SR EN 81346-1 (2010color PDF

ICS 01.110; 29.
020
SR EN 81346-1
CEI 81346-1
STANDARD ROMÂN Iulie 2010
Sisteme industriale, instalaţii şi echipamente şi

produse industriale
Principii de structurare şi identificări de referinţă
Partea 1: Reguli de bază
Industrial systems, installations and equipment and industrial

products -
Structuring principles and reference designations -
Part 1: Basic rules
Asociaia de Standardizare din România, PET COMMUNICATIONS SRL, 08/1/2021
Systèmes industriels, installations et appareils, et produits

industriels –
Principes de structuration et désignations de référence -
Partie 1: Règles de base
APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 31 martie 2010

Standardul european EN 81346-1:2009 are statutul unui
standard român
Înlocuieşte SR EN 61346-1:1998
CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

EN 81346-1:2009
This standard is identical with the European Standard

EN 81346-1:2009
La présente norme est identique à la Norme européenne

EN 81346-1:2009
ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Str. Mendeleev nr. 21-25, cod 010362, Bucureşti
Director General: Tel.: +40 21 316 32 96, Fax: +40 21 316 08 70
Direcţia De Standardizare: Tel. +40 21 310 17 30, +40 21 310 43 08, +40 21 312 47 44, Fax: +40 21 315 58 70
Direcţia Publicaţii - Serv. Vânzări/Abonamente: Tel. +40 21 316 77 25, Fax + 40 21 317 25 14, +40 21 312 94 88
Serviciul Redacţie - Marketing, Drepturi de Autor + 40 21 316.99.74
© ASRO Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului standard în orice publicaţii şi prin orice
procedeu (electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris
al ASRO
Ref.: SR EN 81346-1:2010 Ediţia 1

Preambul naţional
Acest standard reprezintă versiunea română a standardului european EN 81346-1:2009.
Standardul a fost tradus de ASRO, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat
cu permisiunea CENELEC.
Standardul SR EN 81346-1:2010 reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a

standardului european EN 81346-1:2009.
Standardul european EN 81346-1:2009 a adoptat fără modificări comune standardul

internaţional CEI 81346-1:2009.
Standardul european EN 81346-1:2009 a fost adoptat iniţial prin metoda notei de confirmare a
adoptării (anunţ) şi are statutul unui standard român SR EN 81346-1 din 31 martie 2010. Nota
de confirmare a adoptării (anunţ) este înlocuită cu versiunea română a standardului european
EN 81346-1:2009.
Standardul SR EN 81346-1:2010 înlocuieşte standardul SR EN 61346-1:1998 care rămâne în

vigoare până la data de anulare (dow) de 2012-08-01.
Cuvintele ,,standard internaţional’’ trebui citite ca ,,standard român’’.

Standardul internaţional ISO/CEI 646 la care se face referire în textul standardului

SR EN 81346-1:2010 şi care nu a fost adoptat ca standard român poate fi consultat sau
comandat la Asociaţia de Standardizare din România.
Versiunea română a standardului european EN 81346-1:2009 a fost elaborată în cadrul CT 2
,,Documentaţie în electrotehnică’’.
STANDARD EUROPEAN EN 81346-1
EUROPEAN STANDARD
NORME EUROPÉENNE
EUROPÄISCHE NORM Octombrie 2009
ICS 01.110; 29.020 Înlocuieşte EN 61346-1:1996
Versiunea română
Sisteme industriale, instalaţii şi echipamente şi produse industriale

Principii de structurare şi identificări de referinţă
Partea 1: Reguli de bază
(CEI 81346-1:2009)
Industrial systems, Systèmes industriels, Industrielle Systeme, Anlagen
installations and installations und Ausrüstungen und
equipment and industrial et appareils, et produits Industrieprodukte -

products - industriels - Strukturierungsprinzipien
Structuring principles and Principes de structuration und Referenzkennzeichnung -
reference designations - et désignations de référence - Teil 1: Allgemeine Regeln
Part 1: Basic rules Partie 1: Règles de base
(IEC 81346-1:2009) (CEI 81346-1:2009) (IEC 81346-1:2009)
Acest standard european a fost adoptat de CENELEC la 2009-08-01. Membrii CENELEC sunt
obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC, care stipulează condiţiile în care
acestui standard european i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o modificare.
Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la aceste standarde naţionale pot fi
obţinute pe bază de cerere către Secretariatul Central sau orice membru CENELEC.
Acest standard european există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune
în oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CENELEC, în
limba sa naţională şi notificată Secretariatului Central, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.
Membrii CENELEC sunt comitetele electrotehnice naţionale din următoarele ţări: Austria, Belgia,
Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg,
Malta, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Republica Cehă, Slovacia, Spania, Suedia şi
Ungaria.
CENELEC
COMITETUL EUROPEAN DE STANDARDIZARE PENTRU ELECTROTEHNICĂ
European Committee for Electrotechnical Standardization
Comité Européen de Normalisation Électrotechnique
Europäisches Komitee für Elektrotechnische Normung
Central Secretariat: Avenue Marnix 17, B - 1000 Brussels
© 2009 CENELEC - Toate drepturile de exploatare sub orice formă şi în orice mod sunt rezervate în
lumea întreagă membrilor CENELEC
Ref.: EN 81346-1:2009 RO
SR EN 81346-1:2010
Preambul
Textul documentului 3/947/FDIS, viitoare primă ediţie a CEI 81346-1, elaborat de TC 3 al CEI,
Information structures and graphical symbols, în colaborare cu TC 10 al ISO, Technical
product documentation, a fost supus votului paralel CEI-CENELEC şi a fost aprobat de
CENELEC ca EN 81346-1 la 2009-08-01.
Acest standard european înlocuieşte EN 61346-1:1996.
EN 81346-1:2009 cuprinde următoarele modificări tehnice majore în raport cu EN 61346-1:1996.

– un nou articol de introducere care prezintă o descriere şi o explicare a conceptelor
utilizate în cadrul prezentei publicaţii;
– o descriere mai completă a principiilor şi regulilor de structurare;
– introducerea ,,altor aspecte’’ pentru care s-a atribuit semnul # ca prefix;
– anularea conceptului de grup de identificări de referinţă;
– termenul specific ,,tranziţie’’ a fot evitat şi înlocuit printr-o descriere îmbunătăţită textual
a acestui fenomen în anexa D;
– introducerea unui nou articol referitor la etichetare;
– anexele vechi au fost îndepărtate cu excepţia celei care reprezintă un exemplu pentru
aplicarea identificărilor de referinţă în interiorul unui sistem;
– introducerea unei noi anexe care explică manipularea obiectelor;
– introducerea a 4 noi anexe care corespund unei reorganizări a exemplelor detaliate sau
explicaţii.
Au fost fixate următoarele date:
– data limită la care EN trebuie pus în (dop) 2010-05-01

aplicare la nivel naţional prin publicarea
unui standard naţional identic sau prin
recunoaştere
– data limită la care standardele naţionale (dow) 2012-08-01
conflictuale cu EN trebuie anulate
Anexa ZA a fost adăugată de CENELEC.
2
SR EN 81346-1:2010
Declaraţie de ratificare
Textul standardului internaţional CEI 81346-1:2009 a fost aprobat de CENELEC ca standard
european fără modificările comune.
În versiunea oficială, se adaugă la Bibliografie pentru standardele indicate notele următoare:
CEI 60297-3-101 NOTĂ - Armonizat ca EN 60297-3-101:2004 (fără modificări comune).
CEI 61082-1 NOTĂ - Armonizat ca EN 61082-1:2006 (fără modificări comune).
CEI 62023 NOTĂ - Armonizat ca EN 62023:2000 (fără modificări comune).
ISO 3166-1 NOTĂ - Armonizat ca EN ISO 3166-1:2006 (fără modificări comune).
ISO 4157 NOTĂ - Armonizat în EN ISO 4157 standard pe părţi (fără modificări comune).
3
SR EN 81346-1:2010
Cuprins
pagina
INTRODUCERE ......................................................................................................................7
1 Domeniu de aplicare....................................................................................................... 10
2 Referinţe normative ........................................................................................................ 10
3 Temeni şi definiţii ........................................................................................................... 10
4 Concepte ........................................................................................................................ 12
4.1 Obiect ................................................................................................................... 12
4.2 Aspect ................................................................................................................... 13
4.3 Sistem tehnic ........................................................................................................ 14
4.4 Structurare ............................................................................................................ 15
4.5 Funcţie .................................................................................................................. 15
4.6 Produse şi componente ......................................................................................... 16
4.7 Amplasament ........................................................................................................ 16
4.8 Tipuri, apariţii şi indivizi ......................................................................................... 16
5 Principii de structurare ................................................................................................... 18
5.1 Generalităţi ........................................................................................................... 18
5.2 Formarea structurilor (adică tipuri şi apariţii) ......................................................... 20
5.3 Structură adaptată la funcţie.................................................................................. 23

5.4 Structură adaptată la produs ................................................................................. 24
5.5 Structură adaptată la amplasament ....................................................................... 25
5.6 Structuri bazate pe “alte aspecte” .......................................................................... 26
5.7 Structuri bazate pe mai multe aspecte ................................................................... 27
6 Constituirea identificărilor de referinţă ............................................................................ 28
6.1 Generalităţi ........................................................................................................... 28
6.2 Format de identificări de referinţă .......................................................................... 28
6.2.1 Nivel unic .................................................................................................. 28
6.2.2 Niveluri multiple ......................................................................................... 29
6.2.3 Utilizarea codificării literale........................................................................ 30
6.3 Structuri diferite sub acelaşi aspect ....................................................................... 31
7 Set de identificări de referinţă......................................................................................... 31
8 Identificări ale amplasamentelor ..................................................................................... 32
8.1 Generalităţi ........................................................................................................... 32
8.2 Ansambluri ............................................................................................................ 33
9 Prezentarea identificărilor de referinţă ............................................................................ 34
9.1 Identificări de referinţă .......................................................................................... 34
9.2 Set de identificări de referinţă................................................................................ 35
9.3 Prezentarea identificatorilor pentru nodul superior................................................. 36
10 Etichetare ....................................................................................................................... 37
Anexa A (informativă) Context istoric ................................................................................... 38
Anexa B (informativă) Stabilirea şi durata de viaţă a obiectelor ............................................ 40
Anexa C (informativă) Manipularea obiectelor ...................................................................... 51
Anexa D (informativă) Interpretarea identificărilor de referinţă care utilizează diferite
aspecte .......................................................................................................................... 64
Anexa E (normativă) Obiect reprezentat prin mai multe noduri superioare sub un
aspect ............................................................................................................................ 67
Anexa F (informativă) Exemple de structuri multiple bazate pe acelaşi aspect ..................... 69
Anexa G (informativă) Exemplu de structuri adaptate şi identificări de referinţă ................... 73
Anexa H (informativă) Exemplu de identificări de referinţă în interiorul unui sistem .............. 75
4
SR EN 81346-1:2010
Bibliografie.......................................................................................................................... 82
Figura 1 – Standarde internaţionale care furnizează un sistem coerent pentru
identificarea, documentarea şi prezentarea informaţiilor .........................................................9
Figura 2 – Ilustrarea unui obiect ........................................................................................... 12
Figura 3 – Aspecte ale unui obiect ........................................................................................ 14
Figura 4 – Ilustrarea unei funcţii şi a sub-funcţiilor sale......................................................... 15
Figura 5 – Ilustrarea conceptelor produs, componentă, tip, individ şi apariţie ........................ 18
Figura 6 – Ilustrarea descompunerii structurale a unui obiect pornind de la diferite
aspecte................................................................................................................................. 19
Figura 7 – Ilustrarea unei descompuneri adaptate la funcţie şi a unei compuneri
adaptată la produs ................................................................................................................ 20
Figura 8 – Structură arborescentă a obiectului A (alternativa 1) ............................................ 21
Figura 9 – Structură arborescentă a obiectului A (alternativa 2) ............................................ 21
Figura 10 – Elemente constituente sub un aspect al tipului de obiect 1 ................................. 22
Figura 13 – Structură arborescentă a tipului de obiect 1 ....................................................... 23
Figura 14 – Ilustrarea unei structuri adaptate la funcţie......................................................... 24
Figura 15 – Ilustrarea unei structuri adaptate la produs ........................................................ 25
Figura 16 – Ilustrarea unei structuri adaptate la amplasament .............................................. 26

Figura 17 – Exemplu de utilizare “alt aspect” ........................................................................ 27
Figura 18 – Ilustrarea unui obiect accesibil pornind de la trei aspecte şi locul în care
sunt utilizate aceste aspecte pentru structurarea internă....................................................... 27
Figura 19 – Ilustrarea unui obiect identificat cu ajutorul unui singur aspect şi cu sub-
obiecte identificate cu ajutorul unui alt aspect ....................................................................... 28
Figura 20 – Exemplu de identificări de referinţă cu nivel unic ................................................ 29
Figura 21 – Relaţia între o identificare de referinţă cu niveluri multiple şi identificările
sale de referinţă cu nivel unic ............................................................................................... 30
Figura 23 – Exemplu de set de identificări de referinţă.......................................................... 32
Figura 24 – Exemple de identificări ale planurilor de montaj în interiorul unui ansamblu
montat în uzină ..................................................................................................................... 33
Figura 25 – Exemple de identificare în interiorul unui ansamblu montat în uzină ................... 34
Figura 26 – Exemple de prezentări pentru identificări de referinţă cu niveluri multiple ........... 35
Figura 27 – Prezentări ale identificărilor de referinţă pentru un ansamblu de identificări
de referinţă ........................................................................................................................... 36
Figura 28 – Diferite obiecte la locul de montaj identificate cu identificatori pentru nodul
superior ................................................................................................................................ 36
Figura 29 – Parte iniţială comună a identificărilor de referinţă ............................................... 37
Figura 30 – Etichetarea identificărilor de referinţă ................................................................. 37
Figura A.1 – Domeniul de aplicare al standardelor de identificare de referinţă ...................... 38
Figura B.1 – Situaţii de dezvoltare a unui obiect ................................................................... 40
Figura B.2 – Durata de viaţă a obiectului .............................................................................. 43
Figura C.1 – Integrarea informaţiilor externe prin copiere...................................................... 52
Figura C.2 – Integrarea unui obiect extern prin referinţă ....................................................... 53
Figura C.3 – Trei obiecte definite în mod independent .......................................................... 54
Figura C.4 – Trei obiecte separate şi relaţiile lor mutuale...................................................... 54
Figura C.5 – Trei obiecte sunt îmbinate în unul singur .......................................................... 55
Figura C.6 – Vedere de ansamblu a sistemului de proces ..................................................... 56
Figura C.7 – Structuri arborescente ale sistemului tehnic ...................................................... 56
5
SR EN 81346-1:2010
Figura C.8 – Structuri complete ale sistemului tehnic ............................................................ 58

Figura C.9 – Structuri cu sub-obiecte identificate .................................................................. 58
Figura C.10 – Structuri cu obiecte îmbinate şi obiecte folosite în comun ............................... 59
Figura C.11 – Relaţii exprimate prin seturi de identificări de referinţă în care ambele
identificări sunt fără ambiguitate ........................................................................................... 60
Figura C.12 – Relaţii exprimate prin seturi de identificări de referinţă în care o
identificare este ambiguă ...................................................................................................... 60
Figura C.13 – Situaţii la începutul duratei de viaţă a unui obiect accesibile pornind de
la trei aspecte ....................................................................................................................... 61
Figura C.14 – Anumite situaţii la începutul duratei de viaţă a obiectelor foarte înrudite
fiecare fiind accesibile, pornind de la un aspect .................................................................... 62
Figura D.1 – Deplasare de la aspectul funcţie la aspectul produs.......................................... 64
Figura D.2 – Deplasarea de la aspectul produs la aspectul funcţie........................................ 64
Figura D.3 – Deplasarea de la aspectul produs la aspectul amplasament ............................. 65
Figura D.4 – Deplasarea de la aspectul amplasament la aspectul produs ............................. 65
Figura D.5 – Deplasarea de la aspectul funcţie la aspectul amplasament.............................. 66
Figura D.6 – Deplasarea de la aspectul amplasament la aspectul funcţie.............................. 66
Figura E.1 – Obiect reprezentat cu mai multe noduri superioare independente sub un
singur aspect ........................................................................................................................ 67
Figura E.2 – Exemplu de identificări de referinţă cu niveluri multiple care utilizează

diferite aspecte ale unui obiect cu mai multe noduri superioare independente sub un
singur aspect ........................................................................................................................ 68
Figura F.1 – Ilustrarea conceptului de vederi funcţionale suplimentare ale unei
instalaţii de proces industrial................................................................................................. 69
Figura F.2 – Structură adaptată la amplasamentul unei instalaţii industriale.......................... 70
Figura F.3 – Structură adaptată la amplasament în interiorul unei unităţi de asamblare ........ 70
Figura F.4 – Structuri adaptate la amplasamentul unei instalaţii industriale........................... 71
Figura F.5 – Exemplu de structuri adaptate la produs suplimentare ...................................... 72
Figura G.1 – Structură adaptată la funcţia tipului obiect 1 ..................................................... 73
Figura G.4 – Structură arborescentă adaptată la funcţia înlănţuită a tipului obiect A ............. 74
Figura H.1 – Schema fluxului de procesare pentru o instalaţie pentru procesarea
materialelor........................................................................................................................... 75
Figura H.2 – Schemă de ansamblu a unei părţi a sistemului de prelucrare (=V1) şi a
unei părţi de alimentare electrică (=G1) ................................................................................ 76
Figura H.3 – Structură arborescentă pentru instalaţia de procesat materiale ......................... 77
Figura H.4 – Schemă de organizare a componentelor centrului de comandă pentru
motoare MCC =G1=W1 ......................................................................................................... 78
Figura H.5 - Schemă de organizare a amplasamentelor unui centru de comandă pentru
motoare MCC =G1=W1 ......................................................................................................... 79
Figura H.6 – Demaror motor ................................................................................................. 79
Figura H.7 – Structuri arborescente adaptate la produs şi la amplasament pentru MCC ........ 80
Tabelul 1 – Identificarea tipurilor, apariţiilor şi indivizilor în diferite contexte ......................... 18
Tabelul C.1 – Seturi posibile de identificări de referinţă ........................................................ 59
Tabelul H.1 – Set de identificări de referinţă pentru elementele constitutive ale MCC şi
ale demarorul motorului ........................................................................................................ 81
6
SR EN 81346-1:2010
INTRODUCERE
0.1 Generalităţi
Acest standard stabileşte dezvoltarea într-o măsură mai mare a elementelor de identificare,
iniţiată de standardele existente şi standardele anulate (CEI 60113-2, CEI 60750), a se vedea
anexa A. Acest standard furnizează elemente de bază pentru stabilirea modelelor de
instalaţii, de maşini, de clădirii etc.
Acest standard specifică:

• principiile pentru structurarea obiectelor inclusiv informaţiile asociate;
• reguli pentru a formula identificările de referinţă pe baza structurii care
rezultă.
Dacă se aplică principiile de structurare, este posibil să se manipuleze în mod eficient chiar şi
cele mai mari seturi de informaţii într-o instalaţie complexă.
Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă se aplică atât obiectelor

fizice cât şi celor abstracte.
Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă asigură un sistem în care
este uşor de navigat şi care este uşor de întreţinut. Acest sistem asigură o vedere de
ansamblu excelentă asupra unui sistem tehnic în măsura în care structurile combinate sunt
simplu de stabilit şi de înţeles.
Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă se aplică variantelor de

procese de concepţie şi de construcţie pe durata de viaţă a unui obiect în măsura în care
acestea se bazează pe rezultatele stabilite în mod succesiv şi nu pe modul în care este
realizat procesul tehnologic în sine.
Prin acceptarea a mai multor aspecte, principiile de structurare şi regulile pentru identificările
de referinţă permit aplicarea mai multor principii de codificare. De asemenea, această tehnică
permite manipularea ,,structurilor vechi’’ cu ,,structurile noi’’ utilizându-se fără ambiguitate
identificatori multipli neambigui.
Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă vin în sprijinul unui

management individual pentru stabilirea identificărilor de referinţă şi permit o integrare
ulterioară a modulelor în construcţii mai importante. De asemenea, servesc la stabilirea
modulelor reutilizabile, fie ca specificaţii funcţionale fie ca produse livrabile.
NOTĂ – Conceptul modulelor reutilizabile înglobează de exemplu pentru fabricanţi: stabilirea modulelor
independente ale contractului şi pentru operatorii de asamblări complexe: descrierea prescripţiilor în termeni
de module independente ale furnizorului.
Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă servesc pentru lucrările

curente şi permit diferiţilor parteneri dintr-un proiect să adauge şi/sau să extragă date din
rezultatul proiectului structurat pe etape şi pe măsură ce acesta avansează.
Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă recunosc faptul că factorul

timp este important pe parcursul duratei de viaţă pentru aplicarea diferitelor structuri bazate
pe diferite puncte de vedere asupra sistemului tehnic considerat.
0.2 Prescripţii de bază pentru acest standard
Prescripţiile de bază au fost dezvoltate pe parcursul elaborării CEI 61346-1 Ed. 1 şi au fost
acceptate prin vot de către comitele tehnice naţionale.
7
SR EN 81346-1:2010
NOTĂ – Aceste prescripţii fundamentale se referă la dezvoltarea principilor structurale în acest standard şi
nu la aplicarea lor. Deci, nu sunt normative pentru aplicarea acestui standard.
• Se recomandă ca acest standard să fie aplicat în toate domeniile tehnice şi

dă posibilitatea unei aplicări comune.
• Acest standard trebuie să se aplice tuturor tipurilor de obiecte şi
constituenţilor lor, de exemplu instalaţii industriale, sisteme, ansambluri,
programe software, spaţiilor etc.
• Se recomandă ca acest standard să fie aplicat consecvent pentru toate
fazele (adică, dezvoltare conceptuală, planificare, specificare, proiectare,
tehnologie, execuţie, montaj, punere în funcţiune, exploatare, scoatere din
funcţiune, distrugerea deşeurilor şi reciclare etc.) pe durata de viaţă a
obiectului considerat, adică un obiect care trebuie să fie identificat.
• Acest standard trebuie să permită identificarea fără ambiguitate a oricărui
obiect simplu care este un constituent al altui obiect.
• Acest standard trebuie să servească la încorporarea structurilor de sub-
obiecte care provin din organizări multiple în obiecte care provin din alte
organizări fără modificări ale structurilor originale ale obiectelor originale, ale
sub-obiectelor nici ale documentaţiei lor.
• Acest standard trebuie să permită o reprezentare a unui obiect independent
de complexitatea sa.
• Se recomandă ca acest standard să fie uşor de aplicat şi ca identificările să
fie uşor de înţeles de către utilizator.

• Se recomandă ca acest standard să servească la utilizare precum şi la
implementare cu ajutorul uneltelor asistate de calculator pentru dezvoltarea
conceptuală, planificare, specificare, proiectare, tehnologie, execuţie,
montaj, punere în funcţiune, exploatare, scoatere din funcţiune, distrugerea
deşeurilor şi reciclare etc.
0.3 Caracteristicile prescrise ale acestui standard
Caracteristicile prescrise au fost dezvoltate în cursul elaborării CEI 61346-1 Ed. 1, şi au fost
acceptate prin vot de către comitetele naţionale.
NOTA 1 - În acest standard, aceste caracteristici prescrise se referă la dezvoltarea sistemului de clasificare
prin coduri literale şi nu la aplicarea acestora. De aceea, pentru aplicarea acestui standard nu sunt
normative.
• Acest standard nu trebuie să conţină reguli sau restricţii care să împiedice utilizarea sa
într-un domeniu tehnic dat.
• Acest standard trebuie să se refere la toate aplicaţiile previzibile din toate domeniile
tehnice.
• Acest standard trebuie să permită legarea informaţiilor de obiecte în toate
etapele duratei lor de viaţă.
• Acest standard trebuie să permită construirea identificărilor în orice moment
pornind de la informaţiile disponibile.
• Acest standard trebuie să servească la identificarea obiectelor pe baza
principiului elementelor constitutive.
• Acest standard trebuie să conţină reguli care să permită formularea
identificărilor fără ambiguitate.
• Acest standard trebuie să deschidă şi trebuie să permită dezvoltarea unei
identificări date.
• Acest standard trebuie să servească la modularitatea şi la reutilizarea
obiectelor.
8
SR EN 81346-1:2010
• Acest standard trebuie să servească la descrierea diferitelor intenţii ale

utilizatorilor referitor la obiect.
• Acest standard trebuie să furnizeze reguli pentru interpretarea identificărilor,
acolo unde este necesar.
Figura 1 prezintă o vedere de ansamblu asupra standardelor internaţionale care furnizează un

sistem coerent pentru identificarea, documentarea şi prezentarea informaţiilor.
Figura 1 – Standarde internaţionale care furnizează un sistem coerent pentru

identificarea, documentarea şi prezentarea informaţiilor
NOTA 2 – Titlurile publicaţiilor indicate în figura 1 nu sunt complete.
9
SR EN 81346-1:2010
1 Domeniu de aplicare
Prezenta parte a CEI 81346 publicată atât de CEI cât şi de ISO stabileşte principiile generale
pentru structurarea sistemelor inclusiv structurarea informaţiilor referitoare la aceste sisteme.
Pe baza acestor principii, sunt indicate reguli şi îndrumări pentru formularea fără ambiguitate
a identificărilor de referinţă care se aplică obiectelor din orice sistem.
Identificările de referinţă particularizează obiectele pentru crearea şi recuperarea informaţiilor

despre un obiect şi locul în care este realizată componenta sa corespondentă.
O identificare de referinţă marcată pe o componentă este cheia pentru a depista informaţiile

referitoare la acest obiect printre diferitele tipuri de documente.
Principiile enunţate sunt generale şi sunt destinate să fie aplicate în toate domeniile tehnice
(de exemplu: construcţie mecanică şi electrotehnică, construcţii civile, ingineria procesului).
Acestea pot fi utilizate pentru sisteme bazate pe diferite tehnologii sau pentru sisteme care
combină mai multe tehnologii.
2 Referinţe normative
Următoarele documente de referinţă sunt absolut necesare pentru aplicarea acestui standard.
Pentru referinţele datate se aplică numai ediţia citată. Pentru referinţele nedatate, se aplică
ultima ediţie a documentului de referinţă (inclusiv eventualele amendamente).
ISO/IEC 646, Information technology – ISO 7-bit coded character set for information
interchange
3 Temeni şi definiţii
În acest standard se utilizează termenii şi definiţiile următoare:
NOTĂ – Termenii indicaţi prin caractere cursive sunt definiţi în acest standard în altă parte.
3.1
obiect
entitate considerată într-un proces de dezvoltare, punere în funcţiune, utilizare şi
dezafectare şi reciclare.
NOTA 1 – Obiectul poate face referire la un ,,lucru’’ fizic sau abstract care ar putea să existe, care există
sau care a existat.
NOTA 2 – Acestui obiect îi sunt asociate informaţii.
3.2
sistem
ansamblu de obiecte legate între ele considerat ca un întreg într-un context definit şi separat
de mediul său
NOTA 1 – În general, un sistem este definit în vederea atingerii unui obiectiv determinat, de exemplu
realizarea unei anumite funcţii.
NOTA 2 – Elementele unui sistem pot fi atât obiecte materiale, naturale sau artificiale, cât şi moduri de
gândire şi rezultatele acestora (de exemplu: forme de organizare, metode matematice, limbaje de
programare).
NOTA 3 – Sistemul este considerat ca separat de mediu şi de celelalte sisteme exterioare printr-o suprafaţă
imaginară, care taie legăturile dintre acestea şi sistemul considerat.
10
SR EN 81346-1:2010
NOTA 4 – Se recomandă ca termenul ,,sistem’’ să fie definit atunci când din context nu rezultă clar la ce se
referă, de exemplu sistem de comandă, sistem colorimetric, sistem de unităţi, sistem de transmisie.
NOTA 5 – Dacă un sistem face parte din alt sistem, atunci acesta poate fi considerat ca fiind un obiect aşa
cum este definit în acest standard.
[VEI 151-11-27, modificat]
3.3
aspect
mod specific de a vedea un obiect
3.4
proces
ansamblu de operaţii care se influenţează reciproc prin care materia, energia sau informaţiile
sunt transformate, transportate sau stocate
NOTĂ – În contextual acestui standard, termenul ,,proces’’ face referire la procesul industrial (asamblare,
construcţie, instalare etc.) prin care este realizat un obiect.
[VEI 351-21-43, modificat]
3.5
funcţie
utilizare sau îndeplinirea scopului sau a misiunii
3.6
produs
rezultat al cercetării sau realizare ca urmare a unei activităţi sau a unui proces natural sau
artificial
3.7
componentă
produs utilizat ca o parte a unui produs asamblat, sistem sau instalaţie industrială
3.8
amplasament
spaţiul destinat sau realizat
3.9
structură
organizarea relaţiilor dintre obiectele unui sistem, care descrie relaţiile constituente (constă
din /face parte din)
3.10
identificator
atribut asociat unui obiect care-l distinge fără ambiguitate de celelalte obiecte într-un domeniu
specific
3.11
identificare de referinţă
identificator al unui obiect specific în funcţie de sistemul al cărui element constituent este
acest obiect, bazat pe unul sau mai multe aspecte ale acelui sistem
3.12
identificare de referinţă cu nivel unic
identificare de referinţă atribuită în funcţie de obiectul al cărui obiect specific este un
constituent direct sub un singur aspect
NOTĂ - O identificare de referinţă cu nivel unic nu include identificări de referinţă de obiecte cu nivel
superior sau inferior.
11
SR EN 81346-1:2010
3.13
identificare de referinţă cu niveluri multiple
identificare de referinţă constituită din identificări de referinţă cu nivel unic înlănţuite
3.14
set de identificări de referinţă
ansamblu de cel puţin două identificări de referinţă atribuite unui obiect din care cel puţin una
identifică fără ambiguitate obiectul la care se referă
4 Concepte
4.1 Obiect
Definiţia termenului ,,obiect’’ este foarte generală (a se vedea 3.1) şi acoperă toate
elementele care fac subiectul activităţilor pe toată durata de viaţă a unui sistem.
Majoritatea obiectelor au o existenţă fizică în măsura în care sunt palpabile (de exemplu un
transformator, o lampă, o supapă, o clădire). Totuşi, există obiecte care nu au existenţă fizică
dar care există pentru diferite scopuri, de exemplu:
• un obiect există numai prin existenţa sub-obiectelor sale, astfel obiectul

considerat este definit în scopul structurării (adică un sistem);
• pentru identificarea unui set de informaţii.
Acest standard internaţional nu face distincţie între obiectele care au o existenţă fizică şi cele
care nu o au. Cele două tipuri de obiecte sunt relevante pentru a fi identificate şi manipulate
pe durata de viaţă a unui sistem.
Nu există reguli autentice despre modul în care este stabilit un obiect. De fapt, cel care
decide dacă un obiect există şi cel care stabileşte necesitatea de a identifica acest obiect
este proiectantul /inginerul.
Atunci când este stabilit un obiect, pot să-i fie asociate informaţii. Aceste informaţii pot să
varieze pe toată durata de viaţă a acestui obiect.
Figura 2 ilustrează un obiect, suprafaţa fiecărei feţe a cubului reprezintă un aspect al

obiectului. Această reprezentare a unui obiect este utilizată în celelalte figuri pentru a explica
conceptele.
Figura 2 – Ilustrarea unui obiect
Un obiect este stabilit atunci când există o solicitare pentru acest obiect particular.
Un obiect este retras atunci când nu mai este necesar.
12
SR EN 81346-1:2010
NOTA 1 – Obiectul mai poate fi retras atunci când se descoperă că proprietăţile sale sunt acoperite de cele
ale unui alt obiect. Acesta este un caz frecvent pe durata studiului, atunci când la început obiectele au putut
să fie subdivizate distinct şi mai târziu s-a descoperit posibilitatea de a le combina sau îmbina.
NOTA 2 - Retragerea sau anularea unui obiect fizic nu este acelaşi lucru cu desfiinţarea completă a
obiectului în măsura în care informaţiile referitoare la obiect pot fi păstrate pentru memorare.
4.2 Aspect
Dacă obiectele din interiorul unui obiect sau legăturile dintre acest obiect cu celelalte obiecte
trebuie să fie studiate, atunci este util să se analizeze aceste obiecte din diferite perspective.
În acest standard internaţional aceste perspective sunt denumite aspecte.
Aspectele se comportă ca un filtru asupra unui obiect, a se vedea figura 3 şi pun în valoare
informaţiile relevante. Aspectele tratate în prezentul standard internaţional se referă la:
• pentru ce este destinat un obiect şi ce face acesta în realitate – aspectul

funcţie;
• modul în care un obiect face ceea ce este destinat să facă – aspectul
produs;
• spaţiul prevăzut sau real al obiectului – aspectul amplasament.
Suplimentar, se pot aplica alte aspecte atunci când nici unul dintre cele trei aspecte de mai
sus nu este aplicat sau nu este suficient (a se vedea 5.6).
În acest standard internaţional, conceptul de aspect este utilizat pentru structurare.
Atunci când un obiect este privit sub un aspect, se pot vedea obiectele constituente (adică
sub-obiecte) care sunt relevante sub acest aspect. Celelalte sub-obiecte pot să existe dar nu
sunt relevante sub aspectul considerat. Pe de altă parte, se poate întâmpla ca acelaşi
sub-obiect să fie văzut sub diferite aspecte, dacă acest sub-obiect este relevant sub toate
aceste aspecte.
Atunci când un sub-obiect este recunoscut cu ajutorul unui aspect al unui obiect, toate
informaţiile disponibile despre acest sub-obiect sunt accesibile, indiferent de aspectul aplicat.
13
SR EN 81346-1:2010
Figura 3 – Aspecte ale unui obiect
4.3 Sistem tehnic
Un ,,sistem tehnic” este un grup de componente care lucrează împreună pentru o utilizare
specifică.
Sistemul tehnic este ,,infrastructura’’ unui proces constituită dintr-un anumit număr de
activităţi precum pregătire, depistare, transport, lipire şi conducere pentru a obţine rezultatele
dorite. Componentele sistemului tehnic formează condiţia prealabilă statică pentru activităţile
dinamice ale procesului.
NOTĂ - Aceeaşi componentă poate face parte din (joacă un rol în) mai multe sisteme tehnice.
Un sistem tehnic poate fi livrat ca un sistem asamblat complet. Componentele sistemului

tehnic pot, totuşi, să fie livrate individual sau ca părţi asamblate; eventual din alte sisteme. În
acest caz, sistemul tehnic este desăvârşit pe durata instalării şi a conexiunii componentelor.
În contextul structurării, sistemul tehnic este văzut ca un obiect şi componentele sale ca

sub-obiecte fizice.
14
SR EN 81346-1:2010
4.4 Structurare
Pentru ca un sistem să fie conceput, fabricat, întreţinut sau exploatat în mod eficient, în mod
normal, sistemul şi informaţiile referitoare la sistem sunt împărţite în mod normal în mai multe
părţi. După aceea, fiecare din aceste părţi poate să fie divizată la rândul său. Această
divizare succesivă în părţi şi organizarea acestor părţi este denumită ,,structurare’’.
Structurile sunt utilizate pentru:
• organizarea informaţiilor referitoare la sistem, adică modul în care informaţiile sunt

repartizate în diferite documente şi/sau sisteme de informaţii (a se vedea CEI 62023);
• organizarea conţinutului fiecărui document (a se vedea CEI 61082-1);
• navigarea prin informaţiile unui sistem;
• formularea identificărilor de referinţă (a se vedea articolul 6).
4.5 Funcţie
Scopul unui sistem tehnic este de a realiza un proces tehnic prin care cantităţile de intrare
(energie, informaţie, materie) sunt transformate în cantităţi de ieşire (energie, informaţii,
materie), luându-se în considerare parametrii specificaţi.
În contextul acestui standard internaţional, ,,funcţia’’ semnifică misiunea pe care o are un

obiect fără a cunoaşte sau fără a lua în considerare implementarea sa. Un astfel de obiect
poate face parte din sistemul tehnic respectiv şi urmează să fie asociat altor structuri.
Figura 4 prezintă un exemplu de funcţie şi sub-funcţiile sale.
Figura 4 – Ilustrarea unei funcţii şi a sub-funcţiilor sale
15
SR EN 81346-1:2010
4.6 Produse şi componente
În general, un produs este definit ca rezultatul unui proces. Rezultatul unui proces, în mod
normal, este ceva care:
• este destinat să fie vândut (de exemplu, produs pe raft);

• trebuie să fie livrat (conform unei înţelegeri între ambii parteneri);
• trebuie să fie utilizat ca parte componentă în alt proces, fie ca intrare fie ca
unealtă.
În consecinţă, orice produs livrabil, indiferent de livrare, este un produs. Deci, un sistem
tehnic sau o instalaţie industrială pot să fie considerate ca un produs în măsura în care
acestea sunt rezultatul unui proces şi de asemenea sunt livrate.
NOTA 1 – În general, un produs are un cod literal, o denumire a tipului şi/sau un nume. Un produs poate fi
identificat printr-un număr de comandă.
Pentru un obiect care este livrat, structura adaptată la produsul furnizat arată că furnizorul a
organizat sub-obiectele livrate în funcţie de produsul livrat, adică prezintă modul în care sunt
utilizate alte produse ca părţi componente ale produsului livrat. Un astfel de obiect poate face
parte din sistemul tehnic conceput şi ulterior poate fi asociat altor structuri.
O structura adaptată la produs prezintă, în mod general, cum sunt aranjate livrările furnizate
ale unui sistem tehnic.
NOTA 2 – Structura adaptată la produs, va coincide în mod uzual cu structura utilizată în listele de obiect a
sistemului tehnic, de exemplu structura listei părţilor componente conform CEI 62023 şi CEI 62027.
O componentă este un produs care este livrat de un furnizor sau care este fabricat într-un
atelier şi este adaptat la nevoile reale, de exemplu prin reglaje, pentru a servi ca parte
componentă în contextul unui sistem planificat, a se vedea figura 5.
NOTA 3 – În general, componentele sunt produse ale procesului din alte sisteme tehnice decât cel
considerat.
NOTA 4 – Un produs (posibil) generat în procesul realizat prin sistemul studiat nu trebuie să fie considerat
ca o componentă a acestui sistem şi a structurii sale. Desigur, ar putea să aibă tot aşa de bine o structură de
produs, dar acesta este legat la un obiect diferit de cel considerat.
Pentru a evita orice confuzie în acest standard, termenul ,,componentă’’ este utilizat în mod
constant atunci când se vorbeşte despre produse utilizate ca părţi constituente ale unui
ansamblu.
4.7 Amplasament
În acest standard internaţional, amplasamentul semnifică spaţiul constituit de către un obiect

(de exemplu, o cameră sau o zonă în interiorul unei clădiri, un ghidaj de montare în interiorul
unei structuri a unui şasiu de comandă, o suprafaţă a unei plăci în structura unei maşini). Un
astfel de obiect poate face parte din sistemul tehnic conceput şi ulterior poate fi asociat cu
alte structuri.
Atunci când se vorbeşte de aspectul amplasament al unui obiect în cadrul structurării,

aceasta înseamnă spaţiile din interiorul obiectului şi nu spaţiul pe care îl ocupă obiectul într-
un sistem. Rezultatul aplicării aspectului amplasament pe un obiect este structura sa internă
adaptată la amplasament.
Un amplasament poate să conţină orice număr de componente.
4.8 Tipuri, apariţii şi indivizi
Un tip este o clasă de obiecte care au acelaşi ansamblu de caracteristici. În funcţie de

numărul de caracteristici comune (şi dacă acestea sunt calitative sau cantitative) un tip poate
să varieze de la foarte general la foarte specific, de exemplu:
16
SR EN 81346-1:2010
• Tipuri generale de obiect, de exemplu aşa cum este indicat în CEI 81346-2,
în care identificatorul tipului este exprimat printr-un cod literal.
• Multe categorii de produse, de exemplu motoarele, transformatoarele,
contactoarele sau cilindrii pneumatici sunt concepute adesea pentru a se
încadra într-un domeniu de mărimi (de exemplu mărimi de şasie) care au
caracteristici comune. În astfel de cazuri, identificatorul pentru domeniu în
ansamblu, ar putea fi o identificare de tip (indicator de tip); pentru fiecare
mărime posibilă un identificator mai specific.
• Fiecare variantă de produs a unei serii de produse, cu valori fixe pentru
tensiune, putere, etc. are, în mod normal, un identificator sub forma unui
număr de identificare a produsului care defineşte o clasă de produse
presupuse ca fiind identice.
• În ambalajul comercial al acestor produse se pot introduce şi alte tipuri de
produse ambalate; ambalajele care conţin de exemplu 1, 5 sau 10 produse
este necesar să fie diferenţiate în comerţ printr-un cod literal internaţional
(GTIN, Global Trade Identification Numbers).
În funcţie de cât de generale sau de specifice sunt tipurile, acestea sunt identificate, de
exemplu prin nume, coduri literale, denumiri de tip, numere de identificare pentru produs,
GTIN utilizate, dar nu prin identificările de referinţă.
Un individ este un exemplar dintr-un tip, indiferent de amplasamentul în care este utilizat.
Poate fi necesar ca fiecare din exemplarele produse dintr-un tip de produse menţionat mai
sus să fie identificat în mod individual.
NOTA 1 – Chiar dacă, la un moment dat, nu există un exemplar dintr-un tip dat, în general este avantajos să
se diferenţieze informaţiile asociate tipului potenţial şi exemplarului real în vederea unor reutilizări viitoare.
Indivizii sunt identificaţi prin numere de serie, în raport cu producţia de indivizi sau prin
numere de inventar în raport cu organizaţia care îi utilizează.
NOTA 2 – Orice instalaţie industrială sau orice sistem realizat ca un o apariţie poate deveni de asemenea un
tip în viitor. Acest lucru se întâmplă în cazul în care aceasta este copiată sau realizată sub forma unui a
doua apariţii.
O apariţie este utilizarea unui obiect tip pentru o funcţie specifică, ca o componentă specifică
sau într-un amplasament specific în interiorul unei instalaţii industriale sau al unui sistem.
Relaţia între concepte este ilustrată mai detaliat în figura 5. Procesul ilustrat în figură este
recursiv, adică produsul asamblat poate fi utilizat ca o componentă pe următorul nivel de
asamblare.
Apariţiile sunt identificate prin identificările de referinţă în funcţie de contextul sistemului în

care apar. Într-o structură, obiectele sunt apariţiile tipurilor de obiecte. Fiecare apariţie este
legată de un individ care poate fi înlocuit prin alt individ (de exemplu, atunci când este
deteriorat) fără să se modifice identificarea apariţiei. Deci, acest fapt va avea consecinţe
asupra amplasării etichetelor care prezintă identificările apariţiei, a se vedea articolul 10.
NOTA 3 – Întotdeauna, identificarea unui individ urmează obiectului şi deci este fixată pe acest obiect.
17
SR EN 81346-1:2010
Figura 5 – Ilustrarea conceptelor produs, componentă, tip, individ şi apariţie
Tabelul 1 ilustrează diferenţele între termenii descrişi la acest articol.
Tabelul 1 – Identificarea tipurilor, apariţiilor şi indivizilor în diferite contexte
Context Tipuri Apariţii Indivizi

Asistenţa tehnică şi Denumirea tipului dată de Identificare de referinţă Număr de comandă
sprijinul fabricantului de fabricantul de OEM Număr de serie dat de
componente Numărul articolului (părţii) fabricantul de OEM
Organizarea vânzărilor Denumirea tipului intern Nu se aplică Număr de serie intern
fabricantului de Numărul articolului (părţii)
componente
Planificatorul sistemului Coduri literale pentru Identificare de referinţă Nu se aplică
tehnic (investigator, tipurile generale
supraveghetor, etc.)
Număr de identificare al
tipurilor
Asamblorul sistemului Denumirea tipului dat de Identificare de referinţă Număr de comandă
tehnic (contractor) fabricant Număr de serie dat de
fabricantul
Utilizatorul sistemului Denumirea tipului dat de Identificare de referinţă Număr de serie dat de
tehnic fabricant, fabricantul
Numărul de piese interne Număr de inventar dat de
ale utilizatorului utilizator
NOTĂ - Zonele marcate specifică contextul identificărilor de referinţă şi clasificarea furnizată prin codurile
literale.
5 Principii de structurare
5.1 Generalităţi
Aspectele funcţiei, produsului şi amplasamentului sunt necesare şi se aplică aproape în

fiecare etapă a duratei de viaţă a unui obiect (instalaţie industrială, sistem, echipament etc.).
18
SR EN 81346-1:2010
Deci, acestea trebuie să fie considerate ca aspecte principale şi trebuie să fie aplicate mai
întâi structurării.
Regula 1 Structurarea unui sistem tehnic trebuie să fie bazată pe o relaţie de element
constituent determinată prin aplicarea conceptului de aspecte ale obiectelor.
NOTA 1 - Se ştie că, pot să existe şi alte tipuri de structuri, dar pentru acest standard internaţional,
structurile bazate pe o relaţie de element constituent şi aspectele esenţiale sunt considerate ca necesare şi
utile, a se vedea de asemenea şi 5.2.
Regula 2 Structurile trebuie să fie stabilite pas cu pas, utilizându-se o metodă

descendentă sau ascendentă.
NOTA 2 - Acest principiu presupune că aspectul poate să varieze de la un pas la celălalt.
Într-o metodă descendentă, procesul normal constă din:
(1) alegerea unui obiect;

(2) alegerea unui aspect corespunzător;
(3) determinarea sub-obiectelor, dacă este cazul, sub aspectul ales.
Paşii de la 1 până la 3 sunt repetaţi iterativ pentru fiecare obiect secundar stabilit, de atâtea
ori cât este necesar.
Într-o metodă ascendentă, procesul normal constă din:
(1) alegerea unui aspect de lucru;

(2) alegerea obiectelor luându-se în considerare ansamblul în întregime;
(3) stabilirea unui obiect superior pentru care obiectele alese sunt părţi componente sub
aspectul ales.
Paşii de la 1 până la 3 sunt repetaţi iterativ pentru fiecare obiect superior stabilit, de atâtea ori
cât este necesar.
În cazul în care este păstrat acelaşi aspect de-a lungul structurii, a se vedea figura 8, acest
standard internaţional numeşte structurile ca structuri adaptate la aspect, adică adaptate la
funcţie, adaptate la produs sau adaptate la amplasament. Figura 6 reprezintă un obiect
asociat la structuri în diferite aspecte.
NOTA 3 - O abordare descendentă este adoptată în mod normal pentru structura adaptată la funcţie. O
abordare ascendentă este adaptată în mod normal pentru structura adaptată la produs.
Figura 6 – Ilustrarea descompunerii structurale a unui obiect

pornind de la diferite aspecte
19
SR EN 81346-1:2010
Dacă a fost adoptată o structură descendentă sub un aspect şi dacă după aceea o structură
ascendentă este adoptată sub alt aspect, în mod normal toate obiectele de mai jos vor avea
două aspecte. De asemenea este normal ca anumite obiecte superioare să fie identificate de
asemenea sub ambele aspecte, a se vedea figura 7.
A' are semnificaţia următoare: conţinutul informaţiei legate de obiectul A a fost modificată deoarece aspectul
produs al obiectului este recunoscut. Acelaşi principiu se aplică de asemenea pentru B' şi B. A se vedea şi
B.1 din anexa B şi figura C.10.
Figura 7 – Ilustrarea unei descompuneri adaptate la funcţie

şi a unei compuneri adaptată la produs
5.2 Formarea structurilor (adică tipuri şi apariţii)
Observarea unui obiect sub un aspect oferă posibilitatea determinării sub-obiectelor obiectului
sub aspectul considerat. Fiecare sub-obiect poate fi văzut de asemenea sub acelaşi aspect
sau sub alt aspect ceea ce conduce la sub-obiecte de nivel superior. Rezultatul este o
20
SR EN 81346-1:2010
subdivizare succesivă de obiecte identificate sub aspectele corespondente care poate fi

reprezentată ca un arbore, a se vedea figura 8.
NOTA 1 - Structurile arborescente pot fi prezentate cu ajutorul tipului de document “Schema structurii” aşa
cum este definit în CEI 61355 DB.
Figura 8 – Structură arborescentă a obiectului A (alternativa 1)
O altă formă a acestei structuri arborescente este reprezentată în figura 9.

Obiect A
Obiect B
Obiect E
Obiect F
Obiect J
Obiect K
Obiect L
Obiect M
Obiect C
Obiect D
Obiect G
Obiect H
Obiect N
Obiect P
Obiect Q
Obiect R
Figura 9 – Structură arborescentă a obiectului A (alternativa 2)
Procedura obţinere a structurii arborescentă reprezentată în figura 8 este realizată în mod

normal în trepte.
NOTA 2 - Cum o structură este construită nivel cu nivel, este posibil să se aleagă diferite aspecte de la un
nivel la un alt nivel. Se recomandă să se rămână la acelaşi aspect, dacă este posibil.
Ceea ce urmează este un exemplu de procedură care rezultă din structura arborescentă
reprezentată în figura 8, unde obiectul A este considerat ca fiind o apariţie de tip obiect 1.
NOTA 3 - A se vedea 4.8 pentru descrierea semnificaţiei termenilor ,,tip’’ şi ,,apariţie’’.
21
SR EN 81346-1:2010
Figura 10 reprezintă subdivizarea unui aspect al tipului de obiect 1. Sub aspectul considerat,
tipul de obiect 1 are trei elemente constituente. Două din aceste elemente constituente sunt
identice şi se referă la acelaşi tip de obiect 2.
Figura 10 – Elemente constituente sub un aspect al tipului de obiect 1
Figura 11 reprezintă subdivizarea tipului de obiect 2 sub un aspect. Tipul de obiect 2 are două
elemente constituente sub acest aspect, unul care se referă la tipul de obiect 4 şi celălalt care
se referă la tipul de obiect 5.
Tipul de obiect 4 nu are alte elemente constituente, în timp ce tipul de obiect 5 are patru
elemente constituente sub un aspect ca acela reprezentat în figura 12.
Nici unul dintre tipurile de obiecte 6, 7, 8 şi 9 nu au alte elemente constituente. Structura

arborescentă completează obiectul A, care este o apariţie a tipului de obiect 1, apoi aceasta
poate să fie construită înlănţuind logic structurile arborescente pentru tipurile de obiecte
identificate aşa cum este indicat în figura 13 şi abreviată aşa este indicat în figura 8.
22
SR EN 81346-1:2010
Figura 13 – Structură arborescentă a tipului de obiect 1
Figura 13 de mai sus ilustrează de asemenea mecanismul de modularitate a apariţiei - tip. Un

tip de obiect dat poate fi reutilizat în orice altă apariţie, dacă este tehnic posibil. Articolele
,,scoase de pe rafturi’’ ale unui furnizor (funcţii, produse sau amplasamente) pot fi
utilizate/copiate în mai multe apariţii diferite pentru diverşi cumpărători.
5.3 Structură adaptată la funcţie
O structură adaptată la funcţie este bazată pe obiectele unui sistem. O structură adaptată la
funcţie prezintă subdivizarea sistemului în elemente constituente în raport cu aspectul funcţie,
fără să se ia în considerare aspectele amplasament şi/sau produs ale acestor obiecte.
NOTĂ - Documentele în care informaţiile despre un sistem sunt organizate conform unei structuri adaptate la
funcţie pun în valoare relaţiile funcţionale între componentele acestui sistem.
Figura 14 ilustrează o structură adaptată la funcţie.
23
SR EN 81346-1:2010
Figura 14 – Ilustrarea unei structuri adaptate la funcţie
5.4 Structură adaptată la produs

O structură adaptată la produs se bazează pe modul în care este realizat un sistem construit
sau livrat utilizând componente finite sau intermediare. O structură adaptată la produs arată
subdivizarea sistemului în elemente constituente în funcţie de aspectul produsului, fără a fi
necesar să se ia în considerare aspectele funcţie şi/sau amplasament posibile ale acestor
obiecte.
produs pun în valoare dispunerile fizice ale componentelor acestui sistem.
Figura 15 ilustrează o structură adaptată la produs.
24
SR EN 81346-1:2010
Figura 15 – Ilustrarea unei structuri adaptate la produs
5.5 Structură adaptată la amplasament
O structură adaptată la amplasament se bazează pe elemente constituente spaţiale sau, dacă

este suficient, pe dispunerea topografică a unui obiect.
O structură adaptată la amplasament arată subdivizarea sistemului în elemente constituente

în funcţie de aspectul amplasament, fără a fi necesar să se ia în considerare aspectele
produs şi/sau funcţie posibile ale acestor obiecte.
amplasament pun în valoare relaţiile topografice între componentele acestui sistem.
25
SR EN 81346-1:2010
Figura 16 ilustrează o structură adaptată la amplasament.

Figura 16 – Ilustrarea unei structuri adaptate la amplasament
5.6 Structuri bazate pe “alte aspecte”
În comparaţie cu aspectele principale, celelalte aspecte care sunt importante pentru anumiţi
utilizatori (de exemplu aspect financiar), sau aspectele care sunt necesare pentru o fază dată
a unui proiect (de exemplu aspect logistic), pot fi luate de asemenea în considerare.
Regula 3 Aplicarea altor aspecte decât aspectele principale trebuie descrisă în

documentaţia aferentă.
NOTA 1 - Înainte de a începe proiectarea unei instalaţii industriale sau a unui sistem complex, se recomandă
ca utilizarea altor aspecte să facă obiectul unui acord între toate părţile implicate şi ca numărul acestor alte
aspecte să fie limitat.
Un ,,alt aspect’’ poate fi aplicat pentru structurarea unui complex industrial compus din
instalaţii separate şi obiecte de infrastructură (de exemplu uzine sau instalaţii independente,
facilităţi administrative, facilităţi pentru furnituri, reţele rutiere), a se vedea figura 17.
NOTA 2 - ,,Îmbinarea identificării’’ definită în ISO/TS 16952-1 este un mijloc de utilizare a acestor “alte
aspecte”.
26
SR EN 81346-1:2010
#AD1 Administraţie 1
#AD1 #AD2 #AD2 Administraţie 2
#CP1 Instalaţia chimică 1
#PP1
#PP1 Instalaţia de putere
electrică 1
=XE01 Încălzirea
#CP1 #CP3 încăperilor
#CP2 Examplu:#CP3=XE01
Conform 6.2.1, semnul prefix # este utilizat pentru identificările de referinţă bazate pe “alte aspecte”.
Figura 17 – Exemplu de utilizare “alt aspect”
NOTA 3 - Un alt mod de a considera instalaţiile de pe o poziţie de montaj este indicat la 9.3.
5.7 Structuri bazate pe mai multe aspecte

Uneori, este util să se identifice un obiect în sistemul considerat cu ajutorul mai multor
aspecte, a se vedea figura 18.
Figura 18 – Ilustrarea unui obiect accesibil pornind de la trei aspecte şi locul în care
sunt utilizate aceste aspecte pentru structurarea internă
În cadrul acestui concept, un obiect poate fi identic pornind de la oricare aspect; de exemplu
un produs/componentă nu trebuie să fie identificat în mod necesar în cadrul unei structuri
adaptate la produs, dar poate fi identificat în cadrul unei structuri adaptate la funcţie sau la o
structură adaptată la amplasament.
Diferite aspecte ale obiectelor succesive pot fi utilizate aşa cum este indicat la 5.1 şi 5.2, a se
vedea figura 19.
27
SR EN 81346-1:2010
Figura 19 – Ilustrarea unui obiect identificat cu ajutorul unui singur aspect

şi cu sub-obiecte identificate cu ajutorul unui alt aspect
Figura 19 ilustrează un obiect care este identificat printr-unul dintre aspectele sale şi pentru
care sub-obiectele sunt identificate cu ajutorul unui aspect diferit. Anexa D prezintă exemple
despre modul de citire şi interpretare a identificărilor de referinţă bazate pe o structură care
utilizează diferite aspecte.
Poate să existe un obiect numai cu o singură reprezentare sub un aspect dat având
reprezentării multiple şi independente adică noduri de superioare, sub un alt aspect, a se
vedea anexa E.
6 Constituirea identificărilor de referinţă
6.1 Generalităţi
O identificare de referinţă trebuie să identifice fără ambiguitate un obiect în interiorul unui

anumit sistem considerat. Nodul superior în structurile arborescente precum cele reprezentate
în figura 8 reprezintă sistemul şi nodurile următoare reprezintă sub-obiectele.
Regula 4 Trebuie să se atribuie fiecărui obiect care este un element constituent o

identificare de referinţă cu nivel unic în raport cu obiectul faţă de care este un
element constituent.
Regula 5 Trebuie să se atribuie o identificare de referinţă cu un nivel unic obiectului

reprezentat printr-un nod superior.
NOTA 1 - Obiectul reprezentat prin nodul superior poate avea identificatori precum numărul părţii, numărul
de comandă, numărul de tip, o identificare îmbinată sau un nume.
NOTA 2 - Se atribuie o identificare de referinţă obiectului reprezentat prin nodul superior numai dacă
sistemul este integrat într-un sistem mai mare.
6.2 Format de identificări de referinţă
6.2.1 Nivel unic
Regula 6 O identificare de referinţă cu nivel unic atribuită unui obiect trebuie să cuprindă
un singur prefix urmat de:
• un cod literal urmat de un număr; sau

• un cod literal; sau
• un număr.
Celelalte reguli referitoare la codurile literale sunt indicate la 6.2.3.
28
SR EN 81346-1:2010
Regula 7 Semnele prefix utilizate pentru a indica tipul de aspect într-o identificare de
referinţă trebuie să fie următoarele:
= atunci când se referă la aspectul funcţie al obiectului;

- atunci când se referă la aspectul produs al obiectului;
+ atunci când se referă la aspectul amplasament al obiectului;
# atunci când se referă la alte aspecte ale obiectului.
Regula 8 Pentru aplicaţiile informatice, semnele prefix trebuie să fie alese în ansamblul
G0 al ISO/CEI 646 sau în standarde internaţionale echivalente.
Regula 9 Dacă se utilizează atât un cod literal cât şi un număr, numărul trebuie să
urmeze codului literal. În acest caz, numărul trebuie să permită diferenţierea
obiectelor care au un acelaşi cod literal şi care sunt elemente constituente ale
aceluiaşi obiect.
Regula 10 Se recomandă ca numerele să nu aibă o semnificaţie particulară izolată sau în

combinaţie cu un cod literal. Dacă numerele au o semnificaţie particulară,
această semnificaţie trebuie să fie explicată în document sau în documentaţia
aferentă.
Regula 11 Numerele pot să conţină un zero pe prima poziţie. Se convine ca zerourile de

pe prima poziţie să nu aibă semnificaţie particulară. Dacă aceste zerouri de pe

prima poziţie au o semnificaţie specială, această semnificaţie trebuie să fie
explicată în document sau în documentaţia aferentă.
Pentru a facilita capacitatea de citire, se recomandă ca lungimea numerelor şi a codurilor

literale să fie limitate, pe cât posibil, în practică.
NOTĂ - Se cunoaşte din experienţă că identificările de referinţă cu nivel unic pot fi considerate ca suficient
de scurte, dacă sunt alcătuite din maxim 3 litere şi 3 numere .
Pentru o mai bună memorare, se recomandă să se utilizeze un cod literal şi un număr pentru
identificările de referinţă cu nivel unic.
Figura 20 prezintă exemple de identificări de referinţe cu nivel unic.
Identificare de Identificare de Identificare de

referinţă a unui obiect referinţă a unui obiect referinţă a unui obiect
pe baza unei structuri pe baza unei structuri pe baza unei structuri
adaptate la funcţie adaptate la produs adaptate la
amplasament
=B1 -B1 +G1
=EB -RELAY +RU
=123 -561 +101
=KK12 -BT12 +UC101
Figura 20 – Exemplu de identificări de referinţă cu nivel unic
6.2.2 Niveluri multiple
Figura 21 ilustrează relaţia între identificările de referinţă cu nivel unic şi o identificare de

referinţă cu niveluri multiple.
29
SR EN 81346-1:2010
Figura 21 – Relaţia între o identificare de referinţă cu niveluri multiple şi identificările

sale de referinţă cu nivel unic
O identificare de referinţă cu niveluri multiple este o reprezentare codificată a drumului

parcurs din vârful structurii arborescente până la obiectul considerat. Un astfel de drum
include un anumit număr de noduri şi numărul de noduri din interiorul unui lanţ depinde de
necesităţile reale şi de complexitatea sistemului considerat.
Regula 12 Identificarea de referinţă cu niveluri multiple trebuie să fie constituită prin

înlănţuirea identificării de referinţă cu nivel unic pentru fiecare obiect

reprezentat în lanţ pornind de la vârf şi descrescător până la obiectul
considerat.
NOTA 1 - Obiectul reprezentat prin nodul superior poate avea identificări de exemplu: un număr al părţii, un
număr de comandă, un număr de tip, o identificare comună sau un nume. Astfel de identificatori nu sunt o
parte a unei identificări de referinţă cu niveluri multiple.
NOTA 2 - Obiectului reprezentat numai prin nodul superior i se atribuie o identificare de referinţă numai dacă
sistemul este integrat într-un sistem mai mare.
6.2.3 Utilizarea codificării literale
Regula 13 O identificare de referinţă cu nivel unic poate fi constituită dintr-un cod literal:
• care identifică clasa obiectului; sau

• care identifică obiectul (de exemplu o abreviere sau un cod ca în cazul
când este utilizat un cod de ţară pentru a identifica un amplasament
reprezentând ţara).
Regula 14 Codurile literare trebuie să fie constituite prin utilizarea literelor mari de la A
până la Z din alfabetul latin (cu excepţia literelor naţionale speciale). Literele I
şi O nu trebuie să fie utilizate dacă există risc de confuzie cu cifrele 1 (unu) şi
0 (zero).
Regula 15 Pentru codurile literale care indică clasa obiectului se aplică următoarele:
• un cod literal trebuie să indice o clasificare bazată pe o schemă de

clasificare;
• un cod literal poate fi constituit dintr-un număr oarecare de litere. Într-un
cod care are mai multe litere, a doua (a treia etc.) literă trebuie să indice o
sub-clasă a clasei indicate prin prima (a doua etc.) literă;
NOTA - Ordinea literelor utilizate pentru clasificare nu reprezintă structura unui sistem.
30
SR EN 81346-1:2010
• se convine să se aleagă codurile literale care precizează clasa conform

schemei de clasificare indicată în CEI 81346-2.
6.3 Structuri diferite sub acelaşi aspect
Pot exista cazuri în care este necesar să se privească un obiect în mod diferit, dar sub
acelaşi aspect ca acela deja utilizat. Acest fapt poate fi realizat utilizându-se o vedere
suplimentară a aceluiaşi tip de aspect. Exemple de astfel de necesităţi sunt indicate în
anexa F.
Regula 16 Dacă sunt necesare vederi suplimentare al unui tip de aspect dintr-un sistem,
identificarea obiectelor în aceste vederi trebuie să fie formată dublând-se
(triplându-se etc.) caracterul utilizat ca semn prefix. Semnificaţia şi utilizarea
vederilor suplimentare trebuie să fie explicate în documentaţia aferentă.
Figura 22 prezintă mai multe exemple de identificări de referinţă care utilizează semne prefix.
Identificare de referinţă ==C==B==W --C1--B2--3--E ++B1++2++G++M1++P2
Figura 22 – Exemple de identificări de referinţă cu niveluri multiple, care utilizează mai

multe semne prefix
7 Set de identificări de referinţă
Deoarece un obiect poate fi considerat sub diferite aspecte, acesta poate avea identificări de
referinţă multiple, care identifică poziţia obiectului considerat în interiorul diferitelor structuri,
a se vedea figura 18.
Dacă mai multe identificări de referinţă sunt asociate unui obiect, este vorba de un set de
identificări de referinţă.
Regula 17 Fiecare identificare de referinţă a unui set dat de identificări de referinţă

trebuie să fie separat în mod clar faţă de celelalte.
Regula 18 Într-un set de identificări de referinţă, o identificare de referinţă trebuie să

identifice fără ambiguitate obiectul.
Regula 19 O identificare de referinţă care identifică un obiect al cărui obiect considerat

este un element constitutiv poate fi inclusă într-un set de identificări de
referinţă. Se recomandă ca o astfel de identificare de referinţă să fie urmată de
o elipsă orizontală "…". Elipsa orizontală poate fi omisă dacă nu există nici un
risc de confuzie.
NOTĂ - Elipsa orizontală este formată fie utilizând trei puncte, fie cu ajutorul caracterul recunoscut ELIPSĂ
ORIZONTALĂ.
Figura 23 a) prezintă dispunerea unui centru de comandă pentru motoare (MCC, motor
control centre). Figura 23 b) prezintă un exemplu al unui set de identificări de referinţă în care
ambele identificări de referinţă identifică complet acelaşi sub-obiect, una în funcţie de
structura adaptată la produs şi cealaltă în funcţie de structura adaptată la amplasament. În
figura 23 c) şi figura 23 d) prima identificare de referinţă identifică sub-obiectul în funcţie de
structura adaptată la produs şi cea de-a doua identificare de referinţă identifică un
amplasament care conţine nu numai acest sub-obiect dar conţine şi celelalte sub-obiecte.
Pentru a avea mai multe exemple referitoare la aplicarea identificărilor de referinţă, a se

vedea anexele G şi H.
31
SR EN 81346-1:2010
+1 +2 +3
+1 +1
-Q1
+2 +2
-Q1 -F1 -K1 -Q1 -F1 -K1
-Q2 -Q5
-F10 -F10
+3 +3
-Q1 -F1 -K1
-Q3 -Q1 -F1 -Q6
-F10
-K1
+4
-Q1 -F1 -K1
-Q7
-F10 -F10
+5 +5
-Q1 -F1 -K1 -Q1 -F1 -K1
-Q4 -Q8
-F10 -F10
+6 +6
-Q9 -Q10 -Q11
-F1 -Q1 -F1 -Q1 -F1 -Q1
-F10 -F10 -F10
a) Plan de dispunere a unui centru de comandă pentru motoare (MCC)
-Q1 -Q10-F10 -Q7-F10

+1 +2+6... +3+4
d) Set de identificări de referinţă cu o
b) Set de identificări de referinţă c) Set de identificări de referinţă cu identificare fără ambiguitate şi o
cu două identificări de referinţă, o identificare fără ambiguitate şi o identificare de referinţă ambiguă.
ambele fără ambiguitate identificare de referinţă ambiguă Elipsa orizontală … este omisă
identifică acelaşi obiect care este identificată printr-o elipsă deoarece nu poate exista risc de
orizontală ... confuzie
Figura 23 – Exemplu de set de identificări de referinţă
8 Identificări ale amplasamentelor
8.1 Generalităţi
Pentru identificarea amplasamentelor se aplică regulile următoare:
Regula 20 Se recomandă ca identificarea ţărilor, oraşelor, satelor şi a anumitor zone să

fie cât mai scurtă posibil.
NOTA 1 - Dacă este cazul, se pot aplica sistemele de codificare recunoscute sau cele
stabilite pe baza unui acord, de exemplu pentru ţări se aplică ISO 3166-1.
Regula 21 Identificările clădirilor, etajelor şi încăperilor din interiorul clădirilor trebuie să

fie conform standardului pe părţi ISO 4157.
Regula 22 Dacă este cazul pot fi utilizate coordonatele UTM sau alte sisteme de
coordonate cartografice pentru a identifica o zonă geografică.
Regula 23 Coordonatele (2D sau 3D) pot fi utilizate de asemenea ca bază pentru
identificarea amplasamentelor în interiorul unei clădiri sau al unei structuri.
În cazul în care este utilizată o coordonată pentru identificare unui

amplasament, aceasta trebuie să fie dată ca punct de referinţă al
amplasamentului. Coordonata trebuie să fie convertită într-un format de
identificare de referinţă cu nivel unic. Aplicarea sistemului de coordonate şi
regulile pentru conversie trebuie să fie explicate în documentaţia aferentă.
NOTA 2 - Coordonatele dintr-un sistem de coordonate constituie un mijloc de poziţionare

exact şi nu un amplasament din domeniul de aplicare al acestui standard internaţional.
NOTA 3 - Definirea zonele utilizându-se liniile de construcţie (a se vedea ISO 4157-3),

denumite adesea coordonate ale unui plan de construcţie, este un exemplu a două
dimensiuni de aplicare a amplasamentului. Un exemplu similar este indicat în figura 25.
32
SR EN 81346-1:2010
Regula 24 Identificările amplasamentelor în cadrul unui echipament (la interior sau la

exterior), ansamblu etc. trebuie să fie determinate de fabricantul
echipamentului ansamblurilor etc.
8.2 Ansambluri
Amplasamentele (spaţiile) care aparţin ansamblurilor (montate în uzină) adesea sunt atribuite
unei identificări de referinţă bazată pe sistemele de tip reţea (grid) locale definite pentru
planurile de montaj disponibile.
Regula 25 Dacă pentru identificarea amplasamentelor care aparţin unui ansamblu este
utilizat un sistem de tip reţea, atunci acest sistem trebuie să fie identificat fără
ambiguitate în interiorul ansamblului.
Figura 24 prezintă un ansamblu montat în uzină cu identificările planurilor de montaj diferite.

Ansamblul se compune din mai multe planuri de montaj identificate prin codurile literale
următoare.
A interior-stânga
B interior-spate
C interior-dreapta
D exterior uşă
E interior uşă
NOTĂ - Codurile literale sunt definite prin lista de mai jos şi nu se referă la CEI 81346-2.
A C
Figura 24 – Exemple de identificări ale planurilor de montaj în interiorul unui ansamblu

montat în uzină
Figura 25 prezintă modul de identificare al amplasamentului pe un plan de montaj care ar

putea fi construit. În acest caz particular, planul de montaj este considerat ca interior-spate
(identificat +B).
Colţul din stânga sus al fiecărui plan de montaj (aşa cum se vede în sensul săgeţilor indicate
în figura 24) defineşte punctul de pornire pentru numerotarea spaţiilor.
Poziţia verticală este exprimată prin numerele de la 01 până la n, care reprezintă multiplii ai
unei unităţi U. Unitatea U reprezintă distanţa de 44,5 mm conform CEI 60297-1. Poziţia
33
SR EN 81346-1:2010
orizontală este exprimată prin numerele de la 01 până la m, care reprezintă multiplii ai unei
unităţi HP. Unitatea HP reprezintă distanţa de 5,08 mm conform CEI 60297-3-101.
Identificarea amplasamentului este constituită astfel:
+[plan de montaj]+[poziţia verticală]+[poziţia orizontală]
Astfel, zonele umbrite din figura 25 sunt identificate +B+11 şi +B+22+09.

Figura 25 – Exemple de identificare în interiorul unui ansamblu montat în uzină
9 Prezentarea identificărilor de referinţă
9.1 Identificări de referinţă
Pentru prezentarea identificărilor de referinţă se aplică regulile următoare:
Regula 26 O identificare de referinţă trebuie să fie prezentată pe un singur rând.
34
SR EN 81346-1:2010
Regula 27 O prezentare a unei identificări de referinţă cu nivel unic nu trebuie să fie

despărţită.
Regula 28 Dacă semnul prefix pentru o identificare de referinţă cu nivel unic într-o
identificare de referinţă cu niveluri multiple este acelaşi ca pentru identificarea
de referinţă cu nivel unic precedentă, atunci pot fi aplicate metodele următoare
care de asemenea sunt şi de validare:
• semnul prefix poate fi înlocuit prin ”.” (punct/punct final); sau

• semnul prefix poate fi omis dacă identificarea de referinţă cu nivel unic
precedentă se termină printr-un număr şi dacă următoarea începe printr-un cod
literar.
NOTA 1 - Se recomandă să se aplice această metodă numai atunci când identificările de referinţă cu nivel
unic prezintă un cod literar urmat de un număr.
Regula 29 Poate fi utilizat un spaţiu pentru separarea diferitelor identificări de referinţă cu

nivel unic într-o identificare de referinţă cu niveluri multiple. Spaţiul nu trebuie
să aibă semnificaţie particulară şi trebuie să fie utilizat numai pentru facilitarea
citirii.
Regula 30 Dacă este necesar să se precizeze că identificarea de referinţă reprezentată

este cea care este completă referitor la nodul superior în contextul real de
prezentare, atunci caracterul “>“ (mai mare ca) trebuie să fie poziţionat
înaintea identificării de referinţă.
NOTA 2 - Caracterul “> “ (mai mare ca) nu face parte din identificarea de referinţă.
NOTA 3 - A se vedea CEI 61082-1 şi ISO 15519-1 pentru mai multe reguli despre
prezentarea identificărilor de referinţă în documente.
Figura 26 prezintă exemple de identificări de referinţă cu niveluri multiple şi modul în care

acestea pot fi scrise.
Identificare de referinţă =C1=B2=E3 –B1–1–C–F4 –K1–B2–C–E4 +G1+111+2 +G1+K2+3+S4
Prezentare abreviată =C1B2E3 –B1.1.C.F4 –K1.B2.C.E4 +G1.111.2 +G1.K2.3.S4

=C1.B2.E3
Figura 26 – Exemple de prezentări pentru identificări de referinţă cu niveluri multiple
9.2 Set de identificări de referinţă
Pentru prezentarea unui set de identificări de referinţă se aplică regulile următoare (a se

vedea figura 27).
Regula 31 Setul de identificări de referinţă poate fi prezentat pe un singur rând sau pe

rânduri succesive.
Regula 32 Dacă identificările de referinţă sunt prezentate pe rânduri succesive, atunci

fiecare identificare de referinţă trebuie să înceapă pe un rând nou.
Regula 33 Dacă identificările de referinţă sunt prezentate pe acelaşi rând şi dacă există
risc de confuzie, atunci caracterul "/” (bară oblică) trebuie să fie utilizat ca
semn de separare între diferitele identificări de referinţă.
Regula 34 Ordinea prezentării identificărilor de referinţă într-un set nu trebuie să aibă o

semnificaţie particulară.
35
SR EN 81346-1:2010
Identificări de Prezentări posibile

referinţă
Toate prezentările pe acelaşi rând Fiecare prezentare pe un rând
=A1
=A1
-B2 =A1/-B2/+C3 -B2
+C3
+C3
=D4-E5+F6 =D4-E5+F6 =D4-E5+F6
=G7-H8
=G7-H8
=G7-H8/+J9
+J9
+J9
Figura 27 – Prezentări ale identificărilor de referinţă pentru un ansamblu de identificări

de referinţă
9.3 Prezentarea identificatorilor pentru nodul superior
Paragraful 6.1 introduce conceptul de nod superior şi identificarea sa. Un astfel de

identificator nu este considerat ca o identificare de referinţă sau ca o parte a unei identificări
de referinţă. Totuşi, uneori poate fi util sau necesar să se prezintă un astfel de identificator cu
o identificare de referinţă, de exemplu atunci când este necesar să se trateze fără

ambiguitate sistemele independente.
Regula 35 Dacă un identificator de nod superior trebuie să fie prezentat împreună cu o

identificare de referinţă, atunci acesta trebuie prezentat între “< ... >”
(paranteze ascuţite), înaintea identificărilor de referinţă din interiorul sistemului
pe care-l reprezintă nodul superior.
NOTA 1 - Regula 30 este o aplicare simplificată a acestei reguli în care nu se consideră

necesară prezentarea identificatorul nodului superior.
NOTA 2 - Anexa E furnizează regulile pentru o aplicare specială a acestui concept.
NOTA 3 - Nodurile superioare pot să aibă identificatori ca numărul unei piese, numărul unei
comenzi, număr de tip sau un alt nume.
EXEMPLUL 1
<123456-X>=A1B1 identifică obiectul =A1B1 al sistemului cu identificatorul de nod superior 123456-X.
EXEMPLUL 2
Complexele industriale se compun în general dintr-un anumit număr de unităţi de producţie autonome
şi de obiecte de infrastructură. Acestea pot fi identificate cu diferiţi identificatori de nod superior, a se
vedea figura 28.
<AD1> <AD2> <AD1> Administraţie 1

<AD2> Administraţie 2
<PP1> <CP1> Uzină chimică 1
<CP2> Uzină chimică 2
<CP3> Uzină chimică 3
<PP1> Centrală electrică 1
<CP1> <CP3> =XE01 Încălzire încăpere
<CP2> Exemplu:<CP3>=XE01
Figura 28 – Diferite obiecte la locul de montaj identificate cu identificatori pentru nodul

superior
36
SR EN 81346-1:2010
10 Etichetare
În scopul fabricării, instalării şi al mentenanţei ar putea să fie necesar să se inscripţioneze
sau eticheteze componentele cu identificările lor de referinţă asociate. De asemenea, poate fi
necesară marcarea/etichetarea/identificarea obiectele pe afişaje pentru operator cu ajutorul
identificărilor de referinţă.
Pentru etichetarea cablurilor şi conductoarelor izolate a se vedea CEI 62491.
Regula 36 Etichetele care arată identificarea de referinţă sau o parte din ea ar trebui să
fie poziţionate alături de componenta corespunzătoare obiectului.
Regula 37 Dacă identificările de referinţă ale elementelor constituente ale unui obiect au o
parte iniţială comună, a se vedea figura 29, atunci această parte poate fi omisă
pe eticheta referitoare la elementele constituente şi este indicată numai pe
eticheta referitoare la obiect. A se vedea figura 30.
Figura 29 – Parte iniţială comună a identificărilor de referinţă
Dulap Placă de montaj
-S1
-S1
-U1
-K1
Obiect Identificare de referinţă -K2
Panoul operatorului -S1 -U2

Placă de montaj 1 -S1-U1
Placă de montaj 2 -S1-U2 -R1
Rezistor -S1-U2-R1
Întreruptor de com. -S1-U2-S1
Releu 1 -S1-U2-K1
Releu 2 -S1-U2-K2
Placă de montaj
= Etichetă -U2 = Inscripţionare pe etichetă
a) Identificare de referinţă a obiectelor b) Etichetarea obiectelor
Figura 30 – Etichetarea identificărilor de referinţă
Regula 38 Acolo unde identificările de referinţă sunt prezentate operatorilor împreună cu

funcţiile de comandă manuală, acest fapt trebuie să fie clar reconoscibil.
37
SR EN 81346-1:2010
Anexa A
(informativă)
Context istoric
A.1 Privire generală
CEI 81346-1 reprezintă revizuirea CEI 61346-1:1996 care a luat în considerare şi

ISO/TS 16952-1. Numărul publicaţiei a fost modificat pentru a facilita elaborarea unei serii de
standarde comune ISO/CEI despre identificările de referinţă.
CEI 61346-1 a fost precedat de alte două standarde; CEI 60750:1983 şi mai înainte,
CEI 60113-2:1971. Tabelul I care se referă la codurile literale din CEI 60750:1983 este în
mare parte extras din CEI 60113-2:1971. Cu timpul, domeniul de aplicare al standardelor va
creşte.
Chiar dacă delimitările exacte pot fi discutabile, este posibil să reprezinte sumar aspiraţiile şi
domeniile de aplicare ale celor trei documente aşa cum este indicat în figura A.1.
Figura A.1 – Domeniul de aplicare al standardelor de identificare de referinţă
A.2 CEI 60113-2:1971
Atunci când au fost create pentru prima dată, reperele de identificare (este termenul utilizat în
CEI 60113-2), acestea constituiau numai o clasificare/un cod de componente distincte cu un
număr de ordine adăugat pentru a distinge componentele în interiorul aceleiaşi clase. Cum în
practică, o numerotare secvenţială nu se poate realiza în cazul proiectelor de o anumită
amploare, CEI 60113-2 a inclus posibilitatea de poziţionare a identificărilor ierarhice în faţa
codurilor componentelor cu scopul de a obţine o formă simplă de structurare.
La această dată, informaţiile au fost conţinute numai în documente şi scopul elementelor de

identificare era de a permite corespondenţele din interiorul documentelor şi între mai multe
documente, în special între schemele de circuit şi listele de componente şi tabelele/schemele
de conexiuni.
Perspectiva duratei de viaţă era redusă. Prioritară era stabilirea documentelor pentru
fabricarea şi punerea în funcţiune a echipamentelor.
La acea dată, posibilităţile de procesare computerizată a informaţiilor erau foarte limitate. Era
necesar să se economisească spaţiul de memorie şi cel puţin din punct de vedere mintal,
38
SR EN 81346-1:2010
procesarea era totdeauna legată de ,,tehnologia orientată pe perforarea cartelor’’, adică era
foarte important un format fix de date şi o utilizare ingenioasă a formatului disponibil şi a
spaţiului de memorie.
A.3 CEI 60750:1983
Începând cu CEI 60750 s-a recunoscut că structurarea ierarhică nu trebuie să se vadă ca o

simplă adăugare a unui cod literal pentru componente, ci ca o unealtă de bază pentru
gestionarea documentaţiei proiectelor de amploare mai mare. Probabil este corect să se
spună că a existat o schimbare în modul de abordare a acestor subiecte astfel încât aspectul
structurării a devenit mai important decât pe aspectul codificării componentelor.
O consecinţă a fost o utilizare mai largă a elementelor de identificare în alte documente decât
în schemele de circuit. Totuşi, în general documentele erau considerate încă ca fiind cele mai
importante surse pentru informaţii.
Posibilităţile pentru procesare computerizată au fost perfecţionate; "tehnologia orientată pe

perforarea cartelor" a fost abandonată pentru "tehnologia orientată pe relaţii".
A.4 CEI 61346-1:1996
Revizuirea CEI 60750 a permis extinderea încă şi mai mult a utilizării elementelor de
identificare/identificărilor de referinţă. S-a recunoscut că identificarea de referinţă ar putea fi

utilizată ca o unealtă puternică pentru gestionarea informaţiilor. Informaţiile nu erau neapărat
cuprinse în documentele gata-pregătite, însă puteau fi fragmentate, introduse în baze de
date, din care documentele puteau fi compilate în funcţie de necesităţi (inclusiv prezentările
grafice). Acestea puteau fi reprezentate ca ,,ferestre’’ în baza de date. A fost necesară
utilizarea sistemului de identificare de referinţă ca ,,unealtă de navigare’’ într-un astfel de
mediu.
De asemenea, a fost necesară extinderea imediată a utilizării la alte echipamente în afara

echipamentelor electrice, adică la echipamentele de procesare, software etc.
Posibilităţile pentru procesarea computerizată au fost îmbunătăţite în mod deosebit. S-a

realizat că "tehnologiile orientate pe relaţii" nu au putut rezolva toate problemele şi au început
să fie utilizate "tehnologiile orientate la obiect".
NOTĂ - Utilizarea termenului ”obiect” în "conceperea sistemului adaptat la obiect " şi în "programarea
adaptată la obiect", este în relaţie fără să fie identică cu aceea a termenului utilizat în acest standard.
În locul unei economisiri ,,ingenioase’’ a puterii calculatorului, a devenit mai importantă

descrierea lucrurilor în mod logic şi simplu pentru a creşte funcţionalitatea, capacităţile de
schimbare şi comunicarea.
O altă solicitare foarte importantă a apărut înainte de a şti dacă identificările de referinţă ar
trebui să poată fi utilizate pe toată durata de viaţă a ,,obiectelor’’
A.5 CEI 81346-1:2009
În CEI 81346-1, sunt menţinute regulile stabilite în CEI 61346-1 dar s-a insistat mai mult pe
descrierea conceptelor pentru îmbunătăţirea înţelegerii şi aplicării standardului. Ca urmare a
elementelor introduse de TC 10 al ISO, regulile şi prescripţiile au fost adaptate pentru a
îmbunătăţii posibilitatea de utilizare a standardului şi în alte domenii decât cel al
electrotehnicii.
CEI 81346-1 este destinat să devină o bază pentru sistemul de identificare de referinţă comun
CEI şi ISO şi este primul dintr-o serie de publicaţii cu număr de referinţă comun cu împărţirea
responsabilităţii pentru diferitele părţi.
39
SR EN 81346-1:2010
Anexa B
(informativă)
Stabilirea şi durata de viaţă a obiectelor
B.1 Stabilirea şi validarea obiectelor
Un obiect este stabilit numai atunci când acesta este necesar.
Un obiect este îndepărtat când nu mai este necesar. Obiectul este îndepărtat, de asemenea,
când proprietăţile sale se regăsesc în alt obiect, nemaifiind astfel un obiect distinct.
NOTA - 1 Unirea obiectelor poate fi, de exemplu, cazul în care un obiect definit sub un aspect este
recunoscut ca fiind acelaşi cu un obiect definit sub alte aspecte.
NOTA - 2 Îndepărtarea/ desfiinţarea unui obiect fizic nu este acelaşi lucru cu desfiinţarea completă a
obiectului, deoarece informaţia despre obiect poate fi păstrată în memorie.
Figura B.1 – Situaţii de dezvoltare a unui obiect
Dezvoltarea unui obiect pe o perioadă de timp (t) poate fi ilustrată ca în figura B.1. Fiecare
linie orizontală prezintă acelaşi obiect în diferite situaţii de dezvoltare:
• La t =0, este stabilit un obiect O 1 . Obiectul este complex şi astfel O 1 este

divizat în O 1.1 şi O 1.2 şi O 1.3
• La t 1 este introdus un obiect O 2 , cu proprietăţi referitoare la O 1.3 . Astfel este
posibil să se cumuleze O 2 cu O 1.3 şi astfel O 1.3 devine O 1.3 ’ . Prin urmare O 1
devine O 1’ .
40
SR EN 81346-1:2010
• La t 2 este introdus un nou obiect O 3 .

• La t 3 obiectul O 1.3’ nu mai este relevant, prin urmare este desfiinţat. Prin
urmare O 1 devine O 1’’ .
• Informaţiile referitoare la O 3 (introdus la t 2 ) au legături cu O 1.2 , în consecinţă
informaţiile (adică proprietăţile) despre O 1.2 şi O 3 sunt cumulate şi devin
O 1.2’ . Astfel O 1 devine O 1’’’ .
• La t 4 este introdus un nou obiect: O 4 .
• La t x , sub-obiectele O 1.1 , O 1.2’ şi O 4 vor fi sub-obiectele ce vor forma
rezultatul final O 1 , care s-a transformat astfel de patru ori pe durata sa de
viaţă şi este recunoscut în consecinţă ca O 1 ’’’’.
În orice moment al duratei de viaţă, obiectul poate fi vizualizat sub diferite aspecte, de
exemplu, aspectul produs, aspectul funcţie, aspectul amplasament etc.
Figura B.1 ilustrează dezvoltarea unui obiect pe o perioadă de timp (t). Descrierea de mai sus
este exprimată în termeni generali. Pe baza aceleiaşi ilustraţii, următorul exemplu este mai
cuprinzător şi mai concret:
• Un proprietar de clădire doreşte să realizeze un garaj nou. Garajul este

identificat drept O 1 care este astfel introdus. Realizarea garajului este o
muncă complexă, prin urmare garajul O 1 este divizat într-o construcţie
identificată ca O 1.1 , sistem de canalizare identificat ca O 1.2 şi o comandă a

porţii automate ca O 1.3 .
• După un timp, un vânzător prezintă proprietarului clădirii noile sale produse
pentru comanda porţii, identificată ca O 2 , şi astfel la momentul t 1 este
introdus obiectul O 2 . Noua generaţie de dispozitive de comandă pentru
poartă are caracteristici extinse faţă de conceptul original din primele faze de
proiectare, prin urmare proprietăţile se referă la O 1.3 şi este posibil să se
unească O 2 cu O 1.3 astfel O 1.3 devine O 1.3’ . Ca urmare, conceptul original O 1
pentru garaj devine O 1’ .
• La t 2 proprietarul clădirii introduce o nouă cerere referitoare la spălarea
maşinilor în garaj, aceasta fiind recunoscută şi introdusă ca O 3 .
• Proprietarul clădirii primeşte o ofertă pentru un nou dispozitiv de comandă
pentru poartă şi realizează că preţul acestuia nu se încadrează în bugetul
său şi se decide să facă economii prin scoaterea dispozitivului de comandă
automată a porţii. Ca urmare la t 3 obiectul O 1.3’ nu mai este relevant şi este
şters. Astfel conceptul original O 1 devine O 1’’ .
• Cererea pentru spălătorie O 3 (introdusă la t 2 ) are legături cu O 1.2 şi prin
construcţie este clar că informaţiile (adică proprietăţile) O 1.2 şi O 3 se pot
cumula şi rezultă O 1.2’ . Astfel conceptul original O 1 devine O 1’’ .
• La t 4 proprietarul clădirii primeşte o ofertă pentru mansardarea garajului.
Oferta este nouă pentru şi nu o poate ignora. Ca urmare este introdus un nou
obiect O 4 , reprezentând această ofertă.
• La t x , sub-obiectele O 1.1 (construcţie originală a clădirii), O 1.2 (sistem de
canalizare proiectat pentru spălătorie ) şi O 4 (ofertă pentru mansardarea
garajului) vor fi sub-obiectele care formează rezultatul final al garajului O 1 ,
care s-a transformat astfel de patru ori pe durata sa de viaţă şi va fi
recunoscut că O 1’’’’ . Acest obiect final reprezintă acum forma finală a
garajului şi proprietarul clădirii poate lansa invitaţia pentru licitaţie.
• Atunci când va începe construcţia, durata de viaţă continuă din nou, dar
acum O 1 reprezintă garajul ce urmează a fi construit.
Pentru mai multe informaţii despre obiecte consultaţi Anexa C.
41
SR EN 81346-1:2010
B.2 Scenariul duratei de viaţă a unui obiect
B.2.1 Vedere generală
Articolul B.1 descrie stabilirea şi validitatea obiectelor aflate în relaţie. Acest articol descrie
dezvoltarea unui singur obiect pe întreaga sa durată de viaţă.
Pentru a prezenta în scris o durată de viaţă concretă, este necesară alegerea unui domeniu
de aplicare particulară. Aici a fost aleasă aceea de apariţie a unui “motor” într-un proces
industrial.
În nici un caz nu trebuie să se interpreteze că fenomenul descris aici este valabil numai în
etapa aleasă. S-ar fi putut alege proiectarea unei plăci de circuit imprimat sau altceva.
Fenomenul ilustrat apare în toate domeniile de aplicare, dar cu importanţă diferită şi posibil cu
terminologie diferită. Astfel, dacă aceasta nu este şi “zona dumneavoastră”, vă rugăm să citiţi
creativ.
Scenariul se bazează pe antrenarea unei pompe de apă într-un proces industrial, de exemplu:
o fabrică de hârtie sau o staţie de producere a apei potabile. Pentru simplificare, se
presupune că această instalaţie industrială este proiectată, asamblată şi pusă în funcţiune de
una şi aceeaşi firmă - firma care are responsabilitatea sistemului – şi de asemenea că,
elementele componente necesare sunt achiziţionate de la alte firme – firmele care au
responsabilitatea produselor. Instalaţia industrială este livrată direct utilizatorului final. Firma
responsabilă cu sistemul oferă utilizatorului toate informaţiile, după extragerea acestora din
bazele sale de date şi cumpărătorul le integrează în propriul său sistem pentru mentenanţa
instalaţiei industriale. Din punctul de vedere al principiului, aceasta este o simplificare,
deoarece nu trebuie să existe prea multă preocupare faţă de diferite tipuri de documente.
Dacă se doreşte, se poate discuta despre aceasta înaintea celor ce urmează.
Următoarea descriere defineşte un număr de situaţii posibile, care pot avea loc pe durata de
viaţă a unui obiect. Textul este împărţit în două texte paralele, unul cu caractere normale şi
celălalt (cu caractere cursive), care face comentarii din perspectiva structurării şi a
identificării de referinţă. A se vedea, de asemenea, figura B.2. Paragrafele de la B 2.2 până la
B 2.21 descriu diferite situaţii din durata de viaţă. Pentru corespondenţa cu figura B., situaţiile
sunt identificate prin literele de la A până la X.
B.2.2 Aspectul funcţie şi funcţia bazată pe o structură adaptată la funcţie (A)
În faza de concepţie a unui proces industrial şi a unui sistem global este recunoscută
necesitatea de a genera un flux. Aceasta este, în principal, o nevoie funcţională, dar pentru a
o realiza este prevăzută o pompă (un obiect ce realizează funcţia “creare flux”). De la
aceasta rezultă necesitatea funcţională pentru antrenarea pompei, realizată de un motor (un
obiect ce asigură funcţia “antrenare” ).
Acesta este momentul în care este creat obiectul, luat în considerare în acest
scenariu al duratei de viaţă. Acesta aparţine clasei de obiecte "motor". Nu este
necesar să se spună dacă este un motor electric, motor diesel sau alt tip de motor.
Pentru a-l separa de alte obiecte similare, trebuie să fie identificat. În acest scop este
utilă o identificare de referinţă bazată pe o structură adaptată la funcţie, deoarece în
această etapă, este cunoscut şi relevant numai aspectul funcţie, care asociază obiectul
cu locul său în procesul industrial planificat.
Adeseori, la început, concepţia unui proces nu este foarte stabilă. De exemplu, se poate
întâmpla ca necesitatea pompării să fie mutată între diferite secţiuni ale procesului.
Aceasta conduce la necesitatea de modificare a identificării de referinţă bazată pe
structura adaptată la funcţie.
42
43
Figura B.2 – Durata de viaţă a obiectului
SR EN 81346-1: 2010
SR EN 81346-1:2010
B.2.3 Specificaţie pentru cerinţa funcţională FR1 (B) (FR este abrevierea expresiei
engleze “functional requirement”)
Proiectantul procesului defineşte caracteristicile necesare pentru pompă, respectiv

caracteristicile pentru motor, din punctul de vedere al procesului. S-a luat hotărârea ca
motorul să fie electric. Aceasta s-a concretizat într-o specificaţie pentru cerinţa funcţională,
într-o primă versiune.
Până aici, obiectul poate fi denumit în limbaj clar pe baza locului său în procesul funcţional şi
poate fi codificat prin identificarea de referinţă pe baza structurii adaptată la funcţie.
Pentru referinţă în acest text, specificaţia pentru cerinţa funcţională este denumită FR1.
NOTĂ - Această specificaţie şi alte tipuri de specificaţii menţionate în continuare pot consta sau pot face
parte dintr-un document distinct sau poate consta din mai multe documente distincte. În caz contrar,
informaţiile pot fi adunate într-o bază de date. În explicaţiile şi ilustraţiile de mai jos este important modul
logic de expunere a informaţiei şi nu modul în care informaţia a fost implementată în diferite documente.
Suplimentar descrierii detaliate din text, obiectul mai poate fi reprezentat şi printr-unul
sau mai multe simboluri, de exemplu într-o schemă de ansamblu general în care se
face referire la acesta prin identificarea de referinţă.
Informaţia asociată cu motorul are statutul “conform cerinţei”.
B.2.4 Aspectul amplasament şi identificare de referinţă bazată pe o structură

adaptată la amplasament (C)
În faza ulterioară de concepţie a sistemului global se definesc tensiunile de alimentare sunt

disponibile în instalaţia industrială. Procesele de construcţie şi construcţiile civile produc
cerinţe ulterioare referitoare la condiţiile de mediu, restricţii de dimensiuni, etc. Specificaţia
pentru cerinţa funcţională devine progresiv mai completă. Se presupune că se ajunge la
versiunea finală în această etapă. Se presupune, de asemenea, că pentru localităţi s-a definit
o structură adaptată la amplasament, cu identificarea asociată.
Obiectul poate fi acum identificat clar, pornind de la locul său în procesul funcţional sau prin
intermediul amplasamentului său sau prin ambele.
Deoarece sistemul de identificare pentru localităţi a fost definit, este posibil să se

abordeze obiectul care intervine după aspectul amplasament, adică să se utilizeze
spaţiul pe care îl ocupă motorul sau cel puţin încăperea sau zona în care acesta va fi
amplasat, cu o identificare de referinţă bazată pe structura adaptată la amplasament.
Această identificare, împreună cu identificarea de referinţă bazată pe structura adaptată
la funcţie, definită anterior, stabileşte un set de identificări de referinţă.
Proprietăţile ca de exemplu, volumul şi necesităţile posibile de mediu ale spaţiului

identificat, trebuie să fie (posibil produse) astfel încât să corespundă cerinţelor
funcţionale ale motorului.
B.2.5 Specificaţie pentru tipul de componentă CT1 (D) (CT este abrevierea expresiei
engleze „component type”)
Existenţa unui număr mare de motoare în instalaţia industrială impune optimizarea numărului
de motoare diferite, pentru a limita numărul pieselor de schimb necesare. Rezultă că, motorul
care este specificat pentru utilizare nu mai respectă specificaţia FR 1 şi că trebuie ales un
model mai „mare” dintr-un număr restrâns de dimensiuni standardizate. Acest motor este
specificat într-o specificaţie pentru tipul de componente utilizată în scopul achiziţiei.
Pentru referinţă în acest text, această specificaţie pentru tipuri de componente este
denumită CT1.
44
SR EN 81346-1:2010
Specificaţia CT1 indică un tip de motor. Specificaţia este inclusă în sistemul proiectat
prin intermediul unei referinţe pentru fiecare prezenţă (eventual copiată, a se vedea
anexa C), în măsura în care aceasta este simultan valabilă pentru un număr mai mare
de motoare din instalaţia industrială.
Chiar dacă nu este necesară realizarea unei specificaţii pentru tipul de componentă
valabilă pentru mai multe obiecte, cel mai adesea este necesară adaptarea specificaţiei
pentru cerinţa funcţională la dimensiunile standardizate disponibile, ceea ce înseamnă
că este esenţială existenţa unui CT1, chiar dacă există câte un obiect din fiecare tip.
Informaţiile asociate cu motorul au acum statutul “aşa cum s-a specificat”.
B.2.6 Listă de funcţii pentru concepţia sistemului FL1 şi listă de amplasamente

pentru conceptul fizic LL1 (E)
Proiectarea tehnologică detaliată continuă şi prezenţa motor va apărea în acelaşi timp în

scheme de circuit, liste de obiecte etc. Pentru comanda motorului se va apela la sistemului
informatic de comandă a procesului.
Se foloseşte atât identificarea de referinţă bazată pe structura adaptată la funcţie cât şi

cea bazată pe structura adaptată la amplasament. Identificarea de referinţă bazată pe
structura adaptată la amplasament poate fi folosită, de exemplu, pentru a comanda
sistemul CAD, pentru crearea tabloului de conexiuni şi de cabluri.
Pentru referinţă în acest text, se face referire la o listă de obiecte în care, identificarea
de referinţă bazată pe structura adaptată la funcţie este utilizată pentru alegerea
obiectelor şi pentru sortare (şi identificarea de referinţă bazată pe structura adaptată la
amplasament ca informaţie suplimentară) ca listă Funcţie FL 1 (este abrevierea
expresiei din limba engleză „function list”).
Se face referire la o listă de obiecte în care identificarea de referinţă bazată pe

structura adaptată la amplasament este utilizată pentru alegerea obiectelor şi pentru
sortare (şi identificarea de referinţă bazată pe structura adaptată la funcţie ca informaţie
suplimentară) ca listă Amplasament LL 1 (este abrevierea expresiei din limba engleză
„location list”).
NOTĂ – Pentru pregătirea diferitelor tipuri de liste de obiecte, a se vedea CEI 62027.
B.2.7 Specificaţie de produs PS1 (F)
Este luată o decizie referitor la furnizorul motorului. Adesea acest lucru înseamnă că produsul
achiziţionat de la furnizor va avea în realitate proprietăţi care se abat întrucâtva de la cele
specificate. De la furnizor se obţine o specificaţie de produs valabilă pentru tipul real de motor
care se utilizează drept componentă în contextul sistemului.
Pentru referinţă în acest text, această specificaţie de produs este denumită PS1.
În principiu, referinţa trebuie să fie făcută pornind de la un obiect cu numele furnizorului

şi numărul de identificare al produsului din catalogul furnizorului. Uneori (pentru
motoare speciale), furnizorul motorului trebuie să ofere un set specific de informaţii
(document).
Obiectul este implementat printr-un produs şi astfel pentru prima dată există o
conexiune cu un obiect fizic, real. De reţinut totuşi, că prin acest lucru se înţelege, în
principiu, că introducerea unei referinţe constă din două tipuri de date: numele
furnizorului şi numărul de identificare al produsului.
Informaţiile asociate cu motorul au statutul “aşa cum a fost contractat” şi mai târziu
“aşa cum a fost furnizat”.
45
SR EN 81346-1:2010
B.2.8 Lista pieselor pentru fabricare/instalare PL1 (G)
Se presupune că pompa împreună cu motorul trebuie să se instaleze într-un ansamblu

mecanic specific, care este construit la locul de montaj. Ca urmare, tehnologul pregăteşte
informaţiile pentru acest ansamblu. Apoi, motorul va fi reprezentat pe un desen de ansamblu
sub forma unei pictograme şi va apărea ca un element în lista pieselor.
Pentru referinţă în acest text, lista pieselor este denumită aici PL1. De reţinut că la
pregătirea acesteia, poate fi utilizată ca bază şi lista de amplasamente LL1.
Aici, obiectul este identificat prin structura adaptată la produs a ansamblului. În

consecinţă, în documentaţia acestui ansamblu (un produs construit la locul de montaj),
se face referire la obiect în principal prin identificarea de referinţă adaptată la produs.
Pot fi adăugate şi alte identificări de referinţă ca informaţii suplimentare, dar nu sunt
neapărat necesare pentru ansamblu.
Informaţiile asociate cu ansamblul care conţine motorul are statutul “aşa cum s-a specificat”.
B.2.9 Specificaţie de transport (H)
Toate componentele, inclusiv motorul, sunt transportate la locul de montaj şi sunt depozitate
temporar.
Acestea necesită un număr de alte identificări referitoare la transport, ambalare,

logistică la locul de montaj etc., dar subiectul nu este abandonat aici, pentru a scurta
prezentarea.
B.2.10 Instalare (J)
Pompa şi motorul sunt instalate la locul de montaj, în conformitate cu informaţiile produse la

baza pasului G. Dacă este necesar, aceste informaţii sunt actualizate.
În instalaţia industrială se pune pe o etichetă o identificare de referinţă pentru obiect.

Se recomandă ca eticheta să fie poziţionată cât mai aproape de motorul fizic. Este
vorba de un tip de documentaţie la locul de montaj care indică unde este destinat să se
găsească un motor de tipul specificat, dar în mod normal exemplarul fizic al unui
asemenea motor nu are nici o importanţă.
B.2.11 Punere în funcţiune (K)
Pompa şi motorul sunt puse în funcţiune , în conformitate cu informaţiile de bază produse la

paşii de la A până la G.
Informaţia/documentaţia pentru utilizatorul final referitoare la instalaţia industrială este

transferată după aceea de la furnizor la cumpărător. De aici înainte, obiectul este
urmărit în sistemul de informaţie de mentenanţă al cumpărătorului.
Dacă este necesar, informaţiile despre asamblare şi motor sunt actualizate pentru a
atinge statutul “în starea de fabricaţie ”.
B.2.12 Acceptare şi jurnal individual IL1 (L) (IL reprezintă abrevierea expresiei din
limba engleză „individual log”)
Încercările de acceptare sunt efectuate şi întregul proces este pus în funcţiune în mod
normal.
Dacă acest lucru nu s-a realizat anterior, pentru a realiza acum documentarea privind
motorul fizic individual folosit pentru a servi acest obiect este necesar un volum mare
de timp. Acesta se poate face prin numărul de serie al furnizorului (dacă există), sau
46
SR EN 81346-1:2010
prin numărul de inventar propriu al clientului. Aceste date sunt inscripţionate pe o
etichetă care este fixată solid pe motor.
Dacă este necesară înregistrarea utilizării diferitelor motoare fizice individuale, trebuie
stabilit un jurnal pentru fiecare motor individual. Pentru referinţă în acest text, se va
denumi acest jurnal individual IL 1 (care este abrevierea expresiei din limba engleză
„Individual Log”), identificat prin numărul de inventar. Se va face referire la acesta
pornind de la obiect.
B.2.13 Funcţionare şi întreţinere (M)
Experienţele funcţionale, de exemplu cele referitoare la încărcarea normală, încărcarea

maximă, durata de funcţionare etc., sunt adunate într-un jurnal de funcţionare.
O parte din aceste informaţii se raportează la obiect (prezenţă în sistem), dar cele mai
multe date trebuie să se raporteze la jurnalul individual referitor la motorul fizic.
Se efectuează mentenanţa.
Următoarele informaţii pot fi necesare pentru operaţiile de mentenanţă:
• tipuri, adică numere de articole pentru componente;

• tip de informaţie, adică modul de accesare al documentaţiei pentru tipuri de

produse;
• structuri adaptate la produs pentru produse;
• lista pieselor de schimb;
• amplasamentul tuturor indivizilor de un tip specific;
• utilizarea reală a indivizilor, adică în service, în reparaţie, în depozitare;
• necesitatea de calibrare, mentenanţă preventivă etc. a diferiţilor indivizi.
B.2.14 Exemplar de motor alternativ (N)
În conformitate cu politica de întreţinere stabilită, motoarele fizice sunt schimbate în mod

regulat cu altele de acelaşi tip şi motoarele uzate sunt fie întreţinute, fie distruse.
Acest lucru înseamnă că la momentul acestei schimbării, obiectul trebuie să facă

referire la un alt număr de inventar, care identifică un alt motor fizic.
B.2.15 Tip de motor alternativ şi furnizor CT2, PS2 (P)
Deşi se efectuează operaţiile de mentenanţă, motoarele realmente uzate sunt casate. Tipul
de motor casat nu mai este pe piaţă. Furnizorul a dispărut, de asemenea. Proprietarul
instalaţiei industriale s-a pregătit pentru o astfel de situaţie. Acesta a studiat cerinţele din
specificaţiile originale FR1 şi CT1 şi experienţa câştigată şi documentată în jurnalul de
exploatare şi a făcut o nouă specificaţie pe baza căreia s-ar putea achiziţiona motoare de la
un nou furnizor.
Se face raportarea la noua specificaţie pentru tipuri de componente ca specificaţie CT2 şi

specificaţia de produs pentru tipul de motor realmente achiziţionat ca specificaţie PS2.
Una din consecinţe este că obiectul va trebui să se raporteze nu numai la un nou număr
de inventar, dar şi la un alt nume de furnizor şi alt număr de identificare a produsului.
47
SR EN 81346-1:2010
B.2.16 Modificare produs (R)
După o exploatare ulterioară, este luată o decizie pentru a îmbunătăţi produsul. O consecinţă
a acestui fapt este că se adaugă o altă pompă la partea considerată din proces, în amonte de
pompa existentă. Condiţiile de exploatare ale motorului sunt astfel modificate.
De asemenea, cerinţele funcţionale se pot schimba rezultând o specificaţie pentru

cerinţa de funcţionare modificată FR2.
B.2.17 Extensia amplasamentului (S)
Clădirea în care se desfăşoară procesul este extinsă, de asemenea, ceea ce face ca pompa
şi motorul să fie repoziţionate.
Ca o consecinţă a acestui fapt, identificarea de referinţă bazată pe structura adaptată la

amplasament este modificată.
B.2.18 Etc. (T)
Altele.
B.2.19 Închidere (U)

După mai mulţi ani de exploatare suplimentară, instalaţia industrială este, în final, scoasă din
funcţiune.
Jurnalul de exploatare este închis.
B.2.20 Dezmembrarea (V)
Instalaţia industrială a procesului este distrusă. Motorul este demontat în piese pentru
reciclarea materialelor.
Acesta este sfârşitul duratei de viaţă pentru ultimul motor fizic.
B.2.21 Sfârşitul duratei de viaţă (X)
Informaţiile despre instalaţia industrială, inclusiv utilizarea motorului considerat sunt arhivate
pentru mai mulţi ani. Apoi informaţiile sunt fie şterse, fie utilizate ca date de intrare pentru
concepţia unei instalaţii industriale mai economice.
Acesta este sfârşitul duratei de viaţă a obiectului.
B.3 Discuţii despre conceptul "obiect"
B.3.1 Diferite semnificaţii pentru "motor"
În scenariul duratei de viaţă de mai sus, termenul "motor" a fost utilizat în descrierea sa
uzuală. În comentariu au fost utilizaţi în locul acestuia termenii: “obiect”, “tip de componentă”,
“tip de produs” şi “motor fizic”. Aceasta pentru a scoate în evidenţă faptul că termenul
"motor" este utilizat de fapt cu diferite semnificaţii, după cum urmează:
a) Motor = obiect cu specificaţia FR1, FR2, etc.;

b) Motor = tip de componentă cu specificaţia CT1, CT2, etc.;
c) Motor = tip de produs cu specificaţia PS1, PS2, etc.;
d) Motor = motor fizic (individual) cu jurnal individual IL1, IL2, etc.
48
SR EN 81346-1:2010
Identificarea de referinţă este necesară pentru asocierea obiectului cu sistemul identificat.
Tipurile de componente, tipurile de produse şi indivizii pot exista separat de contextul acestui
sistem şi prin urmare sunt necesari identificatori referitori la aceste alte contexte.
Pornind de la scenariul de mai sus, este dificil să se descrie obiectul ca fiind altceva decât
miezul unui set de informaţii, care cresc din momentul creării până în momentul distrugerii.
Obiectul "conţine" întregul scenariu al duratei de viaţă. Alte seturi de informaţii, conţinând
informaţii despre realizările "temporare" sunt legate de acesta, de preferat prin referire la el,
deoarece aceste seturi sunt schimbate cu altele din când în când. (Cele mai vechi pot fi
înregistrate ca istorice.)
Obiectele considerate există numai în "lumea modelelor". (Un set de documente de descriere
este de asemenea un "model" în acest sens general). Există o conexiune cu "lumea reală a
obiectului", dar conexiunea nu este fixată.
Informaţiile care se raportează cel mai bine la obiect sunt:
• informaţia pentru cerinţă (cu referire la contextul său de proces);

• referinţa la tipul de componentă şi la produsul individual (moment) care este
folosit în prezent pentru a satisface aceste cerinţe;
• un jurnal istoric în care sunt înregistrate tipurile de produse şi produsele

fizice individuale care au fost utilizate anterior; şi
• un jurnal de exploatare, de asemenea prin raportare la contextul procesului.
B.3.2 Definiţia "obiectului"
Un argument care ar putea fi folosit împotriva scenariului pentru durata de viaţă, luat în
considerare mai sus, este acela că scenariul nu este realmente reprezentativ deoarece se
concentrează prea mult pe situaţiile în care lucrurile se schimbă: în realitate, mai mult de 99%
din durata de viaţă a unui obiect corespunde situaţiilor de stare stabilă.
Acest lucru este adevărat, dar una din cele mai importante probleme care este amplificată
atunci când durata de viaţă este luată în considerare este exact aceea a schimbării.
Sistemul de identificare de referinţă trebuie să fie conceput astfel încât să poată

gestiona schimbarea.
Modul de a realiza acest lucru constă în întemeierea sistemului de identificare de referinţă pe

concepte care sunt cât mai aproape posibil de realitate.
Problema care există totuşi este aceea că, limba uzuală ascunde foarte adesea conceptele
reale, prin utilizarea de sinonime pentru acelaşi concept şi mai grav, prin utilizarea de
omonime pentru diferite concepte. Trebuie să se irosească ceva timp pentru a le găsi şi nu
putem avea încrede în întregime în limbaj când se face acest lucru. În activitatea
internaţională, această problemă este accentuată în mod deosebit deoarece conceptele
utilizate în diferite limbi nu corespund exact unele cu celelalte. Acesta este unul din motivele
pentru care modelarea informaţională a devenit aşa de importantă în concepţia modernă a
sistemelor informatice.
Schimbarea poate fi utilizată pentru a releva modul în care lucrurile depind realmente
unele de altele. Din scenariul ciclului de viaţă de mai sus, se poate vedea cu uşurinţă că
obiectul "motor" pe care trebuie să-l identificăm printr-o identificare de referinţă (a se
vedea limita orizontală) nu este identic cu ceea ce numim "motorul" (a se vedea limita
verticală) în limbaj uzual (într-o situaţie stabilă).
49
SR EN 81346-1:2010
O observaţie care îngrijorează este aceea că şi identificarea sau identificările de

referinţă pentru obiect are(au) nevoie să fie schimbată(te) pe durata de viaţă. (Acest
lucru nu se poate întâmpla foarte des, dar se întâmplă, ceea ce înseamnă că într-un
sistem informatic, identificările de referinţă se recomandă să nu fie utilizate drept chei.
Într-un sistem este mai bine să se utilizeze identificatori interni, ascunşi în întregime de
utilizatorul sistemului. Identificările de referinţă sunt numai pentru identificările externe.)
B.4 Discuţii despre diferite durate de viaţă
Durata de viaţă a obiectului a fost urmărită mai sus. Ca rezultat, s-au identificat alte două
durate de viaţă, care nu ar trebui să fie amestecate cu aceea a obiectului. Referitor la motor
avem următoarele durate de viaţă:
• durata de viaţă a obiectului: Aparţine contextului sistemului în care se

regăseşte necesitatea de obiect. Durata de viaţă începe cu ideea de obiect şi
se termină când obiectul nu mai prezintă interes;
• durata de viaţă a tipului de produs: Aparţine societăţii care fabrică motorul.
Durata de viaţă începe când în această societate se realizează că există
necesitatea de dezvoltare a unei noi generaţii de produse şi se termină când
această generaţie de produse a fost anulată;

• durata de viaţă a unui exemplar individual al tipului de motor: Această
durată de viaţă este împărţită între furnizor şi utilizator. Aceasta începe cu
fabricaţia şi se termină cu dezmembrarea şi reciclarea.
Drept consecinţă, un termen precum “demolare”, ca o fază din durata de viaţă, trebuie utilizat
cu grijă, deoarece nu poate fi raportat decât la exemplarele fizice.
50
SR EN 81346-1:2010
Anexa C
(informativă)
Manipularea obiectelor
C.1 Generalităţi
Principiile structurării din CEI 81346 sunt concepute pentru a nu crea cerinţe sau restricţii în
modul de conducere a proceselor de proiectare şi de tehnologie
Principiile se focalizează pe modul de coordonare şi de tratare a rezultatelor curente în

termeni de obiecte, pe măsură ce procesele de concepţie şi tehnologie evoluează. Aspectele
sunt utilizate ca un mijloc pentru a ajuta la organizarea obiectelor indiferent de modul în care
apar sau dispar.
O notă la definiţia conceptului “obiect” precizează că: “un obiect posedă informaţiile care-i
sunt asociate”. Aceasta este o indicaţie importantă deoarece totalitatea proceselor de
concepţie şi tehnologie, până la realizare, se ocupă numai cu informaţii. Este esenţial să se
înţeleagă că această “informaţie asociată” poate fi manipulată într-un mod atât de diferit de
obiectul “real” care este reprezentat prin această informaţie. În general, această informaţie dă
şi numele său obiectului. Aceasta este ilustrată în continuare, în această anexă, care descrie
modul în care obiectele cu informaţiile asociate sunt manipulate pe durata primelor etape.
În consecinţă, principiile de structurare pot să devină o unealtă eficientă în orice proces de

concepţie şi de tehnologie pe măsură ce se avansează şi nu numai o simplă unealtă pentru a
documenta rezultatul final (al unui proces de proiectare şi de tehnologie care continuă în
paralel) sau mai rău, să fie considerate numai ca o unealtă necesară pentru obţinerea
identificării de referinţă în scopul etichetării.
Anexa B a acestui standard face anumite declaraţii referitoare la durata de viaţă a obiectelor.
Această anexă precizează elementele suplimentare despre modul în care apar şi dispar
obiectele, indiferent de modul în care sunt realizate procesele din cu totul alte motive.
C.2 Stabilirea şi validarea obiectelor
C.2.1 Generalităţi
Un obiect a fost conceput deoarece proiectantul gândeşte că acesta este necesar.

Necesitatea poate veni de la luarea în considerare a unuia dintre aspectele deja utilizate pe
parcursul procesului sau a altui aspect introdus ca fiind necesar. Nu există alte reguli
specifice pentru crearea unui obiect.
Deci, un obiect poate fi creat cu foarte puţine cunoştinţe despre cea ce trebuie să devină. În
cazul cel mai simplu, este pur şi simplu un ,,element fictiv’’ pentru informare, cu un nume şi
eventual identificat cu ajutorul identificării de referinţă în contextul sistemului de conceput.
Acest conţinut este utilizat pentru a strânge informaţii pe parcursul procesului de proiectare şi
tehnologie a sistemului. Într-adevăr, o structură ,,goală’’ complet poate fi extinsă în acest
mod, de exemplu pentru a fi utilizată ca metodă.
În consecinţă, şi în special dacă mai mulţi proiectanţi sunt implicaţi în lucrări, este posibil ca
într-un sistem, obiectele care sunt foarte asemănătoare sau chiar,,identice’’ să fie definite
pornind de la aspecte diferite. Această relaţie de asemănare trebuie să fie recunoscută şi
eventualele duplicate trebuie să fie retrase. A se vedea C.2.3.
Se produc fenomene similare de exemplu atunci când un obiect, definit cu ajutorul

prescripţiilor care provin de la un aspect funcţie, trebuie să fie implementat printr-un produs
existent. Diferenţa în raport cu cazul precedent este că în acest caz, un obiect în interiorul
sistemului considerat este legat de un obiect care este iniţial în afara sistemului. A se vedea
C.2.2.
51
SR EN 81346-1:2010
Un obiect este anulat când proiectantul crede că nu mai este necesar. Aceasta se produce în
general când a fost găsită o altă soluţie la o problemă de proiectare, ceea ce poate să
cauzeze sau nu crearea altor obiecte. Nu există alte reguli specifice referitoare la acest
subiect.
C.2.2 Implementarea unui obiect
Implementarea unui obiect este situaţia în care urmărirea structurării nu este necesară, de
exemplu atunci când apariţia definită a unui obiect în structura considerată poate fi asociată
cu o soluţie cunoscută. Un exemplu tipic al unei astfel de situaţii este următorul:
• Un obiect a fost identificat de exemplu pornind de la aspectul funcţie.

Informaţia asociată se compune din prescripţii văzute din contextul
sistemului.
NOTA 1 – Nimic nu împiedică ca un astfel de obiect să fie identificat pornind de la mai multe aspecte şi să
fie tratat printr-un set de identificare de referinţă. Ilustrarea unui singur obiect face ca ilustrarea să fie mai
simplă.
• Proiectantul consideră că aceste prescripţii pot fi îndeplinite cu un produs

disponibil pe piaţă, adică printr-un obiect iniţial din exteriorul sistemului
considerat. Informaţiile asociate acestui obiect sunt organizate în modul
decis de furnizor.
Necesitatea este de a integra acest produs ca o componentă a sistemului considerat. Nu

există decât două moduri pentru a integra această informaţie:
a) Prin copiere: Informaţiile asociate produsului sunt copiate (parţial sau în totalitate conform
necesităţii) pe informaţiile asociate obiectului existent în sistem. Pentru ilustrare a se
vedea figura C.1.
NOTA 2 – Un avantaj al acestei metode este că informaţiile sunt sub controlul complet al constructorului
sistemului şi că prin urmare acestea sunt accesibile uşor în sistemul şi documentaţia sa CAx. Un
inconvenient atunci când se copiază informaţiile este acela că proiectantul sistemului poartă
responsabilitatea pentru informaţia unui obiect pentru care altcineva este responsabil. Informaţiile referitoare
la produsul furnizorului pot să se modifice din momentul proiectării până în momentul realizării.
NOTA 3 – Prin copierea produselor definite şi documentate din exterior la un depozit interior de tipuri de
componente din care se copiază în toate apariţiile, schimbările posibile până la momentul realizării pot fi
urmărite şi coordonate mai uşor.
Figura C.1 – Integrarea informaţiilor externe prin copiere
b) Prin raportarea la sistemul de referinţă: Informaţiile asociate cu produsul se raportează la

sistemul de referinţă cu ajutorul numărului de identificare al produsului care la rândul său
face referire la informaţiile sale asociate. Pentru ilustrare a se vedea figura C.2.
NOTA 4 - Avantajul acestei metode este că furnizorul componentelor este responsabil în totalitate de
corectitudinea informaţiilor referitoare la produs. Un dezavantaj este că, chiar dacă informaţiile la care se
face referire pot fi corecte şi pertinente în momentul proiectării, nu este în întregime sigur că produsul va fi
corespunzător şi va îndeplini prescripţiile ca o componentă în momentul realizării sau al reparării. Produsul
52
SR EN 81346-1:2010
furnizorului se poate schimba în timp între momentul proiectării şi cel al realizării. Metoda necesită prin
urmare un acces uşor la informaţiile referitoare la produsul furnizorului.
NOTA 5 - Făcându-se referire la tipurile de componente din interior definite şi documentate, referinţa la
apariţii va fi sub controlul proiectantului de sistem care, în documentaţia componentă, poate de exemplu să
se refere la alţi furnizori.
Figura C.2 – Integrarea unui obiect extern prin referinţă

Problema din cele două cazuri este coordonarea schimbările în timp. Cele două metode au
avantaje şi dezavantaje şi cea care se aplică trebuie să fie decisă în funcţie de condiţiile
existente. Metodele prin copiere au fost utilizate mult prea mult, în special pentru utilajele
industriale şi instalaţii, în timp ce metoda prin referinţă a fost aplicată pentru documentaţia de
fabricaţie şi este necesar să fie aplicată pentru proiectarea structurată.
C.2.3 Relaţii între obiecte înrudite
Obiectele înrudite pot să apară, independent unele de celelalte, într-o situaţie în care se
definesc mai multe structuri într-un sistem. Un exemplu tipic este:
• Un obiect a fost definit pornind de la aspectul funcţie. Informaţia asociată

constă din prescripţii aşa cum sunt văzute pornind de la contextual sistemului
prevăzut.
• Un obiect a fost definit pornind de la aspectul produs. Informaţia asociată
constă din informaţii legate de implementare văzute pornind de la contextul
ansamblului prevăzut.
• Un obiect a fost definit pornind de la aspectul amplasament. Informaţia
asociată constă din informaţii legate de contextul amplasament.
Pentru ilustrare a se vedea figura C.3.
Aceste trei obiecte sunt înrudite în sensul în care primul are prescripţii de la al doilea care, la
rândul său trebuie să se situeze în al treilea. Acest fapt trebuie să fie recunoscut.
53
SR EN 81346-1:2010
Figura C.3 – Trei obiecte definite în mod independent
Există două posibilităţi, diferite în principiu, de a trata acest caz:
a) Proiectantul decide dacă cele trei obiecte trebuie să rămână separate în procesul de
proiectare şi tehnologie. Relaţiile lor trebuie să fie descrise şi menţinute de exemplu în

unealta CAx utilizată. Pentru ilustrare a se vedea figura C.4. Obiectele sunt abordate cu
ajutorul a trei identificări de referinţă diferite, a se vedea şi figura C.4.
Figura C.4 – Trei obiecte separate şi relaţiile lor mutuale
NOTA 1 - În acest caz este esenţială asocierea informaţiilor cu obiectul corect. Există un risc de dedublare
cu riscurile ulterioare de incoerenţă dacă procedurile de actualizare şi de mentenanţă nu sunt proiectate
corect.
Dacă nu se ţine seama de utilizarea unui set de identificări de referinţă, prezentul

standard nu conţine reguli despre modul de stabilire şi de păstrare a relaţiilor. Aceasta
este considerată ca o chestiune de implementare a sistemului informatic.
b) Proiectantul decide dacă cele trei obiecte originale sunt atât de înrudite încât pot fi
considerate ca unul singur. După aceea, informaţiile asociate celor trei obiecte sunt
îmbinate şi asociate unui obiect. Informaţiile trebuie să fie identificate corect în contextul
comun. Obiectul care rezultă este tratat cu ajutorul uni set de identificări de referinţă
compus din identificările de referinţă pe care le aveau obiectele originale. Pentru ilustrare
a se vedea figura C.5.
Se observă că obiectul îmbinat reprezintă unirea obiectelor originale şi un nume cu o

expresie verbală completă a apariţiei ar trebui să fie luat în considerare. Dacă se ia
“motor” ca exemplu, un nume complet va fi “motor cu o utilizare specifică în sistem,
54
SR EN 81346-1:2010
asamblat sub forma unui produs pe un amplasament dat şi situat pe un amplasament
specific”, cu toate că acesta este prescurtat în mod uzual, în limbajul curent, cu termenul
simplu “motor”.
Figura C.5 – Trei obiecte sunt îmbinate în unul singur

NOTA 2 - Prin îmbinare, informaţiile asociate oricărui obiect original vor fi accesibile printr-un singur obiect.
Riscul de dublare şi incoerenţă este mic, dacă informaţia este corect identificată.
Condiţia pentru îmbinarea obiectelor foarte înrudite într-unul singur este pur şi simplu că
pentru durata de viaţă completă trebuie să fie posibilă coordonarea obiectului respectiv cu
un caracter suficient de distinct.
C.2.4 Rolurile setului de identificări de referinţă
Regulile care se aplică unui set de identificări de referinţă sunt tratate la articolul 7.
Este evident că un set de identificări de referinţă poate fi aplicat unui “obiect îmbinat” ca
acela descris mai sus şi ilustrat în figura C.5. În acest caz, setul de identificări de referinţă
furnizează “adrese” alternative pentru obiectul considerat, toate valabile în mod egal.
În principiu, un set de identificări de referinţă nu poate fi aplicat situaţiei cu obiectele adaptate

sub aspectul foarte înrudite aşa cum este ilustrat în figura C.4, în afară de cazul în care
proiectantul decide să considere cele trei obiecte ca unul singur. În acest caz, setul de
identificări de referinţă este utilizat ca un mijloc de a descrie relaţia între cele trei obiecte.
C.2.5 Exemplu
Pentru a ilustra principiile de mai sus în mod cât mai coerent, este dat următorul exemplu (a
se vedea figura C.6).
55
SR EN 81346-1:2010
Figura C.6 – Vedere de ansamblu a sistemului de proces

Materialele trebuie să fie transportate printr-un proces de transport cu ajutorul unei pompe
antrenate printr-un motor electric. Pentru acest scop este necesară energia electrică care
trebuie să poată fi conectată şi deconectată. Echipamentul trebuie să fie protejat de efectele
la scurtcircuit şi suprasarcină.
Pentru comutarea energiei, este necesar un întreruptor. De asemenea, întreruptorul trebuie

să aibă funcţia de a proteja echipamentul furnizat. Întreruptorul este amplasat în interiorul
unui dulap.
Dulapul este amplasat într-o încăpere. Încăperea face parte din încăperile care se găsesc în
interiorul unei clădiri cu mai multe etaje.
Aceste obiecte, împreună constituie un sistem tehnic capabil să efectueze procesul dorit.
Pentru o continuitate a explicaţiei, acest sistem este ilustrat prin structuri arborescente simple
aşa cum este indicat în figura C.7.
Figura C.7 – Structuri arborescente ale sistemului tehnic
56
SR EN 81346-1:2010
Comutare şi protecţie
Obiectul ,,alimentare electrică’’ are două sub-obiecte pentru comutare şi protecţie sub
aspectul funcţie. Atributele asociate obiectelor definesc capacitatea de comutare cerută şi
protecţia necesară împotriva efectelor la scurtcircuit şi la suprasarcină.
Întreruptor
Obiectul ,,întreruptor’’ are potenţialul de a corespunde prescripţiilor. Întreruptorul poate fi

considerat în toate cele trei aspecte principale.
• Dacă se consideră obiectul sub aspectul produs, se va vedea cadrul

sub-obiectelor, contacte, conductoare etc.
• Dacă se consideră obiectul sub aspectul locaţie, se vor vedea dimensiunile
întreruptorului adică spaţiul de care acesta are nevoie.
• În final, dacă se consideră obiectul sub aspectul funcţie, se vor vedea două
sub-obiecte care asigură comutarea şi protecţia. Cu toate că aici sunt
considerate din punct de vedere funcţional independente, poate să nu fie
posibil să se separe sub-obiectele din punct de vedere fizic unul de celălalt,
într-un produs care există (şi prin urmare acestea să nu poată fi identificate
separat sub aspectul produs). Totuşi, pentru a permite o comparaţie între
funcţiile cerute şi funcţiile furnizate, este necesar ca acestea să existe cel

puţin ca seturi de informaţii.
Dulap
Obiectul ,,dulap’’ poate de asemenea să fie văzut sub mai multe aspecte principale:
• Dacă se consideră obiectul sub aspectul produs, se va vedea cadrul sub-

obiectelor; întreruptor, borne, barelor colectoare etc.,
• Dacă se consideră obiectul sub aspectul amplasament, se vor vedea
dimensiunile interioare ale dulapului, adică sub-spaţiile pe care le au
compartimentele.
• Se furnizează de asemenea informaţii despre necesarul de spaţiu sau spaţiul
ocupat al compartimentului.
Cameră
Obiectul ,,cameră’’ este un spaţiu cu anumite proprietăţi ambientale care pot fi văzute sub
aspectul amplasament. În cameră se află mai multe sub-obiecte (sub-spaţii). Unul dintre
acestea este proiectat pentru dulap.
Figura C.8 ilustrează aceste structuri mai complete ale sistemului.
57
SR EN 81346-1:2010
Figura C.8 – Structuri complete ale sistemului tehnic
Figura C.9 ilustrează obiectele corespunzătoare sistemului care au identificări de referinţă cu

nivel unic.
Figura C.9 – Structuri cu sub-obiecte identificate
De asemenea, figura C.9 ilustrează cazul în care structurile au fost definite independent unele
de celelalte; a se compara cu figura C.3.
Pentru a ilustra cazul cu obiecte unite, a se compara cu figura C.5. Este posibil să se
găsească următoarele:
• Funcţia de comutare cerută (=QA1) este îndeplinită prin funcţia de comutare

(=Q1) asigurată prin întreruptorul (-QA1);
• Funcţia de protecţie cerută (=FC1) este îndeplinită prin funcţia de protecţie
(=F1) asigurată prin întreruptorul (-QA1);
• Spaţiul necesar pentru dulap (-UC1) este îndeplinit printr-un spaţiu disponibil
(+U1) în camera (+R2).
58
SR EN 81346-1:2010
Fiecare dintre aceste cupluri de obiecte poate fi considerat ca fiind îmbinat într-un singur
obiect care păstrează informaţiile de la ambele obiecte şi datele reale şi cu posibilitate de
adresare pornind de la cele două structuri. A se vedea figura C.10.
Figura C.10 – Structuri cu obiecte îmbinate şi obiecte folosite în comun
După aceea, identificările de referinţă pentru comutare, protecţie, şi dulap pot să fie
exprimate aşa cum sunt reprezentate în tabelul C.1, cu ajutorul seturilor de identificări de
referinţă.
Tabelul C.1 – Seturi posibile de identificări de referinţă
Ambele identificări de referinţă Numai o identificare de referinţă este fără

sunt fără ambiguitate, obiectul ambiguitate, a doua se referă la un obiect
Obiect
îmbinat este adresat de la diferit, având o relaţie ierarhică cu primul
ambele structuri obiect
=WP1=WC1=QA1 =WP1=WC1=QA1
Comutare
-UC1-QA1=Q1 -UC1-QA1…
=WP1=WC1=FC1 =WP1=WC1=FC1
Protecţie
-UC1-QA1=F1 -UC1-QA1…
-UC1 -UC1
Dulap
+B1+S3+R2+U1 +B1+S3+R2…
Tabelul C.1 demonstrează că o condiţie prealabilă pentru a furniza un set de identificări de

referinţă în care fiecare identificare de referinţă este fără ambiguitate, este ca acelaşi obiect
să fie adresat.
A doua coloană a tabelului C.1 poate fi ilustrată aşa cum este indicat în figura C.11
59
SR EN 81346-1:2010
Figura C.11 – Relaţii exprimate prin seturi de identificări de referinţă în care ambele
identificări sunt fără ambiguitate
A treia colană a tabelului C.1 poate fi ilustrată aşa cum se indică în figura C.12, insistându-se
pe faptul că setul de identificări de referinţă în acest caz conţine o a doua identificare de
referinţă care este legată de un obiect care este din punct de vedere ierarhic legat de un
obiect pe care prima identificare îl identifică fără nici o ambiguitate.
Figura C.12 – Relaţii exprimate prin seturi de identificări de referinţă în care o

identificare este ambiguă
60
SR EN 81346-1:2010
C.3 Situaţii referitoare la durata de viaţă
C.3.1 Un obiect pentru toate aspectele
Figura C.13 ilustrează anumite situaţii la începutul duratei de viaţă a unui obiect.
Figura C.13 – Situaţii la începutul duratei de viaţă a unui obiect accesibile pornind de la
trei aspecte
În prima situaţie, un obiect a fost creat şi identificat în structura adaptată la funcţie. O

specificare a funcţiei, bazată pe cerinţele procesului tehnologic a fost pregătită şi asociată cu
obiectul. Aceasta este baza pentru ca produsul să fie căutat pe piaţă în vederea
implementării.
A doua situaţie ilustrează faptul că s-a descoperit că un produs îndeplineşte cerinţele ca o

componentă. Specificarea produsului externă este în legătură cu ceea ce s-a descris la C.2.2
şi s-a ilustrat în figura C.2.
NOTA 1 - Termenul “specificarea produsului” face referire aici la un document/ansamblu de informaţii care
descrie produsul sub toate aspectele pertinente, inclusiv proprietăţile, documentele suplimentare etc.
conform CEI 62023.
A treia situaţie ilustrează faptul că obiectul a fost inclus în structura adaptată la produsul din
sistem precum şi în structura adaptată la amplasament.
În final, a patra situaţie prezintă faptul că produsul a fost livrat şi instalat ca o componentă a
unui sistem. O înregistrare individuală pentru exemplarul inclus a fost creată şi asociată
obiectului.
NOTA 2 - A patra situaţie este inclusă aici pentru a ilustra faptul că exemplarul apare prima dată ca obiect.
Pentru mentenanţă, un obiect fizic este supravegheat adesea în funcţie de timpul de utilizare, reparaţii etc.
cu ajutorul unei înregistrări individuale.
Scenariul duratei de viaţă poate fi continuat pentru a descrie dezvoltarea până la

dezmembrarea sistemului şi la anularea finală a informaţiilor. Caracteristica esenţială a
acestei abordări este că toate informaţiile create pe durata de viaţă vor fi asociate unui singur
obiect.
61
SR EN 81346-1:2010
C.3.2 Un obiect pentru fiecare aspect
Figura C.14 ilustrează în mod similar situaţia în care obiecte definite în diferite structuri sunt
păstrate separat aşa cum s-a descris la C.2.3 şi s-a ilustrat în figura C.4.
Figura C.14 – Anumite situaţii la începutul duratei de viaţă a obiectelor foarte înrudite
fiecare fiind accesibile, pornind de la un aspect
În prima situaţie, un obiect a fost creat şi identificat în structura adaptată la funcţie. O

specificare a funcţiei, bazată pe cerinţele procesului tehnologic, a fost pregătită şi asociată
obiectului. Aceasta este baza pentru ca produsul să fie căutat pe piaţă în vederea
implementării.
A doua situaţie ilustrează faptul că un obiect component a fost creat şi identificat în structura
adaptată la produsul din sistemul considerat. Acest obiect este în legătură cu obiectul funcţie
precedent.
A treia situaţie ilustrează:
• Obiectul în structura adaptată la funcţia care rămâne în starea care este.

• Obiectul în structura adaptată la produs cu referire la specificarea externă a
produsului din exterior aşa cum este descris la C.2.2 şi ilustrat în figura C.2.
• Un obiect a fost creat în structura adaptată la amplasament inclusiv spaţiul în
care componenta este instalată.
62
SR EN 81346-1:2010
A patra situaţie ilustrează faptul că un obiect care reprezintă individul component este creat
atunci când produsul a fost livrat şi instalat. De exemplu o înregistrare individuală ar putea fi
asociată cu obiectul care reprezintă această componentă.
Scenariul duratei de viaţă poate fi continuată pentru a descrie dezvoltarea până la

dezmembrarea sistemului şi la anularea finală a informaţiilor. Caracteristica esenţială a
acestei abordări este că toate informaţiile create pe durata de viaţă a fiecărui obiect vor fi
asociate fiecărui obiect. Relaţiile (referinţele) între obiectele trebuie să fie menţinute prin
mijloace externe, de exemplu într-un sistem CAx.
63
SR EN 81346-1:2010
Anexa D
(informativă)
Interpretarea identificărilor de referinţă care utilizează diferite aspecte
Pentru a îmbunătăţi înţelegerea unei identificări de referinţă cu niveluri multiple care

integrează diferite aspecte, sunt date explicaţiile următoare:
• O schimbare de la aspectul funcţie la aspectul produs în identificarea de

referinţă (=B2-C1 din figura D.1) presupune că este implementat ultimul
obiect identificat în structura adaptată la funcţia (adică =B2) printr-un produs
şi că primul obiect identificat în structura adaptată la produs (adică –C1) este
o componentă a acestui produs.
Figura D.1 – Deplasare de la aspectul funcţie la aspectul produs
• O schimbare de la aspectul produs la aspectul funcţie în identificarea de

referinţă (-E2=F1 din figura D.2) presupune că ultimul obiect identificat în
structura adaptată la produs (adică –E2) este implementarea unei funcţii şi
faptul că primul obiect identificat în structura adaptată la funcţie (adică =F1)
este o sub-funcţie a acestei funcţii.
Figura D.2 – Deplasarea de la aspectul produs la aspectul funcţie
• O schimbare de la aspectul produs la aspectul amplasament în identificarea

de referinţă (-G2+K1 din figura D.3) presupune că ultimul obiect identificat în
structura adaptată la produs (adică –G2) ocupă un amplasament şi că primul
obiect identificat în structura adaptată la amplasament (adică +K1) este un
sub-amplasament al acestui amplasament.
64
SR EN 81346-1:2010
Figura D.3 – Deplasarea de la aspectul produs la aspectul amplasament
• O schimbare de la aspectul amplasament la aspectul produs în identificarea

de referinţă (+M2-P1 din figura D.4) presupune că ultimul obiect identificat în
structura adaptată la amplasament (adică +M2) este complet ocupat printr-un
produs şi că primul obiect identificat în structura adaptată la produs
(adică –P1) este o componentă a acestui produs.
+M2-P1
-P1
-P2
+M1
+M2
Figura D.4 – Deplasarea de la aspectul amplasament la aspectul produs
EXEMPLU Aspectul amplasament este utilizat pentru a identifica un amplasament al unui produs şi prin
aceasta de asemenea produsul (de exemplu un ansamblu de placă cu circuite imprimate, PCBA (în engleză
Printed Circuit Board Assembly)) şi aspectul produs este utilizat pentru a identifica componentele (de
exemplu o rezistenţă) în interiorul acestei PCBA.
• O schimbare de la aspectul funcţie la aspectul amplasament în identificarea

de referinţă (=Q2+R1 din figura D.5) presupune că ultimul obiect identificat în
structura adaptată la funcţia (adică =Q2) ocupă un amplasament şi că primul
obiect identificat în structura adaptată la amplasament (adică +R1) este un
sub-amplasament al acestui amplasament.
65
SR EN 81346-1:2010
Figura D.5 – Deplasarea de la aspectul funcţie la aspectul amplasament
• O schimbare de la aspectul amplasament la aspectul funcţie în identificarea

de referinţă (+S2=T1 din figura D.6) presupune că ultimul obiect identificat în
structura adaptată la amplasament (adică +S2) este ocupat complet printr-un
obiect care realizează o funcţie specifică şi că primul obiect identificat în
structura adaptată la funcţie (adică =T1) este o sub-funcţie a acestei funcţii.
Figura D.6 – Deplasarea de la aspectul amplasament la aspectul funcţie
66
SR EN 81346-1:2010
Anexa E
(normativă)
Obiect reprezentat prin mai multe noduri superioare sub un aspect
Adesea, un obiect cu mai multe aspecte poate fi reprezentat pur şi simplu ca un obiect în
toate aceste aspecte adică este adresabil printr-un nod superior în fiecare aspect. Totuşi, se
poate întâmpla ca un obiect reprezentat printr-un nod superior sub un aspect să aibă nevoie
să fie reprezentat prin mai multe noduri superioare independente sub un alt aspect.
Exemple de astfel de situaţii sunt indicate mai jos:
EXEMPLUL 1 Un circuit integrat cu patru funcţii NAND independente va avea un nod superior sub
aspectul produs şi patru noduri superioare sub aspectul funcţie.
EXEMPLUL 2 Un bloc de clapete de comandă cu trei clapete independente va avea un nod superior sub
aspectul produs şi trei noduri superioare sub aspectul funcţie.
EXEMPLUL 3 O placă imprimată cu opt trasee de intrare spre un computer de proces poate avea un nod
superior sub aspectul produs şi opt noduri superioare pentru trasee şi un nod superior pentru circuitele de
alimentare comune.
Figura E.1 ilustrează un obiect cu patru noduri superioare independente sub aspectul funcţie
şi unul sub aspectul produs, a se vedea anexa D.
Figura E.1 – Obiect reprezentat cu mai multe noduri superioare independente sub un
singur aspect
Regula 39 Dacă un obiect are mai multe noduri superioare independente într-un aspect,
atunci acestea trebuie să fie identificate cu un identificator de nod superior.
Aceşti identificatori trebuie să fie reprezentaţi în identificarea de referinţă a
structurii corespondente conform 9.3.
NOTA 1 - Acest standard nu prescrie nici un format de identificatori de nod superior. În cazul cel mai simplu
acesta poate fi numai o secvenţă de numere.
NOTA 2 - Un identificator de nod superior nu adaugă un nivel suplimentar în structură.
67
SR EN 81346-1:2010
Figura E.2 – Exemplu de identificări de referinţă cu niveluri multiple care utilizează

diferite aspecte ale unui obiect cu mai multe noduri superioare independente sub un
singur aspect
68
SR EN 81346-1:2010
Anexa F
(informativă)
Exemple de structuri multiple bazate pe acelaşi aspect
F.1 Diferite structuri adaptate la funcţie pentru o instalaţie de proces
Figura 1 ilustrează modul în care o instalaţie de proces industrial poate fi descrisă cu structuri
adaptate la funcţie, suplimentare. O structură adaptată la funcţie este organizată conform
funcţiilor de proces. O a doua structură adaptată la funcţie este bazată pe funcţiile de
comandă, şi o a treia pe sistemul de alimentare cu energie. Un motor poate fi identificat
conform celor trei structuri aşa cum este indicat în figură.
Vedere funcţie de proces Vedere funcţie de comandă Vedere funcţie de alimentare cu energie
= == Funcţie de === Funcţie de

Funcţia comandă a
alimentare de
procesului procesului
înaltă tensiune
global
Funcţii de
Funcţie a Funcţii de
comandă a
secţiunilor de transformare a
coordonării
proces tensiunii
nivel A
Funcţie a
Funcţii de Funcţie de
părţilor
comandă a alimentare de
secţiunilor de
coordonării joasă tensiune
proces
nivel B
Funcţie de măsurare şi Funcţii de comandă Funcţii de alimentare

manevrări individuale individuale individuale
Comandă M Comandă M Comandă M
Obiect în
Obiect în vederea Obiect în vederea
M M vederea funcţiei M
funcţiei de proces alimentării cu energie
de comandă
Figura F.1 – Ilustrarea conceptului de vederi funcţionale suplimentare ale unei instalaţii
de proces industrial
69
SR EN 81346-1:2010
F.2 Amplasament topografic al unui sistem în raport cu amplasamentele din

interiorul unui ansamblu
În legătură cu ingineria unităţilor de asamblare, poate fi avantajos să se utilizeze două

structuri adaptate la amplasament:
• una bazată pe topografia instalaţiei industriale (sistem);

• alta bază pe amplasamentul în interiorul unităţilor de asamblare.
Pentru o instalaţie industrială particulară, sunt necesare trei unităţi de asamblare. Totuşi, în
momentul etapei de construcţie mecanică, nu este nici indicat, nici posibil să se stabilească
identificările de referinţă pentru aspectul amplasament al obiectelor în interiorul unităţilor pe
topografia instalaţiei industriale, a se vedea de asemenea anexa B. Identificări de referinţă
fără ambiguitate sunt definite deci pentru amplasamentul unităţilor în raport cu instalaţia
industrială luată în ansamblu indiferent de topografia instalaţiei reprezentată în figura F.2.
Figura F.2 – Structură adaptată la amplasamentul unei instalaţii industriale
Utilizând P1, P2 şi P3 ca puncte de plecare, structurile adaptate la amplasament pentru

unităţile de asamblare respective pot fi descrise prin împărţirea fiecărei unităţi în secţiuni,
amplasamente de montaj în interiorul unei secţiuni etc. (a se vedea figura F.3), căruia la
rândul său poate să i se atribuie identificări de referinţă adaptate.
Figura F.3 – Structură adaptată la amplasament în interiorul unei unităţi de asamblare
Mai târziu în cursul proceselor de construcţie, atunci când toate informaţiile necesare sunt
disponibile, unităţilor de asamblare respective pot să li se atribuie o identificare de referinţă
bazată pe topografia instalaţiei industriale. Aceste ultime identificări de referinţă pot să nu fie
70
SR EN 81346-1:2010
lipsite de ambiguitate pentru unităţile de asamblare, de exemplu amplasamentele P1 şi P2 pot
fi situate în aceeaşi încăpere.
În cazul nostru, semnul plus (+) ar putea fi utilizat pentru identificările de referinţă bazate pe
structura adaptată la amplasament pentru unităţile de asamblare, în timp ce semnul plus
dublu (++) ar putea fi utilizat pentru identificările de referinţă bazate pe topografia instalaţiei
industriale. A se vedea figura F.4.
Figura F.4 – Structuri adaptate la amplasamentul unei instalaţii industriale
Seturile de identificări de referinţă pentru cele trei unităţi de asamblare ar putea fi de

exemplu:
+P1 +P2 +P3

++B2++F1++R2... ++B2++F1++R2... ++B1++F1++R1...
F.3 Structurare diferită pentru diferite cerinţe
Un produs poate fi structurat diferit în ceea ce priveşte utilizarea diferită a structurilor

adaptate la produs, adică pentru tehnologie, construcţie, exploatare, mentenanţă etc. Figura 5
prezintă un exemplu de aplicare a semnelor cu prefix multiple pentru astfel de aplicaţii, unde
documentaţia pentru fiecare vedere aplică semnul prefix unic. Pentru a corela acelaşi obiect
în vederi diferite, se utilizară semnul prefix multiplu pentru a identifica vederile diferite.
71
SR EN 81346-1:2010
Figura F.5 – Exemplu de structuri adaptate la produs suplimentare
72
SR EN 81346-1:2010
Anexa G
(informativă)
Exemplu de structuri adaptate şi identificări de referinţă
Figurile G.1, G.2 şi G.3 prezintă aceleaşi structuri arborescente ca în Figura 10, Figura 11 şi
Figura 12 dar în acest caz sunt prezentate ca structuri adaptate la funcţie cu identificări de
referinţă cu nivel unic. Figura G.4 prezintă arborele înlănţuit reprezentat în Figura 8 ca o
structură adaptată la funcţie cu indicarea identificărilor de referinţă cu niveluri multiple.
Figura G.1 – Structură adaptată la funcţia tipului obiect 1
73
SR EN 81346-1:2010
Tip obiect 1
Simbol care reprezintă un aspect

al tipului obiect
Simbol care reprezintă apariţia

unui aspect al unui (tip) obiect
=B1 =C1 =B2 (îmbinat) cu elementele
constituente în aspect real
Simbol care reprezintă apariţia

unui aspect al unui obiect care
nu are elemente constituente
suplimentare în aspectul real.
=B1=G1 =B1=F1 =B2=G1 =B2=F1
=B1=F1=F2 =B2=F1=F2
=B1=F1=U2 =B2=F1=U2
=B1=F1=U1 =B2=F1=U1
=B1=F1=F1 =B2=F1=F1
Figura G.4 – Structură arborescentă adaptată la funcţia înlănţuită a tipului obiect A

74
SR EN 81346-1:2010
Anexa H
(informativă)
Exemplu de identificări de referinţă în interiorul unui sistem
Figura H 1 prezintă o schemă a fluxului procesului care are loc pe o rampă de încărcare a
materialelor. De asemenea, schema indică sub-sistemele instalaţiei industriale. Figura H 2
prezintă o schemă de ansamblu pentru părţi ale sistemului de procesare (=V1) şi ale
sistemului de alimentare (=G1). Accentul principal se pune pe transportorul de material (=W2)
din sistemului de prelucrare. Elementul care transportă, adică banda transportoare, ca parte a
instalaţiei de transport materiale este livrat de un furnizor care a aplicat aspectul produs
pentru construirea identificării de referinţă în interiorul livrării sale. Banda transportoare este
livrată împreună cu motorul şi întreruptorul de securitate, dar echipamentul de comandă este
construit de proiectantul sistemului.
NOTĂ - Pentru simplificare, conexiunile şi cablurile nu sunt identificate în figură şi numele

obiectelor sunt abreviate prin omiterea expresiei ,,obiect’’, de exemplu numele ,,obiect de
alimentare cu energie electrică’’ este scris ,,alimentare electrică’’.
Instalaţie pentru procesare material
Figura H.1 – Schema fluxului de procesare pentru o instalaţie pentru procesarea

materialelor
75
SR EN 81346-1:2010
Instalaţie
pentru =G1
procesare
Alimentare
material =Q1 electrică
=T1
=W1
=V1
Procesare material
=W2
=K1 Transport material
Comandă transport
=M1
Antrenare
=K1 =K2 transportor
Funcţionare
=Q1
Comandă
=S1 =S2
Comandă Oprire de
locală urgenţă
=W1-
Transportor
-Q1
Intreruptor
de
securitate
-B1 -M1
Comandă M
a curelei
Angrenaj de
-T1 transmisie
-W1 Curea
Şasiu transportor
-U2
Şasiu
-U1 cu role
Suport al
-U3 transportorului
Motorul şi întreruptorul de securitate sunt în acest exemplu considerate ca părţi integrante în transportor,
adică în banda transportoare.
Figura H.2 – Schemă de ansamblu a unei părţi a sistemului de prelucrare (=V1)

şi a unei părţi de alimentare electrică (=G1)
76
SR EN 81346-1:2010
Figura H.3 prezintă structura arborescentă adaptată la funcţie pentru părţile din instalaţia
industrială de procesare a materialului prelungită cu structura arborescentă adaptată la
produs pentru banda transportoare.
Instalaţie de procesare a materialului
=G1 Alimentare electrică

=Q1 Întreruptor de pornire
=T1 Transformator
=W1 Distribuţie
=W1 Recepţie material
=C1 Depozitare material

=V1 Procesare material
=K1 Comandă pentru procesare
=K1 Funcţionare
=K2 Comandă
=W1 Alimentare cu material

=H1 Laminare
=W2 Transportare material
=M1 Transportor
=Q1 Întreruptor de securitate
=S1 Comandă locală
=S2 Oprire de urgenţă
=W1 Transportor
-Q1 Întreruptor de securitate

-M1 Motor
-T1 Angrenaj de transmisie
-W1 Curea
-U1 Şasiu transportor
-U2 Şaşiu role
-U3 Suport transportor
-B1 Senzor de transport
=W3 Ridicare material
=V1 Ecranare material

=W4 Transport material
=W5 Transportul produsului
=C2 Depozitare produs
=W2 Încărcare produs
Figura H.3 – Structură arborescentă pentru instalaţia de procesat materiale
77
SR EN 81346-1:2010
Figura H.4 prezintă un desen pentru organizarea unui centru de comandă pentru motoare
(MCC) =G1=W1. Acest MMC este comandat ca un produs format din bara colectoare
principală, barele colectoare verticale, unitatea de intrare cu întreruptor, transformatorul de
curent etc. şi unităţile de ieşire (demaroarele motorului) cu întreruptor principal, contactor,
protecţie împotriva supracurenţilor etc. Desenul indică identificările de referinţă ale dulapurilor
şi unităţile din interiorul dulapurilor. Figura H.5 prezintă spaţiile concepute pentru poziţionarea
unităţilor în dulapuri. Desenul indică identificările de referinţă ale amplasamentelor unităţilor.
MCC este situat în amplasamentul +X1 din instalaţia industrială.
Figura H.4 – Schemă de organizare a componentelor centrului de comandă pentru

motoare MCC =G1=W1
78
SR EN 81346-1:2010
Figura H.5 - Schemă de organizare a amplasamentelor unui centru de comandă pentru

motoare MCC =G1=W1
Figura H.6 prezintă schema de ansamblu a unui circuit de demaror cu indicarea identificărilor
de referinţă pentru elementele constitutive pe baza unei structuri adaptate la produsul
demarorului. De asemenea, este reprezentată şi structura adaptată la produsul demarorului.
Demarorul este utilizat pentru realizarea ,,antrenării transportorului’’ a ,,transportorului de
materiale’’ aşa cum este prezentat în figura H.2 şi este poziţionat în spaţiul nr. 9 al dulapului
nr. 2 al MCC (adică amplasamentul identificat +U9+2 din MCC).
Figura H.6 – Demaror motor
79
SR EN 81346-1:2010
Figura H.7 prezintă structura arborescentă adaptată la produs şi la amplasamentul MCC aşa
cum se indică în figurile H.4 şi H.5.
MCC MCC
+U1 Dulap 1
-W1 Bară colectoare principală
+1 Spaţiu (Unitate de intrare)
-U1 Dulap 1
-Q1 Unitate de intrare +U2 Dulap 2
-B1 Transformator de curent +1 Spaţiu (Unitate de ieşire 1)
-Q1 Întreruptor +9 Spaţiu (Unitate de ieşire 2)

-U2 Dulap 2 +17 Spaţiu (Unitate de ieşire 3)
-W1 Bară colectoare verticală +25 Spaţiu (Unitate de ieşire 4)
-Q1 Unitate de ieşire 1
-Q2 Unitate de ieşire 2 (Demaror motor) +U3 Dulap 3

-Q1 Întreruptor principal
-Q3 Unitate de ieşire 3 +1 Spaţiu (Unitate de ieşire 1)
-F1 Siguranţă fuzibilă principală
-Q4 Unitate de ieşire 4 -Q2 Contactor
+17 Spaţiu (liber)
-F2 Dispozitiv protecţie la supracurenţi
-B1 Transformator de curent +21 Spaţiu (liber)
-U3 Dulap 3
-W1 Bară colectoare verticală
-Q1 Unitate de ieşire 1
a) Structură arborescentă adaptată la produs b) Structură arborescentă adaptată la amplasament
Figura H.7 – Structuri arborescente adaptate la produs şi la amplasament pentru MCC
Tabelul H.1 prezintă seturile de identificări de referinţe pentru diferite elemente ale MCC şi
ale demarorului motorului. În tabel identificările de referinţă cu niveluri multiple care nu
identifică în mod unic obiectul respectiv sunt indicate prin elipsa orizontală (...).
80
SR EN 81346-1:2010
Tabelul H.1 – Set de identificări de referinţă pentru elementele constitutive
ale MCC şi ale demarorul motorului
Element Set de identificări de referinţă Set de identificări de referinţă

prezentat abreviat prin aplicarea
Regulii 28
Centru de comandă pentru =G1=W1 +X1 =G1W1 +X1

motoare (MCC)
Transformator de =G1=W1–U1-Q1-B1 +X1+U1+1... =G1W1–U1Q1B1 +X1U1+1...
curent
Întreruptor =G1=W1–U1-Q1-Q1 +X1+U1+1... =G1W1–U1Q1Q1 +X1U1+1...
Bară colectoare =G1=W1–W1 +X1... =G1W1–W1 +X1...

principală
Bară colectoare =G1=W1–U2-W1 +X1+U2... =G1W1–U2W1 +X1U2...
verticală
Bară colectoare =G1=W1–U3-W1 +X1+U3... =G1W1–U3W1 +X1U3...
verticală
Demarorul motorului =V1=W2=Q1 +X1+U2+9 =V1W2Q1 +X1U2+9
Întreruptor principal =V1=W2=Q1–Q1 +X1+U2+9–Q1 =V1W2Q1–Q1 +X1U2+9–Q1
Element fuzibil =V1=W2=Q1–F1 +X1+U2+9–F1 =V1W2Q1–F1 +X1U2+9–F1

principal
Contactor =V1=W2=Q1–Q2 +X1+U2+9–Q2 =V1W2Q1–Q2 +X1U2+9–Q2
Protecţie împotriva =V1=W2=Q1–F2 +X1+U2+9–F2 =V1W2Q1–F2 +X1U2+9–F2

supracurenţilor
Transformator de =V1=W2=Q1–B1 +X1+U2+9–B1 =V1W2Q1–B1 +X1U2+9–B1
curent
81
SR EN 81346-1:2010
Bibliografie
IEC 60050-151, International Electrotechnical Vocabulary – Part 151: Electrical and magnetic
devices
IEC 60050-351, International Electrotechnical Vocabulary – Part 351: Control technology
IEC 60113-2:1971, Diagrams, charts, tables – Part 2: Item designation (withdrawn)
IEC 60297-1:1986, Dimensions of mechanical structures of the 482.6 mm (19 in) series.
Part 1: Panels and racks (withdrawn)
IEC 60297-3-101, Mechanical structures for electronic equipment – Dimensions of mechanical
structures of the 482,6 mm (19 in) series – Part 3-101: Subracks and associated plug-in units
NOTĂ - Armonizat ca EN 60297-3-101:2004 (fără modificări comune).
IEC 60750:1983, Item designation in electrotechnology (withdrawn)

IEC 61082-1, Preparation of documents used in electrotechnology – Part 1: Rules
NOTĂ - Armonizat ca EN 61082-1:2006 (fără modificări comune).
IEC 61355 DB, Collection of standardized and established document kinds

IEC 61355-1, Classification and designation of documents for plants, systems and equipment
– Part 1: Rules and classification tables

IEC 62023:2000, Structuring of technical information and documentation

NOTĂ - Armonizat ca EN 62023:2000 (fără modificări comune).
IEC 62027, Preparation of parts lists

IEC 62491:2008, Industrial systems, installations and equipment and industrial products –
Labelling of cables and cores
IEC 81346-2, Industrial systems, installations and equipment and industrial products –
Structuring principles and reference designations – Part 2: Classification of objects and codes
for classes 1)
ISO 3166-1, Codes for the representation of names of countries and their subdivisions –
Part 1: Country codes
NOTĂ - Armonizat ca EN ISO 3166-1:2006 (fără modificări comune).
ISO 4157 (all parts), Construction drawings – Designation systems

ISO 4157-3, Construction drawings – Designation systems – Part 3: Room identifiers
NOTĂ - Armonizat în EN ISO 4157 standard pe părţi (fără modificări comune).
ISO 15519-1, Specification for diagrams for process industry – Part 1: General rules 2)
ISO/TS 16952-1:2006, Technical product documentation – Reference designation system –
Part 1: General application rules
ISO/TS 16952-10:2008, Technical product documentation – Reference designation system –
Part 10: Power plants
___________
1) În curs de apariţie.
2) În curs de apariţie.
82
SR EN 81346-1:2010
Anexa ZA
(normativă)
Referinţe normative privind publicaţiile internaţionale

şi publicaţiile europene corespondente
Următoarele documente de referinţă sunt absolut necesare pentru aplicarea acestui
document. Pentru referinţele datate, se aplică numai ediţia citată. Pentru referinţele nedatate,
se aplică ultima ediţie a documentului la care se face referire (inclusiv eventualele
amendamente).
NOTĂ - În cazul în care o publicaţie internaţională este modificată prin modificări comune, indicate prin
(mod), se aplică EN/HD corespondent(e)
Publicaţie An Titlu EN/HD An

ISO/IEC 646 - 1) Information technology - ISO 7-bit - -
coded character set for information
interchange
___________
1) Referinţă nedatată.
83
SR EN 81346-1:2010
Standardele române conţin prevederi necesare pentru contractare. Prevederile nu sunt

limitative. Utilizatorii standardelor sunt răspunzători pentru completarea şi aplicarea corectă a
acestora.
Este important ca utilizatorii standardelor române să se asigure că sunt în posesia ultimei

ediţii şi a tuturor modificărilor în vigoare.
Informaţiile referitoare la standardele române sunt publicate în ”Catalogul Standardelor

Române” şi în ”Buletinul Standardizării” regăsindu-se şi în aplicaţia de informare şi
documentare ”Infostandard”, în format electronic, care este actualizată săptămânal.

SR EN 81346-1 (2010color PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SR EN 81346-1 (2010color PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ICS 01.110; 29.

STANDARD ROMÂN Iulie 2010

Sisteme industriale, instalaţii şi echipamente şi

Industrial systems, installations and equipment and industrial

Systèmes industriels, installations et appareils, et produits

APROBARE Aprobat de Directorul General al ASRO la 31 martie 2010

CORESPONDENŢĂ Acest standard este identic cu standardul european

This standard is identical with the European Standard

La présente norme est identique à la Norme européenne

ASOCIAŢIA DE STANDARDIZARE DIN ROMÂNIA (ASRO)

Ref.: SR EN 81346-1:2010 Ediţia 1

Standardul SR EN 81346-1:2010 reprezintă versiunea română a textului în limba engleză a

Standardul european EN 81346-1:2009 a adoptat fără modificări comune standardul

Standardul SR EN 81346-1:2010 înlocuieşte standardul SR EN 61346-1:1998 care rămâne în

Cuvintele ,,standard internaţional’’ trebui citite ca ,,standard român’’.

Standardul internaţional ISO/CEI 646 la care se face referire în textul standardului

Sisteme industriale, instalaţii şi echipamente şi produse industriale

equipment and industrial et appareils, et produits Industrieprodukte -

Acest standard european înlocuieşte EN 61346-1:1996.

EN 81346-1:2009 cuprinde următoarele modificări tehnice majore în raport cu EN 61346-1:1996.

– o descriere mai completă a principiilor şi regulilor de structurare;

– introducerea ,,altor aspecte’’ pentru care s-a atribuit semnul # ca prefix;

– anularea conceptului de grup de identificări de referinţă;

– introducerea unui nou articol referitor la etichetare;

– introducerea unei noi anexe care explică manipularea obiectelor;

Au fost fixate următoarele date:

– data limită la care EN trebuie pus în (dop) 2010-05-01

Anexa ZA a fost adăugată de CENELEC.

În versiunea oficială, se adaugă la Bibliografie pentru standardele indicate notele următoare:

CEI 60297-3-101 NOTĂ - Armonizat ca EN 60297-3-101:2004 (fără modificări comune).

CEI 61082-1 NOTĂ - Armonizat ca EN 61082-1:2006 (fără modificări comune).

CEI 61335-1 NOTĂ - Armonizat ca EN 61335-1:2008 (fără modificări comune).

CEI 62023 NOTĂ - Armonizat ca EN 62023:2000 (fără modificări comune).

CEI 62027 NOTĂ - Armonizat ca EN 62027:2000 (fără modificări comune).

CEI 62491 NOTĂ - Armonizat ca EN 62491:2008 (fără modificări comune).

CEI 81346-2 NOTĂ - Armonizat ca EN 81346-2:2009 (fără modificări comune).

ISO 3166-1 NOTĂ - Armonizat ca EN ISO 3166-1:2006 (fără modificări comune).

5.3 Structură adaptată la funcţie.................................................................................. 23

Figura 16 – Ilustrarea unei structuri adaptate la amplasament .............................................. 26

Figura C.8 – Structuri complete ale sistemului tehnic ............................................................ 58

Figura E.2 – Exemplu de identificări de referinţă cu niveluri multiple care utilizează

Acest standard specifică:

Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă se aplică atât obiectelor

Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă asigură un sistem în care

Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă se aplică variantelor de

Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă vin în sprijinul unui

Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă servesc pentru lucrările

Principiile de structurare şi regulile pentru identificările de referinţă recunosc faptul că factorul

0.2 Prescripţii de bază pentru acest standard

• Se recomandă ca acest standard să fie aplicat în toate domeniile tehnice şi

fie uşor de înţeles de către utilizator.

0.3 Caracteristicile prescrise ale acestui standard

• Acest standard trebuie să servească la descrierea diferitelor intenţii ale

Figura 1 prezintă o vedere de ansamblu asupra standardelor internaţionale care furnizează un

Figura 1 – Standarde internaţionale care furnizează un sistem coerent pentru

NOTA 2 – Titlurile publicaţiilor indicate în figura 1 nu sunt complete.

Identificările de referinţă particularizează obiectele pentru crearea şi recuperarea informaţiilor

O identificare de referinţă marcată pe o componentă este cheia pentru a depista informaţiile

În acest standard se utilizează termenii şi definiţiile următoare:

NOTA 2 – Acestui obiect îi sunt asociate informaţii.

[VEI 151-11-27, modificat]

[VEI 351-21-43, modificat]

• un obiect există numai prin existenţa sub-obiectelor sale, astfel obiectul