TRATATUL 3

JUDECATA ŞI
SECERI ȘUL
 JUDECATA ŞI SECERI ȘUL

Proprietate literară 1934, 1942

Toate Drepturile Rezervate
Autorului
V. T. Houteff
 -2-
Introducere

Chiar dacă este lucrarea culminantă a mântuirii

noastre şi a stabilirii împărăţiei lui Dumnezeu pe
pământ, cu toate acestea, ”judecata de
cercetare” este unul din subiectele biblice mai
puţin înţelese, mai mistificate şi mai confuze din
toate veacurile. Dacă această temă nu ar fi atât de
importantă pentru mântuirea noastră, vrăjmaşul nu
ar fi făcut toate eforturile posibile pentru a o
înconjura de întuneric. În acest caz, este
imperativă nevoia constantă de a cerceta Scripturile
,,ca pe o comoară ascunsă” şi pentru a
implora pe Dumnezeu spre a fi îndrumaţi de Duhul
Său pentru a putea înţelege corect această atât de
importantă temă. Cu toate acestea, ar fi inutilă
orice cercetare după adevăr, în afara faptului că se
face cu scopul de a învăţa şi a face voia lui
Dumnezeu. De aceea, „Dacă vrea cineva să
facă voia Lui” spune Isus, „va ajunge să
cunoască dacă învăţătura este de la
Dumnezeu”. Ioan 7,17
Pentru că tema judecăţii este învăţată în tipuri
şi parabole, şi pentru că Domnul a explicat că
dădea învăţăturile Sale în parabole, pentru ca
numai ucenicii Săi să poată înţelege tainele
împărăţiei cerurilor (Matei 13,11) de aceea, în mod
evident,

Nimeni În Afara Urmaşilor Săi Nu Poate

Să Înţeleagă Tot
Adevărul.

Stă scris: „Împărăţia cerurilor se mai

aseamănă cu o comoară ascunsă într-o
ţarină. Omul care o găseşte, o ascunde, şi
de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are,
şicumpără ţarina aceea.
-3-
Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un
negustor care caută mărgăritare frumoase.
Și, când găse ște un mărgăritar de mare
pre ț, se duce de vinde tot ce are, și-l
cumpără.” Mat. 13,44-46

În aceste parabole, Isus accentuează puternic

adevărul prezent ca fiind condiţia indispensabilă
pentru stabilirea Împărăţiei Sale şi efortul suprem ca
fiind condiţia absolută pentru a intra în ea. Aşa că
,,Numai aceia care şi-au întărit mintea cu
adevărurile Bibliei vor rezista în lupta cea
mare. Fiecărui suflet i se va pune problema
cercetătoare: ,,Să ascult mai mult de
Dumnezeu decât de oameni?” Ora
hotărâtoare este chiar acum la uşi. Sunt
picioarele noastre întemeiate pe stânca de
neclintit a Cuvântului lui Dumnezeu?”
Tragedia Veacurilor pg.610

Să lăsăm deoparte inconștiența de a ne

încrede în harul lui Dumnezeu în timp ce îl
considerăm responsabil pentru orice problemă care
apare în viaţa noastră. El şi-a făcut partea în mod
desăvârşit, când a trasat complet calea îngustă
spre împărăţie; acum haideți să facem cele mai
bune şi mai cinstite eforturi pentru a-L urma până la
capătul drumului pentru bucuria care ne aşteaptă
acolo!

Dar nu vom putea niciodată să facem aceasta,

decât dacă ne întoarcem la vechile pietre de hotar,
abandonând diavolul, care a deviat poporul lui
Dumnezeu de la,,calea, adevărul şi viaţa” (Ioan
14,6) şi l-a condus pe ,,căi ce pot părea bune
omului dar la urmă se văd că duc la
moarte” (Prov.14,12)

-4-

JUDECATA ŞI SECERIŞUL
ÎN MĂRTURIE, PARABOLĂ
ŞI CEREMONIE

În Lumina Mărturiilor
Profeţilor.

Pentru că unii susţin sus şi tare că acest

adevăr atât de important (al Sanctuarului) nu poate
fi susţinut prin intermediul exclusiv al Scripturilor,
cititorul trebuie să acorde atenţie, din această cauză
la ceea ce spune Biblia:

,,Mă uitam la aceste lucruri, până când

s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un
Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era
albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca
nişte lână curată; scaunul Lui de domnie
era ca nişte flăcări de foc, şi roatele lui ca
un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea
dinaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au
deschis cărţile.” Daniel 7,9.10

În aceste texte se prezintă patru lucruri

oportune: (1)scaunele de domnie nu erau prezente
înainte de începutul vizionar al acestei scene. (2)
Îmbătrânitul de zile a venit şi s-a aşezat când
scaunele au fost puse (3) atunci au fost deschise
cărţile (4) toate acestea (scaune de domnie,
Îmbătrânitul de zile şi cărţi)

-5-

descoperă scena unei judecăţi. Şi pentru că aceste

cărţi, constituie, evident, punctul central în această
scenă, în mod natural apare întrebarea:

Din Ce Cauză Există Cărţile?

Pentru a avea o idee corectă despre judecată,

este fundamentală înţelegerea corectă a naturii sale
şi motivul pentru care sunt cărţi. Cu privire la
acestea din urmă, Ioan Revelatorul declară:
,,Şi am văzut pe morţi mari şi mici,
stând în picioare înaintea scaunului de
domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a
fost deschisă o altă carte, care este cartea
vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele
lor, după cele ce erau scrise în cărţile
acelea.” Apoc. 20,12.

Aşa că fără nici o îndoială, cărţile conţin

numele şi registrele tuturor celor care vor fi judecaţi.
Şi în mod cert, aceste nume şi registre s-au
înregistrat în timp ce fiecare persoană încă trăia.
Psalmistul spune:,,Când nu eram decât un
plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, şi în
cartea Ta erau scrise toate acele lucruri,
care au fost făcute după aceea, fără să
lipsească una din ele.” Psalmi 139,16
(KJV),,Domnul numără popoarele, scriindu-
le: ,,Acolo s-au născut” Psalmi 87,6

În această formă Inspiraţia descoperă că

faptele fiecărei persoane sunt înregistrate cu
exactitate teribilă în cărţile cerului şi că motivul
pentru care există cărţi este intersectat cu

-6-

Motivul Pentru O Judecată.

 Faptul că nu toate numele odată înscrise în
cărţile Mielului o să rămână în ele, se vede cu tristă
claritate în următoarele pasaje:

,,Domnul a zis lui Moise: ,,Pe cel ce a

păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi
şterge din cartea Mea” Exod.32,33 ,,Şi dacă
scoate cineva ceva din cuvintele cărţii
acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu
partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea
sfântă, scrise în cartea aceasta.” Apoc.22,19.

Prin urmare, cărţile conţin numele unei mulţimi

mixte – cei care au rămas fermi în credinţă,
continuând să aibă răbdare până la sfârşit, şi cei
care nu au făcut-o. Isus a spus: ,,Dar cine va
răbda până la sfârşit va fi
mântuit” Mat.24,13.Dar cei care nu o fac, se vor
pierde.
,,Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa
căzută în locurile stâncoase, sunt aceia
care când aud Cuvântul, îl primesc îndată
cu bucurie; dar n-au rădăcină în ei, ci ţin
până la o vreme; şi cum vine un necaz sau
o prigonire din pricina Cuvântului se
leapădă îndată de el.” Marcu 4,16.17.
 ,,Doamne, nădejdea lui Israel! Toţi cei
ce te părăsesc vor fi acoperiţi de ruşine;
Cei ce se abat de la Mine vor fi scrişi pe
pământ, căci părăsesc pe Domnul, izvorul
de apă vie.” Ier. 17,13.

-7-

Astfel, trebuie să vină o zi a socotelilor, o zi

când numele celor care au fost găsiţi nedemni
pentru viaţa veşnică vor fi şterse din cartea vieţii
Mielului, un procedeu pentru care singurul termen
corect este ,,Judecata de cercetare”.

Şi acum, că ,,judecata stă să înceapă de

la casa lui Dumnezeu…” ,,Tu, deci, sufere
greutăţile ca un bun ostaş al lui Hristos” ( 2
TIM 2,3 KJV ) ,,Şi dacă începe cu noi, care
va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de
Evanghelia lui Dumnezeu?” 1Pet.4,17.

De aceea, pentru că la împlinirea timpului

judecata va începe de la casa lui Dumnezeu,
biserica, fiecare este confruntat cu nevoia
imperativă de a şti
 Cum Sunt Reţinute Numele În Carte?

În momentul în care acceptăm pe Hristos ca

Mântuitorul nostru personal prin Cuvântul
Adevărului, în acest moment suprem, Dumnezeu
iartă păcatele noastre şi mâinile însângerate ale
Calvarului înscriu numele noastre în Cartea Vieţii
Mielului. Apoi simultan, pana îngerilor începe în
registrul ceresc cronica pentru viaţă sau moarte a
experienţei noastre creştine, separată de trecutul
nostru.,,Cât despre voi, până şi perii din
cap, toţi vă sunt număraţi ” Mat.10,30. De
aceea ,,Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi
nu zice înaintea trimesului lui
Dumnezeu: ,,M-am pripit.” Ecl.5,6.

-8-

Deci în judecata de cercetare cărţile sunt

deschise şi faptele făcute în trup sunt aduse la
lumină pentru o socoteală finală în faţa
Îmbătrânitului de zile. Toţi cei care au rămas
credincioşi până la sfârşit vor avea păcatele lor
şterse din cărţi pentru totdeauna şi numele lor vor fi
reţinute în cărţi; în timp ce toţi cei care nu sunt
învingători vor avea păcatele reţinute pentru
totdeauna şi numele lor vor fi şterse din cărţi.

Cea mai mare încercare pentru om, şi care

întotdeauna a reclamat o decizie aproape
instantanee, este cea căreia trebuie să-i facă faţă la
desfăşurarea sulurilor pergamentului sacru, la
trecerea în umbră a unei solii trecute pentru una
nouă, adevărul prezent. Într-o asemenea ocazie
fiecare se vede obligat să decidă: Voi acorda
atenţie acestui nou şi nepopular adevăr, mergând în
lumina sa, alăturându-mă celor care sunt dispreţuiţi
de aproape toţi conducătorii religioşi de pe pământ?
Sau o să mă las abătut de la el, prin sfaturile şi
deciziile conducerii din biserica mea?

Când începe judecata şi cărţile sunt deschise şi

cazurile fiecărei generaţii se desfăşoară în
succesiune în faţa tribunalului judecătoresc, unele
generaţii află că numele lor sunt şterse aproape cu
totul din cărţi, în locul păcatelor lor. Când generaţia
primei veniri a lui Isus este cântărită în balanţa
sanctuarului, o naţiune întreagă se va găsi cu lipsă
şi numele lor vor fi şterse din carte. Şi aşa a fost, cu
un anumit grad de variaţie, în toate veacurile cu
toate soliile când au fost prezentate pentru prima
dată.
 -9-

,,Fiecare din diferitele perioade ale

istoriei bisericii s-au caracterizat prin
evidenţierea unui adevăr deosebit, specific
adaptat la nevoile poporului lui Dumnezeu
din vremea aceea. Fiecare adevăr nou şi-a
croit drum prin mijlocul urii şi al împotrivirii;
aceia care au fost binecuvântaţi cu lumina
lui au fost ispitiţi şi încercaţi” Tragedia
Veacurilor pg.626.

De aceea ,,când vine o solie în numele

Domnului nimeni nu este scutit de a face o
cercetare a dovezilor ei” Testimonies on
Sabbath School Work pg. 65. Lasă de o parte toate
prejudecăţile, părerile proprii şi ideile oamenilor
care nu poartă pecetea Inspiraţiei, şi care prin
acţiunile lor, spun prin urmare:,,Sunt bogat, m-
am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”
(adevăr sau profeţi) Apoc.3,17.

Biblia se poate interpreta corect numai prin

Duhul care a dictat-o..,,..are să vă călăuzească
în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El,
ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va
descoperi lucrurile viitoare.” Pentru că
,,sunteţi tari în adevărul prezent.”
,,Şi orişicui….va huli împotriva Duhului
Sfânt (a vorbi împotriva soliei) nu i se va ierta”
pentru că este singurul mijloc prin care putem fi
salvaţi. (Ioan 16,13; 2Pet. 1,12 KJV; Luca 2,10)

Prin urmare, cel mai mare pericol pentru popor

nu a fostde a asculta rătăciri

-10-

ci mai degrabă cel de a respinge adevărul prezent.

,,Dacă vine o solie” zice Domnul ,,pe care n-o
înţelegeţi, străduiţi-vă să ascultaţi
argumentele pe care le prezintă solul…apoi
prezentaţi argumentele voastre puternice;
poziţia voastră nu va fi clătinată pentru că a
venit în contact cu rătăcirea” Testimonies on
Sabbath School Work pg.65,66 ,,Astfel dar, cine
crede că stă în picioare, să ia seama să nu
cadă”. 1Cor. 10,12

În mod hotărât atunci, orice poziţie care îl

influenţează pe cineva să nu facă o cercetare
cinstită a oricărei solii care pretinde că ar avea
adevăr adiţional, inevitabil va aduce ruina asupra lui
însăşi. În timp ce pe de altă parte, cel care primeşte
adevărul dar nu îl practică nici nu îl proclamă cu
credincioşie, în acelaşi fel va atrage ruina asupra lui
după cum ne avertizează Ezechiel:

,,Dacă un om neprihănit se va abate de

la neprihănirea lui, şi va face ce este rău, îi
voi pune un laţ (o solie) înainte şi va muri.
Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul
lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea în
care a trăit, dar îi voi cere sângele din
mâna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel
neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va
păcătui, va trăi, pentru că a primit
înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui
sufletul!” Ezech. 3,20.21 Dar cu privire la cei
nelegiuiţi,,să fie şterşi din cartea vieţii, şi să
nu fie scrişi împreună cu cei
neprihăniţi.” Psalmi 69,28.

-11-

Fiind astfel puternic întemeiat acest adevăr, se

vede că toate poziţiile opuse judecăţii de cercetare
sunt
 Concluzii Fără
Temelie.

Din cauza credinţei lor greşite că tronul lui

Dumnezeu a fost întotdeauna în Sanctuar şi că
Hristos după înălţarea Sa s-a aşezat acolo la
dreapta Tatălui Său, oamenii au făcut toate
eforturile posibile pentru a dovedi că Isus a intrat în
locul Preasfânt imediat după ce a lăsat pe ucenicii
Săi. Dar asemenea eforturi, chiar dacă au cele mai
bune intenţii cu privire la interesul adevărului sunt
prezentate de intelecte neinspirate de Duhul
Adevărului ci de prejudecată. Ar trebui să rugăm cu
stăruinţă pe Domnul pentru Mângâietorul făgăduit
pentru ca să ne conducă în tot adevărul şi să ne
scape de la îngâmfare şi de a primi orbeşte lucruri
ajungând la concluzii fără a săpa mai încolo de la
suprafaţă.

,,Şi avem cuvântul proorociei făcut şi

mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte
ca la o lumină care străluceşte într-un loc
întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va
răsări luceafărul de dimineaţă în inimile
voastre.
Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că
nici o proorocie din Scriptură nu se
tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a
fost adusă prin voia omului, ci oamenii au
vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul
Sfânt.” 2Pet.1,19-21.

-12-

Cititorul înţelept, prin urmare, de azi înainte va

înceta de a mai da consideraţie teoriilor şi ipotezelor
omeneşti care îl tentează puternic să depindă de
braţul omenesc. Mai degrabă va acorda atenţie
stăruitoare profeţiei biblice şi explicaţiilor inspirate
şi, prin urmare, va învăţa din ele că sanctuarul este

Salonul Temporar Al Tronului Lui

Dumnezeu.

Pentru că fiinţele terestre nu au fost nici o dată

în cer, în mod natural nu cunosc realităţile cereşti
(1Cor. 2,9). Atunci, pentru ca adevărul ceresc să le
fie descoperit, trebuie să le fie revelat prin
intermediul realităţilor pământeşti cu care ei sunt
familiarizaţi. De aceea, prin intermediul lucrării din
sanctuarul de pe pământ se vede lucrarea din
sanctuarul din cer.

De fapt, sanctuarul de sus, fiind modelul celui

pământesc, serviciile din primul sunt revelate în cel
de-al doilea. Şi faptul că sanctuarul pământesc era
desemnat ca fiind un loc pentru mărturisirea şi
iertarea păcatelor, arată că sala tronului în
sanctuarul ceresc este numai provizorie. De aici,
cât timp mai există păcat, Domnul îşi duce la
îndeplinire lucrarea de a înlătura din univers păcatul
şi păcătoşii. Şi această lumină arată clar că numai
după ce a intrat păcatul în univers a putut în mod
logic să existe sanctuarul în ceruri.

Ioan Descoperitorul scrie în jurul anului 96

D.H., când i-a fost arătat tronul în sanctuar:

-13-

,,După aceste lucruri, m-am uitat, şi

iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul
cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul
unei trâmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a
zis: ,,Suie-te aici şi-ţi voi arăta ce are să se
întâmple după aceste lucruri!”
Numaidecât, am fost răpit în Duhul. Şi
iată că în cer era pus un scaun de domnie,
şi pe scaunul acesta de domnie şedea
Cineva. Cel ce şedea pe el, avea
înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de
sardiu; şi scaunul de domnie era înconjurat
de un curcubeu ca o piatră de smaragd la
vedere. Împrejurul scaunului de domnie
stăteau douăzeci şi patru de scaune de
domnie; şi pe aceste scaune de domnie
stăteau douăzeci şi patru de bătrâni,
îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau
cununi de aur.Din scaunul de domnie
ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea
scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de
foc, cari sunt cele şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu. În faţa scaunului de domnie,
mai este un fel de mare de sticlă,
asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului
de domnie şi împrejurul scaunului de
domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi
pe dinainte şi pe dinapoi.
Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi
cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am
văzut stând în picioare un Miel. Părea
junghiat, şi avea şapte coarne şi şapte
ochi, cari sunt cele şapte Duhuri ale lui
Dumnezeu trimese în tot pământul… M-am
uitat şi împrejurul scaunului de domnie, în
jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor am
auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era
de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.”
Apoc.4,1-6;5,6-11.
-14-

Aici se prezintă o scenă dublă. Pe de o parte,

înaintea tronului ,,ardeau şapte lămpi” şi
,,Mielul care părea junghiat” arătând că
scaunul de domnie a fost ,,pus” pentru a servi pe
durata timpului de har (timp de probă). Lumina
sfeşnicului reprezintă lumina adevărului în biserică
în timp ce sângele Mielului mijloceşte pentru fiinţele
păcătoase.

Pe de altă parte, pe tron se aşează Îmbătrânitul

de zile, Judecătorul, înconjurat de juraţi, cei 24 de
bătrâni şi de asemenea de martorii îngereşti ,,de
zece mii de ori zece mii şi mii de mii” şi de
asemenea cele patru făpturi vii (care, fiind
,,răscumpăraţi din orice seminţie, de orice
limbă, din orice norod şi de orice neam” –
versetele 8,9 KJV sunt, prin urmare, simboluri ale
sfinţilor care vor avea păcatele lor şterse din cărţile
cu registre – la fel cum fiarele din Daniel 7 sunt
simboluri ale tuturor împărăţiilor care vor pieri în
păcatele lor) cu Mielul, avocatul în mijloc. Toate
acestea arată o lucrare mijlocitoare – judiciară
combinată.

Deci până acum, vedem că atunci când Ioan în

viziune a privit uşa-perdeaua în timp ce a fost
deschisă spre Locul Preasfânt, a privit înăuntru şi a
observat că lucrurile pe care el le vedea trebuia să
se întâmple,,dupăaceste lucruri” ,după timpul
său; demonstrând astfel că în timpul viziunii sale
(aproximativ anul 96 D.H.) Locul Preasfânt a fost
închis.

-15-

Pe lângă aceasta, vom vedea din profeţia lui

Daniel că tronul judecăţii a fost pus în Locul
Preasfânt după ce a ieşit ,,cornul mic” din Daniel
7.

,,M-am uitat cu băgare de seamă la

coarne, şi iată că un alt corn mic a ieşit din
mijlocul lor, şi dinaintea acestui corn au
fost smulse trei din cele dintâi coarne. Şi
cornul acesta avea nişte ochi ca ochii de
om, şi o gură care vorbea cu trufie. Mă
uitam la aceste lucruri, până când s-au
aşezat nişte scaune de domnie. Şi un
Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era
albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca
nişte lână curată; scaunul Lui de domnie
era ca nişte flăcări de foc, şi roatele lui ca
un foc aprins. Un râu de foc curgea şi ieşea
dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi
slujeau şi de zece mii de ori zece mii
stăteau înaintea Lui. Judecătorul s-a
aşezat, şi cărţile au fost deschise.” Dan. 7,8-
10.
Aceste versete revelează că după
ce,,Judecătorul s-a aşezat, şi cărţile au fost
deschise” ,,fiul omului” Isus a fost adus atunci
într-o poziţie, nu ,,la dreapta lui Dumnezeu”
,,Îmbătrânitul de zile” ci ,,înaintea Lui” Dan.
7,8-10.13.

Viziunea ambilor, a lui Ioan şi a lui Daniel

revelează că tronul în Sanctuar nu era acolo de la
începutul creaţiei lui Dumnezeu; nici din zilele lui
Moise nici din ceasul când Isus S-a înălţat la cer, şi
nici din zilele Romei păgâne. Efectiv, ei descoperă
că tronul judecăţii nu a fost pus, decât după
căderea Romei
 -16-

păgâne, când ,,cornul cel mic” al fiarei

înspăimântătoare (de nedescris) a ieşit – aceasta
era în zilele Romei eclesiastice. (Daniel 7,7-
12.21.22).Înseamnă că în alt loc, în afara
Sanctuarului este

Sala Tronului Veşnic Al Lui

Dumnezeu.

Fiindcă tronul din Sanctuar nu exista în zilele

primei biserici creştine, de aceea, tronul pe care
Ştefan l-a văzut pe Isus aşezându-se,,la dreapta
lui Dumnezeu” (Fapte 7,56)nu putea să fi fost în
Sanctuar, unde este ,,marea de cristal” ci mai
degrabă în Paradis, de unde curge ,,râul apei
vieţii” pe ale cărui maluri este,,pomul vieţii” .
Apoc.22,1.2

În mod evident, tronul pe care Ştefan l-a văzut

este ,,tronul lui Dumnezeu şi al Mielului”
,tronul permanent şi veşnic. În jurul acestui tron de
slavă nu sunt făpturi vii, nici martori, nici juraţi, nu
este sfeşnic înaintea lor, nici sânge pentru a fi
prezentat. Pe scurt, se află nu în Sanctuarul atât de
încărcat de păcat, ci în Paradis. Este tronul
administrativ al Suveranului de pe care Fiinţa
Infinită guvernează veşnic pe fiinţele Sale
nemuritoare şi fără păcat!
Pe acest tron atunci, care există din veşnicie în
veşnicie, Isus S-a urcat şi S-a aşezat la dreapta
Tatălui Său, până ce a venit timpul când, în
împlinirea profeţiei din Daniel şi a revelaţiei lui Ioan,
într-un anume timp după ce a venit la existenţă
cornul cel mic, El şi

-17-

Tatăl Său au trecut pe tronul din Sanctuar. Pe acest

tron Isus nu se aşează ca împărat la dreapta lui
Dumnezeu; ci mai degrabă stă în picioare în faţa
Lui ca şi Miel junghiat şi de asemenea ca şi
mijlocitor. (Apoc.5,6;Dan.7,13)mijlocind pentru
fiinţele umane păcătoase. De aceea, lucrarea Sa
mijlocitoare a început

Întâi În Locul Sfânt, Apoi În Locul

Preasfânt.

În sanctuarul pământesc, marele preot

(simbolizând pe Isus) slujea mai întâi în Locul Sfânt
tot anul, apoi în Ziua Ispăşirii, ziua curăţirii
sanctuarului şi de judecare a poporului, el slujea în
Locul Preasfânt, doar pentru o zi. Acest serviciu
dublu semnifica că în Sanctuarul ceresc, Marele
Preot, Isus, trebuie în mod necesar să slujească
mai întâi în Locul Sfânt, până în ziua anti-tipică, a
ispăşirii apoi, pe parcursul acestei zile, trebuie să
slujească în Locul Preasfânt, în faţa tronului. Aşa
că, slujbele pământeşti resping de asemenea ideea
că Isus va intra în Locul Preasfânt imediat după
înălţarea Sa.

Deci, cu claritate sistemul ceremonial

revelează că de la timpul când Isus ,,S-a aşezat
la dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16,19) unde
este,,râul apei vieţii” până în timpul când El şi
Tatăl Său au trecut pe tronul din Sanctuar unde este
,,marea de cristal” (Dan.7,9.10;Apoc.4,6)El
slujea în favoarea

-18-

noastră în ,,Locul Sfânt” (Evrei 9,12 KJV)şi în

acelaşi timp, împreună cu Tatăl Său, pe tronul
veşnic suveran ( ,,scaunul de domnie al lui
Dumnezeu şi al Mielului” ) El guverna universul
neîntinat de păcat.
 Din aceste fapte precedente, atât de clare şi
pozitive, singura concluzie justificată este că Isus,
imediat după înălţarea Sa, în loc să intre în Sfânta
Sfintelor din Sanctuar în spatele perdelei, El S-a
aşezat la dreapta Tatălui Său, în Paradis şi de aici,
îşi îndeplinea lucrarea Sa în Sfânta din sanctuar.

Cât de clară, lumina adevărului, strălucește în

sfârşit asupra acestei teme atât de importantă care
pentru atâta timp era înfăşurată în negura densă a
teoriilor şi speculaţiilor omeneşti! Şi cât de neclintită
justificarea rezultată din Spiritul Profetic, reafirmând
poziţia sa asupra temei: ,,Ştiu că subiectul
Sanctuarului se află pe calea neprihănirii şi
a adevărului, exact aşa cum l-am susţinut
de-a lungul atâtor ani." Slujitorii Evangheliei
pag. 224.
,,Să nu vă părăsiţi dar încrederea
voastră, pe care o aşteaptă o mare
răsplătire. Căci aveţi nevoie de răbdare,
ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu,
să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.,,Încă
puţină,foarte puţină vreme şi Cel ce vine va
veni şi nu va zăbovi." Evrei 10,35-37.
„Punctul cel mai însemnat al celor
spuse este că avem un Mare Preot, care S-
a aşezat la dreapta scaunului de domnie al
Măririi, în ceruri,

-19-

ca slujitor al sanctuarului, şi al
adevăratului cort, care a fost ridicat nu de
un om, ci de Domnul." Evrei 8,1.2 KJV.
,,Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de
închinare făcut de mână omenească, după
chipul adevăratului locaş de închinare, ci a
intrat chiar în cer, ca să se înfăţişeze
acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu."
Evrei 9,24.

Cu adevărat ,,acum ,la sfârşitul

veacurilor, S-a arătat o singură dată, ca să
şteargă păcatul prin jertfa Sa. Şi, după cum
oamenilor le este rânduit să moară o
singură dată, iar după aceea vine
judecata." Evrei 9,26.27 – curăţirea sanctuarului
(Dan. 8,14)

Simplu, din această cauză, judecata trebuie să

înceapă şi sanctuarul trebuie să fie curăţit, nu
înainte ci după împlinirea perioadei stabilite pentru
acei care sunt însemnaţi pentru a muri. Pentru ca
să fie consistente cu registrele care se află în cărţile
din ceruri, numele celor care au fost găsiţi nedemni,
fără haina de nuntă, sunt, de aceea, şterse din cărţi.
În acest mod se curăţă sanctuarul. Referindu-se la
începutul acestei lucrări de judecată şi curăţire,
îngerul a spus lui Daniel: ,,Până vor trece două
mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul
locaş va fi curăţit." Dan. 8,14.

Prin urmare,având în vedere că judecata are

loc la sfârşitul celor 2300 de zile şi luând în
consideraţie că, după cum am văzut, aceasta este
judecata

-20-

cu care ne confruntăm ,,la sfârşitul veacurilor"

(Evrei 9,26) drept consecinţă, terminarea zilelor şi
începutul acestei lucrări mediatoare-judiciare a lui
Hristos, sunt, de acord cu autoritatea aceleaşi
Inspiraţii, pregătite pentru sfârşitul lumii. De aceea,
în concluzie, cele 2300 de zile nu se termină în
zilele lui Antioh Epifanul, după cum învaţă unii.
Această poziţie, în relaţie cu tema nu se poate
susţine, la fel ca alte idei eronate asemănătoare.
Aceasta face necesar, pentru a stabili data
adevărată a curăţirii, ca mai întâi să se facă
Risipirea Confuziei Cu Privire la Cele 2300
de Zile.

Cei care se opun doctrinei care învaţă că cele

2300 de zile (seri şi dimineţi) ajung la terminarea lor
la sfârşitul lumii (veacurilor) se află în mare
dezacord cu privire la data în care, chipurile, se
termină zilele.

De asemenea sunt în dezacord asupra

adevărului într-o mulţime de alte doctrine. Reiese,
foarte evident de aceea, faptul că nici unul din ei nu
are adevărul în această temă. Şi totuşi, în ciuda
acestui fapt, nu reuşesc să vadă că duhul care i-a
adus la stadiul actual de divizare, diferenţe
doctrinare, certuri şi confuzie fără paralel în istorie
nu poate să conducă pe cineva la adevărul profeţiei
celor 2300 de zile. Aşa continuă întunecând
creştinismul cu ceea ce ei îşi imaginează şi
proclamă că este lumină în această temă.

În eforturile lor pentru a-şi susţine poziţia,

-21-

recurg la versiunile Septuaginta, Vulgata, şi

versiunea revizuită în engleză. Acestea, în ordinea
în care le-am prezentat, traduc numărul în Daniel
8,14 ca: 2400; 2200; şi 2300 de ,,seri şi
dimineţi". Această diferenţă prin ea însăşi este
evidenţa suficientă că forma sa de traducere nu se
bazează într-o traducere exactă şi literală a
versetului, ci mai degrabă este un produs al unei
traduceri interpretative, rezultată din preconcepţii
teologice asupra subiectului.

Totuşi, chiar şi aceste traduceri aşa cum

evidenţiază, împrumută o plauzibilitate aşa de slabă
teoriilor susţinute în opoziţie cu doctrina care arată
că cele 2300 de zile se termină la sfârşitul timpului,
că aceşti iubitori de teorii se văd siliţi să adauge la
Daniel 8,14 cuvântul ,,jertfa" pentru a transforma
semnificaţia frazei ,,seri şi dimineţi" şi pentru ca
să citească ,,jertfe de seară şi dimineaţă".

Apoi, folosindu-se de faptul că erau două jertfe

zilnice, împart numărul la doi. Iar numărul fiind
2400; 2200 sau 2300, depinzând de versiunea pe
care o folosesc, obţin 1200; 1100, 1150 de zile!
Acest produs din a adăuga sau a scoate din Cuvânt
este apoi prezentat cu încumetare ca dovadă a
teoriilor lor. Dar adevărul este că nu se poate evada
de semnificaţia frazei ,,seri şi dimineţi", care
este limpede ca cristalul considerată în lumina din
Geneza 1,5 care, după cum ştie bine orice
cercetător al Bibliei, poate reprezenta numai o
perioadă de două zeci şi patru de ore (noapte şi zi)
şi că nu are nimic de a face cu jertfele.

-22-

De aceea, cu certitudine, numerele 2400; 2200

şi adăugarea cuvântului ,,jertfe" , sunt rezultatele
zadarnice ale falselor interpretări ale profeţiilor din
Daniel. Discrepanţa între cele două numere se
datorează diferenţei în datele necesare pentru a
elabora diferitele idei asupra textului. Declarând
ambiţia, la fel ca şi destinul acelor responsabili
pentru această încercare inutilă de a încadra
împlinirea profeţiei, Domnul a spus lui Daniel: ,,şi o
ceată de tâlhari ai poporului tău se vor
înăl ța pe ei în și și, ca să împlinească
vedenia; dar vor cădea". Dan. 11,14 KJV.
Chiar dacă eforturile acestor tâlhari ai poporului
lui Dumnezeu, pentru a face ca viziunea să se
armonizeze cu ideile lor, sunt destinate să eşueze,
cu toate acestea, în propria lor încredere oarbă,
încă mai încearcă cât pot să o susțină, încercând
chiar să facă ca scrierile lui Iosef să vorbească ca şi
cum ar face parte din istoria sfântă, când încearcă
să susţină teoriile lor.

,,Şi de fapt s-a întâmplat,” spune istoricul

iudaic, într-un citat pe care îl folosesc frecvent, ,,că
poporul nostru a suferit aceste lucruri sub Antioh
Epifanul conform viziunii lui Daniel şi ceea ce a
scris el cu ani înainte ca să se întâmple". Antichităţi ,
cartea 12, capitolul 5.

Chiar dacă Iosef nici măcar pe departe nu se

referă la numărul de zile menţionate în Daniel 8,14,
cu toate acestea pentru că el a aplicat viziunea
lucrării lui Antioh Epifanul, ei în mod virtual îl
desemnează ca profet inspirat pentru interpretarea
Scripturilor!

-23-

Fiind totuşi doar un istoric, şi nu un profet, de

aceea, el când a scris istoria iudeilor, a făcut doar o
aplicare istorică asemănării pe care el o vedea între
prezicerea lui Daniel şi lucrarea lui Antioh. Acum, ca
şi istoric, aceasta se încadrează bine în câmpul
său. Dar neavând darul profeţiei, se interzice
poporului lui Dumnezeu să accepte aplicările sale
din Scripturi ca autoritare şi de încredere.
 Din această formă de a tergiversa,
interschimba, raţionaliza şi a destrăma fapte simple,
cititorul cinstit va vedea până la ce extremă ajung
oamenii în eforturile lor de a ocoli adevărurile
revelate care nu le plac şi pentru a se ţine strâns de
teoriile personale în care se complac. Cât este de
adevărat sloganul: ,,Dă unui om o teorie şi dovezile
vor veni în fugă".

Cu negurile rătăcirii risipite acum, calea noastră

se vede liberă să continue pentru a determina când
încep şi se termină cele 2300 de seri şi dimineţi. Am
văzut în Daniel 7 că tronul de judecată sau de
curăţire nu urma să se aşeze până la un anumit
timp după ce va apare puterea cornului mic, în timp
ce în Evrei 9,24-27 am văzut că urma să se aşeze
înainte de ,,sfârşitul veacurilor". Acum pentru a
pune în perspectivă lumina asupra faptelor deja
prezentate, trebuie să mergem la Daniel 8 şi 11, la
profeţia care tratează în mod expres tema celor
2300 de zile.

-24-
Din această comparare a Daniel 8,11.12 şi
 Daniel 11,31
cititorul va
observa că
amândouă
scrierile
vorbesc
despre
aceeaşi
putere. Şi
Isus,
prezicând
semnele
sfârşitului
lumii, în timp ce privea înainte prin tunelul timpului a
declarat: ,, De aceea, când veţi vedea (urmaşii
Săi care aveau să trăiască în timpul când această
putere a acestui corn lucra împotriva lui Dumnezeu,
a adevărului Său şi a poporului Său) urâciunea
pustiirii despre care a vorbit proorocul
Daniel, aşezată în locul sfânt-cine citeşte
să înţeleagă, atunci ,cei ce vor fi în Iudea
să fugă la munţi". Matei 24,15.16. Aceste cuvinte
ale lui Isus însuşi, aşează lucrarea acestei puteri în
timpul viitor.
Aici Isus declară cu certitudine că în timpul
Său, ,,urâciunea pustiirii" încă nu se aşezase în
locul sfânt, dar că
 -25-

într-un anume timp al erei creştine urma să se

aşeze acolo. Ba mai mult, îngerul i-a explicat lui
Daniel că această viziune era pentru timpul
sfârşitului. (Dan.8,13.17) Aceste două fapte
constituie dovezile categorice că perioada celor
2300 de zile nu putea să se fi terminat până după
timpul lui Isus, necurmatul avea să fie aruncat la
pământ şi urâciunea se va aşeza, pentru că
amândouă evenimentele trebuia să aibă loc în
timpul celor 2300 de zile.

Această putere pustiitoare, după cum spune

Daniel, avea să contamineze, să spurce prin
călcarea sau nesocotirea legii, sanctuarul
pământesc sau biserica. Aceasta urma să se facă
aruncând adevărul la pământ, înlăturând
necurmatul şi introducând în locul sfânt
,,urâciunea pustiirii", toate acestea, a zis
îngerul urmau să se întâmple ,,Până vor trece
două mii trei sute de seri şi dimineţi, apoi
Sanctuarul va fi curăţit".

Cu dovezi aşa de solide, cum sunt cele arătate

aici, în mod pozitiv nu este decât o concluzie
posibilă: spurcarea locului sfânt, terminarea celor
2300 de zile şi curăţirea sanctuarului nu puteau să
aibă loc înainte de Isus.
În faţa unei triple concluzii atât de hotărâtoare,
vocile numeroase care în mod insistent încadrează
evenimentele relaţionate cu cele 2300 de zile
înăuntrul perioadei Vechiului Testament, ar trebui să
rămână în tăcere completă de acum pentru
totdeauna. Dar dacă nu o fac, atunci numai Domnul
ştie ce o să proclame mai departe.

-26-

Fraţilor, nu vă puteți permite, acum că a venit

lumina, să lăsați să vă scape oportunitatea de a vă
dezlega de teoriile omeneşti care au fost scoase
aici la iveală prin ,,Duhul Adevărului" , şi de a
pune picioarele voastre cu fermitate pe temelia
aşezată aici în locul său prin mărturia lui Isus
Hristos.

După cum cititorul poate începe să observe,

structura adevărului clădindu-se în prezent pe
această stâncă solidă, va rezista furtunilor celor mai
puternice de ,,ploaie" sau ,,vânturi". Îngăduiţi-ne
atunci ca la alegerea suprastructurii să folosim cu
generozitate fără cea mai mică teamă de furtuna
care se apropie (care va demola şi va smulge tot ce
este clădit pe nisip) materialul care cu atâta
generozitate ni s-a pus la îndemână.

Pentru curăţirea sanctuarului pământesc,

urâciunea instituită de puterea despotică pe care o
luăm aici în considerare trebuie să fie scoasă afară,
eliminată, şi apoi ,,adevărul", ,,necurmatul"
care au fost călcate în picioare şi aruncate afară de
aceeaşi putere, trebuie să fie restaurate. De aceea,
in mod evident nu trebuie să rămână loc la îndoieli,
cu privire la felul cum a fost spurcat sanctuarul sau
felul în care va fi curăţit.

Capitolul opt din cartea lui Daniel conţine

simbolismul profetic însufleţit de două fiare (un
berbece şi un ţap), cu privire la care îngerul a
explicat:

-27-

,,Berbecele pe care l-ai văzut, cu cele

două coarne, sunt împăraţii Mezilor şi
Perşilor. Ţapul însă este împăratul
Greciei." Daniel 8,20.21 KJV.
,,Ţapul însă a ajuns foarte puternic; dar
când a fost puternic de tot, i s-a frânt
cornul cel mare. În locul lui au crescut
patru coarne mari, în cele patru vânturi ale
cerurilor." Daniel 8,8.9 ,,…..şi cornul cel mare
dintre ochii lui", a explicat îngerul ,,este cel
dintâi împărat" - Alexandru.
,,Şi că a fost frânt şi au urmat patru în locul
lui, înseamnă că patru împărăţii vor urma
din împărăţie, dar nu în puterea lui" - nu cu
puterea lui Alexandru; aceasta este ,,nu între
urmaşii lui". Daniel 8,21.22, 11,4 KJV.

,,La sfârşitul stăpânirii lor, când

călcătorii de lege (iudeii) vor fi umplut
măsura nelegiuirii, se va ridica un împărat
fără ruşine şi viclean. El va fi tare, dar nu
prin puterea lui însuşi " (pentru că ,,se vor
pune oşti de partea lui" Dan.11,31- armatele
puterilor civile) şi va face pustiiri de necrezut,
va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe
cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor".
Daniel 8, 23.24

În mod evident deci, Daniel 8,22-24 este

paralel cu Daniel 7,25. ,,El va rosti vorbe de
 hulă
împotriva
Celui
Prea
Înalt,şi
se va
încumeta

-28-

să
schimbe
vremile şi
legea; şi
sfinţii vor
fi daţi în
mâinile lui timp de o vreme, două vremi şi
jumătate de vreme".

-29-
Daniel a avut vedenia în Babilon, la nord est de
,,ţara cea minunată"- Palestina. Din Babilon,
,,cornul care s-a mărit nespus" a fost mai întâi în
sud, apoi la est, apoi la nord, pentru a se putea
arcui la vest, ,,spre ţara cea minunată" În acest
mod a fost în toate cele patru direcţii, arătând că a
ajuns să fie o putere mondială. În plus, de
asemenea ”bronzul” din chipul cel mare din Daniel
2, pe care Daniel explică că ,,va stăpâni peste
tot pământul" ,reprezintă Grecia. Totuşi, cum nici
primul corn al ţapului,nici cele patru coarne de după
nu au avut stăpânire universală, atunci pentru a
împlini profeţia din împărăţia de metal, cornul său
care s-a mărit nespus, trebuie să fie cel care ,,va
stăpâni peste tot pământul" Daniel 2,39

Chiar dacă a patra fiară din Daniel 7 arată că

această putere pustiitoare provine din Roma,
simbolismul ţapului se înalţă mai mult pentru a arăta
că această putere mondială la origine se trage din
una din diviziunile Greciei. (Dan.11,5), şi mai târziu
şi-a pus haina, veşmântul creştinismului - religia
unui ,,dumnezeu pe care nu-l cunoşteau
părinţii săi". Dan.11:38

În mod treptat, asumându-şi podoabele

sanctuarului, el nu a zăbovit în a se înălţa împotriva
Căpeteniei (Isus) oştirii (creştinii). Şi punând la o
parte ,,dumnezeul părinţilor săi ", el, chipurile a
ajuns să fie creştinizat, dar cu ce preţ pentru
creştinism! Nu numai ,,necurmatul" a fost
înlăturat, dar de asemenea, locul sanctuarului său a
fost ,,aruncat la pământ".

-30-

În alte cuvinte, el ,, a aruncat la

pământ" ,,locul" Domnului şi l-a înălţat pe cel al
său, înălţându-se pe el însuşi în locul lui Isus.

Cuvântul ,,jertfa" fiind completat în conexiune

cu cuvântul ,,necurmatul" arată că nu aparţine
sau nu este o parte din acest verset. Totuşi, în
vederea faptului că limba engleză nu are
echivalentul exact pentru cuvântul ebraic
,,necurmatul" care se traduce în alte locuri ca
,,zilnic"; ,,perpetuu"; ,,pentru totdeauna" şi
în vederea faptului că aceşti termeni nu sunt
sinonimi, ci că au o conotaţie individuală, prin
urmare, este imperativ să fie încorporate ca un
cuvânt compus pentru a putea urca la un adevăr
complet şi exact. În vederea acestui fapt, pe lângă
faptul că doctrina Sabatului este singura doctrină
biblică în era creştină care poate să fie posibil
desemnată ca ,,zilnică" (relaţionată la închinarea
cu privire la o zi), precum și,,continuu";
,,permanent"; ,,perpetuu"şi ,,veşnic" – din timpurile
străvechi în timpul veşnic devine evident că toţi
aceşti termeni menţionaţi sunt aplicabili numai la
doctrina Sabatului – ziua eternă de odihnă. Şi ca o
certificare divină a perpetuităţii sale răsună de-a
lungul secolelor cuvintele imutabile de la Sinai:

,,Copiii lui Israel să păzească Sabatul,

prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un
legământ necurmat.
Aceasta va fi între Mine şi copiii lui
Israel un semn veşnic; căci în şase zile a
făcut Domnul cerurile şi pământul iar în
ziua

-31-

a şaptea s-a odihnit şi a răsuflat". Exod.

31,16.17

Întreruperea ,,necurmatului" de către cornul

cel mic din Daniel 8,12 semnifică că el a înlocuit
Sabatul Domnului cu sabatul păgân, duminica ca zi
de închinare – ,,urâciunile care aduc
pustiirea" – profanare care a făcut ca prezenţa
Domnului să se îndepărteze de la biserică.
 Berbecele şi ţapul i-au fost prezentaţi lui Daniel
în viziune ,,în anul al treilea al domniei
împăratului Belşaţar". Dan.8,1 Daniel era
,,uimit de vedenia aceasta şi nimeni nu
ştia". vers.27 În plus vremea se împlinise şi
Ierusalimul era încă în ruine. Aşa că mai târziu, ,,în
primul an al lui Dariu…care ajunsese
împărat peste împărăţia Haldeilor" (Dan. 9,1)
lui Daniel i s-a arătat ,,din cărţi că trebuiau să
treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile
Ierusalimului, după numărul anilor despre
care vorbise Domnul către proorocul
Ieremia". versetul 2. Ierusalimul, totuşi încă
continua să fie dărâmat, chiar dacă conform
profeţiei, vremea de robie a poporului se împlinise
şi vedenia încă ,,nu a fost înţeleasă", lucru care
reiese clar din rugăciunea lui Daniel.

,,Şi mi-am întors faţa către Domnul

Dumnezeu, ca să-l caut cu rugăciune şi
cereri, postind în sac şi cenuşă. M-am
rugat Domnului Dumnezeu şi I-am făcut
următoarea mărturisire:

-32-
 ,,Dar Doamne după toată îndurarea Ta,
abate mânia şi urgia Ta de la cetatea Ta
Ierusalimul, de la muntele tău cel sfânt;
căci din pricina păcatelor noastre şi din
pricina nelegiuirilor părinţilor noştri este
Ierusalimul şi poporul Tău de ocara tuturor
celor ce ne înconjoară.
Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru,
rugăciunea şi cererile robului Tău, şi pentru
dragostea Domnuluifă să strălucească Faţa
Ta peste sfântul Tău locaş pustiit...!"
,,pe când vorbeam eu încă rugăciunea
mea, a venit repede în zbor iute, omul
Gavril pe care-l văzusem mai înainte într-o
vedenie şi m-a atins în clipa când se
aducea jertfa de seară…şi mi-a zis…
Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte
asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale
celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor,
până la ispăşirea păcatelor, până la
ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea
neprihănirii veşnice, până la pecetluirea
vedeniei şi proorociei, şi până la ungerea
Sfântului sfinţilor.

Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea

poruncii pentru zidirea din nou a
Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la
Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni;
apoi timp de şase zeci şi două de
săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite
din nou, şi anume în vremuri de
strâmtorare. După aceste şasezeci şi două
de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va
avea nimic. Poporul unui domn care va
veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi
sfârşitul lui va fi ca printr-un potop;

-33-

este hotărât că războiul va ţinea până la

sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.

El va face un legământ trainic cu mulţi,

timp de o săptămână, dar la jumătatea
săptămânii va face să înceteze jertfa şi
darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor
idoleşti va veni unul care pustieşte, până
va cădea asupra celui pustiit prăpădul
hotărât." Dan 9,3-27

Îngerul a împărţit cele 70 de săptămâni în 3

perioade: şapte săptămâni, şaizeci şi două de
săptămâni, şi o săptămână. Şi chiar dacă în
cuvintele sale către Daniel, citate anterior, el i-a
explicat timpul profeţiei, chiar şi aşa Daniel nu
înţelegea în totalitate vedenia. Daniel totuşi a
înţeles cu claritate interpretarea că ,,berbecele" şi
,,ţapul" erau simboluri ale Persiei şi respectiv
Greciei, dar lucrarea ,,cornului mic care s-a
mărit nespus de mult" el nu reuşea să o
înţeleagă. De aceea se face că mai târziu ,,în
vremea aceea" , din nou a fost ,,în jale" de data
aceasta pentru ,,trei săptămâni". De acolo el
spune:

,,Am văzut ,,un om îmbrăcat în haine

de in, şi încins la mijloc cu un brâu de aur
din Ufaz"… ,,El mi-a zis…Acum vin să-ţi
fac cunoscut ce are să se întâmple
poporului tău în vremurile de apoi, căci
vedenia este cu privire tot la acele vremuri
îndepărtate" ,,….căci vedenia aceasta
priveşte vremea sfârşitului". Dan. 10,5.12.14.;
8,17.

-34-

Faptul că capitolele 11 şi 12 conţin explicarea

viziunii făgăduite prin înger în capitolul 10 poate să
fie uşor recunoscut nu numai prin continuitate în
discursul îngerului ci de asemenea prin faptul că
aceste capitole sunt explicarea vedeniei în capitolul
opt. Pentru înţelegerea cititorului cităm ultimele
două versete din capitolul 10 şi o parte din
explicaţia îngerului înregistrată în capitolul
unsprezece:

,,El mi-a zis: ,,Ştii pentru ce am venit la

tine? Acum mă întorc să mă lupt împotriva
căpeteniei Persiei; și când voi pleca, iată
că va veni căpetenia Greciei! Dar vreau să-
ți fac cunoscut ce este scris în cartea
adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva
acestora, afară de voivodul vostru Mihail.”

„În anul dintâi al lui Dariu Medul, eram

și eu la el, ca să-l ajut și să-l sprijinesc.
Acum î ți voi face cunoscut adevărul: Iată
că vor mai fi încă trei împăra ți în Persia.
Cel de-al patrulea va strânge mai multă
bogă ție decât to ți ceilal ți; și când se va
sim ți puternic prin bogă țiile lui, va răscula
totul împotriva împără ției Greciei. Dar se
va ridica un împărat viteaz, care va stăpâni
cu o mare putere, și va face ce va voi. Și
cum se va întări, a șa se va și sfărâma
împără ția lui, și va fi împăr țită în cele patru
vânturi ale cerurilor, dar nu între urma șii
lui, și nici nu va fi tot atât de puternică pe
cât era supt el,

-35-

căci va fi făcută bucă țele, și va trece la

al ții afară de ace știa.”

Este evident că în acest capitol îngerul explică

în detaliu ,,vedenia" care i-a fost arătată lui Daniel
în capitolul opt, şi că Daniel 8,11.12 este paralel în
timp cu Daniel 11,31.

La compararea ambelor scrieri, cum apar în

pagina 25, rămâne clar că acest capitol unsprezece
este o explicaţie în particular a puterii trasate prin
,,cornul care s-a mărit nespus" din capitolul
opt.

De asemenea reiese clar faptul că sanctuarul

despre care se vorbeşte în Daniel 8,11 nu poate să
fie altul decât sanctuarul Domnului pentru că pe de
o parte o structură păgână niciodată nu poate fi
rezistentă şi pe de altă parte nu poate fi spurcată
când niciodată nu a fost curăţită. Şi pe lângă
aceasta, Biblia niciodată nu o numeşte sanctuar.

Şi, în final, faptul că Sanctuarul în Ierusalim nu

era nici întinat nici curăţit în felul descris de înger, ci
el a fost dărâmat şi în cele din urmă distrus este o
evidenţă incontestabilă care dovedeşte că nici
întinarea nici curăţirea nu au avut loc în timpul erei
Vechiului Testament.
Această concluzie solidă se face de două ori
mai neclintită prin virtutea declaraţiei lui Isus (pag.
25) încadrând lucrarea puterii pustiitoare în
dispensaţiunea creştină.

-36-

Nu este un alt timp în afară de cele ,,două

mii trei sute de seri şi dimineţi" (Dan. 8,14) şi
cele ,,şaptezeci de săptămâni" (Dan. 9,24)
 -37-

la care să
se poată
aplica
declaraţia ,
,dar
vremea
hotărâtă
era
lungă"
Dan.10,1.
Dar văzând
că prima
perioadă
era prea
lungă
pentru restaurarea şi curăţirea sanctuarului în
Ierusalim şi ultima prea lungă pentru reconstruirea
cetăţii (pentru că cei şaptezeci de ani despre care a
vorbit profetul Ieremia se împliniseră) Daniel s-a
grăbit să strige la Domnul pentru înţelepciune şi
pricepere.

,,Atunci", spune el în continuare, ,,Am auzit

pe un sfânt vorbind şi un alt sfânt a
întrebat pe cel ce vorbea:,,În câtă vreme se
va împlini vedenia despre desfiinţarea
necurmatului şi despre urâciunea pustiirii?
Până când va fi călcat în picioare sfântul
locaş şi oştirea?"Şi el mi-a zis: ,, Până vor
trece două mii trei sute de seri şi dimineţi;
apoi sfântul locaş va fi curăţit" Dan.8,13;14.

Dacă îl exprimăm în limbaj modern, răspunsul

îngerului la întrebarea lui Daniel ar fi că era nevoie
de 2300 de zile pentru ca ambele ,, sanctuarul şi
oştirea să fie călcate în picioare". De
asemenea trebuia ca necurmatul să fie aruncat la
pământ și ca urâciunea pustiirii să fie așezată și
după aceasta sanctuarul va fi curățit.

În lumina acestei semnalări vedem că perioada

celor 2300 de zile trebuie să se termine după
ce ,,necurmatul” este desființat și „urâciunea
pustiirii” se va fi împlinit. Așa, deci, faptul de a
desființa „necurmatul” și așezarea „urâciunii
pustiirii” prin „nelegiuirea

-38-

pustiitoare” face ca ambele, sanctuarul și oștirea

să fie călcate în picioare.
 A călca în picioare oştirea semnifică masacrul
creştinilor care nu se închinau de acord cu cele
dictate de puterea exercitată prin cornul cel mic.
Călcarea în picioare a sanctuarului, biserica, a făcut
loc la stabilirea unei preoţii pământeşti în locul celei
exercitate de Isus, care slujeşte în Sanctuarul
ceresc.
Şi aşa cum cornul cel mare al ţapului
simbolizează lumea romană, (fierul- Dan. 2,40) în
cele trei perioade ale sale – păgână,eclesiastică şi
protestantă) de asemenea aşa cum în a doua
perioadă, a călcat adevărul şi ,,oştirea" şi a
spurcat sanctuarul introducând urâciuni în timp ce
,,a izbutit în ce a început" Dan. 8,12, de aceea
perioada celor 2300 de zile se extinde mai departe
de căderea Romei eclesiastice atingând perioada
protestantă.

Ştiind în plus că porunca pentru reconstruirea

Ierusalimului a fost dată în anul 457 Î.H. (Ezra 7,21-
27) dovedeşte că punctul de plecare al celor
şaptezeci de săptămâni este acelaşi ca cel al celor
2300 de zile.

Cuprinzând lucrarea lui Isus înăuntrul acestei

perioade, îngerul a spus: ,,El (Isus) va face un
legământ trainic cu mulţi, timp de o
săptămână, dar la jumătatea săptămânii va
face să înceteze jertfa şi darul de
mâncare." Dan.9,27.

-39-

Fiindcă confirmarea legământului cu mulţi

(iudeii) s-a realizat în cei şapte ani de lucrare a lui
Isus, care a început cu botezul său, până în
momentul în care Petru a fost comisionat pentru a
duce Evanghelia la neamuri (Fapte 10,28 citeşte
capitolul complet) şi fiindcă la jumătatea acestei
perioade Hristos a fost crucificat, dovedeşte că
,,săptămâna" reprezintă şapte ani literali, şi
revelează că perioada celor 2300 de zile trebuie să
fie calculată folosind regula din Ezechiel 4,calculând
o zi pentru un an, în felul următor:

,,….de la darea poruncii (vezi Ezra 7,21-

27) pentru zidirea din nou a Ierusalimului
(începutul celor 2300 de zile), până la
Unsul,Mesia (botezul lui Isus) vor trece şapte
săptămâni (49 de ani); apoi timp de şasezeci
şi două de săptămâni (434 de ani) ", făcând un
total de 483 de ani de toţi, fiind primele şapte
săptămâni, sau patru zeci şi nouă de ani pentru
rezidirea cetăţii.

După cele ,,şapte săptămâni" şi cele

,,şasezeci şi două de săptămâni (483 de ani)
îi va fi luată viaţa lui Mesia…poporul unui
domn (romanii) care va veni, va nimici
cetatea şi sanctuarul, (s-a împlinit prin Titus în
anul 70 D.Hr.) şi sfârşitul lui va fi ca printr-un
potop;este hotărât că războiul va ţinea
până la sfârşit şi împreună cu el şi
pustiirile. El (Isus) va face un legământ
trainic cu mulţi timp de o săptămână, (şapte
ani, începând cu botezul Său) dar la jumătatea

-40-

săptămânii (la jumătatea celor şapte ani) va

face să înceteze jertfa şi darul de mâncare
(prin jertfa Lui însuşi şi transferarea ei în sanctuarul
ceresc; jertfa Sa luând locul celei pământeşti, şi în
acest fel sanctuarul ceresc lua locul sanctuarului
pământesc, Isus însuşi fiind Marele Preot),şi
pentru răspândirea urâciunilor (templul în
Ierusalim) va fi el pustiit (prezenţa Lui înlăturată
complet)chiar până la împlinire și ce este
hotărât va fi revărsat asupra celui pustiit.”
(Daniel 9,25-27 KJV).

Timpul restant din cele 2300 de zile sau

ani,ajung până la timpul de curăţare a sanctuarului.
(Vezi ilustraţia din pagina 37)

Numărând 2300 de ani începând din octombrie

457 Î.Hr. se termină în octombrie 1844 D.Hr. Şi
după cum îngerul a zis:,,Până vor trece 2300
de seri şi dimineţi, apoi sfântul locaş va fi
curăţit", curăţirea, de aceea, trebuie să fi început
în 1844, anul în care, pentru prima dată în istorie,
solia primului înger a făcut să răsune proclamarea:

,,Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i

slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui”
(Apoc. 14,7; Dan. 7,9.10) –timpul în care marele
Judecător şi tribunalul ceresc intră la judecată
pentru separarea celui rău şi celui bun; sau pentru a
şterge din cartea vieţii numele acelora care au

-41-
 îmbrăţişat cauza şi serviciul lui Isus, dar care nu au
perseverat până la sfârşit.

Fiindcă acest adevăr teribil, cum a fost revelat

aici, are contribuţia sa în parabola lui Isus despre
grâu şi neghină, parabolele, de aceea, trebuie să
înveţe în mod necesar,

Judecata De Cercetare A Celor Vii.

,,Lăsaţi-le să crească împreună" ordonă

Isus, cu privire la convieţuirea dintre grâu şi
neghină, ,,până la seceriş; şi la vremea
secerişului, voi spune secerătorilor:
Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi
ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în
grânarul meu". Mat.13,30

Domnul învaţă aici, în mod parabolic că trebuie

să vină un timp de cercetare, în care îngerii vor
smulge păcătoşii din ,,adunarea celor
neprihăniţi" Ps. 1,5

,,Împărăţia cerurilor se mai aseamănă

cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de peşti. După ce s-a umplut,
pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase
ce este bun, şi aruncă afară ce este rău.
Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii
vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul
celor buni". Mat. 13,47-49

În ambele parabole, Isus avertizează că

judecata de cercetare va fi dusă la îndeplinire pe
durata timpului

-42-

numit ,,secerişul", care este sfârşitul lumii, timpul

în care culminează cele 2300 de seri şi dimineţi,
aşa cum a declarat îngerul: ,,Fii cu luare
aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte
timpul sfârşitului" Dan.8,17 ,,…tu
pecetluieşte vedenia aceasta, căci este cu
privire la nişte vremi îndepărtate" Dan. 8,26
,,…căci vedenia este cu privire tot la acele
vremuri îndepărtate." Dan.10,14.

Arătând direct la timpul în care judecata de

cercetare trebuie să aibă loc între cei vii, Maleahi
face un paralelism al ambelor parabole în profeţia
sa:
 ,,…va intra în templul Său Domnul pe
care-l căutaţi, Solul legământului pe care-l
doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor.
Cine va putea să sufere însă ziua venirii
Lui? Cine va rămânea în picioare când se
va arăta El? Căci El va fi ca focul
topitorului şi ca leşia nălbitorului. El va
şedea, va topi şi va curăţa pe fiii lui Levi, îi
va lămuri cum se lămureşte aurul şi
argintul, şi vor aduce Domnului daruri în
neprihănire." Mal. 3,1-3 KJV

Fiindcă curăţirea la care fac referinţă

parabolele şi profetul Maleahi niciodată nu s-au
împlinit, evident, atunci, judecata de cercetare a
celor vii este încă în viitor. Această lucrare de
cercetare este, de aceea, provocată prin lucrarea
de separare în sanctuarul pământesc (biserica) aşa
cum se prezintă în continuare în Ezechiel 9:

-43-

,,Şi iată că au venit şase oameni de pe

drumul porţii de sus dinspre miazănoapte,
fiecare cu unealta lui de nimicire în mână.
În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o
haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au
venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă.
Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de
pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat
spre pragul casei; şi el a chemat pe omul
acela care era îmbrăcat cu haina de in şi
care avea călimara la brâu. Domnul i-a zis:
treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul
Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea
oamenilor care suspină şi gem din pricina
tuturor urâciunilor, cari se săvârşesc acolo.
Iar celorlalţi le-a zis, în auzul meu:
,,Treceţi după el în cetate, şi loviţi, ochiul
vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi!
Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe
copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de
nici unul din ceice au semnul pe frunte!
Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!" Ei
au început cu bătrânii, cari erau înaintea
Templului."

Aici poporul este amestecat (grâul şi neghina

trăind împreună) cu perioada care urmează imediat,
când pe de o parte cei care gem şi strigă din cauza
urâciunilor din mijlocul ei primesc semnul eliberării,
şi pe de altă parte cei care nu au gemut nici strigat
vor fi lăsaţi fără semn, pentru ca să piară (în
păcatele lor) sub armele îngerilor cu unelte de
nimicire.

-44-

Din această separare în biserică apar primele

roade.

Acesteia îi urmează separarea dintre neamuri,

aşa cum o vedem în parabola din Matei 25, unde se
descrie profetic venirea lui Isus; nu cea care a fost
arătată în 1 Tesaloniceni 4,16.17 pentru că în
venirea descrisă acolo ,,şi întâi vor învia cei
morţi în Hristos. Apoi noi, cei vii, cari vom
fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în
nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în
văzduh" în timp ce în venirea descrisă în Matei 25:
,,Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu
toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul pe
scaunul de domnie al slavei Sale." (biserica –
Împărăţie, care în această etapă constă doar din
primele roade)
 ,,Când va veni Fiul omului în slava Sa,
cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de
domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor
fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe
unii de alţii cum desparte păstorul oile de
capre; şi va pune oile la dreapta, iar
caprele la stânga Lui. Atunci Împăratul va
zice celor de la dreapta Lui:,, Veniţi
binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi
Împărăţia care v-a fost pregătită de la
întemeierea lumii.… Apoi va zice celor de
la stânga Lui: ,,Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a
fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!"
Mat.25,31-34; 41.

-45-

Din această separare –care are loc între

neamurile lumii apar cele de-a doilea roade.

Îngerii care stau în jurul tronului în sanctuarul

ceresc, în timpul judecăţii din Daniel 7,9.10 si din
Apoc. 5,11 cum explică profeţiile trebuie să coboare
cu ,,Fiul Omului" când El vine ,,în Templul
Său" (biserica Sa) pentru a separa prin judecată
,,pe cei răi dintre cei buni", şi pentru a separa,
a lămuri cum se lămureşte argintul şi aurul pe acei
care vor ,,putea suferi ziua venirii Sale"…,,
şi vor aduce Domnului daruri în
neprihănire". Mal.3,2.3 KJV

Într-o demonstraţie grafică a faptului că El va

veni pe pământ cu toţi îngerii Săi pentru a executa
judecata celor vii, Domnul s-a revelat pe El însuşi
lui Ezechiel în mod profetic, ca fiind adus pe tronul
Său pe pământ de patru făpturi vii, exact înainte de
a avea loc masacrul ipocriţilor în biserică.

Şi după cum fiecare făptură vie avea faţă de

leu, faţă de viţel, faţă de om şi faţă de vultur
(Ez.1,10) – aceeaşi insignă judiciară care o au
fiarele care sunt în faţa tronului în sanctuarul ceresc
(Apoc.4,7) pe durata timpului judecăţii celor morţi,
pentru că se coboară pe pământ, arată prin acest
mijloc că lucrarea tronului judiciar-mijlocitor care se
convocă şi prezidează pentru judecata celor morţi,
este extinsă pe pământ.
 -46-

Această extindere, până unde cunoaştem

acum, trebuie să aibă loc când se deschide a
şaptea pecete (Apoc. 8,1), pentru că în acest timp,
vocile cereşti, care încep judecata celor morţi,
încetează în sanctuarul ceresc şi încep, după
jumătate de oră de tăcere să se audă pe pământ. În
alte cuvinte, aşa cum în deschiderea judecăţii celor
morţi în ceruri au fost ,, fulgere, glasuri şi
tunete" (Apoc.4,5) în acelaşi fel în deschiderea
,,judecăţii celor vii" pe pământ sunt ,,tunete,
glasuri, fulgere şi un cutremur de pământ"
(Apoc.8,5)

Cu judecata celor morţi, totuşi, lucrarea de

separare are loc în cărţile din sanctuarul ceresc; în
timp ce cu judecata celor vii, separarea are loc între
membrii bisericii aşa cum se face între numele din
cărţile din sanctuarul ceresc, arătând astfel că în
cele din urmă ambele sanctuare sunt curăţite.

De aceea, fără îndoială, venirea Domnului în

Templul Său (Mal. 3,1-3), venirea Sa cu toţi îngerii
Săi (Mat.25) şi venirea Sa pe tronul deasupra
făpturilor vii (Ez.1) – reprezentând toate trei, cum s-
a arătat, acelaşi eveniment, - are loc la începutul
judecăţii celor vii; acelaşi timp în care activităţile
judiciare din sanctuarul ceresc sunt extinse la
sanctuarul pământesc – biserica.

-47-

,,Apoi m-am uitat şi iată un nor alb", a

exclamat Ioan Descoperitorul, contemplând acelaşi
eveniment descris în mod felurit de Maleahi, Matei
şi Ezechiel ,,şi pe nor şedea cineva care
semăna cu un fiu al omului; pe cap avea o
cunună de aur; iar în mână, o secere
ascuţită. Şi un alt înger a ieşit din Templu,
şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor:
,,Pune secera Ta şi seceră: pentru că a
venit ceasul să seceri, şi secerişul
pământului este copt." Atunci Cel ce şedea
pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi
pământul a fost secerat." Apoc. 14,14-16

De aceea, cu certitudine, venirea Fiului omului

nu este atunci când drepţii vii şi cei înviaţi sunt
înălţaţi împreună să întâmpine pe Domnul în
văzduh, pentru că versetele 17-20, care urmează
celor citate în paragraful anterior, revelează că după
ce vine El şi seceră pământul, ,,alt înger, care
avea şi el un cosor ascuţit " a venit şi a secerat
un al doilea seceriş înainte ca mânia lui Dumnezeu
– ultimele şapte plăgi – (Apoc. 15,1) să fie
revărsate asupra celor nelegiuiţi.

Astfel, din nou, vedem pentru a patra oară că

sunt două veniri diferite ale Fiului omului: una
pentru a ,,despărţi pe cei răi din mijlocul
celor buni " în biserică (Mat.13,49) şi apoi imediat
pentru a chema pe cei drepţi dintre cei nelegiuiţi în
Babilon (Apoc. 18,4) şi cealaltă pentru a-i duce pe
cei sfinţi atât înviaţi cât şi vii, la locaşurile pe care El
le-a pregătit pentru ei (1 Tes. 4,16; Ioan 14,1-3).

-48-

În prima secţiune a venirii Fiului omului, piatra

care a izbit chipul a fost tăiată fără ajutorul vreunei
mâini (fără ajutorul omului, ci de Însuşi Domnul)
pentru că, după cum spune Domnul ,,Mă uitam
împrejur şi nu era nimeni să Mă ajute, şi
Mă îngrozeam, dar nu era cine să mă
sprijinească; atunci braţul Meu Mi-a fost
într-ajutor, şi urgia Mea M-a sprijinit! Am
călcat astfel în picioare popoare în mânia
Mea, şi le-am vărsat sângele pe pământ".
Isaia 63,5.6

Această lucrare de separare, sau purificare,

scoasă la iveală în parabola din Matei 13,34-49; şi
încă o dată în profeţia din Maleahi 3,1-3 şi în cea
din Ezechiel 9, la fel ca în Apoc.14, se aplică direct
la ziua judecăţii celor vii; pentru că purificarea
sanctuarului la sfârşitul celor 2300 de zile, în acord
cu Daniel 8,14 şi Daniel 7,9.10, se aplică direct la

Judecata Celor Morţi.

Chiar dacă curăţirea sanctuarului, după cum

am văzut în profeţiile din Daniel, urma să aibă loc
după 1844 D.Hr., totuşi, fiindcă drepţii cei vii sunt
amestecaţi cu păcătoşii în biserică, şi fiindcă Daniel
a văzut pe Îmbătrânitul de zile aşezându-se pentru
a judeca, nu pentru a nimici pe cei care nu aveau
,,semnul", ci pentru a judeca cu ,,cărţile" care
,,au fost deschise", evident viziunea pe care el a
avut-o despre judecată este în legătură cu cei morţi.
 -49-

Cât despre purificarea bisericii de pe pământ,

trebuie să fie făcută întâi scoţând afară urâciunea,
al doilea restaurând adevărul, şi trei smulgând
neghina. Dar în legătură cu purificarea din
sanctuarul ceresc, aceasta se îndeplineşte în
prezent mutând din Cartea Vieţii numele celor care
sunt aflaţi cu lipsă; şi scriindu-le în cartea care
conţine numele acelora care trebuie să fie treziţi la
învierea celor nelegiuiţi după cei o mie de ani.
(Apoc. 20,5); rămânând astfel în Cartea Vieţii numai
numele celor care au câştigat biruinţa asupra
păcatului, şi care aşteaptă astfel să fie treziţi la
învierea celor drepţi. (Apoc. 20,6).

Ioan, prin urmare, a văzut pe cei morţi, mici şi

mari, în faţa lui Dumnezeu; şi nişte cărţi au fost
deschise, şi a fost deschisă o altă carte care este
Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele
lor,după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
Vers.12. Pe lângă motivele aduse deja, încă rămân

Alte Motive Pentru Ambele Judecăţi.

 Fiindcăcurăţirea sanctuarului ceresc este o
lucrare de curăţire care are loc în cărţi prin

-50-

ştergerea din acestea a numelor celor apostaziaţi şi

a neghinei şi fiindcă pe durata ,,timpului de
strâmtorarecumn-a mai fost de când sunt
neamurile şi până la vremea aceasta",
singurii care ,,vor fi eliberaţi" sunt aceia a căror
nume au fost scrise în carte, curăţirea din cărţi, de
aceea, în mod evident are loc înainte de înviere, şi
înainte de timpul de strâmtorare cum n-a mai fost.
Aşa deci, morţii necredincioşi vor fi lăsaţi în
mormintele lor la prima înviere, iar viii necredincioşi
nu vor fi eliberaţi în timpul de strâmtorare.

Dar dacă numele lor ar rămâne scrise în cărţi,

atunci în acord cu registrele, ori nelegiuiţii morţi vor
trebui să fie înviaţi cu cei neprihăniţi, şi nelegiuiţii vii
eliberaţi cu cei neprihăniţi vii, ori altfel atât
neprihăniţii morţi cât şi neprihăniţii vii vor trebui să
fie abandonaţi cu ei – alternative care, bineînţeles
sunt imposibile, de aceea făcând necesară o
separare absolută, aşa cum se exemplifică în tip în
vremurile lui Iosua: ,,În mijlocul tău este un
lucru dat spre nimicire,Israele" a zis
Domnul ,,nu vei putea să ţii piept
vrăjmaşilor tăi, până nu veţi scoate lucrul
dat spre nimicire din mijlocul vostru….Iosua
şi tot Israelul împreună cu el au luat pe
Acan …şi tot ce era al lui…Şi tot Israelul i-
a ucis cu pietre". Iosua 7,13.24.25

Din această grămadă de evidenţe în dovedirea

curăţirii bisericii pe pământ şi a cărţilor în ceruri

-51-

iese în evidenţă impregnabilul adevăr că cei vii

care sunt credincioşi până la sfârşit, îşi păstrează
numele lor în cărţile din ceruri , şi în acest timp de
separare trebuie să primească semnul lui
Dumnezeu, sau sigiliul eliberării în timp ce cei care
nu sunt, nu primesc sigiliul şi pier în păcatele lor. Şi
în mod corespunzător, morţii ale căror nume sunt
păstrate în urma judecăţii în cartea celor vii,
urmează să se trezească în prima înviere, (Apoc.
20,6) în timp ce acei care au fost necredincioşi în
timpul vieţii rămân până după cei 1000 de ani
pentru a fi treziţi atunci cu toţi cei răi în a doua
înviere. (vers.5)

Aşa cum este necesar în adunarea celor morţi

separarea celor nelegiuiţi dintre cei drepţi, care
aşteaptă acum dimineaţa învierii, la fel este
necesar, în adunarea celor vii separarea celor
nelegiuiţi dintre cei drepţi care se pregătesc acum
pentru a fi eliberaţi de strâmtorarea ce va veni, şi
aşteptând a doua venire a lui Isus întoarcerea Sa
vizibilă pentru a trezi sfinţii morţi şi pentru a-i ridica
împreună cu sfinţii vii.

De aceea, sunt două separări; una între

neprihăniţii morţi şi cealaltă între neprihăniţii vii;
morţii sunt însemnaţi pentru a fi înviaţi şi cei vii
pentru preschimbare.

Pe de altă parte, acei ale căror nume trebuie să

fie şterse din cărţi sunt aceia care nu şi-au îmbrăcat
,,haina de nuntă" Mat. 22,11.

-52-
 La porunca Învăţătorului (vers.13), ei vor fi
scoşi afară pentru a nu se mai afla niciodată între
invitaţii la nuntă.

Curăţirea cărţii vieţii vedem în continuare că

este necesară pentru a delega îngerii să
selecţioneze corect pe cei sfinţi pentru că atunci
când Fiul omului vine cu toţi îngerii Săi , El îi va
trimite ,,cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor
aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi,
de la o margine a cerurilor până la
cealaltă" (Mat. 24,31) şi pentru a-i duce să se
unească cu cei vii.

Lumina concentrată strălucind din profeţiile

văzute în conexiunea lor corelativă arată că
sanctuarul în ceruri şi cel de pe pământ sunt
amândouă contaminate nu prin cuceriri militare sau
politice ale puterilor păgâne, ci dimpotrivă, în primul
rând prin unii din convertiţii care nu au răbdat până
la sfârşit (Mat.10,22), în al doilea rând prin neghina
ce a semănat-o Satana în timp ce dormeau oamenii
(Mat.13,25); şi în al treilea rând prin cornul mic care
s-a mărit nespus de mult şi a aruncat la pământ
,,necurmatul", călcând în picioare adevărul şi
aducând ,,urâciunea pustiirii" implicând astfel
ambele sanctuare, cel pământesc şi cel ceresc.
 Această surprinzătoare revelaţie arată în
concluzie că de acord cu Daniel 8,14 curăţirea are
loc mai întâi în sanctuarul ceresc şi apoi în
sanctuarul pământesc.

Cu toată importanţa pe care o merită, oricine

-53-

nu face un studiu îngrijit şi atent al naturii şi

semnificaţiei acestei mari lucrări în care Domnul
cercetează invitaţii care asistă la nuntă, pur şi
simplu este indiferent faţă de speranţa vieţii veşnice
- ,,o mântuire aşa de mare". Pentru că atunci
când judecata unei persoane este gata să vină şi el
nu este la curent cu ea, nu va fi pregătit nici apt
pentru a-i face faţă când cazul său va fi cercetat. La
o temă atât de importantă, ,,de aceea, noi
trebuie să dăm o aten ție mult mai serioasă
" . Evr. 2,1 KJV Şi făcând aceasta trebuie să
studiem judecata

În Lumina Parabolelor.

Semănătorul, sămânţa, ţarina, sezonul de

cultivare şi creştere şi sezonul secerişului trebuie să
fie toate calculate perfect pentru a ilustra împărăţia
spirituală; altfel reprezentarea poate conduce numai
la eroare în loc de adevăr.

Fiindcă este nevoie de toate cele patru

anotimpuri pentru completarea procesului de
plantare, creştere şi adunarea producţiei anului iar
toamna fiind începutul anului agricol (aşa cum
sfârşitul verii este ,,sărbătoarea strângerii
roadelor, la sfârşitul anului, când vei
strânge de pe câmp rodul muncii tale." - Ex
23,16), această parabolă, de aceea ilustrează în
cele doisprezece luni ale anului o perioadă de
istorie evanghelică, la sfârşitul căreia împărăţia lui
Hristos trebuie să fie stabilită, şi începutul căreia
este

-54-

Timpul Semănării Semin ței

Având o perioadă de istorie a bisericii ilustrată

în aceste doisprezece luni ale perioadei secerișului,
 -55-
de aceea, trebuie să determinăm timpul în care
începe – timpul pentru semănarea seminţei, şi
timpul în care se termină – timpul pentru seceriş.

,,Cel ce seamănă sămânţa bună este

Fiul omului" zice Domnul, iar vrăjmaşul
care a semănat neghina ,,este diavolul".
Mat13,37.39

,,Fiul omului ", cel care ,,seamănă

sămânţa bună" nu este altul decât Isus. Mai mult,
ştiind că El nu poate să fie numit ,,Fiul omului"
înainte să se fi născut dintr-o femeie, prin urmare El
nu putea să fi semănat ,,sămânţa bună" a
secerişului spiritual până după naşterea Sa în
Betleemul din Iudeea.

Cum lucrarea Sa – semănarea de ,,sămânţă

bună", - adevărul – a început exact după botezul
Său (Mat.4,17) pentru stabilirea începutului
perioadei profetice a secerişului, trebuie să
cercetăm data în care a fost El botezat.

,, Şi după şasezeci şi două de

săptămâni", a profetizat Daniel cu privire la
moartea şi lucrarea lui Isus, ,,Mesia va fi stârpit,
dar nu prin el însuşi;…El va face un
legământ trainic cu mulţi timp de o
săptămână, dar la jumătatea săptămânii va
face să înceteze jertfa şi darul de mâncare"
Dan 9,26.27 KJV
 Putem să vedem că acesta este timpul profetic
care trebuie să se calculeze folosind regula de o zi
pentru un an din Ezechiel 4,6 prin faptul că au fost
şapte ani

-56-

de la timpul în care Isus a fost botezat până la

timpul în care li s-a permis apostolilor să ducă
evanghelia la neamuri. Pe durata acestei perioade,
Isus a confirmat sau împlinit legământul. ,,La
jumătatea săptămânii " sau la sfârşitul celor trei
ani şi jumătate, El urma să fie crucificat, făcând
astfel ca jertfa pământească să înceteze.

Fiind stabilit faptul (vezi ilustraţia la pag.55) că

cei trei ani şi jumătate ai lucrării lui Isus s-au
terminat în ziua şaisprezece a primei luni, apoi
numărând trei ani şi jumătate (urmăreşte ilustraţia
din pagina 55), aflăm că botezul Său a avut loc în
ziua 16 a lunii a şaptea,care s-a întâmplat în
săptămâna Corturilor, şi sărbătorirea căreia a avut
loc la sfârşitul anului agricol, închiderea secerişului
(Lev. 23,29)

Vedem astfel că parabola este în armonie

desăvârşită cu natura, şi Fiul omului a început să
semene sămânţa exact la timp – sfârşitul anului
trecut de seceriş, şi la începutul noului an de
seceriş – în mod precis în anotimpul corect al
anului. Semănarea seminţei începând cu botezul lui
Isus, şi secerişul începând la ,,sfârşitul lumii"
(KJV), evident perioada parabolei cuprinde toată
dispensaţiunea evanghelică – de la începutul
lucrării lui Isus până la sfârşitul timpului de har. Între
acestea două este

Timpul creşterii grâului.

-57-

Fiind cei trei ani şi jumătate ,de la începutul

lucrării lui Isus până la crucificarea Sa fiind timpul
semănării şi timpul secerişului fiind sfârşitul lumii,
atunci perioada care se întâmplă între unul şi altul
este timpul pentru creşterea şi maturizarea grâului
şi de asemenea

Timpul În Care Este Semănată Neghina.

O dată ce a terminat de semănat ,,sămânţa

bună", ,,Fiul omului…a lăsat casa, a dat
robilor săi putere, arată fiecăruia care este
datoria lui, şi porunceşte portarului să
vegheze". Mar.13,34

Dar odată ce El a plecat, ,,oamenii au

adormit" aşa cum fac mulţi oameni când patronul
lor absentează. Aşa deci, într-un anume timp după
ce Isus s-a ridicat la înălţimi, ,,a venit vrăjmaşul
lui, a semănat neghină între grâu şi a
plecat". Mat 13,25 Dar robii Lui, adormiţi, nu l-au
observat! Ce tablou atât de tragic şi ironic! Străjerii
Sionului au adormit pe zidurile sale, în timp ce
vrăjmaşul s-a furişat înăuntru fără să fie văzut şi
fără să întâlnească opoziţie! O, ce vină teribilă,
pentru că şi-au abandonat datoria, apasă asupra
umerilor străjerilor începând din zilele apostolilor!

Denunţându-i pe acei care astăzi sunt

responsabili pentru neglijarea datoriei de a proteja
biserica de a accepta în registrele sale în principiu
pe oricine care arată interes şi arată dorinţa de a se
asocia, chiar dacă acela nu este nici întemeiat în
adevăr şi nici nu arată ,,roade vrednice de
pocăinţă",

-58-

Spiritul Profetic declară: ,,Se face o lucrare

grăbită în adăugarea de nume pe lista
bisericii. Defecte serioase de caracter sunt
evidente în unii care se unesc bisericii. Cei
care le oferă intrarea spun: ,,Mai întâi îi
primim ca membrii ai bisericii, apoi îi
reformăm." Dar aceasta este o greşeală.
Prima lucrare care trebuie făcută este cea
de reformă…Nu le permiteţi să se unească
cu poporul lui Dumnezeu ca membri ai
bisericii, până când nu arată dovezi
convingătoare că Duhul lui Dumnezeu
lucrează în inimile lor. Sunt mulţi ale căror
nume sunt înregistrate în cărţile bisericii
care nu sunt creştini." Review & Herald Mai 21,
1901

Ce dovadă mai convingătoare este necesară

pentru a fi convins că străjerul a pierdut viziunea
spirituală pe care o aveau Ioan Botezătorul şi
apostolii? Foarte tragic de adevărată este
tăietoarea acuzaţie a penei inspirate: ,,Predicatori
adormiţi, predicând unor oameni
adormiţi!"Mărturii vol.2 pg. 337 (engleză)

Discernând „când a văzut pe mul ți din

Farisei și din Saduchei că vin să primească
botezul lui” pe acei care mai târziu au răstignit pe
Domnul său, Ioan le-a spus: ,,Pui de năpârci,
cine v-a învă țat să fugi ți de mânia viitoare?
Face ți dar roade vrednice de pocăin ța
voastră!” Mat. 3,7.8 Astfel a demascat și a
zădărnicit Ioan încercarea Diavolului de a introduce
neghina atunci. El știa foarte bine că o dată ce intră
neghina, în încercarea

-59-

de a o smulge, ar fi smuls de asemenea și grâul

împreună cu ea.

Apoi, pe durata timpului apostolilor, Petru, ca și

un străjer credincios în biserică, a detectat
înșelătoria, când Diavolul din nou a vrut să
introducă sămânța rea și a spus celor vinovați:
„Anania, pentru ce ți-a umplut Satana
inima ca să min ți pe Duhul Sfânt, și să
ascunzi o parte din pre țul
mo șioarei?....Anania, când a auzit
cuvintele acestea, a căzut jos și și-a dat
sufletul. O mare frică a apucat pe to ți cei
ce ascultau aceste lucruri.... Cam după trei
ceasuri, a intrat și nevastă-sa...Petru i-a
zis: „Spune-mi, cu atât a ți vândut
mo șioara? „Da, a răspuns ea, cu atâta... Ea
a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat
sufletul”. Fapte 5,3.5.7.8.10

Faptul că biserica de asemenea a eșuat în a

discerne că diavolul seamănă sămânța în mijlocul
ei, justifică din plin acuzația: „Predicatori
adormi ți predicând unor oameni adormi ți”
(Mărturii vol.2 pag 337) şi dovedeşte că toată
biserica, atât predicatorii cât şi laicii, sunt adormiţi
profund, în împlinirea cuvintelor lui Hristos:
,,Atunci Împărăţia Cerurilor se va asemăna
cu zece fecioare…cinci dintre ele erau
nechibzuite, şi cinci înţelepte…Fiindcă
mirele zăbovea, au aţipit toate şi au
adormit.” Mat. 25,1-5.

Îngăduirea faptului ca diavolul să semene liber

neghina între grâu este un rău care a existat în
biserica creştină de după perioada apostolilor, şi,

-60-

ca rezultat, de fiecare dată când Domnul a trimis o

solie poporului Său, neghina din mijlocul lui, imediat
(la instrucţiunile liderilor) ridică mâinile lor și scot
afară pe oricine vrea să asculte solul şi să accepte
solia. În felul acesta, iarăşi şi iarăşi îşi vând dreptul
lor de întâi născut pentru mai puţin de un blid de
linte, pretinsul popor al lui Dumnezeu suferă
pierderea, şi biserica niciodată n-a învăţat tragica
lecţie. ,,Ajungă-vă toate urâciunile voastre,
casa lui Israel” avertizează Domnul. ,,Aţi băgat
în Locaşul Meu cel Sfânt nişte străini cu
inima netăiată împrejur, şi cu carnea
netăiată împrejur, ca să-mi spurce casa”
Ezech.44, 6.7

Dat fiind faptul că neghina a crescut într-atâta

că a scos pe cei credincioşi din mijlocul ei, în aceste
cuvinte mângâietoare de siguranţă, Domnul spune:
,,Ferice de voi, când oamenii vă vor urî, vă
vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî şi vor
lepăda numele vostru ca ceva rău, din
pricina Fiului Omului! Bucuraţi-vă în ziua
aceea, şi săltaţi de veselie; pentru că
răsplata voastră este mare în ceruri; căci
tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii!” Luca
6, 23.24

Pentru că perioada începând de la era

apostolică este timpul în care cresc grâul și
neghina, și în plus, biserica Laodicea este ultima
din cele șapte secțiuni ale bisericii creștine în care
cresc împreună grâul și neghina, trebuie să aflăm
răspunsul la întrebarea:
-61-

Care este biserica Laodicea?

Laodicea poate fi recunoscută fără greș între

multele ,,doctrine“ ale Creștinismului prin
lucrarea pe care ea o face proclamând judecata.
Cu certitudine, acest semn de identificare este scos
în evidență prin numele Laodicea, care este format
din două cuvinte în greacă: Lao și Dekei, primul
semnifică ,,popor“ de asemenea,,a vorbi“ și celălalt
,,judecată“, amândouă într-un singur înțeles
înseamnă ,,poporul care proclamă judecata“. De
aceea, biserica care proclamă ,,teme ți-vă de
Dumnezeu și da ți-I slavă căci a sosit
ceasul judecă ții Lui.” Apoc. 14,7 este evident
Laodicea. Și este foarte cunoscut atât în afara cât și
înăuntrul cercurilor AZȘ că biserica AZȘ face toate
eforturile pentru a proclama solia judecății din
Apoc.14,7 care îi asigură titlul indiscutabil de
Laodicea.
 În mod evident, numele celor „șapte biserici”
(reprezentând secțiunile succesive ale bisericii
creștine, din care Laodicea este ultima) nu sunt
numai nume. Să luăm ca exemplu adițional numele
celei de-a șasea biserici, „Filadelfia”.
Semnificația lui, „Dragoste frățească” nu se
potrivește în descrierea condiției spirituale a
organizației oricărei alte biserici în era creștină,
totuși se potrivește foarte bine cu starea de
dragoste pe care a manifestat-o cea de-a șasea
biserică - biserica Millerită.

-62-

Fiind exemplul viu al unei biserici care

niciodată nu a fost vinovată de a opri sau a încerca
să împiedice ca membrii ei să exercite dreptul
inalienabil de a investiga și a accepta pentru ei
înșiși ceea ce conștiințele lor le-ar fi îngăduit să
cerceteze și să accepte, a fost singura care nu a
contribuit cu nimic la condiția gravă pe care o
menționează Scriptura când spune: „Asculta ți
Cuvântul Domnului, voi care vă teme ți de
Cuvântul Lui. Iată ce zic fra ții vo ștri, cari
vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui
Meu: „Să- și arate Domnul slava, ca să vă
vedem bucuria!”- Dar ei vor rămânea de
ru șine!” Is 66,5 în

Separarea Neghinei Dintre Grâu.

Sfârșitul perioadei în care grâul și neghina

cresc împreună este timpul lucrării finale pentru
biserica Laodicea (ultima din cele șapte biserici).
Această lucrare a fost identificată de fondatoarea
bisericii ca fiind sigilarea din Ezechiel 9, sigilarea
Israelului spiritual, cei 144 000. (Mărturii pt Pastori
și Slujitorii Evangheliei pag. 394, Mărturii vol.3 pag.
292). Această identificare este motivată în concluzie
prin faptul că, după cum am văzut aici, profeția din
Ezechiel este o separare a două clase - acei care
„gem și strigă din pricina urâciunilor care
se fac în mijlocul ei” și cei care nu o fac.

Și cum primii sunt eliberați în timp ce ultimii (cei

care nu gem nici nu strigă) cad sub

-63-

armele de nimicire ale îngerilor, se poate vedea că

este o separare completă a neghinei dintre grâu în
 Timpul Seceri șului.

Chiar dacă adevărata semnificație și timpul

secerișului este în mare măsură confundat de unii
și confuz pentru mulți, dacă studiem foarte de
aproape Scriptura se va clarifica în modul cel mai
simplu: așa cum s-a clarificat timpul de semănare a
seminței și perioada grâului și a neghinei.

Cu ochii Săi, capabili de a penetra negura

densă a secolelor, Isus a anticipat neglijența
străjerilor Săi, și nelegiuirea care avea să
încolțească în biserica Sa. Cu toate acestea, când
robii Săi L-au întrebat: „Doamne, n-ai sămănat
sămân ță bună în țarina Ta? De unde are
dar neghină?...Vrei dar să mergem s-o
smulgem? El le-a spus: Nu, ca nu cumva
smulgând neghina, să smulge ți și grâul
împreună cu ea. Lăsa ți-le să crească
împreună amândouă până la seceri ș; și la
vremea seceri șului, voi spune secerătorilor:
„Smulge ți întâi neghina, și lega ți-o în snopi
ca s-o ardem, iar grâul strânge ți-l în
grânarul Meu”. Mat.13, 27-30

Secerișul înseamnă ,,rezultatul efortului”, al

trudei, „strângerii roadelor”,a secera rezultatul
muncii și umplerea grânarului cu grâne. Astfel, în
loc de a se încheia truda anului cu începerea
secerișului, abia atunci începe lucrarea
cea mai grea din an.

-64-

Și chiar dacă timpul secerișului este cel mai

scurt dintre toate lucrările anului agricol, lucrarea de
a secera nu se termină într-un moment. Ea ia mai
mult timp. Produsul nu este depozitat convertind
câmpul într-un grânar; nu, aceasta s-ar numi un
conglomerat și nu un seceriș. Mai întâi se pune
secera în grâu, apoi grâul este adunat în snopi, apoi
este treierat și după aceea este depozitat în grânar.
Atunci paiele și neghina sunt distruse. Acest lucru
fiind efectuat pe durata toamnei, arată că secerișul
este o perioadă de timp după ce „vara s-a
isprăvit” și este urmat de perioada neroditoare a
iernii.

În aceeași formă trebuie să se întâmple cu

secerișul spiritual, care altfelnu ar putea fi ilustrat
prin secerișul literal. Să nu subestimăm
înțelepciunea lui Dumnezeu. Ilustrațiile Sale sunt
perfecte.
 Luați în considerare acuma, cu ce fidelitate
exactă secerișului natural, a declarat Învățătorul
adevărurile secerișului spiritual: „Lăsa ți-le să
crească amândouă până la seceri ș”. El
spune: „ și la vremea seceri șului, voi spune
secerătorilor: „Smulge ți întâi neghina, și
lega ți-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul
strânge ți-l în grânarul meu”. Mat. 13,30.

În aceste cuvinte parabolice Isus a făcut

metoda spirituală de a secera, analog la metoda
naturală.

-65-

Dacă una nu ar fi fost în mod precis ca și

cealaltă, El ar fi făcut distincție în diferență. Să fiți
de aceea avertizați, în a nu îngădui ca imaginația
deșartă să intre în minte, ci stați tari în Scripturi,
pentru că ele sunt pline de semnificația unei valori
de neegalat - sunt cu adevărat propria noastră
viață.

Cum cuvântul „până” vrea să spună „până la”,

neghina, de aceea, trebuie să fie adunată, nu
înainte nici după seceriș, ci la începutul acestuia. Și
„timpul seceri șului” fiind sfârșitul timpului de har
(Parabolele Domnului Hristos pag. 47) atunci
secerișul însuși în mod necesar precede sfârșitul
timpului de har - anotimpul neroditor al iernii. Prin
urmare, neghina este separată de grâu înainte și nu
după încheierea timpului de har.

Grâul, „fiii Împără ției” (vers. 38) sunt

adunați în grânar, Împărăția; „neghina”,„fiii celui
rău” (vers. 38) pretinșii creștini, acei care sunt doar
ascultători și nu împlinitori ai Cuvântului, care au
fost primiți ca membri când „oamenii dormeau”-
„sunt aduna ți și arunca ți în foc” (vers. 40),
după care grâul este adunat în snopi. Dar

Cine Sunt Secerătorii?

„Secerătorii sunt îngerii” care „vor ie și și

vor despăr ți pe cei răi din mijlocul celor
buni” Mat.13, 39.49. Acești îngeri nu sunt aceiași
care

-66-
 trebuie să vină cu Isus în a doua venire, ci acei pe
care El îi „trimite”. Aceștia sunt ca și cei trei îngeri
din Apoc. 14, 6-11. De fapt, al treilea înger este
„cel care separă grâul de neghină și
sigilează, sau adună snopii de grâu pentru
hambarul ceresc”. Exp. și viziuni pag. 124. De
aceea, îngerii, secerătorii, pe care Hristos îi trimite,
include pe îngerul sigilării, sau care adună grâul, și
cel care îl urmează pentru a face masacrul. (Ezech.
9,2.5.6) mai întâi în biserică, și apoi în lume. Deci,
este

Separarea În Două Sec țiuni.

Ordinul „ și ei vor smulge din Împără ția

Lui toate lucrurile cari sunt pricină de
păcătuire și pe cei ce săvâr șesc
fărădelegea” nu semnifică a aduna pe sfinții Săi
de pe pământ pentru cer; nici nu semnifică
distrugerea nelegiuiților de pe pământ; pentru că
primii trebuie să fie adunați nu direct pentru cer, ci
mai întâi pentru „grânar”, împărăția pământească;
și ultimii nu sunt distruși imediat „în timpul
seceri șului”, ci mai întâi sunt adunați în snopi, și
apoi sunt distruși, cum se ilustrează în continuare în
parabola năvodului:
 „Împără ția cerurilor se mai aseamănă
cu un năvod aruncat în mare, care prinde
tot felul de pe ști. După ce s-a umplut,
pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase
ce este bun, și aruncă afară ce este rău” .
Mat. 13, 47.48

-67-

Această parabolă de asemenea arată

separarea celor nelegiuiți dintre poporul lui
Dumnezeu în biserică (năvodul) aceasta fiind prima
secțiune a lucrării de separare, începutul
secerișului. Secțiunea următoare continuă în lume,
în timp ce pământul este iluminat cu slava îngerului
„marii strigări” și „un alt glas din cer” spune:
„Ie și ți din mijlocul ei, poporul Meu ca să nu
fi ți părta și la păcatele ei, și să nu fi ți lovi ți
cu urgiile ei”.

Observați că în prima secțiune a separării, cea

care se face în biserică, nelegiuiții sunt scoși dintre
cei neprihăniți, în timp ce în a doua, care are loc în
Babilon, cei neprihăniți sunt chemați dintre cei
nelegiuiți.
 Cum „ țarina este lumea” (Mat. 13,38)
parabola grâului și a neghinei în mod necesar
include ambele secțiuni ale secerișului. Dimpotrivă,
după cum „năvodul” ridică „pe știi”, convertiții pe
care i-a produs biserica care proclamă evanghelia,
parabola năvodului, de aceea este limitată la
separarea în biserică. Combinate, ele ilustrează

Rela ția Dintre Primul și Cel De-al Doilea

Rod.

Lui Isaia de asemenea i s-a arătat acest dublu

seceriș. „Căci cu foc î și aduce Domnul la
îndeplinire judecă țile, și cu sabia Lui
pedepse ște pe oricine; și cei uci și de
Domnul vor fi mul ți la număr. Cei ce se
sfin țesc și se cură țesc în grădini, mergând
unul câte unul în mijlocul celor ce mănâncă
și carne de porc

-68-

și șoareci și alte lucruri urâcioase, to ți

aceia vor pieri, zice Domnul.” Isa. 66,16.17.
 Cei uciși de Domnul, în această scriere, sunt
cei care mărturisesc că sunt în credință, care își
atribuie sfințire și neprihănire, dar fac aceasta
bazați pe propria lor neprihănire, ,,a lor în și și” și
nu bazați pe meritele neprihănirii lui Isus. Ei merg,
cum s-ar spune pe propriile lor cărări, nu în
ascultare de adevăr.Acoperiți cu aceste mantii
stropite de sfințire și purificare, pozează ca
reformatori, în timp ce tot timpul s-au extaziat în
urâciunile păgânilor; în secret „unul câte unul” (în
engleză spune „în grădini, în spatele unui
arbore”) sau cum explică textul în engleză la
margine, lăsându-se conduși unii după alții. Și
mâncarea (carne de porc, și șoareci și urâciuni –
oricare ar fi sau oriunde ar fi acești creștini păgâni –
alimente folosite respectiv numai în anumite părți
ale lumii, între diferite clase și rase) cu care își
satisfac poftele lor, arată că distrugerea care
urmează între acești auto – sfințiți și auto –
purificați este în biserică la nivel mondial.

Că aceasta nu a fost între neamuri, care nu

cunoșteau adevărul despre Dumnezeu și marea Sa
putere se poate vedea cu claritate în cuvintele
Domnului: „ și voi trimite la neamuri pe cei ce
vor scăpa din Israel, la Tarsis, la Pul și la
Lud, cari trag cu arcul, la Tubal și la Iavan
 -69-

(națiunile păgâne de astăzi, menționate pe vechile

lor nume), în ostroavele depărtate cari n-au
auzit niciodată de Mine, și n-au văzut slava
Mea; ei vor vesti slava Mea printre
neamuri.” Isa. 66,19

Știind că aceștia care au scăpat (primele

roade, cei 144 000 de slujitori ai lui Dumnezeu,
Apoc.7,3) „vor aduce pe to ți fra ții vo ștri” (al
doilea rod, marea gloată Apoc. 7,9) „ca dar
Domnului”... dintre toate neamurile (Isa. 66,20) de
aceea, această mare strângere în mod necesar,
este lucrarea finală a Evangheliei - a doua secțiune
a secerișului.

Și pe lângă aceasta, fiindcă acești scăpați

trebuie să aducă pe toți frații lor „la muntele Meu
cel sfânt, la Ierusalim, zice Domnul”, ,,într-
un vas curat la Casa Domnului” (Isa. 66,20)
se face evident faptul că distrugerea celor
nelegiuiți, rezultă în purificarea bisericii. „Vasul
curat” este, de aceea, biserica purificată, formată
din cei care au scăpat - primele roade - cei 144 000
care, liberi de nelegiuiți (neghina) ca „slujitori ai
Domnului ” vor aduce atunci al doilea rod, marea
gloată care nu se poate număra, dintre toate
neamurile.

Fiind completată a doua secțiune a separării se

închide timpul de har. Ca urmare a acestui fapt, se
va auzi groaznica plângere a celor nelegiuiți:
„Seceri șul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi
tot nu suntem mântui ți” Ier. 8,20
Aceasta fiind teribila experiență a neghinei în

-70-

Babilon, în a doua secțiune a secerișului, trebuie să

fie ca tip, o experiență similară precedentă pentru
neghina în biserica Laodicea, în prima secțiune a
secerișului, paralelă care arată în concluzie că

Biserica Nu Este Babilon.

Motivul pentru care biserica nu este figurativ

„Babilon” este că ea este numită Ierusalim.
(Ezech.9,4.8) și pentru că dintre cei buni în acest
loc, nelegiuiții (neghina) sunt nimiciți, scoși afară,
de cei șase bărbați cu armele de nimicire (Ezech.
9,6-9) și după aceasta, cei buni (grâul) sunt adunați
în „grânar ” în timp ce nelegiuiții în Babilon, rămân
în Babilon și cei drepți sunt chemați să iasă din el
pentru a fi adunați în „grânar” și atunci cei șapte
îngeri revarsă cele șapte plăgi finale și nelegiuiții
care rămân sunt nimiciți.

În acest fel, în prima secțiune a separării în

biserică, nelegiuiții sunt nimiciți de șase bărbați cu
arme de nimicire, înainte de a fi scoși cei buni; iar în
a doua secțiune, separarea din bisericile din
Babilon, nelegiuiții sunt nimiciți de șapte îngeri cu
ultimele șapte plăgi, după ce au ieșit cei buni afară.
De aceea, sunt două separări și două roade. Prima
produce primul rod, cei 144 000 care nu s-au întinat
cu femei (Apoc.14,4). Aceștia sunt cei pe care solia

-71-

sigilării îi găsește în biserica Domnului, și nu în

bisericile păgâne. Și a doua produce cel de-al
doilea rod, marea gloată dintre toate neamurile,
dintre care unii s-ar putea ca de asemenea să nu se
fi întinat cu femei - biserici păgâne. Pentru că până
acuma am studiat judecata, secerișul în lumina
mărturiilor profeților și parabolelor lui Isus, acum o
vom examina
 În Lumina Serviciului Ceremonial.

Așa cum declară Spiritul Profetic că „Întregul

sistem al tipurilor și simbolurilor era o
consistentă profe ție a Evangheliei, o
prezentare în care se găseau cuprinse
făgăduin țele mântuirii”. (Faptele Apostolilor
pag. 12) de asemenea planul mântuirii nu este
revelat numai în mărturia profeților și în parabolele
Domnului Hristos ci de asemenea în tipurile și
simbolurile sanctuarului pământesc. În adaos la
acesta, experiențele poporului în perioada tipică „li
s-au întâmplat” am fost informați „ca să ne
slujească drept pilde, și au fost scrise
pentru învă țătura noastră, peste cari au
venit sfâr șiturile veacurilor”. 1Cor. 10,11. În
mod logic suntem obligați prin același principiu să
acordăm atenție instrucțiunilor Domnului către
Moise: „În ziua a zecea a acestei a șaptea
luni, va fi ziua ispă șirii...când trebuie
făcută ispă șire pentru voi înaintea
Domnului
 -72-

Dumnezeului vostru. Oricine nu se va

smeri în ziua aceea, va fi nimicit din
poporul lui..” „O dată pe an să se facă
ispă șire pentru copiii lui Israel.” Lev. 23,27-
29; 16,34.

Când cineva este „nimicit din poporul lui”,

din cauza păcatului, numele său de asemenea
trebuie „să fie șter și din cartea vie ții”
Psalm.69,28. Prin urmare, ziua ispășirii era o zi
antitipică a ispășirii (judecata de cercetare) ziua în
care Domnul va șterge din cartea Sa numele tuturor
păcătoșilor și va separa din adunarea poporului
Său pe cei ale căror nume nu sunt scrise în carte.

În legătură cu ziua ispășirii tipică, Domnul a

ordonat prin Moise: „Căci în ziua aceasta se
va face ispă șire pentru voi ca să vă
cură ți ți; ve ți fi cură ți ți de toate păcatele
voastre înaintea Domnului”...Să facă
ispă șire pentru Locul Prea Sfânt, să facă
ispă șire pentru cortul întâlnirii și pentru
altar.” Lev. 16,30.33
 Ziua ispășirii fiind în tip pentru ambele
categorii, morți și vii, serviciul cortului pământesc,
de aceea, ziua ispășirii proiectează în antitip
curățirea sanctuarului ceresc de numele care nu
sunt vrednice să rămână în cărți și curățirea
bisericii aici pe pământ

-73-

de membrii săi neconvertiți și instabili, aducând

astfel timpul cărților curate, o biserică curată și un
popor curat.

Proiectând privirea sa către această zi a

curățirii Zaharia a profetizat: „În ziua aceea, va
sta scris până și pe zurgălăii cailor: „Sfin ți
Domnului”. Și oalele din Casa Domnului vor
fi ca potirele de jertfă înaintea altarului.
Orice oală din Ierusalim și din Iuda va fi
închinată Domnului o știrilor... și nu vor mai
fi canaani ți în Casa Domnului o știrilor în
ziua aceea.” Zah.14, 20.21
 Vizionând aceeași scenă, profetul Isaia
declară: „Atunci neamurile vor vedea
mântuirea Ta, și to ți împăra ții slava Ta; și-
ți vor pune un nume nou, pe care-l va
hotărî gura Domnului. Vei fi o cunună
strălucitoare în mâna Domnului, o legătură
împărătească în mâna Dumnezeului tău. Nu
te vor mai numi Părăsită, ci te vor numi
Hefzi-ba...Popor sfânt.” Isaia 62, 2-4;12 KJV

„Dar pe voi, cari părăsi ți pe Domnul,

cari uita ți muntele Meu cel sfânt,...Ve ți
lăsa numele vostru ca blestem ale șilor Mei;
și anume: „Domnul Dumnezeu vă va omorî,
și va da robilor Săi un alt nume.” Isa.
65,11.15

„Poporul fără minte aleargă spre

pieire.” Osea 4,14 „Mul ți vor fi cură ți ți

-74-

albi ți și lămuri ți, cei răi vor face răul, și

nici unul din cei răi nu va în țelege, dar cei
pricepu ți vor în țelege.” Dan.12,10. Cei care au
o viziune clară asupra adevărului secerișului așa
cum este arătat în Mărturiile profeților și în parabole
vor avea o viziune chiar și mai clară pe măsură ce
studiem semnificația

Snopilor Legăna ți, Pâinile Legănate

și Sărbătoarea Corturilor.

Pentru a ilustra mântuirea noastră în mod

deplin, ritualurile secerișului sistemului ceremonial,
trebuie, de aceea, să întărească mărturiile profeților
și parabolele cu privire la seceriș pentru că toate
sunt într-un mod întrețesut unite. Ceremoniile
primelor și celor de-a doilea roade ale grânelor, prin
urmare, trebuie să reveleze adevărul cu privire la
primele și cele de-a doilea roade ale omenirii. În
legea dată leviților citim:
"Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-
le: "Când veţi intra în ţara pe care v-o dau,
şi când veţi secera semănăturile, să
aduceţi preotului un snop, ca pârgă a
secerişului vostru. El să legene snopul într-
o parte şi într-alta înaintea Domnului, ca să
fie primit: preotul să-l legene într-o parte şi
într-alta, a doua zi după Sabat.Să nu
mâncaţi nici pâine, nici spice prăjite sau
pisate, până în ziua aceasta, când veţi
aduce un dar de mâncare Dumnezeului
vostru. Aceasta este o lege veşnică pentru
urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi
locui. De a doua zi după Sabat, din ziua
când veţi aduce snopul ca să fie legănat
într-o parte şi într-alta, să număraţi şapte
săptămâni întregi.

-75-
Să număraţi cincizeci de zile până în ziua
care vine după al şaptelea Sabat; şi atunci
să aduceţi Domnului un dar de mâncare.În
a cincisprezecea zi a lunii acesteia a
şaptea, când veţi strânge rodurile ţării, să
prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului.
Să aduceţi din locuinţele voastre două
pâini, ca să fie legănate într-o parte şi într-
alta; să fie făcute cu două zecimi de efă din
floarea făinii, şi coapte cu aluat: acestea
sunt cele dintâi roade pentru
Domnul.” Lev.23,10.11.14-17.39.Aici vedem că
este stabilită păzirea a trei ritualuri pentru seceriș:
(1) Ceremonia spicelor legănate, la începutul
primului seceriș; (2) Ceremonia pâinilor legănate, la
sfârșitul sau închiderea primului seceriș; și (3)
Sărbătoarea Corturilor, la închiderea celui de-al
doilea seceriș. Pentru că sunt tipuri, aceste două
secerișuri ale roadelor, cu cele trei sacramente
literale, prefigurează prin urmare două secerișuri de
suflete cu trei ritualuri spirituale, din care primul este

Primele Roade cu Snopul Legănat și Pâinile

Legănate.

Pentru că snopul legănat erau spice proaspete

de grâne care rămâneau încă pe tulpina care se
tăiase semnifică că erau roade pentru a fi secerate.
Și cum snopul urma să fie adus înainte ca să fi pus
secera în semănături și să le adune în snopi,
evident arată un seceriș spiritual din primele roade
care trebuiau să fie adunate.

-76-
În Cincizecime, cincizeci de zile după ce au adus
snopul, tipul, tot Israelul trebuia să ofere „un nou
dar de mâncare
-77-

...(două pâini ca dar legănat și coapte cu

aluat) ca cele dintâi roade pentru Domnul.”
Lev.23,16.17

Atât spicele legănate ca și pâinile legănate

erau daruri de mulțumire pentru primele roade.
Unul era dedicat la începutul secerișului și celălalt
la terminarea lui. În contrast cu snopul legănat din
spicele adunate cu tulpină (proaspete) care
prefigurau roade care urmau să fie adunate după ce
snopul era adus ca dar, pâinile legănate, un produs
deja completat, semnifica roade deja adunate.
(Pentru a înțelege mai bine semnificația acestor trei
sărbători ceremoniale atât de importante pentru
mântuire, vezi planșa grafică de la pag. 77).

Vom vedea că porunca care a rânduit păzirea

Sabatului, a șaptea zi a săptămânii (vă rog să priviți
ilustrația grafică deja menționată) precum și
rânduirea în legătură cu păzirea sărbătorilor
ceremoniale anuale, au fost înregistrate în capitolul
23 din Leviticul, versetul 3. De aceea, trebuie să
avem grijă să nu confundăm un adevăr cu altul.

Snopul legănat trebuia să fie adus „următoarea

zi după Sabat” – aceasta fiind prima zi a
săptămânii, cunoscută astăzi în mod obișnuit ca
find Duminica. Acest dar trebuia să fie prezentat, nu
într-o zi specială a lunii, ci într-o zi specială a
săptămânii, înainte ca să fie secerate semănăturile
și să fie strânse în snopi (Lev.23,11.14).

Venind exact la timpul potrivit, în sezonul

primelor roade
 -78-
săptămâna Paștelor era perioada în care era adus
în mod obișnuit snopul legănat înaintea Domnului,
proiecta în ritualul său profetic pe

Hristos, Antitipul Snopului Legănat.

Timp de mai mult de o mie de ani sărbătoarea

anuală a snopului legănat arăta evenimentul său
antitipic viitor, învierea lui Isus. Și faptul că Isus a
înviat exact în următoarea zi după Sabat, nu trebuie
să fie atribuit unei simple coincidențe și nici unei
alte cauze străină de planul divin. „El era
antitipul snopului legănat, ” declară Spiritul
Profetic „ și învierea Sa a avut loc tocmai în
ziua în care snopul de legănat trebuia să
fie adus înaintea Domnului”. HLL pag. 785
engleză

Astfel Isus, pârga și cei care s-au ridicat din

mormânt cu El, când El a înviat, fiind ridicați pentru
viața veșnică, au fost antitipul snopului legănat
(agitat) dintre cei morți. Și pentru că snopul legănat
de grâne, (proaspete, primele spice din grânele
coapte, înainte ca să fie pusă secera în holde)
arătau înainte, la strângerea primelor roade ale
câmpului, de asemenea cei care au înviat cu Isus,
fiind primele roade dintre cei morți, arătau înainte la
adunarea primelor roade ale Evangheliei - cei 120
de ucenici. Dar cum cei care s-au ridicat cu Isus s-
au înălțat cu El ca trofee ale victoriei Sale asupra
morții și a mormântului, ei la rândul lor devin un tip
viu și în acest fel

-79-

Snopul Legănat Dintre Cei Vii.

După cum Isus a înviat în aceeași zi în care

snopul era adus, Duhul Sfânt la fel a coborât asupra
celor 120 de ucenici în aceeași zi în care pâinile
legănate erau aduse înaintea Domnului.
Cincizecimea apostolică, a fost prin urmare,
prototipul Cincizecimii ceremoniale (ziua în care
erau aduse pâinile legănate). Și pentru că snopul
legănat era simbolul lui Isus și al celor care au
înviat împreună cu El ca find primele roade dintre
cei morți, de aceea pâinile legănate au fost un
simbol al celor 120 de ucenici plini de Duhul Sfânt
care au fost complementul complet al primelor
roade dintre cei morți și care au fost adunați după
înviere.

Din aceste fapte putem să vedem mai clar că

cei pe care Isus i-a luat cu El au fost spicele
legănate vii și singurele care au fost oferite în
sanctuarul ceresc și care, ca înviați dintre cei morți
sunt primele roade dintre cei morți, în timp ce ca și
ființe veșnic vii înaintea Tatălui sunt snopul legănat
dintre primele roade ale celor vii, cei 144 000 de
slujitori ai lui Dumnezeu, care prin urmare preced

Cel De-al Doilea Rod Și Sărbătoarea

Corturilor.

Cei 120 de ucenici din ziua

-80-

Cincizecimii, fiind primul rod al Evangheliei dintre

cei morți, prin urmare marea gloată adăugată zilnic
bisericii de aici înainte, au fost în mod natural cel
de-al doilea rod al evangheliei dintre cei morți.
„În a cincisprezecea zi a lunii acesteia
a şaptea, când veţi strânge rodurile ţării, să
prăznuiţi o sărbătoare în cinstea Domnului,
timp de şapte zile” , spune registrul levitic al
poruncilor Domnului în legătură cu ritualurile
secerișului....„În ziua întâi să luaţi poame din
pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri
de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi să
vă bucuraţi înaintea Domnului,
Dumnezeului vostru, şapte zile.Şapte zile
să locuiţi în corturi; toţi băştinaşii din Israel
să locuiască în corturi.” Lev. 23,39.40.42
Cum snopul legănat și pâinile legănate sunt
tipuri (reprezentative) atunci Sărbătoarea Corturilor
trebuie să fie de asemenea reprezentativă (tip).
Altfel ceremonia nu ar fi fost păzită ca o parte a
ritualului secerișului. Și așa cum în tip sărbătoarea
trebuia să fie sărbătorită la încheierea strângerii
finale a secerișului anual, atunci pentru a
corespunde cu antitipul, aceasta trebuie de
asemenea să fie sărbătorită la închiderea strângerii
finale a secerișului pământesc, care se apropie de
împlinirea sa. Așa că timpul care era pus deoparte
pentru a produce și a oferi snopul legănat și pâinile
legănate, și de asemenea pentru a păzi
sărbătoarea Corturilor este reprezentativ al timpului
complet al secerișului spiritual al celor vii și al celor
morți.
Luând în considerare acest fapt, Spiritul
Profetic spune:„Sărbătoarea corturilor nu era
numai o sărbătoare de amintire, ci era şi
preînchipuitoare. (tip)
-81-
Nu numai că arăta în trecut, la trecerea
prin pustie, dar, ca sărbătoare a strângerii
recoltei, preînchipuia şi adunarea roadelor
pământului şi îndrepta privirea către ziua
cea mare a recoltei sfârşitului, când
Domnul secerişului îi va trimite pe
secerătorii Săi pentru a strânge în snopi
neghina, ca să fie arsă, şi pentru a aduna
grâul în grânarul Său. Atunci vor pieri toţi
nelegiuiţii.” Patriarhi și Profeți pag.542 (engleză).

Deci în mod clar, pentru că primul și cel de-al

doilea rod al secerișului literal și ritualurile care le
însoțeau prefigurau un seceriș spiritual al primelor
și celor de-a doilea roade și acestea își vor atinge
punctul culminant în antitipica sărbătoare a
Corturilor.
„I-am văzut pe sfinţi”, spune serva
Domnului, descriind această împlinire
„părăsind oraşele şi satele, strângându-se
laolaltă în grupuri şi trăind în locurile cele
mai singuratice. Îngerii le asigurau hrana şi
apa, în timp ce oamenii cei răi sufereau de
foame şi de sete.” Exp. și Viziuni pag.282
(engleză)
În acest fel, vechiul Israel, locuind în corturi,
tipifică pe Israelul modern, eventual locuind în
păduri. Incontestabil, de aceea, secerișul din Matei
13 precede sfârșitul timpului de har și este timpul
pentru a aduna primele și cele de-a doilea roade -
cei 144 000 și marea gloată, toți sfinții care vor fi
strămutați.
După cum lumina care arată către acest punct
revelează în mod clar că Cincizecimea după înviere
a fost pentru secerișul acelora care urmau să
moară,

-82-

în mod corespunzător trebuie să fie o Cincizecime

pentru secerișul acelora care trebuie să fie
strămutați. Și prin aceeași logică, snopul legănat și
pâinile legănate trebuie de asemenea să aibă o
aplicație dublă, pentru morți ca și pentru vii, ambele
cuprinzând totalul roadelor secerișului spiritual
antitipic.

Cincizecimea din vremea apostolică, în puterea

revărsată pentru strângerea celor de-a doilea roade
până la începerea judecății acelora care în prezent
sunt morți, prefigurează Cincizecimea finală, care
este încă în viitor și care trebuie să reverse putere
pentru a aduna cele de-a doilea roade dintre cei vii,
aceia care nu vor vedea moartea. În alte cuvinte,
aceia care au murit înainte de Cincizecimea finală,
o să fie judecați prin adevărul, lumina reflectată prin
puterea Cincizecimii din timpul apostolilor.
(De la botezul Său, până la înălțarea Sa, Isus a
învățat pe larg adevărul care avea să-i pregătească
pe cei care îl vor accepta, pentru ca să-l poată
vesti. Și în ziua Cincizecimii, El i-a întărit cu Duhul
Său pentru ca să-l proclame cu putere.)

Cu privire la judecată, seceriș, serva Domnului

declară: „Apoi am văzut cel de-al treilea
înger. Îngerul meu însoţitor a spus:
"Înfricoşătoare este lucrarea lui. Teribilă îi
este misiunea. El este îngerul care
urmează să despartă grâul de neghină şi să
sigileze

-83-

- sau să lege - snopii de grâu pentru

hambarul ceresc.”Exp. și viziuni pag.118
engleză
 „Acum, nu batjocoriţi, ca nu cumva să
vi se strângă mai tare legăturile; căci am
aflat de la Domnul, Dumnezeul oştirilor, că
nimicirea întregii ţări este hotărâtă. Plecaţi-
vă urechea, şi ascultaţi glasul meu! Fiţi cu
luare aminte, şi ascultaţi cuvântul meu!”
Isaia 28,22.23

Și acum că aceia care în mod cinstit doresc să

audă și să asculte vocea Adevărului au avut ocazia
de a înțelege cu cea mai mare claritate posibilă
diferitele aspecte ale subiectului judecății, secerișul,
sunt aduși aici la o încadrare consolidată:
Cititorul trebuie să-și amintească că aceia care
au fost înviați cu Isus în ziua 18 a primei luni (priviți
la imaginea de la pag.55) au fost schimbați în
nemurire și primiți în cer ca și snopul antitipic,
arătând către secerișul roadelor care nu mor.
Învierea lor dintre cei morți semnifică începutul
secerișului primelor roade din cei 120 de ucenici
care urmau să moară și să fie înviați. Faptul că
urmașii lui Isus nu erau uniți înainte de înviere este
mărturia foarte pozitivă că primele roade (cei 120) a
celor care dormeau nu s-au maturizat (complet
convertiți) până după înviere.
 Cele 40 de zile ale prezenței personale a lui
Isus pe pământ după învierea Sa a fost timpul în
care primele roade

-84-

au fost adunate, pentru că după înălțarea Sa,

creștinii s-au închis în camera de sus și nu au ieșit
să predice adevărul până în ziua Cincizecimii. Cei
120, care au primit puterea Duhului Sfânt în
aceeași zi în care pâinile legănate erau aduse, au
fost, de aceea, antitipul pâinilor legănate arătând
terminarea secerișului primelor roade. Imediat au
urmat cele de-a doilea roade dintre cei morți, în
perioada în care neghina creștea împreună cu
grâul.

Minunată este fără îndoială forma în care

Dumnezeu a lucrat planul mântuirii și cum l-a
revelat pas cu pas după cum a fost necesar. Când
în 1844 a început judecata de cercetare a celor
morți, și au început să se adune primele roade
dintre cei vii, Domnul nu a lăsat poporul Său în
întuneric cu privire la aceste evenimente. Prima
viziune pe care a primit-o sora White în 1844 a fost
cu privire la cel dintâi rod, cei 144000, „slujitorii
Dumnezeului nostru” care niciodată nu vor
gusta moartea. (Vezi Experiențe și Viziuni pag. 14-
16 engl.)

Așa cum Isus și cei pe care El i-a înviat și i-a

dus cu El au devenit snopul antitipic, indicând
strângerea primelor roade (cei 120) din cei care vor
fi înviați, în același fel când El a început lucrarea Sa
preoțească în prima încăpere a Sanctuarului
ceresc, și S-a prezentat pe El însuși și trofeele Sale
înaintea Tatălui Său, ei au devenit antitipul snopului,
ca indiciu al strângerii primelor roadedintre cei

-85-

care vor fi strămutați (cei 144 000 sfinți în viață). În

lumina acestei paralele, condiția spirituală a celor
120 înainte de Cincizecimea apostolică este văzută
în mod clar ca fiind un tip al condiției spirituale a
celor 144 000 înainte de Cincizecimea din timpul
sfârșitului.

Cele 40 de zile (Fapte 1,3.9) de la înviere până

la înălțare sunt prin urmare tipul perioadei de la
1844 până când se completează sigilarea și
măcelul înregistrate în Ezechiel 9 și Apocalipsa 7,
3-8;14 Respectiv și în Mărturii pentru Pastori și
Slujitorii Evangheliei pag.394, Mărturii vol.5 pag
210-211 engleză și în Experiențe și Viziuni pag.
270-273 engleză.
După ce primele roade sunt sigilate și neghina
scoasă din mijlocul lor, atunci liberi de influența
lumii, așa cum erau cei 120 în ziua Cincizecimii, vor
primi „revărsarea Duhului Sfânt într-o
măsură mai mare, după cum o cere
cre șterea nelegiuirii printr-o chemare la
pocăin ță mai hotărâtă.” Mărturii vol. 7 pag 33
engleză

Primele roade dintre cei morți (120) fiind un

grup numărat, și cele de-a doilea roade dintre cei
morți (mulțimile care s-au adunat după
Cincizecime) un grup nenumărat, așa, prin urmare,
trebuie să fie cu primele și cele de-a doilea roade
dintre cei vii. De aici sigilarea celor 144 000 cel
dintâi rod; și pe lângă aceasta, spune Ioan „După
aceea, m-am uitat, şi iată că era o mare
gloată, pe care nu putea

-86-

s-o numere nimeni, din orice neam, din

orice seminţie, din orice norod şi de orice
limbă, care stătea în picioare înaintea
scaunului de domnie şi înaintea Mielului,
îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic
în mâini.Şi toţi îngerii stăteau împrejurul
scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor
şi împrejurul celor patru făpturi vii.” Apoc.
7,9.11

Observați cu atenție că această mare gloată

stătea înaintea tronului, nu fizic ci figurat, cum
vedem în Experiențe și Viziuni pag.55 engleză și
cum scoate în evidență dublul fapt că (1) „îngerii
stăteau împrejurul scaunului de domnie,
împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor
patru făpturi vii” arătând că marea gloată era în
afară de cercul îngeresc; pe lângă aceasta (2)
prezența îngerilor, a bătrânilor și a celor patru
făpturi vii în jurul tronului arată că judecata (Apoc.
4,2-6) încă era în sesiune și de aceea, harul încă
nu s-a terminat.

Ramurile de finic în mâinile marii gloate (Apoc.

7,9-11) și „ramura de palmier a biruitorului”
pusă „în fiecare mână” din „oastea
nenumărată a celor răscumpăra ți” (Tragedia
Veacurilor pag.645 engl.) indică două evenimente
complet diferite. Pentru că ultimiiprimesc „ramura
de palmier a biruitorului și harpe
strălucitoare” în timp primii nu au harpe, ci numai
ramuri de finic. În mod clar, în timp ce harpele și
ramurile de palmier ale oștilor celor mântuiți în cer
sunt însemnele actuale ale victoriei, ramurile de
finic în mâinile marii gloate pe pământ sunt ramuri
ale victoriei figurative.

-87-

Vedem acuma că prin mărturia profeților, prin

mediul parabolelor și tipurile ceremoniale,
Dumnezeu a prelucratfaptul structural impresionant
că (1) judecata este secerișul - separarea grâului
de neghină - sfârșitul veacului; și (2) judecata,
secerișul, acoperă două faze, două perioade: prima
pentru cei morți și ultima pentru cei vii; și în plus (3)
că una are loc conform registrelor în cărțile din
Sanctuarul ceresc în timp ce cealaltă are loc
simultan în biserică, pe pământ, și în cărțile din
ceruri; și în final că (4) însăși faptul că tema este
revelată în prezent în toată plinătatea ei dă mărturie
că suntem exact pe punctul de a trece de la prima
la ultima fază și perioadă și că, prin urmare, trăim
ultimele zile ale istoriei acestei lumi.

Această viziune cvadruplă a judecății,

secerișul, exaltă în această formă adevărul pe care-
l conține ca și o perlă de mare preț, și revelează că
profunzimile Cuvântului lui Dumnezeu sunt
nemăsurate; înțelepciunea Sa de nepătruns și
infinită - fără început nici sfârșit, torentul Său de
cunoștință un izvor perpetu de adevăr; prezența Sa
eternă; și frumusețea Sa inexprimabilă!

Cititorul, fiind fortificat pentru a se prinde cu

fermitate de acest adevăr atât de important și
fundamental, așa cum este și restul adevărului, îi
cerem să urmeze metoda divină (Inspirația) la
studierea Scripturilor și prin această practică să
ajungă

-88-

A Evita O Mul țime De Capcane.

Între mulțimile care sunt înșelate în timp ce fac

tot posibilul pentru a scăpa de interpretarea
inspirată a Scripturilor sunt, poate în primul rând,
extremiștii între care sunt cel puțin două clase, una
care are tendința de a interpreta în formă literală și
cealaltă cu tendința de a interpreta în formă
spirituală.
 Să luăm de exemplu declarația lui Ioan
Revelatorul: „...am văzut sub altar sufletele
celor ce fuseseră junghiaţi din pricina
Cuvântului lui Dumnezeu... Ei strigau cu
glas tare, şi ziceau: "Până când, stăpâne,
Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să
judeci şi să răzbuni sângele nostru?” Apoc.
6,9.10

Cei care văd totul literal, pe de o parte, ar

interpreta această declarație biblică cu semnificația
că sufletele erau conștiente și într-adevăr strigau,
chiar dacă Biblia este explicită când arată că
„mor ții nu știu nimic”. Ecl. 9,5. De asemenea,
dacă sufletele de sub altar strigau literal pentru
răzbunare pentru uciderea lor, atunci, pentru a fi
consecventă, declarația Domnului. „glasul
sângelui fratelui tău strigă din pământ la
Mine.” (Gen.4,10) de asemenea declarația „to ți
copacii din câmpie vor bate din palme” (Isaia
55,12) trebuie la fel interpretate în formă literală, în
ciuda faptului că în mod fizic este imposibil ca
sângele să strige și copacii să aplaude.

Totuși, dacă toți suntem obligați să admitem

-89-
că sângele lui Abel nu putea să strige literal, și că
arborii numai în mod figurat pot să aplaude, atunci,
pentru a fi consistent, cel care se duce în extrema
de a aplica totul literal, ar trebui să fie dispus să
accepte că acuma „mor ții nu știu nimic” , că
„dorm” - inconștienți. Cu ușurință ar trebui de
asemenea să perceapă că sufletele martirilor
strigând pentru răzbunare pentru uciderea lor și că
sângele lui Abel strigând pentru răzbunare pentru
uciderea sa sunt cazuri virtual identice în
circumstanțe și condiții. Ambele cazuri găsesc o
ilustrație potrivită în fraza poetică: „Am ascultat un
glas strigând, glasul câmpului veștejit. O Doamne,
ai milă de mine! Să cadă ploile din cer! Stinge
Doamne, sufletul meu arzând!”

Un suflet care este prizonier, în stare

conștientă, sub ceva, pentru sute de ani, fără să
facă altceva decât să se plângă și să lâncezească
în așteptare pentru dimineața învierii și strigând
pentru răzbunare asupra acelora care au vărsat
sângele său! Ce stare intolerabilă și inexpresivă
este cea a acestui suflet!
 Fără îndoială, doctrina stării inconștiente a
celor morți nu numai că aduce pace minții
preocupate de ființa umană ci în același timp
atribuie dragoste și îndurare din partea lui
Dumnezeu față de neputincioasa ființă umană, fiind
în acest fel, unica poziție în acest subiect care
poate conduce păcătosul să-L iubească și să se
încreadă în Dumnezeu într-o manieră rațională. Cei
care, pe de altă parte, se înclină, dimpotrivă să
spiritualizeze sufletele,

-90-

masacrul, cerul, noul pământ, etc. pentru ei acestea

nu au
individualitate nici realitate. Și în legătură cu
doctrina masacrului, când le este pusă întrebarea
simplă: Ce fel de masacru ar fi un masacru
spiritual? nu află nici un răspuns.

În legătură cu acest subiect, există în toate o

mare nevoie: Duhul Adevărului, căruia în mod unic
i-a fost acordat dreptul de a interpreta Scripturile.

Cauza cea mai obișnuită a confuziei doctrinale

între cercetătorii Bibliei constă în faptul că adeseori
nu vedem subiectul în perspectiva totală din punctul
de vedere al autorului - greșeală al cărui rezultat
face ca să fie văzut dintr-un punct de vedere străin
de cel intenționat, diminuînd viziunea sa într-o
asemenea formă că în loc să aibă un beneficiu din
ideile scriitorului în legătură cu tema, dobândesc o
idee falsă despre acea temă. Și dacă ideea este
după plăcerea lor, o magnifică și o promovează cu
râvnă ca fiind adevăr, în timp ce dacă nu este după
plăcerea lor, se opun cu putere și așează
responsabilitatea asupra scriitorului.

Pentru a ilustra cum se face că dobândim o

idee greșită despre un subiect când avem o
perspectivă eronată a acestuia: Un copil care
însoțea pe mama sa la grădina zoologică, și care
niciodată înainte nu a văzut un păun, pe moment se
intersectează cu unul care fuge de el și deschide
penajul său regal la toată capacitatea formând în
fața ochilor săi iluzia unui evantai mișcător gigant.

-91-
Emo ționat cu minunea iluzorie care trece prin fa ța lui,
exclamă excitat de peisaj numai pentru a primi afirma ția
deziluzionantă din partea mamei sale asigurându-l că nu
era decât un păun. Cu altă ocazie, totu și, când era
împreună cu tatăl la grădina zoologică, copilul vede
iară și păunul, dar de data aceasta păunul stătea în fa ță,
 cu

penele lăsate și arătând un tablou complet nou și diferit.

Cu grabă se întoarce spre tatăl său emo ționat pentru a-l
întreba ceea ce pentru el era o întrebare emo ționantă,
doar pentru a-l auzi că-i răspunde: Este un păun!

-92-
Asta face să se deschidă o discu ție unde copilul
protestează pentru că păunul pe care l-a văzut când era
cu mama nu semăna cu nimic cu cel pe care-l vedea
acuma. Și văzându-se incapabil de a armoniza ca
simple aspecte mărunte sau mai mari ale aceluia și
subiect, ceea ce el observă în prezent în vedere
frontală, sau punctul de vedere principal și ceea ce a
văzut înainte din spate, sau punctul de vedere ciudat,
mintea sa ezită în confuzie încercând să decidă dacă să
 creadă pe
mama sau
pe tata.

-93-

Așa se
întâmplă
cu Biblia
când
cineva ia
în

considerare o temă dintr-un punct de vedere străin

de cel al autorului.

El află discrepanțe în poziția susținută de cel

care vede tema sau subiectul prin ochii autorului.
Prin urmare, pentru a menține falsa idee rezultată
din punctul său de vedere discordant, recurge
atunci la surse externe: la un comentariu sau altul;
o versiune sau alta; la tehnici și deducții ale
limbajului în greacă , în ebraică, în acesta sau
celălalt sau în altul (limbaje dintre care e posibil ca
în nici unul din ele să nu scrie sau să citească); sau
face referire la cutare manuscris (pe care cu toată
probabilitatea niciodată nu l-a văzut).

La capătul acestui drum sucit și distant,

singurul lucru pe care l-a câștigat este de a
amplifica un pasaj din Scriptură de mărimea unui
mușuroi la mărimea unui munte, sau să reducă și
chiar uneori să marginalizeze, alte pasaje biblice de
mărimea unui munte la mărimea unui mușuroi, și
totul pentru că Biblia pe care Domnul a lăsat-o în
mâinile sale nu susține ideile sale. Aceste proceduri
pretențioase sunt calculate pentru a demonstra
valorile sale scolastice în nădejdea de a presta la
ideile sale false o așa aparență de autoritate ca să
oblige pe cei care sunt puși în contact cu teoriile lor
să le accepte.
Concret: când analizăm tema judecății, în nici o
împrejurare nu este ceva părtinitor să dăm prima și
cea mai mare considerație la orice scriere care
tratează direct cu tema mântuirii, în timp ce se face
doar o referire incidentală la tema

-94-

judecății. Să luăm de exemplu declarația

apostolului Pavel:
 „Pe care o avem ca o ancoră a
sufletului, o nădejde tare şi neclintită care
pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntrul
Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca
înainte mergător, când a fost făcut "Mare
Preot în veac, după rânduiala lui
Melhisedec." Evr. 6,19.20
În loc de a privi în contextul acestor versete
lumina a tot ceea ce a fost revelat în legătură cu
tema, procedeu care ar asigura forma de a gândi pe
care o reflectă autorul în aceste versete, unii
cercetători ai Bibliei, pierzând din vedere punctul de
vedere al lui Pavel, amplifică atât de disproporționat
importanța potrivită a declarației din aceste versete,
că pune peste aceasta interpretări care, chiar dacă
ar fi suficient de plauzibile pentru a fi luate singure,
scripturile relaționate cu tema sunt vizibil sucite,
forțate și greu de susținut. Forțând într-un
asemenea mod interpretarea, înseamnă a fi
nedrept cu autorul, periculos pentru cel care se
vede afectat și un act criminal pentru cel care îl
face.
Pentru a ilustra tema chiar și mai pe larg: În
jurul unei mese sunt șase cercetători ai Bibliei și un
necredincios. De o parte stă Petru, Ioan și Iacov; de
cealaltă parte stau Verde, Maro și Negru; în timp ce
de cealaltă parte a mesei se află necredinciosul. El
ascultă atent pe cei șase în timp ce discută lucrarea
lui Isus după înălțarea Sa în lumina din Evrei
6,19.20; 9,12.26

-95-

,,Pe care o avem ca ,, Și a intrat, o dată

o ancoră a sufletului; pentru totdeauna; în
o nădejde tare și Locul sfânt nu cu
neclintită, care sânge de țapi și de
pătrunde dincolo de vi ței, ci cu însu ș
perdeaua dinlăuntrul sângele Său, după
Templului, unde Isus ce a căpătat o
a intrat pentru noi ca răscumpărare
înainte mergător, ve șnică.“ Evrei 9, 12
când a fost făcut KJV
,,Mare Preot în veac, ,,Fiindcă atunci ar fi
după rânduiala lui trebuit să
Melhisedec.“ Evrei pătimească de mai
6,19.20 multe ori de la
întemeierea lumii; pe
când acum, la
sfâr șitul veacurilor,
S-a arătat o singură
dată, ca să șteargă
păcatul prin jertfa
 Sa.” Evrei 9,26

Petru, Iacov și Ioan care împărtășesc

perspectiva autorului sunt în complet acord că
cineva nu poate, într-o scriere importantă care
tratează despre mântuire, și referindu-se la lucrarea
Domnului Isus doar în formă incidentală, să
construiască o înțelegere bazică și corectă a
lucrării Sale, ci dimpotrivă să ia scrierile profeților
care stăruiesc în mod direct cu sanctuarul, serviciul
său, și atunci să armonizeze scrierile lui Pavel cu
cele ale profeților, și nu ale profeților cu ale lui
Pavel.

-96-

Pentru că între Petru, Iacov și Ioan discuția lor

rezultă în concluzia că Pavel pentru a fi în armonie
cu ambele, el însuși și profeții, trebuie să se
înțeleagă că în Evrei 6,19 vorbește în trecutul
profeției (deci faptele sunt viitoare, chiar dacă
timpul prezent sau trecut), și că de aceea, el arată
spre timpul în care convertiții săi vor fi cu Isus ,,la
sfâr șitul veacurilor S-a arătat o singură
dată” pentru a intra ,,dincolo de perdea”
,,unde Isus a intrat pentru noi ca înainte
mergător” Evrei 6,20 Când? Nu în timpul lui Pavel,
ci în prezent, ,,la sfâr șitul veacurilor”, pentru că
El ,,a intrat, o dată pentru totdeauna în
Locul Sfânt”. Evrei 9,12 K.J.V.

Verde, Maro și Negru, totuși, cu punctele lor de

vedere străine de cele ale acestor versete, sunt în
dezacord între ei înșiși: Negru accentuînd Evrei
6,19.20 este convins că Pavel învață că Isus a
intrat în locul Preasfânt imediat după înălțarea Sa;
Maro bazându-se ferm pe Evrei 9,12 asigură că
Isus a intrat nu în locul Preasfânt ci în locul Sfânt; și
Verde, bazându-se pe afirmația din versetul 26,
insistă că Isus va intra în Sanctuar ,,o dată
pentru totdeauna”, după a doua venire.

Chiar văzând din punctele lor de vedere,

străine de cele ale autorului, Negru încă
argumentează că la folosirea termenului ,,locul
sfânt”, Pavel se referă la Locul Prea Sfânt, în timp
ce Maro, susține că dacă Pavel folosește termenul
,,Locul Sfânt” superficial, însemnând ,,Locul
Prea Sfânt ” atunci cum

-97-

putem ști dacă atunci când el spune ,,Locul Prea

Sfânt” nu face referire la „Locul Sfânt”.
Atunci, bazat pe greutatea declarației lui
Moise: „Vorbe ște fratelui tău Aron și spune-i
să nu intre în tot timpul în sfântul loca ș,
dincolo de perdeaua din lăuntru, înaintea
capacului ispă șirii, care este pe chivot”
(Levitic 16, 2),Negru, pe lângă aceasta continuă să
susțină că Pavel în cuvintele „ a intrat în Locul
Sfânt... cu însu ș sângele Său” . Evrei 9,12
K.J.V. se referă la Locul Prea Sfânt. Evrei 9,3 Dar
Petru insistă că pentru a interpreta sensul pe care
Pavel îl dă termenului „Locul Sfânt” semnifică
„Locul Prea Sfânt” este nedrept și irațional,
pentru că nici un scriitor în judecata sa
sănătoasă,vorbind despre ambele încăperi, nu ar
folosi termenii nediscriminatoriu, așteptând ca
cititorii să înțeleagă ideea pe care el încearcă să o
proiecteze. Negru, totuși, accentuează că Moise
folosește termenul „locul sfânt” (Levitic 16,2)
referindu-se la cea de-a doua încăpere.
În răspuns la aceasta, Petru protestează că
Moise face astfel pentru că în timp ce numește a
doua încăpere „Locul Sfânt de după perdeaua
dinăuntru ” numește prima încăpere„Cortul
întâlnirii”( Lev. 16,16) de aceea Pavel a ales
pentru a se referi la prima încăpere„locul sfânt” și
pentru ce-a de-a doua încăpere „Locul Prea
Sfânt”.
Iarăși:Petru insistă că dacă în scrierile lui
Pavel, unde se discută ambele încăperi, unul este
îndreptățit la interpretarea termenului „Locul
Sfânt” ca însemnând„Locul Prea Sfânt” atunci
celalaltă

-98-

persoană prin aceași logică, este la fel justificat în

interpretarea „Locului Prea Sfânt” ca referindu-se
la „locul Sfânt”. Chiar dacă logica clară a lui
Petru risipește complet greutatea argumentului lui
Negru, din cauzafaptului că diferențele în opinii sunt
atât de ample între un grup de credincioșicreștini,
rezultatul final al discuției totuși este că, ceea ce
armonia între Petru, Ioan și Iacov a reușit în favorea
convertirii neconvertitului la creștinism pe de o
parte, Negru, Maro și Verde fiind în dezacord între
ei, în plus faptul că Negru era în dezacord cu Petru,
l-a împiedicat de pe altă parte. O asemenea
discordie îl întărește pe necredincios în necredința
lui, convingându-l, fără a lăsa loc la îndoieli, că
creștinismul nu este decât un balon de săpun
splendid; ca urmare Satana, în bucuria sa diabolică,
dă lui Negru, Maro și Verde „tronul său și mare
putere”. Și creștinismul arhiplin de confuzie
doctrinală, continuă susținând dispute divizorii,
hrănind pe necredicioși în ostilitatea lor împotriva
creștinismului, în loc să-i convertească la acesta.

Dacă Isus pronunță un vai asupra celor care

refuză să dea un pahar de apă rece celui mai mic
dintre urmașii Săi, care va fi condamnarea și
sfârșitul acelora care ca și Negru, Maro și Verde
prin spiritul lor de înălțare de sine împrăștie în timp
ce mărturisesc că adună cu Hristos.
 În nici un moment nu este corect a interpreta
orice pasaj biblic scos din contextul său, pentrucă,
atunci când se face aceasta,

-99-

automat se violează semnificația sa. De exemplu

textul: „Dar, prea iubi ților, să nu uita ți un
lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie
de ani, și o mie de ani sunt ca o zi ”. 2 Petru
3,8 când a fost scos dintre celelalte texte a fost
interpretat într-o formă atât de variată că a adăugat
confuzie și îndoieli la atâtea care deja există în
lumea creștină. Totuși, când îl luăm înăuntrul
contextului „Înainte de toate, să știti că în
zilele din urmă vor veni batjocoritori, cari
vor trăi după poftele lor, și vor zice:„Unde
este făgăduin ța venirii Lui ? Căci de când
au adormit părin ți no ștri, toate rămân a șa
cum erau de la începutul zidirii.” Versetele
3,4.

Luând în considerare contextul vedem că în

versetele în considerare apostolul face un efort
pentru a arăta în limbaj figurativ, că batjocoritori pe
care el i-a văzut se vor ridica în zilele noastre,
încercând să disrugă credința acelora care cred în
declarația pe care o predă Moise despre potop și
așteptând întoarcerea Domnului, fără să-și dea
seama că batjocura este îndreptată către propia lor
orbire. Pentru că nu pot să vadă ceea ce lor lise
pare, când măsoară în comparație cu scurtele lor
zile de viață o întârziere continuă a celei de-a doua
veniri a lui Isus, pentru Cel Veșnic nu este decât un
moment efemer de așteptare, și că înțelepciunea
lor atât de limitată este numai nechibzuință. Și
dimpotrivă ceea ce ei consideră un timp scurt și
inutil pentru folosul practic, Domnul îl consideră
lung și prețios în scurtele noastre vieți.

-100-

În mod clar atunci, când acest verset este

interpretat conform contextului, măsurile de timp
omenești nu sunt egale cu cele divine, așa cum
gândurile Lui nu sunt gândurile omenești. ( Isa. 55,7
)

Lumina acestui exemplu scoate în evidență că

așa cum este nevoie de o valvă de securitate
pentru a preveni explozia unui cazan cu o
acumulare excesivă de presiune de asemenea
trebuie să fie păstrat un respect credincios
contextului Sfintelor Scripturi pentu a evita ca cei
care o interpretează să explodeze cu teorii și idei
străine de ideile biblice.

Când cei care iubesc adevărul studiază orice

temă doctrinală, niciodată nu trebuie să încerce să
armonizeze opiniile lor personale cu textele în
discuție pentru că asta face să apară că scriptura
interpretată contrazice alte porțiuni ale Bibliei sau
autoritatea pe care aceasta o reprezintă, ci
dimpotrivă trebuie să-și înăbușe ideile lor private.

Pentru că au forțat o idee greșită în tema

judecății, unii, fără să-și dea seama, au încercat în
realitate să schimbe timpul și natura sa corectă, în
loc să le întărească.

Acest efort involuntar, la rândul său, i-a condus

să aleagă idei greșite în multe alte adevăruri
biblice.Totuși, faptul că această mare doctrină
centrală încă rămâne intactă și solidă, este dovada
de neconstatat că în același fel continuă să rămână
toate doctrinele sale vorbite.

-101-
 Aceia care s-au dedicat interpretării Scripturilor
independenți de Inspirație, exercițiu privat care
este contrar ordinului dat în 2 Petru 1,20.21 și cei
care au asemenea idei, dacă nu abandonează
erorile lor și îmbrățișează adevărul, într-o zi se vor
întâlni ca fiind victime ale circumstanțelor
dezastruoase cu care s-au înfășurat și se vor afla
într-o confuzie teribilă când vor auzi
îngrozitoareapronunție: „nu le-am vorbit și
totu și au proroocit”; „depărta ți-vă de la
Mine, voi to ți cari lucra ți fărădelege”. Ier.
23,21 Mat. 7,23.
-102-
INDEX BIBLIC 23,11.
GENESA 14.......................78
1,5................................ 23,14-17..................75-
.22 76
4,10.............................. 23,16. 17.................77-
.89 78
EXOD 23,27.
23,16............................ 29.......................73
.54 23,39.......................57,
31,16. 17.................31- 76
32 23,39. 40.
32,33............................ 42.................81
...7 IOSUA
LEVITIC 7,13. 24.
16,2.............................. 25...................51
.98 EZRA
16,16............................ 7,21-27...................39,
.98 40
16,30. PSALMI
33.......................73 1,5................................
16,34............................ .42
.73 69,28.......................11,
23,3.............................. 73
.78 87,6..............................
23,10. ...6
11.......................75 139,16..........................
...6
 PROVERBE 66,20............................
14,12............................ .70
...4 IEREMIA
ECLESIASTUL 8,20..............................
5,6............................... .70
8-9 17,13...........................
9,5................................ 7-8
.89 23,21...........................
ISAIA 102
28,22. EZECHIEL
23.......................84 1...................................
55,7. .47
8.........................101 1,10..............................
55,12............................ .46
.89 3,20.
62,2-4. 21.........................11
12.....................74 4...................................
63,5. .40
6...........................49 4,6................................
65,11. .56
15.......................74 9..................43, 49, 63,
66,5.............................. 86
.63 9,2................................
66,16. 17.................68- .67
69 9,4................................
66.19............................ .71
.70
9,5................................ 7,13.........................16,
.67 18
9,6................................ 7,21.
.67 22.........................17
9,2-6........................43- 7,25.........................28-
44 29
9,8................................ 8..............................24,
.71 27
9,6- 8,1................................
9.............................71 .32
44,6. 8,8.
7...........................61 9.............................28
DANIEL 8,11...............................
2................................... 36
.30 8,11. 12...................25,
2,39.............................. 36
.30 8,12..............................
2,40.............................. .39
.39 8,13.
7........................15, 16, 14.........................38
30 8,14.....20, 22, 23, 37,
7,7- 49, 53
12...........................17 8,13.
7,8- 17.........................26
10...........................16 8,17.........................34,
7,9. 10.....5, 18, 41, 46, 43
49
8,20. 9,27..............................
21.........................28 .39
8,21. 10.................................
22.........................28 .35
8,22- 10,1..............................
24.........................28 .38
8,23. 10,5. 12.
24.........................28 14...................34
8,26.............................. 10,14............................
.43 .43
8,27.............................. 10,20.
.32 21.......................36
9,1................................ 11............................24,
.32 35
9,2................................ 11,1-4......................35-
.32 36
9,3-27......................32- 11,4...............................
34 28
9,24.............................. 11,5...............................
.38 30
9,26.............................. 11,14.............................
.36 23
9,25- 11,31.................25, 28,
27.........................41 36
9,26. 11,38.............................
27........................56 30
12................................. 13.................................
.35 .82
12,10............................ 13,11.............................
.75 ..3
OSEA 13,25.......................53,
4,14.............................. 58
.74 13,27-
ZAHARIA 30.......................64
14,20. 13,30.................42, 49,
21................................. 65
.74 13,37............................
MALEAHI .56
3,1-3.................43, 47, 13,38.......................66,
49 68
3,2. 13,39.......................56,
3.............................46 66
MATEI 13,40............................
3,7. .66
8.............................59 13,44-
4,17.............................. 46.........................4
.56 13,47.
7,23............................. 48.......................67
102 13,47-49.................42,
10,22............................ 49
.53 13,49.......................48,
10,30............................ 66
...8
22,11............................. 12,10............................
53 .10
22,13............................ IOAN
.53 7,17..............................
24,13............................ ...3
...7 14,1-
24,15. 3...........................49
16.......................25 14,6..............................
24,31............................ ...4
.53 16,13............................
25............................45, .10
47 FAPTE
25,1- 1,3.
5...........................60 9.............................86
25,31-34, 41............45- 5,3. 5. 7. 8.
46 10...............60
MARCU 7,56..............................
4,16. .17
17...........................7 10,28............................
13,34............................ .40
.58 1 CORINTENI
16,19............................ 2,9................................
.18 .13
LUCA 10,11.............................
6,22. 72
23.........................61 10,12............................
.11
1 TESALONICENI 9,26.............20, 21, 96,
4,16.............................. 97
.49 9,24-
4,16. 27.........................24
17.........................45 9,27..............................
2 TIMOTEI 20
2,3................................ 10,35-
...8 37.......................19
EVREI 1 PETRU
2,1................................ 4,17..............................
.54 ...8
6,19.............................. 2 PETRU
.97 1,12..............................
6,19. 20.............95, 96, 10
97 1,19-
6,20.............................. 21.........................12
.97 1,20.
8,1. 2.......................19- 21.......................102
20 3,3.
9,1- 4...........................100
9.............................13 3,8...............................
9,3................................ 100
.98 APOCALIPSA
9,12.............19, 96, 97, 3,17..............................
98 .10
9,24.............................. 4,1-6........................14-
.20 15
4,2- 8,5................................
6.............................87 .47
4,5................................ 14.................................
.47 .49
4,6................................ 14,1-
.18 5...........................86
4,7................................ 14,4..............................
.46 .71
4,8. 14,7.........................41,
9.............................15 62
5,6...........................14, 14,6-
18 11.........................67
5,11............................... 14,14-
46 16.......................48
6,9. 14,17-
10...........................89 20.......................48
7,3................................ 15,1..............................
.70 .48
7,3- 18,4.........................49,
8.............................86 68
7,9................................ 20,5.........................50,
.70 52
7,9. 11.....................86- 20,6.........................50,
87 52
8,1................................ 20,12.........................6,
.47 50
22, 1.
2..........................17
22,19............................
...7

-102-

Literatură gratuită
disponibilă:
1. Tratatul 1 Pre
al
Unsprezecelea
Ceas Extra
2. Tratatul 2
Marele Paradox
al Genera țiilor
3. Tratatul 3
Judecata și
Seceri șul
4. Tratatul 4
Ultimele Știri
pentru Mama
5. Tratatul 5 12. Tratatul 12
Avertizarea Lumea Ieri Azi
Finală Mâine
6. Tratatul 6 De 13. Special
Ce Să Pierim Pentru
7. Tratatul 7 Conferin ța
Marele Conflict Generală
Cu Privire La 14. Recrutatorul
Toiagul Casei Albe
Păstorului 15. Pana De
8. Tratatul 8 Intrare
Muntele Sion 16. Toiagul
La Ceasul Al Păstorului vol.
Unsprezecelea 1 Edi ția de
9. Tratatul 9 Iată Buzunar
Eu Fac Toate
Lucrurile Noi Toate aceste
10. Tratatul 10 bro șuri sunt la
Semnul Lui dispozi ția
Iona dumneavoastră
11. Tratatul 11 gratuit. Dacă dori ți
Titlurile lui să le primi ți,
Dumnezeu Nu adresa ți-vă la
Sunt Limitate
La O Singură ASOCIA ȚIA
Limbă UNIVERSALĂ DE
PUBLICA ȚII
C.P 244
O.P.2
TÂRGU-MUREȘ
JUD. MUREȘ

SPANIA telefon:
642 296 807