Universitatea din Petroșani

-Inginerie Mecanică și Electrică-

-Ingineria Transportului și a Traficului-
Anul II, Semestrul al II-lea,
2021

Referat

POLUAREA APELOR JUDEȚULUI

HUNEDOARA

Prof. coordonator:
Prof. dr. ing. Radu Sorin Mihai

Student:
Toma Ovidiu Ion
Gr. TP 22
 Poluarea apelor județului Hunedoara

Poluarea apelor afectează calitatea vieții la scară planetară. Apa reprezintă sursa de viață
pentru organismele din toate mediile. Fară apă nu poate există viața. Calitatea ei a început din ce
în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificărilor de ordin fizic, chimic și bacteriologic.
Poluarea apelor reprezintă alterarea calităților fizice, chimice și biologice ale apelor,
produsă direct sau indirect, în mod natural sau antropic. Apa poluată devine improprie utilizării
normale. Poluarea poate avea loc: – continuu, cum este cazul canalizării din oraș sau rezidurile
provenite din industrie și deversate în ape: – discontinuu, la intervale regulate sau neregulate de
timp: – temporar; – accidental, în cazuri de avarie.
Poluarea majoră a apelor se face de către: industrie, agricultură, transporturi și activitățile
menajere. Industria deversează în apele naturale substanțe chimice, organice și anorganice,
resturi vegetale și animale, solvenți, hidrocarburi, căldură. Materialele pot fi în stare solidă, sau
lichidă, miscibile sau nemiscibile cu apa, ușor sau greu volatile, mai mult sau mai putin toxice.
Poluarea apei datorită agentilor biologici (microorganisme și materii organice
fermentescibile) duce la o contaminare puternică, bacteriologică a apei, care are drept urmare
răspândirea unor afecțiuni cum sunt colibacilozele sau hepatitele vitale, febra tifoida. La această
categorie de poluare, pe langă apele uzate urbane pot participa în mare masură industriile
alimentare, industria hartiei, etc. Se consideră, de exemplu, că o fabrică de hartie de dimensiuni
mijlocii echivalează, în ceea ce priveste poluarea, cu un oraș de 500.000 de locuitori. Nu mai
puțin periculoase, sunt apele uzate provenite de la creșterea animalelor în marile complexe
agroindustriale, caracterizate de o foarte mare concentrare a animalelor pe spații închise, foarte
restrânse.
Poluarea chimică rezultă din deversarea în ape a diverșilor compuși ca: nitrați, fosfați și
alte substanțe folosite în agricultură, a unor reziduuri și deșeuri provenite din industrie sau din
activități care conțin plumb, cupru, zinc, crom, nichel, mercur sau cadmiu. Dealtfel, poluarea
apelor cu nitrați și fosfați a devenit tot mai îngrijoratoare în ultimul timp, mai ales în țările cu
agricultura dezvoltată și industrializate. Excesul de îngrășăminte cu azot în sol sau din alte surse
poate face ca o parte din nitrați și nitriți să treacă în pânza freatică în cantități mari. Consumul de
apă cu concentrație mare de nitrați poate duce la „boala albastră” a copiilor –
methemoglobinemie. O cauză principală a poluării apelor o constituie hidrocarburile – prezente
în toate fluviile lumii – ca unul din efectele civilizației moderne.
 Poluarea apei cu substanțe organice de sinteză este datorată în principal, detergenților și
pesticidelor. În S.U.A., de exemplu, s-a evaluat la 13,1 % proporția de dermatoze (afectiuni ale
pielii) provocate de detergenți. La fel de mare este și gradul de poluare a apelor cu PCB
(policlorobifenili), care se utilizează foarte mult în industria materialelor plastice sau care apar
datorită întrebuințării în orezării a octoclordifenilului. Pe lângă aceste substanțe, mai participa
nenumarate alte substante organice de sinteza, cum sunt fenolii în apele continentale.
Poluarea apei datorită agenților fizici apare ca urmare a evacuării în apă a materialelor
solide, minerale, insolubile, cum este de pildă deversarea în cursurile de apă a reziduurilor de la
exploatarea carierelor sau minelor. În aceasta categorie intră și poluarea termică a apei. Poluarea
termică este cauzată de deversările apelor de răcire care provin din industrie și de la unele
centrale termice și nucleare . Însă, ridicarea temperaturii apei, ca urmare a acestor deversări,
poate duce la modificări intolerabile pentru cea mai mare parte a speciilor animale și vegetale
din zonele respective. De asemenea, sunt accelerate fenomenele de descompunere bacteriană:
animalele acvatice suferă deoarece temperaturile superioare măresc intensitatea metabolismului.
Toate acestea determină așa-numita „poluare termică”.

Clasificarea poluanților:
Se consideră poluanţi acele substanţe care în concentraţie suficientă pot produce un efect
măsurabil asupra omului, animalelor, plantelor şi materialelor. Dată fiind multitudinea şi
varietatea surselor de poluare, precum şi numărul mare al elementelor poluante a apărut şi
necesitatea unei împărţiri a lor.

a) După provenienţa şi caracterele comune se disting următoarele categorii de poulanţi:

 substanţe organice: hidrocarburi, detergenţi, pesticide etc.;

 substanţe anorganice: metale grele, azot, fosfor;
 suspensii: steril de la exploatări miniere sau din cariere, fibre de lemn şi celulorză, păr,
deşeuri de carne etc.;
 substanţe radioactive: din atmosferă, în urma exploziilor nucleare, de la reactorii uzinelor
nuclearo-electrice, din laboratoarele de cercetare cu izotopi radioactivi etc.;
 produse petroliere: de la foraj-extracţie, din rafinării, din uzinele petrochimice, de la
transportul naval, auto şi prin conducte etc.;
 ape fierbinţi: din industrie sau centrale termoelectrice;
 microorganisme patogene: din spitale, crescătorii de animale, ştranduri, locuinţe.
b) După natura lor pot fi:

 poluanţi fizici: substanţe radioactive, ape termale;

 poluanţi chimici: plumb, mercur, azot, fosfor, detergenţi, pesticide;
 poluanţi biologici: microorganisme.

c) După modificările pe care le produc apei, poluanţii sunt:

 poluanţi care modifică proprietăţile chimice şi/sau biologice ale apei:

 compuşi toxici anorganici: plumb, mercur, cupru, zinc;
 compuşi organici greu sau nedegradabili: pesticide, detergenţi;
 săruri organice provenite din mine sau exploatări petroliere;
 substanţe fertilizatoare: azot, fosfor;
 microorganisme: bacterii, viruşi, paraziţi.
În județul Hunedoara și nu numai, cele mai mari probleme de mediu sunt generate de
schimbările climatice. Acestea, însă, sunt generate la noi de poluatori, iar în Hunedoara,
cei mai mari poluatori rămân cei ce folosesc cărbunele.
„În primul rând, la nivel mondial, este recunoscută industria energetică pe bază de
cărbune, iar județul Hunedoara, pe lângă bazinul de unde se exploatează huilă, din Valea
Jiului, are și două termocentrale, care utilizează cărbunele și, din păcate, doar una
îndeplinește condițiile de mediu. Avem ciment, avem var, sunt și alte industrii în urma
cărora rezultă emisii de mai mică importanță, dar contribuie la efectul de seră”, a spus
Georgeta Barabaș, director Agenția de Protecție a Mediului Hunedoara.
Dar nu sunt lipsiți de importanță, în acest peisaj poluat, nici exploatatorii de păduri.
Ei sunt vinovați de lipsa oxigenului. Modul în care se exploatează pădurea, ea fiind
principalul factor care contribuie la diminuarea efectelor schimbărilor climatice, este un
factor alarmant. Asta, pentru că se exploatează haotic..
Dar în Hunedoara, nici apa nu este tocmai nepoluată, în ciuda stațiilor de epurare care
sunt construite și, așa cum este cea din Valea Jiului, la un nivel egal cu standardele
europene în vigoare. Mai sunt și accidente, cum a fost cel de la Deponeul de la Bârcea
din februarie –martie 2021. Trebuie, deci, o schimbare a atitudinii față de fiecare factor
de mediu, a statului, prin instituțiile sale și noi toți. De asemenea, nici primăriile nu își
fac treaba. Asta, pentru că nici acum nu au platforme pentru depozitarea deșeurilor de
compost sau rezultate din demolări. deși din februarie trebuiau să fie gata.
 „Primăriile au obligații față de toate categoriile de deșeuri. Avem o centralizare la
nivelul județului, dar, din păcate, nu prea are nimeni nici sistem de colectare a
compostului, nici platforme”, a conchis Georgeta Barabaș.
Poluarea este cel mai important factor ce generează efectele de seră, iar schimbările
climatice le observăm în fiecare an. Asta, pentru că pare că mai avem doar două
anotimpuri, unul rece și unul foarte cald. Toate problemele ar trebui gestionate rațional,
pentru că resurse există la îndemâna tuturor, însă, prea puțini conștientizează risipa și
poluarea.
Gospodărirea apelor are ca obiect studiul ansamblului de lucrări şi de măsuri pentru
satisfacerea necesităţilor de apă ale activităţilor umane, pentru prevenirea şi combaterea
acţiunilor dăunătoare ale apelor şi conservarea resurselor de apă pentru generaţiile
viitoare. Principalele cursuri de apă de pe teritoriul municipiului Petroşani ar fi: Jiul de
Est, Jieţul, Maleia, Slătinioara, Sălătruc, Băniţa, Jupâneasa, Roşia. Se poate spune că Jiul
de Est, principalul curs de apă al oraşului Petroşani, intră în oraş poluat atât din cauza
gospodăriilor ţărăneşti din amonte cât şi din cauza trecerii prin zona cu activitate
industrială a localităţilor Lonea şi Petrila, pe teritoriul cărora existau exploatări miniere
(E.M.Lonea şi E.M.Petrila) şi o uzină de preparare a cărbunelui (la Petrila). Aşadar,
principalele surse de poluare a apelor de pe teritoriul oraşului Petroşani ar fi date de:
 apele uzate evacuate din subteran;
 apele reziduale impurificate chimic
 apele evacuate în urma proceselor tehnologice de la uzinele S.C.UPSRUEEM S.A. şi
S.C.UMIROM S.A., care sunt de tipul: ape reziduale cromice, ape reziduale acido-
alcaline, ape reziduale cianurice, care însă nu sunt evacuate ca atare în emisar, ci numai
după o epurare prealabilă, iar o parte sunt recirculate prin instalaţii;
 apele reziduale evacuate de la spital;
 apele reziduale evacuate de service-uri şi staţii PECO, cu conţinut de uleiuri şi grăsimi;
 apele reziduale menajere.
Analizele efectuate asupra apelor râului Jiu la trecerea prin zona cu activitate
industrială îl situează pe acesta în domeniul „apelor de categoria III“. Punctul maxim de
poluare a Jiului este în apropierea oraşului Petroşani, şi anume, la confluenţa celor două
mari râuri care traversează depresiunea Văii Jiului: Jiul de Est şi Jiul de Vest. Analizele
efectuate au arătat că Jiul de Est este deosebit de poluat din cauza cantităţilor mari de
suspensii solide. Suspensiile argilo-cărbunoase deversate de industria minieră în Jiu
conferă apei o culoare cafenie, dezagrabilă. Din această cauză, pe lângă dispariţia faunei
şi florei specifice râurilor de munte, Jiul este scos din circuitul turistic, cu toate că
 brăzdează un excepţional defileu, apa lui fiind improprie folosinţelor agricole şi
industriale în aval. Reducerea poluării surselor de apă poate fi realizată pe mai multe căi,
din care amintim:
 introducerea pe scară largă a unor tehnologii nepoluante în procesele industriale;
 reducerea cantităţilor de ape uzate evacuate în râuri, prin introducerea practicii
recirculării apei;
 recuperarea materialelor utile din apele uzate, având astfel avantajul asigurării unei
adevărate surse de materii prime;
 îmbunătăţirea randamentului de epurare, prin perfecţionarea tehnologiilor, instalaţiilor şi
exploatării acestora.
Protecţia calităţii apelor este o acţiune cu caracter permanent, în care fiecare
membru al societăţii trebuie să-şi aducă contribuţia, acţiunile de sensibilizare a opiniei
publice prin toate mijloacele având o importanţă deosebită. În condiţiile creşterii
accentuate a gradului de poluare a apelor naturale, ca urmare a deversării unor ape uzate,
insuficient epurate, există pericolul ca oxigenarea naturală să devină insuficientă pentru
asigurarea realizării autoepurării.
 BIBLIOGRAFIE

1. http://apmhd.anpm.ro/documents/21661/33158079/Raport+privind+starea+fact.medi
u-aprilie+2017-jud.HD-05312017.pdf/19605cbe-b0fe-4876-8da6-c8c699cbd9ad
2. https://cronicavj.ro/wp/?p=108883
3. https://www.agir.ro/buletine/204.pdf
4. https://www.adrvest.ro/attach_files/Regiunea%20Vest%20-Mediu%20inconjurator
%20versiunea%202014.pdf