп. Вероника Токаренко

Одним из следствий технического прогресса стало активное внедрение информации в

экономический оборот. Это свидетельствует об актуальности и практической значимости
исследования этой проблематики, в частности в гражданском праве, т.е. рассмотрение
гражданско-правового регулирования общественных отношений, где объектом является
информация. Цивилистика разработала несколько взглядов по- поводу правового статуса
информации.
Так, целый ряд ученых считают, что объектом гражданских прав может быть только
задокументированная информация, к которой следует применять правила гражданского
законодательства о вещах, т.е. с этой точки зрения, информация для ее включения в систему
правового регулирования должна быть представлена в некотором виде, только после чего она и
станет объектом права, и только тогда к ней будет возможен доступ и ее использование.
Документированная информация есть по сути дела объект материальный, что дает основания
относить ее к категории вещей, а это значит, что на нее распространяется право собственности
[7, с. 20]. Законодатель подтверждает данную позицию, так в Законе РМ об информатизации и
государственных информационных ресурсах от 2003 г. отраженно, что «объектами права
собственности государства в сфере информатизации являются: документированная
информация, информационные ресурсы» и т.п. [3, ст. 4].
Второй существующий в правовой науке взгляд заключается в отнесении информации к
нетрадиционным объектам интеллектуальной собственности. Одним из представителей данной
точки зрения является профессор А.П. Сергеев. Он считает, что объектом гражданских прав
могу т быть только коммерческая или служебная тайны, т.е. обусловленные экономическими
интересами и интересами конкурентной борьбы, преднамеренно скрываемые от третьих лиц
сведения. С точки зрения Сергеева, «любой объект интеллектуальной собственности должен
быть благом нематериальным, являться результатом интеллектуальной деятельности, на
который за достигнувшим его лицом или правообладателем признается исключительное право
на использование» [9, с. 675]. Он также отмечает, «что информация по своей сути
нематериальна», а «будучи плодом человеческих усилий, она подпадает и под такой признак
интеллектуальной собственности, как результат интеллектуальной деятельности» [9, с. 675]. По
поводу монопольного владения и пользования информацией, он замечает, что оно «возможно,
но при условии, что информация неизвестна третьим лицам» [9, c.676]. Следовательно, только
информация, составляющая коммерческую или служебную тайны, с точки зрения Сергеева,
является объектом интеллектуальной собственности.
Наконец третье течение [8] в юридической науке представлено точкой зрения о том, что

96
информация не является ни вещью, ни объектом интеллектуальной собственности.
Представители данной позиции полагают, что информация обладает слишком ярко
выраженным рядом характерных черт, что позволяет говорить о ней как о самостоятельном
явлении. В работах данного направления приводятся рассуждения, критикующие оба других
направления в правовой науке.
Необходимо также отметить, что Гражданский кодекс РМ от 2002 г. [1] напрямую не
относит информацию ни к объектам вещных прав, ни к объектам исключительных прав, тем
самым, оставляя вопрос на эту тему открытым. Но это не говорит о том, что информация не
является объектом гражданских прав, потому что исходя из ряда нормативных актов РМ
[2,3,4,5,6] мы видим, что информация является объектом права, в том числе и гражданского
права. В силу этого автор предлагает следующее:
Во-первых, следу ет закрепить в ГК РМ положение об информации, как объекте
гражданского права.
Во-вторых, нужно определиться с правовым статусом данного объекта; по мнению автора,
информацию нельзя относить ни к вещам, ни к объектам интеллектуальной собственности, так
как информации присущи определённые признаки, отделяющие её от других объектов
гражданских прав.
В-третьих, необходимо заметить, что Республика Молдова сейчас находится на стадии
перехода к информационному обществу, основой которого является информационное
законодательство, поэтому следует сейчас уделить внимание данному вопросу, чтобы в
будущем избежать различного рода проблем.

Библиография:

1. Гражданский Кодекс № 1107-XV от 06.06.2002 // ОМ № 82-86/661 от 22.06.2002.

2. Закон РМ о доступе к информации № 982-XIV от 11.05.2000 // ОМ № 88-90/664 от
28.07.2000.
3. Закон РМ об информатизации и государственных информационных ресурсах № 467-XV от
21.11.2003 // ОМ № 6-12/44 от 01.01.2004.
4. Постановление Правительства РМ об учреждении Официальной страницы Республики
Молдова и консолидации национальной информационной инфраструктуры № 355 от
02.04.1998 // ОМ № 56-59/373 от 25.06.1998.
5. Указ Президента РМ об образовании Совета по информационным ресурсам и
информатизации № 740-II от 26.08.1998 // ОМ № 84/564 от 10.09.1998.
6. Указ Президента РМ о создании информационного общества в Республике Молдова №
1743-III от 19.03.2004 // ОМ № 50-52/300 от 26.03.2004.
7. Бачило И.Л. О праве собственности на информационные ресурсы //Информационные
ресурсы России, 1997 г., № 4, С. 19-23.
8. Дозорцев В.А. Информация как объект исключительного права // Дело и право, 1996 г., № 4.
С. 27-35.
9. Сергеев А.П. Право интеллектуальной собственности в Российской Федерации: Учеб.
Москва: ПБОЮЛ, 2000.

ФОНДОВЫЙ РЫНОК РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА –

ПРОБЛЕМЫ И ТЕНДЕНЦИИ
Гуцу Александр, IV курс, Общая экономика и право
Науч. рук.: ст. преп. Вероника Токаренко

В Республике Молдова Фондовая биржа (ФБМ) была учреждена в декабре 1994 года
согласно Закону РМ об обращении ценных бумаг и фондовых биржах № 1427-XII от 18 мая
1993 г. [1]. ФБМ является акционерным обществом закрытого типа. В создании биржи
участвовало 34 учредителя – профессиональных участников рынка ценных бумаг. Первые
сделки были проведены 26 июня 1995 года, этот день и считается днем рождения Фондовой
биржи Молдовы. Первоначально уставный капитал биржи составлял 238000 лей, в настоящее

97
время 500000 лей. С появлением Закона РМ о рынке ценных бумаг № 199-XIV от 18.02.1998 г.
[2], Фондовая биржа Молдовы получила статус саморегулируемой некоммерческой
организации [2, п.6, 9 ст.44].
Фондовая биржа Молдовы (ФБМ) по большому счету пока не выполняет свои функции,
являясь формальным посредником в сделках купли-продажи ценных бумаг, а не местом, где
определяется (и в каждый момент времени изменяется) рыночная цена акций под воздействием
спроса и предложения. Так, в 2004 году на ФБМ было зарегистрировано 1855 сделок на 281,9
млн. леев, что составило 0,88% от ВВП [4]. На крупных биржах мира такое количество сделок
регистрируется в течение нескольких минут. Из положительных тенденций на ФБМ можно
отметить уменьшение доли обменных сделок SWAP: в 1998 г. они составляли 70% от
о б щ е г о о б ъ е м а , в 2 0 0 4 г . – 2 , 2 4 % . Исходя из всех вышеизложенных данных, можно
сделать вывод о развитии ФБМ [5].
Возможны два пути развития фондового рынка: революционный и эволюционный.
Революционный вариант развития фондового рынка предполагает стимулирование различными
финансовыми рычагами (в частности, налоговыми льготами) эмиссий акций и/или облигаций
молдавских предприятий. Однако с появлением на рынке хотя бы нескольких новых
организаций, целью которых будет обманным путем привлечь капитал, а затем исчезнуть,
можно будет забыть о его развитии ещё на период от 3-5 лет. Поэтому более предпочтительным
представляется развитие фондового рынка по эволюционному пути. Но для этого в первую
очередь необходимо разобраться, почему во всем мире предприятиям и домашним хозяйствам
очень выгодно пользоваться услугами фондового рынка, играющим существенную роль в
национальных экономиках, а у нас – нет? По мнению автора, основными проблемами
Фондового рынка Молдовы являются высокий уровень издержек, связанных с эмиссией ценных
бумаг и высокая степень недоверия экономических агентов к транспарентности и
эффективности фондового рынка.
Еще одной проблемой, с которой сталкивается фондовый рынок РМ на современном этапе
является недоверие общества к фондовому рынку. Это недоверие также небеспочвенно, так как
в недавнем прошлом абсолютное большинство простого населения было обмануто и
обворовано в результате проводимой правительством так называемой «боновой», или
приватизационной политики. Юридические нормы о защите прав инвесторов закреплены в
Разделе IV Закона РМ о рынке ценных бумаг [2], но, к сожалению, они не имеют практической
реализации. Решением данной проблемы может быть разработка специального закона,
предлагающего конкретные практические меры, защищающие интересы участников рынка
ценных бумаг Республики Молдова.
Подводя итог всему вышесказанному, хотелось бы отметить, что для дальнейшего
эффективного развития ФБМ необходимо незамедлительно произвести ряд действий:
1) возрождение доверия к ценным бумагам, убеждение общества в надежности и
практичности ценных бумаг путем принятия закона, который защищал бы права и
законные интересы инвесторов, в частности, путем регулирования создания и
деятельности Центра по защите прав инвесторов, работающего с предприятиями, не
желающими самостоятельно производить выплаты, и тем самым уменьшая их
количество и восстанавливая доверие общества к ценным бумагам;
2) упрощение доступа к ФБМ и ценным бумагам в целом (одним из вариантов может
стать доступ к ФБМ посредством интерактивного режима);
3) сокращение издержек, связанных с эмиссией ценных бумаг, т.е. уменьшение
обязательных выплат, связанных с эмиссией (сборы, налоги и т.д.).

Библиография:
I. Нормативные акты:
1. Закон РМ об обращении ценных бумаг и фондовых биржах № 1427-XII от 18.05.1993 //
Официальный монитор № 2 от 30.05.1993. (Документ утратил силу со дня вступления в
силу Закона РМ № 199-XIV от 18.11.98 г.).
2. Закон РМ о рынке ценных бумаг № 199-XIV от 18.02.1998 // Официальный Монитор №
27-28 от 23.03.1999.
II. Научно-практическая литература:
3. Возрождение экономики – возрождение страны // Агентство «Инфотаг», 16.04.1997,
www.vedomosti.md.

98
 4. Мацуй Вадим. Финансовые рынки как компонент модернизации экономики // CISR/ASE,
www.press.try.md.

Список сокращений:
1. ВВП – внутренний валовой продукт;
2. РМ – Республика Молдова;
3. ФБМ – Фондовая биржа Молдовы.

PROBLEMELE CU CARE SE CONFRUNTĂ ACŢIONARII S.A. ÎN

MOLDOVA LA MOMENTUL ACTUAL
Balta Sergiu, an. IV, EGD
Cond. şt.: lect. sup. Vlad Rusu

Pe teritoriul Republicii Moldova prima societate pe acţiuni atestată este Societatea anonimă
Belgiană, constituită în 1986, care avea în proprietate tramvaiele şi liniile de tramvaie din Chişinău.
Aceasta avea un capital social de 11 milioane franci, divizat în 11 mii acţiuni, ai căror principali
deţinători erau două corporaţii belgiene Compania generală de căi ferate şi electricitate cel 5120 de
acţiuni şi Compania căilor ferate din Belgia cu 5020 de acţiuni, iar restul acţiunilor, în număr de 860,
fiind deţinute de 7 persoane fizice. După declararea independenţei la 27 august 1991 şi ca urmare a
trecerii la economia de piaţă a apărut necesitatea înlocuirii reglementărilor vechi cu altele noi. Astfel,
după adoptarea Legii cu privire la proprietate nr.459/1991 a urmat adoptarea unui şir de acte
normative economice printre care Regulamentul societăţilor economice şi Legea privind societăţile pe
acţiuni nr. 1134/1997.Ca urmare au fost scoase spre privatizare o mulţime de întreprinderi publice.
Unele din principalele probleme cu care se confruntă acţionarii la momentul actual în RM sunt
următoarele: radierea acţionarilor din Registrul acţionarilor; pierderea dreptului de a obţine
dividende; neinformarea acţionarilor; conflictul de interese dintre acţionari; lipsa unor organizaţii
neguvernamentale; lipsa unui cod de guvernanţă.
Ca rezultat al procesului de privatizare, persoanele au dat bonurile la diferite fonduri de
investiţii, acum multe fonduri de investiţii fuzionează şi numele multor acţionari sunt omise din liste.
După privatizarea pământului şi desfiinţarea fostelor colhozuri, sovhozuri peste o perioadă de
timp devine cunoscută existenţa unor acţiuni, iar în registrul registratorului independent este
înregistrat fostul colhoz, care schimbându-şi forma organizatorico-juridică în societăţi pe acţiuni a
prevăzut în statut, că dacă nu sunt ridicate dividendele în termen mai mare de 3 ani ele se transferă în
contul societăţii pe acţiuni.
La momentul actual, multe societăţi pe acţiuni nu expediază informaţii cu privire la locul, data,
ora când va avea loc adunarea generală. Prezenţa informaţiei şi transparenţei în cadrul administrării
societăţilor pe acţiuni trebuie să asigure buna funcţionare a societăţii iar informaţia relevantă asupra
funcţionării trebuie să fie prezentată corect şi la timp, inclusiv situaţia financiară, performanţa,
proprietatea şi conducerea societăţii. Piaţa valorilor mobiliare nu e dezvoltată. Acţionarul din acest
considerent nu-şi poate vinde acţiunile sale la un preţ convenabil. Deseori valoarea nominală a
acţiunii este de l leu, în cel mai bun caz, dar poate ajunge şi la 25-45 bani acţiunea, iar dividendele
sunt de 25 procente din valoarea nominală. Acţionarii pierd interesul faţă de acţiunile pe care le deţin
fiind un rezultat al situaţiei de fapt. Deseori apar conflicte de interese între acţionarii minoritari care
au interesul doar să ia dividendele şi acţionarii majoritari care doresc să investească.
În RM lipsesc organizaţii neguvernamentale, care să se preocupe de protecţia drepturilor
acţionarilor. Pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, acţionarii sunt în drept, în modul
stabilit de legislaţie, să sesizeze organele de conducere ale societăţii, Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare în instanţa judecătorească.
Pentru rezolvarea multiplelor probleme cu care se confruntă acţionarii ar fi cazul să respecte
principiul „tratamentului egal al acţionarilor”. Organele de stat trebuie să efectueze un control mai
strict al pieţei bursei de valori şi un control mai strict asupra conducerii manageriale a societăţii, să
contribuie la găsirea numitorului comun în conflictele dintre minoritatea şi majoritate pe cale
amiabilă.
Alcătuirea unui cod etic de către reprezentanţi ai diferitelor clase de acţionari, precum şi

99
reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale ar contribui la realizarea protejării drepturilor şi
intereselor acţionarilor. Pentru o bună funcţionare e de dorit ca statutul intern al societăţii pe acţiuni
să fie adus în concordanţă cu principiile generale recunoscute în domeniul managementului
corporativ şi mai ales în concordanţă cu legislaţia europeană. Pentru a evita aceste probleme este
necesar de a informa acţionarii pentru a le ridica nivelul general de cunoştinţe juridice în privinţa
acţiunilor şi posibilităţilor de gestionarea societăţilor pe acţiuni.
În concluzie, aş putea menţiona că situaţia evoluează spre punctul pozitiv, problemele existente
sunt în proces de soluţionare cele menţionate sunt privite la general fără o descriere a motivelor
apariţiei şi a influenţei lor asupra economiei în întregime. Referitor la problemele ce ţin de legislaţie,
aceasta este într-o continuă modificare şi evoluţie iar în ultimii ani se observă tendinţa de a o aduce
în conformitate cu legislaţia europeană.

100
11. DREPT PUBLIC

101
 МЕТОДЫ УКЛОНЕНИЯ ОТ УПЛАТЫ НАЛОГОВ
В РЕСПУБЛИКЕ МОЛДОВА
Васильев Максим, V курс, EGD
Науч. рук.: д-р права Александр Армяник

С момента формирования Республики Молдова как независимого государства и перехода от

плановой экономики к рыночной налоговая система Республики Молдовы претерпела серьезные
изменения. Несмотря на старания Министерства финансов и Главной государственной налоговой
инспекции по улучшению налоговой системы, в налоговом законодательстве остались еще
недоработки, которыми пользуются граждане с целью уменьшения своих налоговых обязательств.
Проанализировав налоговое законодательство Республики Молдовы и способы по уменьшению
налоговых обязательств из международной практики, были выявлены следующие методы по
уклонению от уплаты налогов в Республике Молдова:
1. Уклонение от уплаты НДС и таможенной пошлины на выставочные товары.
2. Уклонение от уплаты налогов в результате осуществления предпринимательской
деятельности на основе патента.
3. Уклонении от уплаты подоходного налога при помощи оффшорных фирм.
4. Уклонения от уплаты взносов во внебюджетные фонды (медицинского и социального
страхования) путем оплаты заработной платы в качестве дивидендов.
Первый метод состоит из следующих этапов:
1. Заключается договор с иностранной фирмой, производящей оборудование, технику и
агрегаты, перечисленных в приложении к разделу №3 Налогового кодекса, о
представительстве этой фирмы в Республике Молдова.
2. У фирмы берется несколько экспонатов для выставки в количестве 3-5 штук.
3. Данное оборудование оформляется в таможенных органах как выставочные экспонаты (на
них не уплачивается НДС и таможенная пошлина).
4. Один экспонат устанавливается на выставке, а другие эксплуатируются, тем самым лицо
получает прибыль.
5. Через 2-3 года иностранной фирме сообщается о плохом состоянии оборудования и при
помощи Торгово-промышленной палаты оценивается его стоимость, которая реально ниже в
2-3 раза.
6. Затем данное оборудование приобретается или возвращается иностранной фирме.
В результате данных действий не уплачиваются таможенные платежи, оборудование покупается
по сниженным ценам. Данный метод не является обманом иностранной фирмы, так как
осуществляется реклама оборудования на рынке Республики Молдова.
Второй метод заключается в том, что предпринимательская деятельность осуществляется на
основе патента. В результате этого происходит уклонение от уплаты налогов, так как стоимость
патента намного ниже, чем сумма налогов, которые были бы уплачены. По данным налоговых
органов, государственный бюджет вследствие этих нарушений теряет около 40 млн. леев.
Третий метод является одним из самых распространенных во всем мире. Он заключается в том,
что прибыль от импортируемых товаров получают фирмы, находящиеся в оффшорных зонах
(странах с низкими ставками налогов), а доход фирмы на территории Республики Молдова
минимальный, близкий к нулю. В Республике Молдова данным способом хорошо пользуются
фирмы, ввозящие горюче-смазочные материалы. Это происходит следующим образом:
1. Молдавская фирма открывает фирму в оффшорной зоне.
2. Данная фирма закупает горюче-смазочные материалы у крупнейших производителей.
3. Затем продает горюче-смазочные материалы молдавской фирме по цене немного ниже, чем
цены, установленные на рынке Республики Молдова.
4. В результате, прибыль получает фирма в оффшорной зоне, а не в Республике Молдова (налог
с прибыли, уплачиваемый в оффшорной зоне, намного ниже, чем в РМ).
Четвертый метод заключается в следующем:
1. При оплате труда работодатель должен выплачивать в фонды обязательного медицинского и
социального страхования 2% и 26% соответственно из фонда заработной платы, а работник из
начисленной заработной платы 2% и 3% плюс подоходный налог (8%, 13%, 20% в
зависимости от заработной платы).

102
 2. Но работодатель уменьшает заработную плату до минимальной 550 лей (360 на микро-
предприятиях), тем самым уменьшая фонд заработной платы и увеличивая доход.
3. Этот факт приводит к тому, что работодатель должен уплатить 15% подоходного налога (что
меньше, чем 28%).
4. В свою очередь работник получает неполученную им зарплату не из фонда заработной платы,
а из прибыли работодателя (учредителя) после налогообложения.
Данный метод «хорошо» подходит к микро-предприятиям, так как на них в основном работают
учредители, которые получают дивиденды. А на предприятиях, где работники не являются
учредителями, данный способ оплаты называется «зарплата в конверте».

SEPARAREA ŞI COLABORAREA PUTERILOR ÎN STAT – CONDIŢIA

PRIMORDIALĂ A GUVERNĂRII DEMOCRATICE
Cibotaru Cristian, an. I, EGD
Сond. şt.: prof. univ. dr. hab. Ion Guceac

În limbajul curent, cuvintele stat, putere apar frecvent. Apare întrebarea dacă ele exprimă sau nu noţiuni
diferite, altfel spus, daca statul, în accepţiunea sa strict juridică este altceva decât putere de stat. Răspunsul
este desigur negativ. Statul nu este altceva decat organizarea statală a puterii poporului, este instituţionalizarea
acestei puterii. Teoria separaţiei puterilor, a fost îndreptată împotriva obscurantismului feudal şi a închistării
medievale, împotriva abuzurilor de putere. Teoria separaţiei puterilor a fost o reacţie împotriva monarhiei
absolute de drept divin, forma de guvernământ în care regele concentra în mâinile sale puterea supremă,
considerându-se ca o personificare a statului de unde şi celebra formulă a regelui Ludovic al XIV-lea „statul
sunt eu”.
Teoria separaţiei puterilor a avut un rol aparte, decisiv în promovarea sistemului reprezentativ, adică în
valorificarea democratică a relaţiei dintre deţinătorul suveran al puterii (poporul, naţiunea) şi organizarea
statală a puterii politice, în căutarea, în chiar organizarea statală şi funcţionarea puterii, a garanţiilor exercitării
drepturilor omului şi ale cetăţenilor. Enunţată de catre John Locke („Trate de governement civil”, 1690),
teoria separaţiei puterilor în stat este defintivată şi explicată pe larg de catre Montesqueu în celebra lucrare
„Despre spiritul legilor”. Astfel, separaţia puterilor în stat este un principiu major al democraţiei moderne,
conform căruia puterea este distribuită între cele 3 ramuri ale guvernării – puterea legislativă, puterea
executivă şi puterea judecătorească. Fiecare putere este localizată într-o instituţie separată, iar cei ce o aplică
sunt selectaţi prin diferite proceduri, au diferite termene şi sunt independenţi unii de alţii. Puterea
executivă, incluzând guvernul şi eventual şeful statului, la vârf, este însărcinată cu traducerea în practică a
legilor. În sfârşit, puterea judecătorească este investită cu soluţionarea conflictelor ce apar în societate.
Conform Constituţii Republicii Moldova, puterea suverană aparţine poporului şi el exercită această putere
prin organele reprezentative. Din analiza articolului 2 din Constituţie rezultă mai multe constatări. Astfel
autoritaţilor publice li se încredinţează doar exerciţiul puterii deci anumite împuterniciri şi nu puterea ca atare.
Nu este vorba de delegarea puterii, ci de delegarea unor funcţii ale puterii. Titularul puterii este şi ramâne
numai poporul Republicii Moldova, de aici rezultând importante consecinţe juridice, inclusiv cele referitoare
la responsabilitatea autorităţilor publice în faţa acestuia. Este explicaţia ştiinţifică a alineatului 2 al articolului
2 în sensul caruia nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Ne întrebăm dacă în Constituţia Republicii Moldova îşi găseşte expresia principiul separării puterilor în
stat. Examinând prevederile Constituţiei Republicii Moldova putem constata că ea stabileşte echilibrul
puterilor în stat şi în acest sens voi aduce câteva argumente, care sunt convingătoare şi pertinente:
a) cele trei puteri clasice se regăsesc exprimate în Constituţie: legislativul în normele privitoare la
Parlament (art.60-76.); executivul în normele privitoare la Preşedintele Republicii Moldova (art.77-
95) şi la Guvern (art.96-103.); Autoritatea judecatorească (art.114-125);
b) Ordinea reglementării puterilor în Constituţie este ordinea clasică firească. Constituţia dă
exprimarea juridică relaţiilor şi activităţilor politice statale în succesiunea lor firească;
c) având în vedere legitimitatea împuternicirilor Parlamentului, compoziţia sa numeroasă şi larg
reprezentativă, Constituţia Republicii Moldova asigură acestuia o anumită preeminenţă în raport cu
celelalte autorităţi statale. Astfel Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a ţării (art.60), el are
funcţii de formare, alegere, numire, investire a altor autorităţi statale şi desigur a altor funcţii de
control;

103
 d) raporturile constituţionale dintre autorităţile publice se caracterizează prin implicări reciproce ale
unora în sfera de activitate ale celorlalte, implicări ce semnifică echilibrul prin colaborare şi control.
Una din structurile destinate de a veghea asupra bunei funcţionări a autorităţilor publice şi separării
efective a ramurilor puterii de stat este Curtea Constituţională, care, conform art.134 din Constituţia
Republicii Moldova, este unica autoritate de jurisdicţie constituţională, căreia îi revine rolul esenţial de a
garanta supremaţia Constituţiei. Fiind o instituţie politico-jurisdicţională, Curtea Constituţională se situează în
afara celor trei ramuri ale puterii de stat, este independentă de oricare altă autoritate publică, nu face parte din
sistemul judecătoresc şi nu poate examina probleme de drept comun. Apreciind principiul separaţiei puterilor
ca un mecanism de verificare reciprocă între puteri şi de asigurare a unui echilibru funcţional între ele, Curtea
Constituţională, prin Hotarârea nr. 10 din 4 martie 1997, a ajuns la concluzia că raţiunea ce stă la baza acestui
echilibru este atât împiedicarea manifestării hegemoniei unei puteri constituţionale, a unui partid, a unui
sindicat sau a unei clase sociale în detrimentul altora, cât şi evitarea încălcării ordinii constituţionale stabilite
prin voinţa neviciată a poporului. Cât priveşte raporturile dintre legislativ şi puterea judecătorească ele trebuie
apreciate cu luare în considerare a principiului independenţei judecătorilor de orice autoritate publică şi a
supunerii lor numai legii. Aşadar intervenţia în sfera justiţiei a altor puteri contravine principiului
constituţional. Modificările operate în Constituţie, (Legea privind modificarea Constituţiei Republicii
Moldova nr.1471 adoptată la 21.11.2002, publicată în Monitorul Oficial nr.169 din 2002.12.12, articolul
1294) privind procedura de numire a judecătorilor şi modul de formare a Consiliului Suprem al Magistraturii
contrare recomandărilor Comisiei de la Veneţia şi avizului Curţii Constituţionale, suprimă principiul
separaţiei puterilor în stat şi cel al independenţei puterii judecătoreşti. Luând în considerare independenţa
judecătorului de orice autoritate publică, cerinţă impusă de art.137 din Constituţie, desemnarea unui judecător
de către Preşedintele Republicii şi modul de formare a Consiliului Suprem al Magistraturii poate transforma
justiţia într-un instrument docil puterii.
Ca o concluzie la cele precizate mai sus se poate spune că statul este compus din trei puteri, chiar dacă
numărul organelor care le exersează ar putea fi mai considerabil, iar principiul separaţiei puterilor în stat
rămâne a fi principiul fundamental de organizare a regimului politic democratic. Necesitatea divizării puterii
între mai multe organe de stat rezidă după cum a menţionat încă Montesquieu, în condiţia că nici una din
instituţiile de stat nu-şi poate asuma reprezentarea suveranităţii, care poate aparţine numai poporului.
Bibliografie:

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.

2. Legea Republicii Moldova cu privire la Curtea Constituţională Nr.317-XIII din 13.12.94, Monitorul
Oficial al R.Moldova nr.8/86 din 07.02.1995.
3. Legea privind modificarea Constituţiei Republicii Moldova nr. 1471 adoptată la 21.11.2002, publicată în
Monitorul Oficial nr. 169 din 2002.12.12, articolul 1294
4. Baltag Dumitru, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 2002.
5. Guceac Ion, Curs elementar de drept constituţional, volumulele I-II, Chişinău 2004.
6. Lijphart A. Modele ale democraţiei. Forma de guvernare şi funcţionare în treizeci şi şase de ţări, Iaşi:
Polirom, 2000.
7. Lupu Gheorghe, Avornic Gheorghe, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 1997.
8. Negru Boris, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 1999.
9. Ţurcanu Ion, Republica Moldova independentă, 1991-2001, Chişinău, 2001.

INSTITUŢIA PREŞEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA

Corgoja Marina, an. III, EGD
Cond. şt.: lect. sup. magistru în dr. Elena Albul

Preşedinte este denumirea oficială a persoanei care stă în fruntea statului. Conform art.77 al Constituţiei
RM, Preşedintele reprezintă statul şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi
integrităţii teritoriale.1 Desemnarea şefului de stat este o problemă direct legată de forma de guvernământ.
Republica Moldova are un regim de guvernare mixtă, preluând elementele cele mai comode şi mai adecvate
situaţiilor concrete de la noi de la regimurile clasice parlamentar şi prezidenţial.2
Iniţial în RM, avem în vedere anul 1990, legislaţia prevedea alegerea Preşedintelui RM de către
Parlament. Mai apoi a fost stabilit sufragiul universal, direct.3 Aceeaşi modalitate de desemnare a
Preşedintelui o prevedea iniţial şi Constituţia RM stipulând în art.78 că Preşedintele RM este ales prin vot

104
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat de cetăţenii RM. Însă în urma modificărilor constituţionale
operate prin legea din 5 iulie 2000 s-a revenit la alegerea Preşedintelui de către Parlament.4
Odată cu schimbarea modalităţii de desemnare în funcţie a şefului de stat urmau să fie făcute şi
schimbări în legislaţie. Însă, întrucât legiuitorul nu a făcut aceste modificări au apărut lacune în sistemul de
drept, generând păreri contradictorii în privinţa legalităţii desemnării şefului de stat de către Parlament,
acestea bazându-se pe:
În primul rând, analizând modalitatea de votare care este cert prevăzută atât în art.78 al Constituţiei, cât
şi în art.1 alin(1) al Legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui, în care se spune
că : „Preşedintele RM este ales de Parlament prin vot secret”.5 Conform prevederilor Codului electoral prin
vot secret se înţelege excluderea posibilităţii de a influenţa voinţa alegătorului.6 Curtea Constituţională a fost
sesizată să interpreteze noţiunea de vot secret, deoarece deputaţii pentru a nu fi suspecţi de faptul că vor vota
pentru un alt candidat decât acela căruia a convenit fiecare fracţiune parlamentară, votau deschis în afara
cabinei de vot.7 Considerăm, că votarea în afara cabinei de vot, constituie o încălcare gravă a procedurii de
desfăşurare a votării, prin urmare aceasta cu certitudine va fi neconstituţională.8
În al doilea rând, a fost pusă întrebarea când este considerată deliberativă şedinţa publică specială a
Parlamentului pentru alegerea şefului de stat: atunci când la şedinţă asistă majoritatea deputaţilor aleşi în
număr de 51 de deputaţi sau atunci când asistă cel puţin 3/5 din numărul deputaţilor aleşi (61 de deputaţi).9
Legiuitorul nu a făcut nici o specificaţie cu referire la cvorumul deputaţilor care trebuie să participe la
lucrările şedinţei parlamentare speciale şi, implicit, la alegerile prezidenţiale, pentru ca ele să fie recunoscute
valide. Cuvântul „cvorum” ca noţiune juridică înseamnă numărul minim de membri necesar, potrivit legii,
pentru ca o adunare să fie valabil constituită sau să poată lua hotărâre valabilă. Având în vedere că, potrivit
art. 60 alin (2) din Constituţie, Parlamentul este compus din 101 deputaţi, 3/5 din numărul lor constituie 61
deputaţi. Prin urmare alegerile prezidenţiale vor fi valide doar în cazul în care la ele va participa un număr de
cel puţin 61 de deputaţi.10 Conform art. 90 al Constituţiei RM vacanţa funcţiei de Preşedinte al RM survine
în caz de: expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor
sau în caz de deces.11
Demiterea Preşedintelui RM poate avea loc în condiţiile prevăzute de art. 89 al Constituţiei în care e
stipulat că : „În cazul săvârşirii unor fapte prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele poate fi
demis de Parlament cu votul a 2/3 din numărul deputaţilor aleşi”.12
Una din deosebirile actualului text de cel precedent se referă la motivul demiterii Preşedintelui. În
actualul text se prevede că demiterea are loc în cazul săvârşirii unor fapte prin care se încalcă prevederile
Constituţiei, iar în cel precedent drept motiv de demitere servea săvârşirea unor fapte grave prin care se
încalcă prevederile Constituţiei. Era destul de dificil în vechea formulare de a constata ce este considerată
„faptă gravă” şi mult mai dificil va fi în continuare de a aprecia fapta care poate servi drept motiv de
demitere a Preşedintelui. Orice decret anulat de către Curtea Constituţională este pe motiv de încălcare a
prevederilor Constituţiei, deci poate servi drept un astfel de temei. Întrucât propunerea de demitere nu a fost
înaintată nici in unul din cazurile date, rezultă că această „faptă” nu constituie un motiv de demitere a
Preşedintelui RM. Atunci care „faptă” va constitui acest temei? Legiuitorul nu ne dă răspuns la această
întrebare, pe când doctrinarii analizând noţiunea de faptă din punct de vedere al dreptului penal o identifică
cu cea de infracţiune. Prin urmare, atunci când Preşedintele RM, va săvârşi infracţiune constituţională, adică
va încălca prevederile Constituţiei, spre exemplu cum ar fi încălcarea ordinii publice sau orânduirii de stat,
va fi tras la răspundere.
Din prevederile art.89 trebuie să reţinem şi faptul că Preşedintele poate fi ales cu votul a 3/5 din numărul
deputaţilor aleşi (un număr mai mic), iar demis cu votul a 2/3 (un număr mai mare). Deci demiterea este mai
costisitoare decât numirea şi dacă Parlamentul nu a reuşit să aleagă Preşedintele, precum şi s-a întâmplat la
finele anului 2000, atunci realizarea procedurii de demitere este şi mai puţin posibilă. Ceea ce ţine de
atribuţiile şefului statului examinate prin prisma modificărilor care au survenit în textul Constituţiei putem
trage concluzia că s-au păstrat aproape toate atribuţiile în varianta iniţială. Unii autori însă sunt de părerea că
Preşedintele RM ar avea atribuţii atât executive cât şi legislative.13 Această părere este profund greşită,
elaborată în baza unei analize superficiale a atribuţiilor şefului de stat. Acordarea Preşedintelui RM a
atribuţiilor de promulgare a legii, de dizolvare a Parlamentului, de iniţiativă legislativă nu înseamnă altceva
decât un mecanism de influenţare a puterii legislative din partea puterii executive în scopul colaborării şi
păstrării echilibrului dintre aceste puteri. Preşedintele nu poate avea atribuţii legislative şi din motiv că unica
autoritate legislativă conform art.60 alin (1) din Constituţie este Parlamentul .14
Preşedintele RM, pe lângă calitatea de şef al statului, este şi şef al executivului, aflându-se în vârful
piramidei acestor autorităţi. Afirmaţia dată nu este susţinută de unii autori, întrucât aceştia susţin că
Preşedintele împarte în mod egal puterea executivă cu Guvernul. Întrucât Constituţia nu face o referire

105
directă a faptului că Preşedintele este şi şeful executivului, aceasta calitate o deducem din rolul şi locul lui în
sistemul autorităţilor publice. Una din atribuţiile de bază ale Preşedintelui RM este desemnarea unui candidat
la funcţia de Prim-ministru, după consultarea majorităţii parlamentare şi numirea Guvernului în baza votului
de încredere acordat de Parlament, prin urmare nu se poate numi pe cineva într-o funcţie egală cu a celui care
numeşte. Deci Preşedintele dispune de atribuţii mult mai mari de care nu dispune nici Guvernul şi nici Prim-
ministru. Din cele spuse trebuie să reţinem că deşi instituţia Preşedintelui este relativ nouă, ea totuşi se
bucură de o reglementare normativă bogată, care urmează însă să mai fie perfecţionată pe viitor pentru a
exclude lacunele existente în sistemul de drept.

Bibliografie:

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, art.77.

2. Negru Boris, Negru Alina, Teoria generală a Statului şi dreptului, Editura Bons Offices, Chişinău, 2006,
pag.129-132.
3. Legea nr.720-XII din 18.09.1991 cu privire la alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr.62, 1991.
4. Legea nr. 1115-XIV din 05.07.2000 cu privire la modificări şi completări ale Constituţiei, Monitorul
Oficial al R. Moldova, nr. 88-90\661 din 28.07.2000.
5. Legea nr.1234-XIV din 22.09.2000 privind procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova,
art.1 alin (1), Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.139-140/996 din 02.11.2000.
6. Legea cu privire la Codul electoral, nr. 1381-XIII din 21.11.1997, art.6, Monitorul Oficial al R.Moldova
nr.81\667 din 08.12.1997.
7. Hotărârea Curţii Constituţionale nr.39 din 04.12.2000.
8. Hotărârea Curţii Constituţionale, nr.45 din 18.12.2000.
9. Creangă Ion, Curs de drept administrativ. Vol.I, Editura Epigraf, Chişinău, 2003, pag.90-91.
10. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, art. 60 alin (2), art.90, art.89.
11. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, art. 60 alin (2), art.90, art.89.
12. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, art. 60 alin (2), art.90, art.89.
13. Borodac Al., Bazele Statului si Dreptului a Republicii Moldova, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1997.
14. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, art.60 alin (1).

ACŢIUNEA NORMELOR JURIDICE ASUPRA PERSOANELOR

Lupaşco Larisa, an. I, EGD
Cond. şt.: conf. univ. dr. Aurel Guzun

Motto: „Dreptul nu este o ficţiune metafizică, ci o necesitate a lucrurilor

fără care stabilitatea în legăturile dintre oameni nu se poate atinge, totuşi
am găsit că în vremea noastră lucrurile sunt încurcate, încât
tărăgănându-se la infinit această stare a lor, cu greu ar putea fi pricepută
de vreo minte omenească”.1

Viaţa socială presupune norme juridice, care joacă rolul de forţe organizatorice ale interacţiunii umane,
norme care acţionează în timp, spaţiu şi la anumiţi destinatari.
Acţiunea normelor juridice asupra persoanelor ne permite să stabilim cerul de subiecţi participanţi la un
raport juridic. Destinatarul oricărui act normativ sau al altui izvor de drept este omul privit individual, ca
persoană fizică sau în colectiv, ca persoană juridică. În unele cazuri, ca subiect deosebit al raporturilor
juridice apare statul sau organele de stat.
O modalitate foarte strâns împletită cu acţiunea normei juridice asupra persoanelor este acţiunea legii
asupra spaţiului, deoarece ele sunt organic legate de principiul suveranităţii puterii de stat, se manifestă în
special sub aspectul suveranităţii teritoriale şi al legăturii dintre stat si persoane prin cetăţenie.
În ce priveşte acţiunea normelor juridice asupra persoanelor, pot fi evidenţiate mai multe criterii, şi ne
vom referi la unele din ele:
1. După cercul de subiecţi ai raportului juridic normele pot fi:
a) individuală (ex.: persoana fizică);
b) colective( persoana juridică, statul, organele de stat).

106
 2. După caracterul normelor juridice se disting:
a) norme juridice cu un caracter general de aplicare pentru toţi subiecţii de drept;
b) norme juridice care se aplică numai pers. fizice;
c) norme juridice care se aplică numai persoanelor juridice;
d) norme juridice speciale, ce se aplică numai anumitor categorii de subiecţi de drept;
e) normele juridice cu un caracter individual, care se aplică unei singure persoane (ex.: pentru a fi
numită în funcţia de ministru sau de director general).
3. După statutul juridic al persoanelor fizice se deosebesc:
a) cetăţenii statului juridic propriu-zis (cetăţeni R.M);
b) cetăţeni străini;
c) persoanele fără cetăţenie (apatrizii).
Acţiunea actelor normative asupra persoanelor e strâns legată cu acţiunea teritorială a actelor normative,
atât sub aspect intern cât şi internaţional. Potrivit regulii generale, aceasta înseamnă că normele juridice
acţionează asupra tuturor destinatarilor în limitele teritoriale de acţiune a unui sau altui act normativ, dar
de la această regulă sunt şi unele excepţii, şi anume:
1) şefii statelor corpul diplomatic şi consular; unele categorii de străini etc., care dispun de imunitate
diplomatică (exceptarea de la jurisdicţia statului străin pe teritoriul căruia se găsesc ei) nu pot fi
traşi la răspundere penală, civilă şi administrativă, însă aceasta nu înseamnă că reprezentantul
diplomatic dacă comite o infracţiune în ţara de reşedinţă nu va fi declarat persoană nongrata, (va
trage după sine reclamarea sau expulzarea);
2) cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc pe teritoriul statului, deşi se bucură de un cerc larg de
drepturi şi libertăţi, în unele raporturi juridice sunt limitaţi în drepturi (nu pot fi aleşi şi să aleagă;
serviciul militar etc.);
3) unele acte normative, cum ar fi legile ce reglementează răspunderea penală se răsfrâng asupra
persoanelor fizice indiferent de locul săvârşirii infracţiuni2.
Făcând o generalizare a celor spuse până acum, constatăm că legea conform reguli generale, acţionează
pe tot teritoriul statului care adoptă legea dată şi se răsfrânge asupra tuturor persoanelor care cad sub
incidenţa acţiuni acesteia, în mod egal, indiferent de rasă, sex, naţionalitate. Regula dată este reglementată
de legiuitor în art.49 al „Legii nr.780-XV privind actele legislative” din 27 decembrie 20013, mai este
confirmată şi de Constituţie în art.18 alin.(1) şi art.19 alin.(1)4.
„....şi chiar dacă Poporul ajunge să dispreţuiască legile ce se schimbă în fiecare zi, Dreptul în veci nu va
muri”. (Iustinian)5
Bibliografie:

1. Dumitru Baltag, Alexei Guţu, Igor Ursan, Teori generală a dreptului, Chişinău, 2002.
2. Gheorghe Avornic, Teoria generală a dreptului, Chişinău, 204.
3. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.36-38/210 din 14.03.2002.
4. Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29 iulie 1994.

107
 CONFLICTELE DE LEGI – O PREOCUPARE ESENŢIALĂ
A DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT
Borta Valentina, an. V, EGD
Cond. şt: lect. univ. Aurel Guzun

„Dacă dreptatea dispare, viaţa oamenilor

pe pământ nu mai are nici o valoare”.
(E. Kant).

Caracteristica esenţială a societăţii interne şi internaţionale actuale este dată în principal de dezvoltarea şi
diversificarea într-un ritm continuu, a relaţiilor economice internaţionale, a raporturilor publice, tehnico-
ştiinţifice, sociale, culturale, umanitare şi de altă natură, la care participă tot mai multe persoane fizice şi
juridice, aparţinând unor sisteme de drept diferite. Persoanele fizice şi juridice au calitatea de părţi în
raporturile de drept internaţional privat, iar asemenea raporturi apar frecvent, ridicând diferite aspecte
conflictuale, care trebuie soluţionate. Aşa cum ne sugerează Titlul I din Cartea a V-a al Codului Civil al
Republicii Moldova, dreptul internaţional privat, determină sistemul de drept privat competent în cazul
raporturilor cu element de extraneitate, care la rândul său constă din aşa-numitele norme conflictuale, care
cu ajutorul unor puncte de legătură determinate, indică sistemul de drept aplicabil.
Domeniul dreptului internaţional privat îl constituie: conflictul de legi, conflictul de jurisdicţii şi condiţia
juridică a străinului, însă preocuparea esenţială a dreptului internaţional privat o constituie conflictul de legi.
În determinarea legii competente conflictul de jurisdicţii este prealabil conflictului de legi.
Prin conflictul de legi1 se înţelege situaţia în care, privitor la un raport cu element de extranietate sunt
susceptibile a se aplica două sau mai multe legi aparţinând unor sisteme de drept diferite, cu care raportul
prezintă legătură prin elementul străin.2 Acest conflict apare între legea ţării sesizate cu soluţionarea
litigiului, adică legea forului (lex fori) şi legea străină cu care raportul are legătură prin intermediul
elementului de extranietate. De exemplu, ne putem referi la căsătoria încheiată în Republica Moldova de
persoane cu cetăţenii diferite. Astfel, oricare din aceste două sau mai multe legi este susceptibilă de a cârmui
raportul dat. Se spune că aceste legi se găsesc în conflict. În acest caz, instanţa sesizată este pusă în situaţia
de a desemna legea aplicabilă raportului cu element de extranietate, dintre acelea care se află în conflict.
Temei de apariţie a conflictelor de legi constituie aplicarea legii străine fie în cazul în care norma
conflictuală forului face trimitere la ea, fie în cazul în care se cere recunoaşterea unui drept dobândit în
străinătate. Astfel, sistemele de drept străine la care fac trimitere normele conflictuale ale forului se impun
practic a fi studiate, deoarece de justa lor înţelegere depinde aplicarea corectă a legii competente şi astfel
soluţionarea conflictelor de legi.
În doctrină3 sunt evidenţiate mai multe forme ale conflictelor de legi, clasificate în funcţie de anumite
criterii, astfel deosebim: conflictele între legile provinciale (regionale), conflictele între legile naţionale,
conflictele de legi interpersonale, conflictele de legi în spaţiu, conflictele de legi în timp şi spaţiu, conflictele
mobile de legi, conflictele în timp ale normelor conflictuale ale forului şi ale normelor materiale străine,
conflictele de legi în cazul statului nerecunoscut şi în cazul succesiunii de state.
De remarcat este faptul că conflictul de legi este o noţiune specifică dreptului internaţional privat, având
în vedere că acesta poate apărea numai în domeniul raporturilor cu element de extraneitate, care constituie
obiectul dreptului internaţional privat. Conflictele de legi nu pot apărea în raporturile juridice care aparţin
unor alte domenii, ca de exemplu: penal, administrativ, financiar în care legea străină nu poate fi aplicată. De
exemplu o infracţiune săvârşită pe teritoriul Republicii Moldova va fi sancţionată potrivit dispoziţiilor legii
penale a Republicii Moldova, fără a se ţine cont de cetăţenia infractorului (cetăţean al Republicii Moldova
sau cetăţean străin).
Conflictul de legi poate pune în discuţie calificarea, retrimiterea, ordinea publică, frauda la lege, normele
de aplicare imediată, toate acestea reprezentând anumite modalităţi de soluţionare a conflictelor de legi. Noul
Cod Civil al Republicii Moldova reglementează doar unele din ele, astfel instituţia calificării este prevăzută
la art.1577 Codul Civil, care stabileşte că la determinarea legii aplicabile raporturilor de drept civil cu
element de extraneitate, se va ţine cont de calificarea conceptelor juridice efectuate conform dreptului
Republicii Moldova, dacă legea sau tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd
altfel. În cazul în care conceptele juridice care necesită calificare juridică nu sunt cunoscute dreptului
Republicii Moldova ori sunt cunoscute sub о altă denumire sau cu un alt conţinut şi nu pot fi determinate prin
interpretare conform dreptului Republicii Moldova, la calificarea lor juridică poate fi aplicat dreptul unui

108
stat străin dacă astfel nu se limitează drepturile civile ori dacă nu se stabilesc măsuri de răspundere civilă.
Calificarea4 se face prin compararea instituţiei de drept (noţiunii de drept ori conceptului juridic) a
legii materiale care se află în conflict cu categoria respectivă a normei conflictuale. În sens tehnic, este
vorba de calificare doar atunci când este cerută aplicarea dreptului străin, adică atunci când este examinata
chestiunea sub care normă conflictuală a forului cade o normă materială străină, adică în care normă
conflictuală specială trebuie încadrată o reglementare străină. Pentru calificare vor fi luate în consideraţie
doar normele materiale străine, nu şi cele procedurale. Calificarea se face întotdeauna pornindu-se de la
normele conflictuale ale forului (lex fori) şi de la obiectul legăturii acestor norme.
Prin ordine publică se circumscrie acea parte a sistemului de drept care trebuie considerată în mod
obligatoriu şi în circuitul de drept internaţional (nu numai în circuitul de drept intern). Acestea sunt
normele care menţin ordinea publică internă sau care servesc alte interese publice protejabile. Astfel art.
1581 Codul Civil prevede că norma de drept străin nu se aplică în cazul în care consecinţele aplicării ei ar
contraveni ordinii publice a Republicii Moldova, iar în cazul înlăturării ei, se va aplica legea respectivă din
Republica Moldova. Prezentul articol serveşte ca pârghie de control al conţinutului legii străine
desemnate aplicabilă în cauză.
Dreptul internaţional privat deschide părţilor anumite posibilităţi de influenţare a dreptului aplicabil, de
exemplu, prin alegerea dreptului aplicabil sau prin manipularea punctelor de legătură (schimbând reşedinţa
obişnuită, transferând locul încheierii actului ori locul aflării bunului), prin aceste manipulări se creează situaţia
care în dreptul internaţional privat poartă denumirea de fraudarea legii. O reglementare legală a acestei problematici
nu există în Cartea a V-a a Codul Civil, această problematică nu se poate depăşi nici prin aplicarea ordinii
publice.
Aplicarea normelor imperative sau a normelor de aplicare imediată şi necesară este prevăzută în art.1582 al
Codului Civil, astfel normele imperative care aparţin dreptului intern, pe teritoriul Republicii Moldova, se impun
instanţelor judecătoreşti şi celorlalte autorităţi. Se aplică tuturor celor care se prezintă în faţa acestora şi pretind
naşterea, modificarea sau stingerea unui drept. Pot fi numite norme de aplicare necesară, de poliţie, de aplicare
imediată sau reguli de ordine publică. Pot fi norme imperative unele reguli de drept civil, comercial, de drept al
familiei, de drept al muncii, precum şi regulile de drept penal, procesual penal, administrativ, fiscal, financiar etc.
Recurgerea la normele imperative este determinată de importanţa lor economică, socială sau politică. Aceste
norme sunt prioritare, impunându-se faţă de orice altă regulă incidenţă situaţiei juridice.
În scopul evitării conflictelor de legi, prin noile reglementări prevăzute de Codul Civil, cât şi în baza
tratatelor internaţionale privind asistenţa juridică în materie civilă, familială şi penală încheiate de Republica
Moldova cu Ucraina, România, Republica Letonă, Republica Lituania şi Federaţia Rusă, se tinde către o
uniformizare a normelor conflictuale în materia civilă, familială şi succesiuni care stabilesc punctele de legătură
comune.

Bibliografie:

1. În sintagma „conflictul de legi”, noţiunea de „lege” trebuie înţeleasă în sensul „sistemul de drept ” aparţinând
unui anumit stat.
2. Ion P.Filipescu, Dreptul Internaţional Privat, Ed. Actami, Bucureşti 1999, pag.28.
3. Nicoleta Diaconu, Drept Internaţional Privat Partea I, Ed. Cugetarea, Iaşi 1999,pag. 27-28.
4. Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova, vol.II, Ed. AR, Chişinău 2006.

DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE

ALE CETĂŢENILOR
Obrijanu Tatiana, an. I, EGD
Cond. şt.: prof .univ. dr. hab. Mihail Rotaru
Lect. univ. Aureliu Guzun

Omul, fiinţă socială prin esenţă, se raportează la semeni, la societate în ansamblu, acesta fiind cadrul
care-i asigură existenţa şi dezvoltarea prin aceea că ,,fiecare are un statut al său în care se însumează
totalitatea drepturilor pe care societatea le acordă sau le pretinde de la fiecare”.1
Apariţia conceptului de drepturi ale omului a fost rezultat al evoluţiei ideilor umaniste şi debutul, din
punct de vedere cronologic este poziţionat în antichitatea preocupată de definirea omului şi a poziţiei sale în

109
societate. În timp, concepţii noi au fost cristalizate, datorită, în principal, evoluţiei societăţii, mutaţiilor
produse în plan politic şi juridic. Se poate aprecia deci că „Conceptul în sine de drepturi ale omului a
reprezentat prin urmare, o sinteză a tot ceea ce gândirea umană a avut mai bun în opere teoretice de valoare
universală şi rezistând timpului, ridică pe trepte noi principiile umaniste, reluând elemente din gândirea
religioasă şi din năzuinţele generale de libertate”.2
Drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului sunt nu numai o realitate, ci şi finalitatea întregii
activităţi umane, a celeia progresiste şi democratice.3 Ele nu sunt nici o nouă morală, nici o religie laică, ele
sunt mai mult decât o limbă comună tuturor oamenilor.4 Proclamarea drepturilor omului a fost nu numai
necesitate, deoarece nu se poate respecta corect, ceea ce nu se cunoaşte corect, dar şi un salt în evoluţia
întregii umanităţi.5
Ridicând la rangul unei legi imperative principiul respectării drepturilor omului, s-a ridicat şi rolul fiinţei
umane în viaţa cotidiană. Au apărut probleme cu terminologia: formula „drepturile şi libertăţile
fundamentale este incorectă, deoarece libertăţile sunt drepturi ale omului”.6 Uneori se argumentează că
„drepturile omului” şi „libertăţile publice” nu au acelaşi conţinut. Autorii aceştia au ca fundament în
susţinerea lor teoria dreptului natural şi privesc drepturile omului ca fiind inerente naturii umane, universale
şi pentru totdeauna. Libertăţile publice privesc protecţia individului semnificând „creanţe faţă de societate”.
Suscită de asemenea interes şi expresiile „drepturi ale omului” şi „drepturi ale cetăţenilor”, care nu se
confundă (exemplu: art. din Constituţie).7 Conceptul „drepturile omului” semnifică plenitudinea drepturilor
oricărei persoane, a fiinţei umane înzestrate cu conştiinţă şi raţiune.8
O întrebare persistă, însă, în mintea multora: s-a făcut tot ceea ce era necesar pentru a alinia statul de
drept din Republica Moldova la parametrii europeni şi mondiali ai drepturilor omului?9. În condiţiile în care
Republica Moldova se eliberează de moştenirea trecutului, forţele sociale şi politice din ţară angajându-se
într-o amplă acţiune de făurire a unui sistem democratic, au stimulat elaborarea şi adoptarea unui cadru
juridic bine determinat şi compatibil cu reglementările internaţionale în acest domeniu.10 Noua Constituţie a
Republicii Moldova consacră un întreg titlu proclamării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Spre deosebire
de trecut, aceste drepturi şi libertăţi nu sunt enunţate numai formal, ci sunt prevăzute de legi care sunt la
dispoziţia oamenilor.11
Drepturile omului au fost diferite de la o etapă istorică la alta şi s-au diferenţiat în exercitarea lor de la un
popor la altul.12
Drepturile omului reprezintă nucleul în textul Convenţiei ce reia drepturile esenţiale înscrise în
Declaraţia universală a drepturilor omului.13 Se numără: dreptul la viaţă (art.3);14 interzicerea sclaviei şi a
muncii forţate (art.4); libertatea expresiei (art.19) ş.a.15
Îndatoririle fundamentale sunt corelative drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Caracterul corelativ al
îndatoririlor faţă de drepturi este pe deplin justificat şi nici o persoană nu se poate bucura de drepturi, fără să-
şi asume şi obligaţiile corespunzătoare.16 Existenţa unor îndatoriri fundamentale este stipulată chiar în
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”. (art.29 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).17
Un popor care înţelege că idealurile dreptăţii şi libertăţii înseamnă toleranţă, muncă, folosirea cu
discernământ a instituţiilor democratice, va putea să-şi găsească prompt locul şi rolul ce i se cuvine în rândul
celorlalte popoare, să-şi asigure estimarea la justa valoare.

Bibliografie:

1. Horia Diaconescu. Violenţa şi efectele sale în dreptul român. Craiova: – Editura AIUS, 1995, p.37.
2. Victor Luncan, Victor Duculescu. Drepturile omului – studiu introductiv, culegere de documente
internaţionale şi acte normative de drept intern. Chişinău: – LUMINA LEX, 1993, p.152.
3. Manualul Consiliului Europei. – Bucureşti, 1999, p.172.
4. I.Rusu. Drept Constituţional şi instituţii politice. – Bucureşti, 1995, p.172.
5. Manualul Consiliului Europei. – Bucureşti, 1999.
6. H.Kelsen. The law of the United Wations. – London,1951, pag.29.
7. Constituţia Republicii Moldova din 1994, art.2-6; 9; 15-18; 21; 24-29 ;32-54.
8. I.Muraru. Drept Constituţional şi instituţii politice. – Bucureşti, 1997, p.113.
9. www.gov.md, TIMOFTI NICOLAE VASILE – Preşedinte al Curţii de Apel a RM.
10. M.Bădescu. Drept Constituţional şi instituţii politice. – Chişinău: Lumina, 2001.
11. www.gov.md TIMOFTI NICOLAE VASILE – Preşedinte al Curţii de Apel a RM.
12. Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, modificată prin Protocolul
nr.11, intrată în vigoare la 1 noiembrie 1998.
13. Manualul Consiliului Europei. – Bucureşti, 1999, p.183.

110
14. Declaraţia universală a drepturilor omului, art.3,4.
15. Declaraţia universală a drepturilor omului, art.19.
16. M.Bădescu. Drept Constituţional şi instituţii politice. – Chişinău: Lumina, 2001, p.179.
17. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Art.29.

ЭКОЦИД – ОДНО ИЗ САМЫХ ОПАСНЫХ ПРЕСТУПЛЕНИЙ

Гуцу Александр, IV курса, Общая экономика и право
Науч. рук.: магистр права Иван Кауш,

В наше время человечество живет в такой ситуации, которая неизбежно граничит с

экологической катастрофой. Несмотря на всеобщее осознание данной проблемы, к сожалению, еще
существует угроза возникновения экологических катастроф в результате осознанных деяний
отдельных лиц, поэтому мировым сообществом была предусмотрена ответственность за такого рода
деяния. Республика Молдова не стала исключением.
Конституция РМ в продолжение Всеобщей декларации прав человека в ст.37 закрепляет право на
благоприятную окружающую среду [2]. Во исполнение данного положения Конституции РМ
существует ст.136 Уголовного кодекса РМ [3]. В соответствии с ней, экоцидом признается
умышленное массовое уничтожение флоры или фауны, отравление атмосферы или водных ресурсов,
а равно совершение иных действий, которые могут привести или привели к экологической
катастрофе и которые наказываются лишением свободы на срок от 12 до 20 лет [3]. Это
преступление, как и геноцид, относится к преступлениям против мира и безопасности человечества.
Наиболее известными случаями экоцида, на наш взгляд, являются взрывы бомб на Хиросиме и
Нагасаки, испытания ядерного оружия, проводимые СССР и США на территории Казахстана и в
водах Тихого океана.
Каждое уголовное деяние следует рассматривать с учетом следующих составляющих: объект,
объективная сторона, субъект, субъективная сторона.
Что касается экоцида, то объектом здесь является окружающая среда, флора и фауна.
Объективная сторона состоит в массовом уничтожении растительного или животного мира,
отравлении атмосферы или водных ресурсов, а также о совершении иных действий, способных
вызвать экологическую катастрофу. Речь идет о совершении не только выделенных в законе, но и
любых других действий военного, производственного, научного, социально, обслуживающего
характера, создающие угрозу экологической катастрофы.
Субъективная сторона экоцида предусматривает как прямой умысел, ориентированный на
специальную цель создания экологической катастрофы (например, при акте терроризма, диверсии, а
также из мести и т.д.), так и косвенный умысел. В последнем случае лицо осознает неизбежность или
реальную возможность последствий, о которых говорит ст. 136 УК РМ [3], но относится к ним
безразлично. Однако признак заведомости представляется обязательным.
Субъектом рассматриваемого деяния является любой его участник, достигший 16 лет. Вместе с
тем, необходима индивидуализация ответственности организаторов, в том числе высших
должностных лиц, исполнителей, пособников. При этом возможна и констатация наличия преступной
организации (преступного сообщества).
Опасность экоцида заключается в том, что составляющие это преступление действия могут
нанести либо наносят огромный вред окружающей природной среде как естественной основе
обитания людей, животного и растительного мира. Учитывая то, что Республика Молдова является
аграрной страной, преступления такого рода для нас являются наиболее опасными, так как и жизнь
населения, и экономика зависят от состояния земель, воздуха и водных ресурсов. Задачами же
юридической ответственности за экологические правонарушения являются: защита общественных
отношений в сфере экологии; наказание правонарушителя; предупреждение совершения им новых
правонарушений (частное предупреждение) и правонарушений со стороны других граждан (общее
предупреждение); воспитание населения в духе уважения к закону и сложившемуся экологическому
правопорядку.
Уголовный кодекс 1961 г, действовавший в Республике Молдова до 2002 г., в ст. 235 и 235.1
отражал те же положения, что ныне содержатся в ст.136 УК РМ от 2002 г. Существенным отличием
нового УК от старого является значительное увеличение меры наказания за данное преступление.
Так, в УК 1961 г. за такого рода деяния предусматривался штраф в размере до семидесяти

111
заработных плат, а если эти деяния причиняли существенный вред здоровью людей или привели к
гибели людей – лишение свободы сроком до пяти лет. [4]
В заключение необходимо подчеркнуть, что хотя это преступление имеет международный
характер, понятие экоцид, в отличие от геноцида, не кодифицировано в международно-правовом
плане.
Библиография:

1. Всеобщая декларации прав человека, принятая Генеральной Ассамблеей ООН 10 декабря 1948 г.
2. Конституция Республики Молдова, принята 29 июля 1994 года // МО №1, часть 1 1994 год.
3. Уголовный Кодекс Республики Молдова от 18 апреля 2002 года // МО №128 – 129 от 13 сентября
2002 года.
4. Уголовный Кодекс от 24 марта 1961 года, с изменениями на 10 декабря 1996 года // Ведомости
МССР, №10, ст.41, 1961года.

112
12. GEOECOLOGIE,
GEODEMOGRAFIE

113
INTERACŢIUNEA DINTRE MEDIUL ÎNCONJURĂTOR ŞI ACTIVITĂŢILE
MINIERE ÎN VALEA PRUTULUI INFERIOR
Raboşapca Irina, an. IV, EGD
Cond. şt. lect. sup. Petru Bacal

Evoluţia geopolitică şi social-economică din ultimul timp a pus omenirea în faţa unei probleme vitale:
cum să se dezvolte civilizaţia umană în continuare, fără a distruge echilibrul ecologic al planetei.
În scopul păstrării complexelor ecologice unice, studierii proceselor şi fenomenelor în mersul lor firesc,
în vederea elaborării bazelor ştiinţifice ale ocrotirii naturii au fost create numeroase arii protejate, inclusiv pe
teritoriul R.M., care se bucură de un statut economico-juridic special.
O adevărată perlă a naturii basarabene este rezervaţia ştiinţifică „Prutul de Jos”, creată în 04.1991 prin
decizia Guvernului. Teritoriul inclus în rezervaţie (1691 ha) are o importanţă deosebită pentru păstrarea
diversităţii biologice a regiunii, datorită faptului că flora şi fauna din zonă au rămas practic neschimbate. În
zonă au fost înregistrate 160 de specii de plante superioare, 189 de păsări, 34 de mamifere, 7 reptile, 11
amfibiene, 27 de peşti, o bună parte din care sunt incluse în Cartea Roşie.
Însă de multe ori, intereselor economice li se acordă prioritate în detrimentul celor ecologice. În prezent,
în partea de sud, inclusiv pe teritoriul rezervaţiei, se efectuează lucrări de extracţie a petrolului şi a gazului
natural, activitate incompatibilă cu statutul ecologic al unei arii protejate.
Cercetările zăcămintelor de petrol din sud au început încă în anii ’50 ai secolului trecut. Însă fiind
apreciate ca foarte modeste, cele peste 30 de sonde au fost conservate.
Pe data de 6 iulie 1995, filiala companiei americane REDECO Ltd. şi Guvernul RM au semnat
contractul de concesiune. Conform clauzelor contractuale, compania obţine dreptul de explorare timp de 15
ani a zăcămintelor de petrol şi gaz natural din sudul republicii, în schimb Guvernul beneficiază de 20% din
cantitatea de petrol şi gaz extras sau un echivalent pecuniar, care pentru 2005 a constituit 2052379,7 lei. În
perioada 2003-2005, au fost extrase doar 2,46 % din rezervele de petrol, care la începutul anului 2003
constituiau 552991 t. Nici o clauză contractuală nu se referă direct la protecţia mediului, compania fiind
obligată doar să respecte legislaţia ţării, inclusiv cea ecologică.
Vizitând aceste sonde, am putut remarca numeroase încălcări. Căile de acces nu corespund cerinţelor
ecologice elementare, au loc scurgeri, ce inevitabil duc la modificarea sau chiar la distrugerea ecosistemelor
naturale.
Deşi explorarea zăcămintelor de petrol şi gaz natural are loc mai bine de şapte ani, încă nu au fost
efectuate studii complexe pentru aprecierea impactului acestei activităţi asupra echilibrului natural din zonă.
Recent, la indicaţia Guvernului a fost iniţiată crearea unui grup de savanţi pentru efectuarea unui asemenea
studiu, însă din lipsă de mijloace financiare efectuarea cercetărilor se tărăgănează.
Unii specialişti consideră că pentru republică este foarte important continuarea activităţii de extracţie,
argumentând că în aşa mod creşte gradul de independenţă energetică, se majorează PIB-ul şi bugetul de stat,
se creează noi locuri de muncă. Alţii sunt de părerea că extracţiile duc la epuizarea resurselor naturale, la
poluarea mediului, distrugerea şi dezechilibrarea ecosistemelor naturale, apare pericolul unor eventuale
accidente. Pentru ca o activitate să fie într-adevăr rentabilă, costurile ecologice sociale trebuie să fie minime,
iar beneficiile sociale – maxime, condiţii ce nu se realizează în cazul extracţiilor din sudul republicii noastre.

INVESTIŢIILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA:

NECESITATE ABSOLUTĂ SAU RELATIVĂ?
Mihailenco Alexandru, an. I, BAA
Cond. şt. lect. sup. Ana Matei

Astăzi, în condiţiile în care Uniunea Europeană se extinde la 25 de membri, relaţiile geopolitice şi

geoeconomice devin cel mai forte punct din întregul arsenal de activităţi economice ale oricărui stat. Cel de-
al treilea pol geoeconomic Asia pacific, introduce noi reguli de joc, relansând relaţiile economice externe la
alt nivel şi plasându-le în spaţiul necesităţii vitale. Republica Moldova nu poate într-o singură zi să treacă
peste bariera creată de etapa sovietică socialistă, dar există un catalizator puternic pentru atingerea acestui
scop, un element geoeconomic indispensabil, care sunt, desigur, investiţiile. Cum ne arată practica mondială,
ţările care au creat condiţii atractive investiţilor străine au beneficiat în urma progresului tehnico-ştiinţific ce

114
survine odată cu capitalul investit şi în urma modernizării multor ramuri economice în care au fost alocate
investiţiile.
Statul încearcă diverse strategii de adaptare la nevoile investiţionale prin elaborarea diferitor legi
privitor la domeniul dat. Este necesară o revizuire a legislaţiei în vigoare întru eliminarea contradicţiilor
dintre diferite prevederi legislative şi atingerea transparenţei la adoptarea noilor reglementări. O soluţie bună
ar putea fi scutirea de impozite a investitorilor străini pentru o perioadă de 3 ani după modelul Irlandei. Apoi
ar trebui schimbată radical atitudinea organelor teritorial-administrative de control faţă de investitorii străini,
care întruchipează doar un incomensurabil portofel cu bani. Ceea ce ţine de companiile transnaţionale, care
şi sunt cuiburile capitalului investiţional, dacă la 1 ianuarie 2003, în R. Moldova existau aproximativ 950 de
întreprinderi cu 100% capital străin si cca 1.600 – cu capital mixt, în prezent numărul lor s-a dublat şi e în
continuă creştere. Preponderent, s-au efectuat investiţii în energetică, transport şi comunicaţii, agricultură,
industria prelucrătoare, comerţ, tehnologii informaţionale şi, desigur, industria alimentară.
Doar în perioada 2004-2005, în Moldova, au sporit investiţiile în sectorul energetic cu peste 730 mln lei,
unde 645 mln lei din aceste mijloace au fost investite în electroenergetică şi 85 mln lei – în gospodăria de
gaze. Cea mai mare capitalizare a fost înregistrată în reţelele de distribuire a energiei electrice – 536 mln lei,
iar 417 mln lei revin „Union Fenosa”.
Investiţiile în segmental economic al construcţiilor şi materialelor de construcţie la fel se majorează cu
fiecare an. Se ştie că în anul 2002 compania SA „Leogrant” – „Summa” (Turcia) a investit 12 milioane dolari
în construcţia la Chişinău a hotelului „Dedeman” şi a centrului distractiv – clubul de bowling „New York”.
Compania SA „Knauf Internaţional” – Knauf (Germania) şi SA „Ciment” – Grupul „Lafarge” (Franţa) sunt
întreprinderi cu capital mixt, care au fost cu timpul luate sub controlul investitorilor străini.
Un loc important îl ocupă investiţiile în tehnologiile informaţionale şi de comunicare, unde putem
evidenţia cei doi giganţi ai telefoniei mobile, SA „Voxtel”, fiind dirijată de „France Telecom” (Franţa) şi SA
„Moldcell” care a fost fondată cu ajutorul companiei „Fintur Holding” (Olanda). Investiţii în segmentul
economic al textilelor, cu reprezentantul principal: INFINITY INC – o companie moldo-turcă, fondată în
1998. Investitiile turceşti au constituit 2 milioane usd.
În domeniul băuturilor răcoritoare, băuturilor slab alcoolice şi produselor alimentare putem evidenţia
mai multe companii cu capital investiţional, cum ar fi: NEFIS S.R.L. – o companie cu un capital majoritar
turcesc, fondată în 1997, amplasată în judeţul Soroca, specializată în producerea biscuiţilor, napolitanelor,
bomboanelor etc. Compania Efes Vitanta Moldova Brewery, cel mai mare producător de bere din Moldova;
Carmez SA, una dintre cele mai mari întreprinderi de prelucrare a cărnii din Republica Moldova, a început în
anul 2002 să exporte în România conserve de carne şi mezeluri.
Experţii noştri consideră că blocada economică aplicată de către Rusia Republicii Moldova este o
consecinţă a lipsei unei strategii de ţară. Ceea ce s-a întâmplat cu exportul de vinuri, carne, legume, fructe şi
ceea ce se poate întâmpla cu orice alt produs moldovenesc exportat în Rusia a fost un lucru absolut
previzibil, care ar fi putut fi evitat, dacă am fi avut o strategie de dezvoltare a ţării pe care să o implementăm
consecvent. Faptul că Rusia ar putea să recurgă la şantaje economice era previzibil şi acum 15 ani.

REPUBLICA MOLDOVA ÎN PROCESUL GLOBALIZĂRII

Catîşev Elena, an. I, BAA
Cond. şt. lect. sup. Ana Matei

Pentru a putea schiţa o imagine a Republicii Moldova (RM) în procesul globalizării, am realizat un şir
de interviuri cu persoane reprezentative din asemenea domenii, ca politică, economie, drept, religie,
jurnalism, relaţii internaţionale, tineret (vezi lista intervievaţilor şi a abrevierilor la sfârşit).
Impactul pozitiv al globalizării asupra RM în viziunea intervievaţilor:
Înregistrarea progresului în toate domeniile cu suportul internaţional acordat (RMG, PB, IB), facilitarea
legăturilor internaţionale şi cooperarea mai dinamică în soluţionarea problemelor grave (EB, IR, DC), şanse
de a ne integra într-o „Europă a Naţiunilor”, asigurarea suveranităţii şi independenţei poporului prin
intermediul UE, ca o alternativă mai favorabilă decât modelul CSI (IR, IB, PB, DC), îmbunătăţirea
sistemului politic, adeziunea la valorile democratice (PB, DC), eliberarea de sub „carapacea” în care s-a trăit
până acum, schimbarea mentalităţii, deschiderea spre noi oportunităţi (RMG, PB), promovarea intereselor
economice naţionale, extinderea pieţei, atragerea investiţiilor, creşterea volumului producţiei la nivel
naţional, răspândirea tehnologiilor moderne, raţionalizarea producţiei, sporirea productivităţii muncii,

115
scăderea cheltuielilor de producţie şi a preţurilor, crearea noilor locuri de muncă, în consecinţă, bunăstare,
stabilitate, reducerea sărăciei şi o creştere economică durabilă (EB, TPP, IC, IB, RMG, PB, AT, VC).
Impactul negativ al globalizării asupra RM în viziunea intervievaţilor:
Globalizarea poate reduce din suveranitatea politică (VC), poate pune în pericol specificul naţional şi
poate cauza dificultăţi în adaptarea valorilor de natură etnică, religioasă, culturală la ritmurile accelerate ale
acesteia (IR, PB, EB, DC, IB). Cultura, credinţa, sufletul nu pot fi globalizate, la fel cum nu pot fi şterse
hotarele dintre popoare. (VP, IC). Totuşi, procesul de globalizare nu ne va lipsi de limbă, istorie, folclor etc.
Totul depinde de noi. (IB). Circulaţia liberă va favoriza răspândirea maladiilor (PB), imitarea oarbă a tot ceea
ce e „mass-culture” (IB), formarea multor familii mixte, din interes, dispariţia armoniei şi a diversităţii,
apariţia unor fenomene negative, promovarea activităţilor care vor prospera economia, dar vor sărăci
sufletul. Se poate forma o religie hibridă prin unificarea celor existente (IC).
Care sunt paşii pe care trebuie să-i întreprindă R.M. în acest proces al globalizării?
R.M. trebuie să decidă dacă vrea să fie parte a lumii civilizate şi să depună tot efortul ca să poată
justifica de ce ar trebui să fie o parte din Europa, să demonstreze că se mişcă continuu în direcţia stabilită. Să
creeze o economie mai competitivă, să atragă investiţiile străine, să liberalizeze economia de piaţă, să
găsească „nişa” care ar deveni brand-ul naţional al RM în procesul global de diviziune a muncii, să-şi
deschidă larg instituţiile şi să-şi fortifice sistemul judiciar, să solicite asistenţă tehnică pentru a-şi racorda
instituţiile, legile, politica la standardele europene. Să promoveze valori, principii, ca egalitatea, toleranţa,
responsabilitatea, transparenţa, libera exprimare şi pluralitatea de opinii. Să implementeze anumite politici de
cooperare şi integrare regională, reforme instituţionale, democratice, economice etc. Să ia exemplu bun de la
România, care reprezintă o fereastră spre Europa şi de la alte ţări-membre UE. (EB, IR, TPP, PB, RFG, IB,
PB, DC). RM trebuie să-şi asigure stabilitatea şi integritatea teritorială, să-şi consolideze principiile
democratice, să dinamizeze creşterea economică, să-şi economisească resursele naturale, să sporească
calitatea vieţii (VC). Să nu se confunde cultura cu economia şi unificarea banilor (VP). R.M. trebuie să aibă
o conducere capabilă, care să investească în cultură şi să ajute poporul să-şi păstreze valorile, să fie statornic.
Biserica trebuie să fie un reper pentru om în procesul globalizării. (IC,PB, DC)
În această ordine de idei, pentru RM, globalizarea înseamnă, în primul rând, integrare în Uniunea
Europeană. Existând considerabil mai multe aspecte pozitive decât negative ale aderării RM la UE şi având
în vedere că R.M. are câteva avantaje comparative faţă de alte ţări, este absolut necesar ca aceasta să facă
paşi siguri spre o ţintă clară şi corectă. Chiar dacă riscă să piardă din unele tradiţii, trebuie să-şi schimbe
mentalitatea, să nu se lase indusă în eroare de specularea noţiunii de globalizare şi să nu se opună unui
fenomen obiectiv care o poate ajuta să prospere în plan economic, politic, social şi, într-o oarecare măsură,
cultural.

REPUBLICA MOLDOVA ŞI UNIUNEA EUROPEANĂ:

RELAŢII, STRATEGII, REALIZĂRI
Bobeica Marcel, an. I, BAA
Cond. şt. lect. sup. Ana Matei

Uniunea Europeană este una dintre organizaţiile cele mai puternice din punct de vedere politico-
economic. Ea a apărut odată cu crearea Comunităţii Economice Europene la 1 ianuarie 1957, devenind cea
mai reprezentativă grupare pentru integrarea economică, principalele compartimente sau direcţii sunt
considerate fuziunea a 3 uniuni: uniunea vamală, uniunea economică, uniunea politică. Populaţia UE
constituie 440 mln locuitori, ponderea producţiei industriale 27 din volumul global. UE are rolul de a
promova progresul economic şi prin crearea unei regiuni fără frontiere, adică a unor state Shenghen şi prin
emiterea monedei unice EURO, ce ar asigura o securitate comună pe piaţa europeană şi mondială. Republica
Moldova este un tânăr stat creat în 1991. În etapa actuală se află într-o perioadă de stabilizare economică şi
politică. RM este calificată ca fiind cea mai săracă ţară din Europa. La nivel mondial, se află pe locul 109.
Pentru R.M. este necesar apropierea de UE. Dezvoltarea relaţiilor bilaterale UE şi RM depinde de un plan de
negocieri. (PENV-Politica Europeană de Noua Vecinătate).
Există posibilitatea ca RM să beneficieze de cele 4 libertăţi principale: Libera circulaţie a bunurilor,
serviciilor, capitalului şi a persoanelor la piaţa unică europeană, creşterea economiei naţionale va permite
implementarea reformelor politico-social-economice, va fi creat un teren nou pentru reformarea legislaţiei şi

116
armonizarea sistemului judiciar, vecinătatea cu UE va permite soluţionarea conflictului transnistrian şi
reconstrucţia unei ţări reintegrate şi întregite.
Pentru sistemul macroeconomic al ţării este important faptul că UE, prin investitorii săi, va ridica
economia Moldovei, deoarece Republica Moldova reprezintă o cale de acces direct spre estul continentului
european. Însă în cadrul UE există şi opinia economiştilor care afirmă ca RM îi lipseşte competivitatea şi
capacitatea administrativă de a-şi asuma obligaţiunile unei zone de liber schimb cu UE. În corespundere cu
Acordul de Parteneriat şi Cooperare între UE şi Republica Moldova, Perspectivele noii cooperării ar fi:
participarea Republicii Moldova la piaţa unică şi la programe politice şi economice europene, reducerea
barierelor comerciale şi stabilirea unor relaţii UE şi Republica Moldova, sprijinul financiar ar duce la o
cooperare transfrontalieră şi transnaţională, îmbunătăţirea climatului de investiţii şi crearea unor condiţii de
securitate a acestora, reforma economică, socială şi de dezvoltare ce ar asigura îmbunătăţirea situaţiei financiare
a păturilor sociale, consolidarea instituţiilor democratice ce ar permite funcţionarea reformelor administrative,
legislative şi constituţionale. Pentru integrarea Republicii Moldova în UE este necesară identitatea sa europeană
şi să convingă UE, că ea tinde pe calea europenizării şi democratizării. Integrarea în UE este un proces
îndelungat şi pentru aceasta este necesar ca Republica Moldova să îndeplinească toate cerinţele şi va soluţiona
conflictul transnistrean, rezolvarea conflictelor politice din teritoriul intern al statului este una dintre cerinţele
necesare integrării UE şi a fost adoptată în 1993, la Copenhaga. Este necesar ca gradul democraţiei în stat să fie
unul maxim şi să îndeplinească principii, precum supremaţia legii, separarea puterilor în stat şi o conlucrare cât
mai eficientă între ele, respectarea drepturilor omului şi mai ales a minorităţilor naţionale. Comisia europeană
impune toate aceste condiţii, precum şi altele pentru aderarea la UE.
Orientarea prooccidentală a Republicii Moldova diminuează considerabil influenţa Rusiei în această
regiune. Însă din păcate, Republica Moldova este dependentă de energia rusească, iar comerţul extern este
îndreptat în mare măsură spre Rusia, iar conflictul transnistrean este un instrument ideal de exercitare şi
păstrare a informaţiei în teritoriul dintre Prut şi Nistru. Integrarea europeană este o temă centrală a
discursului public în Republica Moldova şi acumulează un sprijin popular tot mai evident. Opţiunea
conducerii Republicii Moldova privind integrarea europeană este doar o declaraţie, deşi nu putem nega că
sunt întreprinse măsuri spre integrarea europeană.

IMPACTUL ZONELOR ECONOMICE LIBERE ASUPRA DEZVOLTĂRII

REPUBLICII MOLDOVA
Sîrghi Iulia, an. I, FIN
Cond. şt. lect. sup. Ana Matei

Zonele economice libere sunt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, unde unele tipuri de
activităţi de antreprenoriat sunt permise cu condiţii preferenţiale pentru investitorii locali şi străini.
Conform legislaţiei Republicii Moldova, într-o zonă economică liberă pot fi exercitate următoarele
tipuri de activităţi antreprenoriale: producţia industrială a bunurilor pentru export; Sortarea, ambalarea,
marcarea şi alte operaţiuni similare cu bunuri introduse prin teritoriul vamal al Republicii Moldova; precum
şi unele tipuri de activităţi auxiliare: servicii comunale, de depozitare, construcţii şi alimentaţie publică.
În prezent, în Republica Moldova există 6 Zone Economice Libere (ZEL): „Expo- Business-Chişinau”,
„Tvardiţa”, parcul de producţie „Otaci-Business”, parcul de producţie „Vulcăneşti”, parcul de producţie
„Taraclia” şi ZEL „Vaikanes” pe teritoriul cărora activează 104 rezidenţi, care au angajat în anul 2005 un
număr mediu de 3329 persoane, sau cu 23,8% mai mult faţă de perioada respectivă a anului precedent.
Volumul total al investiţiilor în zonele economice libere existente pe teritoriul Moldovei, pe întreaga
perioadă de activitate a acestora, conform situaţiei din 31 decembrie 2005, a constituit 66,04 mil. dolari
SUA. Principala cauză care a contribuit la atragerea unui mare număr de investiţii în ZEL sunt facilităţile
oferite de legislaţie, printre care: un regim vamal şi fiscal preferenţial; rezidenţii ZEL sunt scutiţi de taxa
vamală pentru bunurile importate în ZEL pentru consum ulterior, precum şi pentru produsele de origine din
ZEL exportate pe sau în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova; Întreprinderile cu participarea
capitalului străin rezidente a ZEL achită 50% a impozitului pe venit stabilit pe întreg teritoriul. Bunurile şi
serviciile produse în ZEL sunt scutite de TVA, iar rezidenţii ZEL care investesc, cel puţin, 250 000 dolari
SUA obţin vacanţă la impozitul pe venit pentru o perioadă de 5 ani.
Impozitul pe venit al rezidenţilor din exportul bunurilor (serviciilor) de origine din ZEL în afara
hotarelor vamale ale Moldovei se achită în mărime de 50% din cota stabilită pe întreg teritoriul vamal în

117
Moldova. Prestarea serviciilor în ZEL nu sunt supuse accizelor şi sunt taxate la cota zero la TVA. De
asemenea, rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor sale şi / sau în dezvoltarea
infrastructurii ZEL un capital echivalent cu cel puţin 5 milioane USD sunt scutiţi de plata impozitului pe
venit pentru exporturile bunurilor de origine din ZEL în afara teritoriului vamal al Moldovei pentru o
perioadă de 5 ani.
Volumul total al vânzărilor nete ale producţiei industriale produse de către rezidenţii zonelor libere
în ianuarie-septembrie 2005 a constituit 684,4 mil. lei (132,7% faţă de perioada respectivă a anului
precedent). Din volumul total al vânzărilor nete, exportul a însumat 434,1 mil. lei (sau 64%), pe piaţa internă
a Republicii Moldova au fost realizate mărfuri în valoare de 179,9 mil. lei (sau 26%), iar 70,4 mil. lei (sau
10%) au fost realizate pe teritoriul zonelor libere.
Principalele activităţi spre care sunt orientaţi rezidenţii ZEL sunt cele industriale, ponderea producţiei
industriale din volumul total al activităţii rezidenţilor constituind 65,5% în 2004 şi 73,3 % în 2005. De
asemenea, cota producţiei industriale livrate la export atestă o uşoară diminuare în anul 2005 (63,4%)
comparativ cu 2004 (67,4%), ceea ce denotă o uşoară majorare a producţiei industriale vândute pe piaţa
autohtonă.
Pe parcursul anului 2005 s-au micşorat activităţile privind sortarea, ambalarea, marcarea şi alte
asemenea operaţiuni cu mărfuri tranzitate prin teritoriul vamal al Republicii Moldova. În perioada de
gestiune, volumul vânzărilor nete ce ţin de aceste activităţi a constituit 4,3 mil. lei, sau aproximativ cu 45%
mai puţin faţă de perioada respectivă a anului 2004. În schimb, s-a majorat producţia de vin din struguri,
articole din plută pentru îmbutelierea băuturilor alcoolice, televizoare, peliculă polimerică, covoare şi
mobilă, ceea ce denotă o reorientare a activităţii rezidenţilor ZEL spre producţia industrială. Creşterea
volumului vânzărilor producţiei industriale produse în zonele libere reprezintă baza sporirii volumului
impozitelor şi altor plăţi obligatorii calculate, efectuate de către rezidenţii acestor zone.
În ansamblu, existenţa şi dezvoltarea ZEL pe teritoriul Republicii Moldova condiţionează o creştere
economică lentă, dar stabilă, oferind posibilitatea de implementare a tehnologiilor noi în producţia
industrială, precum şi sporirea calificării forţei de muncă implicată în gestionarea investiţiilor în ZEL,
precum şi în implementarea activităţilor în teritoriu.

POLITICA DEMOGRAFICĂ A REPUBLICII MOLDOVA

Leu Galina, an. I, EGD
Cond. şt. prof. univ. dr. hab. Constantin Matei

Politica demografică reprezintă un sistem de măsuri orientate să asigure caracteristicile optimale ale
mişcării populaţiei: natalitatea, căsătoria, direcţiile migratorii şi utilizarea resurselor spre reducerea
mortalităţii şi prelungirea speranţei de viaţă la naştere. Imperativitatea formulării unei astfel de politici de
către fiecare stat a fost pronunţată la Conferinţele Mondiale ale populaţiei din 1974 şi 1994. La căpătarea
independenţei, Republicii Moldova îi lipsea experienţa elaborării unei politici demografice. Cu toate acestea,
primele încercări au avut un caracter natalist care, din cauza tergiversării procesului de reforme, nu au dat
rezultatul scontat.
Astăzi, populaţia Republicii Moldova e antrenată în procesul de transnaţionalizare şi globalizare,
absorbind şi ea standardele occidentale de preţuri şi calitate. Ca rezultat, se reduce sporul natural, creşte
sporul migraţional negativ; probabil aceasta a şi acutizat problema care a dus la necesitatea elaborării unei
politici demografice.
Pentru Republica Moldova natalitatea e domeniul în care se cer măsuri concrete. În condiţiile
economice actuale, când „costul” copilului creşte, tot mai frecvent se vehiculează ideea „o familie – un
copil” efectele căreia se observă în ritmurile tot mai joase ale natalităţii, răspândirea largă a contraceptivelor,
planificarea familiei sau emanciparea femeii. În această situaţie, statul tinde să motiveze material mamele şi
să dezvolte condiţii de înlesnire socială pentru familiile cu mulţi copii.
Astfel, prin Legea 773 din 10.09.2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate de muncă, art.17, s-a
stabilit indemnizaţia unică la naştere de 500 lei. Prin hotărârea nr. 162 din 10-09.2005 privind modul de
calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă prevede (partea a 2-a, alineatul
21) ca indemnizaţia de maternitate se acordă începând cu săptămâna a 30-a de sarcină, pe o perioadă de 126
de zile. Un accent deosebit se pune şi pe sănătatea reproducerii.
Un alt domeniu de reglementare al politicii demografice e migraţia. De la proclamarea independenţei,
Republica Moldova a promovat mai mult o politică migraţionistă pasivă, neeficientă şi inadecvată etapei de

118
dezvoltare. Astfel, în prezent, conform statisticii oficiale, peste 138 de mii persoane sunt declarate ca plecate
la muncă peste hotare, dintre care 73,4% au vârsta între 17-30 de ani. Presa oficială susţine că numărul de
emigranţi depăşeşte 600 mii persoane. Aici apare problema migraţiei ilegale, care are ca scop migraţia
temporară ca să devină permanentă, cu aspect de migraţie familială. Ca măsuri strategice, statul trebuie să:
1. relanseze complexul agro-industrial (mecanizarea, industrializarea, standardizarea ramurilor agricole
şi combinarea lor cu cele industriale), care ar antrena cantităţi mari de muncă liberă din mediul rural;
2. redreseze sistemul instructiv-educativ;
3. relanseze cultura la sate care să motiveze tinerii să activeze în aceste zone.
Sistemul de asigurări sociale reprezintă principalul instrument de protecţie socială şi e bazat pe
contribuţii obligatorii. Modificările anilor 1990 au avut o influentă nefavorabilă asupra formării bugetului
asigurărilor sociale de stat. Reducerea numărului de salariaţi din economie a micşorat numărul de persoane
asigurate şi a limitat creşterea volumului contribuţiilor de asigurări sociale. Mijloacele acumulate din plata
contribuţiilor nu acoperă nici a 3-a parte din cheltuielile necesare pentru acordarea prestaţiilor. Obiectivul
primordial al politicii statale e reformarea sistemului de pensionare. Începând cu 2003, a fost aplicată o nouă
modalitate de indexare a pensiilor. Se ţine cont nu numai de rata medie a inflaţiei, ci şi de creşterea salariului
mediu pe ţară.
Republica Moldova tinde să se integreze în UE. Cele două valori care prezintă interes sunt populaţia şi
spaţiul. Anume de utilizarea lor eficientă depinde viitorul statului nostru. O populaţie activă, bine cotată pe
piaţa muncii internaţionale, care se dezvoltă ascendent, poate fi asigurată numai prin politica demografică de
care trebuie să se ocupe statul, ca principalul organ de decizie şi specialiştii în demografie, statistică care să
posede informaţie deplină, de actualitate şi de prognoză. Anume această politică poate asigura Republicii
Moldova un start bun în existenţa sa de mai departe şi-n planul de integrare europeană.

FENOMENELE DE RISC ÎN REPUBLICA MOLDOVA

ŞI MANAGEMENTUL LOR
Prepeliţă Natalia, an. IV, EGD,
Cond. şt. lect. sup. Petru Bacal

Una dintre cele mai periculoase tendinţe ale epocii contemporane este creşterea frecvenţei, intensităţii şi
a consecinţelor hazardelor naturale. Conform aprecierilor, în prezent pierderile directe şi indirecte se
estimează la 250000 victime anual, iar prejudiciul economic – de la 50 la 100 mln USD. Hazardele naturale
sunt nişte manifestări extreme ale unor fenomene naturale, cum ar fi cutremurele, furtunile, inundaţiile,
secetele care au o influenţă directă asupra vieţii fiecărei persoane, asupra societăţii şi mediului înconjurător,
în ansamblu.
Reducerea efectelor acestora implică studierea profundă, interdisciplinară a hazardelor, a variabilităţii
climei, a vulnerabilităţii populaţiei şi economiei, a circumstanţelor concrete şi cauzelor apariţiei fenomenelor
extreme şi, în mod deosebit, necesită perfectarea continuă a metodelor de predicţie şi a sistemelor de
avertisment în scopul informării prealabile, educării şi conştientizării populaţiei despre pericolul real al
acestor fenomene şi comportamentul corect, în cazul manifestării lor.
Teritoriul Republicii Moldova, prin amplasarea geografică şi particularităţile naturale, este afectat de
următoarele hazarduri: cutremurele de pământ, alunecări de teren, inundaţii, ploi torenţiale, însoţite uneori de
grindină şi furtuni puternice, temperaturi caniculare de lungă durată, ori prea scăzute iarna, secete, ninsori
abundente, îngheţuri timpurii de toamnă sau tardive de primăvară, cazuri de formare excesivă a chiciurii,
epidemii, epizootii.
Hazardurile cauzează prejudicii colosale la toate nivelurile şi constituie o problemă stringentă pentru
dezvoltare. Deşi guvernele statelor şi organizaţiile internaţionale, precum şi întreaga comunitate
internaţională, depun eforturi foarte mari, pierderile omeneşti şi economice cauzate de hazarduri continuă să
crească. Problema dată se agravează, deoarece ţările în curs de dezvoltare sunt mai vulnerabile faţă de
hazarduri. Calculate conform PIB, pierderile materiale de pe urma hazardelor, în ţările sărace sunt de zeci de
ori mai mari decât în cele bogate. În primul rând, pentru aceasta trebuie combătută sărăcia, deoarece sărăcia
înseamnă nu numai lipsa mijloacelor de existenţă, dar, de asemenea, şi izolarea şi incapacitatea, nesiguranţa
de viitor şi sentimentul permanent de vulnerabilitate faţă de fenomenele de risc
Prognozarea fenomenelor meteorologice din Republica Moldova este, în mare măsură, o
responsabilitate a Serviciului Hidrometeorologic de Stat (S.H.S), una din funcţiile principale ale căruia este

119
întocmirea prognozelor cu destinaţie generală (meteorologică, hidrologică, agro-meteorologică, climaterică,
despre poluarea mediului şi avertismente ale fenomenelor naturale hidrometeorologice), care sunt transmise
gratis şi în mod regulat organelor centrale ale administrării publice şi către mass-media de stat pentru
informarea populaţiei, iar la solicitarea agenţilor economici prezintă informaţia despre fenomenele naturale
hidrometeorologice şi efectele adverse ale acestora pe teritoriul ţării, contra unui preţ care să nu depăşească
cheltuielile pentru serviciul acordat.
Serviciul Antigrindină îşi concentrează atenţia asupra necesităţilor de prognozare a evoluţiei furtunilor
în perioada aprilie-septembrie. MoldATSA este dedicat asigurării serviciilor meteorologice pentru aviaţie şi
piloţi, în conformitate cu Instrucţiunile anexei 3 a ICAO. Serviciul Meteorologic Militar este interesat de
serviciile aviaţiei militare de la Mărculeşti, iar pentru exerciţiile militare, foloseşte SHS ca sursă naţională de
informaţie meteorologică.
Trăim timpuri destul de complicate, deseori confruntându-ne cu diferite hazarduri care pot exercita
asupra noastră o anumită influenţă. Nu avem posibilitatea să le prevenim cu o exactitate maximă (100%),
însă putem întreprinde măsuri pentru asigurarea pregătirii către calamităţi, prin formarea sistemelor de
avertizare timpurie, care pot reduce semnificativ numărul victimelor umane şi a pierderilor materiale. Un
moment foarte important în acest domeniu constă în necesitatea plasării investiţiilor mari de capital în
activitatea de restabilire, pentru evidenţa factorilor de risc şi prevenirea pericolului, pentru dezvoltarea în
continuare a nivelului prevenirii pericolului calamităţilor.

120
13. IMPACTUL INTEGRĂRII
EUROPENE ASUPRA
ECONOMIILOR
NAŢIONALE

121
 ТРАНСФОРМАЦИЯ ЭКОНОМИЧЕСКОЙ РОЛИ ГОСУДАРСТВА И
ГОСУДАРСТВЕННОЙ ЭКОНОМИЧЕСКОЙ ПОЛИТИКИ В СТРАНАХ С
ПЕРЕХОДНОЙ ЭКОНОМИКОЙ
Павлова Юлия, 5 курс, Международная экономика
Донецкий национальный университет, Украина,

Почему трансформация экономической роли государства рассматривается параллельно с

преобразованиями в экономической системе? Потому что так или иначе целью этих преобразований
является социально-ориентированная рыночная экономика. При этом ни в одной стране мира при
формировании и развитии рыночных экономических систем не обошлось и не могло обойтись без
активной, регулирующей роли государства. Экономическая история мира свидетельствует, что
экономика, производительные силы развиваются успешно тогда, когда государство как институт
организации общества создает для этого соответствующие приемлемые условия. Поэтому
экономическая роль государства была, есть и будет объективно значительной.
Классики экономической теории А. Смит и Д. Рикардо считали, что рыночная экономика должна
развиваться на основе саморегулирования, т.е. без участия каких-либо внешних сил, в том числе и
государства. Однако кризис капиталистической экономики 1929 – 1933 гг. доказал неспособность
рыночной системы развиваться без вмешательства государства. А в 1946 г. Дж. М. Кейнс в своей
книге “Общая теория занятости, процента и денег” теоретически обосновал необходимость
государственного регулирования рыночной экономики.
Теоретически понятие государственной экономической политики шире, чем понятие
государственного регулирования экономики, так как первая может основываться и на
невмешательстве государства в хозяйственную жизнь. В современных условиях невмешательство
государства в социально-экономические процессы немыслимо. Уже давно споры идут не о
необходимости государственного регулирования, а о его масштабах, формах и интенсивности.
Поэтому термины «государственное регулирование экономики» и «государственная экономическая
политика» в наше время идентичны. После распада СССР и социалистического содружества перед
новыми независимыми государствами, в частности перед Украиной и Молдовой, встала проблема
трансформации государственных экономик в социально-ориентированные рыночные экономики.
Оставался нерешенным вопрос о роли государства в построении новых экономических систем, новой
структуры национального хозяйства. На первой стадии развития независимых стран были
использованы граничные подходы – роль государства или игнорировалась совсем, или
абсолютизировалась как раньше. Это происходило отчасти потому, что в то время специалисты еще
не совсем хорошо понимали, что абсолютно огосударствленная экономика и государственное
регулирование – это разные категории, а также – имело место представление о возможности
автоматизма в переходе к новой экономической системе, т.е. построения саморегулирующейся
рыночной экономики без участия государства. Оба этих подхода оказались ошибочными. Между
этими крайними вариантами есть ряд промежуточных, например, китайский вариант сочетания
рыночных и государственных регуляторов, так называемое социально ориентированное рыночное
хозяйство ФРГ и Австрии, шведская модель смешанной экономики.
Переход от административно-командной экономики к рыночной системе должен осуществляться
эволюционным путём и в плановом порядке. И естественно под контролем государства. Самый
короткий путь реализации этой цели – это постепенный переход от директивного к
рекомендационному планированию экономики стран СССР и социалистического содружества.
Очевидно, что в условиях переходной экономики усиление государственного
вмешательства в экономические процессы допустимо, но в определённых пределах. Допустимо
оно еще и оттого, что рыночный механизм не способен наиболее полно удовлетворять потребности
общества. Первая группа проблем, которые не может решить рыночный механизм – это
удовлетворение тех общественных потребностей, которые невозможно измерить в деньгах и
превратить в платежеспособный спрос. Это так называемые «общественные» товары и услуги:
национальная система обороны, народное образование, единая энергетическая система, охрана
общественного порядка и т.д. «Производство» этих товаров и услуг целиком вынуждено брать на
себя государство, финансируя его из бюджета за счет налогов. Вторая проблема, находящаяся за
пределами досягаемости рыночного механизма, связана с так называемыми «внешними
эффектами». Суть их в том, что деятельность предприятий рыночного типа может иметь как

122
положительные, так и отрицательные последствия для общества. Таковы, к примеру, внешние
эффекты, связанные с загрязнением окружающей среды в результате производственной
деятельности, исчерпание природных запасов, возникновение региональных и структурных
диспропорций в производстве и т.д. Ликвидация государством негативных внешних эффектов
возможна путем прямого администрирования, то есть запрета эксплуатации части невосполнимых
природных ресурсов, применения вредных технологий, наносящих ущерб здоровью людей и т.д.
Третья группа проблем связана с таким явлением как безработица. Задача государства в этой сфере –
эффективное регулирование ранка рабочей силы, поддержание с помощью социальных выплат
людей, не по своей воле утративших рабочие места, осуществление программ по созданию новых
рабочих мест и т.д.
Существуют и требуют государственного вмешательства и иные проблемы, которые рынок
также не в состоянии решить. Сюда относятся крупные инвестиционные проекты, не сулящие скорой
прибыли и связанные с большим риском, необходимость борьбы с инфляцией и монополизмом, и
многое другое. Госсектор обычно охватывает малодоходные отрасли производства (энергетика, часть
транспорта, почта и т.п.) и социальную инфраструктуру (просвещение, наука, здравоохранение,
социальное обеспечение).
Большинство стран в процессе перехода к рыночным отношениям неизбежно столкнутся с
проблемами, без решения которых результат процесса перехода (рыночная экономика) не может
быть достигнут:
1) приватизация – коренной вопрос перехода от административно-командной системы к рынку.
Она означает движение к тому, чтобы ведущие позиции в экономике занял частный сектор:
индивидуальное предпринимательство, акционерные общества, совместные предприятия. От того,
как она будет проведена, зависит и социальный мир, и то, как заработают рыночные стимулы.
Приватизация позволит восстановить равноправие и неприкосновенность всех форм собственности:
государственной, коллективной, частной и индивидуальной;
2) макроэкономическая стабилизация, означающая минимизацию дефицита государственного
бюджета, прекращение избыточной денежной эмиссии и льготного кредитования; либерализация цен,
то есть их формирование на основе спроса и предложения; частная собственность, гарантированная
законом, надлежащая защита иностранных инвестиций и предоставление возможности для
репатриации прибылей;
3) поощрение предпринимательства;
4) либерализация внешнеэкономических связей;
5) социальная политика, направленная на защиту лиц с низкими доходами.
Страны с рыночной экономикой, начавшей формироваться два-три столетия назад, постоянно
ищут оптимальное сочетание государственного регулирования и функционирования естественно
сложившегося рыночного механизма. Страны со сложившейся централизованной экономической
системой пытаются возродить с помощью государства частный интерес, без которого не может быть
рынка. ПРИМЕР – Китай. Китайцы сформулировали формулу успеха больше десяти лет назад:
рынок ориентирует предприятия, государство управляет рынком. И у них получилось,
поскольку сохранились рычаги, которые использовались в командной экономике, но их роль немного
уменьшилась, а государство освоило рычаги макроуправления.
В процессе перехода к рынку государство дифференцирует свое присутствие в отдельных сферах
экономики: отказывается от регулирования в тех сферах, где успешно действуют рыночные
механизмы (свободная конкуренция, спрос и предложение…), в то же время усиливая свой контроль
в тех сферах, в которых механизм рынка не в состоянии устранить различные негативные
последствия рыночной системы (перераспределение доходов и ресурсов, регулирование занятости,
антиинфляционная и антимонопольная политика, исправление последствий внешних эффектов и
многое другое).
В процессе перехода к рынку одними из главных функций государства становятся поиски форм
социального партнерства, социального компромисса, социального равновесия и социальной
эффективности. Социализация производства и социализация экономики становятся важнейшими
приоритетами государства. Экономические функции государства: реализация стратегий
планомерного и пропорционального развития экономики путем определения цели и приоритетов
макроэкономического развития; антимонопольная политика, направленная на защиту конкуренции;
проведение антицикличной и антикризисной политики; обеспечение надлежащего уровня развития
инфраструктуры (дорог, связи, транспорта, водоснабжения и т.д.); разработка и принятие правовых
основ экономики; региональная экономическая политика направления государственных инвестиций и

123
стимулирование частных инвестиций в экономически отсталые регионы; регулирование
внешнеэкономических, в том числе валютных, отношений и т.д.
Существуют строго определённые методы осуществления государственного регулирования
экономики. Главнейшими из них являются:
1. Правовые регуляторы. Это нормативно-правовые акты, законы. Они законодательно
закрепляют сложившиеся производственные отношения. Большое значение имеет правовая основа
предпринимательства.
2. Административные регуляторы. Это указы, распоряжения, запреты. Их следует употреблять
очень осторожно.
3. Экономические регуляторы. Они являются основными в современном рыночном хозяйстве.
Это различные региональные и целевые программы, система государственных закупок, бюджетно-
налоговая политика, денежно-кредитная политика, валютная политика и др.
Минимально необходимые границы государственного регулирования экономики обусловлены
невозможностью ее рыночного саморегулирования, максимально допустимые границы –
потребностями и интересами предпринимателей, частично – общенациональными интересами.
Одновременно такие границы зависят от экономического потенциала страны.
Трансформация экономических систем из нерыночных в рыночные – это наибольшая и
высочайшая ответственность новых независимых стран, задача их государств и правительств перед
своими народами. Только государства способны обеспечить постепенный переход к рыночным
экономическим системам. Кроме того, трансформация экономических систем из нерыночных в
рыночные в новых независимых странах Центральной и Восточной Европы, Азии и других регионов
происходит на фоне гигантских глобальных процессов трансформации традиционных рыночных
систем индустриального типа в рыночные экономические системы постиндустриального типа. Это
переплетение процессов трансформации значительно осложняет трансформацию экономических
систем бывших стран с государственной экономикой. Именно поэтому следует уделить повышенное
внимание единой экономической стратегии и политики и единой практике последовательного
государственного регулирования экономики исходя из принципиального положения об
экономическом единстве мира с учетом национальных особенностей стран переходного периода.
То есть национальная экономика в процессе перехода к рынку помимо требований рыночных
институтов должна учитывать еще и требования глобальной интеграции. И все это является задачей
государства – необходимо найти рациональные связи и соотношения между интересами
национального экономического развития и глобальной интеграции, а так же региональной
экономической интеграцией. Эту задачу помогают выполнить общенациональные стратегии
структурной перестройки, долгосрочные концепции рыночных преобразований, региональное
планирование и программирование развития экономики, Программы Президента, Правительства,
законодательная деятельность Парламента и т.д.
Исторический опыт доказывает необходимость наличия определенных пропорций и баланса
между государственным регулированием и рыночным саморегулированием на протяжении всего
процесса перехода к рынку. При этом должны быть сохранены механизмы государственного
регулирования. Без интеграции государственного регулирования и рыночного конкурентного
саморегулирования на нынешнем этапе развития индустриального общества экономический прогресс
невозможен. Определение соотношения и баланса рыночного саморегулирования и государственного
регулирования – одна из важнейших задач экономической стратегии новых стран рыночной
ориентации, в том числе Украины и Молдовы.

124
 MOLDOVA’S TRADE LIBERALIZATION – A WAY OF NATIONAL
ECONOMY EXTERIORIZATION
Casapu Diana an. V REI,
Cond. şt.: Maria Chiscă Gînu, asist. univ., magistru în economie

Recent decades have seen rapid growth of the world economy. This growth has been driven in part by
the even faster rise in international trade. The growth in trade is in turn the result of both technological
developments and concerted efforts to reduce trade barriers. Some developing countries have opened their
own economies to take full advantage of the opportunities for economic development through trade, but
many have not. Remaining trade barriers in industrial countries are concentrated in the agricultural products
and labor-intensive manufactures in which developing countries have a comparative advantage. Further trade
liberalization in these areas particularly, by both industrial and developing countries, would help the poorest
escape from extreme poverty while also benefiting the industrial countries themselves. Policies that make an
economy open to trade and investment with the rest of the world are needed for sustained economic growth.
The evidence on this is clear. No country in recent decades has achieved economic success, in terms of
substantial increases in living standards for its people, without being open to the rest of the world. In
contrast, trade opening (along with opening to foreign direct investment) has been an important element in
the economic success of East Asia, where the average import tariff has fallen from 30 percent to 10 percent
over the past 20 years.
There is considerable evidence that more outward-oriented countries tend consistently to grow faster
than ones that are inward-looking. Indeed, one finding is that the benefits of trade liberalization can exceed
the costs by more than a factor of 10. Freeing trade frequently benefits the poor especially, like Moldova is.
The potential gains from eliminating remaining trade barriers are considerable. Estimates of the gains from
eliminating all barriers to merchandise trade range from US$250 billion to US$680 billion per year. About
two-thirds of these gains would accrue to industrial countries. But the amount accruing to developing
countries would still be more than twice the level of aid they currently receive. Moreover, developing
countries would gain more from global trade liberalization as a percentage of their GDP than industrial
countries, because their economies are more highly protected and because they face higher barriers. The
linkage between trade and poverty in developing countries, like Moldova, have been extensively investigated
and a consensus has emerged that trade can be beneficial for some individuals while at the same time being
harmful for others. Whereas integration into world markets provides new opportunities for growth and higher
welfare, trade liberalization may also bring about new risks and increased poverty for some. It is therefore
important to identify the winners and losers from trade liberalization and to quantify these gains and losses.
This is particularly relevant in Moldova, a small open economy vulnerable to changes in external conditions.
During the decade since independence, Moldova has moved from a very restrictive to a liberal
statutory trade regime. The 1993 Moldovan import tariff schedule included rates of up to 300 percent. These
rates were doubled for the non-Most Favored Nation (MFN) countries. Exports and imports were also
severely restricted by non-tariff measures, such as pervasive licensing, quotas, and state trading. In addition,
there were wide-ranging price controls in the domestic market and foreign-exchange restrictions. Moldova
drastically liberalized its trade regime in the mid and late 1990s and joined the World Trade Organization
(WTO) in July 2001. Moldova’s current trade regime is ranked by the JMF as a “one” (the most liberal) on a
ten point index of the restrictiveness o f formal trade policies. However, the way trade policies and other
policies, which impact on trade flows, are being implemented, is creating substantial barriers to imports and
exports.
In my opinion, we need to estimate the cost of undertaking trade in Moldova and to create an
environment for trade that is conducive to growth, economic development and poverty reduction. This needs
to take place in conjunction with efforts to ensure consistent application of WTO requirements, especially
those regarding the protection o f intellectual property, customs valuation, sanitary, phytosanitary measures
and technical barriers to trade. Further, Moldova would benefit from the more effective implementation of
regional trade agreements, which are currently undermined by uncertainty and extremely weak formal
dispute settlement mechanisms.
When Moldova joined the WTO, the maximum bound rate agreed to was 35 percent. This level o f
binding is relatively low compared to other countries at a similar level of development but is high relative to
more advanced developing countries and to developed countries. As is typically the case, the tariffs that
Moldova currently applies are much lower than these bound rates. The 2003 tariff schedule has 14 tariff rates

125
in the range of zero to 25 per cent, with the majority of rates in the lower brackets, leading to a simple
unweighted average tariff o f 6.5 per cent - 10 percent for agricultural goods and 4 percent for industrial
goods. The weighted average tariff is 4.6 percent. The data from World Bank shows that the average applied
tariff in Moldova is low compared to other countries in the region and is similar to that applied by advanced
countries such as the EU.
In general, for a small economy such as Moldova, a given amount of tariff revenue will be more
efficiently collected through a small number of tariff bands. Second, economic analysis tends to favor simple
uniform tariff structures. Third, frequent changes to the structure of tariffs introduces a degree of uncertainty
that may constrain trade. Similarly, while maintaining bound rates significantly above applied rates provides
for a degree of flexibility, it also sustains uncertainty about future applied rates.
So, the debate over trade liberalization is part of a larger debate that deals with the impact on the
economic growth of free movement of goods, capital and labor force across borders. Some economists
consider that liberalization of trade leads to the economic development. They believe that inefficient trade
policies are caused by the departure from economic theory, its misinterpretation and mistakes in the policy
implementation. Other scholars put the development ahead of trade regime policy: each country has to
identify its own model of development, then what institutional reforms has to be adopted, where trade
regime/liberalization is a part of such reforms. Most economists agree that trade liberalization could
positively affect economic growth, but the differences are at what stage of development a country should
open its market. So far, the liberalization of trade has been pushed by international organizations mostly
towards developing countries through structural adjustment loans conditionality of the World Bank and IMF,
within the World.

Bibliography:

1. “Republica Moldova in capcana globalizarii si tranzitiei”, Dumitru Moldocan, Chisinau 2004

2. “Global Trade Liberalization and the Developing Countries”, IMF staff, November 2001,01/08
3. “The Republic of Moldova trade diagnostic study”, World Bank, December 23, 2004

AURUL NEGRU SAU LUPTA DINTRE CLANURI

Cranga Svetlana, an. IV, REI
Rusnac Igor, an. V, REI
Coord. şt.: lect. univ. Serghei Cotos

“Puterea este raportul de comandă-supunere, care se instituie în sfera educării libertăţii.”

Gabriel Liiceanu

Nu este o noutate faptul că o ţară începe un război pentru a obţine bunul de care are nevoie, dar care îi
lipseşte. SUA a demonstrat dorinţa şi capacitatea lor de a ataca alte ţări pentru interesele sale şi puţin
probabil că vor renunţa dacă elementul lor vital va fi în pericol. Aceasta goană după putere va duce economia
întregii civilizaţii într-un regres total.
Începând cu Afganistanul, putem afirma cu certitudine că războiul a fost început din cauza petrolului.
Simplul fapt care ne confirmă acestea convingeri este că Ben Laden împreună cu ceilalţi amici ai săi sunt din
Arabia Saudită, însă SUA a atacat Afganistanul, şi nu Arabia Saudită. În plus, Afganistanul ocupă o poziţie
foarte atrăgătoare din punct de vedere geografic. El se afla între două regiuni producătoare: Orientul Mijlociu
şi Marea Caspică. O amlasare foarte comodă pentru localizarea trupelor americane.
Atacarea Irakului iaraşi este o dovadă în lanţul acesta. Irakul care astăzi este supus la o serie de restricţii
cunoscute sub denumirea „petrol contra hrană” nu produce mai mult de 1 milion barili pe zi. Conform
ministrului irakian Faleh al-Khayat, fără embargo ţara sa dispune astăzi de o capacitate de producţie de la 6
la 7 milioane barili pe zi. Cifra aceasta nu este întâmplătoare: aceasta este producţia Arabiei Saudite. În ce
priveşte rezervele, atunci în Arabia Saudită ele se ridică la cifra de 115 miliarde barili. Astfel, Irakul se
plasează pe locul 2 în clasamentul mondial. Însă experţii plasează Irakul pe primul loc după cantitatea de
rezerve petroliere, presupunând că acestea se estimează real la 150 miliarde barili. De aici şi rezultă interesul
SUA de a stabili un regim „amical” în Bagdad. Numai cu 10 mil.$ de investiţii producţia irakiană ar putea
creşte la 2 mil. barili pe zi, ceea ce ar duce la scăderea preţului la petrol cu 8$ pe baril. Până în prezent rolul

126
de moderator al pieţei petroliere îi revine Arabiei Saudite. Acesta este motivul principal al alianţei saudo-
americane începând cu anii ’50.
În afară de motivul de aprovizionare cu petrol, o altă miză ar fi hegemonia dolarului. Dominaţia
dolarului american în economia mondială se datorează faptului că toate tranzacţiile petroliere se efectuează
în dolari. Dolarii imprimaţi în SUA sunt utilizaţi de ţările lumii pentru a cumpăra petrolul ţărilor OPEC.
Aceşti petrodolari se întorc mai apoi în ţară sub formă de bonuri de trezorerie, acţiuni americane, imobilier şi
alte active americane. Stabilirea puterei OPEC-ului, cartelul exportator de petrol din 1973, este simbolic
legată de rezervele dolarului american, care produc un excedent în contul de capital pentru SUA care
finanţează, la rândul său, deficitul comercial al SUA. Deficitul contului curent al SUA este de 450$ pe an sau
4% din PIB. Bugetul guvernului american s-a schimbat din excedentar în deficitar în urma costurilor
războiului din Irak. Astfel, SUA au devenit totalmente practic dependente de finanţarea exterioară. Deci o
altă cauză a războiului din Irak este că acesta din urmă a început să vândă petrolul în euro, ceea ce prezenta
un pericol pentru valuta americană.
Următoarea ţară care urmează să fie atacată este Iranul. Cum ne demonstrează ultimele ştiri, Iranul
trebuia să deschidă prima bursă petrolieră în euro accesibilă tuturor producătorilor din regiune. Aceasta ar
duce la declinul hegemoniei SUA... Oare nu din acest motiv Rezerva Federală Americană a decis să nu mai
publice cifrele agregatului M3 începând cu 26 martie 2006, astfel mascând deficitul său bugetar? Nu din
această cauză SUA au creat criza iraniană sub pretextul cercetărilor militare nucleare efectuate de Iran? Da,
dar să nu uităm că Iranul nu e Irak, chiar dacă şi sunt vecini... Mulţi producători îşi au afacerea în Teheran,
ceea ce nu o să permită SUA iarăşi să-şi demonstreze puterea sa prin suferinţele, lacrimile şi durerile atâtor
fiinţe umane...
Oricum, regula vieţii suna: „Cât de puternic nu ai fi, oricum odată se va găsi cineva mai puternic decât
tine...”, iar regulilor vieţii sunt supuşi toţi, chiar şi cei mai puternici!

AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE COMERŢULUI ELECTRONIC ÎN

DEZVOLTAREA RELAŢIILOR ECONOMICE INTERNAŢIONALE
Zacon Corneliu, an. V, REI
Cond. şt. dr. conf. univ. Victoria Lupu

În etapa actuală, dezvoltarea relaţiilor economice internaţionale nu poate fi imaginată fără tehnologiile
informaţionale şi, în special, fără Internet. În acest sens, comerţul electronic este unul dintre cele mai
importante elemente ale afacerilor electronice. Astfel, comerţul electronic reprezintă orice formă de
înţelegeri cu privire la afaceri, iar conlucrarea între părţi are loc în mod electronic, în loc de schimb sau
contact fizic între părţi şi în urma căruia, dreptul de utilizare sau proprietate a mărfii sau serviciului este
transmis de la o persoană la alta.
Având în vedere particularităţile relevate, se poate spune că dezvoltarea relaţiilor economice
internaţionale prin intermediul comerţului electronic prezintă anumite avantaje, care pot fi privite sub
diverse aspecte şi, anume:
√ Din punct de vedere al unităţilor social-economice, care utilizează comerţul electronic:
• Extinderea la pieţele internaţionale până la cea globală;
• Sporirea considerabilă a dinamismului în afaceri;
• Posibilităţi largi şi relativ ieftine de reclamă a produselor şi serviciilor, practic independente de
hotarele dintre ţări şi distanţele geografice;
• Operativitate în distribuirea de informaţii, negocieri şi încheierea de contracte comerciale;
• Reducerea ciclului de realizare a tranzacţiilor comerciale;
• Costuri de comunicaţie mai mici, inclusiv scăderea costului de creare, procesare, distribuire,
păstrare şi găsire a informaţiei bazată pe hârtie;
• Vânzare la cerere, creându-se posibilitatea modelării produselor şi serviciilor pe nevoile
cumpărătorilor;
• Vânzări sporite către clienţii existenţi;
• Atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie;
• Cheltuieli reduse de inventariere şi operare.

127
 √ Din punct de vedere al cumpărătorului (consumatorului):
• Comoditate sporită acordând posibilitatea consumatorilor să cumpere sau să facă tranzacţii 24
h/zi, în tot timpul anului din aproape orice locaţie. De asemenea, cumpărătorii pot să aleagă mai
uşor cel mai mic preţ pentru un produs sau serviciu;
• Opţiuni multiple care acordă consumatorilor mai multe posibilităţi de alegere;
• Informaţii uşor de găsit. Consumatorii pot să obţină informaţie relevantă în secunde, şi nu în zile
sau săptămâni;
• Livrarea rapidă a produselor şi/sau serviciilor (în anumite cazuri);
• Face posibilă participarea în licitaţii virtuale;
• Permite consumatorilor să interacţioneze cu alţi cumpărători în comunităţi electronice şi să
compare experienţele;
• Facilitează competiţia, ceea ce duce la scăderea preţurilor etc.
√ Beneficii pentru societate:
• Diminuarea dificultăţilor transfrontaliere;
• Sporirea productivităţii muncii;
• Îmbunătăţirea calităţii vieţii;
• Îmbunătăţirea calităţii muncii, caracterul activităţilor devine mai intelectual;
• Oferirea posibilităţii unor largi categorii de persoane să activeze la domiciliu şi să cumpere de la
domiciliu, ceea ce rezultă un trafic mai mic pe străzi şi poluarea scăzută a aerului;
• Diminuarea preţurilor reduce povara financiară a păturilor cu venituri reduse;
• Extinderea gamei de produse şi servicii accesibile populaţiei, îndeosebi pentru ţările mai slab
dezvoltate;
• Facilitarea prestării serviciilor publice la preţuri reduse şi calitate sporită;
• Asigurarea unor condiţii de competiţie cât mai largă, în perspectivă globală, între producătorii şi
furnizorii de produse şi servicii;
• Reducerea costurilor produselor şi serviciilor etc.
Alături de avantajele menţionate, trebuie scoase în evidenţă şi unele dezavantaje sau limitări, pe care le
prezintă comerţul electronic. Astfel, din experienţa dezvoltării acestuia se poate afirma că:
• Se urmăreşte o lipsă de standarde universal acceptate pentru calitate, securitate şi încredere.
• Multe firme nu au adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea comerţului electronic sau
întâmpină dificultăţi în integrarea comenzilor şi a informaţiilor culese on-line, în activitatea curentă a
firmei;
• Uneltele de dezvoltare software sunt încă în plină evoluţie;
• Există unele dificultăţi în integrarea între aplicaţiile soft de comerţ electronic şi Internet cu unele
aplicaţii existente şi baze de date vechi, dar care se află încă în exploataţie etc.
În concluzie, gravitatea problemelor sau dificultăţilor legate de implementarea şi folosirea comerţului
electronic în relaţiile economice internaţionale este cu atât mai mare, cu cât este mai slabă economic ţara,
întreprinderea, firma etc. De asemenea, dacă în ţările economic dezvoltate, lucrurile se pot dezvolta relativ
bine şi de la sine, prin eforturile şi cooperarea unităţilor economice, atunci pentru ţările slab dezvoltate
economic, cum este şi Republica Moldova, se cere o susţinere din partea statului, determinarea priorităţilor,
eşaloanelor şi monitorizarea respectivă a lucrurilor.

128
 14. PROBLEMELE
RELANSĂRII ŞI
EFICIENTIZĂRII
ECONOMIEI NAŢIONALE

129
OPPORTUNITY COST OF MOLDOVA’S ENERGETIC INDEPENDENCE
Marian Snejana, Zacon Cristina, an. III, REI
Cond. şt.: asis. univ. Diana Albu

Pleading that prices on international gas and oil market are volatile and prone to increase, Russia
doubled or even tripled the prices on its gas exports to what it sees as unreliable CIS partners, like Ukraine,
Georgia and Moldova. We observe Gazprom trying to multiply both its diversified routes and its attempts to
establish footholds or more than footholds in the gas-distribution networks in as many European countries as
possible.
The 1st move was made at the beginning of December 2005, Gazprom presented the new project
regarding the gas delivering at the new price of 160$ per 1000 m3. As the negotiation process was being
tergiversated Gazprom stopped supplying gas to Moldova on January 1, as the latter did not sign a gas supply
contract. So the negotiation process begins.
The situation in Moldova, which does not have other gas sources, is unique, as 15 percent of the natural
gas supplies of Russia are transited to the West through Moldova's territory at price of 2.5 dollars for
transportation of 1,000 cubic metres on a distance of 100 kilometres.
The 1st concession is made on 13th of January, when As in November 2005, Tiraspol withdrew itself
from the shares at Moldova gaz, Moldova gives the shares to Gazprom..
The old structure: Gazprom-50%, Chisinau- 35, 33%, Trasnistria- 13, 44%.
The new structure: Gazprom- 63, 44%; Chisinau-35, 33%. (In Baltic States, this share variates between
35-45%)
On the one hand, the presidency classified the signing of the contract as a triumph of pragmatism and
true market mechanism, as well as transparency. On the other hand, the opposition acused the moldavian
officials of giving up of the transit and distribution gas networks and of admittance of the trasnistrian
sovereignty because it gave the shares which were actually pertaining to Moldova.
According to the contract signed at 16th of January the new price for gas increases to 110$ per m3.
However, let us not forget that 110 US dollars is not the final price, since Gazprom wants to increase the
price to the european level, that is initially 160$ per1000 m3, and even 230$ per 1000m3, but not applied to
the transnistrean region.
The effects of the new price: According to our officials, the price of 110$ per 1000 m3, will not affect
significantly our economy. Moreover, it will not affect our trade balance, since natural gas represent only 5
% of our total goods import and only 20% of those of energetic resources. But, the increase in the gas price
will be followed by a general rapid increase in prices. The rise will affect not only the domestic consumers,
but it will increase first the prices in the energy and thermal sector, and gradually all industrial products.
According to our officials, the impact will be nil because the state will find ways to ease the negative impact
of an eventual increase in gas prices on the population. Personally, we do not see how the state can do this
because the budget for 2006 does not envisage subsidies in this respect. We do not rule out the possibility
that the budget will be amended and there will be allocated resources from the Government’s reserve fund or
from other reserves. Anyway this will be a short-term solution.
The average tariffs for natural gas since 17th February increased with 37,2%.
The new contract signed on 20th of March 2006- concessions:
Another concession, with great effects on the economy, was that Moldova accepted to resume the
acquisition of electric power from the Kuchurgan Electric Power Station
Another concession, which has not yet been confirmed, is the reduction by Moldova of the tax for
Russian gas transit through the territory of the republic, which, at present, amounts to 2.5 dollars
per 1000 m3 of gas for 100 km. A lower transit price means lower income for this service.
Moldova has some other arguments in its favor, which might be used in the gas price negotiations.
It is particularly about the VAT for exported natural gas, that is paid in Russia and not in Moldova
as world trade practice requires. If the VAT will be paid in Moldova, the price will decrease to
105$ per 1000 m3.
Alternatives:
There exists the possibility of organising gas delivery through RosUcrEnergo, which beginning of
February 2006 is the exclusive supplier of gas in Ukraine
The offer of the Turkmenistan to deliver us gas was more an illusion than a real thing. More than
that. The establishment by Russia of market gas prices for post-soviet countries already made
Turkmenistan announce that in the second half of 2006 they will increase the gas price as well. It

130
 is obvious that Turkmenistan will implement these intentions. The same story applies to
Kazakhstan and Uzbekistan.
The Nabucco project may be the most promising for Moldova. The project envisages construction
of a gas pipeline along the Black Sea Floor to supply gas from Central Asia and the Caspian basin
to Europe, from Iran to Austria. But the possibility of connecting Moldova to the gas pipeline that
comes from Iran and reaches Turkey, or to that gas pipeline that comes from Norway to Poland are
long term plans and their implementation can last several years, since the projects are at the initial
stage.
In conclusion, the signing of this agreement shows the very much limited alternatives for Moldova as
far as the natural gas is concerned. Alternatives, which the authorities are talking about, are virtual and have
no chances of being implemented. At least, within the following 5-6 years.

MODIFICATION OF TRADE & CUSTOMS REGIME OF THE REPUBLIC

OF MOLDOVA IN THE FRAMEWORK OF THE EUROPEAN
INTEGRATION
Balteanu Alexandru, an. III, REI
Coord. şt.: dr. conf. Elina Benea-Popuşoi

The last decade of the transition period of the Republic of Moldova proved to be crucial for our
development. Actual situation shows the level at which our law makers and governors unified their efforts in
order to achieve the best results. As long as we were influenced by the international organizations, which
imposed different shock-therapies, transition models, also being influenced by the big countries as Russia,
the USA it would be more useful to concentrate on our own strategy of development.
Moldova joined blindly Mutual Agreements Regarding the Promotion and Protection of the National
Investments, Free Trade Agreements, Agreements Regarding Economic Collaborations, for the best of our
local investors and producers in order to facilitate the business environment in our country. We have put
strict conditions, standards constituting barriers for local producers, meaning that they were no ready for
penetrating international market with Moldovan products, and they needed more time to adapt to new
conditions.
However, the feasibility of joining all the Organizations and Customs Unions has not been studied
properly. The cost and benefits, could be reflected in the yearly indicators given by Statistic Data.
Speaking about external relations, regarding trade operations, Moldova didn’t prove to be as an
impulsive subject. Its exports are limited and it is more specialized on imports due to its parasitic
consumption. The major causes of these situations can be explained easily by the liberalization of the trade,
because opening the borders, our market was invaded by import products that had some harmful
consequences for the consumer and the producer. The liberalization of the trade can be benefic for big and
continuously developing new industries countries, but Moldova appears to be a disadvantaged subject.
Firstly we may mention that liberalization inhibited our local producers, because of the imports,
acceptance of FDI instead of encouraging the national investors. Secondly, in the long run the increased
snobbism of consumers developed, meaning that they would accept import products rather than national
produced ones.
For our country, it would be more adequate to lead a protectionist policy, at least for strategic products.
This would lead to better productivity because of enlarging the market. The state should be encouraging the
national investors, and promote new industries, new standards and technologies to adapt to International
requirements. There are examples to be taken from Poland, Hungary, Czech Republic, which implies the
protection and stimulating the national producer, offering him the necessary time for restructuring and to
become competitive with European products. In order to achieve these, a selective protectionist policy
should be applied by our country to those products which are our relative competitive advantages. These are:
foodstuffs, beverages, textiles, agricultural products, etc.
Unfortunately, our Government doesn’t respect these points. It maintains a liberal external policy and is
more oriented towards the external environment rather than to the internal one. As a result our national
economy together with our national producer is inhibited. In 2006 E.U. increased the General System of
Preferences by 300 categories of products, and was named General System of Preferences Plus. As a
consequence there are 7000 categories of products which can enter in the European market without any

131
taxes. In spite of these, only 700 of these categories benefit from these preferences. The main reason of this
phenomenon is that General System of Preferences Plus doesn’t affect our main exporting industries (wine,
sugar, textile industries). That’s why its impact on the Relative Competitive Advantage of our country is
equal to zero. Moldova must make with EU a free trade agreement based on asymmetric principles. It means
that European market will be opened for all the Moldovan products whereas the R.M. will liberalize its trade
with EU gradually. The main arguments of Moldovan negotiators should be: the low cost for EU as a result
of this agreement (0.0001% of its customs incomes); by this time R.M. accepts over 60% of European
products in duty-free regime, meanwhile EU accepts only 30% of Moldavian products in duty-free regime.
In the near future, the national economic agents expect also some benefic changes in the customs
regime. Concerning both the exporting, and importing process, our system is over bureaucratized, increasing
the costs.
Another major barrier for the proper development of the producers is the smuggling and all the illegal
operations regarding the import of the goods. It leads to unfair competition and causes great loses in the
economic agent’s activities and state budget. A plausible solution to this domain will be to involve more
international supervisors to increase the transparency of the customs activities.
In the framework of European Integration, Moldova has to develop firstly the main institutions and
economic tools like standardization, informational technologies, know-how market to support local producer
and to create equal position for Moldovan market and International market. European Integration is an
inevitable process, but shouldn’t be seen as the single solution to get off the poverty. Joining any agreements,
unions, organizations means not to do it for the others sake, but to do it for our national benefit.

INVESTMENT, STANDARDISATION AND INDUSTRIAL STATE POLICY

OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA – AS A MEANS TO SUPPORT THE
NATIONAL PRODUCER
Lupuşor Adrian, an.II, REI
Cond. şt.: conf. univ. dr. Elina Benea-Popuşoi

The French economist Michel Debraux defined the open market economy as the most convenient way
of domination of the most developed economy over the developing one.
Nowadays, in the frame of globalization process, this statement remains to be actual. Developing
countries obtain a regressive specialization and as a result they export products with low value added
(agricultural or light industry products). The main reason is that the developed states have monopolized the
technological specialization which is the key incentive for innovations and developing the industries
producing high value added goods: IT, machinery and heavy industry products. As a result the development
gap between the industrialized countries and developing ones is permanently increasing.
The Romanian economist Mihail Manoilescu in his theory of economic nationalism argued the
phenomenon of exploitation of the agricultural East by the industrial West where the prices for equipment
and labor force are different.
The main solution to this issue is to support the national producer – as the key factor of increasing the
national competitiveness of the developing countries and their equitable integration into the world economy.
We suggest 3 main polices which may be undertaken by the Governments of developing states and
especially by that of R. Moldova These are: investment’, standardization’ and industrial State Policies.
Speaking about investments state policy, according to Rostow theory of underdevelopment called “Take
off into self-sustained economic growth” the main condition for the self-sustained economic growth is the
sharp increase of the share of productive investments in the national income of the country.
Here we should specify the distinctions between foreign direct investments and the domestic
investments. The letter ones have long term effects insuring a durable development, which is essential for the
developing states, because these can make the national economy less dependent on the external environment.
The domestic investment, being supported by the Government through adequate investment policies, can be
oriented towards the economic sectors which can increase the national competitiveness and export potential
of that country.
In the case of R. Moldova the Government must support and orient the domestic investments into those
fields which represent our Competitive Advantages, these are: agricultural products, foodstuffs, beverages,

132
tobacco, textiles; and shouldn’t be neglected our potential Competitive Adantages, these could be: IT,
financial services.
In his theory of competitiveness, M. Porter stated that an important stage in developing the national
competitiveness of the country can be achieved by the increase in the amount of investments into the
research and education fields. Obviously, it cannot be fulfilled only by the foreign direct investments
because foreign investors are looking mainly for short-term benefits and for high profits and low risks.
Speaking about the standardization policy, it derives from the investment policy and supposes the
increase in the Government investments oriented to improving the standardization system of the country.
In R. Moldova this system was inherited from the soviet period when it was serving the planned
economy. That’s why it cannot be adjusted to the present necessities of the economy and represents the main
obstacle for the Moldavian products to entry the European sales markets.
In the juridical texts of the commercial negotiations from Uruguay the standard is defined as a document
approved by an official entity which assures rules, instructions or characteristics of the product which are not
obligatory to be respected. This system of voluntary standards is very convenient for R.Moldova but also for
most of the developing states because it offers to the national producer the freedom to choose what and how
to produce which gives them the opportunity to become more innovative and to adjust to the standard of the
nearest sales markets.
The experience of Czech Republic shows that this system of standards has a positive impact on the
economic development of the country. Nowadays in Czech Republic is activating the biggest number of
enterprises from Eastern and Central Europe which are certified for the standards of quality ISO 9000 and as
a result this country has the highest level of development in this region.
Regarding the industrial state policy in R. Moldova must be implemented the selective protectionism
oriented towards the import substitution and export promotion of those products which represent our
Competitive Advantages. The experience of most of transition countries shows that supporting the national
producer is not achievable in the frame of open market economy because the national producer is not
competitive with the Transnational Corporations on the internal and external markets. The Romanian
economist Mihail Manoilescu, in his theory of protectionism, stated the model of supporting the national
producer in developing countries which was followed by Brasil. He argued that the specialization of an
economy depends not only on the production costs registered in a specific field, but also on the productivity
of labor in this field. Thus, he found the biggest fault in the Ricardo’s theory of Relative Comparative
Advantages which made the developing countries to specialize inefficiently.
In conclusion, having a strong national producer assures a durable development of any country because
it becomes less dependent on the external environment and less affected by the international crisis. In
R.Moldova the single way to increase its export potential and national competitiveness is to implement the
investments, standardization and industrial policy oriented to support the national producer – as the most
efficient way of equitable integration of our country into the world economy.

133
134
15. TEORIA ŞI PRACTICA
PIEŢELOR FINANCIARE

135
 EFECTELE ASUPRA ECHILIBRULUI GENERAL CREATE
DE CEREREA AGREGATĂ
Şarban Irina, an. I, REI
Timofti Marina, an. I, REI
Negru Victor, an. I, REI
Cond. şt. Natalia Coşeleva

Echilibrul general macroeconomic reprezintă situaţia, când posibilităţile economice corespund cu

necesităţile şi dorinţele populaţiei.
Conform teoriei lui Keyness, cea mai importanta condiţie de echilibru general este egalitatea dintre
cererea agregată şi oferta agregată. Ambele îşi pot schimbă poziţia datorită anumitor determinanţi.
Aşteptările şi venitul consumatorilor, taxele, politica protecţionistă etc., determină cererea agregată, dar
productivitatea factorilor de producţie, subvenţiile, business taxele, preţul materiei prime – oferta agregată.
În anumite perioade de timp, echilibrul general poate fi schimbat sub anumite efecte esenţiale, care în teoria
economică se numesc şocuri. În economia Moldovei aceste şocuri sunt în primul rând provocate de venitul
remitenţilor, care influenţează cererea agregată.
În baza cunoştinţelor acumulate, noi am încercat să facem o analiză a situaţiei economice din Republica
Moldova în ultimii 5 ani, şi anume cum a fost influenţat echilibrul general de către veniturile remitenţilor.
Aproximativ 15 ani în urmă, Republica Moldova se afla într-o situaţie nu tocmai favorabilă: oamenii îţi
pierdeau locurile de muncă din cauza privatizării, restructurării şi liberalizării. Numărul mare de şomeri,
circa 27,6% în 2000 dintre care primeau ajutor de şomaj doar 20%, lipsa locurilor de muncă; situaţia de criză
a economiei, cât şi nivelul înalt de dezvoltare a ţărilor europene a provocat emigraţii excesive. Conform
datelor statistice, emigraţiile s-au mărit de la 5503 mii în 1997 până la 9128 mii în 2000, dintre care 29% din
populaţia ţării pleacă în Italia, unde pentru serviciile oferite puteau primi până la 1000$ lunar, ceea ce pentru
Moldova era ireal.
În condiţiile în care oamenii au început să lucreze peste hotare, iar banii câştigaţi, trimişi celor din
Moldova s-a mărit PIB-ul naţional, precum şi veniturile disponibile ale populaţiei de la 57,6% la 57,8% în
localităţile urbane şi de la 20,9% la 24,0% în cele rurale.
Cunoscând că rata cheltuielilor consumatorului depind de venituri, şi anume de cele disponibile,
analizate mai sus şi întrucât economiile sunt o parte a veniturilor disponibile neconsumate, am observat un
efect paradoxal în economia ţării noastre. În ultimii 5 ani puterea de cumpărare a consumatorilor a crescut
considerabil – cu circa 100 – 150%, iar venitul disponibil s-a mărit doar cu 0.2%. Răspunsul este că o mare
parte din veniturile populaţiei n-au fost câştigate în ţară, dar au fost importate de către remitenţi. Altă
explicaţie a acestui fenomen este că s-a mărit considerabil activitatea economiei subterane, care nu se
încadrează în venitul disponibil.
Odată cu creşterea cheltuielilor consumatorilor are loc creşterea cererii agregate, deoarece conform
concepţiilor macroeconomice ea îşi schimbă poziţia. În cazul nostru, cheltuielile de consum au crescut, deci
cererea agregată se mişcă spre dreapta de la AD la AD1.(figura 1)

E2 AS
P AS P2 E2
P3
P1 E1
E3
AD2
P AD1 AD2
AD3
E AD

Y Y1 Y2 Y3 Y2
Figura 1. Modelul AD-AS al echilibrului general Figura 2

136
 Ca rezultat, se schimbă punctul de echilibru de la Y la Y1 care este deja E1, ceea ce provoacă creşterea
preţurilor de la P la P1, de exemplu, pentru serviciile sociale de la 106,2% în 2000 la 110,2% în 2004, pentru
serviciile de ocrotire a sănătăţii de la 110,8% la 123,9%, pentru transportul de pasageri de la 107,6% la
120,3%.
Conform datelor statistice, în R.M. consumul final a crescut de la 16503 mil/lei în 2000 la 33832 mil/lei
în 2005. Creşterea preţurilor a dus la creşterea posibilităţilor de a produce mai mult şi ca rezultat cererea la
investiţii a crescut. Analizând datele, observăm o creştere începând cu anul 2000. Investiţiile în capital fix s-
au majorat cu 25 mii lei (de la 62 mii la 87 mii). Din 2000 rata finanţării s-a majorat cu 3380,2 mii lei, de la
cifra de 1759,3 mii ajungând la 5140 mii lei. Investiţiile din mijloace proprii s-au triplat, iar cele străine – s-
au dublat. Numărul crescând de investiţii stimulează creşterea PIB-ului, deoarece investiţiile sunt un element
important al cererii agregate. (AD=C+I+G+Nx). Creşterea investiţiilor duce la creşterea cererii agregate de la
AD1 la AD2. Situaţia nou-creata caracterizează creşterea venitului naţional. (de la Y1 la Y2 – figura 1)
Majorarea cererii, care s-a produs preponderent în urma majorării fluxului de venituri monetare de peste
hotare dar, şi creşterii veniturilor interne, în condiţiile producţiei autohtone insuficiente ca volum şi ca
structură, a provocat creşterea importului, în situaţia în care exporturile au crescut mai puţin decât
importurile. Exportul net care face parte din PIB este egal cu exportul minus importul. Deoarece importul s-a
mărit mai mult decât exportul avem o diferenţă negativă, ceea ce duce la o scădere a PIB-lui. (de la Y2 la Y3
– figura 2)
Importul în 2005 s-a majorat cu un mlrd lei, cifră egală cu banii transferaţi din afară, ceea ce a creat nu
numai efecte pozitive asupra punctului de echilibru, dar şi negative. Majorarea importului (77.5% din PIB),
deficitul balanţei comerciale (39% din PIB) şi deficitul contului curent (7.3% din PIB) reprezintă
caracteristici ale accentuării dependenţei creşterii economice şi situaţiei economice în general de factorii
externi.
Până în anul 2000 industria construcţiilor se dezvoltă cu paşi lenţi, dar după migrarea populaţiei ele au
început să se dezvolte simţitor, volumul lor crescând de 5 ori, de la 120,6 în 2000 la 605,1 în 2004.
Noi analizăm şocurile care au fost provocate de către veniturile remitenţilor, care provoacă nu doar
efecte macroeconomice, dar şi sociale.
Majorarea veniturilor şi îmbunătăţirea accesului populaţiei la serviciile sociale a condus la creşterea
standardelor de viaţă ale populaţiei şi reducerea sărăciei. Pe parcursul perioadei 2002 – 2004, ratele sărăciei
au scăzut cu 14.5 puncte procentuale. Către anul 2004 numai 26.5% din populaţia Republicii Moldova era
săracă (comparativ cu 40% în 2002), având o bunăstare sub pragul sărăciei absolute. Scăderea cea mai
importantă a avut loc în perioada 2002-2003 (14.5 p.p). În această perioadă şi sărăcia extremă a înregistrat o
scădere considerabilă (11.5 p.p.). În anul 2004 însă, ritmurile de reducere a sărăciei au fost în scădere. În
paralel cu rata sărăciei s-a redus şi nivelul inegalităţii. Această tendinţă o reflectă coeficientul Gini, care
apreciază inegalitatea la nivel de ţară şi distribuţia veniturilor şi consumului pe chintile. Astfel, pe parcursul
anilor 2000 – 2004 coeficientul Gini s-a micşorat de la 10,4 la 8,6.
Făcând o analiză minuţioasă a activităţii economice a RM din ultimii 4-5 ani, am observat un şir de
indicatori care ne-au uimit într-o măsură sau alta. Dacă iniţial se părea că creşterea volumului de consum a
investiţiilor de capital fix, a construcţiilor este un rezultat al creşterii veniturilor provocate de numărul
mare al remitenţilor, atunci până la urmă am observat că aceste fenomene se datorează nu numai creşterii
veniturilor disponibile ale populaţiei, dar şi a economiei subterane, ceea ce este deja un dezavantaj pentru
economia ţării noastre, mai ales pentru politica fiscală, care nu primeşte nici o achitare a impozitelor din
partea aşa-numiţilor economişti subterani. Creşterea cheltuielilor de consum şi investiţiilor excesive au dus
la un alt efect negativ şi anume la creşterea importului, din cauza imposibilităţii producătorului autohton
de a satisface necesităţile populaţiei. Emigraţiile, de asemeni au făcut mari perturbaţii şi pe plan social,
mărindu-se divorţurile, copiii născuţi în afara căsătoriei etc. Cu alte cuvinte, veniturile remitenţilor au avut
un impact pozitiv asupra activităţii economice, mărind astfel nivelul de trai al populaţiei, dar din punct de
vedere social efectele lasă de dorit, ducând la desfrânarea populaţiei şi mai ales a tinerilor care, în lipsa
părinţilor, singuri îşi aleg drumul în viaţă, care de cele mai multe ori e greşit. Considerăm analiza
impacturilor veniturilor remitenţilor ca „şoc” în cererea agregată care schimbă situaţia economică şi
socială din Republica Moldova. Dacă aceste venituri nu influenţau oferta agregată, atunci nivelul inflaţiei
ar fi mult mai mare (inflaţia în prezent = 10%), dar deoarece oferta agregată a crescut preţurile au scăzut
(AS moves to the right). Dacă nu ar fi presing cauzat de import situaţia de echilibru general ar fi mai
favorabilă (importul duce la scăderea AD).

137
 „SCLAVIA CONTEMPORANĂ”: ANALIZA SOCIAL-ECONOMICĂ
Macovei Alina, an. I, REI,
Cond. şt.: prof. univ. dr. Natalia Coşelev
„Înrobitorii ştiu prea bine că atâta vreme cât Sclavul cântă Libertatea, e împăcat cu robia lui şi nici prin
gând nu-i trece să-şi rupă lanţurile.” (Unamund)
Sclavia reprezintă una dintre cele mai vechi şi de proporţii instituţii din Evoluţia Economică.
Interzicerea sclaviei a devenit o normă de drept pentru statele democratice. Cu toate acestea, vor exista
întotdeauna, în Europa şi în lumea întreagă, fiinţe umane asupra cărora vor fi exercitate drepturi de
proprietate. Totuşi, noţiunea de sclavie reprezintă o sursă de paradoxuri şi ambiguităţi. Atunci când, de
exemplu, Franţa a sărbătorit a 150-a aniversare de la abolirea sclaviei, pe teritoriul acesteia sau oriunde în
Europa mai existau încă forme contemporane de sclavie. Pentru unii sclavia reprezintă o noţiune istorica,
adică legat de trecut, pentru alţii – o realitate contemporană. În general, când menţionăm termenul de sclavie,
majoritatea oamenilor consideră că acest termen este legat strict de trecut şi că există în întreaga lume, doar
că în locuri izolate, cu tendinţa de a dispărea rapid.
Tabelul 1
Comparaţia dintre Sistemul de Sclavie şi Sistemul de Muncă Liberă
Sistemul de Muncă Liberă Sistemul de Sclavie
1. Oferta este perfect competitivă, iar 1. Cererea şi oferta a sistemului de sclavie este fixă.
partea Cererii este diferenţiată
2. Costul total al Muncii nu ignoră preţul 2. Costul Total al muncii ignoră preţul supravegherii, astfel costul total depinde de
de îngrijire sau de supraveghere 2 variabile: volumul total al muncii şi nr. de sclavi achiziţionaţi
3. Rata salariului trebuie să fie mai mare 3. Rata salariului trebuie să fie mai mic ca 0 cu scopul de a căpăta profit. Condiţia
ca 1. este necesară cu scopul de a asigura (nonnegativitatea) elasticităţii
salariului de muncă
4. Venitul este cedat angajatului pentru a 4. Reţinerea venitului la patron este o trăsătură binevenită, iar cedarea plăţii la
spori motivaţia şi utilitatea. sclavi ar semnifica că utilitatea sclavilor se echivalează cu 0.

Findlay (1975) caracterizează sclavia ca una dintre cele mai vechi, complexe şi vaste instituţii din
întreaga Evoluţie economică. Wright (1991 şi 1997) a identificat la sclavie trei dimensiuni ale acestei
probleme, inclusiv cele economice, şi anume: sclavia reprezentată ca o organizaţie de muncă sau ca un
sistem de producţie; sclavia ca un set de drepturi de proprietate, sclavia ca un regim politic şi, desigur, slavia
ca un mecanism al Pieţei. Pentru a nu crea confuzie în societate între aceste două sisteme, Sclavia a fost
denumită ca un sistem ce achiziţionează sclavi care pot fi cumpăraţi şi vânduţi pe piaţă ca oricare produs, şi
odată închiriat, sclavul trebuie să îndeplinească anumite cerinţe înaintate de către patron, fără să se
împotrivească. Findlay şi Wright au reprezentat acei economişti, care au realizat analiza comparativă a
sistemului de muncă liberă cu cel al sclaviei.
Cercetătorii economici şi istoriografii au identificat două tipuri de sclavii: una cu referinţă la trecut,
cealaltă – la prezent.
Tabelul 2
Particularităţile sclaviei Vechi şi cele ale sclaviei Contemporane
Sclavia Veche Sclavia Contemporană
1. Sclavii reprezentau o investiţie bună şi puteau fi menţinuţi 1. Sclavii erau menţinuţi până la limita capacităţii lor, fiind
pe un termen lung. înlocuiţi cu alţi noi sclavi.
2. În trecut, valoarea sclavului era mai mare şi achiziţionarea 2. În prezent, obţinerea sclavului este mai uşor ca niciodată ca
lor reprezenta un lucru foarte costisitor. rezultat al creşterii numărului populaţiei sărace de pe glob.
3. Rasa juca un rol foarte important în trecut. Patronii nu 3. În sclavia contemporană această trăsătură este aproape
închiriau niciodată sclavi de pe locurile natale din simplu inexistentă.
motiv de a nu distruge rasa superioară pe care o considera că
are.
4. Un alt caracter specific doar pentru sclavia veche este 4. Sclavia contemporană se rezumă la încheierea aşa-numitului
faptul că robii erau menţinuţi în mod fizic (adică prin lanţuri). „contract social”, mobilizarea persoanei prin luarea paşaportului
şi constrângerii pentru achitarea datoriei.

138
 Aproximativ 12,3 milioane de oameni din întreaga lume sunt trataţi ca sclavi, se arată într-un raport
recent al Organizaţiei Internaţionale a Muncii. Din totalul numărului de „sclavi moderni”, în jur de 2,4 de
milioane sunt victime ale traficului de fiinţe vii, munca acestora generând profituri de 30 de miliarde de
dolari pentru cei implicaţi în acest tip de infracţionalitate. Raportul, intitulat „Alianţa Globală Împotriva
Muncii Silite” reprezintă un semnal de alarmă tras de Organizaţie, mai ales că acest flagel atinge toate
tipurile de societate sau zona geografică.
Sclavia modernă cunoaşte şi forme extreme, prezente în zonele de conflict: copii-soldaţi sau sclavi
sexuali şi femei, deoarece acestea sunt considerate a fi persoanele cele mai vulnerabile în urma mondializării
bruşte.
- Organizaţia de Muncă Internaţională a estimat că circa 246 de milioane de copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 17 ani sunt incluşi în munci zilnice (dintre care 179 de milioane lucrează în cele mai rele
forme posibile);
- 111 de milioane de copii sub 15ani înfăptuiesc munci teribile şi ar trebui retraşi imediat;
- 8,4 mln de copii sunt incluşi în toate formele de sclavie, cum ar fi: traficul, munca forţată, în armată
– 300.000 – alţii fiind mai tineri de 10 ani, prostituţie, pornografie şi în alte forme.
Republica Moldova reprezintă în primul rând o ţară de origine pentru persoane, în special femei şi fete,
traficate cu scopul exploatării sexuale în Orientul Mijlociu şi în ţările europene la sud şi vest de Moldova.
Într-o măsură mai mică, aceasta este şi ţara de tranzit spre destinaţii din Europa pentru victimele traficate din
fostele republici sovietice. Victimele din Moldova au fost în continuare traficate mai mult în Turcia, Orientul
Mijlociu (inclusiv în Emiratele Arabe Unite (EAU) şi în Rusia (în special minori). Mica regiune separatistă
transnistreană din estul Moldovei se află în afara controlului guvernului central şi este în continuare o
importantă zonă de origine şi tranzit pentru traficul de fiinţe umane. Problema traficului afectează grav
populaţia Moldovei. Potrivit mai multor studii economice şi sociologice, Moldova se numără printre „lideri”
la asemenea indicatori, cum ar fi corupţia şi traficul de fiinţe umane, acesta din urma cunoscând o „înflorire”
neaşteptat de fructuoasă în ultimii 5-7 ani, reprezentând un epicentru în ce priveşte sursa de fete şi femei
tinere, copii, forţa de muncă ieftină. Consecinţele sociale, economice şi morale, pe care le aduce traficul de
fiinţe umane, pentru comunitate sunt cele mai nefaste: întrucât fenomenul ţine în ultima vreme tot mai mult
de exploatarea sexuală şi scontează sume fabuloase, problema a ajuns să lezeze sănătatea întregii societăţi,
ajungând să pună în pericol chiar genofondul şi viitorul ei.

ROLE OF DOMESTIC PRIVATE INVESTMENTS IN RE-LAUNCHING

MOLDOVA’S ECONOMY
Cetuleanu Rodica, an. III, REI
Cond. şt.: asist. univ. Diana Albu,

Being a country in transition we have a large potential, which is yet to be employed. As an illustration
of this, serves the latest years unsustainable growth and the structure of the GDP. As we can see, in the last
year, 2003-2004, the industrial growth rate was a declining one: 6,4%, in comparison with 14% registered in
2003.Aspiring to higher economic development, the Republic of Moldova should focus more on the
industrial development.
At the same time the foreign direct investments (FDI) have increased into the economy, which is a good
thing for a country if it puts them at work efficiently and properly. For nearly 15 years our Government
works to increase the attractiveness of Moldova to foreign investors. Anyway, measures are needed to be
taken, such as: solving the Transnistrian conflict, establishing a political stability, improving the legislation
for foreign investors and deepen the preferential treatment, decreasing the huge amount of shadow economy,
and improving the banking system.
In the case all these are performed - of course at the respective huge costs - large amounts of FDI will
flow into our country. Still, FDI compared to private domestic investments (PDI) might lead to the following
negative consequences:
♦ Remittances of returns on investments - once an investment is made, later profits will return to the
country of origin.
♦ Dependence on foreign economies - in such sectors as mass media, strategic industries and
infrastructure, we cannot allow the outside interference. Russia is the best example in this matter.

139
 ♦ Possibilities to influence and exit doors - the foreign investors, might try, ‘under the table’, to impose
their own rules and attain the satisfaction of their own demands.
In order to avoid these consequences we need to focus on the PDI. WHY?
Because we do have the following financial and other resources, that are unfortunately neglected or
miss-used due to certain environmental specifics or maybe due to our out-dated mentality: (1) high level of
educated skilled and cheap labor resources; (2) natural resources: land, construction materials; (3) huge
amounts of money transferred from abroad; (4) geographical location.
Anyway the following barriers lessen the Moldovan PDI: (1) the inefficient use of remittances: the high
degree of beaurocracy and Government interference does not permit the population to open a business; (2)
low tax exemptions in productive sectors; (3) too long custom procedures; (4) the inappropriate dirigisme of
grants.
As to increase the amount of PDI, the Government should undertake such steps as: minimizing taxes
and give more preferential conditions to entrepreneurs in productive sectors, simplifying the customs
procedures, making the grant offer process more transparent.
In the short-run this means less income to state budget, but in the long-run the income tax from higher
number of workers will increase and in several years bigger profits for enterprises will allow them to pay
higher contributions to the state budget and to decrease the degree of shadow economy. We all know that our
country already has a very large state debt, but if investing in domestic firms, it will become active.
There is a necessity to improve in the real economy the implementation mechanism. As we have a high
potential of labor resources, we have to invest EFFICIENTLY in the human capital, not let it (’the country’s
gray brains’) fly abroad, make better and more attractive conditions for the students studying abroad, to
come and work in country.
In conclusion I would say that if we will focus on the increasing of PDI, in some time we will be proud
of positive economic results based on our domestic capital.

MODEL DE DETECTARE A
PROBLEMELOR ÎN CADRUL BĂNCII LA MOMENTUL OPORTUN
Gîrneţ Mihai, an. IV, FIN
Cond. şt. dr. conf. univ. Victoria Cociug

Orientarea europeană a ţării noastre şi tendinţa de implementare a criteriilor comunitare în sistemul

macroeconomic are implicaţii şi la nivelul sistemului bancar, or cerinţa de 5 milioane de euro impusă pentru
fiecare tip de licenţă ar influenţa decisiv sistemul bancar moldovenesc. O posibilă încercare de majorare a
capitalului normativ total ar crea perturbaţii în sistemul bancar moldovenesc, mai ales când situaţia actuală a
acestui indicator se prezintă modest la nivelul întregului sistem bancar. Astfel, conform datelor oferite de
bănci la 31 decembrie 2005 în rapoartele privind activitatea financiară, doar 4 bănci ating limita de 5 mln
euro.

BCR
Energbank
Universalbank
Investprivatbank
Exim bank
Fincom bank Cursul oficial din 11 aprilie 2006
Unibank
ECB
BEM
Mobias banca
Moldincom bank
MAIB
Victoriabank
Banca Sociala
Com ertbank

0 50 100 150 200 250

• S-a calculat (CNT/5 x Z) x 100%, Z= 1..3 (trei tipuri de licenţă)

140
 În această situaţie, cerinţa de mărire a CNT este iminentă şi sistemul bancar al RM nu poate suporta
multe clacări de genul Bussinesbank, când din lipsa capitalizării suficiente banca s-a autodizolvat.
Implicaţiile unei falimentări degenerează un întreg proces social, care afectează atât sistemul bancar ca
percepţie în ochii clienţilor, cât şi ca valori reale de influenţă macroeconomică. Atunci, în realitate câte bănci
din R.M. au posibilitatea de a suporta această cerinţă de creştere a CNT?
Activitatea prezentă a băncilor impune un control foarte riguros din partea băncii centrale, iar
oportunitatea de a detecta problemele băncilor comerciale într-o fază timpurie este mai mult decât
impunătoare, consecinţele unor dezechilibre afectând întregul sistem bancar.
De obicei, procesul de control al băncilor comerciale se poate diviza în trei etape:
1. Analiza preventivă. Permite de a trage concluzii despre înrăutăţirea situaţiei financiare.
2. Controlul nemijlocit al băncii. Se constată problemele existente la bancă.
3. Acordarea recomandărilor de către Banca Centrală.
Important este ca problemele băncii comerciale să fie depistate într-un moment oportun, atunci când
situaţia poate fi redresată.
În arsenalul metodelor matematice există o tehnică care corespunde cerinţelor impuse de determinarea
în prealabil a problemelor unei bănci şi aceasta este Analiza factorială. Metoda permite de a identifica
grupurile de bănci care necesită o analiză financiară imediată şi detaliată şi, respectiv, băncile cu o stabilitate
înaltă. Ca sursă de date pentru Analiza factorială se foloseşte Bilanţul contabil al băncii comerciale. Folosirea
bilanţului ca sursă are un avantaj, deoarece are un caracter oficial.

Etapa I: Prelucrarea primară a datelor

Conform cercetărilor, parametrii cantitativi ai bilanţului au distribuţie statistică asemănătoare cu
logaritmul natural. Procedura analizei factoriale indică găsirea unui număr minimal de indicatori care să fie
reciproci independenţi şi, totodată, să conţină toată informaţia necesară. Variabilele noi obţinute se numesc
Factori şi reprezintă analogiile normativelor economice obligatorii.
Astfel se iau 12 factori din Bilanţ, şi anume: MB+MB în cont la BNM, MB datorate de bănci, Total HV,
Reduceri pentru pierderi la credite, Credite acordate şi leasing net, Mijloace fixe nete+altă avere imobilă,
Total Active, Mijlocele băneşti datorate băncilor, Total Depozite, Total Obligaţiuni, Capital acţionar, Profit
nerepartizat.
Se logaritmează în baza naturală, apoi se elimină variabilele nule. Cu datele obţinute se calculează
_

media aritmetică. Apoi se află abaterea medie patratică: δ =

∑ (x i − x)
şi se împart variabilele obţinute
n
din logaritmare la Abaterea medie patratică. Această procedură se aplică pentru toate băncile comerciale
luate în studiu.
De remarcat faptul că pentru determinarea băncilor cu situaţie complicată se cere a fi introduse în
analiză bănci care au falimentat sau cărora le-a fost retrasă licenţa, pentru că conform modelului se consideră
că banca cu o structură bilanţieră analogică cu structura bilanţieră a unei bănci care a falimentat se află într-o
stare proastă. Includerea acestor bănci cu date bilanţiere din alţi ani, diferiţi de cei utilizaţi în studiu, nu
implică influenţarea rezultatului, pentru că în procesul de logaritmare şi împărţire la abaterea medie patratică
se elimină riscul inflaţional.

Etapa II: Construirea graficului tridimensional

Pentru a se respecta condiţia de reciprocitate şi independenţă se iau doar primii trei indicatori
(x:MB+MB în cont la BNM, deoarece caracterizează mărimea băncii şi are o relaţie de dependenţă cu TA,
TO şi Capital acţionar, y:MB datorate de bănci pentru că caracterizează volumul şi utilizarea profitului de
către bancă şi variaţia lui depinde de Profit nedistribuit, z: Total HV- caracterizează lucrul băncii cu hârtiile
de valoare)

141
 Caracteristica sistemului bancar al RM

1 MAIB
2 Moldinconbank
3 Victoriabank
2 4 Fincombank
5 Guineea bank, 1998
6 ECB
8
7 BCR
3
1
8 Unibank
10
9 EnergBank
4 10 Comertbank
6
7 11 Universalbank
• Restul băncilor se prezintă cu
5
11 indicatorii bilanţieri din
9
1 ianuarie 2006

Etapa III: Analiza rezultatelor

Băncile care manifestă o situaţie financiară slabă (9, 11, 6 şi 7) se grupează în apropierea Băncii
falimentate. Iar cele puternice se grupează undeva într-o relativă depărtare spaţială faţă de primele.
Pentru a preveni situaţiile de falimentare există metode confidenţiale de asanare a problemelor, care
constau în asimilarea băncilor cu probleme de către băncile cu o situaţie financiară foarte bună. În acest fel,
pericolul de dezechilibrare a sistemului bancar se anulează şi se produce consolidarea sistemului bancar prin
evitarea consecinţelor sociale şi a influenţelor macroeconomice.

PREMISELE IMPLEMENTĂRII OPERAŢIUNILOR DE TITLURIZARE ÎN

REPUBLICA MOLDOVA
Caraman Doina, Garaz Elena, an. IV, FIN
Cond. şt.: conf. univ. dr. Victoria Cociug
Sistemul bancar din R.M. este încă tânăr şi în proces de dezvoltare, totuşi în cadrul acestuia se evidenţiază o
tendinţă de armonizare a sistemului financiar cu cel european şi este tentat să introducă noi instrumente, care deja
pe larg se utilizează pe pieţele vecine, ca operaţiunea extrabilanţieră numită titlurizarea.
Titlurizarea reprezintă un instrument financiar inovaţional menit să ofere o gamă largă de noi servicii
avantajoase clientelei sale, care se realizează prin tehnica de transformare a unor active nelichide într-un titlu
negociabil.
Banca din coşul său de active le transformă sub formă de obligaţiuni şi HV rapid şi cu costuri minime
garantate de legislaţie către structuri financiare constituite înafara băncii şi ulterior din suma încasată banca
formează un portofoliu de active cu aceleaşi caracteristici însă obţine un profit suplimentar.
Pornind de la cele menţionate, titlurizarea are următoarele avantaje:
OPERAŢIUNILE DE TITLURIZARE PREZINTĂ URMĂTOARELE AVANTAJE :
Pentru consumatori
Pentru iniţiatori Pentru
Pentru investitori (beneficiarii principalelor
(cedenţi) – băncile economie
credite supuse titlurizării)
1. Sursă alternativă de 1. Diversificarea 1. Prin promovarea titlurizării, 1. La nivel macroeconomic,
finanţare investiţiilor consumatorii au siguranţă avantajele se referă primordial
2. Condiţii mai avantajoase 2. Acces la piaţa că băncile vor obţine pe pe linia consolidării şi
de finanţare (riscului) de această cale resurse stabilităţii sistemului bancar
3. Reducerea capitalului creditare; necesare pentru a 2. Ca şi consumatorii,
obligatoriu 3. Îmbunătăţirea răspunde oricăror solicitări întreprinderile care acţionează
4. Îmbunătăţirea randamentelor fără a face apel la pe piaţa naţională, indiferent
indicatorilor de 4. Acces la noi produse împrumuturi costisitoare şi de provenienţa lor, au nevoie

142
1. Sursă alternativă de 1. Diversificarea 1. Prin promovarea titlurizării, 1. La nivel macroeconomic,
finanţare investiţiilor consumatorii au siguranţă avantajele se referă primordial
2. Condiţii mai avantajoase 2. Acces la piaţa că băncile vor obţine pe pe linia consolidării şi
de finanţare (riscului) de această cale resurse stabilităţii sistemului bancar
3. Reducerea capitalului creditare; necesare pentru a 2. Ca şi consumatorii,
obligatoriu 3. Îmbunătăţirea răspunde oricăror solicitări întreprinderile care acţionează
4. Îmbunătăţirea randamentelor fără a face apel la pe piaţa naţională, indiferent
indicatorilor de 4. Acces la noi produse împrumuturi costisitoare şi de provenienţa lor, au nevoie
rentabilitate financiare fără a depinde de fluctuaţiile de surse eficace de credit pe
5. Gestiunea riscului de pieţei monetare sau de termen lung cu dobânzi fixe,
creditare variabilitatea depozitelor mai ales credite ipotecare şi de
6. Permite specializarea 2. Prin titlurizare băncile au investiţii. Prin aceasta
băncilor posibilităţi, în condiţiile unei economia are o sursă nouă de
7. Sursă de lichiditate stabilităţi generale a finanţare a dezvoltării;
8. Transferul unei părţi a procesului, să se bizuie pe 3. Titlurizarea este, deopotrivă,
riscului de creditare resurse stabilite, pe preţuri un plasament pentru un
înafara băncii de negociere stabilite şi să segment important de pe piaţa
9. dezvoltarea activităţii pe conteze pe un cost al naţională, precum şi o cale
pieţele financiare creditului în scădere, facilă de angajare a
favorabil băncii, dar şi capitalurilor străine,
solicitanţilor de credite. benefică pentru faptul că
mobilizează o serie de
resurse, în special externe, în
folosul economiei naţionale
TITLURIZAREA PREZINTĂ ÎNSĂ ŞI UNELE DEZAVANTAJE:
1. Păstrarea clasei equity (care are risc ridicat) de către iniţiatorul tranzacţiei poate avea ca efect deteriorarea calităţii
activului. În măsura în care portofoliul de calitate medie sunt titlurizate tradiţional, iar banca reţine clasa equity, este
necesar ca resursele din cesiunea portofoliului să fie plasate în credite de o calitate mai mare pentru a menţine acelaşi nivel
da ansamblu al calităţii activului;
2. costul ridicat al titlurizării: costurile structurării unei tranzacţii de titlurizare sunt mai mari decât în cazul unei emisiuni de
obligaţiuni corporatiste;
3. Tranzacţiile sunt complexe şi implică participanţi suplimentari, precum Special Purpose Vhicle (SPV), agent
manager, parteneri swap sau servicer.

Aceste avantaje au condus la o creştere considerabilă a ponderii operaţiunilor de titlurizare în totalul

operaţiunilor extrabilanţiere. O extindere semnificativă în Europa s-a produs atunci când în 1998 băncilor
germane le-au fost autorizate de a-şi titluriza activele sale. Schimbările, de asemenea, au îmbunătăţit sistemul
financiar al Franţei şi drept rezultat un val de active ce pot face obiectul titlurizării pot contribui la realizarea
unui impact major asupra mediului fluctuant al operaţiunilor de titlurizare.
Cu UE care reprezintă una dintre cele mai mari pieţe financiare internaţionale, mărind volumul
tranzacţiilor de titlurizare, bancherii prezic că această operaţiune va cunoaşte o expansiune extraordinară,
resimţindu-se avantajele ei în următorii 5 ani.
Considerăm că aceste operaţiuni inevitabil vor apărea pe piaţa bancară autohtonă, dar este necesar un
proces de pregătire a sistemului bancar moldovenesc prin:
1. În primul rând, este necesar un cadru juridic care să faciliteze operaţiunile de emisiune a HV. Cadrul
legal al RM presupune că HV, obligaţiunile emise de către Băncile Comerciale de pe teritoriul RM
trebuie să fie garantate cu active reale adică capital propriu, ceea ce este foarte costisitor pentru
bancă, deci scade profitabilitatea ei, însă pentru a introduce operaţiunile de titlurizare, care presupun
garantarea emisiunilor cu active financiare, deci BNM ca promotor principal al reformelor efectuate
în domeniul bancar ar trebui să modifice această prevedere şi să înlesnească procesul de emisiune a
obligaţiunilor şi a HV, deoarece în prezent această operaţiune este foarte greoaie, comportă costuri
ridicate şi necesită timp îndelungat. Ca rezultat al implementării acestei reforme se vor crea condiţii
pentru dezvoltarea pieţei de capital, ceea ce este esenţial pentru dezvoltarea economiei naţionale.
2. Un al doilea factor este existenţa unui mecanism care să mobilizeze suficiente fonduri pentru a
finanţa aceste operaţiuni. În acest sens, în economiile dezvoltate au fost consolidate diferite modele
de finanţare. În general, gama acestor metode de finanţare evoluează de la metode generale de
finanţare, care includ depozitele bancare şi împrumuturile interbancare, către metode specializate de
finanţare, cum ar fi emisiunea de obligaţiuni ipotecare, titlurile garantate cu portofolii de creanţe
ipotecare („asset-backed securities”) şi schemele contractuale de economii.

143
 3. În al treilea rând, pentru ca un asemenea mecanism de finanţare să funcţioneze eficient este importantă
obţinerea stabilităţii macroeconomice. Un cadru macroeconomic relativ stabil este strict necesar, întrucât
incertitudinea economică şi mai ales inflaţia ridicată descurajează creditarea pe termen lung.
Din considerentul că băncile din RM au un exces de lichidităţi al căror plasament comportă o serie de
dificultăţi, din acest motiv ar fi rentabilă introducerea operaţiunilor de titlurizare, care ar permite
diversificarea bazei de profit al băncii. Un punct forte pentru penetrarea capitalului străin pe piaţa financiară
autohtonă ar fi implementarea acestei operaţiuni, ceea ce ar permite tranzacţionarea valorilor mobiliare pe
piaţa de capital internaţională.
REPUBLIC OF MOLDOVA –THE COUNTRY OF POSIBILITIES!!!
Reaboi Adriana, Cernov Marina an. I, FIN,
Cond. şt.: univ. asist. Liliana Cinic

The Republic of Moldova is a small country with a limited amount of resources. Because of this
scarcity, foreign investment is regarded as of crucial importance for economy. Besides, it has conditions for
attracting foreign financial resources:
Favorable geographical position at the crossroads of commercial routes, and market access through
Free Trade Agreements with CIS countries;
Full IMF support for the government's economic policies;
Opportunities for investment in agri-business and light industry;
Low cost labor force and availability of well qualified labor;
The stability of national currency and low level of inflation;
A sound legal framework for the economic activity of foreign businesses.
Foreign investments have a two-feature impact on the Moldovan economy. In the first place, inflows of
foreign capital in the form of credits support measures designed to form the foundations for restoring
monetary and financial equilibrium in the domestic market. Secondly, as a source of investment funds,
represents a vital means whereby the economy is restructured.
The positive profile of the Republic of Moldova has attracted the attention of international financial
organizations. So, foreign investments in Moldova in 2006 will grow by about 36% compared with 2004, up
to 250 million euros. The indicators seem to be good enough at a first glance. However, we observe that
Moldova is very little on the map of foreign investments in Europe. Analyzed from perspective of needs of
foreign investments in economy, 250 million euros is a small enough amount, but the result it’s optimistic, if
taking into account the failures in the previous period (2001-2003)
The evolution of foreign
with annual investment of approximate 130 million dollars, even investments in Moldova
declined in 2003. 300
investments(

249.9
Also, if we cite the recent estimates of the World Bank, which
million $)
value of

200
167.6
show that Moldova needs a 200-million-dollar rise of foreign 100 114.9 90.4

investments every year for a 7% annual dynamic development of 0

economy, we observe that we are moving still slowly enough.

01

02

03

04
20

20

20

20

However, „Give Cesar what belongs to Cesar!” The signing of the ye ar

Action Plan with the European Union is the action that gives better
signals to foreign investors compared with the precedent years, when we were witnesses of re-nationalization
of enterprises and direct intervention of the government in activity of some private businesses. Examples of
successful foreign investment projects are: "Voxtel", "Balteanca", "Piele", "Nefis", "Union Fenosa" etc.
In spite of all this, Moldova has remained yet small attractive for foreign investments because of
principle problems which affect investment climate:
instability of the economic policy and low purchasing power;
lack of natural resources and closing of the country;
Moldova has an unfavorable image, because of the separatist regime from Transnistria, that
represents the most serious factor of instability;
proportion of labor force emigration affects the security of the economy;
the efficient application of legislation is still a problem;
a great influence of policy in the economic sphere;
bureaucracy and shadow economy decrease the foreign investments .
These problems are issues which have a direct impact on Moldova's image in the eyes of foreign
investors. And in order to attract investments it’s necessary:
to increase the number of foreign commercial partners;

144
 to develop the capital market;
to use new opportunities that allow competition for foreign investments;
to develop the sectors that are capable to make money: wine making industry, textile industry, food
industry and information technologies.
Business conditions are the main things that Moldova can offer and they must be better than in
neighboring countries. Thus, foreign investors would start regarding Moldova as a bridge linking two big
markets – the CIS and the EU.
In spite of all the existing problems, the Republic of Moldova moves slowly to the desired international
recognition as a perspective country- a country of possibilities.

Sources:

www.azi.md/comment?ID=37223 - 23k
www.usembassy.md/en-ambassador_hodges12.htm - 30k -
www.state.gov/e/eb/ifd/2006/62365.htm - 60k -
economie.moldova.org/comentarii/rom/365/ - 34k -

PRELUĂRILE OSTILE: IMPACTUL MODIFICĂRII STRUCTURII

ACŢIONARILOR ÎN BĂNCILE COMERCIALE ASUPRA SISTEMULUI
BANCAR ÎN R.MOLDOVA
Rînja Stela, an. IV, FIN
Roibu Mariana, an. IV, FIN
Coord. şt.: conf. univ. dr. Victoria Cociug

Preluările ostile sunt privite în RM ca fenomene îndepărtate de realitatea economică „corporativă”,

totuşi, ele se produc destul de des, doar că nu există nici o statistică elocventă cu privire la acestea.
În prezent, preluările neprieteneşti sunt o formă foarte profitabilă a businessului în întreaga lume.
Achiziţiile forţate devin tot mai populare şi în RM, iar în ultima vreme orientându-se spre sectorul bancar.
Imperfecţiunea bazei legislative în acest domeniu permite manipularea ei după scop, câştigând cel mai des
cel care are resurse administrative şi băneşti mai mari. Astfel, raiderii pot fi „albi”, dacă respectă legislaţia,
pot fi „suri”, dacă pentru atingerea scopului utilizează metode dubioase şi desigur „negri”, dacă practică toate
metodele inclusiv încălcarea directă a normelor legislative, cum ar fi: falsificarea actelor, înregistrarea
firmelor pe numele persoanelor plafon, cumpărarea structurilor puterii, a judecătorilor etc.
De obicei, detaliile despre preluările ostile rareori ies la suprafaţă, urmărind mai întâi de toate
securitatea şi stabilitatea SA, iar dacă se află apoi este cazul când ţinta raiderului este o structură stabilă cu
capitalizare mare. Spre exemplu, cazul „Victoriabank”. Procurarea neprietenească a celor 28,6% (în 5 cote
egale), plus încă 4,5% acţiuni ale băncii s-a produs exclusiv din cauza golurilor legislative, dar mai ales din
cauza neprofesionalismului în execuţie a organelor şi persoanelor abilitate să gestioneze vânzarea legală a
acţiunilor. S-a încălcat Legea cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului
prin neverificarea provenienţei surselor financiare şi firmelor din numele cărora au fost efectuate tranzacţiile,
s-a încălcat flagrant Legea instituţiilor financiare (art.14), care prevede că acţiunile băncilor pot fi plătite
numai cu mijloace financiare din surse proprii, legea CNVM (art.8) stipulează că aceasta urmăreşte
respectarea legii pe PVM, cert este că nu s-a verificat legitimarea afacerii, desfăşurarea la BVM de
Compania de brokeri.
Dar totuşi această problemă în R.M. este generată de lipsa unei culturi pe PHV, iar în plus la nivel
juridic nu este definită “Preluarea Ostilă”, care nu permite de a trata corect o situaţie sau alta.
Cazul „Victoriabank” este o acţiune concertată (eng. Concert Party), adică prin parkingul de acţiuni
(eng. Stock parking) unde se întârzie declararea noului acţionar. Astfel poziţia de investitor strategic
câştigată prin parking se poate transforma uşor în poziţie de control a investitorilor sau cum mai este numită
„minoritatea de blocaj”- când prin alianţă se cumpără de diferite persoane circa 5% de acţiuni. Aceasta
conferă deţinătorului de acţiuni, cel puţin, 1/3 din drepturile de vot. Deţinătorul unei astfel de poziţii are un
anumit grad de control asupra firmei emitente, el putând să împiedice luarea deciziilor importante, decizii
care sunt de competenţa Adunării Generale a Acţionarilor, şi anume: Modificarea strategiei de dezvoltare a
băncii, care ar avea ca consecinţă elaborarea altor produse bancare nespecifice celor existente anterior,

145
modificarea performanţelor bancare; reorientarea direcţiilor prioritare de dezvoltare a băncii – impunerea
direcţiilor nespecifice băncii date, care nu corespund statutului şi nivelului ei de dezvoltare; reducerea
capitalului social – diminuarea gradului de garantare a capitalului împrumutat, retrogradarea sau retragerea
autorizaţiei din lipsa de KNT gr.1, imposibilitatea finanţării proiectelor pe TL, dar mai ales aprobarea
fuziunii cu alte societăţi şi devalorizarea acţiunilor băncii.
Conflictele la nivelul superior de conducere într-o BC sunt principalele cauze generatoare de probleme
în cadrul gestiunii băncii. Neînţelegerea acţionarilor va conduce la lipsa sau neclaritatea strategiei abordate
de bancă, care va genera o planificare proastă din cauza formulării ambigue a misiunii băncii şi, în
consecinţă, va apărea:
1. Neargumentarea misiunii BC;
2. Bază incertă de adoptare a deciziilor;
3. Incontinuitate şi inflexibilitate în gestiune;
4. Neînţelegerea rezultatului spre care tinde societatea bancară;
5. Adoptarea strategiilor şi politicilor (de lichiditate, creditare, de formare a portofoliului de investiţii
etc.) nespecifice băncii date.
Oricare ar fi scopul raiderului rezultatul final va fi dezechilibrarea băncii şi diminuarea valorii acţiunilor
acesteia, datorită conflictului public generat de preluare, care treptat va genera neîncrederea deponenţilor şi
refuzul acestora de a fi deserviţi de ea. Retragerea depozitelor va genera panică în rândul clienţilor acestei
BC. Lipsa încrederii clienţilor va rezulta pasivitatea acestora şi, respectiv, stagnarea dezvoltării sistemului
bancar.
După cum este cunoscut legislaţia ţărilor dezvoltate reglementează posibilitatea „atacului derulat pentru
acapararea conducerii firmei deţinătorului sau grupului de deţinători a 30-33% din totalul acţiunilor”.
Însă, comunitatea economică nu se poate alinia unor încercări de preluare a comenzii venită din partea
concurenţei, măsură prin natura ei de tip monopolist şi stabileşte, tot prin lege, condiţii de protejare a
acţionarilor strategici împotriva unor imixtiuni nefavorabile. În RM nu există norme legale care ar apăra
societăţile funcţionale de achiziţiile ostile sau de preluări ale controlului sau dacă există unele momente
minime de protecţie, atunci ele sunt încălcate din lipsă de competenţă. Este în interesul comunităţii
economice ca societăţile funcţionale să fie protejate de lege şi este în spiritul legii ca poziţia dominantă a
membrilor firmei şi a acţionarilor strategici să fie sprijinită. Astfel că, tot în sprijinul legii, posibilitatea
intervenţiei ostile este restrânsă din cauza distribuţiei acţiunilor emise în funcţie de interesul acţionarilor în:
• Acţiuni din stocul strategic – acţiuni aflate în conservare la acţionarii principali care, prin prezenţa
permanentă, fără mişcare atestă şi demonstrează calitatea lor de proprietari majoritari şi care le
conferă astfel drepturi în conducerea firmei;
• Abordarea strategiei simple – „autocontrolul”, deţinerea de către firmă a propriilor acţiuni;
• Constituirea de „nuclee dure” prin care o masă de blocaj de acţiuni este încredinţată unor acţionari de
încredere (cu participări de 2-5%), care se angajează să nu vândă titlurile pentru o anumită perioadă
de timp.
• Disocierea dreptului de vot de alte prerogative ataşate acţiunilor, adică poate emite acţiuni fără drept
de vot, dar care pot acorda: certificate de investiţii, dividende prioritare etc.
• Acţiuni destinate „flotantului” – respectiv acţiuni aflate la ceilalţi acţionari, care având o participare
mai redusă şi neinteresaţi în conducere le pot vinde la nevoie. De fapt, flotantul oferă posibilitatea ca
firma respectivă să fie cotată la bursă prin faptul că acţiunile ei fac în mod curent tranzacţii la bursă.
Deci posibilitatea de a ajunge la 30-33% din totalul acţiunilor emise nu este chiar o operaţiune la
îndemână.
Apărarea constă dintr-o serie de tehnici prin care conducerile companiilor-ţintă pot evita atacurile sau
dejuca planurile invadatorilor, presupunând nu doar adoptarea unor măsuri ca răspuns la acţiunile
ofertanţilor, ci un întreg arsenal de tactici pe care conducerea trebuie să le aibă în vedere. Managementul
firmei trebuie să utilizeze strategia care să servească cel mai bine interesele companiei, astfel se iau în calcul
aspecte: impactul prezent şi viitor al măsurilor de apărare asupra valorii titlurilor emise de companie;
abilitatea companiei de a găsi „cavaleri albi” cu care să poată negocia tranzacţii amiabile, adică recurgerea la
achiziţii amicale; măsurile defensive să aibă o intensitate care să fie în concordanţă cu ameninţarea făcută de
raideri.
Sistemul bancar în RM este un sistem funcţional, care trebuie protejat de atacuri ostile prin norme legale
reglementate şi susţinut printr-o supraveghere raţională din partea autorităţii monetare, dar mai ales prin
educarea culturii legislative şi respectarea acesteia.

146
16. ÎNTREPRINDEREA ŞI
MEDIUL FINANCIAR

147
 SURSELE DE FINANTARE A INTREPRINDERILOR
DIN REPUBLICA MOLDOVA
Negruţă Ina, an. III, FIN
Cond. şt.: lect. univ. Rodica Tiron

Nivelul calitativ al conducerii unei întreprinderi se manifestă cel mai bine prin deciziile aplicate, decizia
de finanţare constituind piesa de rezistenţă a unei întreprinderi.
În condiţiile actuale scopul fiecărui agent economic este de a obţine profit, iar obiectivul de bază este
maximizarea acestuia. Specific deciziilor de finanţare este faptul că se sprijină pe componenţa surselor de
finanţare şi a structurii financiare adoptată de unitatea economică în funcţie de obiectivele sale de
rentabilitate şi risc, sau, altfel spus, decizia este calea spre eficienţă, care în orice caz comportă un anumit
risc, iar alegerea optimă va fi acea care va combina riscul minim cu profitul maxim.
Sursele de finanţare se împart în două grupe mari: pe termen lung şi pe termen scurt. Pentru clarificarea
alegerii între aceste două căi de finanţare este imperios de a analiza anumiţi indicatori, precum lichiditate,
solvabilitate şi rentabilitate, astfel calea ce urmează a fi aleasă să satisfacă creşterea acestora. Condiţia
esenţială, însă, rămâne ca rentabilitatea economică să fie mai mare ca rata dobânzii la creditele bancare.
O întreprindere care îşi planifică obţinerea de capital pe termen lung trebuie să ia în consideraţie
următoarele: structura-ţintă a capitalului, concordanţa scadenţelor, nivelele ratelor dobânzilor, situaţia
financiară prezentă şi previzionată, restricţiile în contractele existente etc. Iar apelarea la surse de finanţare
pe termen scurt se explică prin faptul că managerii departamentelor financiare petrec mai mult timp cu
rezolvarea problemelor legate de activele şi pasivele curente şi gestiunea lor şi, în general, activele curente
reprezintă o parte substanţială din totalul activelor mai ales în cazurile întreprinderilor mici şi se bazează în
mare parte pe creditele comerciale sau bancare pe termen scurt.
Analiza prezentată este axată pe datele din rapoartele financiare ale agenţilor economici din R. Moldova
(toate formele de proprietate) pe anii 2002-2003. În 2003 au prezentat rapoarte financiare 24685 agenţi
economici, iar în 2002 – 22956. În anul 2003, finanţările pe termen scurt au constituit 28,8 mlrd lei, iar
finanţările pe termen lung au constituit 29,8 mlrd lei. În 2002, finanţările pe termen scurt au constituit 40,5
mlrd lei, iar cele pe termen lung – 34,1 mlrd lei. Deci se observă o creştere considerabilă a finanţărilor pe
termen scurt, ceea ce se explică prin faptul că multe firme mici nu au acces la creditele pe termen lung din
cauza lipsei gajului şi condiţiilor drastice impuse. Analiza surselor de finanţare este prezentată prin
prezentarea finanţărilor pe termen lung, a fondului de rulment net şi a datoriilor financiare pe termen lung şi
scurt ale agenţilor economici din ramura prelucrătoare, alimentară şi a băuturilor alcoolice şi ramura
extractivă a industriei din republică (tabelul 1).
Tabelul 1

Industria Industria alimentară şi a Industria

prelucrătoare băuturilor alcoolice extractivă
Indicatori 2003,
Abatere, 2002, 2003, Abatere, 2002, 2003, Abatere,
2002, mlrd lei mlrd
% mlrd lei mlrd lei % mlrd lei mlrd lei %
lei
Finanţări pe termen
lung 10,21 8,74 -17 3,63 4,42 +18 0,061 0,072 +15
Fond de rulment 4,09 5,31 +23 3,17 1,32 -61 0,029 0,024 -17

Datorii financiare pe TL 1,84 2,56 +29 0,90 1,40 +35 0,013 0,018 +27
pe TS 5,89 6,54 +10 3,90 4,43 +12 0,52 0,57 +9

Elaborat de autor în baza datelor de la Biroul Naţional de Statistică

Observăm o situaţie nefavorabilă la fondul de rulment net din industria alimentară, care înregistrează
diminuări cu 61% şi la industria extractivă, aici scăderile fiind de 17% în 2003 faţă de 2002. Datoriile
înregistrează creşteri în toate cele 3 ramuri ale industriei. Nivelul de siguranţă al coeficientului de
autofinanţare este de 0,5 după părerea specialiştilor, la noi el este de 0,34 în 2002 şi de 0,33 în 2003 pentru
întreprinderile din industria prelucrătoare, de 0,30 în 2002 şi 0,29 în 2003 pentru întreprinderile din industria
alimentară şi de 0,32 în 2002-2003 pentru cele din industria extractivă. Observăm coeficienţi mai mici de

148
0,5, ceea ce denotă că creditorii vor acorda mult mai greu credite agenţilor economici care practică aceste
tipuri de activităţi, în plus vor cere insistent gaj, garanţia terţilor etc. Coeficientul de atragere a surselor
împrumutate variază între 0,66-0,71 pentru întreprinderile din toate cele 3 ramuri ale economiei naţionale.
Coeficientul de îndatorare globală înregistrează maxime la fel în industria alimentară, fiind de 1,74 în 2002 şi
de 1,93 în 2003. În acest context, întreprinderile din R. Moldova trebuie să-şi optimizeze structura financiară
prin utilizarea diferitor metode şi criterii specifice acestui subiect.

Bibliografie:

1. Gheorghe Boldul-Lăţescu – Logica decizională şi conducerea sistemelor, Ed. Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1997;
2. Cotelnic Ala – Managementul unităţilor economice, ASEM, Chişinău, 1999;
3. И.Т. Балабанов – Основы финансового менеджемента, Москва, 2000;
4. Lorant Eros-Stark, Pantea Marius. Analiza situaţiei financiare a firmei. Elemente teoretice, studii de
caz, Ed. Economică, Bucureşti, 2001.

ECHILIBRUL FINANCIAR – INDICATOR AL STABILITĂŢII

FINANCIARE A FIRMEI
Voloşenco Oxana, an. III, FIN
Cond. şt.: lec. univ. Rodica Tiron

Cunoaştem că, în general, echilibrul redă ideea de armonie, stabilitate a diferitor elemente ale unui
sistem. Astfel şi echilibrul financiar poate fi considerat ca un indicator al stabilităţii financiare. Deci în
continuare, vom analiza stabilitatea financiară a unei firme prin intermediul realizării echilibrului financiar.
Se ştie că criteriile de apreciere a echilibrului financiar în cadrul unei întreprinderi se efectuează pe baza
bilanţului contabil. Deci, utilizând bilanţul contabil al SRL „Cisleni-Agro”, vom aprecia realizarea
echilibrului financiar în cadrul acestei firme, analiza dată o vom estima pe parcursul a două perioade de
gestiune, anii 2004 şi 2005.
Echilibrul financiar se fundamentează pe patru reguli esenţiale:
1. Regula generală a echilibrului financiar – o parte din capitalurile permanente este destinată acoperirii
nevoilor temporare.
2. Regula îndatorării maxime – se referă la îndatorarea pe termen lung şi mediu. Ea trebuie să se
încadreze in limitele: datoria pe termen lung mai mică sau egal cu capitaluri proprii şi suma
datoriilor pe termen lung şi mediu nu trebuie sa depăşească autofinanţarea medie aferentă unei
perioade de trei ani.
3. Regula finanţării maxime – pentru fiecare investiţie angajată de întreprindere, trebuie să nu
depăşească 75% din valoarea investiţiei fără TVA.
4. Regula echilibrului financiar minim – alocările stabile trebuie finanţate din resurse stabile.
Pentru realizarea obiectivului propus am calculat indicatorii financiari ce reprezintă echilibrul financiar
(tabelul 1). Din calculele efectuate observam că pe parcursul perioadei de gestiune a anului 2004 la
întreprinderea „Cisleni – Agro” se constată o valoare negativă a fondului de rulment ce evidenţiază dificultăţi
în materie de solvabilitate. Mărimea negativă a fondului de rulment se datorează creşterii activelor pe termen
lung din cauza reevaluării lor şi din cauză că întreprinderea se finanţează doar din capitalul propriu,
excluzând datoriile financiare pe termen lung, iar acest capital nu este suficient. În 2005, întreprinderea
analizată reuşeşte să-şi finanţeze integral nevoile permanente din resurse permanente, obţinând şi un surplus
pentru finanţarea nevoilor temporare şi asigurarea echilibrului financiar din partea de jos a bilanţului.
Asemenea aprecierii echilibrului financiar pe termen lung la SRL „Cisleni-Agro” vom evidenţia cu
ajutorul informaţiei contabile şi realizarea echilibrului financiar pe termen scurt, prin intermediul analizei
referitoare la ratele de lichiditate, solvabilitate şi de finanţare (tabelul 2)
Din punct de vedere al echilibrului financiar, din situaţia actuală a SRL „Cisleni- Agro” observăm că
întreprinderea se confruntă cu unele dificultăţi în acest domeniu. Pe parcursul ambelor perioade de analiză
SRL „Cisleni – Agro” nu se încadrează in limitele ratelor de lichiditate care disfuncţionalizează asigurarea
echilibrului.

149
 Tabelul 1
Analiza realizării echilibrului pe termen lung la SRL “Cisleni-Agro” în anii 2004 – 2005

Nr. Perioada analizata Abaterea Abaterea

d/o Indicatori Simbol
2004 2005 absolută relativă
1 Fondul de rulment, lei FR=CPM-ATL -4087 24610 28697 -
2 Fondul de rulment brut, lei FRB=AC 856847 948149 91302 -
3 Fondul de rulment propriu, lei FRP=Cp- Atl -4087 24610 28697 -
4 Fondul de rulment străin, lei FRS=FR-FRP 10663 169872 159209 -
5 Ponderea fondului de rulment
în capitalul permanent, % PFR=Fr/CPM
3,64 14 - 10,36
6 Finanţarea activelor curent din
fondul de rulment, % FAC=FR/AC
3,51 16,33 - 12,82
7 Nevoia de fond de rulment, lei NFR=(ST + CT ) - DTS -18420 -86748 -68328 -
8 Trezoreria netă, lei TN=FR-NFR 14333 111358 97025 -

Tabelul 2
Analiza realizării echilibrului pe termen scurt la SRL“Cisleni - Agro” în anii 2004-2005

Nr. Rezultatul
Indicatori Formula de calcul
d/o 2003 2004
1 Rata lichidităţii generale Active Curente / Datorii pe termen scurt 0,99 1,02
2 Rata lichidităţii (Mij. băneşti + Investiţii pe termen scurt + Creanţe
intermediare pe termen scurt )/ Datorii pe termen scurt 0,70 0,56
3 Rata lichidităţii imediate Mijloace băneşti + Invest. Pe termen scurt / Datorii
pe termen scurt 0,016 0,12
4 Rata solvabilităţii generale Active totale / Datorii totale 1,13 1,19
5 Rata autonomiei financiare Capital propriu / Capital total 1 1
6 Rata de finanţare a Fondul de rulment / Active Curente
activelor curente -3,51 16,33
7 Rata de finanţare a Fondul de rulment / stocuri de mărfuri şi materiale
stocurilor -0,014 0,057
8 Rata de autofinanţare a Capital propriu / Active totale
activelor totale 0,115 0,16
9 Rata îndatoririi globale (Datorii pe termen lung + Datorii pe termen scurt) /
Active totale 0,88 0,84
10 Rata de finanţare a Capital propriu / Active pe termen lung
activelor pe termen lung 0,96 1,16

Bibliografie:
1. Victor Dragotă. Management financiar, Ed. Economică, vol I, Bucureşti, 2003.
2. Dumitrescu Dalina. Evaluarea întreprinderii, Ed. Economică, ediţia a II-a, Bucureşti, 2002.
3. Бланк И.А. Основы финансового менеджмента, из. Эльга, Киев, 2004.

RESURSELE FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

Borcoman Tatiana, an. III, FIN,
Coord.: conf. univ. dr. Nadejda Botnari
Succesul şi supravieţuirea întreprinderii depinde în mare măsură de modul de elaborare a strategiilor de
finanţare şi de atragere a fondurilor. Multe din întreprinderi dau faliment, pentru că nu pot să obţină fondurile
necesare pentru o bună derulare a activităţii economice. Pentru a evita acest lucru, e nevoie de a obţine
capitalul necesar la timpul oportun, la costurile cele mai mici şi crearea unor condiţii pentru rambursarea lui.

150
 Nevoile financiare ale întreprinderii trebuie să fie acoperite de o combinaţie de finanţări pe termen lung
cu cele pe termen scurt, atât din surse interne, cât şi din surse externe. Finanţarea pe termen lung poate fi
realizată atât prin fonduri atrase, cât şi prin cele proprii. Din cele din urmă autofinanţarea joacă un rol-cheie
în strategia de finanţare a activităţii unei întreprinderi. Fiind obţinută din propria activitate, ea apare ca
singura garanţie pentru autonomie şi stabilitate financiară. Autofinanţarea reprezintă pivotul fundamental pe
care se sprijină finanţarea întreprinderii şi contribuie la dezvoltarea cu forţe proprii. Autofinanţarea reflectă
bogăţia deţinută de întreprindere şi constituie o resursă internă destinată acoperirii nevoilor de finanţare ale
exerciţiului viitor. Cele mai multe întreprinderi acordă previziunilor privind autofinanţarea o funcţie de bază
în dezvoltare, acestea fiind strâns legate de politica privind împrumuturile, politica de distribuire a profitului
şi politica de uzură pe care o practică întreprinderea.
Opoziţia capitaluri proprii – îndatorare reprezintă principalul obiect al gestiunii mecanismului de
finanţare a întreprinderii. Finanţarea prin apelul la credite bancare se dovedeşte, însă, adesea dificil de
realizat. Băncile comerciale nu sunt orientate spre creditarea întreprinderilor, mai ales la conlucrarea cu
clienţii mici. Adiţional, pentru întreprinzători sunt inacceptabile condiţiile de creditare: nivelul înalt al ratei
dobânzii, necesitatea garantării creditului printr-un gaj de lichiditate înaltă, a cărui valoare depăşeşte
substanţial suma creditului şi costul înalt al serviciilor bancare, legate de acordarea creditului. Instituţiile
financiare nebancare se află doar la etapa incipientă de dezvoltare.
Ca rezultat, principalele mijloace financiare ale întreprinderilor mici în Republica Moldova se formează
din contul surselor proprii ale fondatorilor şi mijloacelor băneşti, împrumutate de la cei apropiaţi – rude,
prieteni, cunoştinţe. Totuşi, analizând evoluţia activităţii de creditare în Republica Moldova în perioada
2001-2004, remarcăm o dezvoltare considerabilă. Volumul de credite acordate de Moldova-Agroindbank în
2004 constituie cca 1,5miliarde lei; cea mai mare pondere a creditelor acordate de băncile comerciale o deţin
cele pe termen scurt – 7156 mil lei în 2004, comparativ cu cele pe termen lung, doar 43 mil lei.
Partea preponderentă a întreprinderilor din Republica Moldova este reprezentată prin sectorul
businessului mic. Totuşi, mediul existent actual nu contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului privat – fapt
menţionat nu numai de întreprinzători, dar şi de către stat. O necesitate deosebită în susţinerea din partea
statului o resimt un cerc limitat de întreprinderi, şi anume trei grupuri: cele aflate la etapa iniţială de
dezvoltare; întreprinderile mici cu un personal de până la 5 angajaţi; cei înregistraţi şi ocupaţi în regiuni. În
cazul acestor grupe de întreprinderi, resursele economice şi accesul la ele sunt mult mai reduse.
Astfel, sectorul privat nu poate fi finanţat numai din sursele interne, care sunt foarte limitate. Investiţiile
străine nu sunt doar o sursă de finanţare, dar pot accelera şi restructurarea întreprinderii, adoptarea inovaţiei
tehnologice şi dezvoltarea potenţialului uman. În atragerea investiţiilor străine o mare importanţă va avea
activizarea proceselor de asociere a întreprinzătorilor, atât a corporaţiunilor, cât şi a subiecţilor businessului
mic. În special, un rol deosebit îl are atragerea în asemenea asociaţii a unor corporaţiuni bancare, a altor
instituţii financiare. În anul 2004, în întreprinderile din Republica Moldova au fost alocate 571314 mii lei
investiţii străine, peste 50% din ele revenindu-i comerţului cu ridicata şi cu amănuntul.
Deşi investiţiile străine constituie o sursă importantă de finanţare, cu avantaje incontestabile pentru
Republica Moldova., totuşi ele necesită un control rigid din partea statului, pentru a nu cauza dependenţa
economică integrală a ţării noastre de economia altor state. Rezultate pozitive pot fi obţinute şi pe baza
resurselor naţionale, doar că apare necesitatea creării unor condiţii favorabile pentru valorificarea lor, ele
devenind mai accesibile pentru antreprenoriatul mic.

Bibliografie:

1. Bran P. Finanţele întreprinderii, Chişinău, Logos, 1995

2. Brezianu P. Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piaţă, Bucureşti, Ed.
„România de mâine”, 1999
3. Caraganciu A. Eficienţa şi finanţarea investiţiilor, Chişinău, Ed. ASEM, 2000
4. Levente K. Finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii, Bucureşti, Ed. Expert, 2004
5. Onofrei M. Finanţele întreprinderii, Bucureşti, Ed. Economică, 2004
6. Stancu I. Finanţe: pieţe financiare şi gestiunea portofoliului, Bucureşti, Ed. Economică, 2002
7. Toma M., Alexandru F. Finanţe şi gestiunea financiară a întreprinderii, Bucureşti, Ed.
Tribuna economică, 2003
8. Revista. Tendinţe în economia Moldovei, ediţie trimestrială, septembrie 2005
9. Anuarul statistic

151
 RISCUL CA FACTOR DE INFLUENŢĂ A GESTIUNII FINANCIARE
Caldare Adrian, an. III, FIN
Prof. univ. Rodica Tiron
“Deodată am fost de acord cu ideea că riscul echivalează cu binele. Funcţia lui este a nu-l înlătura,
căci atunci nu apare necesitatea de a conduce cu el. Trebuie de constatat şi de analizat când să rişti şi când
nu trebuie, în general, să rişti”.
Thomas Stiuart
CONCEPTUL DE RISC
În condiţiile economiei de piaţă ,activitatea tuturor agenţilor economici este expusă, într-o măsură mai mică
sau mai mare, riscurilor generate de mecanismele pieţei. Dacă în economiile concurenţiale cu tradiţie riscul este
abordat sistematic, putând fi într-o anumită măsură controlat, în economiile aflate în tranziţie acest lucru nu este
posibil încă.
Această afirmaţie decurge din faptul că riscurile care planează asupra agentului economic, indiferent că este
o bancă sau o firmă care desfăşoară un anumit tip de activitate, sunt nu numai de natură financiară, comercială sau
investiţională, ci depind în mare măsură de poziţia agentului pe piaţă, de puterea sa economico-financiară, la care
se adaugă şi riscul survenit ca urmare a modificărilor structurale care au avut loc la nivel macroeconomic.
În aceste condiţii, riscul devine o componentă esenţială a politicii manageriale, a oricărui agent economic, a
strategiei elaborate de către acesta, care depinde în totalitate de abilitatea şi capacitatea fiecăruia de a-şi anticipa
8
evoluţia şi de a-şi anticipa şansele, asumându-şi un aşa-zis „risc al eşecului în afaceri” .
Pornind de la o astfel de abordare este important pentru înţelegerea corectă a noţiunii de risc, de a face
distincţie clară între risc şi incertitudine. În sens general, riscul poate fi definit ca probabilitatea producerii unui
eveniment nedorit într-o „situaţie dominată de o lege care acţionează”, care poate fi previzibil sau imprevizibil, în
timp ce incertitudinea este o „ignoranţă statistică, o necunoaştere a legii care acţionează, astfel că nu se poate
9
determina o probabilitate pentru evenimentele posibile” .
Astfel, alegerea unui obiectiv eronat şi luarea unor decizii greşite pot genera apariţia unui risc, care se va
manifesta sub forma pierderilor ce vor rezulta ca urmare a acestora.
Riscul uneori este considerat de analişti ca variabila exogenă pentru modelele lor de calcul şi analiză, poate fi
generat de o diversitate de factori interni şi/sau externi de agentul economic:
- specificul activităţii desfăşurate;
- politica managerială adoptată pentru toate nivelele ierarhice ale structurii organizatorice şi funcţionale;
- relaţiile agentului economic respectiv cu furnizorii, cu clienţii etc.
- conjunctura economică, politică, juridică;
- alţi factori.
În prezent se cunosc două concepţii de clasificare a riscurilor:
Concepţia clasică:
Riscul fragmentat – fiecare secţie conduce de sine stătător riscul (în limitele posibilităţilor sale). În primul
rând, asta se referă la secţiile de contabilitate, finanţe şi revizie.
Riscul episodic – conducerea riscului se face atunci când managerii consideră că e nevoie de el.
Riscul limitat – se referă în primul rând la riscul asigurat şi riscul financiar.
Concepţia modernă:
Riscul integrat – controlul riscului se face de către conducerea superioară, fiecare angajat al acestei
organizaţii priveşte acest risc ca obligativitatea sa faţă de lucrul realizat de el.
Riscul în continuu – procesul de controlare a riscului este în continuu.
Riscul variat – se cercetează toate riscurile şi posibilităţile organizaţiilor întreprinderilor lor.
Clasificarea riscurilor se poate face în funcţie de mai multe caracteristici, neexistând o clasificare standard a
acestora. Diferitele combinaţii ale caracteristicilor pot genera grupări diferite ale riscului. În literatura de
specialitate, mai mulţi autori consideră clasificarea riscurilor în funcţie de natura lor, ca fiind una foarte la
îndemâna celor care operează cu noţiunea de risc.
Riscul poate fi clasificat în: risc comercial; risc economic; risc valutar; risc politic; risc catastrofal.
Pentru prevenirea şi minimalizarea pierderilor provocate de aceste categorii de risc, se folosesc diferite forme
de asigurare.

8
«Управление Рисками» Джеймс Пикфорд
9
«Финансовое Образование фирмы теория и практика» А.З. Бобылева
152
 O altă clasificare este cea în funcţie de modul de formare a riscurilor, şi anume: riscul economic, numit în
literatura de specialitate şi risc de exploatare, operaţional sau de producţie; riscul financiar; riscul de faliment.
Evaluarea riscurilor implică aplicarea unor metode de analiză, procedee şi tehnici statistice, care să permită
dimensionarea factorilor ce pot genera riscuri, astfel încât pierderile să fie minime, în timp ce al doilea element –
măsuri asiguratorii presupune direcţionarea efectuării tranzacţiilor spre arii cu expunere la risc cât mai mici,
mergându-se uneori chiar până la renunţarea tranzacţiilor respective şi adoptarea unor politici de asigurare ca
ultima soluţie când măsurile de prevenire nu sunt suficiente.
Cele mai cunoscute metode de calcul al riscurilor:
- metoda sensibilităţii;
- metoda scenariului;
- metoda „Monte Carlo”;
- metoda „arborelui decizional” etc.
Pentru a evidenţia rolul riscului în procesul decizional vom analiza în continuare în baza datelor oferite de
Compania Vinicolă „Clasic-Vin”, prin metoda sensibilităţii riscul la această companie.

Consumuri Profitul Coeficientul de

Q Preţul Consumuri fixe ∑CF
Anu variabile brut actualizare
(mii litri) (lei/litru) (mii lei) actualizate
(mii lei) (mii lei) 11%,10%,9%
1 3060 7.48 3258.2 21725 -2080.8 0.893 -1857.4
Pesimistă

2 3060 7.48 3258.2 21725 -2080.8 0.797 -1657.4

3 3060 7.48 3258.2 21725 -2080.8 0.712 -1480
Total -4995
1 3400 8.32 2962 19750 5576 0.909 5068.5
2 3400 8.32 2962 19750 5576 0.824 4594.6
Medie

3 3400 8.32 2962 19750 5576 0.751 4187.5

Total 13851
1 3740 9.15 2665.8 17775 13806.6 0.917 12.654
Optimistă

2 3740 9.15 2665.8 17775 13806.6 0.841. 11.606

3 3740 9.15 2665.8 17775 13805.6 0.772 10653
Total 34913

P – Situaţie pesimistă
M – Situaţie medie
O – Situaţie optimistă
Situaţie Probabilitatea ∑CF actualizat (lei)
Pesimistă 0.25 -4994.6
Medie 0.5 13850.6
Optimistă 0.25 34913

CF actualizat = 0.25*(-4994.6)+0.5*(13850.6)+0.25*(34913)=14404.75
Calculul abaterii medii pătrate:
σ = (0.25*(-4994.6-14404.75)2+(13850-14404.75)2*0.5+(34913-14404.75)2*0.25)=22671.56lei
Calculul coeficientului variaţiei
CV=22671.56/14404.75=1.57lei sau CV=57%
CONCLUZII
După cum vedem avem în baza rezultatelor obţinute un risc destul de mare şi în cazul unor decizii incorecte
pot apărea pierderi, şi ca urmare a unor factori conjuncturali, care nu pot fi luaţi în calcul de agentul economic. În
acest context apare necesitatea introducerii noţiunii de „gestiune a riscului”.
După părerea mea, fiecare agent economic în Republica Moldova ar trebui să ţină cont de această noţiune,
pentru a evalua riscurile şi a lua măsuri pentru evitarea lor, care ar duce la minimalizarea pierderilor, respectiv a
cheltuielilor suplimentare şi a situaţiei de instabilitate, faliment.

153
 FACTORING-UL – SURSĂ DE FINANŢARE A AGENŢILOR ECONOMICI
Corniciuc Vitalie, an. III, FIN
Cond. şt.: asist. univ. Tatiana Cebotari
Existent de două milioane de ani, schimbul de mărfuri a îmbrăcat diferite forme. Diversificarea formelor de
interacţiune între agenţii economici a dus însă la apariţia procesului de amânare a plăţii, fapt nu tocmai benefic pentru
întreprinderile care acordă credit comercial.
În lumea contemporană acest neajuns este acoperit de operaţiunile de factoring. Factoring-ul, ca formă de
finanţare, a apărut pentru prima dată în SUA la sfârşitul secolului XIX, când întreprinderile-factor, ce activau în sfera
industriei textile, au început să cumpere creanţele producătorilor în schimbul unui comision.
În general, factoring-ul reprezintă cedarea de către furnizor (aderent) a creanţelor apărute sau care vor apărea în
viitor, în urma contractelor de livrări de bunuri sau prestări de servicii, către o companie specializată (factor), care le va
gestiona pe cont şi risc propriu, în schimbul unui comision, iar factorul se obligă să finanţeze aderentul, să-i ţină
contabilitatea creanţelor, să gestioneze riscurile.
Relaţiile dintre participanţii la operaţiunea de factoring au loc în următoarea succesiune: 1) livrarea mărfii în
condiţiile amânării plăţii; 2) cesiunea dreptului de creanţă asupra datoriei debitoare către factor; 3) finanţarea imediată
(50%-90%) din suma mărfii livrate; 4) achitarea mărfii livrate; 5) achitarea soldului de mijloace pentru livrare, minus
comisionul factorului.
Acest tip de finanţare are următoarele forme: 1) factoring cu regres; 2) factoring fără regres; 3) factoring cu regres
parţial; 4) factoring garant; 5) factoring start; 6) factoring de export; 7) factoring de import.
În Republica Moldova, deşi companiile furnizoare acordă clienţilor amânarea plăţii, serviciile de factoring sînt
puţin cunoscute. Pe piaţa autohtonă, asemenea servicii prestează companiile „Moldfactor”, „MAIB Leasing”, precum şi
câteva bănci comerciale. „Moldfactor” este afiliată băncii ruse „Compania Naţională de Factoring”, ce activează pe
piaţa autohtonă din toamna anului 2004, şi oferea iniţial servicii de factoring exportatorilor vinicoli pe piaţa Rusiei, în
scurt timp diversificându-şi spectrul clienţilor din sfera alimentaţiei, industriei uşoare, a mobilei etc. „Moldfactor” mai
prestează un serviciu inedit în regim on-line (e-factoring), care oferă zilnic clienţilor informaţii privind fluxurile băneşti,
precum şi calculul comisioanelor etc. Gestionarea riscului este un alt serviciu important, ce cade integral pe seama
factorului, furnizorul fiind finanţat chiar şi în caz de insolvabilitate a debitorului.
Factoringul are un şir de priorităţi faţă de credit, cum ar fi: lipsa gajului şi simplitatea perfectării documentelor;
creditul se acordă pe un timp fix, de regulă, până la un an, finanţarea factoring efectuându-se flexibil, în termenul
amânării reale a plăţii; creditul este restituit băncii de către împrumutat, iar finanţarea factoring este stinsă din mijloacele
cumpărătorului; creditul se acordă pentru o sumă fixă, finanţarea prin factoring se racordează la volumul vânzărilor;
creditul acordă doar surse financiare, pe când prin factoring mai sînt acordate şi servicii de consulting, administrare,
preluare a riscului, asigurare informaţional-analitică; creditul nu oferă nici un avantaj cumpărătorului, factoring-ul îi
permite însă amânarea plăţii şi, respectiv, elaborarea unui grafic de stingere a datoriilor.
Vom enumera următoarele avantaje ale factoring-ului: sporirea lichidităţii datoriei de încasat; lichidarea golurilor
de casă; asigurarea riscurilor legate de amânarea plăţii de către cumpărător; dezvoltarea relaţiilor cu clienţii existenţi şi
atragerea celor noi; posibilitatea planificării fluxurilor financiare, indiferent de disciplina de plată a cumpărătorilor.
Factoring-ul prezintă şi unele dezavantaje: riscul înalt pentru factor în cazul incapacităţii de plată a cumpărătorului;
costul relativ ridicat al factoring-ului constituit dintr-un comision de factoring calculat pe totalul creanţelor transferate în
mărime de 0,5%-3% şi un comision de finanţare calculat în funcţie de ratele dobânzii.
Aşadar, factoring-ul este un produs nou, competitiv, capabil să dezvolte relaţii de credit şi de finanţare stabile între
parteneri şi instituţii financiare, fiind un stimul pentru promovarea exportului, la rândul său, generator de creştere şi
stabilitate micro- şi macroeconomică.
Bibliografie:
1. Filipciuc O. Factoring-ul – un factor capabil să dezvolte businessul//Profit, nr.12/2004, p.58-59
2. Gudima G. Factoringul şi contabilitatea operaţiunilor acestuia în bănci//Economica nr.3/2001, p.85-91
3. Кувшинова Ю. А. Этапы развития факторинга: история и современность//Финансы и Кредит,
N.30/2004, p.40-45
4. Волков А. Н. Некоторые аспекты реструктуризации дебиторских задолженностей промышленных
предприятий посредством факторинга как направление обеспечения их экономической
безопасности//Финансы и Кредит, N.13/2005, p.24-28
5. Васин А. С., Лебедев А. В. Управление факторинговыми операциями с использованием маркетинговых
стратегий//Финансы и Кредит, N.7/2005
6. Факторинг един в трёх лицах: финансист, юрист и страховщик//Экономическое Обозрение, N.34/23
сентября 2005, p.16
7. Codul Civil al Republicii Moldova, Chişinău, 2002
8. Legea Instituţiilor Financiare Nr. 550-XIII din 21.07.95//Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 01.01.96
9. www.finint.ase.ro
10. www.bizpro.md

154
 17. POLITICI
FINANCIARE PUBLICE

155
MOBILITATEA STUDENŢILOR ÎN CONTEXTUL ADERĂRII REPUBLICII
MOLDOVA LA PROCESUL BOLOGNA
Grajdian Elena, an. V, FIN
Cond. şt.: conf. univ. dr. Angela Casian

Sistemul european de învăţământ superior, de mai bine de 7 ani, purcede un întreg proces de schimbare,
acesta fiind numit „Procesul Bologna”. Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna la cea de-a IV-a
Conferinţă a Miniştrilor Educaţiei din Europa, ce a avut loc la Bergen (Norvegia). Aderarea a fost efectuată
de multe ţări doar la câteva puncte din Procesul de la Bologna. Sistemul de învăţământ din Franţa a pus în
evidenţă calitatea studiilor, aceasta stimulând mobilitatea studenţilor în multe ţări din Europa.
Procesul de la Bologna este un proces de echivalare a sistemelor de învăţământ superior din ţările
europene. Acest proces dezvoltă multiple posibilităţi de schimbare a viziunilor în ceea ce priveşte acceptarea
dialogului şi a cooperării, a mobilităţii interne şi externe, recunoaşterea şi echivalarea diplomelor etc.
Mobilitatea este ramura de bază în procesul de la Bologna. Pentru a promova această deschidere europeană,
au fost stabilite o serie de obiective generale ale mobilităţii:
• Implementarea sistemului european de credite transferabile (ECTS);
• Adoptarea unui sistem bazat pe 2 cicluri;
• Asigurarea calităţii;
• Introducerea Suplimentului la Diplomă universitară în conformitate cu cerinţele Convenţiei de la
Lisabona;
• Promovarea mobilităţii studenţilor, a personalului academic şi administrativ;
• Recunoaşterea diplomelor: realizarea unui sistem de diplome comparabile şi bine definite;
• Asigurarea transparenţei şi compatibilităţii programelor şi standardelor educaţionale naţionale cu
cele europene;
• Promovarea dimensiunii europene în învăţământul superior.
Dezideratul de a face parte din Spaţiul European al Învăţământului Superior (SEIS) s-a realizat prin
acceptarea la 19 mai 2005 a Republicii Moldova în calitate de membru al Grupului de Implementare al
Procesului Bologna. Mobilitatea educaţională nu este una nouă pentru Republica Moldova, în fosta URSS
acesta era un instrument important al dezvoltării nivelului de instruire. Este bine ştiut că, după căderea
acestui „imperiu”, s-a realizat un flux important de studenţi care au plecat la studii în România. Procesul de
cooperare şi mobilitate academică nu s-a produs numai cu România, ci şi cu Ucraina, Bulgaria, Federaţia
Rusă, Turcia etc. An de an, fiecare stat interesat de studenţii noştri prezintă anumite criterii de selecţie şi
condiţii de studiu. Nu se cunosc, până la acest moment, anumite studii sociologice privind numărul
persoanelor, cetăţeni ai Republicii Moldova, care participă la anumite programe de mobilitate, însă este bine
ştiut că ponderea studenţilor care intenţionează să emigreze din ţară pe criteriul educaţional este în continuă
creştere. Credem că motivaţia principală este tocmai accesarea de studii mai calitative decât cele autohtone.
Se ştie că mobilitatea este considerată funcţională doar atunci când se realizează în ambele direcţii: din
ţară peste hotare şi de peste hotare în ţară. Adică este nevoie de aplicat principiul de reciprocitate. Se
impune, într-un final, un sistem de învăţământ superior îmbunătăţit considerabil, ce ar stimula aspectul
mobilităţii dinspre Europa spre Republica Moldova.
Luând cunoştinţă de această situaţie, este necesară enumerarea anumitor aspecte:
• Perfecţionarea şi definitivarea unei infrastructuri academice şi sociale atractive;
• Crearea unor Centre, Servicii de informare, consiliere în probleme de cooperare internaţională,
având relaţii cu cele mai mari centre academice;
• Încadrarea activă a studenţilor în proiecte şi programe europene de mobilitate: ERASMUS, DAAD,
LEONARDO DE VINCI, TEMPUS-TACIS etc.;
• Stimularea unor schimburi de experienţă interuniversitare în baza acordurilor bilaterale;
• Completarea bazei tehnico-materiale destul de modestă pentru unele instituţii de învăţământ, a
fondului de carte, propunerea unor cursuri interesante, poate uneori chiar comerciale, predarea
cursurilor în alte limbi decât româna şi rusa;
• Elaborarea unor programe guvernamentale prin care s-ar acorda burse de studiu şi de cercetare
pentru cetăţeni străini;

156
 • Modificarea cadrului legal având ca scop simplificarea condiţiilor de şedere temporară pe teritoriul
Republicii Moldova a persoanelor străine, care vor fi rezidenţi pe criteriul de mobilitate
educaţională.
Existenţa unor astfel de probleme explică faptul că numărul studenţilor străini de la centrele universitare
din Chişinău nu este întotdeauna în creştere. De exemplu, în anul de studii 2005-2006, la ASEM au fost
înmatriculaţi la studii superioare 27 de candidaţi, dintre care ucraineni 16 – persoane, ruşi – 6 persoane,
Congo – 5 persoane. În anul 2004-2005 au fost înmatriculaţi la studii un număr de 36 persoane, dintre care
ucraineni – 25 studenţi, ruşi – 7 studenţi, Congo – 4 persoane. În 2003-2004, numărul celor înmatriculaţi a
fost echivalent cu cel din anul de studiu 2004-2005, însă ponderea este diferită, ucraineni - 20 persoane, ruşi
– 16 studenţi. La studii postuniversitare, cu părere de rău, numărul cetăţenilor străini este foarte mic, acesta
fiind în număr de o singură persoană de cetăţenie chineză, înmatriculat în anul de studiu 2005-2006.
Numărul candidaţilor care îşi urmează studiile în Republica Moldova este determinat de anumite principii:
taxe pentru studii mai mici decât în ţara de origine, atitudinea personalului didactic, specialităţi ce nu au
echivalent în universităţile străine. În pofida acestor factori, se observă că numărul celor înscrişi la studii nu
este în continuă creştere, urmând a fi stabilite avantajele şi dezavantajele ce influenţează fluxul de candidaţi
la studii în Republica Moldova. Aceasta permite valorificarea avantajele şi excluderea factorilor ce
dezavantajează cetăţenii străini de a-şi urma studiile în centrele universitare din Moldova.
Devenind membri ai Procesului de la Bologna în luna mai 2005, este important să înţelegem că
mobilitatea educaţională nu poate fi pe deplin realizată, dacă nu va exista o deschidere din partea guvernării
şi a instituţiilor de învăţământ superior.

MEDIUL INVESTIŢIONAL ÎN R. MOLDOVA:

ACTUALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE
Stog Irina, an. III, FIN
Coord.: lect. univ. Rodica Tiron

Investiţiile străine au devenit de mult una dintre cea mai importantă sursă de finanţare externă pentru
Republica Moldova, dar şi cea mai stabilă faţă de investiţiile de portofoliu sau împrumuturile de la bănci, ele
fiind mai puţin afectate de crizele financiare. Odată cu iniţierea reformelor economice au fost înlăturate
obstacolele politice şi economice din calea fluxurilor de investiţii străine directe (ISD) prin intermediul
actelor normative:
1. Legea cu privire la investiţiile străine;
2. Legea privind bazele activităţii economice externe;
3. Legea privind reglementarea importului şi exportului de mărfuri şi servicii;
4. Regulamentul despre ordinea de deschidere şi activitate în Republica Moldova a reprezentanţelor
întreprinderilor străine, a băncilor şi organizaţiilor.
Actele normative reprezintă un prim pas în realizarea politicii de atragere a investiţiilor străine. Un al
doilea pas a fost liberalizarea activităţii economice, inclusiv liberalizarea mişcării capitalului. Al treilea pas –
încheierea acordurilor bilaterale cu 33 de ţări. Un alt pas a fost semnarea, la 29.11.1999, a unui „Acord de
Parteneriat şi Cooperare” între R. Moldova şi U.E. Cu toate acestea Moldova nu a beneficiat de un volum
mare de investiţii străine, deoarece există numeroşi factori obiectivi defavorabili pentru investitorii străini,
cum ar fi: neintegritatea statului, ponderea economiei tenebre, lipsa resurselor minerale, piaţa mică de
desfacere, birocratismul înalt. Este necesar ca factorii negativi să fie înlăturaţi, astfel facilitând fluxurile de
ISD. Ca factori pozitivi, care au rolul de atracţie a fluxurilor de IS directe, putem menţiona: politica
guvernamentală, atitudinea binevoitoare, nivelul educaţional înalt, forţa de muncă; sistemul financiar-bancar
etc.
În ultimii ani ISD, datorită politicii de atragere a
investiţiilor străine, acestea au înregistrat o creştere
1400000

1200000

1000000 semnificativă. Astfel, în 2000, volumul ISD în Moldova a fost

800000 de 5,4 ori mai mare decât în anul 1995 şi de 3,3 ori mai mare
600000

400000
decât în anul 1999. Propun spre analiză perioada 2000-
200000
Ряд1 2005*(ianuarie – septembrie). În anul 2001 volumul ISD au
0
1 2 3 4 5 6
scăzut cu 37% faţă de 2000. În următorii ani se observă
fluctuaţii, dar cea mai mare creştere are loc în anul 2004, care

157
faţă de anul 2003 ajunge a fi aproape de 2 ori. Această creştere se datorează mediului politic favorabil creat
în ţară, deoarece R. Moldova se declară o ţară cu orientare europeană. Din tabelul 2 observăm că ponderea
ISD majoritară în total o deţin, după cum urmează:

Anii 2000 2001 2002 2003 2004 2005*

Ţara Spania Olanda Olanda România Spania M. Britanie
% în total ISD 53 20,25 43,35 20 63,3 14

Distribuţia ISD pe teritoriul Republicii Moldova este foarte diversă şi se prezintă astfel:

Investiţiile străine directe în R. Moldova pe raioane.

Raionul 2001 2002 2003 2004 2005*

Mun. Chişinău 452258,1 670822,2 393655,5 1068074,3 266806,4
Mun.Bălţi 6481,4 15384,9 9736,6 16,2 2,7
R.Anenii Noi 7287 1,6
r.Basarabeasca 294
r.Cahul 13678,2 7158,4 5575,1 91669,8
r.Călăraşi 4767,2 248,4 65,4
r.Căuşeni 5,4 1648 25414,6
r.Criuleni 352,9 8642,8 430,4
r.Drochia 4386,7 22329,9
r.Edineţ 27 60,3 16614,9
r.Făleşti 2768,9
r.Floreşti 4190,9 39064,8
r.Glodeni 5,4 108,2
r.Hînceşti 901,1
r.Ialoveni 47,6 11,9
r.Orhei 0,5 11711 520,4 2,0
r.Rîşcani 5,4
r.Sîngerei 8,0 1755,2
r.Soroca 25420,9 40916,3 665
r.Străşeni 18,3 40,5
r.Ştefan Vodă 6695,5
r.Taraclia 6036,8 3538,9 41,6 1568,6
r.Ungheni 862,1 2000,8 13640,4 2,7 913,7
UTAG 853,3 20496,9 7604,3 32905,7 24908,7
r.Tighina 1364,7
r.Lăpuşna 9933,0
TOTAL 538058,3 833864,2 600584,3 1224460,9 361208,6

Majoritatea IDS în Republica Moldova se realizează pe teritoriul mun. Chişinău. Aceasta se observă din
tabelul de mai jos, în care vizualizăm evoluţia ponderii ISD în mun. Chişinău din total.

Anii 2001 2002 2003 2004 2005*

%, 91 80,4 65,5 87,2 73,2

În anul 2001, 91% din total ISD s-au realizat în mun. Chişinău. Însă în următorii ani are loc tendinţa de
repartizare a ISD mai profund pe teritoriul Moldovei.

158
 PREMISE FINANCIARE DE CREARE A UNEI ECONOMII DE PIAŢĂ
FUNCŢIONALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Ceban Sergiu, an. III, FIN
Conf. univ. dr. Nadejda Botnari

În etapa actuală, vectorul principal al politicii externe a Republicii Moldova este integrarea în
comunitatea europeană, care impune unele condiţii stricte, dintre care una primordială este existenţa unei
economii de piaţă funcţionale, însoţită de o creştere economică reală.
Existenţa unei economii de piaţă funcţionale este argumentată, în primul rând, de existenţa unor firme
competitive, capabile să facă faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de pe piaţa Uniunii Europene. Orientarea
întreprinderilor în procesul de luare a deciziilor strategice de dezvoltare vizează:
• Utilizarea resurselor, destul de limitate, pentru a se putea încadra în cele mai mici costuri de
producţie posibile;
• Anticiparea, în mod continuu, a frecventelor schimbări în preferinţele consumatorilor;
• Adaptarea la schimbările tehnologice rapide.
În Republica Moldova, aflată în procesul de tranziţie la economia de piaţă, ca consecinţă a crizei
economice din anii ’90, majoritatea firmelor se confruntă cu lipsa de performanţe şi necesitatea de corectare
a diversificării excesive, care serveşte drept impuls iniţial pentru efectuarea restructurării.
Prin restructurare se înţelege modificarea profilului de activitate a structurii funcţionale, precum şi
redimensionarea activităţii firmei, ce pot fi realizate prin adoptarea unor strategii, cum ar fi:
1. Strategii de producţie (de stabilitate, de dezvoltare, de diversificare, de introducere a unui nou tip de
bun/serviciu)
2. Strategii financiare (creşterea cifrei de afaceri şi a venitului întreprinderii)
3. Strategii de marketing (de menţinere a poziţiei, de retragere)
4. Strategii de cercetare-dezvoltare (pune accentul pe promovarea progresului tehnico-ştiinţific,
tehnologii de vârf, inovaţii, brevete).
Dezvoltarea activităţii şi îmbunătăţirea performanţelor firmei sunt determinate într-o mare măsură de
mediul exterior, în care permanent au loc schimbări.
Economic

Demografie Elemente de interes:

• Noi producători Socio-cultural
• Capacitatea de producţie
Politică şi legislaţie • Cerere solvabilă Global
• Produse înlocuitoare
Mediu concurenţial
• Intensitatea rivalităţii

Figura 1: Mediul exterior al firmei

Aşadar, „starea de sănătate” a economiei unei naţiuni afectează performanţele firmelor; indicatorii de
“sănătate” fiind rata inflaţiei, rata dobânzilor bancare, deficitele sau excedentele comerciale, deficitele sau
excedentele bugetare, rata economisirii populaţiei, formarea brută de capital etc.
În contextul integrării europene, politicile macroeconomice promovate în Republica Moldova, care
vizează toate agregatele economiei sale naţionale în ansamblu, impun ajustarea la conjunctura pieţei
financiare existente în ţările-membre ale comunităţii europene.
Competitivitatea economiei naţionale poate fi stimulată cu ajutorul politicii bugetare şi, respectiv, celei
monetare, utilizate ca pârghii macroeconomice.
În cadrul politicii bugetare, creşterea consumului propriu şi/sau a investiţiilor publice, şi reducerea
impozitelor, ca efect asupra creşterii veniturilor disponibile ale agenţilor privaţi, pot fi adoptate ca politici
pentru stimularea consumului, rezultatul cărora va fi creşterea cererii de consum, care va antrena următoarele
efecte:
1. Efect de multiplicator asupra PIB,
2. Creşterea importurilor şi a preţurilor naţionale (cu efect inflaţionist),
3. Creşterea cererii pentru moneda naţională.

159
 Stimularea competitivităţii economiei naţionale prin utilizarea instrumentelor monetare vizează
următoarele aspecte:
1. Banca centrală reduce rata de refinanţare acordată băncilor, ceea ce duce la scăderea ratei dobânzii.
În acest mod, sunt stimulate investiţiile şi consumul care au efect multiplicator asupra PIB.
2. Pe de alta parte, reducerea dobânzilor îi stimulează pe deţinătorii de capital să-şi transfere
capitalurile în alte state, care oferă dobânzi mai atractive, statul confruntându-se cu ieşire de flux de
capital, ce poate genera deficit al balanţei de plaţi, şi va duce la deprecierea ratei de schimb. Apare
dezechilibru.
3. Deprecierea ratei de schimb provoacă scăderea preţului relativ al produselor naţionale şi deci
stimularea exporturilor şi inhibarea importurilor, ca rezultat, va creşte cererea adresată producătorilor
interni, şi implicit PIB, fapt ce va duce la restabilirea echilibrului.
Edificarea unei economii de piaţă funcţionale este realizarea unui consens asupra direcţiilor generale de
politică economică şi atingerea stabilităţii macroeconomice şi financiare, fapt ce impune liberalizarea
preţurilor şi a comerţului, eliminarea unor bariere semnificative la intrarea pe piaţă, existenţa unui sistem
judiciar independent, credibil, şi ale cărui decizii să fie puse corect în aplicare, creşterea ponderii economice
a sectorului privat, a întreprinderilor mici şi mijlocii.
În realizarea acestui obiectiv, sunt de aplicat reglementările europene în domeniul finanţelor publice,
impozitarea, recuperarea creanţelor bugetare, precum şi combaterea evaziunii fiscale.
Principalele elemente care trebuie vizate sunt:
1. Nevoia de a combina mai bine disciplina financiară cu creşterea economică, plasând politica fiscală
în contextul mai larg al supravegherii politicii economice generale;
2. Necesitatea de concentrare pe asigurarea durabilităţii finanţelor publice în statele membre: apare
nevoia de a combina într-un mod sever disciplina financiară cu flexibilitatea în aplicarea politicilor
bugetare naţionale, care poate fi realizată prin:
• punerea unui accent mai mare pe urmărirea evoluţiei datoriei publice şi a durabilităţii ei;
• manifestarea unei extreme rigurozităţi în perioadele în care economia este în creştere, când este
necesară o mai mare simetrie între supravegherea bugetară şi evoluţiile ciclurilor economice;
• acceptarea diferenţelor specifice ţărilor fără a compromite principiul tratamentului egal;
• stabilirea principiilor pentru ajustările bugetare şi asigurarea implementării lor.
3. Îmbunătăţirea implementării măsurilor de politică economică prin consolidarea interesului comun în
sfera politicii economice.
Astfel, în noul mediu economic, o importanţă majoră care revine fiecărui actor implicat este practicarea
noilor politici prin competenţe şi responsabilitatea de a respecta regulile şi obiectivele comune.

ВЛИЯНИЕ КОСВЕННЫХ НАЛОГОВ НА ФОРМИРОВАНИЕ ДОХОДОВ

БЮДЖЕТА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА
Лунгу Елена, IV курс, Финансы, МЭА
Науч. рук.: д-р экон. наук Н.Г. Кику

Налоги являются главным доходом государственной казны, в большинстве стран составляя от

80% до 97% доходной части бюджета.
Налоговая система большинства стран мира, в том числе и Республики Молдовы, строится на
сочетании прямых и косвенных налогов.
При формировании доходов бюджета Республики Молдова косвенные налоги являются
важнейшим источником финансовых ресурсов. Доля косвенных налогов в доходах государства в
2005 году составила 65,6%. По показателю удельного веса косвенных налогов в доходах бюджета,
Республика Молдова сильно отличается от развитых стран, где доля косвенных налогов варьирует до
13% в США и 30% в странах Европы.

160
 Данные диаграммы иллюстрируют
тенденцию роста доли косвенных налогов в
Диаграмма № 1 Структура доходов бюджета
Республики Молдова
общем объёме доходов консолидированного
66%
бюджета.
70,0% 63% 64%
доля н алогов в доходе бюджета

60% Поступления косвенных налогов в 2005

60,0% 54% 56% году составили 6474,9 млн. леев или 100,4% от
50,0% запланированного уровня на 2005 год.
Прямые В дальнейшем перестройка налоговой
40,0% налоги
Косвенные
системы будет проводиться в направлении
30,0%
налоги уменьшения части косвенных налогов при
20,0% Прочие формировании доходной части бюджета и
налоги увеличения части прямых налогов, в большей
10,0%
степени вследствие процесса замедления роста
0,0% импорта.
2000 2001 2002 2003 2004 2005
Если рассмотреть долю каждого
год год год год год год
косвенного налога в доходах бюджета РМ (см.
диаграмму № 2), то видно, что крупнейшим
среди косвенных налогов
Диаграмма № 2 Удельный вес косвенных является НДС. При этом структура
налогов в доходах бюдж ета РМ в 2005 году поступления НДС указывает на тенденцию
(в %) дальнейшего роста доли НДС
НДС на импорт. В 2005 году НДС на
импортируемые товары
36,97 Акцизы увеличился на 1073,3 млн. леев по
46,85
сравнению с 2004 годом. В общих доходах
Тамож енные бюджета НДС на импортируемые товары
пошлины составляет 41,06% в 2005 году.
4,3
11,88 Другие Следовательно, государство зависит от
налоги импорта товаров, однако, как уже
отмечалось выше, «Среднесрочный прогноз
расходов на 2006-2008 года», предусматривает снижение доли косвенных налогов в первую очередь
за счет сокращения импорта, что приведёт к снижению доходов государства и появлению проблемы
дефицита бюджета. Таким образом, государству необходимо решить, какой приоритет выбрать: либо
защищать местный рынок, либо покрывать расходы государства за счёт НДС на импорт.
Одновременно с НДС в системе косвенного налогообложения используются акцизы и
таможенные пошлины. Доля данных налогов в доходах бюджета значительно меньше доли НДС,
однако с каждым годом поступления от взимания данных налогов увеличиваются.
Несмотря на то, что косвенные налоги занимают основную долю в доходах бюджета РМ,
система взимания данных налогов не лишена недостатков, что приводит к уклонению от их уплаты
путём: фальсификации накладных, создания фирм-фантомов и подделки акцизных марок, из-за чего
государство каждый год недополучает определённой суммы налогов в бюджет.
Следовательно, нужно совершенствовать систему обложения косвенными налогами в Молдове, в
целях уменьшения объёма уклонения от их уплаты, что обеспечит бесперебойное поступление
доходов в казну государства.

КОСВЕННЫЕ НАЛОГИ КАК ИНСТРУМЕНТ ГОСУДАРСТВЕННОГО

РЕГУЛИРОВАНИЯ ВНЕШНЕЭКОНОМИЧЕСКОЙ ДЕЯТЕЛЬНОСТИ
В РЕСПУБЛИКЕ МОЛДОВА
Чечель Ирина, IV курс, Финансы, МЭА
Науч. рук.: д-р экон. наук Н. Г.Кику

Согласно Национальному бюро статистики, в Молдове неуклонно растет дефицит торгового

баланса: начиная с 2000 г., он вырос в 4 раза. Проблема колоссальной разницы между объёмами

161
экспорта и импорта становится основной во внешнеэкономических отношениях Молдовы. Сократить
отрицательное сальдо можно путём ограничения импорта или стимулирования экспорта.
Немаловажную роль в этом может сыграть косвенное налогообложение внешних операций.
Рассмотрим механизм обложения импортных операций. Наиболее распространенным
инструментом государственной внешнеторговой политики является таможенный тариф. Стоит
отметить, что с 1999 г. ставки импортной пошлины в Молдове не выходили за рамки 15%. Однако с
2004 г. для некоторых категорий товаров стали действовать более высокие ставки –20,25,30,35%.
Больший эффект в ограничении импорта может принести применение защитных мер. Первым
опытом их применения стало введение в 2003 г. спец-пошлины для товаров, включенных в группу
«Сахар тростниковый или свекловичный и химически чистая сахароза в твердом состоянии». Позже
действие режима «safe-guard» было продлено до 15.02.2008 г. Как утверждают эксперты, данная мера
ощутимо улучшила экономическое состояние местных свеклосеющих хозяйств. Поэтому, считаем
необходимым более частое применение защитных мер при обложении некоторых других категорий
импортных товаров, реализуемых на нашем рынке по демпинговым ценам.
Однако важным является установление оптимальных таможенных пошлин для потребителя,
производителя и государства, ведь помимо положительного эффекта защиты местных предприятий,
торговые барьеры влекут и негативные явления: 1) ухудшение потребительского выбора; 2)
возможное уменьшение объёмов экспорта, как следствие симметричных мер стран-партнеров, и в
итоге – сокращение поизводства на экспорт; 3) чрезмерное повышение уровня ставок заставляет
импортеров уклоняться от уплаты налогов, что снижает доходы бюджета страны.
Импортные товары Молдова также облагает акцизом и НДС. При этом применяются ставки,
используемые при обложении местной продукции. Но налоговые базы для местных и импортных
товаров различны: взимание НДС и акцизов при импорте происходит на базе таможенной (а не
первоначальной) стоимости импортного товара, что бесспорно является элементом протекционизма в
молдавской внешнеторговой политике.
Проанализируем влияние косвенных налогов на объёмы молдавского экспорта. Важными
стимулами развития экспортного потенциала нашей страны является отсутствие экспорных налогов и
пошлин. Кроме того, на повышение ценовой привлекательности наших товаров за границей
направлена и такая мера, как возмещение экспортерам НДС и акцизов в течение 45 дней. Данные
нижеприведенной таблицы наглядно иллюстрируют устойчивую тенденцию роста сумм косвенных
налогов, возмещенных экспортерам на их расчетные счета.

2001 2002 2003 2004 2005

Суммы возмещенного акциза, млн. леев - - 75,7 103,7 99,9
Суммы возмещенного НДС, млн. леев 400,3 517,9 758,0 995,7 1006,2

Однако нельзя не отметить, что иногда на практике возмещение НДС и акцизов происходит с
запозданием. В результате, у предприятий из оборота отвлекаются значительные объемы средств, что
крайне негативно влияет на их финансовое состояние. Кроме того, сама процедура возмещения
усложнена, поскольку требует представления обширной документации.
Совершенно ясно, что к проблеме выравнивания отрицательного сальдо следует отнестись со
всей серьёзностью. И первым шагом на этом пути, по нашему мнению, может стать повышение
эффективности использования прописанных в молдавском законодательстве инструментов
налогового регулирования внешнеторговых операций: особой пошлины, возврата НДС и акцизов.
Целесообразным путем стимулирования экспорта может стать и использование торговых
преференций в рамках системы GSP+.

MODALITĂŢI DE MĂSURARE A PRESIUNII FISCALE

ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Golban Olga, an. IV, FIN
Coord.: lect. sup. Marina Dandara

Presiunea fiscală exprimă intensitatea cu care sunt prelevate veniturile de la persoanele fizice şi juridice
prin intermediul impozitării. Presiunea fiscală are o mare relevanţă economică, deoarece indică măsura în

162
care veniturile nominale ale populaţiei sunt ajustate prin intermediul impozitării şi, în acelaşi timp, arată
măsura în care bugetul de stat îşi procură veniturile pe calea prelevării de impozite.
Din perspectiva plătitorului de impozite, presiunea fiscală exprimă gradul de supunere a contribuabilului
la suportarea sarcinii fiscale stabilite de lege. Mărimea presiunii fiscale arată ce parte procentuală din venitul
care constituie materia impozabilă va fi sustrasă pentru nevoile generale ale societăţii.
Din perspectiva statului încasator de impozite, mărimea presiunii fiscale indică ce parte din venitul
naţional creat de agenţii economici urmează să se constituie ca venituri bugetare pe calea impozitării.
Actualmente, în R.M. nu există o metodologie oficială a evaluării şi aprecierii presiunii fiscale. În
vederea aprecierii acestui fenomen la nivel macroeconomic este utilizat ca indicator suma plăţilor de natură
impozitară şi defalcările la fondurile sociale raportate la volumul PIB-ului. La nivelul microeconomic, acest
indicator este exprimat ca suma impozitelor şi taxelor raportată la profitul până la impozitare.
Analiza şi determinarea indicatorului la nivel macroeconomic este destul de aproximativă din cauza
deviaţiilor defalcărilor prognozate şi cele efective. Aceste abateri sunt condiţionate de asemenea de:
evaziunea fiscală şi ascunderea în masă a veniturilor; aprecierile exagerate ale creşterii veniturilor bugetare
bazate an de an pe aşteptările optimiste ale unei înviorări economice; planificarea de creştere substanţială a
PIB- ului;
Tabelul 1
Aprecierea generală a presiunii fiscale în Republica Moldova

Perioada
Indicatori
2000 2001 2002 2003 2004
Venituri din impozite, mil. lei 4102,4 4324,8 5084,4 6619,9 7524,5
Defalcări sociale, mil. lei 1343,3 1604,3 2015,1 2734,4 2947,4
PIB, mil. lei 16020 19052 22556 27619 31992
RFG ,% 28,58 31,12 31,47 33,86 32,73

Din datele prezentate, un nivel mai ridicat al presiunii fiscale, de regulă, este caracteristic pentru ţările
ce au o orientare socială a modelului economiei de piaţă. Astfel, pentru ţările cu o economie dezvoltată şi
acelaşi nivel al administraţiei publice, mărimea presiunii fiscale se determină după nivelul de orientare
socială a politicii statului.
Odată cu diminuarea cotelor impozitare sporesc resursele ce rămân în posesia cetăţenilor şi a agenţilor
economici, ce ar putea fi economisite şi, ulterior, investite în activitatea de producţie. Dar în această ordine
de idei este important să nu fie admisă o reducere a veniturilor bugetare, deoarece în caz contrar este
inevitabil diminuarea cheltuielilor publice sau confruntarea cu pericolul inflaţiei.
Ideea de diminuare a presiunii fiscale este una foarte tentantă şi este acceptată în ţările cu economie de
tranziţie. Este recunoscut faptul că reducerea presiunii fiscale poate contribui la creşterea economică în
ansamblu. O reducere a presiunii fiscale cu menţinerea sau creşterea veniturilor bugetare poate fi atinsă doar
în urma creşterii producţiei finale determinată de diminuarea impozitelor. În această ordine de idei, o atenţie
deosebită revine elasticităţii PIB-ului în funcţie de cota impozitului. Prin urmare, o micşorare cu un procent a
impozitelor antrenează după sine o creştere a valorii PIB-ului mai mare de un procent şi, prin urmare,
veniturile bugetare vor spori.
Ca şi în majoritatea ţărilor slab dezvoltate, veniturile bugetar-fiscale provin în Moldova, în cea mai mare
parte, din impozitele indirecte. Făcând o analiză a impozitului pe venit, TVA, accize drept principale surse
de formare a veniturilor bugetului, vom constata că Guvernul pune accent în cadrul politicii fiscale pe
impozitele indirecte drept surse principale ale veniturilor bugetare. În baza datelor din table, observăm cota
preponderentă o deţine TVA care, de la valoarea de 8,38% înregistrată în PIB în anul 2000, în 2004 aceasta
se evaluează la 10,71% în PIB, constituind peste 40% în buget după surse de provenienţă. Ţinând cont de
faptul că R.M. este o ţară în tranziţie îi este specific o creştere a PIB-ului pe seama consumului. În prezent,
volumul producţiei finite fabricate în Moldova cedează sferei serviciilor, iar veniturile obţinute în urma
procesului de producţie nu sunt atât de semnificative.

163
 Tabelul 2
Presiunea fiscală exercitată pe impozit în parte

Bugetul consolidat
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004
% în PIB % în PIB % în PIB % în PIB % în PIB
Impozitul pe venit, persoane juridice 1,72 2,07 1,89 2,09 2,44
TVA 8,38 7,86 9,01 10,10 10,71
Accize 4,1 3,57 2,92 3,2 2,84

Dependenţa dintre modificarea cotelor impozitelor şi a veniturilor bugetare poate avea forma descrisă de
Laffer, micşorând impozitele până la un anumit nivel ce ar permite sporirea veniturilor bugetare, însă în
Republica Moldova, actualmente încă nu sunt create premise necesare nici măcar pentru recuperarea
pierderilor veniturilor bugetare condiţionate de reducerea impozitului pe venitul persoanelor juridice.
Elaborarea unui astfel de model trebuie să aibă la bază şi un factor deosebit de important, şi anume
posibilitatea creşterii veniturilor bugetare pe seama reducerii economiei subterane.

Bibliografie:

1. Economie şi sociologie, 2002, Editura ASEM

2. Economie şi finanţe publice, 2003, Editura ASEM
3. Agricultura Moldovei, 5/2005
4. www,statistica.md

ZONELE ECONOMICE LIBERE – PARTICULARITĂŢILE

FUNCŢIONĂRII LOR ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Vragaleva Veronica, an. IV, FIN
Coord. şt.: lect. sup. Marina Dandara

Încă de demult zonele libere erau cunoscute sub denumirea de porturi libere, dar originea lor nu este
bine datată. Primul port liber la Marea Mediterană, Cartagina, este menţionat încă în anul 814 î.e.n. Zone
libere comerciale au existat în China, Grecia, Roma Antică, zona Mediteranei, coasta de vest a Africii şi a
Feniciei.
Zonele economice libere (zonele antreprenoriatului liber) sunt părţi ale teritoriului vamal al Republicii
Moldova, separate din punct de vedere economic, mărginite strict pe întreg teritoriul, unde unele tipuri de
activităţi de antreprenoriat sunt permise cu condiţii preferenţiale pentru investitori locali şi străini.
Într-o zonă economică liberă pot fi exercitate următoarele tipuri de activităţi antreprenoriale: producţia
industrială a bunurilor pentru export; sortarea, ambalarea, marcarea şi alte operaţiuni similare cu bunuri
introduse prin teritoriul vamal al Republicii Moldova; alte tipuri de activităţi auxiliare, ca, de exemplu,
servicii comunale, depozitare, construcţii, alimentaţie publică.
Legislaţia acordă înlesniri, garanţii şi privilegii pentru afacerile stabilite în Zonele Economice Libere.
Rezidenţii ZEL se bucură de un regim vamal şi fiscal preferenţial. Astfel, pe teritoriul Zonei Economice
Libere (ZEL) investiţiile au protecţia juridică de stat. Regimul activităţilor de antreprenoriat şi investire este
mai puţin conductiv decât regimul stabilit pentru agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea sa pe altă
parte a frontierei vamale a Moldovei. Bunurile din cadrul ZEL nu pot fi expropriate, naţionalizate şi
confiscate decât prin decizia de judecată. După achitarea impozitelor, taxelor şi a altor plaţi prevăzute de
legislaţie, investitorilor străini li se garantează dreptul de a transfera din Moldova sumele în valută străină,
obţinute în calitate de profit, din vânzările integre sau parţiale ale bunurilor proprii sau din deţinerea cotei
întreprinderii-rezident, şi din lichidarea sau reorganizarea întreprinderii conform legii. Impozitul pe venit al
rezidenţilor din exportul bunurilor (serviciilor) de origine din ZEL în afara hotarelor vamale ale Moldovei se
achită în mărimea de 50% din cota stabilită pe întreg teritoriul vamal în Moldova. Impozitul pe venit la
activitatea rezidenţilor ZEL, cu excepţia celor menţionate, este stabilită în mărime de 75% de la cota
stabilită. Sunt scutite de plata accizelor bunurile supuse accizelor adusă în ZEL din afara teritoriului vamal al
Moldovei, din alte ZEL, şi bunurile cu origine din ZEL şi scoase în afara ZEL, în afara teritoriului vamal al

164
Moldovei. Prestarea bunurilor (serviciilor) în ZEL, precum şi rezidenţilor diferitor ZEL din Moldova, nu sunt
supuse accizelor şi sunt taxate la cota zero la TVA. Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale
întreprinderilor sale şi/sau în dezvoltarea infrastructurii ZEL un capital echivalent cu cel puţin 1 milion de
dolari SUA sunt scutiţi de plata impozitului pe venit pentru exporturile bunurilor de origine din ZEL în afara
teritoriului vamal al Moldovei pentru perioada de 3 ani, imediat începând cu termenul în care au fost
efectuate volumele respective de investiţii. Rezidenţii care au investit în fondurile fixe ale întreprinderilor
sale şi/sau în dezvoltarea infrastructurii ZEL un capital echivalent cu cel puţin 5 milioane de dolari SUA sunt
scutiţi de plata impozitului pe venit pentru exporturile bunurilor de origine din ZEL în afara teritoriului
vamal al Moldovei pentru perioada de 5 ani, imediat începând cu termenul în care au fost efectuate volumele
respective de investiţii.
Volumul total al investiţiilor în zonele economice libere, pe întreaga perioadă de activitate a acestora,
conform situaţiei din 1 octombrie 2005, a constituit 66,04 mil. dolari SUA, inclusiv pe parcursul a 9 luni ale
anului curent – 5,99 mil. dolari SUA.
Cea mai mare cotă a investiţiilor continuă să revină ZAL „Expo-Business-Chişinău” şi constituie
42,99%.
Volumul total al vânzărilor nete ale producţiei industriale produse de către rezidenţii zonelor libere
în ianuarie – septembrie 2005 a constituit 684,4 mil. lei (132,7% faţă de perioadă respectivă a anului
precedent). Creşterea volumului vânzărilor producţiei industriale produse în zonele libere reprezintă baza
sporirii volumului impozitelor şi altor plăţi obligatorii calculate, efectuate de către rezidenţii acestor zone.
Pe perioade de 9 luni ale anului curent volumul impozitelor şi altor plăţi obligatorii calculate a constituit 68,9
mil. lei, sau cu 29,2% mai mult faţă de perioada respectivă a anului precedent. Cea mai mare parte de
impozite se încasează în prezent de la ZAL „Expo-Business-Chişinău” (circa 3/4).
Pentru Republica Moldova, care are o orientare pro-europeană, prezenţa zonelor economice libere
garantează o perspectivă mai relevanţă în ceea ce ţine nu numai de o eventuală integrare, ci şi o creştere a
bunăstării populaţiei, o dezvoltare economică sesizabilă nu doar prin creşterea indicatorilor cantitativi, ci şi a
celor calitativi.
mil. dolari SUA

28,4
30
25
20
13,4
15 9,7 9,4
10 5,1
5
0
EXPO- TARACLIA TVARDITA VALKANES UNGHENI-
BUSINESS- BUSINESS
CHISINAU

Diagrama 1. Volumul total de investiţii de la începutul activităţii zonelor economice libere

Bibliografie:

1. „Legea cu privire la zonele economice libere” nr. 440-XV din 27.07.2004;

2. Raport privind activitatea Zonelor Economice Libere ale Republicii Moldova pe parcursul a 9 luni
ale anului 2005.

TAXELE VAMALE ÎN CONTEXTUL PROCESELOR INTEGRAŢIONISTE

Bejenaru Sergiu, an. IV, FIN
Cond. şt.: drd. lect. univ. Marina Dandara

Republica Moldova a primit statutul de observator în 1996, iar în 2001 a devenit cel de-al 142-lea
membru al OMC.
Taxele vamale sunt reglementate de „Legea cu privire la tariful vamal” şi acordurile OMC, care
stipulează reducerea consecutivă a tarifelor. Moldova, ca şi alte ţări-membre ale OMC, a negociat rata
taxelor vamale de import pentru majoritatea produselor.
165
 Apartenenţa la OMC mai cere, de asemenea, ca taxele vamale să fie reduse pe parcursul unei anumite
perioade. Cu toate acestea, Republica Moldova a negociat plafonul taxelor vamale la cele mai importante
produse. Aceasta înseamnă că limita asupra căreia s-a convenit cu alte ţări-membre ale OMC este, de fapt,
mai înaltă decât taxele vamale existente. Însă aceste limite sunt mai mici decât în alte ţări.
Pentru a proteja piaţa locală de importuri, Moldova a insistat asupra unor taxe vamale mai ridicate în
comparaţie cu cele aplicate la cel moment: în medie de 12,5% faţă de 5%.
Republica Moldova tinde să se integreze în Uniunea Europeană, ceea ce va duce la modificări privind
sistemul de taxe vamale. În prezent, la baza relaţiilor comerciale dintre Moldova şi UE se află Sistemul
Generalizat de Preferinţe (SGP), acordat republicii noastre în 1999. Conform acestuia, exporturile către UE
beneficiază de scutiri parţiale sau totale la tarifele vamale, cu condiţia că exporturile respectă regulile UE
privind principiul provenienţei. Sistemul în cauză se aplică pentru 7000 de produse. Circa jumătate din toate
produsele (cele nesensibile) sunt admise la cota 0, iar pentru cealaltă jumătate (produse sensibile) se oferă o
reducere limitată de 3,5 puncte procentuale.
Din 2006, Moldova beneficiază de un nou sistem generalizat de preferinţe SGP+, ce include preferinţe
adiţionale pentru perioada 2006-2015, acordate ţărilor în curs de dezvoltare şi celor în perioada de tranziţie.
Sistemul extinde lista preferinţelor prin includerea mai multor mărfuri cu reducere limitată în grupul celor
admise cu cota 0.
În cadrul noului sistem, produsele din ţările beneficiare, ce deţin peste 15% din importurile UE într-un
sector anume, vor fi „absolvite” şi private de accesul la beneficiile oferite de SGP. În cazul textilelor şi
confecţiilor, acest plafon constituie 12,5%.
În aceste condiţii, circa 87,77 % din exporturile RM spre UE vor avea acces liber.
UE a acordat ţărilor balcanice preferinţe autonome şi timp de câţiva ani acestea au reuşit să-şi sporească
exporturile cu circa 40%, creşterea fiind aproximativ de 8% anual. Moldova ar putea merge pe aceeaşi cale.
Pentru Republica Moldova semnarea unui Acord de Comerţ Liber Asimetric dintre Republica Moldova
şi UE este o acţiune foarte importantă şi consistentă. Moldova a şi făcut primii paşi în vederea obţinerii
acestui Acord. S-a realizat deja o liberalizare considerabilă a barierelor comerciale formale. În anul 2005,
media simplă a tarifului vamal la import al Republicii Moldova a constituit circa 6%, iar media ponderată –
cca 3,7%, pe când în ţările UE media pe taxele vamale la import este de cca 4,6%. De asemenea, este de
notat că media taxelor vamale aplicate la importul produselor agricole constituie 12,65%, iar pentru
produsele industriale – 3,95%. De asemenea, Moldova nu aplică taxe vamale la export. Un eventual Acord
de Comerţ Liber cu UE ar putea dezavantaja Moldova doar din punct de vedere că el nu va include
agricultura.
Noul Acord de Comerţ Liber cu UE trebuie să cuprindă majoritatea produselor agricole, în primul rând,
de interes pentru Republica Moldova, şi anume: băuturile alcoolice, sucurile naturale şi conservele din fructe
şi legume, ramuri în care Republica Moldova deţine un avantaj comparativ şi o bună pregătire tehnologică.
Excluderea produselor agricole va încălca prevederile OMC şi Acordul de Comerţ Liber nu va fi într-un
spirit de colaborare şi stimulare a dezvoltării economice a R.M.

166
 18. INVESTIŢII
ŞI PIEŢE DE CAPITAL

167
 TEORII DE FUNCŢIONARE A PIEŢEI DE CAPITAL
Ciubotaru Pavel, an. III, FIN
Cond. şt.: lect. univ. Veronica Cuhal

Piaţa financiară asigură transferul de capital şi contribuie la creşterea economică prin alocarea eficientă
a economisirilor de venituri disponibile în investiţii. În funcţie de maturitatea transferurilor, piaţa financiară
este segmentată în piaţa monetară şi valutară, pentru transferurile pe termen scurt, şi în piaţa de capital şi
cea de asigurări, pentru transferurile pe termen lung.
Piaţa de capital include piaţa bursieră, organizată într-o formulă centralizată la bursa de valori şi piaţa
extrabursieră, descentralizată prin sistemul de comunicaţii şi cotare automată, şi prin piaţa valorilor
mobiliare necotate. Teoria funcţionării pieţei de capital a apărut odată cu formalizarea tehnicii arbitrajului.
Arbitrajul este operaţiunea fără risc de vânzare-cumpărare de active în scopul obţinerii de profit din
diferenţa dintre preţul de piaţă şi valoarea intrinsecă a acestor active.
Teoria arbitrajului financiar. Modelul de structură financiară Modigliani & Miller (SUA, anul 1958)
reprezintă teoria arbitrajului financiar şi constituie prima cercetare fundamentală referitor la funcţionarea
pieţei de capital. Cercetătorii (mai târziu premianţi Nobel) au fost preocupaţi de ideea de a găsi optimul în
politica de îndatorare a întreprinderii. Concluzia lor principală este că decizia de finanţare a investiţiilor nu
are nici o incidenţă asupra valorii întreprinderii, structura capitalului companiei fiind neutră în raport cu
valoarea ei (articolul „The Cost of Capital, Corporate Finance and the Theory of Investment”).
Modelul Modigliani & Miller este prima fundamentare a ratei de rentabilitate financiară (kfin) sperată
de acţionarii companiei prin rentabilitatea (kec) a activului economic al companiei, acţionarii solicită să fie
remuneraţi cu o primă de risc pentru deţinerea unor acţiuni ale unei companii îndatorate mai riscante decât
una neîndatorată. Prima de risc este în funcţie de diferenţa dintre rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii
de piaţă (kd – rata la obligaţiunile statului), de levierul financiar (L= datorii/capitaluri proprii), şi în funcţie
de cota de impozit pe venit (τ)
kfin = kec + (kec − kd) * (DAT/CPR) * (1 − τ)
144444 42444444 3
Primă de risc

Modelul a fost verificat utilizând metodele econometrice pe un eşantion de întreprinderi din industria
producţiei de electricitate din SUA, în anul 1996.
Teoria pieţei eficiente. Următoarele cercetări fundamentale au fost efectuate de E. Fama şi M. Miller,
în domeniul eficienţei pieţei financiare. Ei au efectuat testarea eficienţei informaţionale a pieţei financiare
americane prin investigarea comportamentului agenţilor economici şi investitorilor financiari, şi a gradului
de integrare a informaţiilor economice în preţul actual al titlurilor financiare. Ei au ajuns la concluzia că
valoarea titlului nu depinde de informaţia precedentă a cursurilor, toată această informaţie este deja
încorporată în preţul actual al titlurilor financiare. Informaţia nouă (distribuirea de dividende, aprobarea unor
proiecte de investiţii etc.) ar putea determina o variaţie de curs. Cel care deţine această informaţie poate
obţine un profit din arbitrajul dintre valoarea actuală a titlului şi cursul bursier.
Teoria modernă a portofoliilor. Dezvoltând teoria arbitrajului, H. Markowitz şi W. Sharpe dezvoltă
ideea combinării unui activ fără risc (cele mai sigure obligaţiuni de stat) cu un portofoliu de active riscante,
dar suficient de diversificate, pentru obţinerea celui mai mic risc posibil la o rentabilitate scontată (portofoliu
eficient sau portofoliu de piaţă). În rezultat, a fost elaborat modelul CAMP (anul 1974) al rentabilităţii
individuale sperate a unui activ riscant (Ei), în funcţie de rentabilitatea activului fără risc (Rf), de
rentabilitatea sperată a portofoliului de piaţă (Em) şi de coeficientul βi, care măsoară corelaţia dintre riscul
activului individual şi riscul portofoliului de piaţă.
Ei = Rf + (Em – Rf) * βi
Riscul de care ţine cont CAMP este generat doar de evoluţia generală a pieţei financiare (Em-Rf), riscul
specific fiind eliminat prin diversificarea portofoliului.
Prima aplicaţie a modelului CAMP a fost determinarea valorii financiare (Vo) a întreprinderii:
Vo = CFD/Ei; unde CFD este Cash Flowul aşteptat.
Renovatorii Teoriei Financiare. Modelul CAMP, fiind uneori criticat, rămâne a fi cel mai utilizat
pentru selectarea portofoliilor de investiţii şi evaluarea întreprinderii. Modelul APT („Arbitrage Pricing
Theory”), dezvoltat de S.A.Ross în 1970, este un model multifactorial pentru explicarea rentabilităţii
titlurilor financiare.
Teoria Dow. O importantă teorie financiară pentru funcţionarea pieţei bursiere o constituie Teoria Dow şi
indicii bursieri, care se aplică la bursele de valori de 110 ani. Conform acestei teorii, investitorii acţionează pe

168
piaţă nu în funcţie de fluctuaţiile individuale ale preţului unui titlu financiar, dar în funcţie de media
fluctuaţiilor pieţei în ansamblu, respectiv în funcţie de evoluţia indicilor bursieri. Evoluţia mediilor Dow
Jones conturează trei tendinţe: evoluţia ascendentă, evoluţia descendentă şi fluctuaţii secundare (figura 1).

Fluctuaţii secundare

Evoluţie ascendentă Evoluţie descendentă

Figura 1. Evoluţiile Mediilor Indicilor Dow Jones

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare din Moldova în anul 2000, a introdus în circulaţie indicele
CNVM-32, conform metodologiei indicelui „Dow Jones” calculat în regimul timpului real la Bursa de
Valori din New York. Indicele CNVM-32 se calculează săptămânal după închiderea şedinţei de vineri de
tranzacţionare la Bursa de Valori a Moldovei. Structura portofoliului CNVM-32 cuprinde acţiunile a 32 de
societăţi pe acţiuni din diferite sectoare economice care, într-o anumită măsură, reflectă structura PIB din
Moldova: 58% de întreprinderi se referă la industria alimentară, 19% – la industria uşoară, 16% – la industria
grea şi 7% – la sfera serviciilor. Investitorii autohtoni şi străini urmăresc în baza indicelui respectiv tendinţa
pe piaţa de valori şi integritatea investiţiilor sale.

POSIBILITĂŢILE ŞI OPORTUNITĂŢILE DE UTILIZARE A

CONTRACTELOR CU TITLURI DERIVATE PE PIAŢA BURSIERĂ
DIN REPUBLICA MOLDOVA
Cotorobai Daniela, an. III, FIN
Coord. şt.: conf. univ. dr. Ana Berdilă

În ansamblul fluxurilor financiare internaţionale un loc aparte îl ocupă tranzacţiile la termen derulate pe
piaţa instrumentelor derivate. Aceste pieţe au apărut şi s-au dezvoltat din dorinţa operatorilor economici de a
diminua riscurile comerciale sau financiare din operaţiunile lor.
Principalele instrumente derivate tranzacţionate pe piaţa internaţională sunt: contractele futures,
contractele pe opţiuni, contractele de swap şi alte instrumente sintetice (cap, floor sau collar). Pe lângă
creşterea semnificativă a volumului pieţei internaţionale a acestor instrumente asistăm la o permanentă
diversificare a acestora, prin apariţia de noi instrumente sau prin diversificarea activelor ce constituie
obiectul acestor contracte. În prezent, instrumentele derivate se practică pe o gamă variată de active
financiare sau reale, cum ar fi: rata dobânzii, cursul de schimb, indicii bursieri, titluri primare, marfă etc.
În prezent, pieţele futures sunt cele mai active şi cele mai eficiente pieţe; totuşi, ele nu s-au putut
dezvolta pentru totalitatea mărfurilor tranzacţionate pe pieţele spot şi forward. Aceasta, datorită faptului că
pentru dezvoltarea unui contract futures este necesară îndeplinirea unui set de condiţii:
1) oferta şi cererea pentru activul de bază trebuie să fie relativ mari, iar preţul nu trebuie să fie
determinat de factori subiectivi, precum interese de monopol sau guvernamentale;
2) pentru ca standardizarea clauzelor contractuale să fie posibilă, diferitele unităţi fizice ale activului
de bază trebuie să fie interşanjabile şi omogene;
3) preţul activului trebuie să fluctueze (preţurile stabile pe o perioadă îndelungată nu oferă un
stimulent pentru speculanţi şi hedgeri, de a participa la pieţele respective).

169
 Aş mai putea menţiona că pieţele futures active presupun acţiuni eficiente de promovare, în care
momentul lansării contractului joacă un rol important.
Atraşi de perspectiva câştigului şi de avantajul unui capital de pornire redus, e foarte uşor de realizat că:
- speculaţiile cu contracte futures e un joc ce necesită un capital de pornire minim.
- nu cere investiţii mari în echipament nici închirierea sau cumpărarea unui spaţiu (cu excepţia poate a
unui birou şi echipament de cotaţie).
În România, crearea primei burse futures (Bursa din Sibiu, iulie 1997) a constituit o etapă de maximă
importanţă în transformarea unei societăţi care se ocupă de intermedieri şi licitaţii, într-un centru naţional în
care participanţii la piaţa bursieră au oportunitatea de a-şi acoperi riscurile sau de a specula modificarea
preţurilor folosind titluri financiare derivate.
Înfiinţarea în Republica Moldova a burselor de mărfuri presupune depăşirea unei serii de dificultăţi.
Unele, de natură obiectivă, decurg din perioada de tranziţie la economia de piaţă şi sunt reprezentate de
persistenţa monopolurilor de stat şi lipsa lichidităţilor; altele, de natură subiectivă, sunt bazate pe iniţieri
psihologice şi perceperi parţial eronate ale funcţiilor instituţiilor bursiere.
Crearea pieţelor futures în ţara noastră este un obiectiv firesc al dezvoltării activităţii bursiere, iar
necesitatea lor apare mai pregnant în perioada implementării pârghiilor caracteristice economiei de piaţă,
acestea constituindu-se într-un instrument de planificare a activităţii la nivel microeconomic, pe termen scurt,
aflat în opoziţie cu planificarea centralizată şi pe termen lung a economiei de comandă.
Principalele cerinţe pentru crearea pieţelor futures în ţara noastră sunt următoarele:
1) Existenţa pieţelor fizice libere, iar, în condiţiile unei economii de tranziţie, privatizarea reprezintă
unica posibilitate de creare a acestora.
2) Realizarea unei reforme economice, în cazul Republicii Moldova, se impun luate măsuri, cu
precădere investiţii anuale, în domeniul infrastructurii transporturilor de mărfuri şi al telecomunicaţiilor,
sectoare de importanţă vitală în modernizarea economiei naţionale, dar şi al lichidităţii pieţelor fizice.
3) O altă cerinţă, pentru îndeplinirea căreia este necesară concentrarea eforturilor la nivel
macroeconomic, o reprezintă reglementarea juridică a tranzacţiilor bursiere, şi în special, a pieţelor futures.
Adoptarea unei legislaţii la nivel naţional determină în mod evident, aşa cum o demonstrează practica
internaţională, dezvoltarea activităţii bursiere
Cadrul legislativ al domeniului bursier din ţara noastră vine, de asemenea, în sprijinul acestei afirmaţii,
în cadrul multor legi, regulamente şi hotărâri fiind prevăzută efectuarea tranzacţiilor cu produse bursiere
derivate.
4) Casa de compensaţie (sau Casa de clearing) reprezintă instituţia-cheie a pieţelor futures, fără de care
acestea nu pot exista. De aceea, odată îndeplinite condiţiile anterioare, eforturile bursei trebuie concentrate în
crearea acestei instituţii.
Drept concluzie propun îndeplinirea unor paşi importanţi şi, totodată, necesari în promovarea şi
utilizarea contractelor cu titluri derivate la noi în ţară:
1) Perfectarea cadrului legal ce presupune adoptarea unor noi legi care ar prevedea nu numai
posibilitatea utilizării tranzacţiilor cu titlurile derivate, dar însuşi mecanismul derulării lor.
2) Organizarea unei case de compensaţie care s-ar putea forma din membrii cu capacitate financiară
deosebită ai burselor de mărfuri. Casa de compensaţie astfel creată va presta activitatea de înregistrare şi
compensare a tranzacţiilor futures încheiate la bursa de mărfuri din Moldova.
3) Afilierea la una din aceste instituţii existente pe plan internaţional, care deţine capacitatea financiară
necesară garantării tranzacţiilor futures, cât şi hnow-how-ul specific acestor tranzacţii.
4) Organizarea pieţei de tip OTC care ar permite participarea la tranzacţiile bursei a unui număr mai
mare de agenţi economici din motiv că accesul la astfel de pieţe nu necesită îndeplinirea numeroaselor
condiţii de admitere.
5) Asigurarea lichidităţii pieţei activelor de bază, care ar permite lansarea cu succes a unui contract
bazat pe titluri derivate.
De aceea, în momentul de faţă, când piaţa mărfurilor înregistrează un volum scăzut de tranzacţii,
lansarea contractelor futures ar trebui orientată spre alte active de bază, inclusiv, produse sintetice (indici
bursieri – CNVM 32) şi valute străine. Ca urmare, crearea pieţelor futures va depinde şi de evoluţia pieţei
financiare din ţara noastră:
Şi nu în ultimul rând, succesul pieţelor futures în Republica Moldova va depinde de eficienţa eforturilor
promoţionale ale bursei, precum şi de activităţile educative referitoare la acest domeniu, desfăşurate de
instituţii de învăţământ superior, institute de cercetare economică şi Camere de Comerţ şi Industrie.

170
 GESTIUNEA INVESTIŢIILOR STRĂINE PLASATE ÎN TERMINALUL
DE LA GIURGIULEŞTI
Garaz Elena, Caraman Doina, an. IV, FIN
Cond. şt.: lect. sup. Aurelia Marianciuc

Gradul actual de dezvoltare a omenirii a fost obţinut printr-un proces continuu de investire. Atragerea
investiţiilor străine este una dintre cele mai sigure metode de susţinere şi stimulare a creşterii economice.
De o importanţă deosebită, pentru economia R.M., o are investiţia efectuată în Portul Internaţional Liber
„Giurgiuleşti”. În baza „Hotărârii Parlamentului RM pentru ratificarea Acordului dintre R.M. şi BERD
privind garanţia de stat pentru realizarea proiectului terminalului petrolier „Giurgiuleşti”” intrată în vigoare
la data de 3 mai 1997, s-a adoptat în calitate de garant al proiectului respectiv – Guvernul R.M. În scopul
executării acestui acord Guvernul R.M. urma să transmită S.A. „Tirex-Petrol”, cu acordul acesteia, mijloace
financiare în valoare de 3,075 mln USD din veniturile realizate de la emiterea euroobligaţiunilor, care ar fi
constituit 60% din capitalul statutar al S.A. „Terminal”, iar în scopul creării infrastructurii externe a
terminalului petrolier şi organizării funcţionării acestuia, Guvernul urma să desemneze coordonatorul
proiectului şi să-i transmită acestuia mijloace financiare în valoare de 2,4 mln USD din veniturile realizate de
la emiterea euroobligaţiunilor. Suma proiectului terminalului petrolier „Giurgiuleşti” constituie 38 mln
USD.
Este finanţat din capitalul acţionarilor în volum de 12,5 mln USD, şi anume:
1. Capital străin – 4,875 mln USD (TECHNOVAX S.A.)
2. Capital străin – 2,5 mln USD (BERD)
3. Capital local – 5,125 mln USD (TIREX-PETROL S.A.)
• Creditul eliberat de BERD în sumă de 25,5 mln USD
Acţionarii, în scopul colaborării pe viitor benevol şi dorind să-şi unească eforturile, recunoscând
importanţa scopului acestei Companii pentru economia R.M., ţinând cont de interesul reciproc s-au întrunit
într-o companie mixtă pe acţiuni şi aprobă acest statut, în conformitate cu legile RM.
1. Scopul Companiei (SA de tip închis) este de a obţine o concesiune de la R.M. pe baza unui contract
de concesiune, în aşa fel ca să proiecteze, construiască, opereze, menţină şi să exploateze facilităţile
portului şi instalaţiile terestre pentru transportarea şi depozitarea naftei şi produselor petroliere în
regiunea Giurgiuleşti pe malul moldovenesc al Dunării;
2. Mai mult ca atât, Compania va conduce studiile tehnice, financiare şi de fezabilitate cu intenţia de a
extinde capacitatea şi potenţialul portului şi al complexului petrolier menţionat anterior;
3. Compania poate, de asemenea, să participe în orice relaţii economice, care nu contravin legislaţiei în
vigoare a R.M.
Pentru impulsionarea lucrărilor de dare în exploatare a terminalului, la 29 decembrie 2004, Guvernul a
semnat Acordul investiţional privind Portul Internaţional Liber „Giurgiuleşti”, cu grupul de companii din
Azerbaidjan – „Azpetrol”, „Azertrans” şi „Azpetrol Refinery” sau cu aşa-numitul „Azpetrol International
Holdings B.V.” în sumă de 25 mln USD, care vor finisa lucrările de construcţie a terminalului petrolier din
Giurgiuleşti, pe Dunăre, a portului de pasageri şi de mărfuri, precum şi să creeze o reţea de 50 de staţii de
alimentare pe tot teritoriul R.M., în plus, şi-au luat angajamentul de a investi în viitorul apropiat încă
aproximativ 38 mln USD. Iniţial, „Azpetrol” va livra în Moldova produse petroliere pentru reţelele proprii de
staţii PECO.
Guvernul a semnat acest acord, în urma căruia „Azpetrol International Holdings B.V.” a rambursat
creditul acordat anterior de BERD şi a cumpărat toate acţiunile de la foştii acţionari: TECHNOVAX S.A.,
BERD, TIREX PETROL S.A., care nu au putut face faţă situaţiei, din cauza că Guvernul nu şi-a respectat
obligaţiunile pe care şi le-a asumat anterior.
Deoarece terminalul va activa ca o zonă economică liberă, Guvernul a stabilit pentru aceste companii
regimuri speciale de activitate (fiscal – companiile, care în cadrul prezentului Acord investiţional efectuează
investiţii de capital în valoare de peste 5 milioane dolari, vor fi scutite de plata impozitului pe venit pe un
termen de cinci ani şi vamal - este prevăzută scutirea de la plata procedurilor vamale la exportul de pe
teritoriul Portului Internaţional Liber „Giurgiuleşti” a produselor petroliere şi altor mărfuri, cu condiţia ca
aceste plăţi să fie făcute la intrarea lor pe teritoriul portului).
Terminalul petrolier din Giurgiuleşti urmează să fie dat în exploatare în luna mai, anul curent, adică cu 2
luni mai târziu de la data planificată. Despre acest lucru a fost informat primul-ministru, Vasile Tarlev, de
către managerul terminalului, Zachir Ibrahimov. Graficul lucrărilor de construcţie a fost prelungit din cauza

171
gerului din ianuarie. Ibrahimov a accentuat că, până în momentul de faţă, în limitele proiectului, au fost
efectuate lucrări în valoare aproximativă de 18 mln, iar acum se instalează şi se reglează sistemul tehnicii
Portului Internaţional Liber „Giurgiuleşti”.
Primul-ministru şi-a exprimat mulţumirea faţă de mersul lucrărilor de construcţie a terminalului, datorită
cărora, Moldova va beneficia de posibilitatea de a-şi diversifica relaţiile economice şi de a micşora
dependenţa energetică faţă de Rusia şi, de asemenea, va obţine ieşirea la Marea Neagră.
În prima etapă investitorul poate organiza importul petrolului pe mare din Azerbaidjan şi Kuweit, cu
care Chişinăul are deja înţelegere preliminară. Darea în exploatare a terminalului va contribui la accentuarea
concurenţei în această ramură. Rezervoarele terminalului cu capacitatea de un mln de tone de motorină şi
benzină vor acoperi, practic, în totalmente necesităţile Moldovei în produse petroliere, totodată, va fi posibilă
şi o oarecare ieftinire a acestora.
Actualmente, de către municipiul Chişinău au fost alocate terenuri de pământ, prin hotărârea Primăriei,
pentru construcţia a 7 staţii de alimentare cu motorină şi benzină.
Darea în exploatare a Portului Internaţional Liber „Giurgiuleşti” va duce la obţinerea independenţei
energetice a R.M. şi creşterea exportului de mărfuri.

ОЦЕНКА ИВЕСТИЦИОННОЙ ПРИВЛЕКАТЕЛЬНОСТИ

РЕГИОНОВ УКРАИНЫ
Гергелижиу А.В., Гурова В.А.
Донецкий национальный университет

Актуальность. Инвестиции играют существенную роль в развитии и эффективном

функционировании экономики. Это обусловлено тем, что инвестиции затрагивают самые глубинные
основы хозяйственной деятельности, определяя процесс экономического роста в целом.
Цель. Использование аналитических показателей свидетельствует об обширной базе
исследования комплекса условий, определяющих инвестиционную привлекательность регионов
Украины.
Данная тема нашла отражение в трудах Азара В. И., Амоша А.И., Гидбута А.В.
Инвестиционная привлекательность регионов Украины оценивается на основе их ранжирования
по пяти характеристикам, которые следует рассмотреть, учитывая состав их аналитических
показателей.
1. Уровень общеэкономического развития региона. Его оценка требует исследования
потенциальной потребности в объемах инвестирования, возможности формирования
инвестиционных ресурсов за счет собственных источников. При этом используются
следующие показатели:
• удельный вес региона в ВВП и произведенном национальном доходе;
• объем произведенной промышленной продукции на душу населения;
• уровень самообеспеченности региона основными продуктами питания;
• средний уровень заработной платы работников;
• объем и динамика капитальных вложений в расчете на одного жителя;
• число фирм с различными формами собственности;
2. Уровень развития инвестиционной инфраструктуры региона. При его оценке изучаются
скорость реализации инвестиционных проектов, рассматриваются такие показатели:
• число подрядных строительных фирм всех форм собственности;
• объемы местного производства основных видов строительных материалов;
• производство энергетических ресурсов на душу населения;
• плотность железнодорожных путей в расчете на 100 кв. км территории;
• плотность автомобильных дорог с твердым покрытием в расчете на 100 кв. км.
3. Демографическая характеристика региона. Для этого требуется оценка возможностей
привлечения квалифицированной рабочей силы в инвестированные сферы. Предметом
анализа при этом являются показатели:
• удельный вес населения региона в общей численности Украины;
• соотношение городских и сельских жителей;
• удельный вес населения, занятого в общественном производстве;
• уровень квалификации работников, занятых в общественном производстве.

172
 4. Уровень развития рыночных отношений и коммерческой инфраструктуры региона. С целью
его оценки изучается отношение местных органов управления к развитию рыночных реформ
и созданию предпринимательского климата. При этом используются показатели:
• удельный вес фирм (компаний) негосударственных форм собственности в общем
количестве производственных предприятий региона;
• удельный вес приватизированных предприятий в общем числе предприятий
коммунальной собственности;
• количество совместных компаний и фирм;
• число банковских учреждений (включая филиалы);
• количество страховых компаний (и их представительств);
• число товарных бирж (универсальных и специализированных).
5. Уровень криминогенных, экологических и других рисков. Его оценка требует исследования
степени безопасности инвестиционной деятельности в регионе. В этих целях
рассматриваются такие показатели:
• уровень экономических преступлений (по видам в расчете на 100 тыс. жителей);
• удельный вес предприятий с вредными выбросами, превышающими предельно-
допустимые нормы, в общем числе промышленных предприятий;
• средний радиационный фон в городах региона;
• удельный вес незавершенных строительных объектов.
Замечено, что отдельные показатели играют разную роль в принятии инвестиционных решений.
уровень общеэкономического
развития региона

уровень развития
10% инвестиционной инфраструктуры
35%
25% демографическая характеристика
региона

уровень развития рыночных

отношений и коммерческой
15% 15% инфраструктуры
уровень криминогенных,
экологических и других рисков

Рис. Значимость показателей в совокупной оценке инвестиционной привлекательности

По данным интегрального показателя все регионы Украины распределены по группам в

зависимости от степени инвестиционной привлекательности:
• приоритетная – Киев и Киевская область, АРК, Днепропетровская, Донецкая, Харьковская
и Запорожская области. В среднем эффективность инвестиций в этой группе на 35-40 %
выше, чем в целом по стране;
• достаточно высокая – Львовская, Одесская, Полтавская, Луганская
области. Средняя эффективность на 15-20 % выше, чем в целом по стране;
• средняя – Житомирская, Винницкая, Закарпатская, Сумская, Николаевская, Черкасская,
Черниговская области. Эффективность инвестиций здесь соответствует уровню средних
показателей по Украине - 50 %;
• низкая – Волынская, Ивано-Франковская, Кировоградская, Тернопольская, Херсонская,
Хмельницкая, Черновицкая. Эффективность инвестиций на 20-30 % ниже, чем в целом по
стране.
При использовании интегрального показателя оценки инвестиционной привлекательности
регионов Украины необходимо иметь в виду, что он дает лишь обобщенную характеристику
эффективности инвестиций в регионе без достаточного учета его отраслевой структуры.
Выводы. На основании всего изложенного можно сказать, что инвестиции в Украину, несмотря
на все существующие трудности и особенности каждого из регионов, не только возможны, но и во
многих случаях целесообразны, что доказывается медленной, но неизменно повышающейся
активностью иностранных инвесторов.

173
 ИНВЕСТИРОВАНИЕ ВСЕМИРНЫМ БАНКОМ ПРОЕКТОВ
ПРОМЫШЛЕННОСТИ УКРАИНЫ В 1995 – 2006 ГГ.
Честякова Ольга, Донецкий национальный университет

Международный банк реконструкции и развития, более известный как Всемирный банк, был создан
в 1944 г. вместе с МВФ на Бреттон-Вудской финансовой конференции. Главная цель основания банка –
создание международной финансовой организации для поддержания реконструкции и развития
экономики.
Группа Всемирного банка состоит из пяти тесно связанных между собой организаций:
1. Международный банк реконструкции и развития.
2. Международная ассоциация развития.
3. Международная финансовая корпорация.
4. Многостороннее агентство гарантирования инвестиций.
5. Международный центр урегулирования инвестиционных споров.
Начиная с 40-х гг. Банк предоставил самым бедным странам мира более 300 млрд. долл. В конце 80-х
- начале 90-х гг. Банк стал предоставлять помощь странам с переходной экономикой. К этой группе МБРР
относит все 15 бывших республик СССР, а также Албанию, Болгарию, Боснию и Герцеговину,
Македонию, Кипр, Польшу, Румынию, Словакию, Словению, Хорватию и Венгрию.
Украина вступила в МВФ и МБРР в 1992 г. На сегодняшний день членами МБРР является 181
страна.
Приоритетными направлениями инвестиционной активности Всемирного банка являются проекты в
отрасли сельского хозяйства, энергетики, промышленности, здравоохранения, развития городского
хозяйства, водоснабжения, связи.
Международный банк реконструкции и развития предоставляет ссуды только после тщательного
анализа возможностей их погашения должником.
Всемирный банк имеет множество подразделений, целью создания которых является разработка,
организация и внедрение различных программ конкретной сферы приложения. Особое внимание
заслуживает Европейский банк реконструкции и развития, являющийся международным институтом с
капиталом 10 млрд. $.
Самыми крупномасштабными и, к сожалению, сыгравшими негативную роль в экономике Украины
стали два проекта ЕБРР: в ядерной и угольной промышленности.
Итак, в 1994 г. по причине стагнации ядерной промышленности Западной Европы Европейская
Комиссия была уполномочена финансово помогать строительству ядерных реакторов за пределами
Европейского Союза, при условии, что основная часть расходов будет возложена на данное
подразделение. В результате в течение последующих 3 лет Европейская Комиссия искала проекты в
Восточной Европе, которые отвечали бы основному критерию – безопасности. Основными
предполагаемыми реципиентами данных займов стали: Болгария - проект «Kozloduy 5 и 6»; Словакия –
«Mochovce»; Россия – «Kalinin и Rostov»; и Украина - «Khmelnitsky 2 и Rovno 4» (K2R4).
Первоначально в июне 1994 г., после ряда переговоров с украинским правительством, Европейская
Комиссия оценила стоимость проекта «Khmelnitsky 2 и Rovno 4» (по завершению строительства двух
ядерных реакторов), а также строительство дополнительного реактора в Запорожье и закрытие
Чернобыльской АЭС в сумму в 1,3 млрд. ЭКЮ. Позже эта цифра была пересмотрена и составила для
K2R4 – 1,2 млрд. $, для Чернобыльской АЭС – 1,4 млрд.$. Также Комиссией был сделан вывод, что
стоимость обоих этих проектов будет значительно ниже, нежели поиск и разработка альтернативных
вариантов источников энергии.
Как уже отмечалось ранее, одним из главных условий принятия проекта к реализации была его
полная безопасность. В период реализация проекта «K2R4» выяснилось, что соблюдение стандартов
безопасности, присущих западным странам, невозможно. Европейская Комиссия приняла решение
завершить строительство двух реакторов с соблюдением стандартов, аналогичных тем, которые
разрабатывались на Западе в период 1970-х гг. без каких-либо модификаций, т.е. стандартов,
используемых на Чернобыльской АЭС. Однако позже стало известно, что даже соблюдение таких более
низких стандартов не будет достигнуто.
Таким образом, первой причиной отказа от дальнейшей реализации проекта становится его
экологическая опасность.
Далее, следующим основным критерием принятия проекта должна быть его экономность.

174
 В сентябре 1996 г. ЕБРР заявил о создании независимой комиссии Panel, целью которой является
изучение вопроса о возможности получения дешевой мощности для украинских предприятий после
закрытия Чернобыльской АЭС, учитывая издержки реализации проекта «K2R4». Panel, состоящая из 6
экспертов по энергетики из Северной Америки и Европы, провозгласила себя абсолютно независимой
комиссией и отметила, что ни правительство США, ни Европа никоим образом не повлияют на её
решение. Также ей был выделен неограниченный временной период, чтобы избежать давления со
стороны инвесторов и сохранить беспристрастность комиссии.
19 февраля 1997 г. ЕБРР огласило результаты работы комиссии: «Мы заключаем, что «K2R4»
является экономически невыгодным проектом. Работа данных реакторов не окупит издержек в 1 млрд.$ и
10
более, потраченных на неё ЕБРР» .
В подтверждение данному заключению приводились следующие доводы:
• сокращение спроса на энергию со стороны украинских предприятий объясняется длительной
стагнацией экономики страны; имеется небольшая вероятность изменения данной ситуации лишь
к 2010 г.;
• под давлением существования WWER-1000 станций возникла потребность в безопасной
модернизации станций, вырабатывающих энергию. Таким образом, потребность в реакторах
K2R4 отпадает сама собой;
• низкая энергетическая эффективность в конечном потреблении, конверсионные процессы и
большие потери на передаче электричества, газовых конвейеров и окружных схем нагрева
предоставляют возможность улучшать общую производительность, уменьшать спрос на энергию
и увеличить её эффективное предложение – все на сравнительно низком стоимостном уровне;
• даже с закрытием Чернобыльской АЭС вряд ли возникнет необходимость в дополнительных
источниках энергии вплоть до 2010 г.
Данное заключение Panel повлияло на решение ЕБРР и Европейской Комиссии о дальнейшей
реализации проекта. Организации пришли к выводу, что дальнейшая реализация проекта K2R4 не в
экономических интересах Украины, стран Большой 7, и что любые двусторонние финансовые отношения
11
должны прекратиться .
Таким образом, действие проекта «Khmelnitsky 2 и Rovno 4» было прекращено.

Amount Schedule –
Lender Project
Million $ Approval date
World Bank 114 Hydropower Project 1 April 1995
EBRD 55.9 Power Market Development Project December 1995
World Bank 15.июн Coal Pilot Sector Project May 1996
EBRD 8 Poltavan Oil and Gas Project April 1995
World Bank 316 Electricity Market Development October 1996
World Bank 300 Coal Sector Adjustment Loan October 1996
EBRD 113.2 Starobeshevo Power Plan Rehabilitation November 1996
World Bank 250 Thermal Power Rehabilitation March 1997
EBRD 30 Energy Savings ESCO Project End 1996
World Bank 80 Coal Restructuring Project 1998
EBRD 104 Gas Transit Project late 1997
World Bank 150 District Heating Rehabilitation and Energy Efficiency Project 1998
World Bank 100 Gas Distribution Rehabilitation 1998
EBRD 50 Lisichansk Energy Efficiency Project 1997
EBRD 50 Severrodonetsk Energy Efficiency Project 1997
EBRD-World Bank 150 District Heating Projects, Teplokommunergo, Kiev, Lvov 1997
EBRD 50-100 Demand Side Management Programmes 1997
World Bank 200-300 Dniestr Pump Storage 1999
TOTAL
Источник: Source G7, September 1996
10
EBRD press release "Independent panel to assess Ukraine's energy needs", February 19th, 1996.
11
В декабре 1995 г между правительством Украины, Европейским Союзом и Содружеством стран Большой 7 был
подписан Меморандум о сотрудничестве (MOU), который предусматривал закрытие Чернобыльской АС к 2000 г.
Также MOU предусматривал более 500 млн. $ в грантах и кредитах для энергетического сектора Украины.
175
 Panel был разработан ряд проектов, с помощью которых Украина смогла бы сама обеспечивать
себя энергией после закрытия Чернобыльской АЭС, а также проекта «K2R4».
В данной таблице представлены альтернативные проекты Всемирного банка и ЕБРР по
инвестированию в энергетический сектор промышленности Украины на период 1995 – 1999 гг. (на
языке оригинала).
Другими важными инвестиционным проектами Всемирного банка в промышленность Украины
стали проекты 1996 г., предусматривающие выдачу Украине двух займов, направленных на
поддержку закрытия нерентабельных угольных шахт. Первый заем на сумму 15,8 млн. $ был выделен
на так называемый «Угольный пилотный проект» (Coal Pilot Project), «чтобы смягчить социальные
последствия и отрицательное влияние на окружающую среду, которые возникают вследствие
12
принятия украинским правительством решения о закрытии нерентабельных шахт». Та же цель
предусматривалась для проекта Coal Sector Adjustment Loan (SECAL) по выделению второго займа на
сумму 300 млн. $ сроком на 17 лет. Ставились определенные условия: в частности, либерализация
рынка угольной продукции, отмена государственного регулирования цен на угольную продукцию,
закрытие ежемесячно 10 убыточных шахт.
Необходимо отметить, что Всемирный банк играл активную роль в реструктурировании
угольного сектора Украины задолго до выделения займов, упомянутых выше. В 1995 г. им были
проведены фундаментальные исследования данного сектора, по полученным данным которых был
подготовлен Отчет по «Реструктуризации каменноугольной промышленности Украины». Указ
Президента Украины «О структурной реконструкции каменноугольной промышленности»,
вышедшей в феврале 1996 г., был согласован с рекомендациями Отчета Всемирного банка. Данный
Указ был расценен Всемирным банком как одобрение для выдачи двух займов на закрытие шахт.
Стоит также упомянуть, что украинская общественность принимала Всемирные банк и МВФ как
13
наиболее заинтересованные в закрытии шахт международные организации. В сложившейся
ситуации утверждения Мирового банка о том, что данное решение было принято правительством
14
Украины, не соответствовало реальности.
Участие Мирового банка в данном процессе не принесло ожидаемых положительных
результатов. Оба проекта преследовали цель: смягчить отрицательные последствия закрытия
угольных шахт. Однако в некоторых случаях результаты были ещё более негативными, чем
прогнозировали.
По причине закрытия шахт возникли следующие проблемы:
1. Окружающая среда:
• увеличение подземных вод и как результат – локальные поверхностные наводнения;
• увеличение степени загрязнения как подземных, так и поверхностных вод сульфатами,
хлоридами, железом, тяжелыми металлами и т.д.;
• изменение локальных геологических структур;
• загрязнение воздуха;
• отсутствие утилизации отработанных пород (проблема терриконов, загрязняющих воздух
пылью и дымом).
2. Социальные проблемы:
• катастрофическое снижение уровня жизни населения шахтных городов и поселков;
• трагическое увеличение безработицы;
• отсутствие компенсационных программ уволенным работникам – в большинстве случаях
выплачивались единоразовые пособия;
• критический уровень миграции.
Оба проекта – Coal Pilot Project и Coal Sector Adjustment Loan – были классифицированы
Всемирным банком как проекты категории «В». Это подразумевает, что большинство решений по
поводу сроков закрытия шахт, перечня объектов первоочередного закрытия, дальнейшего
использования шахтного оборудования, а также зданий и сооружений принимались без участия
управленческого персонала шахт и местных властей, не учитывалось мнение шахтеров и местных
жителей. Таким образом, деятельность Всемирного банка не получила должной поддержки со
стороны украинской общественности, что также негативно повлияло на дальнейшую судьбу проекта.

12
Report No. 15351-UA. Staff Appraisal Report, Ukraine, Coal Pilot Project. April 20, 1996.
13
"Crisis and Self-Organising". Lugansk State University of Pedagogy, "Green World" - Lugansk, 2001.
14
Meeting of WB mission with Donetsk NGOs, January 2002.
176
 Следующей стратегической ошибкой проекта было так называемое «монополизированное»
закрытие шахт. Была создана компания UDKR для управления процессом закрытия. Наряду с
положительными аспектами её создания такими как: концентрация знаний, опыта и ресурсов или
централизованное планирование, имелось ряд проблем: UDKR было абсолютно «непрозрачной»
организацией. Большинство решений, принятых ею, выдвигались без предварительной консультации
с местными властями.
В связи с отсутствием системы контроля за деятельностью UDKR, невозможно было проверить её
действия, в частности, компания часто заявляла, что не имеет средств на финансирования тех или иных
мер. После проведения UDKR различных ликвидационных работ и выплат компенсаций экс-шахтерам,
местные власти оставались наедине с проблемами без какой-либо финансовой помощи. Также компания
самостоятельно принимала решения о найме субподрядчиков для проведения ликвидационных работ, при
этом никакой местной рабочей силы не использовали. Подобная ситуация была неприемлема в период
массовой безработицы в шахтных поселках. В 2000 г. работник UDKR был обвинен в получении взятки в
размере 200 000 $ от двух донецких фирм взамен на субсидии, предусмотренные для трудоустройства
экс-шахтеров (позже он покончил жизнь самоубийством).
Ещё одна проблема – коррупция.
После проведения в 2001 г. расследования об использовании бюджетных средств на
реструктуризацию каменноугольной промышленности, Счетная палата Украины заявила о
неправомерном использовании 77 млн. гривен (14 млн. $), первоначально предназначенных для
создания новых рабочих мест для экс-шахтеров.
Проведенная Донецкой прокуратурой проверка банка «Донвуглебанк» (одного из коммерческих
банков, выдававших микро кредиты экс-шахтерам) выявила, что 182 000 $ из 300 000$ были
потрачены на покрытие банком собственных долгов, а 80 400$ были переведены в банк «Аваль».
Таким образом, причины и неудачи проектов по реструктуризации угольной отрасли были
связаны с:
• отсутствием консультаций с рабочими и населением;
• декамиссионные проекты были разработаны слишком быстро, что привело к их низкому
качеству; в некоторых случаях такой фактор как окружающая среда был недоисследован либо
вовсе не принят во внимание, а запланированные меры по защите ОС зачастую не получали
достаточного финансирования из госбюджета;
• отсутствие компенсационной модели выплат экс-шахтерам;
• глубокая коррупция в Украине.

ВОЛНОВАЯ ТЕОРИЯ ЭЛЛИОТА

Мельник Павел, Албул Аркадий, III курс, Финансы
Науч. рук.: Вероника Кухал
Ральф Эллиот сделал довольно смелое предположение, что динамика рынка подчинена
циклическим законам, следовательно, ее можно прогнозировать путем выявления повторяющихся
волновых моделей. В некотором роде это просто механистический подход к рынку: рынок – это
механическая система, имеющая собственные частоты колебаний и амплитуды. Помимо прочего,
следует сказать, что рынок без воздействия внешних сил (фундаментальные факторы) будет
эволюционировать в согласии со своим внутренним строением. Другими словами, задача
прогнозирования рынка сводится к выявлению параметров его внутреннего строения и вычленения
тех моментов, когда внешнее воздействие минимально.
Первая волна корректируется волной 2, а волна 3 корректируется волной 4. Затем 5-ти волновой
отсчет корректируется 3-х волновым отсчетом, обозначаемым а-b-с. После завершения
последовательности из 5 волн обычно она становится одной из волн «более высокого» порядка или
волной, составляющей большую волну.
Поэтому движение от 1 до 5 формирует волну 1, волну 3 или волну 5, а последовательность a-b-с
завершает либо волну 2, или волну 4.
Характеристики различных волн
Волна 1
Первые волны – всегда изменение в направлении тренда. Начало волны 1 может быть концом
волны 5 или концом волны «с» пришедшей с противоположного направления.

177
Волна 2
Как только заканчивается первая волна, мы ожидаем движения в противоположную сторону.
Наиболее часто обычные цели конца волны 2 находятся между 38 процентами и 62 процентами
обратного движения, определенного диапазоном цен, который создала волна 1.
Волна 3
Одним из способов распознавания волны 3 является определение ее наклона. Обычно он круче
(ценовые изменения происходят быстрее), чем волна 1. Третьи волны иногда выглядят почти что
вертикальными. Лучшими целями для длины волны 3 являются те, которые попадают в диапазон цен,
определенных через 1 и 1,62 кратное увеличение расстояния волны 1.
Волна 4
Как только мощная волна 3 заканчивается, на рисунок рынка начинает оказывать воздействие
взятие прибыли. По большей части коррекции на волне 4 происходят значительно дольше, часто – до
70 процентов от продолжительности (по времени) от всего 5-волнового отсчета. Наиболее вероятная
цель находится между 38 процентами и 50 процентами ценового движения третьей волны.
Волна 5
Она не отличается таким энтузиазмом или эйфорией, как волна 3. Обычно наклон ценовой линии
не такой крутой, как у волны 3.
К сожалению, подсчет волн Элиота легко проводить постфактум, когда волновой счет уже
окончен. В реальном же времени подсчет довольно проблематичен. Эту проблему помогает решить
индикатор MACD.
ProfitunityMACD (5/34/5)
Том Джозеф построил 35-периодное скользящее среднее и вычел его из 5-периодного
скользящего среднего и назвал этот осциллятор- MACD. Есть три основных варианта использования
для Profitunity MACD с периодами 5/34/5.
Идентификация пика волны 3
В пятиволновой последовательности MACD (5-34-5) достигает пиковых значений на вершине
волны 3.
Определение окончания волны 4
После окончания волны 3 осциллятор изменяет направление и движется обратно одновременно с
обратным ходом корректирующей волны 4.
Поиск конца тренда и вершины волны 5
Все тренды заканчиваются при дивергенции/конвергенции между ценовыми высотами и
осциляторными высотами на конце волны 5 (рис.1)

Рис.1
178
 В заключение следует добавить, что волны Эллиота являются ценным инструментом в арсенале
любого технического аналитика, поскольку позволяют с высокой степенью уверенности
прогнозировать дальнейшее изменение цены.

CORELAŢIA DINTRE TAXELE VAMALE ŞI PREŢURI ÎN CONTEXTUL

PROCESELOR INTEGRAŢIONISTE
Vragaleva Veronica, an. IV, FIN
Coord. şt.: lect. sup. Ana Gumovschi

Odată cu apariţia formaţiunilor statale au fost formulate categoriile de preţ şi impozit. Taxa vamală, ca
categorie economică, apare odată cu schimbul între state. Din start, taxele vamale erau folosite de stat doar
ca instrumente fiscale, pentru a-şi suplini veniturile. De fapt, ele sunt foarte importante, deoarece
influenţează mai mult procesele economice din interiorul statului, fiind strâns legate cu preţurile.
Teoretic, taxele vamale constituie diferenţa dintre nivelele preţurilor interne şi externe şi nu ar trebui să
influenţeze nivelul preţurilor. Acest lucru este uşor sesizabil în cazul unei funcţionări perfecte a economiei,
unde impozitele se apropie foarte mult de valoarea nou-creată a întreprinderii, care este percepută de Stat
pentru necesităţile societăţii şi care, de regulă, nu ar trebui să influenţeze preţurile. În realitate, însă, tendinţa
statului de a acumula o parte cît mai considerabilă din valoarea nou-creată duce la creşterea impozitelor şi,
respectiv, la creşterea nivelului general al preţurilor şi micşorarea puterii de cumpărare a monedei. Aceasta
generează un decalaj mai mare între preţurile interne şi externe, ceea ce duce inevitabil la creşterea taxelor
vamale. Dacă producătorii interni şi externi lucrează în condiţii relativ egale, care prevăd şi concurenţa,
atunci preţurile pe piaţă trebuie să fie reglate automat. Atunci când astfel de premise lipsesc este nevoie, ca
prin taxele vamale, să se examineze şi astfel de situaţii, adică posibilitatea unei micşorări mai rapide a
cheltuielilor producătorilor externi comparativ cu cei autohtoni. Astfel, apare necesitatea unei politici de
protecţie a producătorului autohton, politică ce poate fi realizată prin modificarea taxei vamale. În cazul unor
procese de producţie normale, superioritatea cererii asupra ofertei şi, invers, au un caracter temporar şi se
reglează cu ajutorul mecanismului de formare a preţului. Intervenţia taxelor vamale în scopul atingerii
echilibrului este mai rapidă şi eficientă.
Liberalizarea preţurilor a fost unul din factorii esenţiali ai apariţiei proceselor degradante în economie,
deoarece s-a produs în condiţiile lipsei unui mediu concurenţial adecvat. Odată cu scăderea activităţii de
producţie, lipsa unor mijloace financiare suficiente pentru restructurare, răspândirea pe larg a proceselor de
falimentare a întreprinderilor, a devenit imposibilă crearea unui mediu concurenţial, mai ales din cauza
competitivităţii ridicate a mărfurilor importate şi lipsa unor programe speciale de protejare a producătorului
autohton. În astfel de condiţii, s-a format un sistem de preţuri, care reflectă situaţia creată şi care nu este
orientat spre stabilizarea economiei sau creşterea ei.
Din cele mai sus menţionate, apare necesitatea analizei mai detaliate a taxelor vamale şi influenţa lor
asupra preţurilor în contextul ulterioarei aderări a Moldovei la Uniunea Europeană. În cele ce urmează, am
dori să prezentăm un model ce ţine de impactul formării unei uniuni vamale asupra fluxurilor comerciale şi
asupra consumului în ţările participante. Se presupun trei ţări – A (ţara mică), B şi C (restul lumii), unde sunt
respectate următoarele condiţii: intervenţia statului are loc numai la frontiere, iar balanţa comercială este
echilibrată; există concurenţa liberă pentru bunuri, servicii şi factori de producţie: mobilitatea factorilor este
perfectă în interiorul ţării; sunt ignorate operaţiunile fiscale (impozite, subvenţii) şi cele monetare (cursul
valutar, dobânda, inflaţia, balanţa de plăţi), nu există incertitudine – producătorii sunt perfect informaţi
asupra pieţei, iar consumatorii sunt pe deplin familiarizaţi cu bunurile şi serviciile oferite.
Se presupune un anumit bun, produs de către trei ţări, dar cu nivel diferit al costurilor, prezentate în
tabel. În situaţia II pentru ţara A este mai avantajos să producă în interior decât să importe. Ca rezultat, apare
autarhia şi eliminarea comerţului. În situaţia III, unde ţările A şi B formează o uniune vamală, liberalizând
comerţul reciproc, dar impunînd taxa vamală faţă de C. Devine avantajos, pentru ţara A, să importe bunul
respectiv din ţara B, deoarece obţine o economie de 10 unităţi monetare la fiecare produs şi s-a creat un nou
flux comercial
Din informaţia prezentată mai sus putem concluziona că evoluţia ulterioară a mărimii taxelor vamale în
R.Moldova ar trebui revăzută şi remodificată. Credem că R.Moldova ar trebui să adopte poziţia prezentată în
situaţia II, mărind taxele vamale la import, astfel realizând două efecte principale. Exportul va creşte
considerabil, astfel în ţară acumulându-se o cantitate mai mare de monedă, care ar trebui transformate în

179
rezerve pentru garantarea prosperităţii ulterioare a ţării. De asemenea, va fi protejat producătorul autohton, el
devenind apt în a-şi regla singur preţul mărfii şi a-şi efectua programe de ridicare a calităţii mărfii,
satisfăcând astfel cererea formată pe piaţă. Cel din urmă pas, în mare parte va pregăti R.M. pentru o
ulterioară aderare la UE, care e reflectată în situaţia III. Astfel, producţia autohtonă va deveni mai
competitivă şi va garanta o stabilitate economică de durată.

Costul
unitar Ţara A Ţara B Ţara C % impozitului
I 60 50 35
II 60 100 70 100% faţă de B si C
III 60 50 70 100% faţă de C

Bibliografie:

1. Bîrsan, M., Integrarea economică europeană, Vol. II, “Uniunea Europeană – relaţii economice cu
alte zone”, Editura Fundaţiei CDIMM, Maramureş, 1999
2. В. Новиков, Т. Голящева – Финансовая политика, изд. „Финансы и статистика”, Москва, 2002

180
18. FILOSOFIE ŞI
POLITOLOGIE

181
 FILOSOFIA BUSINESSULUI, ESENŢA ŞI ETAPELE EI
PRINCIPALE DE DEZVOLTARE
Bătrînac Doina, an. I, BAA
Cond. şt.: prof. univ. dr. hab. Petru Rumleanschi
Filosofia businessului, în concepţia noastră, este principiul fundamental pe care este bazată formarea şi
activitatea unei întreprinderi. Ea este ridicată pe baza unor principii şi presupuneri filosofice implicite, pe care noi
le putem evidenţia.
În sec. XVII-XVIII, se dezvoltă filosofia modernă a businessului şi economiei în lucrările lui T. Hobbes, J.
Locke, J-J. Rousseau, care afirmau că noi toţi suntem agenţi morali liberi, capabili să luăm independent decizii, să
ne controlăm propriul destin şi să ne implicăm în contracte sociale. Apare noţiunea de antreprenor, persoana care
poate liber să execute o mişcare riscantă în speranţa obţinerii unui profit maximal. Se dezvoltă teoria utilităţii,
apare modelul comportamentului consumatorului în economie, în care consumatorul decide liber ce va
achiziţiona. La baza acestei teorii stă principiul liberalismului.
Un alt principiu filosofic este cel al raţionalităţii, care, cu timpul, va deveni parte a teoriei businessului şi a
practicii. Oamenii în perioada modernă erau consideraţi fundamental raţionali. Astfel de filosofi ca R. Descartes,
B. Spinoza ş.a. au construit sisteme întregi punând la bază acest principiu. Apare Homo economicus.
Un alt principiu filosofic ce a stat la baza activităţilor de business este principiul atomismului. J. Locke a
văzut societatea ca o totalitate de indivizi autonomi, mai bine decât viziunile lui J-J.Rousseau, unde societatea este
privită ca un colectiv unic, care va deveni parte integrantă a filosofiei businessului. Cheia unităţii etice este
individul. Instituţiile sociale sunt doar nişte construcţii pe care individul le poate utiliza în scopuri proprii.
În filosofia businessului a fost promovată şi o orientare mecanicistă. A. Smith a împrumutat multe tehnici şi
tehnologii de la fizica clasică. El utilizează termeni ca: „echilibru”, „forţă de muncă”, „elasticitate” şi „accelerarea
veniturilor”. Unii teoreticieni încearcă să formuleze abordările mecaniciste şi să modeleze businessul după
principiile biologice sau după teoria caosului. Principiul inerţiei din mecanica newtoniană a fost pus şi la baza
marketingului, unde se afirmă că consumatorul va continua să rămână în aceeaşi stare, doar dacă nu va fi încurajat
să întreprindă ceva.
Un alt principiu pus la baza businessului modern este cel al egoismului psihologic, ce afirmă că miezul
obligaţiunilor morale este „pentru sine însuşi”. Lordul Shaftensbury chiar afirmă că, acţionând în concordanţă cu
interesele proprii, businessmanul va produce în rezultat beneficii sociale, numind acest fenomen mâna invizibilă.
Acţionând în concordanţă cu cele indicate nouă de facultăţile noastre morale, noi mereu ne conducem după cele
mai efective ţeluri pentru a promova fericirea bunătăţii omeneşti. A apărut şi teoria utilităţii, Jean Walras a
elaborat un model al echilibrului general din patru ecuaţii, care conclud că în interesele proprii ale individului în
momentul când el operează într-o sferă competitivă, se produce o atmosferă ideală în care utilitatea totală a
societăţii este maximizată. V. Pareto a utilizat o cutie cu muchii şi liniile de contact ce se formează între ele,
pentru a ilustra optimul social.
Unul dintre cei mai cunoscuţi teoreticieni ai filosofiei economiei şi businessului contemporan este Peter
Drucker, care este preocupat de elaborarea şi studierea activelor comerciale şi simţurilor organizaţionale,
punându-şi întrebarea: „Care este misiunea businessului şi cum ar fi posibil de soluţionat misiunile de business din
piaţă şi din societate fără ceartă?”
Este analizată şi corelaţia dintre filosofia businessului şi etica businessului. Astfel, filosoful N.E. Bowie
adoptă teoria lui I. Kant despre cele trei versiuni ale imperativului categoric moral pentru a asigura conduita etică
în business, atrăgând atenţia la cea de a treia variantă, ajungând la concluzia că businessmanii trebuie văzuţi cu o
importanţă fără sfârşit şi să nu mai fie trataţi ca înţelegeri fără sfârşit.
Sunt importante şi cercetările în domeniul epistemologiei businessului, când prin studii empirice noi
deducem unele concluzii, utilizând metode productive şi deductive, verificând ipotezele noastre prin testare.
Cunoştinţele de business se bazează pe experienţă, dar şi pe eroare sau noroc.
După părerea noastră, scopul de bază al businessului este maximizarea profitului proprietarilor, sau în
întreprinderile publice ale acţionarilor săi. Businessul este o comunitate de participanţi care se reunesc în jurul
unui scop comun. Businessul este o entitate ce produce profit. Întreprinderile de business sunt nişte creaţii
economice ce implică munca mai multor persoane specializate în diferite domenii, cu scopul de a genera un
număr infinit de produse şi servicii ce ar satisface infinitatea de interese, necesităţi şi intenţii.
Filosofia, în concepţia noastră, ne explică multe lucruri şi, în acelaşi timp, ne lasă loc şi pentru meditaţii. Sper
că aceste sugestii expuse vor fi pentru mulţi tineri cercetători un stimul de a gândi şi de a elabora noi teorii, noi
principii pentru a asigura un business mai sigur şi mai prosper.

182
 VIITORUL CIVILIZAŢIEI UMANE ÎN PLAN ECOLOGIC
Adelina Suruceanu, an. I, BAA
Stanislav Otgon, an. I, CON
Cond. şt.: prof. univ. dr. hab. Petru Rumleanschi

Lume, priveşte puţin în jurul tău. Ce vezi? Un soare ce domneşte în înaltul cerului şi un pământ stăpân
pe viaţă, pe frumos, pe moarte. Deocamdată aceste două elemente – Soarele şi Pământul – există; şi atâta
timp cât mâna dură a omului nu le va provoca pieirea, vom putea vorbi despre acel viitor al omenirii. Ce-ar fi
un om fără de natură? Cum ar putea supravieţui el în nedreptăţile lumii, dacă n-ar avea posibilitatea să
admire un fermecător apus de soare, sau să asculte un ciripit înduioşător de pasăre?! Se ştie: nimeni nu poate
înlocui acel dar al naturii de a aduce pace şi lumină în sufletele oamenilor.
Încă din antichitate filosofia s-a ocupat de înţelegerea lumii ca un întreg, dar, cu toate acestea, încă nu s-
a înţeles rolul decisiv al omului în transformarea naturii.
În epoca medievală, a fost promovată o etică şi o atitudine puţin favorabilă unui raport optim dintre om
şi natură. Astfel, pe baza ideii că natura a fost creată de Dumnezeu să servească omul, s-a determinat o
situaţie de superioritate a omului faţă de natură şi o atitudine agresivă faţă de aceasta.
În epoca Renaşterii, asistăm la o adevărată explozie a descoperirilor ştiinţifice şi o creştere deosebită a
interesului pentru studierea naturii şi descifrarea tainelor ei.
În epoca modernă atitudinea omului faţă de natură este exprimată de F. Bacon, care menţionează: „Dacă
vrei să stăpâneşti natura, trebuie să te supui ei”, precum şi de către R. Descartes, care aprecia omul ca
„stăpân şi posesor al naturii”. În această perioadă s-a atins apogeul impactului acţiunii umane asupra
mediului natural, ce a dus la „criza ecologică”, manifestată virulent pe la mijlocul anilor ’60 ai secolului XX,
care ne vorbeşte despre declanşarea unei catastrofe autodistrugătoare, punând sub semnul întrebării
disponibilităţile omului de a exploata în continuare astfel natura.
În perioada postmodernă, apar premise pentru rezolvarea problemei ecologice. În această perioadă,
filosofia şi ştiinţele naturii au menirea să elaboreze o nouă viziune, mai largă, poate chiar globală, asupra
raportului omului faţă de natură. Constituirea unui viitor stabil, adaptat la necesităţile ecologice, solicită de a
avea o viziune clară referitoare la crearea unui mediu propriu vieţii.
Viitorul umanităţii este incert, iar dacă nu se iau măsuri de pe acum, planeta noastră şi locuitorii ei se
vor afla în faţa unor profunde schimbări negative şi catastrofale. În acest scop trebuie să îndepărtăm pericolul
unui nou război mondial, să creăm o viaţă cu adevărat umană pentru generaţiile prezente şi următoare.
În prezent, desigur şi pe viitor, obligaţia noastră, a oamenilor, este de a echilibra şi controla calitatea
mediului pentru fiecare element, precum şi în ansamblu. Toate problemele globale sunt legate de existenţa
umană. Chiar şi ocrotirea naturii, chiar şi conservarea oricărei forme de viaţă de către om, au valoare atâta
timp cât există omul. Coeziunea omului, a societăţii, a naturii este necesară, fiindcă în caz contrar e pusă în
pericol însăşi existenţa umană.
E nevoie şi de dezvoltarea filosofiei educaţiei ecologice a tinerei generaţii. Educaţia ecologică resimte o
influenţă a ideilor filosofice. Ea se bazează pe formarea în filosofie a unor scopuri, priorităţi, idealuri.
Important este să privim educaţia ecologică din punct de vedere al conţinutului ei, ce presupune legătura
educaţiei ecologice cu filosofia, ştiinţa. Trebuie să înţelegem că la baza educaţiei ecologice trebuie puse atât
valorile vieţii unui om aparte, sau a omenirii, dar şi a vieţii ca valoare.
Umanizarea procesului educativ contribuie la activarea începutului creator al omului, atât logic, cât şi
intuitiv. Anume introducerea problematicii ecologice în sistemul educaţiei filosofice în învăţământul superior
reprezintă un factor important al umanizării. Toate problemele ecologice trebuie puse la nivelul problematicii
filosofice despre viitorul omenirii.
O variantă a soluţionării problemelor date ar fi ecologizarea economiei, culturii şi educaţiei, ce depinde
de nivelul dezvoltării conştiinţei societăţii.
Astfel viitorul omenirii, în mare măsură, este în mâinile omului şi depinde de gradul de educaţie
ecologică a omului, în care un rol deosebit îl ocupă filosofia, precum şi de măsura în care omul va putea
echilibra şi controla calitatea mediului pentru fiecare element şi în ansamblu, de măsura în care se va realiza
coeziunea omului, a societăţii şi a naturii.

183
VIAŢA ESTE FĂCLIA, PE CARE, DACĂ NU O APRINZI, NU LUMINEAZĂ
Belostecinic Ludmila, grupa BA 25A
Coord. şt.: conf. univ. dr. T. Dumitraş

„Viaţa nu e o partidă de şah, unde victoria o obţine cel care

ştie mai mult; este o partidă de cărţi, în care trebuie să scoţi,
prin iscusinţă, cât mai mult din pachetul primit în mână”.
J.K. Jerome

Cine sunt eu? Care este sensul existenţei mele? Cum trebuie să trăiesc pe acest pământ? Dacă vrem să
ne înţelegem pe noi înşine şi să percepem importanţa vieţii noastre, ne sunt necesare răspunsuri la aceste
întrebări, căci în orice om o lume îşi face încercarea.
Prin ea însăşi viaţa noastră nu valorează nimic. Valoarea ei depinde de binele pe care izbutim să-l
facem. Nu trebuie să risipim timpul, el e stofa din care e confecţionată viaţa. Înţelept e omul, pe care
pierderea timpului, îl irită mai mult decât orice. „Mâine” e marele duşman al lui „astăzi”: „mâine” stopează
forţele noastre, menţinând în noi pasivitatea. Cuvântul „mâine” e născocit pentru oamenii nehotărâţi. Dacă
am face o privire asupra vieţii oamenilor, atunci am putea aprecia că o bună parte se pierde pentru
îndeletniciri vicioase; o parte nu mică, pentru trândăvie şi nu puţin, pentru ceea ce nu e necesar. Viaţa e
lungă, dacă-i plină. Menirea adevărată a omului este de a trăi şi nu de a exista. Nu a trăit mai mult acel om,
care a trăit mai mulţi ani, dar acel care a simţit mai mult viaţa.
Lumea în care trăieşte fiecare depinde, mai întâi, de modul lui de o a vedea, de a o percepe. Mersul
vieţii poate fi comparat cu o corabie: soarta are rolul vântului, care cu mare iuţeală te poate duce înainte sau
să te arunce înapoi şi împotriva căruia toate eforturile noastre sunt prea slabe; acestea joacă rolul vâslelor:
dacă după o muncă de mai mult timp, ne-au dus înainte, o suflare neaşteptată a vântului ne azvârle iarăşi
înapoi, de unde am pornit. Dar dacă vântul e prielnic, apoi el ne duce astfel, încât nu mai avem nevoie de
vâsle. Într-adevăr, norocul are un rol atât de mare în toate lucrurile omeneşti, încât uneori, după ce ne-am
pregătit cu oarecare sacrificii să întâmpinăm o primejdie mai îndepărtată, primejdia în urma unor împrejurări
neprevăzute dispare. Prin urmare, trebuie să privim cu curaj în faţa multor nenorociri ce nu le putem evita cu
nădejdea că se vor împrăştia de la sine.
Dacă facem o retrospectivă a vieţii trăite, vedem atâtea fericiri de care nu ne-am folosit şi atâtea
nefericiri ce ni le-am atras, cădem uşor în nedreptatea de a ne face prea multe mustrări. Mersul vieţii e
produsul a doi factori: a şirului deciziilor noastre şi a şirului întâmplărilor, care se unesc între ele şi se
modifică unele pe altele. De aceea câtă vreme ţinta noastră e încă departe, nu putem merge spre dânsa în linie
dreaptă, deoarece va trebui să ocolim unele obstacole. Viaţa este o spirală cu urcuşuri, coborâri, staţionări.
Nu există acţiuni mari fără piedici mari. Altfel nu vom aprecia dulceaţa vieţii, dacă nu vom gusta
amărăciunea ei. Dar, totuşi, trebuie să tindem mereu spre atingerea scopurilor şi dacă luăm o hotărâre bună
să nu ne oprim după ce o înfăptuim, căci viaţa se enunţă prin paşii făcuţi.
În noi trăieşte munca şi experienţa celor care au trăit până la noi. A ne strădui să lăsăm după sine mai
multe cunoştinţe şi fericire decât ele au fost până la noi, a îmbunătăţi şi a spori moştenirea căpătată de noi –
iată spre ce e necesar să tindem. Fie ca la rândul lor, viitoarele generaţii să poată trăi datorită muncii noastre.
Numai în asemenea caz vom realiza cu demnitate menirea noastră. Principalul a fost şi va fi întotdeauna
numai ceea ce e necesar, nu doar pentru binele unui om, dar pentru toată omenirea. A înţelege ce e bine, a
simţi ceea ce e frumos, a dori lucruri importante – iată scopul vieţii înţelepte. De două ori nu se trăieşte, dar
sunt mulţi ce nu ştiu a trăi nici o singură dată. Calea dreaptă ar fi: însuşeşte ceea ce au făcut alţii – mergi
înainte şi nu aştepta daruri nemeritate de la viaţă, ci singur clădeşte-ţi viaţa, căci ea este aşa cum o faci tu. Nu
lăsa totul în voia destinului. El există, dar poate fi modelat doar prin dorinţa noastră de a o face. În concluzie,
Viaţa e ca şi făclia, pe care, dacă nu o aprinzi, nu luminează.

184
 MODELE DE SOLUŢIONARE A CONFLICTULUI TRANSNISTREAN
Vrabie Adrian, an. III, CON
Cond. şt.: lect. univ. dr. Angela Zelenschi

Soluţionarea oricărui conflict poate fi asigurată numai în cazul când actorii antrenaţi în atingerea acestui
scop ajung la un consens privind: a) viziunea comună asupra esenţei conflictului; b) parametrii stării, care
poate fi acceptată în calitate de soluţie viabilă a conflictului; c) scenarii, mijloace şi resurse, care pot fi
aplicate pentru soluţionarea conflictului. Atunci când consensul lipseşte, situaţia, de regulă, se reduce la
mimarea procesului de soluţionare a conflictului, care, în cazul Transnistriei, durează mai bine de 14 ani. Un
aspect important privind problema asigurării unei soluţii viabile este că statul reîntregit va deveni durabil
dacă majoritatea populaţiei din stânga Nistrului va pleda pentru reîntregirea ţării, pentru incorporarea
Transnistriei în spaţiul juridic economic, social, cultural al Republicii Moldova şi nu va rămâne dezamăgită
după realizarea acestei uniuni. Ceea ce înseamnă că soluţia viabilă a conflictului necesită şi calitatea
adecvată a procesului de guvernare la nivel naţional, inclusiv asigurarea capacităţii societăţii moldoveneşti
de a integra comunitatea din Transnistria, ca pe un co-partener.
În opinia noastră, modelele de bază care au fost generate pe parcursul celor zece ani de căutări ale
soluţiei optimale sunt: 1) Modelul Irlandei de Nord, în conformitate cu care, se impune găsirea unui teren
comun pentru reglementarea conflictului, în cazul nostru apropierea Rusiei de către Uniunea Europeană din
punct de vedere economic şi de NATO din punct de vedere al securităţii; 2) Modelul cipriot, presupune
confruntare politică deschisă de interese strategice divergente; În acest caz, Moldova ar putea să urmeze o
politică de integrare europeană susţinută de România, precum Cipru este susţinut în prezent de Grecia; 3)
Modelul Vest-German, legitimează timpul, ca factor de schimbare în balanţa de forţe; În conformitate cu
acest model, Moldova urmează să promoveze o politică de aşteptare – întărire în următorii 10 ani, balanţa de
forţe se va schimba, devenind mai puternică economic, obţinând şi un sprijin extern mai semnificativ.
Din analiza acestor modele se observă că variabila necunoscută rămâne a fi Rusia. Modul în care Rusia
îşi va proiecta propria evoluţie ca stat modern şi democratic va determina şi condiţiona, în mare măsură, şi
procesul de soluţionare a conflictului transnistrean. În cazul în care Rusia adoptă o politică competitivă faţă
de Occident, Moldova ar putea fi forţată să adopte modelul cipriot de delimitare şi presiune. Din contra, dacă
Rusia adoptă o politică constructivă, atunci o soluţie integrativă poate fi găsită mai uşor decât în cazul
Irlandei de Nord. Odată cu extinderea Uniunii Europene şi a NATO către Est, se va dezvolta un sistem
politic, axat pe valorile democratice ale statului de drept şi a economiei de piaţă, care nu va exclude, ci mai
degrabă va atrage Rusia sub diverse forme de cooperare. Această evoluţie a procesului politic european
presupune o Rusie democrată, paşnică, prosperă şi eliberată de tendinţele istorice imperiale şi interesată în
consolidarea acestor valori. Toate aceste scenarii presupun însă, o continuă existenţă a conflictului
transnistrean pentru încă, cel puţin, un deceniu care va marca dezvoltarea Moldovei. O soluţie integrativă nu
poate fi prevăzută în perspectiva apropiată. Toate aceste modele presupun o relaţie tensionată, o tendinţă de
întărire şi înarmare a ambelor părţi, precum şi o competiţie economică acerbă.
Un alt model ar fi sprijinirea procesului democratic în Transnistria, fapt care va submina regimul
autoritar aflat la putere, prin întărirea societăţii civile şi legăturilor cu cealaltă parte a Nistrului. O astfel de
politică ar putea avea succes graţie absenţei unui coagulant etnic în Transnistria, dar este subminată de lipsa
unui consens politic la Chişinău, unde forţe politice importante beneficiază de pe urma perpetuării
disidentului transnistrean.
Opţiunea separării de Transnistria este un alt model discutat de către cercurile politice. Există un şir de
argumente în favoarea acestuia: 1) fără Transnistria, s-ar restabili controlul instituţiilor de stat pe întreg
teritoriul ţarii şi, odata cu aceasta, s-ar obţine o mai mare securitate statală; 2) partea rămasă din teritoriul
ţării ar putea profita mai mult decât până acum de sprijin internaţional; climatul economic s-ar putea
îmbunătăţi; ar putea fi atrase mai multe investiţii; s-ar putea edifica structuri democratice şi economice de
piaţă; 3) ţara ar putea fi stabilizată durabil, presiunea migrării ar scădea, astfel încât în vecinătatea Uniunii
Europene s-ar afla în viitor o entitate statală bine condusă şi funcţională. În detrimentul avantajelor de care ar
putea beneficia Moldova, în eventualitatea separării de Transnistria, considerăm că renunţarea la 11% din
teritoriul naţional nu este o soluţie adecvată.
Admiterea federalizării Republicii Moldova ar constitui un act anticonstituţional, articolul 1, punct 1 al
Constituţiei Republicii Moldova stipulează: „Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar
şi indivizibil”. Totodată, prin încercările de a federaliza statul se compromite atât pe plan intern, cât şi pe cel
extern puterea constituţională a Republicii Moldova. Admiterea federalizării ar reprezenta şi un precedent

185
periculos şi imprevizibil, deoarece în curând am putea asista la acţiuni similare şi din partea altor doritori de
dezintegrare.
Ca o concluzie la cele expuse, considerăm că modelul optim pentru Republica Moldova este statul
unitar, în componenţa căruia nu va exista un subiect aparte cu denumire de „Transnistria”. Totodată, pentru
consolidarea statului şi asigurarea soluţiei viabile a conflictului este vital ca teritoriul „RMN” să fie împărţit
între mai multe unităţi administrativ-teritoriale locale ale statului unitar, iar organizarea internă a statului în
ansamblu să fie dictată în exclusivitate de criterii geografico-economici. Procesul de reîntregire a ţării
necesită nu atribuirea vreunui statut juridic special Transnistriei, ci asigurarea unui program de
democratizare a Transnistriei, necesar pentru adaptarea populaţiei la noile realităţi politice, juridice, culturale
ale statului de drept. Populaţia din stânga Nistrului ar putea participa conştient la procesele politice din
Republica Moldova, inclusiv la alegerile generale în Parlamentul ţării. Este un fapt evident că viitorul
statalităţii şi identităţii politice a ceea ce numim astăzi Republica Moldova va fi în mare parte determinat şi
condiţionat de evoluţia fenomenului transnistrean, de reglementarea conflictului şi de modalitatea de
rezolvare a dilemelor ce îl însoţesc.

УПРАВЛЕНЧЕСКИЕ ПАТОЛОГИИ В ФОРМИРОВАНИИ

ИДЕОЛОГИИ ОРГАНИЗАЦИИ
Ермачков Анатолий, I курс, BAA
Науч. рук.: д-р политологии Илларион Кистругэ

Неадекватное развитие социального мира во многом объясняется наличием патологий, которые

укоренились в идеологии большинства отечественных организаций. Нынешний уровень
исследования нами данной проблемы позволяет выделить, прежде всего, патологии в структуре
организации.
Особое место среди них занимает господство структуры над функцией. Довольно часто
появление определённой проблемы влечет за собой возникновение новой структуры, что ведёт к
имитации адекватного политического и экономического развития. Произвольное изменение
структуры, выдаваемое за политическое развитие, приводит к дисфункции организации.
Даёт о себе знать патология, сопутствующая власти бюрократии. Последняя проявляется в
некоторой амплитуде колебаний в осуществляемых функциях «на усмотрение» руководителя. Не
исключено их использование в личных целях, подавление идеологии фирмы корпоративными
интересами. Прозрачность деятельности, унификация и доступность учёта, объединение персонала
вокруг общеорганизационных целей позволяет ослабить негативное влияние феномена
бюрократизма.
Одна из патологий обусловлена пассивным риском дефицита изменений, стагнацией. Это
особенно актуально в период реформ, трансформации политической системы, поскольку переход от
исходного состояния к желаемому требует особых технологий. Эта проблема обнаруживает
бессубъектность многих наших работников, привыкших к тому, что от их решения ничего не зависит,
что является следствием классических методов управления. Кроме того, здесь проявляется и
проблема несовместимости функции с личностью, дисфункции организации как следствие
нарушения принципа соответствия Эшби. Управляющая система не коррелирует по сложности с
управляемой системой.
Неуправляемость приводит к потере контроля управляющей системы над управляемой, что в
нашей стране наиболее часто проявляется в случае, когда рост организации не сопровождается
политическим и экономическим развитием. Это называют феноменом «директора цеха», который,
продвинувшись до верхней ступеньки на своём предприятии, руководит им как цехом, только очень
большим. При создании новых филиалов их руководители воспринимаются директором головной
компании как начальники отделов центральной конторы, при этом он также часто вмешивается в их
дела. Это противоречит классическим принципам Файоля, согласно которым при увеличении ранга
управления роль одних установок уменьшается (например, технической), а других – увеличивается
(административной).
Немаловажную роль играют патологии, связанные с личностными конфликтами. Естественный,
структурный конфликт интересов, например, между производственными и сбытовыми службами,
насыщается личностным содержанием, и в него вливаются индивидуальные, групповые амбиции,

186
негативы во взаимооценках, происходит деление на лагеря. В этих условиях сотрудничество
невозможно и организация разрушается.
Логика современного менеджмента требует учета патологий в управленческих решениях. Среди
них выделим маятниковые решения типа разделить-объединить, централизовать-децентрализовать, за
которыми стоят глубинные проблемы. Принимающие эти решения люди или их не видят, или
намеренно не замечают. Возможный выход из ситуации – укрепление горизонтальных связей между
членами организации.
Далее следует игнорирование организационного порядка, что представляет собой постоянное
нарушение введённых целесообразных связей и норм. Самый распространённый вариант, когда
авторитарный начальник отдаёт команду нижестоящему сотруднику в обход нескольких
подчинённых, минуя уровни иерархии. Это связано, с одной стороны, со стремлением руководителя
сосредоточить на себе максимальное количество процессов в организации, с другой – поощряется
желание нижестоящего руководителя перекладывать ответственность за собственные действия на
первое лицо. Кроме того, подрывается авторитет, статус руководителей среднего звена, из-за чего их
указания воспринимаются как необязательные.
Существует и демотивирующий стиль руководства, когда указания по упущению сотрудников
преобладают над оценками их достижений. Этот дефицит позитивного мышления зачастую не
замечается большинством руководителей, однако безынициативность, неудовлетворённость
сказываются на качестве труда. Необходимо введение этических стандартов в документы, в ход
заседаний, в порядок вынесения благодарности за достижения.
Следует отметить также разрыв между решением и исполнением. Многими руководителями
стадия реализации принятых решений вообще не воспринимается в качестве стадии и технологии
управленческого процесса. Более того, нашими руководителями решения почти не просчитываются
на реализуемость.
В заключении отметим, что выделенные патологии следует рассматривать в конкретном
историческом контексте, с учётом постоянно эволюционирующей управляемой и управляющей
систем. Следует осознавать невозможность универсальных моделей преодоления этих и других
организационных управленческих патологий. Преодоление данных патологий в долгосрочной
перспективе позволит организации нормально функционировать и развиваться. Новая логика
менеджмента, тенденции развития современных сложных обществ обуславливают необходимость
принципиально новых парадигм для обеспечения политического и экономического развития.
В данном контексте актуализируются слова немецкого писателя и мыслителя Лихтенберга: «Я не
знаю, будет ли лучше, если все изменится, но все должно измениться, чтобы стало лучше».

UN TIMP INTERN
Ciobanu Ion, an. I, BAA
Cond. şt.: conf. univ. dr. Tudor Dumitraş

Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existenţe. Simţim cum totul se schimbă aprig în
noi şi vedem cum tot ce ne înconjoară se naşte, se modifică şi piere, şi oricât de durabil ar fi ceva, totuşi la un
moment dat îşi va afla sfârşitul. În această schimbare neîntreruptă tot ce este a fost viitor şi va fi trecut. Toate
schimbările, transformările se petrec în timp, un moment se întâmplă înaintea altuia sau după acela. În prim
sens tocmai vorbim despre timp, pentru a marca perioada scursă dintre evenimente, sau mediul în care
acestea se petrec. Fiind comun, el se scurge uniform şi continuu, deci nici un moment nu e privilegiat în
raport cu altele, oricât de tare am dori să nu treacă, totuşi clipa splendidă dispare în trecut. Dar subiectiv
resimţim altfel trecerea timpului, în anumite situaţii timpul ne apare ca o scurgere fie mai accelerată, fie mai
lentă. Odată ce curge în mod egal, el şi este măsura sensibilă a oricărei durate, acţiuni şi de obicei, în loc de
timp adevărat în comunicaţia indivizilor circulă: secunda, minutul, ora, luna, anul. Sau poate ar trebui să
concepem sensul de timp sub forma utilizării sensului de eroare, eşec având înţelesul de prostie. Prostia este
efectul produs de coordonarea (conştientizată sau inconştientizată) nedeplin a acţiunilor în interacţiuni. Totul
se petrece interdependent trecerea, transformarea, aspirarea sunt generate în întregime tot de elemente supuse
acestor condiţii. Limita are nevoie de continuitate, de aceea există obsesia omului faţă de timp. Prostia este
sursa prealabilă de existenţă a timpului, ea este un timp intern care se manifestă periodic şi dependent de
conştient sau inconştient, atunci ar exista viziunea de timp sub dualitatea aspectuală a sa. Ştiind că
extensivitatea ei şi rapiditatea circulaţiei produce avântul de degradare a raţiunii. Fiecare percepe ce nu

187
percepe altul, faci ce te inspiră şi ce vrei, ca mai apoi nevrând să faci şi ce nu vrei. Dar individul e singurul
discipol potenţial de stopare a haosului ierarhic prin singurul simbol al elucidării – conştiinţa. Odată ce o
producem, ne încadrăm într-un alt timp şi e necesar de diferenţiat timpul intern, prostia, de cel generat prin
simplul motiv – manifestarea fazelor de accelerare sau întârziere faţă de coordonare. Timpul se
caracterizează prin durată la fel şi prostia, fiind un timp intern, îşi are o durată a secţiunilor ei: încadrarea în
situaţie – se manifestă devierea stabilităţii sau inadmisibilitatea ezitării de încadrare în ambiţie; aplicarea sau
coordonarea acţiunilor – gesticularea verbală sau corporală în scopul producerii rezultatului preconizat;
producerea efectului – invers rezultat, obţinerea regresului, în unele cazuri a stării fictive de slavă; faza
regretului – pulsat de soluţia care nu opune rezistenţă celei stupide aplicate deja; căpătarea sau sporirea
stratului de inteligenţă – este cea de-a cincea fază. Concretizând realitatea, diferenţiem două lumi: idealul
ordinii şi haosul dezordinii. Dacă ar exista o ordine, ar exista o ambianţă perfect ideală în care nu există nici
inovare, nici perfecţionare şi nici aspirare intelectuală, timpul nu ar avea valoare, totul s-ar fi petrecut intact
şi similar, la fel şi în cazul unei dezordini ar fi posibil doar acceptarea dezechilibrului, a confruntărilor ar fi
un haos. Astfel pentru a preţui cronologia şi pentru o perfecţionare potenţială, intelectuală e necesar existenţa
celor două timpuri: intern şi general, haos şi ordine. Doar îmbinate şi conştientizate vor produce ceva spre ce
tinde fiecare individ, într-un sens fiecare moment e dependent de ceva, pentru că acel ceva a fost predispus
să creeze momentul. Pentru a ne da bine seama de importanţa prostiei, cel mai ferm exemplu este ciclicitatea
într-o economie, la fel cum există recesiunea, relansarea, expansiunea, la fel şi viaţa ne este structurată pe
ipostazele date, ele reprezentând o manifestare normală de acăpărare a experienţei, de dezvoltare intelectuală,
de evitare a precedentului profan în circumstanţe restrânse sau imposibilitatea succesiunii dificultăţilor.
Prostia e latura omului fără de care el nu s-ar perfecţiona. Timpul intern (prostia) e necesar pentru a-l evita.
Fiecare tinde spre evitare pe baza abilităţilor conceptuale sau abilităţilor practice, dar baza o constituie
atingerea respingerii timpului intern, care-şi va schimba ipostaza când dezordinea se va transforma în ordine.
Descendentul este produs de epuizarea coordonării pe deplin a acţiunilor totale, ascendentul reprezentând
concentrarea moral intelectuală şi fizică în scopul producerii progresului spiritual sau raţional. În prim sens
prostia este timpul în care dependenta de conştiinţă e legată de sentimentul supravieţuirii. Fiecare îşi are
stilul său, un stil manevrat de prostia timpului... Atingerea respingerii poate deveni posibilă:
1. „Efectul poate deveni perfect când forţa intelectului depăşeşte starea intactă a acţiunii atenţiei”.
2. „Pentru a găsi soluţia fără situaţii, e necesar de creat momentul în care situaţia să fie lipsită de
soluţii”
3. „Precauţia în a fi convins e mai esenţială decât efortul depus de cel ce convinge”

188
20. CONTABILITATE
ŞI AUDIT

189
 PARTICULARITĂŢILE CONTABILITĂŢII OPERAŢIUNILOR
DE PRELUCRARE ÎN LOHN
Banaga Maxim, an. IV, CON
Cond. şt.: asist. univ. I. Ţugulschi

Contractul de prelucrare în Lohn este un acord de voinţă între un prestator de servicii şi un beneficiar,
prin care prestatorul se obligă să prelucreze materiile prime şi materialele beneficiarului corespunzător cu
documentaţia şi prescripţiile tehnice ale acestuia, iar beneficiarul se obligă să-i pună la dispoziţie materiile
prime necesare şi să-i plătească remuneraţia.
În contextul comerţului internaţional, operaţiunile de prelucrare în Lohn se efectuează prin intermediul
următoarelor regimuri vamale:
- regim de perfecţionare activă;
- regim de perfecţionare pasivă.
În Republica Moldova, forma cea mai răspândită este cea de perfecţionare activă prin care mărfurile
străine sunt supuse unor operaţiuni de transformare sau prelucrare pe teritoriul vamal al RM, iar apoi sunt
scoase din regimul vamal sub forma unor produse compensatoare. Ca urmare a faptului că forţa de muncă
este ieftină în raport cu celelalte ţări europene, în ţara noastră acest sistem a căpătat o mare amploare, mai
ales în industria confecţiilor şi în cea a încălţămintei. Totodată, trebuie menţionat faptul că, conform
Strategiei de promovare a exportului pe anii 2002-2005 (MO nr. 21 din 05.02.2002), peste 90% din exportul
acestui sector pe pieţele din Occident constă în servicii Lohn.
Avantajele regimului de perfecţionare activă (prelucrare în Lohn):
scutirea de plata taxelor vamale şi de TVA (drepturi de import) pentru acest tip de operaţii (sistem
suspensiv), cu excepţia unor categorii de mărfuri specificate prin lege (art. 57 lit. a), Cod Vamal
RM);
pentru acele categorii de mărfuri care se încasează drepturile de import este prevăzut sistemul cu
restituire (art. 57 lit. b) , Cod Vamal RM);
serviciile de perfecţionare activă prestate de întreprinderile industriei uşoare sunt impozabile cu
TVA la cota 0% (art. 104 lit. g), Cod Fiscal RM);
transferul capacităţilor de producţie din ţările dezvoltate în ţările cu costuri de producţie mai mici;
angajarea integrală a capacităţilor de producţie;
ocuparea forţei de muncă;
cunoaşterea noilor tendinţe în materie de modă şi design fără investiţii mari;
executarea comenzilor din străinătate facilitează organizarea mai bună a producţiei şi a logisticii.
Dezavantajele regimului de perfecţionare activă:
veniturile obţinute din contractele de Lohn sunt mici (producătorul rămâne dependent de beneficiarii
care îi aduc comenzi; din preţul unui produs, 10% îi revine producătorului);
Lohnul – „un rău necesar”, pentru că în multe cazuri reprezintă singura variantă pentru
retehnologizare şi investiţii sau, fără comenzi (chiar şi cu profituri reduse), fabrica şi-ar fi închis
porţile.
Categoriile de mărfuri pentru care se aplică numai regimul vamal de perfecţionare activă cu restituire
conform art. 28 lit. (m) Legii privind tariful vamal şi art. 103 (3) al Codului Fiscal sunt: mărfurile supuse
accizelor, carnea de bovine, carnea de porcine, carnea de ovine sau caprine, laptele şi smântâna din lapte,
feculele de cartofi şi zahărul brut din trestie de zahăr etc.
Particularităţile contabilităţii de către prelucrător a operaţiunilor de prelucrare în cadrul regimului vamal
de perfecţionare activă sunt următoarele:
- beneficiarul serviciilor de prelucrare în Lohn îşi păstrează dreptul de proprietate asupra materiei
prime, astfel prelucrătorul trebuie să înregistreze materiile prime la un cont extrabilanţier: 922
„Materiale primite spre prelucrare”;
- de asemenea, produsele finite (compensatoare) rezultate din prelucrare nu sunt obiectul dreptului de
proprietate a prelucrătorului şi sunt contabilizate la contul extrabilanţier 921 „Valori în mărfuri şi
materiale primite în custodie”;
- în cazul când contractul prevede ca prelucrătorul să suporte cheltuielile privind taxa pentru proceduri
vamale, atunci aceste cheltuieli sunt reflectate la contul 813 „Consumuri indirecte de producţie”
deoarece în mod normal ele se includ în valoarea mărfurilor;

190
 - toate consumurile privind prestarea serviciilor de prelucrare în Lohn sunt reflectate la contul 811
„Producţia de bază” conform prevederilor S.N.C. nr. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor”.
În continuare, vom analiza situaţia când prelucrătorul reţine o parte din produsele finite în calitate de
remuneraţie pentru serviciile prestate atât în cadrul sistemului suspensiv, cât şi a sistemului cu restituire a
drepturilor de import (TVA şi Taxe Vamale).
1. SISTEM SUSPENSIV
Exemplu 1.Să presupunem că o întreprindere italiană încheie un contract de prelucrare în Lohn cu SA
„Succes” prin care se stipulează că SA „Succes” va primi 2 tipuri de materii prime A – 4 000 kg (30 lei/kg)
şi B – 3 000 kg (50 lei/kg), pentru a fabrica produsele X – 2000 buc. şi Y–3000 buc. Din acestea se reţin 141
buc. de produs X şi 140 buc. de produs Y.
În conformitate cu Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale, SA „Succes” este obligată să achite
drepturile de import pentru materiile prime neutilizate conform destinaţiei vamale, adică pentru materiile
prime A şi B care au fost folosite pentru fabricarea a 141 buc. de produs X şi a 140 buc. de produs Y.
Conform datelor din contabilitatea managerială SA „Succes”, materia primă A se regăseşte în produsul
X – 1800 kg, materia primă A se regăseşte în produsul Y – 2100 kg, materia primă B se regăseşte în produsul
X – 1400 kg, materia primă B se regăseşte în produsul Y – 1560 kg. Conform metodei cheii cantitative
stabilite de Regulamentul privind destinaţiile vamale determinăm cantitatea materiilor prime A şi B care au
fost utilizate pentru fabricarea a 141 buc. de produs X şi a 140 buc. de produs Y:
A= {4000 / (1800 + 2100) } * (1800*141/2000 +2100*140/3000) =1,02564102564* (126,9 + 98)=230,67 kg
B= { 3000 / (1400 + 1560) } * (1400 *141 / 2000 + 1560 * 140 /3000 )=1,0135135* (98,7+72,8)= 173,81 kg
Determinăm Taxele vamale care trebuie achitate Serviciului Vamal:
A: 230,67 kg *30 lei/kg *0,5%=6920,1*0,5%=34,60 lei
B. 173,81 kg *50 lei/kg *0,5%=8690,5*0,5%=43,45 lei, TOTAL = 78,05 lei
Determinăm TVA care trebuie achitată Serviciului Vamal:
A: (6920,1+34,60)*20%=1390,94 lei
B: (8690,5+43,45)*20%=1746,79 lei TOTAL = 3137,73 lei
La transferul mijloacelor băneşti pentru drepturile de import se va întocmi formula:
Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt” 3215,78 lei (3137,73+78,05)
Ct 242 „Conturi curente în valută naţională” 3215,78 lei (3137,73+78,05)
Calcularea TVA aferentă materiilor prime utilizate pentru fabricarea produselor:
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” 3137,73 lei
Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt” 3137,73 lei
Calcularea Taxei vamale aferentă materiilor prime utilizate pentru fabricarea produselor compensatoare:
Dt 217 „Mărfuri” 78,05 lei
Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt” 78,05 lei
2. SISTEM CU RESTITUIRE.
Specific pentru acest sistem este faptul că întreprinderea prelucrătoare achită drepturile de import la
introducerea materiilor prime pe teritoriul vamal al RM, iar la scoaterea produselor finite întreprinderea
poate pretinde la restituirea taxelor achitate.
Restituirea TVA care a fost achitată la importul materiilor prime pe teritoriul vamal al R.M. are loc în
baza Regulamentului Serviciului Vamal privind restituirea sumelor TVA.
Exemplu 2. În baza datelor din exemplul precedent, vom determina suma TVA aferentă restituirii în
cazul când se aplică sistemul cu restituire.

Tabelul 1
Calculul sumei TVA destinate restituirii

TVA
Mărfurile străine folosite în procesul
Mărfurile străine, destinate perfecţionării active spre
perfecţionării active
restituire
Nr. DV Suma Suma TVA
Nr. Denum. Denum.
la Cantitatea 1 TVA Cantitatea 2 la cantitatea
autorizaţiei mărfii mărfii
import achitată mărfurilor folosite
65402 1596 A 4 000 24 120 A 3 900 23 517 23 517

TVA spre restiruire = (TVA achitată) * (Cantitatea 2) / (Cantitatea 1) =24 120*3 900/4 000= 23 517

191
 La achitarea în prealabil la buget a TVA se va întocmi următoarea formulă contabilă:
Dt 229 „Alte creanţe pe termen scurt” 24 120 lei
Ct 242 „Conturi curente în valută naţională” 24 120 lei
Calcularea TVA din valoarea materiilor prime destinate regimului de perfecţionare activă conform
Declaraţiei Vamale de Import:
Dt 226 „Creanţe preliminate” 24 120 lei
Ct 229 „Alte creanţe pe termen scurt” 24 120 lei
Înregistrarea spre restituire a sumei TVA aferentă materiei prime prelucrate:
Dt 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” 23 517 lei
Ct 226 „Creanţe preliminate” 23 517 lei
Restituirea TVA din contul bugetului de stat la contul curent:
Dt 242 „Conturi curente în valută naţională” 23 517 lei
Ct 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul” 23 517 lei

Trebuie menţionat faptul că întreprinderea prelucrătoare poate cere restituirea TVA pentru materiile
prime în conformitate cu Regulamentul Serviciului Vamal, iar restituirea TVA pentru prestarea serviciilor de
prelucrare în Lohn impozabile cu TVA la cota 0% conform Instrucţiunii privind restituirea TVA aprobată
prin ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
În urma analizei celor două sisteme ale regimului de perfecţionare activă, am observat că sistemul suspensiv
este mai avantajos pentru prelucrător din motiv că întreprinderea nu este nevoită să disloce pe durata ciclului de
producţie mijloace băneşti pentru achitarea drepturilor de import (TVA şi Taxe vamale). Sperăm că în viitor
întreprinderile din R.M. vor dispune nu numai de forţă de muncă ieftină şi se vor transforma din prestatori de
servicii de prelucrare în Lohn în beneficiari de servicii (regim de perfecţionare pasivă).

Bibliografie:

1. Codul Fiscal (MO nr.62 din 18.09.1997)

2. Codul Vamal (MO nr. 160-162 din 23.12.2000)
3. Legea privind tariful vamal (MO nr. 40 din 07.05.98)
4. Regulamentul de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul vamal al RM (MO nr.157-160
din 25.11.2005)
5. Regulamentul Serviciului Vamal privind restituirea sumelor taxei pe valoarea adăugată în cazul
exportului produselor rezultate din prelucrare la perfecţionare activă (MO nr.138-146 din
13.08.2004)
6. Instrucţiunea privind restituirea TVA aprobată prin ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat
nr.188 din 17.11.2005 (MO nr. 1-4 din 6.01.2006)
7. L. Istrati şi A. Nederiţa. Учет и налогооблажение операций с давалъческим сыръем, Revista
„Contabilitate şi Audit”, 1999, nr. 9.
8. V. Bucur, V. Ţurcanu şi A. Graur, Contabilitatea impozitelor, Chişinău, 2005.
9. Adrian Ţăran-Moroşan Abordări conceptuale privind evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a
operaţiunilor de Lohn, revista „Gestiunea şi contabilitatea firmei”, nr. 11-12, 2003.

FILANTROPIA ŞI SPONSORIZAREA:
CONTABILITATE ŞI IMPOZITARE
Mihaila Anastasia, an. III, CON
Cond. şt.: dr. conf. univ. Anatol Graur

Perioada actuală se caracterizează prin creşterea rolului sectorului noncomercial. Activitatea acestuia se
caracterizează prin primirea unor mijloace cu titlu gratuit şi acordarea acestora în interes public, care poate fi
definită diferit: sponsorizare, filantropie sau donaţie, având la bază numeroase acte normative.
Legea Republicii Moldova cu privire la filantropie şi sponsorizări nr.1420-XVdin 31.10.2002 reflectă
noţiunea de activitate filantropică ca un proces de acordare de ajutor material benevol, imparţial şi necondiţionat
sau prestarea de servicii gratuite de către persoane fizice sau juridice pentru o persoană (un grup de persoane), fără
a cere în schimb vreo recompensă, plată sau executare a anumitor obligaţii şi fără a obţine vreun profit.

192
 Activitatea de sponsorizare se desfăşoară de către persoane fizice şi juridice benevol, la solicitare, şi
constă în acordarea de mijloace financiare sau de alte bunuri pentru susţinerea unor acţiuni de interes public.
E de menţionat faptul că Codul civil nu prevede noţiunile de sponsorizare şi filantropie, însă acestea două
sînt aliniate noţiunii de donaţie care, conform art. 827 al Codului civil, reprezintă o tranzacţie prin care partea
(donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).
În practica economică, în funcţie de modul de acordare, de participanţii la tranzacţie şi caracterul
operaţiilor, filantropia şi sponsorizarea poate fi abordată diferit.
În cazul în care filantropia are un scop de susţinere şi ajutorare a unor pături ale populaţiei (cetăţeni) sau
susţinerea unor asociaţii obşteşti (ale orbilor, surdomuţilor), instituţiilor sociale şi alte organizaţii, atunci ea
se consideră donaţie, perfectându-se un contract de donaţie.
Noţiunea de sponsorizare este definită şi în Legea cu privire la publicitate nr. 1227 – XIII din 27.06.97
care o tratează ca tranzacţie care poate fi efectuată în scopul desfăşurării publicităţii în favoarea sponsorului,
tratându-se ca o operaţiune de barter cu caracter comercial. În situaţia dată sponsorizarea nu mai este o
donaţie, dar o activitate comercială şi se încheie un contract de reclamă.
Participanţii la activităţile de filantropie, sponsorizare şi de donaţie sunt: filantropul, sponsorul,
donatorul şi în cele din urmă beneficiarul. Legile menţionate mai sus prevăd în mod diferit calitatea de
filantrop şi beneficiar, aceştia fiind persoanele fizice sau juridice care, indiferent de forma de proprietate şi
gospodărire, fac donaţii de binefacere, de susţinere sponsorială. Beneficiar al susţinerii sponsoriale poate fi
orice persoană juridică, care nu urmăreşte obţinerea de profit şi orice persoană fizică care desfăşoară sau
urmează să desfăşoare activităţi în scopurile prevăzute de art.3 al Legii cu privire la filantropie şi
sponsorizare. O abordare specială cu privire la beneficiar prevede Codul Fiscal prin articolele 51 şi 52.
Donaţiile pot fi clasificate după mai multe criterii: forma de acordare, perioada de acordare, valuta în
care se exprimă donaţiile, care influenţează modul de contabilizare şi impozitare.
Donaţiile pot fi efectuate atât în formă bănească, cât şi nebănească.
Astfel că, în cazul unei donaţii sub formă bănescă la sponsor/filantrop se va debita contul 722
„Cheltuieli ale activităţii financiare” şi se vor credita conturile de mijloace băneşti sau 227 „Creanţe pe
termen scurt ale personalului”. Însă, la beneficiar pot apărea două cazuri, deoarece în calitate de beneficiari
poate fi o întreprindere cu activitate de antreprenoriat, precum şi o întreprindere necomercială. Astfel, la
întreprinderea cu activitate de antreprenoriat se vor debita conturile de mijloace băneşti şi se va credita
contul 622 „Venituri din activitatea financiară” sau 342 „Subvenţii pentru întreprinderile de stat”. La
întreprinderile necomerciale se vor debita din nou conturile de mijloace băneşti şi se va credita 423
„Finanţări şi încasări cu destinaţie specială”.
În cazul în care donaţia a fost efectuată în formă nebănească, sponsorul/filantropul va casa valoarea de
bilanţ a activelor prin debitul conturilor 714 „Alte cheltuieli operaţionale”, 721 „Cheltuieli ale activităţii de
investiţii” şi va credita conturile 111 „Active nemateriale”, 123 „Mijloace fixe”, 211 „Materiale”, 213
„Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 216 „Produse”, 217 „Mărfuri”. Deoarece se donează active
materiale, precum şi nemateriale sponsorul/filantropul casează uzura (amortizarea) acumulată.
Beneficiarul, în cazul întreprinderii comerciale, va debita conturile de active primite de la filantrop şi va credita
conturile 622 „Venituri din activitatea financiară” sau 342 „Subvenţii pentru întreprinderile de stat” – la utilizarea
metodei capitalului conform SNC „Contabilitatea subvenţiilor şi publicitatea informaţiei aferente asistenţei de stat”.
La întreprinderea necomercială la fel se vor debita conturile de active şi se va credita contul 423 „Finanţări şi încasări
cu destinaţie specială”. Donaţiile în valută străină pot genera apariţia diferenţelor de curs valutar.
Organizaţiile care acordă ajutor de binefacere sau sponsorizare şi organizaţiile care beneficiază de ajutor
filantropic sau sponsorizare după expirarea anului fiscal urmează să prezinte dări de seamă organului fiscal
teritorial despre sumele acordate şi utilizarea acestora. Trimestrial, odată cu prezentarea dării de seamă
fiscale, donatorul filantropic/sponsorul va remite organului fiscal teritorial lista contractelor de donaţie
filantropică/contractelor de sponsorizare încheiate şi copiile acestora.
Sub aspectul impozitării, conform articolului 42 al Codului Fiscal, orice persoană care face donaţie se
consideră ca persoană care a vândut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui
valorică ajustată şi preţul lui de piaţă la momentul donării. Suma cheltuielilor de filantropie se limitează la
10% şi este acceptată spre deducere ca suma cea mai mică dintre cheltuielile efectuate efectiv şi produsul
venitului impozabil la raportul 10%/110%. Suma cheltuielilor de filantropie şi sponsorizare se reflectă în
anexele 1 D şi 2D ale Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.
În viziunea noastră, modificarea legislaţiei în acest domeniu este necesară prin ridicarea pragului de
deductibilitate din impozitul pe venit, pentru cheltuielile de sponsorizare şi filantropie, să nu mai fie însoţit
de alte condiţii restrictive. În momentul de faţă, efectele Codului Fiscal duc la situaţia în care numai agenţii
economici semnificativi pot efectua sponsorizări, cu un minim de profitabilitate.

193
 PROIECTELE DE CO-BRANDING. VALOAREA ŞI CONTABILIZAREA
Munteanu Ivan, an. III. CON
Cond. şt.: conf. univ. Elena Cechina
Problema:
1. Problema determinării valorilor categoriilor de active nemateriale, generate de crearea de parteneriate
strategice dintre companii.
2. Contabilizarea valorii co-brandurilor create dintre companii.
Necesitate: Determinarea dimensiunii reale a business-ului; Stabilirea valorii reale de uzură a brandurilor
pentru scopuri fiscale
Termeni-cheie:
Brand – Viziune Marketing: Percepţia clienţilor faţă de produse şi compania în sine. Viziune Contabilitate:
Beneficiul net şi avantajul absolut de piaţă care în timp determină creşterea afacerii.
Co-Branding: Combinaţie de branduri complementare care determină un efect multiplicator afacerii implicate.
Realizat prin parteneriate dintre companiile deţinătoare de brand-uri. Orientat spre: creşterea vânzărilor,
diminuarea cheltuielilor de marketing, lărgirea bazei de clienţi, suport reciproc durabil în relaţiile cu clienţii,
mişcări strategice.
Pentru a face evaluarea co-brandului este prioritar de cunoscut: Conţinutul Mixului: Brand A+ Brand B = ?,
Scopul Parteneriatului, Componentele (mărcile comerciale, know-how, Brand A + Brand B, Afacerile ca Brand,
Orice combinaţie din cele enumerate). Totodată, care este scopul evaluării:
- Tehnic: Valoarea finală: va fi inclusă în bilanţul contabil, rapoartele financiare, va determina mărimea
impozitului, determină indicatorii economici.
- Comercial: Valoarea finală necesară managementului pentru: eficientizarea activităţii de marketing,
definirea de strategii, analiza comparativă.
Studiu de Caz: ISIC Moldova (implementat STM Acord www.stm-acord.md) – prezintă problemele şi
soluţii potenţiale privind determinarea şi contabilizarea valorilor (co-brandului) creat de implementarea
proiectului de ID-Cardului studenţesc. Acesta include: card cu reduceri, card bancar, cartelă preplătită, card de
acces prin bară-cod.
Date ISIC Moldova: 3 companii emitente, 3 000 de posesori versus 100 000 potenţial segment, 60 de
reduceri versus 500 potenţiale
Investiţii ISIC – STM Ce prevede co-branding-ul
Acord Investiţii partenere
• Promovare masivă • Reducere studenţi
Rezultate • Cross-promovare
• Ţintă: xx% studnţi Rezultate • Creşterea vânzărilor
• Tehnici de comunicare • Instruire personal
• Creşterea vânzărilor • Loialitate
• Creşterea număr carduri • Promovare
• Creşterea valoarea ISIC • Imagine
• Valoare Co-Brand

Problemele cu care se confruntă STM Acord:

- Valoarea co-brandului realizat dintre ISIC şi compania partener.
- Separarea valorii acestuia de alte active nemateriale (mărci comerciale, know-how).
- Monitorizarea segment, impactul consumatorilor asupra campaniilor promoţionale, evoluţia încasărilor
- partenerului. Contabilizarea valorii co-brandului.
- Urmărirea valorii co-brandului în timp. Stabilirea valorii uzurii co-branding-ului.
Necesitatea soluţionării problemelor enumerate:
Se va cunoaşte „Preţul” afacerii conduse; Beneficii fiscale; Stabili sursa de creştere a companiei; Orientarea
strategică; Vinde mai mult şi mai des actualilor consumatori; Obţine clienţi de la companiile concurente;
Transformă din non-clienţi în clienţi.
Plan pentru soluţionarea problemei determinării şi contabilizarea valorilor în proiectul de co-branding
ISIC – Moldova:
- Analiza situaţie curente.
- Planificarea acţiunilor.
- Implementarea soluţiei de contabilizare.
- Monitorizare şi control.În baza unui sondaj destinat specialiştilor în domeniul contabilităţii, auditului
managementului şi marketingului enumer cele mai relevante date: 80 % – cunosc termenul de Brand, 50 % –

194
termenul de Co-Brand. 45% susţin că cheltuielile orientate spre creşterea valorii produsului, cifrei de vânzări
trebuie considerate ca investiţii. Clar au identificat beneficiile co-branding-ului. 45% consideră că prin evaluare se
va reflecta imaginea reală a afacerii. Astfel, în baza acestor rezultate şi cercetării făcute, am ajuns la următoarele
concluzii:
În mod evident, neutilizarea completă a potenţialului proiectelor de co-branding este de a plasa mijloace băneşti în
conturi fără perceperea de dobânzi, adică compania va avea asemenea active ca brandurile ce vor fi sub-utilizate.
Cea mai bună practică este de a identifica strategii care vor furniza oportunităţi de creştere şi de a crea unele
noi, a comunica strategiile jucătorilor-chei prin prezentarea imaginii reale a patrimoniului companiei şi a
potenţialului business-ului, pentru a câştiga avantaje nete.
Odată ce managementul unei companii se focusează pe liniile de branduri şi pe crearea de relaţii de co-
branding, acesta poate juca un rol important pentru identificarea şi dezvoltarea potenţialului brandurilor.
În jurul acestor idei expuse, consider că nu este nici o îndoială că nu există discordanţe dintre domeniul
marketingului şi cel al contabilităţii, în mod special faţă de proiectele co-branding.
Recomandările pe care eu le lansez sunt: Completarea legislaţiei în vigoare; Adaptarea legislaţiei la
necesităţile reale ale afacerilor; Preluarea experienţei companiilor străine.

ПРОБЛЕМЫ УЧЕТА НДС В СТРОИТЕЛЬНЫХ ОРГАНИЗАЦИЯХ

Новицкая Н., IV курс
доктор экономики, сертифицированный аудитор
конференциар кафедры «Бухгалтерский учет и аудит», Л.Г. Лапицкая
С учетом того, что работы по капитальному строительству осуществляются в течение долгосрочного
периода, а также с учетом постоянных изменений в налоговом законодательстве у строительных
организаций возникает ряд проблем, связанных с применением налога на добавленную стоимость.
Предлагаю рассмотреть динамику изменений, касающихся обложения налогом на добавленную
стоимость строительных услуг и имевших место за последние семь лет.
20% без НДС 0% 0%

01.07.98 01.01.99 31.12.01 01.02.059 18.11.05

Вступление в Постановление ст. 104 НК РМ изменения в Постановление
силу III раздела Правительства № 675 пункт е) ст. 104 НК Правительства №1148
НК «Налог на «О поддержке
добавленную процесса
стоимость»

Одновременно с введением в действие III раздела Налогового кодекса (НК) работы по строительству
облагались налогом на добавленную стоимость в размере 20% (ст. 93, 95 НК).
В январе 1999 года Постановлением Правительства №675 от 22 июля 1999 года «О поддержке
процесса строительства жилья» был установлен перечень жилых домов, строительные работы по
которым на основании ст. 103 (4) Налогового кодекса, освобождаются от обложения налогом на
добавленную стоимость.
При этом в обязательном порядке подрядчикам следовало отозвать и аннулировать счета-фактуры по
НДС по суммам налога на добавленную стоимость, начисленным ими по работам, осуществленным по
строительству этих жилых домов.
Начиная с 31 декабря 2001 года согласно пункту «е» ст. 104 Налогового кодекса Республики
Молдова работы по строительству жилых домов, осуществляемые ипотечным методом, стали облагаться
НДС по льготной нулевой ставке, таким образом, у строительных организаций появилась возможность
возмещения налога на добавленную стоимость из бюджета. Для этого заказчику необходимо было
получить в Министерстве финансов подтверждение, что строительство данного дома действительно
осуществляется ипотечным методом.
В январе 2005 года произошли изменения в статье 104 Налогового кодекса, согласно которым
работы по строительству жилых домов, в том числе ипотечным методом кредитования, включаемые в
целевые социально- экономические программы жилищного строительства, утвержденные органами
центрального и/или местного публичного управления, облагаются по нулевой ставке. Однако
Постановление Правительства №1148 от 04 ноября 2005 года «О социально-экономической программе
специального назначения в области жилищного строительства» (Постановление) было опубликовано в
Официальном мониторе №154-156 от 18 ноября 2005 года. В течение этого промежутка времени

195
строительные предприятия не знали, какую ставку применять – нулевую или стандартную, имеют ли они
право на возмещение налога на добавленную стоимость?
Рассмотрим с какими проблемами столкнулась строительная организация «Prim*» SRL при
возмещении налога на добавленную стоимость.
На настоящий момент строительная организация «Prim*» SRL осуществляет работы по
строительству четырех домов, из которых три дома включены в социально-экономическую программу и
облагаются по ставке 0%, четвертый дом является домом повышенной комфортности и следовательно
строительные работы по нему облагаются по стандартной ставке.
По состоянию на 1 марта 2006 года сумма налога на добавленную стоимость к зачету, переходящая
из других периодов, составляет 1 447 314 леев. В результате проведенного анализа и соответствующих
расчетов предприятие в апреле-месяце 2006 года имеет право претендовать на 275 765 леев налога на
добавленную стоимость к возмещению. Результаты представлены в таблице №1 «Определение сумм
налога на добавленную стоимость к возмещению».
Таб. №1
Определение сумм налога на добавленную стоимость к возмещению
Стоимость Сумма
Показатели
без НДС НДС
Поставка по стандартной ставке 678 474 135 695
Поставка по нулевой ставке 1 378 825 [275 765]
Приобретение товаров и услуг 921 953 182 535
В том числе НДС:
− уплаченный через текущие счета 166 241
− уплаченный иначе, чем через текущие счета -
− неоплаченный 16294
Переходящий зачет НДС с предыдущего периода 1 447 314
В том числе:
− уплаченный через текущие счета 1 345 297
− уплаченный иначе, чем через текущие счета -
− неоплаченный 102 017
Превышение НДС от приобретения над НДС от поставок 1 494 154
Сумма НДС, оплаченная через текущий счет 1 511 538
НДС к возмещению 275 765
НДС, подлежащий к отнесению на зачет в следующий налоговый период: 1 218 389
− уплаченный иначе чем через текущие счета 1 069 532
− неоплаченный -
− уплаченный через текущий счет 148 857

Вместе с тем есть одно «но!» В Постановлении сказано, что в целях создания резерва квартир
для обеспечения жильем лиц, пострадавших в результате стихийных бедствий, а также социально-
незащищенных слоев населения, заказчики жилых помещений, строительные работы по которым
облагаются по льготной нулевой ставке, должны заключить с Агентством регионального развития
добровольный договор о передаче 10% квартир от построенного жилья. В свою очередь Агентство
должно передать ГГНИ перечень домов, по которым заключены контракты для возможности их
налогообложения согласно пункту е) ст. 104 Налогового кодекса.
Есть еще один момент: к возмещению можно запрашивать лишь сумму налога на добавленную
стоимость, оплаченную через текущий счет. На дату составления Декларации по НДС предприятие
еще не оплатило часть налога на добавленную стоимость отнесенного к зачету, но ведь поставщик
материалов уплачивает в бюджет сумму НДС по поставке в этом же налоговом периоде независимо
от того, рассчитался с ним поставщик или нет. В этом случае предприятие не может претендовать на
всю сумму налога на добавленную стоимость, отнесенную на зачет.

196
21. CONTABILITATE

197
 CONTABILITATEA ŞI FISCALITATEA
REEVALUĂRII MIJLOACELOR FIXE
Şova Ion, an.V, FIN
Cond. şt.: conf. univ. dr. Lilia Grigoroi

Reevaluarea mijloacelor fixe reprezintă modificarea valorii acestora, care contribuie la modificarea
profitului prin influenţa uzurii, în rezultat, are loc ajustarea venitului impozabil şi, respectiv, a impozitului pe
venit.
Deci, ca urmare, una dintre cele mai frecvente probleme ale contabilităţii mijloacelor fixe o constituie
modul de calcul şi reflectarea diferenţelor din reevaluarea mijloacelor fixe, atât în aspect financiar, cât şi
fiscal ce are un impact direct asupra contabilităţii activelor şi datoriilor amânate privind impozitul pe venit.
Modul de determinare a diferenţelor din reevaluarea mijloacelor fixe şi activelor pe termen lung este
reglementată de prevederile S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” (§ 31-38).
Întreprinderea reevaluează mijloacele fixe şi alte active materiale pe termen lung de sine stătător în cazul
când valoarea de bilanţ a acestora diferă considerabil de valoarea venală. Frecvenţa reevaluării activelor
depinde de gradul modificărilor survenite în valoarea venală a activului respectiv supus reevaluării şi se
determină autonom de întreprindere. Diferenţele din reevaluare influenţează valoarea de intrare a activelor
reevaluate, suma uzurii acumulate şi ajustează respectiv mărimea capitalului propriu în contul de pasiv 341
„Diferenţe din reevaluarea activelor pe termen lung”. Diferenţele respective se constată în componenţa
capitalului propriu pe perioada ţinerii la evidenţă a mijlocului fix, şi numai la ieşirea acestuia ele se atribuie
la venit sau cheltuieli cu reflectarea lor în Raportul privind rezultatele financiare.
Sub aspect fiscal, Conform Codului Fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24.04.97 se
recomandă efectuarea reevaluării mijloacelor fixe la finele fiecărui cel puţin trei ani de gestiune pentru a
asigura comparabilitatea indicatorilor activităţii întreprinderii, iar modificările valorii de bilanţ a activului ca
rezultat al reevaluării în scopul impozitării nu se constată şi nu influenţează uzura calculată. Prin urmare, §
27 al S.N.C. 12 „Contabilitatea impozitului pe venit” prevede reflectarea impozitelor curente şi amânate
apărute în legătură cu reevaluarea activelor. În acest caz din suma ecartului de reevaluare se calculează
datoria amânată privind impozitul pe venit, iar din suma reducerii valorii mijloacelor fixe – activul amânat
privind impozitul pe venit. La ieşirea mijloacelor fixe sumele ecartului de reevaluare (reducerii) se trec la
venitul (cheltuială) din activitatea de investiţii.
Concomitent, sumele impozitelor amânate, care s-au reflectat anterior asupra micşorării capitalului
propriu, se constată ca creanţe pe termen scurt privind impozitul pe venit, iar cele care s-au reflectat asupra
majorării capitalului propriu ca datorie curentă privind impozitul pe venit.
Pentru a reflecta o imagine reală a patrimoniului întreprinderii, acesta este obligat să reflecte corect
diferenţele din reevaluarea mijloacelor fixe şi contabilizarea acestora în componenţa veniturilor şi
cheltuielilor în aşa fel, ca ele să nu afecteze rezultatele financiare contabile şi obligaţia fiscală. Principalele
dificultăţi în cadrul întreprinderilor apar în momentul calculării sumei uzurii acumulate la data reevaluării,
coeficientul modificării valorii obiectului după reevaluare, valoarea de bilanţ a obiectului după reevaluare.
Aceste greutăţi creează probleme unităţilor economice privind reflectarea calculul datoriilor şi activelor
amânate privind impozitul pe venit şi reevaluarea diferenţelor acestora în legătură cu modificarea cotelor
impozitului pe venit de la an la an.
Actualmente, la ieşirea mijloacelor fixe şi materiale pe termen lung, metoda de decontare şi
contabilizare a diferenţelor din reevaluare în majoritatea cazurilor se efectuează în direcţia recunoaşterii
cheltuielilor.
În scopul înlăturării acestei situaţii negative în condiţiile când modificarea valorii activelor prin uzură se
modifică consumurile (cheltuielile) sugerez calcularea uzurii lunare a diferenţelor în cauză, care în practica
internaţională sunt atribuite la cheltuieli şi venituri, ceea ce nu duce la obţinerea unor cheltuieli sau venituri
fictive.
Consider neargumentate reevaluările economice ale mijloacelor fixe, dacă valoarea de bilanţ a activelor
la momentul majorării acestora nu diferă esenţial de valoarea lor justă, deoarece majoritatea profitului
obţinut suplimentar rămâne la dispoziţia întreprinderii.
Consider neargumentată reevaluarea mijlocului fix în cazul exploatării acestuia după expirarea duratei
de funcţionare utilă, şi această situaţie apare din cauza determinării incorecte a duratei de funcţionare utilă
sau lipsei revizuirii acesteia.

198
 În loc de a reevalua activul este necesar de stabilit corect durata de funcţionare a obiectului şi periodic
de a o revizui, deoarece mijlocul fix reevaluat va prelungi să servească întreprinderii după expirarea duratei
de utilizare din cauza determinării acestei durate eronat şi/sau lipsei reexaminării ei la timp. Prin urmare,
evaluarea mijloacelor fixe uzurabile după expirarea duratei de funcţionare este nefundamentată.
În scopul înlăturării acestei practici negative este raţional ca specialiştii competenţi să determine acest
indicator mai precis şi periodic să fie reexaminat.

PARTICULARITĂŢILE CONTABILITĂŢII MĂRFURILOR

ÎN ALIMENTAŢIA PUBLICĂ
Gherold Dina, an. III, FIN
Coord. şt.: conf. univ. dr. Ruslan Harea
Alimentaţia publică constituie o formă specifică a comerţului, fiind organizată ca un sector cu obiective
distincte; activitatea de bază fiind alcătuită din producerea, comercializarea şi organizarea consumului
preparatelor culinare, dar şi desfacerea mărfurilor procurate pentru vânzarea în aceeaşi stare.
În alimentaţia publică se stabilesc preţuri de evidenţă atât la mărfuri şi materii prime, cât şi la bucatele
preparate. Preţul de achiziţie se formează ca şi în celelalte unităţi comerciale. Specific pentru alimentaţia
publică este că la calcularea preţurilor de vânzare se aplică un adaos comercial suplimentar la produsele
preparate. Deci este un adaos comercial la mărfuri care este aplicat de depozit şi alt adaos comercial
destinat acoperirii cheltuielilor de pregătire a bucatelor. De cele mai multe ori se stabileşte un adaos
comercial comun, care este calculat prin formula:
C= a + b+0.01(a*b) cu: C-cota adaosului comercial comun
a-cota adaosului aplicat la mărfuri
b-cota adaosului aplicat de alimentaţia publică
Calcularea preţurilor în alimentaţia publică se face după normele de consum al produselor pentru
prepararea bucatelor şi articolelor de culinărie, fixate în „Reţetarul bucatelor şi articolelor de culinărie
pentru întreprinderile de alimentaţie publică” adoptat de Ministerul Comerţului.
În caz când materia primă a fost procurată în decursul lunii, la diferite preţuri de achiziţie, atunci, pentru
decontarea valorii produselor se utilizează una din metode: CMP, FIFO, LIFO sau a Preţului mediu
ponderat (preţ fix).
În condiţiile economiei de piaţă, criteriul de bază în stabilirea preţurilor fixe pentru materia primă,
produse finite şi servicii se bazează pe nivelul cererii şi ofertei, de concurenţa existentă, capacitatea de
cumpărare a cumpărătorilor etc.
În aşa caz preţurile sunt relativ stabile, ceea ce permite evitarea întocmirii repetate a fişelor de
calculaţie, reducând astfel munca contabilului.
La depozit
Mărfurile şi materiile prime pot fi păstrate pe partide, pe denumiri, sortimente şi grupe.
Evidenţa pe partide permite fixarea lipsurilor sau surplusurilor îndată după epuizarea partidei,
asigurându-se un control foarte strict asupra integrităţii stocurilor. Din păcate, în acest mod de evidenţă sunt
şi unele părţi negative: se utilizează iraţional suprafaţa de depozitare, se diminuează posibilităţile de operare
a stocurilor, căci informaţia despre stocul unui tip de marfă trebuie acumulată din diferite locuri de păstrare,
adică din diferite partide.
Evidenţa păstrării mărfurilor pe sortimente se ţine de magazioner conform denumirilor, sortimentelor
cantităţii şi preţurilor aplicate la mărfurile aflate în stoc. Fiece procurare de marfă de anumit sortiment se
însumează la cantitatea existentă în stoc a aceluiaşi tip de marfă, astfel mărfurile păstrându-se separate pe
fiecare sortiment.
Contabilitatea sintetică a existenţei şi circulaţiei mărfurilor se face prin intermediul contului 217
„Mărfuri”, cu subconturile:
217.1 „Mărfuri în depozit”
217.2 „Mărfuri în întreprinderile de comerţ cu amănuntul”
217.3 „Ambalaj cu marfă şi gol”
217.4 „Produse şi preparate din alimentaţia publică”
În D 217 se înregistrează primirea mărfurilor. În C 217 se va înregistra ieşirea/transmiterea în producţie
şi/sau realizare a mărfurilor şi materiei prime. Soldul final debitor reflectând mărfurile, materiile prime şi
produsele rămase/aflate în stoc.

199
Contabilitatea mărfurilor şi produselor în secţia de producţie
Produsele se transmit din depozit în secţia de producţie în limita necesităţilor zilnice (reflectate în
„planul-meniu” întocmit de bucătarul-şef)
La efectuarea operaţiei de transmitere a mărfurilor din depozit în secţia de producţie se întocmeşte
următoarea formulă contabilă:
D 217.4 „Produse şi preparate din alimentaţia publică”
C 217.1 „Mărfuri la depozit”.
Este necesar de menţionat că în alimentaţia publică, pentru calcularea costului de producţie nu se
utilizează contul 811 „Activităţii de bază”, dar pentru această funcţie se foloseşte contul 217.4 „Produse şi
preparate din alimentaţia publică”. La cheltuielile de materii prime auxiliare (mirodenii, coloranţi, esenţe,
şerveţele etc.), se eliberează din depozit în baza unui bon de consum sau fişa de ridicare separat. Suma
cheltuită a acestei materii prime nu se include în preţul de vânzare a bucatelor. Cel mai des întâlnite şi
utilizate formule contabile în unităţile de alimentaţie publică sunt:
1. Valoarea mărfurilor primite de la furnizori:
D 217.2 „Mărfuri în întreprinderile de comerţ cu amănuntul”
C 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
2. Valoarea TVA deductibilă (20%) la aprovizionarea cu mărfuri:
D 534.2 „Datorii privind TVA”
C 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”
3. Valoarea mărfurilor primite din secţia de producţie:
D 217.2 „Mărfuri în întreprinderile de comerţ cu amănuntul”
C 217.4 „Produse şi preparate din alimentaţia publică”
4. Adaosul comercial aferent mărfurilor intrate:
D 217.2 „Mărfuri în întreprinderile de comerţ cu amănuntul”
C 821 „Adaos comercial”
5. Încasarea sumelor din vânzare (fără TVA):
D 241 „Casa”
C 611.2 „Venituri din vânzarea mărfurilor”
6. Mărimea TVA la suma încasărilor din vânzări:
D 241 „Casa”
C 534.2 „Datorii privind TVA”
7. Decontarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute:
D 821 „Adaos comercial”
C 217.2 „Mărfuri în întreprinderile de comerţ cu amănuntul”
8. Costurile mărfurilor vândute:
D 711.2 „Costul mărfurilor vândute”
C 217.2 „Mărfuri în întreprinderile de comerţ cu amănuntul”

PROBLEMELE AFERENTE PARTICULARITĂŢILOR CONTABILIZĂRII

REŢINERILOR DIN SALARIUL ANGAJAŢILOR
Puiu Lorica, an. IV, FIN
Cond. şt.: asist. univ. Liliana Jaloba

Sumele plătite angajaţilor se calculează, în funcţie de reţinerile din salariu. În conformitate cu legislaţia
în vigoare din salariile personalului pot fi efectuate următoarele tipuri de reţineri:
• Reţineri fiscale: impozitul pe veniturile persoanelor fizice, care conform art.15 din Codul fiscal se
calculează aplicând cote procentuale progresive.
• Reţineri sociale: 3% în bugetul asigurărilor sociale;
• Reţineri medicale: 2% în fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
• Diverse reţineri la latitudinea întreprinderii: avansurile la salariile acordate anterior; plăţi pentru
cotizaţiile sindicale; reţineri pentru daunele materiale cauzate întreprinderii, comise din vina
lucrătorului şi recunoscute de el etc.
În continuare, vom analiza modul de calcul şi efectuare a reţinerilor din salariul angajaţilor în baza unui
exemplu convenţional.

200
 Exemplu: Să admitem că în luna martie 2006 la întreprinderea „Lora” SRL pentru salariaţii din secţia
administrativă a fost calculat un salariu în mărime de 8000 lei. Contribuţiile de asigurare socială constituie
2080 lei (26 %), prima de asistenţă medicală – 160 lei calculează patronul şi 160 lei – se reţin angajaţilor,
asigurarea socială individuală – 240 lei, impozitul pe venit reţinut – 520 lei.
Pentru salariul calculat angajaţilor se întocmeşte formula contabilă:
Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative” – 8000 lei,
Credit 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 8000 lei;
Concomitent cu calculul salariului la întreprindere apare obligaţia de a calcula contribuţia de asigurare
socială şi medicală. Calculul contribuţiilor de asigurare socială:
Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative” – 2080 lei,
Credit 5331 „Datorii faţă de fondul social” – 2080 lei;
Calculul primelor de asistenţă medicală:
Debit 713 „Cheltuieli generale şi administrative” – 160 lei,
Credit 5353 „Datorii preliminate privind primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ” – 160 lei;
Conform Art.6. – (1) al „Legii BASS pe 2006”, Contribuţia individuală de asigurări sociale de stat
obligatorii se stabileşte în proporţie de 3% din salariu şi din celelalte recompense.
Deşi obligaţia de plată a reţinerilor apare la momentul achitării, este necesar de efectuat calculul acestor
reţineri la momentul calculării salariului, întocmindu-se formula contabilă:
Debit 2275 „Cr. pe termen scurt ale personalului privind alte operaţii” – 240 lei,
Credit 5331 „Datorii faţă de Fondul social” – 240 lei;
La îndreptarea salariului spre plată apare obligaţia de a determina mărimea primei de asigurare medicală
reţinută, care se reflectă astfel:
Debit 5311 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 160 lei,
Credit 5333 „Datorii privind asigurarea medicală” – 160 lei;
Din suma venitului îndreptat spre achitare, de asemenea, se calculează mărimea contribuţiei de asigurare
socială individuală:
Debit 5311 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 240 lei,
Credit 2275 „Cr. pe termen scurt ale personalului privind alte operaţii” – 240 lei;
Impozitul pe venit reţinut din salariu se reflectă prin formula contabilă:
Debit 5311 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” – 520 lei,
Credit 5347 „Datorii privind impozitul pe venit al persoanelor fizice” – 520 lei;
La fel, la momentul îndreptării salariului către plată se reflectă datoria privind asigurarea medicală ce
urmează a fi achitată de către patron, calculată la salariul angajaţilor:
Debit 5353 „Datorii preliminate privind primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală” – 160 lei,
Credit 5333 „Datorii privind asigurarea medicală” – 160 lei;
Contribuţiile la asigurările medicale se transferă lunar, indiferent de faptul dacă s-au plătit sau nu
salariile. Termenul de transferare a contribuţiei la asigurarea medicală şi a contribuţiilor sociale de stat
obligatorii este până la ultima zi a lunii imediat următoare celei de gestiune. Pentru fiece zi de întârziere se
aplică o penalitate în mărime de 0,1% din suma datorată. Trimestrial apare obligaţia de a prezenta darea de
seamă privind primele de asigurare medicală calculate de patron şi reţinute din salariul angajaţilor (forma
MED) şi darea de seamă privind calcularea, utilizarea şi transferarea contribuţiilor la asigurarea socială de
stat. (forma 4BASS).
Jurnal Order pe contul 531 pe luna martie 2006
Sold
Denumirea operaţiei Rulaj debitor Rulaj creditor Sold fin
in
0 533.3 227.5 534.7 241 TOTAL 713 533.1 TOTAL
1. Calculul salariului 0 8000 8000
2. Impozit pe venit 520 520 0
3. Fondul de pensii 240 240 0
4. Asigurarea medicală 160 160 0
5. Achitarea salariului 7080 7080 0
TOTAL 0 160 240 520 7080 8000 0 8000 0

201
 ASPECTE ÎN CONTABILIZAREA IMPORTURILOR
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Grădinaru Elena, an. III, FIN
Cond. şt.: conf. univ. Ruslan Harea

Conceptul de comerţ exterior reprezintă o activitate referitoare la operaţiile comerciale de vânzare-

cumpărare a mărfurilor, schimbul de mărfuri, prestările de servicii efectuate atât în interiorul ţării, cât şi în
afara hotarelor ei. Prin activitatea de comerţ exterior se creează anumite premise pentru valorificarea mai
intensă a potenţialului economic al fiecărei ţări, asigură intrarea de resurse valutare pe teritoriul republicii,
contribuie la echilibrarea balanţei valutare şi formarea disponibilităţilor pentru achitarea mărfurilor,
serviciilor importate şi altor obligaţiuni externe ale republicii, se menţine şi dezvoltă relaţiile republicii cu
ţările din Comunitatea Europeană, cât şi cu alte ţări partenere.
În operaţiile de import de mărfuri se utilizează următoarea formulă:
Costul de intrare al mărfurilor importate = Preţul intern de import + Taxe şi comisioane vamale +
Cheltuielile de transport de la frontieră până la depozit
Preţurile internaţionale externe – se negociază cu partenerii externi şi se înscriu în contractele
încheiate cu acestea. Drept bază juridică pentru întocmirea acestor contracte serveşte Convenţia de la Viena
„Despre contractele de cumpărare-vânzare internaţionale”.
- obiectul contractului; condiţiile de livrare, conform INCOTERMS; cantitatea şi calitatea mărfurilor;
termenele de livrare; preţul mărfii; ordinea şi forma decontărilor etc.
Documentele caracteristice operaţiilor de import sunt:
Documentele însoţitoare de marfă, documente de transport şi asigurare, documente de depozitare –
actul de primire a portului maritim, a depozitului fiscal, documente de decontare – factura fiscală cu
utilizarea TVA Contul – factură; Cambia de transfer (переводной вексель) etc., documente bancare –
Cecul; Dispoziţia de plată; Acreditiv; Dispoziţia de incaso etc., documente vamale – Declaraţia vamală;
documente de reclamaţii, alte documente.
Importul de mărfuri poate avea loc prin expediere directă sau intermediar
Expedierea directă –este cea mai frecvent întâlnită modalitate, deoarece reprezintă cea mai mică
valoare venală pentru marfă sau serviciul importat, prevede ca importatorul ridică mărfurile de la depozitul
furnizorului extern şi importatorul suportă cheltuielile de transport şi cele vamale, astfel cumpărătorul
(importatorul) va reflecta operaţiile care urmează în exemplul de mai jos
Exemplu: la expedierea directă. Unitatea de comerţ importă mărfuri la valoarea contractuală cu 10 000$
curs valutar la data apariţiei datoriei 11,8 lei = 1$, iar la data achitării 12,2 lei = 1$. Cheltuielile achitate de
cumpărător:
a) achitarea în valută:
servicii de transport până la vamă incluse în valoarea vamală = 200$ la curs de 11,8 lei; la achitarea
serviciilor de transport 1$ = 12,2 lei, taxa vamală = 50$ × 11,8 lei, proceduri vamale = 30$ × 11,8 lei;
b) achitarea în lei:
taxa vamală 5551 lei, procedurile vamale 278 lei, inclusiv TVA.
1. Valoarea vamală = 10 000 × 11,8 + 200 × 11,8 + 50 × 11,8 + 30 × 11,8 + 5551 + 232 (278 – TVA) =
127 087 lei, TVA la valoarea vamală = 127 087 × 0,2 = 25 417,40 lei;
2. Cheltuielile achitate în valută străină:
D 217 C 243 (227) 944 lei [(50 + 30) × 11,8]
3. Cheltuielile efectuate în valută naţională:
a) taxa vamală (achitată la vamă) D 217,C 227, 532 (242) 5551
b) procedurile vamale achitate în prealabil:
D 229 D 217 232 lei C 242 278 lei D 5342 46 lei C 229 278 lei
4. Se înregistrează TVA de la valoarea vamală:
D 5342 C 539 29 529,40 lei
5. Se achită TVA calculat de la valoarea vamală:
D 539 C 242 29 529,4 lei
6. Primirea mărfurilor de la furnizorii externi:
D 217 C 521 140 760 lei [(10 000 + 200) × 11,8]
7. Achitarea datoriei faţă de furnizor şi organizaţia de transport străine:
D 521 C 523 144 840 lei [(10 000 + 200) × 12,2]

202
PROBLEMELE FISCALE AFERENTE REPARAŢIEI MIJLOACELOR FIXE
Negru Eduard, an. V, FIN
Cond. şt.: conf. univ. dr. Lilia Grigoroi

În contabilitate cheltuielile privind reparaţia mijloacelor fixe se contabilizează în conformitate cu

prevederile SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” şi pot fi constatate ca:
- consumuri sau cheltuieli ale perioadei în care au apărut, în funcţie de destinaţia de utilizare a
mijloacelor fixe, dacă scopul reparaţiei a fost de a păstra sau a restabili posibilitatea obţinerii de la
acestea a avantajelor (profitului) economice evaluate iniţial.
- capitalizare, dacă ca urmare a efectuării reparaţiei s-au majorat şi îmbunătăţit caracteristicile tehnice,
tehnologice, funcţionale, calitative, a crescut durata de funcţionare utilă a mijloacelor fixe în
comparaţie cu parametrii existenţi sau planificaţi. Însă o atare capitalizare se efectuează numai în
limitele care nu depăşesc valoarea de recuperare a mijlocului fix. Diferenţa cu care suma
cheltuielilor de reparaţie depăşeşte suma de recuperare se raportează la cheltuielile perioadei de
gestiune.
În conformitate cu legislaţia fiscală, cheltuielile de reparaţie suportate se permit spre deducere astfel:
- dacă cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal pentru reparaţia mijloacelor fixe proprii nu
depăşesc 10% din baza valorică a categoriei respective de proprietate (determinată fără a lua în
considerare schimbările de pe parcursul anului fiscal respectiv), cheltuielile în cauză vor fi permise
spre deducere în anul respectiv.
- dacă cheltuielile respective depăşesc 10% din baza valorică la începutul anului a mijloacelor fixe,
mărimea acestui surplus se consideră drept cheltuieli pentru recondiţionare şi se reflectă la majorarea
bazei valorice a categoriei respective de proprietate.
Într-un fel abordarea fiscală a cheltuielilor de reparaţie parcă ar stimula investiţiile în mijloace fixe noi,
moderne şi progresive. De fapt, prin limitarea acestor cheltuieli autorităţile statului încearcă să-i determine
pe agenţii economici să utilizeze mijloace fixe noi şi moderne, care nu necesită cheltuieli mari de reparaţie,
ceea ce se apreciază ca un lucru firesc. Însă în condiţiile Republicii Moldova acest mod de tratament fiscal al
cheltuielilor respective reprezintă o problemă, deoarece întreprinderile autohtone nu dispun de resurse
financiare suficiente pentru a-şi reînnoi frecvent mijloacele fixe. Astfel, întreprinderile sunt nevoite să
recurgă la reparaţia mijloacelor fixe cu un grad înalt de uzură. Totodată, este cunoscut faptul că în primii ani
de funcţionare a mijloacelor fixe baza valorică este mai mare, deci şi suma maximă a cheltuielilor permise
spre deducere va fi mai mare însă cheltuielile efective de reparaţie în aceşti ani practic nu există, iar în timp
cheltuielile efective se majorează, iar cele permise spre deducere devin mai mici, deoarece baza valorică se
micşorează. Cu alte cuvinte, atunci când cheltuielile efective de reparaţie sunt mai mari, spre deducere se
permite o sumă mult mai mică comparativ cu cea permisă la început (când aceste cheltuieli practic nu se
suportă), situaţie care, în opinia noastră, se consideră anormală, deoarece sumele cheltuielilor de reparaţie în
mărime de 10% sunt insuficiente pentru a face faţă reparaţiilor frecvente din ultimii ani de utilizare. Suma
cheltuielilor de reparaţie, care depăşesc 10% din baza valorică a mijloacelor fixe, se reflectă ca majorare a
bazei valorice pentru calcularea uzurii în scopuri fiscale. În aşa mod întreprinderea poate să-şi deducă aceste
cheltuieli prin intermediul uzurii calculate de la diferenţa adunată la baza valorică, însă acest lucru nu
sporeşte esenţial suma cheltuielilor deductibile. De aceea, vom propune ca pe viitor organele fiscale să
revadă şi să majoreze cota procentuală de limitare a cheltuielilor de reparaţie în mărime de 10%.
O altă problemă în domeniul fiscalităţii reparaţiei mijloacelor fixe o constituie baza valorică din care se
determină cheltuielile de reparaţie maxime care se permit spre deducere. Conform prevederilor art.27 al
Codului Fiscal, baza valorică este determinată fără a lua în considerare schimbările pe parcursul anului fiscal.
Însă în cazul când la întreprindere la începutul anului nu a existat valoare iniţială a mijloacelor fixe, iar în
timpul anului au intrat mijloace fixe care în cursul aceluiaşi an au fost supuse reparaţiei, atunci suma
cheltuielilor de reparaţie limită conform prevederilor art. 27 al Codului Fiscal este egală cu zero, ceea ce
considerăm a fi incorect. Pentru a soluţiona această problemă, vom propune ca în astfel de situaţii suma-
limită a cheltuielilor privind reparaţiile recunoscută ca deducere să fie calculată pornind de la baza valorică
la data intrării lor pentru a nu dezavantaja întreprinderea.
În fine, remarcăm că, în opinia noastră, problemele abordate în această lucrare şi, respectiv, propunerile
elaborate vor contribui la perfecţionarea fiscalităţii în domeniul reparaţiei mijloacelor fixe.

203
 UNELE PARTICULARITĂŢI ÎN CALCULUL UZURII MIJLOACELOR
FIXE: ASPECTE FISCALE ŞI FINANCIARE
Vasilciuc Elizaveta, Curlencov Olga, an. III, FIN
Cond. şt.: lect. univ. Victoria Ciubotaru

Întreprinderea ca agent economic îndeplineşte un rol dublu: de a crea bogăţia, dar în acelaşi timp de
a participa şi la redistribuirea ei. Realitatea unei întreprinderi reprezintă o multitudine de probleme ce
trebuie corect percepute prin prezentarea unui ansamblu de documente contabile şi fiscale.
Tratând raportul dintre contabilitate şi fiscalitate, acestea trebuie abordate de pe poziţia pe care
contabilitatea o are în cadrul gestiunii fiscale şi a modului în care este sau nu conectată la fiscalitate se
are în vedere realizarea scopurilor patrimoniului, de calculul şi înregistrarea uzurii elementelor
patrimoniale pe termen lung.
Aplicarea principiilor economiei de piaţă în R.M. a impus reforme de aspect calitativ în sistemul
financiar. În primul rând, au intervenit modificări substanţiale în contabilitatea şi fiscalitatea uzurii
mijloacelor fixe. Unele dintre aceste modificări sunt prevăzute de Catalogul mijloacelor fixe şi activelor
nemateriale. Obiectivele acestuia sunt:
• Instituirea clasificării uniforme a mijloacelor fixe şi a activelor nemateriale, precum şi a modului
de determinare a duratelor lor de funcţionare utilă pentru acordarea de asistenţă întreprinderilor
şi organizaţiilor în chestiunile de evidenţă, de calcul al uzurii (amortizării) acestora în scopuri
financiare.
• Stabilirea unor reguli unitare de grupare a mijloacelor fixe în categorii de proprietate pentru
asigurarea comparabilităţii calculelor uzurii mijloacelor fixe în scopuri de impozitare în
conformitate cu normele de uzură stabilite de Codul Fiscal.
Prevederile Catalogului referitoare la obiectele descrise în scopuri financiare sînt executorii pentru:
- întreprinderile de stat
- societăţile pe acţiuni cu 100% capital de stat şi cele cu cotă majoritară de stat şi organizaţiile
bugetare.
Ele pot fi aplicate şi de alte întreprinderi şi organizaţii cu orice forme organizatorico-juridice şi tipuri
de proprietate.
Însă obiectivele descrise în scopuri de impozitare sînt executorii pentru toate întreprinderile şi
organizaţiile.
Un aspect important la calcularea uzurii mijloacelor fixe este că uzura calculată în scopuri financiare
diferă de cea calculată în scopuri fiscale. Deosebirile dintre acestea pot fi observate în următorul tabel:

Nr. Indicatori Conform SNC Conform legislaţiei fiscale

1 Actul normativ ce Standardul Naţional de
reglementează calcularea Contabilitate nr.16 şi comentarii
uzurii cu privire la aplicarea SNC nr.16
2 Metode de calcul al Una din cele 4 metode prevăzute
uzurii în par.47 al SNC 16:
• casării liniare
• proporţional volumului
produselor (serviciilor)
• soldului degresiv
• degresivă cu rată descrescătoare
3 Obiectul de calcul al Uzura se calculează pentru
uzurii fiecare obiect de inventar în parte
sau pentru întreaga grupă de
mijloace fixe (dacă au
caracteristici comune)
Codul Fiscal (art.26,27), Catalogul
mijloacelor fixe şi activelor
nemateriale (cap X)
Suma uzurii se determină prin
înmulţirea bazei valorice a
mijloacelor fixe la sfîrşitul anului a
fiecărei categorii de proprietate la
norma de uzură corespunzătoare
categoriei (Metoda soldului degresiv)
Uzura se calculează pentru
mijloacele fixe grupate în cinci
categorii de proprietate:
I categorie – pentru fiecare obiect în
parte
II – V categorii – pentru toată
categoria

204
4 Norma de uzură
5 Baza de calcul al uzurii
6 Durata de funcţionare
utilă
7 Începutul perioadei de
calculare a uzurii
8 Sfârşitul perioadei de
calculare a uzurii
9 Valoarea rămasă
probabilă
10 Uzura autoturismului cu
valoare mai mare de
100 000 lei
11 Reevaluarea mijloacelor
fixe intrate după 1998
12 Cheltuieli de reparaţii
Metoda de calculare a uzurii utilizată în contabilitatea financiară este argumentată economic de
către întreprindere, fiind în corespundere cu schema de obţinere a avantajului economic din utilizarea
mijloacelor fixe, în funcţie de intensitatea programului de utilizare a mijloacelor fixe, de totalitatea de
resurse economico-tehnice întruchipate în mijloacele fixe.
Întreprinderea determină de sine Se stabileşte pentru fiecare categorie
stătător, având în vedere durata de proprietate:
de funcţionare utilă I – 5%, II – 8%, III – 10%
IV – 20%, V – 30%
Valoarea uzurabilă = Valoarea de Baza valorică de la sfârş.
intrare – Valoarea probabil anului=valoarea mijloacelor fixe la
rămasă încep. perioadei de gestiune +
valoarea mijloacelor fixe nou-
procurate + suma corectărilor – suma
lor de comercializare sau cu baza
valorică ajustată în cazul donaţiei sau
pierderii forţate.
Se determină independent de Se stabileşte prin Catalogul
către întreprindere în funcţie de mijloacelor fixe şi activelor
mai multe criterii nemateriale şi serveşte la
determinarea categoriei de
proprietate la care se atribuie
mijlocul fix
Începând cu prima zi a lunii Pentru un an întreg indiferent de
următoare celei, în care a fost dat momentul dării în exploatare a
în exploatare mijlocul fix mijlocului fix cu condiţia că a fost
dat în exploatare
Finalizând cu ultima zi a lunii în Până în anul în care baza valorică la
care a fost scos din exploatare începutul anului de gestiune este mai
mijlocul fix mică de 1000 lei
Întreprinderea determină de sine Nu se stabileşte. Suma valorii rămase
stătător valoarea rămasă efective a mijloacelor fixe casate în
probabilă care reprezintă valoarea legătură cu uzura totală în
netă utilă a materialelor, contabilitatea financiară reprezintă în
resturilor, deşeurilor ce vor scopuri de impozitare o corectare a
rămâne la sfârşitul duratei de bazei valorice a mijloacelor fixe
funcţionare utilă. Se stabileşte
pentru determinarea valorii
uzurabile a mijloacelor fixe şi
influenţează mărimea uzurii
calculate.
Uzura se calculează de la toată Uzura se calculează de la valoarea
valoarea uzurabilă a autoturismului egală cu 100 000 lei
autoturismului
Influenţează la valoarea de bilanţ Nu se recunoaşte
Se constată ca cheltuieli curente Se constată suma spre deducere
sau se capitalizează în funcţie numai în limita de 10% din baza
dacă reparaţia a condus la valorică la începutul anului a
majorarea caracteristicilor categoriei respective.
calitative ale mijlocului fix
reparat
205
 În contabilitate suma uzurii mijloacelor fixe se determină în borderoul de calculare a uzurii
mijloacelor fixe pentru fiecare obiect în parte, începând cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost
dat în exploatare mijlocul fix.
Calculul uzurii în scopuri de impozitare are loc o singură dată – la sfârşitul anului de gestiune, în
conformitate cu cerinţele:
• Codului fiscal al R.M. nr. 1163-XIII din 24.04.1997;
• Regulamentului cu privire la modul de evidenţă şi calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopul
impozitării din 29.01.2001.
În scopuri de impozitare ca obiect de calculare a uzurii servesc mijloacele fixe folosite în activitatea
de întreprinzător şi supuse uzurii. Nu se calculează uzura loturilor de pământ, vitelor productive şi de
muncă (cu excepţia cailor de muncă), plantaţiilor perene, care n-au intrat în rod, mijloacelor fixe, care
sunt conservate, construcţiilor capitale în curs de execuţie. Uzura nu se calculează în timpul
reconstrucţiei sau reutilării tehnice a mijloacelor fixe la suspendarea completă a funcţionării
întreprinderii, precum şi pentru mijloacele fixe lichidate.
După cercetările efectuate am ajuns la concluzia că totuşi modalitatea de calcul a uzurii mijloacelor
fixe în scopuri fiscale în R.M. este optimă. Desigur, ţara noastră, fiind doar la început de drum spre o
economie şi fiscalitate dezvoltate, ar trebui să tindă spre ameliorarea multor legi şi regulamente. Însă noi
totuşi suntem pro această modalitatea şi existenţei diferenţelor dintre metodele financiare şi cele fiscale
de calcul al uzurii.

206
22. ANALIZA ACTIVITĂŢII
ECONOMICO-FINANCIARE

207
 ANALIZA EFICIENŢEI UTILIZĂRII FORŢEI DE MUNCĂ SUB
ASPECTUL ASIGURĂRII UNEI ACTIVITĂŢI DURABILE
Erhan Lica, an. IV, CON
Cond. şt.: prof. univ. dr. Vladimir Balanuţă

Între factorii de producţie, forţa de muncă joacă un rol primordial, deoarece atât cantitatea, cât şi
calitatea acesteia influenţează esenţial asupra rezultatelor economico-financiare obţinute de întreprinderi în
urma activităţilor desfăşurate. Folosirea raţională a resurselor umane presupune mai întâi de toate utilizarea
lor integrală în procesul de producţie.
Examinând eficienţa utilizării forţei de muncă în dinamică pentru anii 2004-2005, la „Floare-Carpet”
S.A. şi „Bucuria” S.A. situate în municipiul Chişinău, putem constata că utilizarea indicatorilor tradiţionali,
( )
ce reflectă eficienţa utilizării forţei de muncă şi, în primul rând, productivitatea medie a unui salariat WS ,
nu totdeauna dau posibilitatea în mod obiectiv să apreciem tendinţa modificării lor în dinamică sau/şi
comparativ cu nivelul programat, dacă nu introducem unele rectificări în estimarea rezultatelor obţinute.
Astfel, cu mult mai eficace ar fi fost utilizarea frecventă a unui alt indicator rezultativ privind eficienţa
utilizării forţei de muncă la nivel generalizator, şi anume – randamentul personalului productiv (RP.P.), care
poate fi calculat ca raportul dintre volumul activităţii de bază şi fondul de retribuire a personalului productiv
din activitatea operaţională.
Comparând ritmurile de creştere a volumului producţiei fabricate (VPF), numărului mediu scriptic de
( ) ( )
salariaţi N S şi productivităţii medie a unui salariat W S , observăm că pentru întreprinderile nominalizate

acestea corespund următoarelor situaţii: I 1 > I VPF > I N S

WS
la ,,Bucuria” S.A. 129,58 > 112,88 > 87,11;
la ,,Floare-Carpet” S.A. 111,05 > 105,50 > 95,00.
Dacă apelăm la venitul din vânzări (VV), apoi situaţiile respective la indicatorii nominalizaţi vor fi
următoarele: I 2 > I VV > I N S
WS
la „Bucuria” S.A. 135,88 > 118,37 > 87,11;
la „Floare-Carpet” S.A. 113,97 > 108,27 > 95,00.
Iniţial, ar părea că eficienţa utilizării forţei de muncă are o dinamică sporită pentru ambele întreprinderi.
Însă în practica analitică eficienţa utilizării forţei de muncă poate fi examinată şi prin compararea ritmurilor
( ) ( )
de creştere a productivităţii medie a unui salariat W S cu ritmurile de creştere a salariului mediu S S . Ca
moment supus controlului operativ serveşte situaţia: IWS > I S S . Examinând această situaţie la nivelul
întreprinderilor analizate, am obţinut următoarele rezultate: IWS < ISS
la ,,Bucuria” S.A. 129,58 < 137,22;
la ,,Floare-Carpet” S.A. 111,05 < 125,01,
ceea ce ne dovedeşte că la ambele întreprinderi regulile prevăzute în domeniul utilizării forţei de muncă
nu se respectă.
Situaţia dată poate fi reflectată, într-un mod mult mai frecvent, dacă vom apela la indicatorul propus –
randamentul personalului productiv (RP.P.). Examinând indicele acestui indicator, observăm că pentru
,,Bucuria” S.A. el este egal cu 94,42% (în varianta VPF) şi 99,00% (în varianta VV), iar pentru ,,Floare-
Carpet” S.A. respectiv 88,82 % (în varianta VPF) şi 91,06% (în varianta VV).
Deci, la ambele societăţi pe acţiuni indicele randamentului personalului productiv (IRp.p.), este subunitar.
Aceasta ne dovedeşte că întreprinderile nominalizate dispun de posibilităţi nefolosite în domeniul utilizării
forţei de muncă pe viitor, deşi la prima etapă de analiză tendinţa modificării indicatorilor rezultativi a fost
apreciată pozitiv.
În concluzie, putem menţiona că metoda abordată şi propusă spre utilizare va oferi posibilitatea de a
examina mai aprofundat eficienţa utilizării forţei de muncă în unităţile de producţie pe teren şi de a evidenţia
posibilităţile reale de îmbunătăţire a concordanţei justificate dintre indicatorii nominalizaţi sub aspectul
asigurării unei activităţi durabile.

208
 Bibliografie:

1. 1.Maria Niculescu. Diagnosticul global strategic. Editura Economica. Bucureşti, 1997.

2. Vladimir Balanuţă. Diagnosticul şi estimarea eficienţei utilizării factorilor de producţie în condiţiile
actuale de dezvoltare. Analele ASEM, volumul III, 2005, pag. 294-298.
3. Vladimir Balanuţă. Conspectul de prelegeri la analiza gestionară. Chişinău, 2003.

МЕТОДЫ ОЦЕНКИ КАЧЕСТВА ПРОДУКЦИИ

Слав Наталия, IV курс, Бухгалтерский учёт, МЭА
Науч. рук.: конф. унив., д-р Наталия Продан

Повышение качества продукции на современном этапе развития Республики Молдова для

каждого предприятия в частности и для народного хозяйства в целом, является объективной
необходимостью для усиления экономико-финансовой активности предприятий и их
конкурентоспособности как на внутреннем, так и на внешнем рынках. Поэтому, оценка качества
является важнейшей составляющей экономического анализа. Механизм улучшения качества
продукции в условиях рыночной экономики, с одной стороны, регулируется под воздействием
конкуренции, а с другой стороны – государством, которое призвано защищать права потребителей.
Качество – это комплексное и динамичное понятие, которое к тому же и непостоянно и зависит от
уровня применяемой техники, технологий, уровня квалификации работающих, дисциплины.
Для оценки качества выделяют следующие показатели качества продукции:
1) основные: средний коэффициент качества по продукту, средний коэффициент качества по
предприятию в целом, средняя цена по продукту, средняя цена по продукции предприятия в
целом;
2) дополнительные: уровень внутреннего брака, рекламации от клиентов, уровень отказа от
продукции из-за низкого качества.
Анализ качества продукции согласно общему коэффициенту качества по предприятию в целом
показывает изменение структуры продукции исходя из требований рынка, в то время как изменение
качества продукции собственными силами предприятия отражается с помощью среднего
коэффициента качества по продукту.
Таблица
Расчет общего коэффициента качества по предприятию

Средний
Структура коэффициент
Наименование Общий коэффициент качества
продукции качества по
продукта
продукту
План q0 Факт q1 План k0 Факт k1 План kq0 Факт kq1 Kr
Кагор 34,64 40,00 1,47 1,39 0,5092 0,5560 0,5880
Савиньон 30,95 33,33 1,70 1,82 0,5262 0,6066 0,5666
Мерло 20,55 17,78 1,84 1,81 0,3781 0,3218 0,3272
Алиготэ 13,86 8,89 1,67 2,00 0,2315 0,1778 0,1485
Всего 100 100 - - 1,6450 1,6622 1,6303

Можно выделить следующие причины ухудшения качества продукции на предприятии: низкое

качество исходных материалов, неквалифицированная рабочая сила, несоответствующее
оборудование, несвоевременная поставка исходных материалов. Однако расчет выше указанных
средних коэффициентов не дает адекватной и точной информации о причинах ухудшения качества
продукции. Именно поэтому, особое внимание при анализе качества продукции, должно быть
уделено анализу брака. Для анализа внутреннего брака определяют средний процент брака, который
равен отношению потерь от брака за анализируемый период к себестоимости продукции.
Особый интерес представляют следующие два расчетных коэффициента:

209
 1) Определяют сумму недовыпущенной продукции (VПнед) в результате допущенного брака: (-
VПнед.) = (VТПфакт. * % брака)/100, где % брака – уровень брака в себестоимости, VТП –
объем товарной продукции.
2) Чтобы определить потери товарной продукции и реализации вследствие того, что были
понесены расходы на исправление брака, надо:
VТПфакт.*(стоимость затрат на исправление брака/себестоимость ТП).
Информация о выявленном браке аккумулируется в Актах о браке. Если уровень брака на
предприятии высокий, тогда для предприятия целесообразно было бы открывать промежуточный
счет восьмого класса, что позволило бы контролировать затраты по браку.
Для повышения качества продукции на предприятии определенный интерес представляет
система «норма-премия», которая позволяет связать воедино организационный и мотивационный
аспекты производства и может быть представлена следующим образом: административным
персоналом должен быть разработан порядок, в котором должна выполняться работа, должна
существовать точная запись лучшего метода выполнения работ, учрежден метод систематического
обучения рабочих, разработан метод снижения количества занятых в выполнении одного вида работ
до минимума, все рабочие поощряются материально, когда следуют инструкциям выполнения работ.

PARTICULARITĂŢILE ANALIZEI REZULTATELOR FINANCIARE

ÎN UNITĂŢILE BANCARE
Ungureanu Igor, an. IV, CON
Coord. şt.: lect. univ. Diana Furtună
Ţinând cont de principiile şi particularităţile de bază ale Băncii Naţionale a Moldovei, cum, de exemplu,
sunt:
-Rolul Politic care constă în propagarea politicii economice a statului
-Rolul de Intermediar care reglează activităţile băncilor comerciale
-Emisiune Monetară
-Rol de Garant al statului din punct de vedere economico-social
-BNM îşi găseşte necesitatea în informaţia furnizată de băncile comerciale pentru a putea mai bine şi
mai eficient analiza principalele sfere de activitate a acestora.
Pentru a controla mai bine activitatea financiară a băncilor comerciale şi pentru a fi mai transparentă,
BNM obligă băncile comerciale de a prezenta: „Informaţia privind activitatea financiară” conform
„Regulamentului cu privire la dezvăluirea de către BC din RM a informaţiei despre activitatea lor
financiară”. În acest Regulament sunt specificaţi acei indicatori de bază, care reprezintă cele mai de bază
dezvăluiri ale activităţii băncii.
E de menţionat faptul că, în Republica Moldova, statul poate controla activitatea bancară atât din
exterior, cât şi din interior. Din exterior o face prin intermediul BNM, din interior – prin intermediul BC
„Băncii de Economii” SA, în aşa fel BNM e la curent cu toate tipurile de servicii bancare de care
consumatorii necesită şi este mai uşor de verificat cât de veridic sunt prezentate informaţiile analizei
efectuate de celelalte bănci comerciale.
Ca propuneri de bază dorim să menţionăm faptul că băncile comerciale nu se conduc după principiile de
bază de analiză, care sunt expuse prin „Indicatori de performanţă financiară” pe plan internaţional, de aceea
venim cu propunerea de a se studia mai amănunţit aceşti indicatori de către băncile comerciale şi de aplicare
a acestora după cum urmează:
Indicatori de performanţă financiară
mii lei
Indicatori Anul 2004 Anul 2005 Abaterea
1. Capital Propriu 203586.3 202231.3 +1355
2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 40041.4 41032.2 +990,8
3. Credite totale 302460.3 285465.3 -16995
4. Solvabilitatea patrimonială (1+2)/(1+2+3) *100% 44.6 46 +1,4
5. Datorii Totale 376254,2 530184,3 +153930,1
6. Active totale 893132,1 901124,2 +7992,1
7. Gradul de Îndatorare (5/6)*100% 42,1 59 +16,9
8. Active Lichide 138112,2 168125,3 +30013,1
210
9. Datorii pe termen scurt 312211,1 203114,2 -109096,9
10. Lichiditatea Imediată (8/9)*100% 44,24 82,8 +38,56
11. Venituri Încasate 125125,4 131250,2 +6124,8
12. Cheltuieli aferente veniturilor încasate 94890,2 95853,3 +963,1
13. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri (12/11)*100% 76 73 -3
14. Creante Restante 13650.1 15041.3 +1391,2
15. Indicator de risc aferent total activ (14/6)*100% 1.51 1.68 +0,17
16. Indicator de risc aferent capitalului propriu (14/6)*100% 6.75 7.4 +0,65
17. Indicator de risc aferent Surselor Atrase (14/5)*100% 2.6 4 +1,4

În baza datelor din tabel observăm că, conform indicatorului solvabilităţii patrimoniale, banca
comercială are o poziţie stabilă pe piaţă. Luând în consideraţie şi total Active în circulaţie, atunci acest
indicator tinde spre o majorare de la 44,6% la 46% sau cu 1,4%.
Conform indicatorului gradului de îndatorare observăm c banca comercială se află puţin într-o situaţie
mai dificilă, acest indicator tinde spre majorare de la 42,1% la 59% sau cu 16,9%. Din punct de vedere al
relaţiilor interbancare, acest indicator caracterizează momentul cel mai de vază care arată ponderea datoriilor
totale faţă de total activ.
Din punct de vedere al lichidităţii imediate, atunci acest indicator îl propunem pentru a arăta
posibilitatea băncii de rambursare a mijloacelor băneşti împrumutate într-un moment dat. Observăm că banca
comercială dispune de o lichiditate imediată destul de bună, mai mult decât atât, aceasta înregistrează o
tendinţă de majorare faţă de anul precedent de la 44,24% la 82,8%, adică cu 38,56%.
Cheltuielile aferente veniturilor pun baza raportului dintre veniturile băncii cu cheltuielile aferente
acestora. Propunem spre calcul acest indicator pentru a arăta raportul în momentul în care băncile comerciale
încearcă să întreţină relaţii interbancare. Observăm o tendinţă pozitivă a acestui indicator, care ne arată că
venitul net a crescut cu 3% faţă de anul precedent.
Indicatorii de risc ai creanţelor (credite nefavorabile) sunt folosiţi în practica internaţională pentru
analiza programului de investiţii. În Republica Moldova sunt utilizaţi foarte puţin, în aşa mod climatul
investiţional este slab dezvoltat, respectiv investiţia scade treptat. Observăm că indicatorul de risc aferent
total activ tinde spre o majorare de la 1,51% la 1,68% sau cu 0,17% faţă de anul precedent, adică creanţele
restante au o tendinţă de creştere mai rapidă decât activele totale.
Atât indicatorul de risc aferent capitalului propriu, cât şi indicatorul de risc aferent surselor atrase au o
tendinţă de majorare faţă de anul precedent de la 6.75% la 7.4% adică cu +0,65%, şi, respectiv, de la 2.6% la
4% sau cu +1,4%
Instituţia financiară dispune de rezerve interne de favorizare a situaţiei create. Banca comercială trebuie
să tinde spre majorarea activelor totale şi capitalului propriu pentru a încasa venituri cât mai mari şi,
respectiv, de a micşora datoriile totale şi creanţele restante. Odată cu respectarea acestor cerinţe, banca
comercială va atinge un nivel internaţional de performanţă financiară.

ANALIZA ŞI ESTIMAREA RAŢIONALITĂŢII

DE ATRAGERE A CREDITULUI
Dariev Denis, an. IV, CON
Cond. şt.: lect. univ. drd. Neli Slobodeanu

Cel mai rapid mod de obţinere a mijloacelor băneşti în mărimea necesară este atragerea creditului.
Împrumutul este, pentru întreprindere, atât un accelerator al evoluţiei sale, cît şi al riscului financiar. Apelând
la credit, întreprinderea poate mai rapid şi mai eficient să-şi atingă scopurile. În acest context misiunea
managerului financiar constă nu în a exclude toate riscurile, ci a le accepta pe cele raţionale. În lucrarea dată
vom încerca să analizăm impactul apelării la credit asupra rentabilităţii financiare a întreprinderii.
Pentru aprecierea raţionalităţii de atragere a creditului, în literatura de specialitate se utilizează
indicatorul numit Efectul de Levier Financiar (ELF), care arată cu câte procente se va modifica
rentabilitatea capitalului propriu odată cu atragerea noilor credite. La fel metoda dată oferă posibilitatea de a
calcula valoarea creditului nepericulos pentru întreprindere, cu minimum de risc financiar. Formula de calcul
a efectului de levier financiar poate fi redată sub forma:
ELF= (Rec-RD) * Cîm/Cp * (1-Ci), unde:

211
 EFL – Efectul de levier financiar;
Rec – Rentabilitatea economică (a activelor);
RD – Rata medie anuală a dobânzii (se calculează ca raport dintre total cheltuieli aferente plăţii
dobânzilor la suma creditelor şi/sau împrumuturilor şi valoarea medie a capitalului împrumutat);
Cîm – Valoarea medie anuală a capitalului împrumutat;
Cp – Valoarea medie anuală a capitalului propriu, (se calculează ca medie aritmetică sau cronologică);
Ci – Cota impozitului (coeficient).
În literatura de specialitate formula de calcul a ELF este divizată în două componente: 1. Diferenţa
dintre rata rentabilităţii economice şi rata medie a dobânzii (Rec-RD), care este numit diferenţial. Valoarea
lui totdeauna trebuie să fie pozitivă. Din cauza impozitării, mărimea diferenţialului se micşorează cu
mărimea diferenţei (1-Ci); 2. Corelaţia dintre Cîm şi Cp (Cîm/Cp) poartă denumirea de levier financiar sau
braţul pârghiei financiare. El arată gradul de îndatorare financiară a întreprinderii. Iniţial, trebuie să
conştientizăm legătura inversă şi incontestabilă dintre diferenţialul şi braţul pârghiei financiare. Creşterea
cotei capitalului împrumutat duce la majorarea cheltuielilor aferente dobânzii şi, respectiv, la îngreunarea
RD. Aceasta la rândul său duce la micşorarea diferenţialului, ceea ce se apreciază negativ şi arată că riscul
băncii creşte.
Ca să evităm cazul cînd Rec<RD, putem calcula la ce cotă maximă a dobânzii se poate apela astfel încât
Rf să rămînă la acelaşi nivel, folosind formula:
RD=[Rec* Cîm/Cp*(1-Ci)+Rec*(1-Ci)-Rf]/ Cîm/Cp*(1-Ci)¹
Deci să încercăm să utilizăm efectul de levier financiar în scopul efectuării analizei şi luării deciziei
raţionale de atragere a creditului şi/sau împrumutului la două întreprinderi. Vom introduce toate datele într-
un tabel:
Date iniţiale pentru analiza influenţei ELF asupra Rf
în cazul solicitării unui credit

Întreprinderea Întreprinderea
Indicatori
„X” „Y”
A 1 2
1. Valoarea medie anuală a capitalului propriu, lei 7.806.588 1.088.000
2. Valoarea medie anuală a capitalului împrumutat, lei 14.955.372 720.000
3. Valoarea medie anuală a patrimoniului², lei 22.761.960 1.808.000
4. Profitul¹, lei 2.358.254 325.440
5. Rata medie a dobânzii, % (rd.6:rd2*100) 10,13 11,25
6.Cheltuieli aferente dobânzii, lei 1.515.323 81.000
7. Profit până la impozitare, lei (rd4-rd6) 842.931 244.440
8.Cheltuieli privind impozitul pe venit, lei (rd7*0,18) 151.728 43.999
9. Profitul net, lei (rd7-rd8) 691.203 200.441
10. Rentabilitatea economică, % (rd4:rd3*100) 10,36 18
11. Rentabilitatea financiară, %(rd9:rd1*100) 8,85 18,42
12. Braţul pârghiei (levierul financiar), (rd2:rd1) 1,92 0,66
13.Efectul de levier financiar, [(rd10-rd5)*rd12*(1- 0,18)] 0,36 3,65

¹ Se utilizează profitul până la impozitare şi până la plata dobânzilor la credit, de asemenea, nu se ia în calcul
venitul şi cheltuielile din activităţile financiare şi excepţionale.
² Pasivul întreprinderii se calculează ca suma dintre valoarea medie a capitalului propriu şi valoarea medie a
mijloacelor împrumutate aferente creditelor şi împrumuturilor. Celelalte datorii nu se iau în calcul (datoriile comerciale
şi calculate). Activul nu se calculează, ci se ajustează în dependenţă de pasiv.

Analizând situaţia celor două întreprinderi, putem concluziona că, deşi ambele au diferenţiale şi efecte
de levier pozitive, în cazul întreprinderii „X” un credit nou nu e recomandabil, deoarece rata de îndatorare
este destul de mare din cauza ponderii înalte a capitalului împrumutat în structura capitalului societăţii, în
plus, mai persistă un diferenţial critic, care la orice ridicare a cotei dobânzilor sau apariţiei anumitor
întreruperi în procesul de activitate pot duce la modificarea semnului efectului de levier. Totuşi, dacă
conducerea întreprinderii e fermă în acţiunile sale, ea poate lua un credit, dar la o cotă ce nu va depăşi
mărimea de 10,13%:
212
 RD=[Rec*Cîm/Cp*(1-Ci)+Rec*(1-Ci)-Rf]/Cîm/Cp*(1-Ci)=[10,36*1,92*(1-18)+10,36*(1-18)-
8,85]:1,92*(1-0,18)=10,13%, la o astfel de cotă rentabilitatea financiară va rămâne neschimbată, adică la
nivelul de 8,85%,
Rf=[Rec+(Rec-RD)*Cîm/Cp]*(1-Ci)=[10,36+(10,36-10,13)*1,92]*0,82=8,85%.
În ceea ce priveşte întreprinderea „Y” situaţia e total diferită. Pe lângă faptul că ea dispune de un înalt
efect de levier financiar (3,65), care va duce la îmbunătăţirea rentabilităţii capitalului propriu, ea mai
înregistrează şi o valoare mare a diferenţialului (6,75), care permite fără nici un risc financiar de a atrage noi
credite sau împrumuturi. Astfel un nou credit va permite întreprinderii să-şi îmbunătăţească situaţia
financiară fără vreun pericol de risc financiar. Etapele de calculare a mărimii creditului: Etapa 1. La
momentul actual întreprinderea dispune de o rată a rentabilităţii activelor de 1,6 ori mai mare ca rata medie
anuală a dobânzii (18%:11,25%), pornind de la aceasta, conducerea decide ca rata acceptabilă de micşorare a
diferenţialului să nu fie mai mică de Rec=1,5RD. Etapa 2. Calculăm corelaţia dintre efectul de levier
financiar şi rentabilitatea capitalului propriu ELF/Rf=3,65/18,42=0,2. Etapa 3. Vedem dacă necesarul nostru
de împrumut se încadrează în limitele braţului pârghiei de 0,2. Pentru aceasta intersectăm orizontala
ELF/Rf=0,2 cu curba Rec=1.5RD şi obţinem valoarea pârghiei de 0,8 (Cîm/Cp). Aceasta înseamnă că
valoarea creditului se va calcula din relaţia Cîm/Cp=0,8, de aici rezultă că valoarea capitalului împrumutat
poate fi de 870.400 lei. Din această valoare scădem valoarea împrumuturilor deja existente (870.400-
720.000) şi obţinem că un credit nou în valoare de 150.400 lei ar aduce pârghia exact la această valoare de
0,8 (150.400+720.000)/1088000).

ELF
Rf E

1/2

0,2

1/10

0,8 1 2 3 Cîm
Cp

ASPECTE PRIVIND EVALUAREA BUNURILOR GAJATE

Bordian Svetlana, an. IV, CON
Cond: şt.: lect. sup. drd. Ala Cojocari

„Gajul este o modalitate de garantare a unei obligaţiuni, în al cărei temei creditorul gajist are dreptul de
a fi satisfăcut, cu preferinţă faţă de alţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor sau drepturilor
patrimoniale date în gaj, în cazul în care debitorul gajist nu execută obligaţiunea garantată prin gaj”.
Art.1 p (1) Legea cu privire la gaj nr.449-XV din 30.07.2001

În actualele condiţii, gajul ocupă un loc deosebit printre mijloacele de asigurare a executării obligaţiilor
juridice şi civile.
Dat fiind faptul că proprietatea imobiliară constituie unul dintre principalii factori ai dezvoltării unei
economii, nu este secret că bunurile imobiliare sunt cele mai atractive pentru creditori ca obiect gajat.
Principalele abordări în evaluare utilizate pe piaţa imobiliară sunt:
abordarea prin comparaţii de piaţă (metoda comparaţiilor directe);
abordări pe baza costurilor;
abordări pe bază de venit.
Ultima este utilă în evaluarea imobiliară din punctul de vedere al determinării fezabilităţii construcţiilor
pe baza veniturilor atrase (chiriei) din utilizarea lor, ea cunoscînd două variante clasice: metoda de
capitalizare a veniturilor, metoda fluxului de numerar actualizat.

213
 Metodele bazate pe capitalizarea veniturilor constau în determinarea valorii estimate a construcţiei pe
baza profitului din activitatea operaţională raportat la o rată de capitalizare dată de piaţă. Relaţia de calcul
este:
Profitul din activitatea operaţională
Valoarea estimată =
Rata de capitalizare
În continuare, metoda bazată pe capitalizarea veniturilor va fi elucidată pe baza datelor întreprinderii de
alimentaţie publică „X” din or. Soroca. În octombrie 2005, s-a efectuat evaluarea clădirii întreprinderii
pentru precizarea preţului de piaţă cu scopul obţinerii unui credit bancar.
În prealabil, în vederea luării deciziei de creditare, lucrătorul băncii analizează ultimul raport financiar
al solicitantului şi principalii indicatori analitici ce caracterizează activitatea sa economico-financiară şi
situaţia patrimonială la acea dată. Ca urmare, datele contabile demonstrează o sporire în dinamică a unor
astfel de indicatori absoluţi, ca profitul până la impozitare, profitul net, activele totale, activele nete şi fondul
de rulment. Totodată, acest fapt este însoţit de o diminuare a rentabilităţii activelor şi rentabilităţii capitalului
propriu în anul 2005 faţă de 2004, ceea ce denotă o scădere a eficienţei mijloacelor utilizate în activitatea
economică. De asemenea, o mare importanţă în aprecierea credibilităţii clienţilor îl are coeficientul de
autonomie, care, în anul 2005, este inferior limitei considerate optime (0,5), prin urmare, se poate conchide
că întreprinderea suportă unele dificultăţi financiare şi creditorii vor fi dispuşi să acorde credit numai cu
condiţia oferirii unei garanţii sub formă de gaj.
Din punct de vedere fizic, activele supuse evaluării au fost: clădirea şi subsolul întreprinderii.
Proprietarul poate obţine venit fie din utilizarea bunului imobiliar în activitatea comercială sau cea de
producţie, fie din darea în arendă a acestuia.
Tabelul 1
Estimarea valorii bunului imobiliar prin metoda venitului

Indicatorii Caracteristica Suma (lei)

1 2 3
Suprafaţa totală 296,3 m2 -
Plata pentru arendă 200 lei/m2 -
Plata pentru arendă colectată 296,3 m2 x 200 lei/m2 59260
Venitul brut efectiv - 59260
TVA 20% 59260 x 20% : 100% 9878
Profit până la impozitare 59260 - 9878 49382
Impozitul pe venit 49382 x 0,18 8889
Profitul net 49382 - 8889 40493
Rata capitalizării 25% -
Valoarea obiectului - 161972

Comisia de evaluare a aplicat toate trei metode tradiţionale pentru estimarea valorii obiectului dat.
Acestea au dat următoarele rezultate: metoda costului – 493640 lei; metoda analizei comparative – 681490
lei; metoda venitului – 161972 lei.
Metoda costului prevede determinarea mărimii valorii de deviz, care trebuie cheltuită de către proprietar
pentru restaurarea bunurilor imobile. Metoda analizei comparative este cea mai autentică, pornind de la
datele ofertei şi propunerilor.
În cazul dat, a fost aplicată metoda mediei ponderate, atribuindu-se metodei comparaţiei ponderea 0,70,
metodei costului – 0,25, metodei venitului – 0,05:
(0,70 x 681490) +(0,25 x 493640) + (0,05 x 161972) = 608552 lei
Se poate susţine cu certitudine că evaluarea bunurilor gajate capătă o importanţă tot mai accentuată în
practica economico-financiară, luând în consideraţie tendinţa de dezvoltare a pieţei financiar-creditare.
Deşi are o serie de calităţi indiscutabile, gajul prezintă şi unele inconveniente. El nu oferă creditorului,
în majoritatea cazurilor, siguranţa că revendicările sale vor fi satisfăcute pe deplin şi rapid, deoarece acţiunea
sa de urmărire a gajului se realizează cel mai des în baza unei decizii a instanţei de judecată. În plus, a
căpătat răspândire aşa-numitul „gaj ascuns”, adică gajarea lucrurilor şi a drepturilor care fuseseră gajate altei
persoane, fără a se comunica acest lucru noului deţinător al gajului. Un alt punct vulnerabil este posibila
lichiditate insuficientă a bunurilor şi drepturilor date în gaj.
Cu toate acestea, gajul joacă un rol primordial în circuitul economic. După cum s-a menţionat mai sus,
această situaţie este dirijată îndeosebi de către băncile comerciale, care preferă gajul tuturor celorlalte moduri

214
de garantare a executării obligaţiilor la acordarea creditelor. De aceea, permanent se fac încercări de a
perfecţiona instituţia gajului în vederea creării unei posibilităţi de a garanta mai mult protecţia deţinătorului
gajului şi executarea drepturilor sale.
Bibliografie:

1. Legea Republicii Moldova cu privire la gaj Nr. 449-XV din 30.07.2001;

2. Codul civil al Republicii Moldova;
3. D. Dumitrescu, V. Dragotă, A. Ciobanu. Evaluarea întreprinderilor (ediţia II), Bucureşti, 2002;
4. A. Işfănescu, V. Robu, I. Anghel. Evaluarea întreprinderii, Bucureşti, 2001;
5. A. Marciuc, Articol Gajul: priorităţi şi lacune, serial „Profit” nr. 10, octombrie 2001.

ANALIZA CORELAŢIEI DINTRE RITMUL DE CREŞTERE A

PRODUCTIVITĂŢII MUNCII ŞI A SALARIULUI MEDIU
Negura Gheorghe, an. IV, BAA
Cond. şt.: dr. conf. univ. Natalia Tcaci
Indiferent de forma de proprietate, orice întreprindere trebuie să gestioneze utilizarea fondului de
remunerare şi modul în care evoluează cheltuielile pentru forţa de muncă.
În aprecierea eficienţei utilizării cheltuielilor pentru forţa de muncă un rol deosebit îl are analiza corelaţiei
dintre majorarea productivităţii muncii şi a salariului mediu. În acest context, cerinţa principală faţă de corelaţie
constă în faptul că creşterea productivităţii muncii trebuie să depăşească majorarea salariului mediu.
În agricultură, productivitatea muncii şi salariul mediu anual al unui lucrător se află la nivelul cel mai
scăzut în comparaţie cu alte ramuri ale economiei naţionale. Aceasta este rezultatul influenţei negative a unui
complex de factori, cum sunt: climaterici, tehnologici, sociali. Analizând dinamica productivităţii muncii în
sectorul agrar constatăm existenţa unei tendinţe pozitive în ultimii cinci ani (tabelul 1). Astfel, în anul 2004
faţă de anul 2003, productivitatea muncii a crescut cu 127,35%, iar faţă de anul 2000 cu 146,48%. Aceasta se
datorează atât creşterii productivităţii agricole globale, cât şi reducerii lucrătorilor încadraţi în agricultură.
Tabelul 1
Dinamica productivităţii muncii şi a salariului mediu în agricultura Republicii Moldova
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004
1. Valoarea producţiei agricole globale
în preţuri comparabile:
mii lei 7917 8427,6 8717,3 8368,1 10292,8
în procente 100% 106,45% 110,11% 105,7% 130,01%
2. Efectivul mediu de lucrători încadraţi
în agricultură:
mii persoane 765 763 747 703 679
în procente 100% 99,74% 97,65% 91,9% 88,76%
3. Productivitatea medie-anuală a unui
lucrător încadrat în agricultură
Lei 10349 11045,3 11669,7 11903,4 15158,8
în procente 100% 106,73% 112,76% 115,02% 146,48%
4. Salariul mediu-anual al unui lucrător
încadrat în agricultură
Lei 2850,2 3090,1 3220,9 3417,5 4204,5
în procente 100% 108,42% 113,01% 119,9% 147,52%

Surse: 1) Anuarul Statistic al Republicii Moldova, Editura „Statistica”, pag. 704;

2) Экономическое обозрение, 03.12.2004, nr.44 (588) c.22

Calculele efectuate în tabelul 1 denotă faptul că în dinamică are loc creşterea salariului mediu. Cea mai
considerabilă proporţie de creştere se observă în anul 2004 – 147,52%, în comparaţie cu anul 2003 ritmul de
creştere a salariului constituie 123,03%.
În baza datelor din tabelul 1, vom analiza corelaţia dintre ritmul de creştere a productivităţii muncii şi a
salariului mediu, utilizând indicele corelaţiei (Ic) după formula:

215
 Iw − 1
Ic = unde: Iw – indicele creşterii productivităţii muncii
Is − 1
Is – indicele creşterii salariului mediu
Înlocuind în formulă datele din tabel, obţinem:
146,48 − 1
Ic2004/2000 = = 0,978.100% = 97,8%
147,52 − 1
127,35 − 1
Ic2004/2003 = = 1,1876.100% = 118,76%
123,03 − 1
Rezultatele calculelor ne arată că, în anul 2004 în comparaţie cu anul 2000 indicele este mai devansat
decât cel al salariului mediu cu 2,2%. Însă în comparaţie cu anul 2003 situaţia este cu mult mai favorabilă.
Astfel, ritmul de creştere a productivităţii muncii depăşeşte ritmul majorării salariului mediu cu 18,76%.
Păstrarea acestei corelaţii pe viitor va asigura premise reale de majorare a salariului în sectorul agrar.
Respectarea corelaţiei dintre productivitatea muncii şi salariul mediu trebuie asigurată şi la nivel
microeconomic, efectele pozitive ale căruia se manifestă în echilibrarea proporţiilor dintre producţie, costuri
şi salarii.
În continuare, vom analiza acest indicator în baza datelor întreprinderii agricole „Ciobruciu-Agro” SRL
din raionul Ştefan Vodă (tabelul 2).
Tabelul 2
Analiza corelaţiei dintre ritmul de creştere a productivităţii muncii
şi salariului mediu la SRL „Ciobruciu-agro”
anul anul 2004 ritmul de creştere după (%)
Indicatori
2003 planificat efectiv plan efectiv
1. Volumul producţiei agricole globale
în preţuri comparabile 6857 7360 7120 107,34 103,83
2. Numărul mediu anual de lucrători
încadraţi în agricultură (persoane) 462 460 458 99,57 99,13
3. Fondul de remunerare (mii lei) 1578 1980 1861 125,47 117,93
4. Productivitatea medie anuală a
unui lucrător (lei) 14842 16000 15545,9 107,8 104,74
5. Salariul mediu anual a unui
lucrător (lei) 3415,6 4304,3 4063,3 126,0 118,96
6. Indicele corelaţiei dintre creşterea
productivităţii muncii şi a salariului mediu X x x 0,30 0,25

Calculele efectuate în tabelul 2 denotă faptul că în SRL „Ciobruciu-Agro” cerinţa de corelaţie nu este
respectată. La întreprindere ritmul creşterii salariului mediu al unui lucrător a depăşit ritmul creşterii
productivităţii muncii, ca urmare indicele corelaţiei este subunitar şi constituie 0,25. La fiecare procent de
creştere a salariului mediu revin doar 0,25% de sporire a productivităţii muncii. Aceasta înseamnă că fondul
de remunerare la întreprindere nu se utilizează eficient.
Considerăm că, în situaţia creată, SRL „Ciobruciu-Agro” trebuie sa găsească posibilităţi privind
gestionarea mai eficientă a factorului uman, pentru acoperirea diferenţei dintre sporul productivităţii muncii
şi a salariului mediu, precum şi a altor factori ce influenţează activitatea economico-financiară a
întreprinderii.

Bibliografie:

1. Vladimir Bălănuţă, Analiza Gestionară, Chişinău, ASEM, 2003.

2. Alic Bârcă, Managementul Resurselor Umane, Chişinău, ASEM, 2005.

216
 APRECIEREA MODIFICĂRII CALITĂŢII PRODUSELOR
ASUPRA PERFORMANŢELOR ECONOMICO-FINANCIARE
Stariş Victoria, an. IV, CON
Cond. şt.: lect. sup. Nelea Chirilov
Prosperitatea unei întreprinderi este asigurată de capacitatea de a-şi ameliora în permanenţă calitatea
produselor, acesta fiind un obiectiv şi un mijloc de confirmare a competitivităţii şi performanţei, cu ajutorul
căreia întreprinderea îşi poate menţine poziţia pe piaţă şi îşi asigură profitabilitatea. Calitatea producţiei este
un indicator semnificativ în aprecierea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii atât în cadrul
diagnosticului intern, cât şi în analizele solicitate de utilizatorii externi.
Trebuie să menţionăm că, odată cu îmbunătăţirea calităţii producţiei, preţul mediu de vânzare creşte,
aceasta, la rândul său, se reflectă favorabil asupra unor indicatori economico-financiari. Vom prezenta
efectul modificării calităţii produselor prin intermediul preţurilor medii de vânzare unitare. Trebuie să ţinem
seama de faptul că diferenţa dintre preţul mediu realizat (în perioada curentă) şi preţul mediu luat ca bază de
comparaţie este în totalitate efectul modificării calităţii produselor, influenţa celorlalţi factori care pot
modifica preţurile de vânzare fiind considerată nulă.
Principalii indicatori economico-financiari asupra cărora modificarea calităţii produselor poate să
influenţeze sunt:
1. Modificarea valorii producţiei fabricate pe seama variaţiei calităţii produselor ( ∆VPFK ):

( )
n
∆VPFK = ∑ qi1 ∗ p i1 − p i 0 [1]
i =1

2. Modificarea veniturilor din vânzări pe seama variaţiei calităţii produselor ( ∆VVK ):

( )
n
∆VVK = ∑ q vi1 ∗ p i1 − p i 0 [2]
i =1

3. Modificarea profitului brut pe seama variaţiei calităţii produselor ( ∆PBK ):

( )
n
∆PBK = ∑ q vi1 ∗ [ p i1 − p i 0 − ci1 ] [3]
i =1

4. Modificarea costului la un leu venit din vânzări pe seama variaţiei calităţii produselor ( ∆C / VVK ):
n n

∑q vi1 i1c ∑q vi1 i1c

∆C / VVK = i =1
n
− i =1
n

∑q vi1 p i1 ∑q vi1 p i0
i =1 [4]
i =1

5. Modificarea rentabilităţii veniturilor din vânzări pe seama variaţiei calităţii produselor ( ∆Rvv K ):
n
( p i1 − p i 0 ) − ci1
∆Rvv K = ∑ q vi1 ∗ [5]
i =1 p i1 − p i 0
6. Modificarea numărului de rotaţii a activelor pe seama variaţiei calităţii produselor ( ∆NrK ):

(
n

∑q vi1 ∗ p i1 − p i 0 )
∆NrK = i =1
[6]
A
În relaţiile [1], [6] semnificaţia indicatorilor este următoarea:
i – produsul;
n – numărul de produse;
qi1 – cantitatea produsului „i” fabricată în perioada curentă;
q vi1 – cantitatea produsului „i” vândută în perioada curentă;
ci1 – costul produsului „i” în perioada curentă;
p i 0 , p i1 – preţul mediu de vânzare al produsului „i” în perioada de bază, respectiv în perioada curentă;

217
 Modificarea calităţii producţiei influenţează şi asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe şi a
potenţialului uman prin intermediul volumului producţiei fabricate, veniturilor din vânzări sau al profitului.
Calculul şi analiza efectelor economico-financiare ale creşterii (descreşterii) calităţii producţiei sunt
deosebit de importante, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic, contribuind la o mai bună înţelegere a
factorilor de influenţă, a cauzelor şi la o mai bună şi apropiată de adevăr a mărimii efectelor.
Abordarea sistematică a problemelor calităţii produselor permite întreprinderii să soluţioneze
problemele legate de eficienţa factorilor de producţie, să fundamenteze deciziile sale, să raţionalizeze timpul
de muncă al managerilor şi să-i orienteze spre problemele-cheie.

Bibliografie:

1. Spătaru Liviu, Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor,

Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.129-131;
2. Vâlceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae, Analiza economico-financiară, Editura
Economică, Bucureşti, 2005, p.100-107;
3. Савицкая Г.В., Анализ хозяйственной деятельности предприятия, 3-е издание, Издательство
«ИНФРА-М», Москва, 2004, с.115-118.

218
23. STATISTICĂ
ŞI PREVIZIUNE
ECONOMICĂ

219
 LES ELEMENTS STATISTIQUES DES MODELES D’ANALYSE
DE CHEMIN CRITIQUE.
Responsable: professeur univ.doc.en économie Ion Partachi
Exécutante: étudiante en V-me anée“Statistique”Curmei Olga

În lucrarea dată se prezintă modelele de analiză a drumului critic precum: graficul Graff (ce reprezintă
un grafic calindaristic al desfăşurării acţiunilor complexe), metoda PERT (ce analizează statistic durata
estimată a unui proiect ţinând cont de duratele activităţilor ca variabile aleatoare). În logistică pentru analiza
fluxurilor materiale se utilizează metoda JOT(fix la timp) şi metoda KANBAN(eticheta, informaţia cu
privire la produs). Implementarea acestor modele şi metode este de urgenţă în gestiunea întreprinderilor
autohtone.
Cuvinte-cheie: chemin critique- drumul critic, logistique- logistică, graphique Gantt.
En présent le plus actuel est utilisation du modèle d’analyse de chemin critique dans la planification des
actions complexes. Un instrument le plus utilisé est le graphique Gantt, qui se fait connu dans le
commencement du notre siècle. Le diagramme de Gantt sert à la représentation d'un projet par analyse
graphique dans lequel les activités sont représentées par des segments horizontaux, dont la longueur est
proportionnelle au délai nécessaire pour mener à bien la tâche en question, est un outil efficace pour la
gestion ou le suivi des travaux pour des ouvrages dans le domaine du bâtiment et de la construction et
chantier dans un projet.
Dans le logistique en utilisant de gestion de projets, dans le traitement de touts des variables nous
pouvons analyser ayant le graphique de Gantt, le chemin critique, la méthode PERT (Programme Evaluation
and Review Technique), la méthode CPM (Critical Path Method), les procédures de allocation des
ressources. Le Microsoft Excel ne propose aucune méthode conviviale pour créer un diagramme de Gantt,
mais il existe également une macro Excel créé par Tushar Mehta, reconnu Most Valuable Professional
(MVP) par Microsoft, qui devrait faciliter la construction de graphique Gantt. Si nous faisons la comparaison
de la méthode de chemin critique et le diagramme Gantt, le premier est le plus rational, parce qu’il
minimisait le temps.
Le chemine critique est une séries de taches à accomplir dans le temps imparti pour permettre
l’achèvement d’un projet dans les délais prévus, et conditionne la date de fin (date à laquelle une tache
doit être terminée). Ce méthode supposé la devise de l’action complexe en parties au niveau qui peut permet
la corrélation logiciel et technologique, ces parties se nommé: les actions, qui possède un interdépendance.
Les avantages de méthode de chemin critique au méthode Gantt sont :
- oblige au un analyse de structure technologique et logique a l’action étudie;
- détermination la durée réale a l’action complexe;
- démontre l’attaches logique et technologique parmi les opérations;
- distingue «les actions ne critique», qui déterminent la dimension de réserve;
- se méthode est unique, qui permet l’optimisation d’utilisation de temps.
Les activités sont:
1) a proprement-parler: ces qui consument temps et ressources;
2) les attendus: qui consument seulement du temps;
3) fictive: qui ne consument pas ni temps ni ressources;
A l’actions sont correspondent les événements, qui représentent les étapes de réalisation d’actions. Les
événements se présentent comme un graf en forme de cercle. Très important est éviter l’introduction de
données ne réale, chaque activité doit être précéder d’autre. Les événements ont des termes minimaux, pour
i
un enveniment i ( t m
), le moment quand est possible de finesse plus tôt l’action, si i=0 c’est le
i
commencement, les termes maximales ( t M
) qui représente le moment plus tard quand peut commencer
l’activité.
La réserve peut être: libre et indépendante. Le chemin critique d’un graf est succession des activités
entre le première pas et dernière, qui a la réserve totale nulle.
Utilisant les calcules nous trouvons la durée minimale possible pour réalisation d’action complexe.
La méthode PERT effectue l’analyse statistique de la durée estimée d’un projet, ayant les durées
d’activités comme les variables aléatoires marginal.
Dans la logistiques la méthode plus utilisée pour les flux physique est la méthode technique KANBAN
(l’étiquette), et un ensemble de principes JAT (Juste à Temps) qui visait à éliminer tout gaspillage (les

220
opération qui n’ajoute pas de valeur au produit ex. excès de production). Pour pratique le JAT, en 1985 et
1992, beaucoup des entreprises manufacturières ont réduit leur nombre de fournisseurs de l’ordre de 50%,
Rank Xerox est passé de 5000 à 450 fournisseurs. En fin l’objective de “zéro stock„ paraît un objectif
15
irréalisable.
La logistique est aujourd'hui comprise comme un lien opérationnel entre les différentes activités de
l'entreprise, assurant la cohérence et la fiabilité des flux, et il est nécessaire l’ implémentation urgent dans la
gestion d’entreprises de notre pais.

Bibliographie :

1) Philippe Vallin: „Modèles et méthodes du pilotage des flux”, Ed. Economica, Paris 1999.
2) Maria Sagaidac, Valeriu Ungureanu: „Cercetări Operaţionale”, Centrul editorial-Poligrafic al USM,
Chişinău 2004.
3) Ioan Constantin Dima coordonator: „Management Logistic”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
2004.
4) 4)G. Boldur-Lăţescu, I. Săcuiu, E. Ţigănescu: „Cercetare operaţională cu aplicaţii în economie”,
Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1979.

ANALIZA STATISTICĂ A PRESTĂRII SERVICIILOR

DE TELECOMUNICAŢII ÎN REPUBLICA MOLDOVA
ÎN PERIOADA 2000-2005
Talmaci Ana, Malic Ina, an. III, CSIE
Cond. şt.: conf. univ. dr. Viorica Rusu

The article treats the tendences of development of telecomunications starting of XX century in all
world, so in Republic of Moldova too. Here we present the analyse comparative of results obtained in the
telecomunications services of most importants agents in Republic of Moldova aria.
Cuvinte-cheie: serviciul de telecomunicatii, telefonie fixă, telefonie mobilă, operatori.

Dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiilor informaţionale, globalizarea şi liberalizarea pieţelor, apariţia

noilor servicii, intensificarea concurenţei sunt acele tendinţe, ce domină astăzi piaţa serviciilor de
telecomunicaţii în Europa şi în lume.
În Republica Moldova, piaţa de telecomunicaţii este formată din mai multe servicii, unde telefonia
mobilă constituie o pondere de 51% din total volum al pieţei serviciilor de telecomunicaţii. Serviciile
telefoniei fixe ocupă o pondere de 40%, după care urmează serviciile acces la Internet 7% şi serviciile cablu
TV 2%.
Deoarece o importantă parte a pieţei de telecomunicaţii o deţin serviciile de telefonie mobilă şi fixă, în
această lucrare ne vom axa anume pe acest segment.
În Republica Moldova, cea mai mare pondere pe piaţa telecomunicaţiilor este ocupată de: piaţa
telefoniei fixe, care este reprezentată de S.A. Moldtelecom, a cărui domeniu de activitate este prestarea
serviciilor de telefonie fixă, internaţională, interurbană, locală, furnizarea serviciilor de transport de date şi
Internet, IP telefonie, efectuarea lucrărilor de instalare şi construcţie a reţelelor.
Piaţa telefoniei mobile este formată din doi operatori: Voxtel şi Moldcell. Primul a fost Voxtel, care a
apărut pe piaţa noastră în anul 1998, a cărui servicii sunt: operator GSM, plus comerţ cu telefoane mobile
(terminale). Al doilea operator – Moldcell, a apărut doi ani mai târziu (2000) şi a declanşat concurenţă în
lupta pentru client, oferind servicii operator GSM.
S.A. Moldtelecom gestionează o reţea de telefonie fixă de 894,7 mii linii prin intermediul a 40 de filiale
situate pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Dacă ar fi să analizăm în paralel activitatea celor doi operatori de telefonie mobilă, depistăm următoarea
situaţie:
În 2005, numărul abonaţilor telefoniei mobile celulare GSM a crescut, faţă de anul 2004, cu 38,5% şi a
atins cifra de 1. 090.000.

15
Philippe Vallin: „Modèles et méthodes du pilotage des flux”1999, Ed. Economica, p.59
221
 Astfel, numărul abonaţilor telefoniei mobile l-a depăşit pe cel al abonaţilor telefoniei fixe şi a devansat
cifra de 1 mln. Conform datelor preliminare prezentate de cei doi operatori de telefonie mobilă, în 2005,
numărul de abonaţi ai „Voxtel”-ului a crescut cu 43,8% şi a depăşit cifra de 659 mii, iar ai „Moldcell”-ului –
cu 31,1%, ajungând la peste 430 mii. După numărul de utilizatori, cota de piaţă a „Voxtel”-ului a constituit,
la 1 ianuarie 2006, 60,5%, iar „Moldcell” – 39,5%.
Vânzările „Voxtel”-ului constituie 953 milioane lei, iar a „Moldcell”-ului – 408 milioane lei. La acest
capitol ponderea de piaţă a celor doi operatori de telefonie mobilă a constituit 70% şi, respectiv, 30%.
Venitul mediu lunar per abonat al „Voxtel”-ului a fost estimat la circa 142 lei, iar al „Moldcell”-ului – la
circa 90 lei.
Investiţiile efectuate în 2005 în acest sector au constituit 450 milioane lei, înregistrând, faţă de anul
2004, o creştere de circa 40%. „Voxtel” a făcut investiţii în valoare de 274 milioane lei, iar „Moldcell” – de
175 milioane lei. Astfel, rata de acoperire a teritoriului de către serviciile furnizate de „Voxtel” s-a ridicat la
94,35%, iar a celor furnizate de „Moldcell” – la 87,51%.
Optarea pentru unul dintre operatorii de servicii de telefonie se face în funcţie de preţul serviciilor
prestate, de aceea, în continuare, ne-am propus să prezentăm o analiză comparativă a tarifelor companiilor
date.
Tabelul 1

Compararea costurilor pentru un minut naţional la operatorii de telefonie mobilă Voxtel şi Moldcell
Voxtel Voxtel Voxtel Moldcell Moldcell Moldcell
Produsul Costul (lei) Costul 1 min. naţ. Produsul Costul (lei) Costul 1 min. naţ.
Tempo 0,8$ 10.5 7.87 Alocard 40 impulsuri 49 8.16
Tempo 4$ 49.5 7.42 Alocard 100 impulsuri 99 6.6
Tempo 12$ 124 6.20 Alocard 300 impulsuri 199 4.42
Tempo 24$ 208 5.2 Alocard 600 impulsuri 299 3.32
Tempo 48$ 338 4.2 Alocard 900 impulsuri 399 2.95

Sursa: Calculele autorului pe baza datelor de pe www.voxtel.md si www.moldcell.md

Observăm că până la suma 124 lei, minutul naţional este mai ieftin la Tempo (6,2 Tempo faţă de 6,6
Moldcell). Mai apoi însă, cu cât suma creşte, cu atât mai ieftin este minutul la Moldcell (4,42 la Moldcell
faţă de 5,2 la Tempo).
Atât Voxtel, cât şi Moldcell beneficiază de servicii la pachet. Pentru ca clientul să opteze pentru cea mai
bună alegere, am analizat comparativ costurile acestora.

Tabelul 2
Compararea costurilor la operatorii de telefonie mobilă Voxtel şi Moldcell pentru pachete

Voxtel Voxtel Voxtel Fantasy Fantasy Fantasy

Min. incluse Taxa unui Abonament Min. incluse
Abonament lunar Taxa unui minut
în abon. minut lunar în abon.
4$+TVA20%+2$ taxa 15 minute 5,89 lei/min 33.60 lei + 2$ 0 --1-10 min= 2.76
pentru fondul social extra taxa pentru lei/min ----11-49
=6.8$= 88.40 lei abonament fondul min=1.88 lei/min --
0.14$+TVA social=60lei 51-800 min= 0.78
=2.18 lei lei/min
9$+TVA+2$ taxa 60 minute 2.77 lei/min 33.60 lei + 2$ 0 --1-10 min= 2.76
pentru fondul social extra taxa pentru lei/min ----11-49
=12.8$=166.4 lei abonament fondul min=1.88 lei/min --
0.12$+TVA social=60lei 51-800 min= 0.78
=1.87lei/min lei/min

Sursa: Calculele autorului pe baza datelor de pe www.voxtel.md si www.moldcell.md

222
 La pachetul Voxtel, în abonamentul lunar sunt incluse minute, pe când la Fantasy ele nu sunt incluse,
abonatul beneficiind doar de minutele ce le cumpără aparte. Taxarea la Fantasy se face astfel: primele 10
min. – 2,76 lei/min, de la 11-49 min. – 1,88 lei/min, iar 51-800 min. – 0,78 lei/min. La Voxtel, costul unui
minut extraabonament este în funcţie de pachetul pentru care s-a optat, pentru Practic – 5,89 lei/min, iar
pentru Optim – 2,77 lei/min.
În continuare, în baza calculelor vom constata de câte minute va beneficia un client de 100 lei sau 200
lei la Voxtel sau Fantasy:
VOXTEL, un client
- de 100 lei va beneficia de 20 min (15 minute din abonament, 5 extraabonament)
- de 200 lei va beneficia de 77 min (60 minute din abonament, 17 extraabonament)
- FANTASY, un client
- de 100 lei va beneficia de 16 minute
- de 200 lei va beneficia de 99 minute.
Deci, concluzia este următoarea: dacă cheltuielile dvs. se vor rezuma până la suma de 100 lei, e mai
avantajos Voxtelul, dar dacă se vor ridica la 200 lei sau chiar vor depăşi această sumă, mult mai profitabil
este Fantasy.

Bibliografie:

www.voxtel.md, www.moldcell.md, www.moldtelecom.md, www.anrti.md

HT TH HT TH HT TH HT TH

223
Redactor coordonator: G. Cotelea
Redactori: E. Dârţu (secţ. 1-11);
V. Solovei (secţ. 12-23);

Operatori: N. Ivanov, T. Boico

Machetator: F. Belicov

Semnat pentru tipar 22.08.06

Format 60 × 84 1/16. Coli de autor 21.0.
Coli editoriale 29.0.Coli de tipar 28,0. Comanda . Tirajul 50 ex.

Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM

Chişinău – 2005, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 59,
tel. 22-98-86

224
 SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL AL TINERILOR CERCETĂTORI
VOLUMUL II, Ediţia a IV-a (14 – 15 aprilie 2006)

SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL AL TINERILOR CERCETĂTORI

VOLUMUL II, Ediţia a IV-a (14 – 15 aprilie 2006)

225
SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL AL TINERILOR CERCETĂTORI
VOLUMUL II, Ediţia a IV-a (14 – 15 aprilie 2006)

SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL AL TINERILOR CERCETĂTORI

VOLUMUL II, Ediţia a IV-a (14 – 15 aprilie 2006)