TEMA 2: ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR.

REGLEMENTAREA JURIDICĂ A ACTIVITĂŢII

DE ÎNTREPRINZĂTOR
 Obiective:
1. Noţiunea şi natura juridica a activităţii de întreprinzător
1.1. Esenţa şi definiţia activităţii de întreprinzător
1.2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzător
1.3. Genurile activităţii de întreprinzător
2. Obligaţiile întreprinzătorului
2.1. Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru activităţile supuse licenţierii
2.2. Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii
2.3. Obligația întreprinzătorului de a desfășura activitate în limitele concurenței loiale
2.4. Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice
2.5. Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător
2.6. Obligaţia întreprinzătorului de a respecta standardele de calitate a mărfurilor, produselor și serviciilor
în scopul protecției drepturilor consumatorului
 1. Noţiunea şi natura juridică a activităţii de întreprinzător
1.1. Esenţa şi definiţia activităţii de întreprinzător

Legislaţia Republicii Moldova prin intermediul Legii Republicii Moldova cu

privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845/1992 stipulează în art.1 că
activitate de întreprinzător, adică antreprenoriatul este activitatea de
fabricare a producţie, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor,
desfăşurată de către cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din
proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor
patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri
În sensul legii de mai sus menţionate, persoanele fizice dar şi cele juridice
ce desfăşoară activitate de fabricare a producţiei, prestarea serviciilor,
precum şi executarea lucrărilor poartă denumirea de antreprenori
 1.2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzător
Activitatea independentă
Activitatea din proprie iniţiativă
Activitatea în nume propriu
Activitatea pe riscul propriu şi sub
răspunderea patrimonială proprie
Activitatea de întreprinzător presupune
obţinerea sistematică a unei surse de venit
presupune libertatea întreprinzătorului în alegerea obiectului viitoarei
activităţi şi a metodelor de lucru, inadmisibilitatea imixtiunii în afacerile
private;
este activitatea care se exercită prin propriul spirit de întreprinzător şi
propria ingeniozitate;
este desfăşurată de întreprinzător sub denumirea de firmă proprie, dacă
este persoană juridică cu scop lucrativ, iar de întreprinzătorul individual
sub numele său, care trebuie să fie inclus în denumirea de firmă;
presupune posibilitatea unui câştig sau riscul unei pierderi. Răspunderea
materială a întreprinzătorului intervine atunci când activitatea sa este
ineficientă sau când nu şi-a onorat obligaţiile;
este rezultatul unei activităţi continue, şi nu ocazionale.
 1.3. Genurile activităţii de întreprinzător

Genurile activităţii de întreprinzător pot fi deduse din definiţia dată la

art.1 al Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi:
✓ fabricarea producţiei;
✓ executarea lucrărilor;
✓ prestarea serviciilor

În definiţie nu a fost indicată cea mai răspândită activitate –

comercializarea mărfurilor şi a produselor
 Fabricarea producției
este acel tip de activitate economică cu caracter general, care are
ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în
produse noi cu o valoare mai mare.
 Executarea lucrărilor
este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să
îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din
propriul material, fie din materialul beneficiarului. Acestea sunt
lucrări de construcţii, montaj.
 Prestarea serviciilor
este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii
necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea
diferitelor servicii: consultative, de transport, de asigurare, de
deservire socială etc.
 Comercializarea mărfurilor şi produselor
.

Actul de comercializare
presupune transferul dreptului de proprietate asupra unui bun de
la vânzător la cumpărător
După importanţa pentru societate, activităţile de întreprinzător
pot fi clasificate în:
✓ activităţi interzise;
✓ activităţi monopol de stat;
✓ activităţi monopoluri naturale;
✓ activităţi supuse licenţierii;
✓ activităţi practicate în baza patentei de întreprinzător;
✓ activităţi care pot fi practicate liber, fără autorizaţie specială
 Activităţile interzise
Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor economice interzise aşa cum fusese anterior.
În lipsa unor reglementări exprese, în această listă se includ activităţile care pot să aducă un
profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă.
Potrivit Codului penal nr.985/2002, se interzic şi se sancţionează: traficul de fiinţe umane
(art.165), traficul de copii (art.206), munca forţată (art.168), practicarea ilegală a medicinii şi
activităţii farmaceutice (art.214), proxenetismul (art.220) etc.
Activităţile monopol de stat sunt desfăşurate exclusiv de organe ale statului sau de persoane
juridice constituite de stat.
Monopolul de stat este definit ca situaţie în care un număr limitat de agenţi economici sunt
învestiţi de către autorităţile administraţiei publice cu dreptul exclusiv sau cu drepturi exclusive de
desfăşurare a unei anumite activităţi aducătoare de profit.
Se consideră monopol al statului domeniile de activitate, prin intermediul cărora organele
respective ale administraţiei publice îşi exercită funcţiile legate de apărarea şi securitatea statului,
precum şi cele în care sînt produse şi comercializate anumite tipuri specifice de mărfuri (servicii)
 Potrivit Legii nr. 845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi,
art. 10 alin.(3), numai întreprinderilor de stat li se permite să desfăşoare următoarele
activităţi legate de:
- supravegherea şi tratamentul bolnavilor care suferă de narcomanie, boli contagioase periculoase şi deosebit de
periculoase, inclusiv de boli dermatovenerice infecţioase precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea
avizelor corespunzătoare;
- efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă, precum şi a
examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale cetăţenilor;
- tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
- confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
- prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale;
- producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu excepţia prafului de
puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme etc.
 Prin monopol natural
legiuitorul desemnează situaţia în care producerea, transportarea,
comercializarea, procurarea mărfurilor şi grupurilor de mărfuri
fungibile, precum şi prestarea anumitor tipuri de servicii, în virtutea
unor factori de ordin natural, economic sau tehnologic se află sub
controlul direct al unuia sau al mai multor agenţi economici
 Lista activităţilor monopoluri naturale este aprobată prin Hotărârea
Guvernului nr.582/1995 cu privire la reglementarea monopolurilor
Astfel de activităţi sunt:
- activităţi legate de căile ferate magistrale cu zonele lor de protecţie,
instalaţiile de cale, construcţiile de arbă şi serviciile de exploatare a acestora;
- activităţi legate de gările feroviare;
- activităţi legate de autostrăzile, construite din contul bejetelor republican şi
locale etc.
2. Obligaţiile întreprinzătorului
 2.1. Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru
activităţile supuse licenţierii
Pentru a desfășura unele activități sau operațiuni, agentul
economic trebuie să obțină diverse documente de la instituții de
stat (numite autorități emitente).
În limbaj juridic, toate documentele de acest fel sunt numite acte
permisive (autorizație, certifcat, permis etc.)
 Actul permisiv
este un document sau înscris constatator prin care
autoritatea emitentă constată unele fapte juridice și/sau
învestește solicitantul cu o serie de drepturi și de
obligații pentru inițierea, desfășurarea și/sau încetarea
activității de întreprinzător sau a unor acțiuni aferente
acestei activități
Actul permisiv este un document, emis de o autoritate emitentă, care întrunește
cel puțin unul din următoarele criterii:
• constituie o condiție și/sau o cerință pentru inițierea, desfășurarea sau încetarea
activității de întreprinzător în unul sau în mai multe domenii concrete;
• se referă la bunurile mobile și/sau imobile și la serviciile utilizate, fabricate sau
comercializate în activitatea de întreprinzător;
• califică, confirmă și/sau atestă competențele profesionale ale angajaților unei
persoane care desfășoară activitate de întreprinzător.
 Ce condiții trebuie de respectat pentru a obține actul permisiv?

În funcţie de actul permisiv solicitat, trebuie să respecte una sau mai multe dintre
următoarele condiţii:
✓ cerinţe faţă de încăpere (de ex. încăperea în care veți depozita produsele);
✓ cerinţe faţă de calitatea produselor (de ex. produsele fabricate sau importate);
✓ cerinţe de califcare faţă de colaboratorii întreprinderii (de ex. certifcate de atestare
în domeniul lucrărilor de construcție);
✓ cerinţe generale faţă de întreprinderea (de ex. să nu aveți datorii față de buget).
 Eliberarea actului permisiv
Pentru obţinerea actului permisiv, solicitantul depune la autoritatea
emitentă cererea la care anexează actele necesare. Autoritatea emitentă
va elibera imediat şi necondiţionat solicitantului certificatul constatator,
în modul în care a fost depusă cererea. Actul permisiv se eliberează în
termen de 10 zile lucrătoare
 Ce înseamnă suspendarea sau retragerea actului permisiv
Suspendarea sau retragerea este o restricţie pentru întreprindere de a
dispune de dreptul oferit de actul permisiv.
Suspendarea este o măsură temporară, care se face pe Actul permisiv poate fi retras:
un termen de cel mult 2 luni, dacă legea specială nu ✓ la cererea titularului sau atunci când declaraţia pe propria
stabilește un alt termen. Actului permisiv poate fi răspundere sau documentele anexate conţin date eronate;
suspendat doar la cererea titularului sau atunci când nu ✓ nu au fost îndeplinite, în mod repetat, prescripţiile privind
sunt achitate plăţile necesare pentru actul permisiv. lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de eliberare a
actului permisiv;
Retragerea este măsura prin care actul permisiv eliberat ✓ nu au fost înlăturate în termenul stabilit de lege
anterior se anulează. circumstanţele care au dus la suspendarea valabilităţii
actului permisiv etc.
 Măsuri de protejare a întreprinderii.
Dacă s-a constatat că la eliberarea, suspendarea sau retragerea
actului permisiv drepturile întreprinderii au fost lezate, puteţi
întreprinde una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
- încercaţi să soluţionaţi confictul cu organul de control în mod
amiabil, prin expedierea unei petiţii în adresa autorităţii emitente;
- dacă apreciaţi că confictul nu poate fi soluţionat amiabil, iniţiaţi
o acţiune în judecată
 Petiție în adresa autorității emitente

La constatarea unei încălcări din partea autorităţii emitente sau

colaboratorilor acestora, expediaţi o petiţie în adresa autorităţii
emitente, folosind aceste modele: petiţie pentru încălcările admise
la eliberarea actului permisiv; petiţie pentru încălcările admise la
suspendarea/retragerea actului permisiv
 Contestare în instanța de judecată
Întreprinderea este în drept să conteste în instanţa de judecată orice fapte
(acţiuni sau omisiuni) ale autorităţii emitente ce ţin de eliberarea,
suspendarea sau retragerea actului permisiv.
Pot fi supuse contestării în instanţă:
- orice document emis de autoritatea emitentă (de ex. decizia de refuz de
eliberare a actului);
- nesoluţionarea în termen a unei cereri (de ex. refuzul de a primi o cerere
sau lipsa unui răspuns în termen de 30 zile, în cazul în care legea specială nu
prevede un alt termen sau nu se aplică procedura de aprobare tacită).
 Procedura de contestare în instanța de judecată:
Pasul 1: adresaţi o cerere prealabilă organului de control;
Pasul 2: adresaţi o cererea de chemare în judecată, dacă organul de
control nu a satisfacut solicitările din cererea prealabilă.
Important:
Întreprinderea este scutită de plata taxei de stat la depunerea acţiunii în
contencios administrativ.

Suspendarea executării actului contestat. Odată cu depunerea acţiunii, puteţi

cere suspendarea, totală sau parţială, a actului contestat.
 Ghișeul unic
este punctul unic (comun), geografic sau electronic, de
recepționare a cererilor și eliberare a actelor permisive, organizat
de autoritatea emitentă.

Conform legii, instituțiile de stat care dispun de ghișeu unic

trebuie să obțină de sine stătător informații/documente de la alte
instituții de stat, fără a cere întreprinzătorului să prezinte aceste
informații/documente
Agenţii economici din Republica Moldova au acum posibilitatea
de a depune în regim online declaraţii și cereri pentru eliberarea,
prelungirea, reperfectarea licenţelor și autorizaţiilor gestionate de
Agenţia Servicii Publice prin intermediul Sistemului
informaţional unic pentru gestionarea şi eliberarea actelor
permisive (SIA GEAP).
Sistemul a fost lansat pe 9 iulie 2018!
 De exemplu:
Agenția Medicamentului găzduiește Ghișeul unic pentru
eliberarea actelor permisive în domeniul medicamentului;
Agenţia Naţională Transport Auto găzduiește Ghişeul unic pentru
eliberarea actelor permisive în domeniul transportului rutier;
Serviciul Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale din
subordinea MAI găzduiește Ghişeul unic pentru eliberarea
actelor permisive în domeniul apărării împotriva incendiilor.
 Obligaţia întreprinzătorilor de a obţine licenţe pentru
activităţile supuse licenţierii

Licenţa este un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de

autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii
de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a
desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat
în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a
condiţiilor de licenţiere.
Autorităţile de licenţiere sînt:
a) Agenția Servicii Publice;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Pieţei Financiare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi
Tehnologia Informaţiei;
f) Agenția Medicamentului și Dispozitivelor Medicale;
g) Consiliul Coordonator al Audiovizualului
Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori
persoana împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea
de licenţiere:
a) cererea(declarația);
b) genul de activitate;
c) declarația pe propria răspundere;
d) lista documentelor care se anexează la cererea (declaraţia) de
eliberare/prelungire a licenţei.
Licenţa conţine:
- denumirea autorităţii de licenţiere;
- seria, numărul şi data eliberării licenţei;
- denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă
întreprindere sau organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi adresa
titularului de licenţă persoană fizică;
- data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, IDNO
al întreprinderii sau al organizaţiei ori seria şi numărul buletinului de identitate, IDNP al
persoanei fizice;
- genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;
termenul de valabilitate a licenţei;
- semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată
prin aplicarea;
- ştampilei acestei autorităţi.
 Termenul de valabilitate al licenţei
Licenţa se eliberează pe un termen de un an, pentru Licenţa se eliberează pe un termen de 3
următoarele genuri de activitate: ani pentru activităţile de: fabricarea
- activitatea legată de jocurile de noroc; alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii
- organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea sau păstrarea, comercializarea angro a
cazinourilor; alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a
- importul alcoolului etilic, importul şi (sau) berii produse de producătorii autohtoni.
comercializarea angro a producţiei alcoolice şi a berii
importate; Pentru toate celelalte genuri de activităţi

- importul şi (sau) prelucrarea tutunului, fabricarea şi licenţele se eliberează pe un termen de

comercializarea angro a produselor din tutun şi (sau) cinci ani.

comercializarea angro a tutunului fermentat şi a

produselor din tutun;
- comercializarea cu amănuntul a produselor din tutun etc.
 Sistarea temporară (suspendarea) licenței
Drept temei pentru suspendarea temporară a Decizia cu privire le
licenţei servesc următoarele [art.10 Legea nr. suspendarea temporară
160/2011]: se aduce la cunoştinţă
✓ cererea titularului de licenţă cu privire la titularului de licenţă în
suspendarea licenţei; termen de 3 zile
✓ neachitatrea anuală ori trimestrială a taxai lucrătoare de la data
pentru licență, în termenul prevăzut; emiterii ei.
✓ nerespectarea de către titularul de licenţă a Termenul de sistare
termenului de depunere a cererii de eliberare temporară a licenţei nu
a dublicatului licenţei pierdute ori deteriorate. poate depăşi 2 luni.
Drept temei pentru realizarea acţiunilor prevăzute de lege în vederea
retragerii licenţei servesc [art.11 Legea nr. 160/2011]:
a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;
b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a titularului de licenţă;
c) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de
licenţiere;
d) stabilirea faptului de transmitere a licenţei altei persoane;
e) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la
suspendarea temporară a licenţei;
f) nerespectarea a doua oară a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce
ţin de condiţiile de licenţiere.
 2.2. Obligaţia de ţinere şi organizare a contabilităţii
Toate persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate
de întreprinzător, inclusiv reprezentanţele şi filialele
întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în
Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate,
tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
prin art. 2 al Legii contabilităţii, nr.287 din 15.12.2017,
urmează să ţină evidenţa contabilă în conformitate cu
legislaţia Republicii Moldova
 Contabilitatea
reprezintă un sistem complex de evidenţă,
informare şi gestiune, în baza căruia să determină
indicatorii necesari pentru întocmirea declaraţiilor,
altor documente utilizate în vederea calculării şi
achitării impozitelor, efectuării decontărilor.
 2.3. Obligația întreprinzătorului de a desfășura activitate în limitele
concurenței loiale
Conform art. 126, alin. (2) din Constituţia R.Moldova, una din
obligaţiile statului în domeniul economiei naţionale este
asigurarea libertăţii comerţului şi protecţiei concurenţei loiale.

În acest sens Legea cu privire la concurenţă nr.183 din

11.07.2012 stabileşte bazele organizatorice şi juridice ale
protecţiei concurenţei, măsurile de prevenire, limitare şi
reprimare a activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale, este
orientată spre dezvoltarea relaţiilor de concurenţă pe pieţele de
mărfuri ale Republicii Moldova.
 Concurenţa
reprezintă o liberă competiţie între agenţii economici
care oferă pe o piaţă determinată produse sau servicii
ce tind se satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale
consumatorilor, desfăşurată în scopul de a asigura
existenţe sau expansiunea comerţului
Principiile de bază ale concurenţei [art.183 Legea nr.149/2012]:
•Statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale
şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra
practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale;
•Este interzis întreprinderilor să-şi exercite drepturile în vederea restrângerii
concurenţei şi lezării intereselor legitime ale consumatorului;
•Preţurile la produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii
şi ofertei, dacă legea specială nu prevede altfel.
Concurenta neloială este o încălcare a obligaţiei comerciantului de a folosi în
activităţile comerciale sau industriale numai procedee oneste și corecte.
Practici de concurență neloială:
➢ răspândirea unor informaţii false sau denaturate în stare să
prejudicieze averea şi/sau reputaţia unui alt agent economic;
➢ inducerea în eroare a cumpărătorului privitor la modul şi locul
fabricării;
➢ folosirea neautorizată a emblemei comerciale, a firmei sau a mărcii;
➢ dobândirea, folosirea sau divulgarea informaţiilor ştiinţifice, de
producţie şi comerciale, inclusiv a secretelor comerciale, fără acordul
posesorilor lor).
2.4. Obligaţia de a contribui cu taxe şi impozite la cheltuielile publice
➢ Capacitatea statului de a-şi realiza funcţia socială,
economică, funcţia de respectare a ordinii de drept, funcţia
ecologică şi alte aspecte ale vieţii statale în mare măsură ➢ Formarea bugetului, după cum se
depinde de mărimea veniturilor de care dispune şi care ştie, are loc prin recepţionarea
formează bugetul de stat. veniturilor provenite din impozitarea
➢ Cadrul normativ al Republicii Moldova prevede că subiectele contribuabililor şi din alte plăţi ale
impunerii sunt: persoanele fizice şi juridice indiferent de populaţiei.
statutul lor, de aici rezultă că şi întreprinzătorii sunt supuşi
impozitării.
➢ Repartizarea cheltuielilor se efectuează conform principiului
facultăţilor contributive ale persoanelor fizice şi ale celor
juridice prin respectarea unei justiţii fiscal.
Conform art.6 alin.1 din Codul Fiscal al Republicii Moldova
nr. 1163-XIII din 24.04.1997
impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine
de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către
organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de
răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul
care a achitat această plată.
Conform art.6 din Codul Fiscal al Republicii
Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997
taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit,
care nu este impozit.
2.5. Obligaţia întreprinzătorului de a nu polua mediul înconjurător

✓ Conform art. 32 din Legea privind protecţia mediului înconjurător, nr.

1515/1993, agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sunt
obligaţi să întreprindă un şir de măsuri de protecţie a apelor, aerului,
solului şi subsolului.

✓ Conform art.59, Constituţia RM, protecţia mediului înconjurător,

conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale constituie o
obligaţie a fiecărui cetăţean.
Agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, sînt obligaţi conform art.32 al Legii nr.
1515/1993:
a) să folosească cât mai econom resursele naturale;
b) să retehnologizeze procesele de producţie în vederea minimalizării deşeurilor;
c) să planteze şi să întreţină în jurul unităţilor industriale, a complexelor zootehnice perdele forestiere
de protecţie şi spaţii verzi;
d) să asigure supravegherea permanentă a construcţiilor şi instalaţiilor în cursul funcţionării lor;
f) să execute hotărârile şi dispoziţiile ministerelor, departamentelor şi autorităţilor administraţiei
publice locale referitoare la probelemele protecţiei mediului;
g) să solicite autorităţilor pentru mediu expertizarea activităţilor, susceptibile să afecteze mediul;
h) să asigure condiţiile corespunzătoare pentru prevenirea poluării mediului cu substanţe toxice,
volatile, corozive, inflamabile sau cu pulberi de orice fel în timpul transpotării şi păstrării lor etc.
 2.6. Obligaţia întreprinzătorului de a respecta standardele de calitate a
mărfurilor, produselor și serviciilor în scopul protecției drepturilor
consumatorului
➢ Prin standard se înţelege o normă sau un ansamblu de norme care
reglementează calitatea, caracteristicile sau forma unui produs, unui serviciu
sau unei lucrări.
➢ Standardizarea mărfurilor, produselor şi serviciilor, asigurarea protecţiei
consumatorilor sînt metode prin care statul limitează libertatea activităţii de
întreprinzător. Aceste limite însă au un scop uman – protecţia intereselor
generale ale societăţii.
BIBLIOGRAFIE:
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994, în vigoare de la 27 august 1994// Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.l, 1994;
2. Codul Civil al Republicii Moldova 11.06.2002 nr.1107/2002// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 82-86/661 din
22.06.2002;
3. Codul Fiscal al Republicii Moldova 17.12.1997//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.62 din 18.09.1997;
4. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, nr. 845-XII din 03.01.1992 // Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 2/33 din 28.02.1994;
5. Legea Republicii Moldova cu privire la patenta de întreprinzător, nr. 93-XIV din 15.07.1998//Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr.72-73/485 din 06.08.1998;
6. Legea Republicii Moldova privind concurenţa, nr. 183 din 11.07.2012//Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 193-
197 din 11.07.2012;
7. Legea Republicii Moldova privind protecţia mediului înconjurător, nr. 1515-XII din 16.06.1993//Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 10/283 din 30.10.1993.