8/15/2020 https://jurnalul.ro/print-564755.

html

Cazul Noica şi şcoala de la Păltiniş (III)

Articol de: General de brigadă (r) Aurel Rogojan
Publicat in: Special
Publicat la date de: 12 Ian 2011 - 19:15
146235-wo4f0197.jpg

Acum, firesc este să fiu interpelat în legătură cu

modalitatea în care Constantin Noica, izolat la Păltiniş, putea comunica în exterior – Legătura lui Noica cu
oamenii serviciilor speciale ale Majestăţii Sale Regina Elisabeta a II-a a fost şi obiectul constatării flagrante.
Ataşatul aero al Marii Britanii la Bucureşti obişnuia, asemenea altor membri ai Ataşaturii Militare sau ai
ambasadei, să se deplaseze în zona Sibiului. În aceste deplasări, fie aveau "supraveghere discretă de
protecţie", fie erau filaţi ostentativ, după cum era cazul, sau "pe bază de reciprocitate", raportat la tratamentul
acordat diplomaţilor români în Marea Britanie. În acest mod, a fost identificat interesul ataşatului aero de a
ajunge la Păltiniş, ca explorator singuratic, cu harta şi busola, pe versantul opus celui pe care se afla drumul
de acces. Intuindu-i-se direcţia, a fost instituit un "post de filaj montan", care a documentat întâlnirea
ataşatului militar britanic cu Noica la o stână. O întâlnire, pentru neavizaţi, în condiţiuni absolut în afara
oricăror bănuieli. Baciul stânei i-a primit şi omenit, le-a cântat din fluier şi i-a vestit cu tulnicul, când au dat
să plece, ca să ştie ajutoarele de pe coclauri să-i apere de câini şi lupi...

Legătura lui Noica cu serviciile speciale britanice era anterioară celui de-al doilea război mondial. Prima sa
soţie, Wendy Mouston (fostă Miss Sinaia), s-a aflat la post în România, ca trimisă a Intelligence Service. Îm-
preună cu părinţii (Walter şi Carola, născută Ungarth, fiica unui hotelier sinaian) a locuit la Sinaia, aceştia
aflându-se printre fondatorii Secţiei Alpine a Bucegilor, care reunea importante personaje din elita politică şi
militară a României. Secţia era o continuatoare a Societăţii Carpatină Sinaia, fondată în anul 1893 de fostul
stareţ al Mănăstirii Sinaia, arhimandritul Nifon, Take Ionescu şi prima sa soţie, cetăţeana britanică Bessie
Richards. Fondarea unor asemenea societăţi turistice, sportive, cultural-ştiinţifice făcea parte din buna şi
generoasa tradiţie a spionajului britanic.

Noica a fost inclus şi într-un celebru "lot al spionilor britanici în România", cunoscut ca "reţeaua Tomaziu",
după numele şefului ei, agent al spionajului englez în România, care a primit gradul de colonel şi o rentă
viageră, drept recunoaştere a serviciilor aduse Coroanei Imperiului Britanic. Tomaziu a fost extras din
România, intervenindu-se pe canale oficiale (Julien Amery – Emil Bodnăraş), pentru a i se aproba plecarea
din ţară. Noica a fost un ilustru exemplu pentru export, în ceea ce priveşte toleranţa ideologică şi libertatea
opiniilor, pe care regimul le asigura, cu deosebire în cazul foştilor condamnaţi pentru infracţiuni politice.
Prima lui soţie, Wendy Mouston, era activă la Secţia Română a BBC. Fiul său, Rafael Noica-Mouston, a ales
calea creştinismului ortodox, ca şi cum ar fi ştiut că peste ani va reveni stareţ la o mănăstire din Transilvania.
Familia Mouston era strâns legată de România de la începutul secolului trecut. Unii dintre "discipolii" lui
Noica au fost deranjaţi de ceea ce maestrul a lăsat scris posterităţii despre ei. Aşa se face că atunci când au

https://jurnalul.ro/print-564755.html 1/3
8/15/2020 https://jurnalul.ro/print-564755.html

pus mâna pe "caiete" le-au publicat cenzurate. Apoi, în etapa ulterioară, au fost preocupaţi de toaletarea
redărilor din numeroasele volume ale dosarului Noica ajunse la CNSAS (numai cele care nu prejudiciază
interesele britanice apărate de Intelligence Service ).

File din istoria Secţiei Intelligence Service-ului în România

Mulţi alţi britanici au îndrăgit natura, limba, tradiţiile şi sufletele locuitorilor României, condiţie fără de care
nu puteau să promoveze aici interesele politice şi cele economice ale Imperiului Britanic. Dacă i-am numi pe
unii, i-am nedreptăţi pe alţii. Să riscăm totuşi...

Archibald Gibson şi May Hatley au condus Secţia Intelligence Service-ului în România, sub acoperirea de
corespondenţi ai ziarului Times; Desmond Dorand şi Gertie Gellender, sub acoperirea Secţiei Consulare, i-au
succedat cuplului informativ Gibson-Hatley;
Sir Reginal Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucureşti, a asigurat legătura cu agenţii de mare anvergură din
familia Bibescu;
A.C. Gardine de Castelain a fost rezident al Intelligence Service, apoi al Serviciului Operaţiunilor Executive,
sub acoperirea de director comercial al Societăţii petroliere "Unirea" (1927-1940). Între 1940-1943 a activat
la Secţia a III-a S.O.E. pentru România, de la Istanbul. În 1943 a fost paraşutat în România, într-un un grup
de acţiune clandestină (cu Meţianu şi Ivor Porter). Până la 23 august 1944 au fost "prizonierii de lux" ai lui
Eugen Cristescu, care i-a ascuns de serviciile germane;
Mac Larren a acţionat sub acoperirea Agenţiei de presă Reuter;
Colonelul E.C. Tom Masterson a fost director general la Societatea petrolieră "Unirea";
Colonelul Ted Masterson asigura, de la Cairo, legătura radio cu reţeaua clandestină din Partidul Naţional
Ţărănesc, condusă de Iuliu Maniu; Alexander Miller şi Mary Vischer de la "Astra Română" conduceau
operaţiunile de sabotaj;
Maiorul Ivor Porter acţiona sub acoperirea "British Council", ca lector de limba engleză la Universitatea din
Bucureşti;
Profesorul Hugh Seaton-Watson, trimis de "British Council", îndeplinea misiuni informative itinerante. A
sondat posibilităţile de înlăturare de la putere a Regelui Carol al II-lea; Denis Wrigt, viceconsul la Constanţa,
susţinea logistic operaţiunile de sabotaj şi facilita intrarea clandestină în România a agenţilor S.O.E.;
Maiorul de geniu Davidson Houston, adjunct al ataşatului militar, s-a ocupat de sabotarea câmpurilor
petroliere;
Colonelul Bill Bailey, şeful Staţiei S.O.E. de la Istanbul, realiza incursiuni pe teritoriul României pentru
diverse operaţiuni clandestine;

Julien Amery, locotenent în anii ’40, când, sub filajul S.S.I-ului, realiza misiuni de legătură cu agenţii din
România şi Balcani la Hotel Athene Palace din Bucureşti. Sir Julien Amery, în anii ’60-’70, când îl frecventa
pe Emil Bodnăraş, pentru căutarea unei porţi deschise relaţiilor Marii Britanii cu China, iar după 1990, pe
Iliescu, Nastase, Muşetescu ...
Sir Julien Amery a fost primit şi de Nicolae Ceauşescu, împreună cu o delegaţie a Camerei Lorzilor, pe care
a condus-o. În timpul întâlnirii cu Ceauşescu, Amery trebuia să-i ridice liderului român o listă de 12 pro-
bleme. După schimbul amabilităţilor protocolare şi retragerea presei, după expozeul lui Ceauşescu, Amery a
început să-i ridice problemele pe care le avea pregătite "de acasă".
Pe măsură ce Nicolae Ceauşescu răspundea, delegaţia Camerei Lorzilor devenea tot mai surprinsă, uimită şi
admirativă, în acelaşi timp, de rapiditatea şi profunzimea reacţiilor liderului român. Avea răspunsuri im-
batabile la toate problemele ridicate.
După întrebarea a unsprezecea, lordul Amery nu a mai continuat.
Ceauşescu, după o pauză de aşteptare, intervine: "Cred că v-ar mai interesa şi următorul aspect...".
Şi Ceauşescu continua cu răspunsul la problema a douăsprezecea, pe care Amery nu o mai ridicase.
Lista problemelor delegaţiei britanice s-a aflat în permanenţă într-o servietă elegantă, legată cu un lănţişor de
mâna secretarului lordului Amery, de care acesta nu s-a despărţit o clipă...
Agenţi de nădejde au avut serviciile britanice şi în lumea teatrului şi a cinematografiei, în rândul ideologilor
de partid, pe care în decembrie 1989 i-a distribuit în roluri-cheie, apoi le-a asigurat parcursul politic
parlamentar ori guvernamental, în lumea afacerilor, la conducerea băncilor, în staff-ul unor organisme
internaţionale. Cât de onorantă poate fi această consideraţie dacă n-au făcut nimic pentru stoparea degradării
generalizate a condiţiei poporului şi a patriei lor? Nu cumva, dimpotrivă...?

Nu aduc lista prea aproape de zilele noastre, dar nu trebuie totuşi să-i omitem pe Denis Deletant şi Jonathan
https://jurnalul.ro/print-564755.html 2/3
8/15/2020 https://jurnalul.ro/print-564755.html

Eyal... specializaţi în intelectualitatea românească şi a căror manieră temerară de a acţiona, începând din
1990, i-au impus atenţiei celor avizaţi şi nu numai...

https://jurnalul.ro/print-564755.html 3/3