În lumina

argintie a lunii, un ou
mic , ca o mărgeluşă,
lucea pe o frunză.
 Într-o duminică dimineaţa, razele
soarelui au încălzit oul şi … pac!
 A ieşit o omidă mititică,
simpatică … şi foooarte
flămândă.
 Imediat a început
să caute ceva de
mâncare.
 A mâncat
dintr-un măr,
dar tot ar mai
fi mâncat
ceva.
A mâncat din două
pere şi tot nu
se săturase.
 A mâncat din trei
prune şi
foamea nu i se
 A mâncat din patru
căpşuni şi foamea
nu se
 A mâncat din
cinci portocale şi
tot se simţea
flămândă.
 A mâncat:

dintr-o dintr-un
dintr-un
felie castravete
cornet de
de tort murat
îngheţată
 dintr-o
felie de dintr-o
dintr-o dintr-o
caşcaval tartă cu
rudă de acadea
salam cireşe
dintr-un dintr-o
dintr-o
cârnat felie de
brioşă
lubeniţă
 În acea noapte s-a
simţit rău.
A durut-o burtica.
 Dimineaţa

următoare
era din nou
 Omiduţa a mâncat o
frumoasă frunză verde,
crudă şi s-a simţit mai bine.
 După asta nu i-a mai fost
foame, dar nici nu mai era
o omiduţă mică şi delicată.
A devenit o omidă grasă.
 Apoi şi-a construit în jurul
corpului un fel de căsuţă
care se numea cocon.
Aici a rămas închisă mai
bine de două
săptămâni.
 În sfârşit, ceva înăuntru
a început să se mişte, să
se mişte, să lărgească
coconul, şi, după multă
muncă...
Surpriză!...
 Din cocon a ieşit un
fluture minunat!

http://gabi.csms.ro