Curs 3 BCE

Bazele ciberneticii economice 2014
DEFINIREA CIBERNETICII CA ŞTIINŢÃ.

OBIECTUL CIBERNETICII ECONOMICE .
RAPORTURILE CU ECONOMIA ŞI
CU ALTE ŞTIINŢE
1.1 Redefinirea ciberneticii actuale

1.2 Obiectul de studiu al ciberneticii economice
1.3 Raporturile dintre Cibernetica actuală şi alte ştiinţe
1.4 Cibernetica de ordinul trei şi implicaţiile ei asupra ştiinţei economice
4 martie 2014
Definiţia lui Ampere (1834): Cibernetica = arta de a guverna sau

ştiinţa guvernării.
Prima definiţie a lui Norbert Wiener (1948):

“Cibernetica este ştiinţa comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini”.
Cibernetica de ordinul întâi (Cibernetica inginerească)
↓
Cibernetica de ordin doi (Cibernetica biologică)
↓
Cibernetica de ordinul trei (Cibernetica socială)
Cibernetica este știință multidisciplinară cu o arie deosebit de largă de aplicabilitate
4 martie 2014
Tema comună în majoritatea definițiilor ciberneticii:

CAUZALITATEA CIRCULARĂ
Orice proces din lumea reală, din domeniul fizic sau chimic, biologic sau psihologis, economic
sau social include procese de tip feedback (bucle închise în cadrul cărora se regăsesc diferite
variabile care se influențează reciproc, astfel încât o cauză determină un efect care, la rândul său
poate deveni cauza altor efecte, inclusiv al celui inițial).
4 martie 2014
DEFINIȚII ALE CIBERNETICII
 Capacitatea de a explica modul în care oamenii și mediul înconjurător pot
coevolua astfel încât să nu se excludă reciproc
 Modelarea ca metodă de descriere a relațiilor dintre diferite variabile măsurabile
 A înțelege cum sistemele se autodescriu, se controlează, se autoorganizează pentru
a supraviețui într-un mediu înconjurător ostil sau cel puțin concurențial
4 martie 2014
1. American Society of Cybernetics
Cibernetica urmăreşte să dezvolte teoriile generale ale comunicării în cadrul
sistemelor complexe...natura sa abstractă şi, adesea, matematică face cibernetica
aplicabilă în orice domeniu empiric, în care procesele de comunicare şi corelaţiile lor
apar. Aplicaţiile ciberneticii sunt larg răspândite, în special în domeniul ştiinţelor
informatice şi ştiinţei calculatoarelor, în domeniul ştiinţelor naturale şi sociale, în
politică, educaţie şi de management.”
4 martie 2014
2. Ross Ashby
 “Arta timonierului de a naviga”
 “Sistemele în care informaţiile sunt strâns legate.”
 Oferă o metodă pentru tratarea științifică a sistemului în care complexitatea este
deosebită și mult prea importantă pentru a fi ignorată
 Oferă un vocabular unic și un singur set de concepte pentru a reprezenta cele mai
diverse tipuri de sisteme

4 martie 2014
3. Gregory Bateson
• o ramură a matematicii care se ocupă cu probleme de control, recursivitate, şi
informaţii“
• “Studiul formei şi a modelului.”
• “cea mai mare muşcătură dintr-un fruct al copacului cunoaşterii, pe care
omenirea a luat-o de 2000 de ani.”
4 martie 2014
4 . Ludwig von Bertalanffy
O mare varietate de sisteme din tehnologie şi natură urmează schema feedback-ului,
şi este bine-cunoscut faptul ca o nouă disciplină, numită Cibernetică, a fost introdusă
de Norbert Wiener să se ocupe de aceste fenomene. Teoria încearcă să arate că
mecanismele de feedback sunt baza comportamentului orientat catre scop sau
teleologic la maşini, precum şi în organismele vii şi în sistemele sociale.
4 martie 2014
5. Stafford Beer
• Ştiinţa organizării eficiente"
• “... Cibernetica studiază fluxul de informaţii în jurul unui sistem, şi modul în
care această informaţie este folosită de către sistem ca un mijloc de control în
sine: face acest lucru pentru a anima sau nu sistemele indiferente. Cibernetica
este o ştiinţă interdisciplinară, preia la fel de mult din biologie ca de la fizica,
la fel de mult din studiul creierului ca de la studiul calculatoarelor, şi se
preocupă de limbiajul oficial al ştiinţei pentru furnizarea de instrumente cu
care poate fi descris comportamentul in toate aceste sisteme în mod obiectiv. “
4 martie 2014
6. Peter Cuning
" Ştiinţa Ciberneticii nu este despre termostate sau maşini; această
caracterizare este o caricatură. Cibernetica este despre finalitate, obiective,
fluxurile de informaţii, controlul proceselor de luare a deciziilor şi
feedback (definit în mod corespunzător), la toate nivelele sistemelor vii."
4 martie 2014
7. A.N. Kolmogorov
"o ştiinţă care se ocupă cu studiul sistemelor de orice natură, care sunt capabile
de primirea, depozitarea, şi prelucrarea informaţiei, astfel încât să o folosească
pentru control”
4 martie 2014
„Cibernetica este ştiinţa care studiază adaptarea sistemelor
complexe la medii (sisteme) complexe”.
- Știință sistemică
- SAC (Sistemul Adaptiv Complex)
rd
Mark Maier si E. Richetin in “The Art of System Architecting” (3 edition, 2009):
• “Sistem: o mulţime de elemente diferite astfel conectate sau legate între ele încât
execută o funcţie unică care nu poate fi executată de elementele individuale.
• Complex: compus dintr-un set de părţi interconectate sau intrerdependente.
4 martie 2014
Cibernetica Economică
Sistemul economic este un sistem complex ce constă dintr-un număr mare de
agenți capabili de adaptare între care se formează interacțiuni => sistem
dynamic- SISTEM ADAPTIV COMPLEX DIN ECONOMIE
4 martie 2014
Proprietăți ale SAC
- agregarea,
- neliniaritatea,
- fluxurile
- diversitatea
(John H. Holland)
4 martie 2014
Sinteza concepţiilor actuale asupra obiectului ciberneticii - Sistemului

Adaptiv Complex-
• sistemele complexe sunt compuse din agenţi individuali;
• agenţii au interpretări şi desfăşoară acţiuni bazate pe propriile lor modele mentale;
• agenţii pot avea, fiecare, propriul său model mental sau îl pot împărtăşi cu ceilalţi
agenţi;
• modelele mentale se pot schimba; drept urmare, învăţarea, adaptarea şi co-evoluţia
sunt posibile în aceste sisteme;
• interacţiunile dintre agenţi şi dintre sisteme pot fi încorporate altor sisteme;
• comportamentul sistemului în ansamblul său emerge din interacţiunile dintre agenţi;
• acţiunile unui agent schimbă contextul altor agenţi;
4 martie 2014
• sistemul poate învăţa noi comportamente;
• sistemul este neliniar - adică mici modificări pot conduce la schimbări majore în
sistem;
• comportamentul sistemului este, în general, impredictibil la nivel de detaliu;
• predicţiile pe termen scurt asupra comportamentului sistemului sunt, uneori, posibile;
• ordinea este o proprietate inerentă sistemului şi nu trebuie impusă din afară;
• creativitatea şi noutatea emerg din comportamentul de ansamblu al sistemului;
• sistemele sunt capabile de auto-organizare.
4 martie 2014
Cibernetica de ordinul trei şi implicaţiile ei asupra ştiinţei economice
• 1) Comportamentul economiei este determinat de interacţiunea şi

conectivitatea dintre o multitudine de agenţi distribuiţi şi eterogeni (gospodării,
firme, bănci, agenţii ale statului ş.a.);
• 2) Economia nu are un organism de control global, ci este controlată prin
mecanismele de competiţie şi cooperare care se creează între agenţi;
• 3) Economia are o organizare de tip ierarhic încrucişat şi chiar recursiv.
Unităţile (elementele) de la un nivel includ agenţi şi interacţiuni care sunt
componente (unităţi) ale nivelului următor;
• 4) Economia se află într-o stare de continuă adaptare, agenţii modificându-şi
permanent comportamentul şi produsele;
4 martie 2014
• 5) Există o noutate permanentă determinată de apariţia de noi pieţe, tehnologii,

comportamente şi instituţii;
• 6) Aceşti factori produc dinamici departe-de-echilibru, datorită cărora
economia nu se află niciodată la echilibru sau într-un optim global. Noi
îmbunătăţiri şi oportunităţi sunt întotdeauna prezente.
4 martie 2014
Cibernetica și alte științe
Algoritmi Genetici Studiul utilizarii unor programe de calcul bazate pe principiile

adoptate din genetica (reproducere, mutatie, selectie s.a.) în vederea optimizarii sau
modelarii sistemelor complexe
Biologia evolutionista Teoria biologica a evolutiei dezvoltata initial de Charles

Darwin, care studiaza evolutia speciilor (aparitia si disparitia acestora) prin
mecanismul mutatiei aleatoare si selectiei naturale. Ea a constituit baza pentru
întelegerea noastra privind modul în care schimbarile în organismele vii conduc la
adaptarea lor la mediu
4 martie 2014
Dinamica Sistemelor Teorie si metoda de studiu a dinamicii sistemelor înteleasa ca

rezultatul unei retele de bucle feedback pozitive si negative interconectate. Permitând
reprezentarea prin diagrame a sistemelor dinamice de natura diferita (firme, piete,
sisteme ecologice s.a.), ea ajuta la identificare modului în care schimbari în anumite
subsisteme sau parti ale acestora vor afecta alte subsisteme sau întregul sistem.
Geometria fractală Teoria privind reprezentarea obiectelor având dimensiuni

fractionare si nu întregi, ca în geometria euclidiana. Dimensiunea fractala este o
modalitate de a masura complexitatea unui sistem dinamic si de a reprezenta atractorii
stranii din cadrul acestuia
4 martie 2014
Teoria haosului Studiul sistemelor dinamice caracterizate de senzitivitate la conditiile

initiale. Sistemele haotice sunt sisteme neliniare, interactive, având diferite tipuri de
relatii feedback între componente sau procese. Ele încep cu a fi deterministe, dar
schimbari ale parametrilor lor de control conduc la aparitia haosului
4 martie 2014
MODELAREA- metodă de studiu a ciberneticii economice
Modelarea bazată pe ecuaţii în economie
Modelarea bazată pe agenţi în economie
Simularea sistemelor cibernetice
4 martie 2014
Modelarea
Un model este o interpretare explicită a unei situaţii sau chiar a unei idei despre această situaţie.
El poate fi exprimat matematic, simbolic sau în cuvinte. Dar este în esenţă o descriere a
entităţilor (elemente, subsisteme), proceselor sau atributelor şi a relaţiilor dintre ele. El poate fi
prescriptiv sau ilustrativ, dar înainte de toate trebuie să fie util.
Modelul M al unui sistem S poate fi definit ca fiind ca un cvintuplu format din elementele
• S – sistemul modelat;
• H – observatori;
• U – universul reprezentarilor posibile;
• T – tehnici de modelare;
• D – destinatarii modelului.
4 martie 2014
Condiţii ca M să fie model:
M este un model al lui S dacă şi numai dacă:

i) M şi S sunt amândouă sisteme;
ii) Pentru orice element (subsistem) Si exista cel mult un element (submodel) Mi;
iii) Pentru orice relaţie rij dintre elementele lui S există cel mult o relaţie
corespondentă mij;
iv) Pentru orice mulţime de elemente (submodele) legate printr-o relaţie mij în M
există o mulţime corespondentă de elemente (subsisteme) din S, legată printr-o
relaţie corespondentă rij.
4 martie 2014
Proprietăţi generale ale modelelor:
a) Non-simetria: dacă A modelează B atunci B poate să nu modeleze A;
b) Reflexivitatea : orice sistem este un model al lui însuşi;
c) Tranzitivitatea: dacă A este un model al lui B şi B este un model al lui C atunci A
este un model al lui C;
d) Non-transferabilitatea: două modele ale aceluiaşi sistem nu sunt în mod necesar
echivalente. Altfel spus, putem reprezenta un sistem în mai multe moduri,
asociindu-le modele care nu au relaţii între ele;
4 martie 2014
e) Reducerea complexităţii: dacă A modelează B atunci A este cel mult la fel de
complicat ca B. Se spune, în acest caz, că A este mai simplu decât B;
f) Non-partiţionarea: un model al unui subsistem nu este în mod necesar model al
întregului sistem;
g) Irelevanţa: un model al întregului sistem este irelevant pentru un subsistem al
sistemului respectiv.
4 martie 2014
Procesul de modelare cibernetică
4 martie 2014
4 martie 2014
(1) Observarea sistemului este, de regulă, etapa iniţială a procesului de modelare. În

cadrul acestei etape, pornind de la o teorie sau metodologie elaborată anterior, se
culeg date şi informaţii despre sistemul care urmează a fi modelat şi/sau mediul
său înconjurător.
(2) Analiza şi interpretarea informaţiei urmează imediat după etapa de observare.
Informaţiile culese pot fi, de multe ori, foarte diverse sau într-un volum extrem de
mare. Aceste informaţii sunt clasificate, ordonate, separate de informaţiile
irelevante sau redundante, rămânând în final doar informaţia relevantă, care va fi
utilizată efectiv în elaborarea modelului. De regulă, această etapă utilizează diferite
metode statistice, econometrice sau de data mining care cresc eficienţa şi precizia
informaţiilor astfel obţinute.
4 martie 2014
(3) Analiza sistemului are drept obiectiv principal obţinerea de informaţii relevante
despre sistem prin studiul proprietăţuilor acestuia care pot fi evidenţiate fără
utilizarea unui anumit model. Analiza de sistem se face pe baza unor percepte
teoretice şi practice riguroase şi a unor metodologii de analiză de sistem. Se
stabilesc în cadrul acestei etape principalele subsisteme ale sistemului analizat,
variabilele şi parametrii care definesc sistemul respectiv, interdependenţele dintre
acestea, factorii care determină schimbări de comportament în sistem şi modul în
care mediul înconjurător influenţează sistemul modelat.
(4) Elaborarea propriu-zisă a modelului reprezintă etapa centrală a întregului proces
de modelare. Ea are drept principal obiectiv obţinerea unui model al sistemului într-
o formă anterior stabilită (matematică, grafică, etc,). În cadrul acestei etape sunt
stabilite principalele relaţii dintre variabilele şi parametrii sistemului, sunt
structurate principalele blocuri ale modelului şi conexiunile dintre acestea. În cadrul
4 martie 2014
modelului elaborat se specifică datele şi informaţiile necesare pentru ca el să poată

fi rezolvat utilizând o anumită metodă de rezolvare.
5) Validarea modelului reprezintă etapa finală a procesului de modelare în cadrul
căreia modelul obţinut este testat, iar soluţia acestuia este comparată cu proprietăţile
sistemului modelat. Validarea modelului poate conduce la anumite modificări ale
acestuia, astfel încât să răspundă mai bine obiectivelor urmărite. Uneori validarea
poate conduce la concluzia că întregul proces de modelare trebuie reluat, astfel încât să
se îmbunătăţească în mod semnificativ performanţele modelului elaborat. Există, de
asemenea, diferite metode de validare care depind de tipul de model elaborat, de
dimensiunile acestuia sau de precizia datelor şi informaţiilor dorite.
4 martie 2014

Curs 3 BCE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs 3 BCE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele ciberneticii economice 2014

DEFINIREA CIBERNETICII CA ŞTIINŢÃ.

1.1 Redefinirea ciberneticii actuale

Definiţia lui Ampere (1834): Cibernetica = arta de a guverna sau

Prima definiţie a lui Norbert Wiener (1948):

Cibernetica de ordinul întâi (Cibernetica inginerească)

Cibernetica este știință multidisciplinară cu o arie deosebit de largă de aplicabilitate

Tema comună în majoritatea definițiilor ciberneticii:

DEFINIȚII ALE CIBERNETICII

 Capacitatea de a explica modul în care oamenii și mediul înconjurător pot

coevolua astfel încât să nu se excludă reciproc

 Modelarea ca metodă de descriere a relațiilor dintre diferite variabile măsurabile

 A înțelege cum sistemele se autodescriu, se controlează, se autoorganizează pentru

a supraviețui într-un mediu înconjurător ostil sau cel puțin concurențial

1. American Society of Cybernetics

Cibernetica urmăreşte să dezvolte teoriile generale ale comunicării în cadrul

sistemelor complexe...natura sa abstractă şi, adesea, matematică face cibernetica

aplicabilă în orice domeniu empiric, în care procesele de comunicare şi corelaţiile lor

apar. Aplicaţiile ciberneticii sunt larg răspândite, în special în domeniul ştiinţelor

informatice şi ştiinţei calculatoarelor, în domeniul ştiinţelor naturale şi sociale, în

politică, educaţie şi de management.”

 “Arta timonierului de a naviga”

 “Sistemele în care informaţiile sunt strâns legate.”

 Oferă o metodă pentru tratarea științifică a sistemului în care complexitatea este

deosebită și mult prea importantă pentru a fi ignorată

diverse tipuri de sisteme

• o ramură a matematicii care se ocupă cu probleme de control, recursivitate, şi

• “Studiul formei şi a modelului.”

• “cea mai mare muşcătură dintr-un fruct al copacului cunoaşterii, pe care

omenirea a luat-o de 2000 de ani.”

4 . Ludwig von Bertalanffy

O mare varietate de sisteme din tehnologie şi natură urmează schema feedback-ului,

şi este bine-cunoscut faptul ca o nouă disciplină, numită Cibernetică, a fost introdusă

de Norbert Wiener să se ocupe de aceste fenomene. Teoria încearcă să arate că

mecanismele de feedback sunt baza comportamentului orientat catre scop sau

teleologic la maşini, precum şi în organismele vii şi în sistemele sociale.

• Ştiinţa organizării eficiente"

• “... Cibernetica studiază fluxul de informaţii în jurul unui sistem, şi modul în

care această informaţie este folosită de către sistem ca un mijloc de control în

este o ştiinţă interdisciplinară, preia la fel de mult din biologie ca de la fizica,

la fel de mult din studiul creierului ca de la studiul calculatoarelor, şi se

preocupă de limbiajul oficial al ştiinţei pentru furnizarea de instrumente cu

care poate fi descris comportamentul in toate aceste sisteme în mod obiectiv. “

" Ştiinţa Ciberneticii nu este despre termostate sau maşini; această

caracterizare este o caricatură. Cibernetica este despre finalitate, obiective,

fluxurile de informaţii, controlul proceselor de luare a deciziilor şi

feedback (definit în mod corespunzător), la toate nivelele sistemelor vii."

de primirea, depozitarea, şi prelucrarea informaţiei, astfel încât să o folosească

„Cibernetica este ştiinţa care studiază adaptarea sistemelor

complexe la medii (sisteme) complexe”.

- SAC (Sistemul Adaptiv Complex)

execută o funcţie unică care nu poate fi executată de elementele individuale.

• Complex: compus dintr-un set de părţi interconectate sau intrerdependente.

Sistemul economic este un sistem complex ce constă dintr-un număr mare de

agenți capabili de adaptare între care se formează interacțiuni => sistem

dynamic- SISTEM ADAPTIV COMPLEX DIN ECONOMIE

Proprietăți ale SAC

Sinteza concepţiilor actuale asupra obiectului ciberneticii - Sistemului

• agenţii au interpretări şi desfăşoară acţiuni bazate pe propriile lor modele mentale;

• modelele mentale se pot schimba; drept urmare, învăţarea, adaptarea şi co-evoluţia

sunt posibile în aceste sisteme;

• interacţiunile dintre agenţi şi dintre sisteme pot fi încorporate altor sisteme;

• comportamentul sistemului în ansamblul său emerge din interacţiunile dintre agenţi;