Instituția medico-sanitară este un termen generic, prin care se desemnează orice instituție ce

acordă servicii medicale, indiferent de tipul de proprietate (publică sau privată), forma de
organizare juridică (instituție publică, SRL etc.), subordonare sau tipul de servicii prestate.
Toate instituțiile medico-sanitare se pot clasifica după:
 tipul de proprietate: publice sau private
 forma organizatorico-juridică: instituții publice, societăți comerciale (SRL sau SA) sau
întreprinzători individuali
 tipul serviciilor prestate: spitale, instituții de diagnosticare etc.
 relația cu sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală (dacă au încheiat contracte cu
CNAM sau nu)
La rândul lor, instituțiile medicale publice se mai clasifică după:
 tipul serviciilor: spitale, centre ale medicilor de familie etc.
 subordonare: subordonate Ministerului Sănătății și subordonate autorităților publice locale.
Toate instituțiile medicale sunt supuse procedurii acreditării. Instituțiile medicale private, ca
să activeze, trebuie să obțină licență de activitate, adică sunt supuse procedurii de licențiere.
Instituțiile medicale publice nu sunt supuse licențierii.
Instituțiile medico-sanitare publice (IMPS) se clasifică după tipul de asistență medicală pe
care o oferă:
 instituții care acordă asistență medicală primară
 instituții care acordă asistență medicală de urgență
 instituții care acordă asistență medicală spitalicească
După funcțiile ce le îndeplinesc, se împart în trei grupe:
 de tip ambulator – AMT, CMF, CS, dispensarul, cabinete individuale medicale
 de tip staționar – spitalul, clinica, sanatoriul
 de tip intermediar (staţionarele de zi)
Instituțiile care acordă asistență medicală primară se află în subordinea autorităților publice
locale și se clasifică după cum urmează:
 centrul medicilor de familie
 centrul de sănătate, care este de două tipuri (autonom și care se consideră subdiviziune a
centrului medicilor de familie)
 oficiul medicului de familie
 oficiul de sănătate
Centrele Medicilor de Familie (CMF) se organizează în localităţile urbane, locul de reşedinţă
a administraţiei publice locale. CMF sunt de trei categorii în funcție de numărul populației din
localitatea respectivă:
 categoria III – până la 40 000 locuitori
 categoria II – 40 001-80 000 locuitori
 categoria I – 80 001 locuitori şi mai mult
Centrele de Sănătate se organizează de regulă în localităţile rurale şi, în funcție de forma
juridică de organizare pot fi:
 autonome (publice sau private), care încheie contracte direct cu CNAM
 subdiviziuni ale Centrului Medicilor de Familie, care nu au statut de persoană juridică
Centrul de Sănătate deserveşte cel puţin 4500 locuitori. În funcţie de numărul populaţiei,
avem patru categorii de Centre de Sănătate:
 categoria IV – 4500-6000 locuitori
 categoria III – 6001-9000 locuitori
 categoria II – 9001-11500 locuitori
 categoria I – 11501 locuitori şi mai mult
Oficiile Medicului de Familie şi Oficiile de Sănătate sunt subdiviziuni ale Centrelor
Medicilor de Familie şi Centrelor de Sănătate, care se organizează în localităţile rurale.
În funcție de categoria instituției sunt stabilite diferite normative de personal și de dotare cu
echipament medical.
Dispensarul este o instituție curativă specializată de tip ambulator. Toată activitatea
dispensarului se bazează pe metoda de dispensarizare a unor categorii de bolnavi:
 tuberculoză
 boli oncologice
 boli venerice etc
Duce evidența de prezentare la timp a pacienților cu boli cronice ce se află la evidență și
promovează sănătatea.
Spitalul este o instituţie medicală pentru bolnavii care au nevoie de un tratament şi îngrijire
permanentă, înzestrat cu aparatură şi utilaj curativ, şi de diagnostic necesar. Spitalele se
construiesc în zone nepoluate, în sistem monobloc sau pavilion ferite de zgomot înconjurate de
zone verzi, în afara centrului oraşului dar cu mijloace de transport şi comunicare cu oraşul.
După caracteristica şi capacitaţile sale spitalele se împart în câteva grupuri:
După profil:
 de un singur profil (de psihiatrie, boli infecţioase)
 de profil larg (în cadrul spitalului sunt urmatoarele secţii: terapie, chirurgie, ginecologie)
După circumscripţie:
 raionale
 orăşăneşti
 republicane
 municipale
Spitalele au în componenţă:
1. Serviciul de internare loc de prelucrare sanitară a pacienţilor şi înregistrare a lor
2. Secţia de paturi (staţionarul) salonul este locul de îngrijire a pacientului
3. Serviciile de diagnostic şi tratament prin dotarea de care dispun scurtează timpul de
spitalizare, este necesară planificarea pacienţilor pe ore, pentru a evita întâlnirea pacienţilor
din diferite secţii pentru examinare
4. Farmacia asigură spitalul cu medicamentele necesare
5. Anexele gospădăreşti:
 Blocul alimentar asigură circuitul igienic al alimentelor, circuitul fiind astfel dirijat încât
în nici un moment să nu se întâlnească alimentele brute cu cele semipreparate sau finite
 Pregătirea alimentaţiei sugarului se face în bucătăriile de lapte
 Spălătoria asigură circuitul igienic al linjeriei din spital, în secţia de spital se păstrează
numai linjerie curată, cea murdară se transportă la spălătorie în saci impermiabili
 Alimentaţia cu apă a spitalelor apa trebie să îndeplinească condiţiile de potabilitate fiind
distribuită în mod continuu pentru a asigura necesităţile de igienă a pacienţilor şi a
personalului medical, cât şi pentru menţinerea curăţeniei în clădire şi în grupurile sanitare
  Îndepărtarea rezidurilor şi deşeurilor:
o după fiecare intervenţie se îndepărtează rezidurile solide colectate din săli de:
tratamente, pansamente, naştere, operaţie
o rezidurile lichide se dezinfectează şi se îndepărtează prin reţeaua de canalizare
o fiecare spital ar fi bine să fie dotat cu crematoriu pentru deşeurile (rezidurile)
considerate infectate
În spital vor fi internați:
 pacienţi în stare gravă, care necesită o îngrijire permanentă, calificată, specială.
 pacienţi cu îmbolnaviri rare și cazurile atipice de boală, care pot fi greu diagnosticate și
necesită o observație atentă, permanentă și de lungă durată.
 pacienţi care necesită intervenții chirurgicale sau alte tratamente speciale nerealizabile
ambulatoriu.
 pacienţi care suferă sau care sunt suspectați de boli infecto-contagioase, precum și bolnavii
psihici, periculoși pentru anturajul lor, pentru a fi izolați de restul populației.

Clinica este o instituție curativo-profilactică în care în afară de tratament staționar al

bolnavilor se efectuează un lucru de cercetăre și de învățământ practic al studenților.
Sanatoriul este o instituție de tip staționar în care se efectuează completarea tratamentului de
bază a bolnavului. Sanatoriile se situează în localități cu clima prielnică unde sunt ape minerale
sau nămol curativ (Camenca, Cahul, Vadul lui Vodă).
Instituțiile care acordă asistență medicală urgentă fac parte din Serviciul de Asistență
Medicală Urgentă din Moldova. În componența Serviciului intră:
 Centrul Național Științifico-Practic de Medicină de Urgență (convențional numit Spitalul de
Urgență din Chișinău)
 cinci stații zonale (Stația Municipală Chișinău, Stația Zonală Centru, Stația Zonală Nord,
Stația Zonală Sud, Stația Zonală UTA Găgăuzia)
 substaţii teritoriale ale stațiilor zonale (sunt organizate în fiecare raion)
 puncte de asistență medicală de urgență (PAMU), care se subordonează șefului substației
teritoriale
 serviciul AVIASAN, care este organizat și funcționează în cadrul Stației Municipale Chișinău
Toate instituțiile medicale ce acordă asistență medicală de urgență se află în subordinea
Ministerului Sănătății.
Instituția medicală privată este o afacere creată pentru obținerea profitului de către
fondatorul (fondatorii) acesteia.
Instituțiile medicale private pot fi clasificate după profilul serviciilor acordate: ginecologice,
stomatologice etc. de diagnosticare, de asistență spitalicească etc., sau cu profil mixt.
Din numărul total de instituții medicale private, cele mai multe prestează servicii
stomatologice, care sunt oferite de întreprinzători individuali ce au creat cabinete private de
stomatologie. Medicii care activează în cadrul instituțiilor medicale private se supun acelorași
rigori de atestare și trebuie să folosească aceleași protocoale medicale ca și medicii din
instituțiile medicale publice. Mulți dintre medicii ce activează în cadrul instituțiilor medicale
private își au locul de muncă de bază într-o instituție medicală publică.
Activitatea asitentului medical sau a cadrului mediu de specialitate în reţeaua medico-sanitară
din Republica Moldova se desfăşoară în baza unor legi, hotărâri, ordine şi alte acte normative ale
Ministerului Sănătăţii.