Ghid DJ 2017

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL
Maria STRULEA
Dorina GUREV
Mihaela BOTNARENCO
DELINCVENŢA JUVENILĂ
Ghid metodic
Aprobat de
Consiliul Calităţii al USM
Chişinău, 2017
CZU.8)
M
Recomandat de Departamentul Drept Penal
Recenzenţi:
Sergiu BRÎNZA, doctor habilitat în drept, profesor universitar
Xenofon ULIANOVSCHI, doctor habilitat în drept, profesor
universitar, Judecător la Curtea de Apel Chişinău
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII
Strulea, Maria
Delincvenţa juvenilă. Ghid metodic / Maria Strulea, Dorina
Gurev, Mihaela Botnarenco; Universitatea de Stat din Moldova,
Facultatea de Drept, Departamentul Drept Penal – CEP USM,
2017. – 148 p.
50 ex.
ISBN
ISBN
© M.Strulea, D.Gurev,
M.Botnarenco, 2017
© CEP USM, 2017
2
CUPRINS
Lista abrevierilor..............................................................................4
Cuvânt înainte...................................................................................5
Administrarea disciplinei.................................................................7
Tema 1. Aspecte introductive privind delincvenţa juvenilă.............10
Tema 2. Reglementări internaţionale şi standarde în materia
delincvenţei juvenile..........................................................25
Tema 3. Cadrul legal naţional în materia delincvenţei juvenile.......37
Tema 4. Curente şi modele explicative ale delincvenţei juvenile....55
Tema 5. Cauzalitatea delincvenţei juvenile.....................................65
Tema 6. Starea, structura şi dinamica delincvenţei juvenile în
Republica Moldova...........................................................76
Tema 7. Personalitatea delincventului minor...................................86
Tema 8. Formele comportamentului deviant al minorilor...............97
Tema 9. Minorul – victima infracţiunii..........................................107
Tema 10. Prevenirea delincvenţei juvenile....................................123
Anexă. Modele de referate presentinţiale......................................134
3
LISTA ABREVIERILOR
alin. - alineat
art. - articol
CE - Consiliul Europei
CtEDO - Curtea Europeană a Drepturilor Omului
ECOSOC - Consiliul Economic şi Social al ONU
IRP - Institutul de Reforme Penale
lit. - litera
ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite
RM - Republica Moldova
UE - Uniunea Europeană
UNICEF - Fondul pentru Copii al Naţiunilor Unite
4
CUVÂNT ÎNAINTE
Pe parcursul ultimilor ani, infracţionalitatea minorilor s-a
amplificat ca urmare a nivelului scăzut de trai, diminuării
sistemului de valori, lipsei unui sistem de justiţie juvenilă clar
detaşat, stabil şi calificat, ce ar contribui la protecţia minorilor
defavorizaţi şi la stabilirea garanţiilor în cazul tragerii lor la
răspundere. Grija pentru cei care mâine vor prelua evoluţia şi
dezvoltarea umană este o constantă a vieţii sociale, o garanţie a
viitorului, de aceea devianţa şi delincvenţa minorilor nu este de
neglijat şi se impune a fi cercetată.
Scopul disciplinei Delincvenţa juvenilă constă în
familiarizarea destinatarilor săi cu unele concepte ce vizează
delincvenţa juvenilă, personalitatea minorului delincvent,
cauzalitatea delincvenţei minorilor, modalităţile de prevenire a
flagelului, însoţite de date statistice care reflectă starea şi dinamica
delincvenţei minorilor în Republica Moldova în vederea formării
competenţelor profesionale necesare integrării în câmpul muncii.
Ghidul metodic Delincvenţa juvenilă este destinat
studenţilor de la Ciclul I: Licenţă, dar şi celor de la Ciclul II:
Master (120 credite), având rolul de a diversifica strategiile şi
metodele didactice întru eficientizarea procesului de predare-
învăţare-evaluare. Astfel, cu ajutorul prezentului ghid metodic se
urmăreşte ca informaţiile acumulate de către formabili să fie
prelucrate, structurate, interpretate şi utilizate în varii situaţii. Pe
această cale, studenţii vor dobândi competenţe care se vor dovedi
operaţionale în diverse contexte de viaţă. Totodată, Ghidul are
calitatea de supliment pentru evaluarea randamentului de studiu al
materiei, verificarea şi cuantificarea rezultatelor atinse de către
formabili ca parte integrantă a activităţii didactice.
Cadrul informativ al delincvenţei juvenile include aspecte
de ordin juridic, sociologic, criminologic, psihologic, pedagogic
etc. Sursele bibliografice recomandate la fiecare temă sugerează
minimul necesar de izvoare (de ordin normativ şi doctrinar) utile
pentru însuşirea materiei corespunzătoare. În aceeaşi ordine de
idei, studiul materiei presupune şi cercetarea rapoartelor, a datelor
5
statistice emise de instituţiile guvernamentale sau de organisme
nonguvernamentale cu activitate în domeniul delincvenţei
juvenile.
Pentru activitatea individuală formabilului i se propune:
produsul preconizat, strategii de evaluare, criterii de evaluare.
Testele-grilă, lucrările scrise, studiile de caz, dar şi lucrul
individual proiectat în lucrarea de faţă au fost alcătuite în
concordanţă cu rigorile curriculare şi corespund nivelului de
cunoştinţe pe care formabilul trebuie să le asimileze şi să le aplice.
Acestea au fost concepute în special cu scopul a-i forma viitorului
specialist competenţe funcţionale de prelucrare, sistematizare,
restructurare şi utilizare în practică a cunoştinţelor; de a-i forma şi
dezvolta capacităţile: reflective, argumentative, decizionale, de
soluţionare a diverselor probleme, de a oferi feedback şi de a fi
receptiv la feedback-ul primit; de a-i cultiva autonomia în învăţare;
de a-i stimula motivaţia pentru învăţare, gândirea critică, creativă;
de a-i forma atitudini şi comportamente prosociale, capacităţi de
interevaluare şi autoevaluare etc.
Ordonarea materiei în prezenta lucrare este în concordanţă
cu curriculumul disciplinei, dar şi cu Suportul de curs la disciplina
Delincvenţa juvenilă. Sarcinile didactice sunt construite pe trei
niveluri: cunoaştere şi înţelegere; aplicare; integrare.
Pentru o însuşire aprofundată a problematicii vizând
delincvenţa juvenilă, recomandăm consultarea prezentei lucrări
împreună cu Suportul de curs Delincvenţa juvenilă.
6
la zi
redusă*
frecvenţă
frecvenţă
Forma de
învăţământ
Codul
M03A220 M03A220
disciplinei
Maria Strulea Dorina Responsabil

Dorina Gurev Gurev de disciplină
III
VI
Semestrul
7
În total
120
120
C
18
6
S
30 15
Ore
-
-
L
inclusiv
I. ADMINISTRAREA DISCIPLINEI
LI
96
75
E
E
Evaluarea
Nr. de
4
4
credite
II. TEMATICA ŞI REPARTIZAREA
ORIENTATIVĂ A ORELOR
Ore
Nr.
Unităţi de conţinut Lucrul
d/o Curs Seminar
individual
zi f/r* Zi f/r* zi f/r*
1. Aspecte introductive privind
2 1 1 5 6
delincvenţa juvenilă
2. Reglementări internaţionale 1
şi standarde în materia 3 2 2 8 10
delincvenţei juvenile
3. Cadrul legal naţional în
4 2 3 1 8 10
materia delincvenţei juvenile
4. Curente şi modele explicative
3 2 2 - 8 10
ale delincvenţei juvenile
5. Cauzalitatea delincvenţei
2 1 1 - 8 10
juvenile
6. Starea, structura şi dinamica
delincvenţei juvenile în 3 2 1 1 5 7
Republica Moldova
7. Personalitatea delincventului
4 3 2 1 10 12
minor
8. Formele comportamentului
2 1 1 - 6 8
deviant al minorilor
9. Minorul – victima
4 2 1 1 9 11
infracţiunii
10. Prevenirea delincvenţei
3 2 1 1 8 10
juvenile
În total 30 18 15 6 75 96
* pentru specialităţile cu frecvenţă redusă
8
CICLUL II: MASTER (120 CREDITE)
Ore
Forma
disciplinei
Nr.credite
Semestrul
Evaluarea
Inclusiv
Codul
de Responsabil
În total
învăţă- de disciplină
mânt C S L LI
frecvenţ Strulea
S02A08 IV 150 15 15 - 120 E 4
ă la zi Maria
Unităţi de conţinut şi repartizarea orientativă a orelor

Ore
Nr. Unităţi de conţinut
C S LI
Aspecte introductive privind delincvenţa
1. 1 1 10
juvenilă
Reglementări internaţionale şi standarde
2. 2 2 10
în materia delincvenţei juvenile
Cadrul legal naţional în materia
3. 2 2 10
Curente şi modele explicative ale
4. 2 2 14
5. Cauzalitatea delincvenţei juvenile 1 1 14
Starea, structura şi dinamica delincvenţei
6. 1 1 10
juvenile în Republica Moldova
7. Personalitatea delincventului minor 1 1 10
Formele comportamentului deviant al
8. 1 1 10
minorilor
9. Minorul – victima infracţiunii 2 2 12
10. Prevenirea delincvenţei juvenile 2 2 10
În total 15 15 120
9
TEMA 1
ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DELINCVENŢA
JUVENILĂ
OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:
- să definească conceptele de: copil, devianţă, delincvenţă

juvenilă, criminalitate a minorilor;
- să determine coraportul dintre conceptele „delincvenţă
juvenilă” şi „criminalitatea minorilor”;
- să relateze despre particularităţile delincvenţei juvenile ca
disciplină didactică;
- să identifice obiectul de studiu al disciplinei Delincvenţa
juvenilă;
- să descrie scopul disciplinei Delincvenţa juvenilă;
- să analizeze funcţiile disciplinei Delincvenţa juvenilă;
- să stabilească metodele de bază ale disciplinei Delincvenţa
juvenilă;
- să distingă legăturile disciplinei Delincvenţa juvenilă cu alte
ştiinţe juridice şi nejuridice;
- să precizeze locul şi rolul disciplinei Delincvenţa juvenilă în
sistemul ştiinţelor juridice.
REPERE DE CONŢINUT:
1. Concepte definitorii privind Delincvenţa juvenilă. Definiţia

noţiunii de devianţă. Sfera comportamentului deviant.
Conceptul de criminalitate. Definiţia conceptelor de minor şi
copil. Noţiunea delincvenţă juvenilă. Raportul dintre devianţa
juvenilă, criminalitatea minorilor şi delincvenţa juvenilă.
2. Particularităţile Delincvenţei juvenile. Trăsăturile
(caracteristicile) generale ale delincvenţei juvenile: caracterul
10
sociual de masă, caracterul istorico-evolutiv, caracterul
prejudiciabil, caracterul complex cu valenţe preponderent bio-
psiho-sociale, caracterul variat, caracterul condiţional,
caracterul preventiv. Trăsăturile speciale: prezenţa unui subiect
special – minorul, comportamentul antisocial al minorului,
încălcări ale normelor juridice apartenente întregului sistem al
dreptului.
3. Obiectul de studiu al Delincvenţei juvenile. Delincvenţa
juvenilă ca fenomen social de masă. Formele de devianţă.
Personalitatea delincventului minor. Actul delincvenţial.
Victima minoră. Reacţia socială faţă de fenomenul delincvenţei
juvenile. Prevenirea şi combaterea delincvenţei juvenile.
4. Scopul şi funcţiile Delincvenţei juvenile. Scopul imediat şi
scopul mediat al delincvenţei juvenile. Funcţiile delincvenţei
juvenile: funcţia descriptivă, funcţia explicativă, funcţia
predictivă, funcţia profilactică.
5. Metodele de cercetare a Delincvenţei juvenile. Metoda
statistică. Metoda observării. Metoda experimentală. Metoda
istorică. Metoda comparativă. Metoda de predicţie.
6. Legăturile disciplinei Delincvenţa juvenilă cu alte ştiinţe
juridice şi nejuridice. Delincvenţa juvenilă şi Dreptul penal.
Delincvenţa juvenilă şi Dreptul procesual penal. Delincvenţa
juvenilă şi Criminologia. Delincvenţa juvenilă şi Psihologia.
Delincvenţa juvenilă şi Psihiatria. Delincvenţa juvenilă şi
Statistica.
SUGESTII METODICE
Activităţi de autoevaluare
A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere:

- Determinaţi bazele teoretice ale Delincvenţei juvenile.
11
- Reproduceţi conceptul de copil.
- Definiţi conceptul de delincvenţă juvenilă.
- Formulaţi noţiunile de: devianţă, predelincvenţă, delincvenţă,
criminalitate.
- Relataţi despre particularităţile disciplinei Delincvenţa
juvenilă.
- Stabiliţi scopul şi funcţiile disciplinei Delincvenţa juvenilă.
- Distingeţi coraportul dintre conceptele „delincvenţă juvenilă”
şi „criminalitatea minorilor”.
- Identificaţi obiectul de studiu al disciplinei Delincvenţa
juvenilă.
- Descrieţi scopul disciplinei Delincvenţa juvenilă.
B. Sarcini de nivelul II – aplicare:

- Restructuraţi definiţia disciplinei Delincvenţa juvenilă.
- Analizaţi coraportul dntre devianţă, delincvenţă şi
criminalitate.
- Dialogaţi în vederea stabilirii unor noi obiecte de studiu al
disciplinei Delincvenţa juvenilă.
- Identificaţi noi metode şi tehnici de investigare a Delincvenţei
juvenile.
- Utilizaţi metodele disciplinei Delincvenţa juvenilă pentru
determinarea măsurilor de prevenire a criminalităţii în
rândurile minorilor.
- Deosebiţi trăsăturile speciale ale delincvenţei juvenile de cele
generale.
- Analizaţi funcţiile disciplinei Delincvenţa juvenilă.
C. Sarcini de nivelul III – integrare:

- Estimaţi importanţa examinării fenomenului delincvenţei
juvenile în contextul studierii criminalităţii la general.
- Propuneţi modificări în legislaţia penală privind stabilirea
vârstei atragerii la răspundere penală.
- Distingeţi legăturile disciplinei Delincvenţa juvenilă cu alte
ştiinţe juridice şi nejuridice.
- Argumentaţi necesitatea studierii disciplinei Delincvenţa
12
juvenilă.
- Propuneţi noi definiţii ale delincvenţei juvenile.
- Apreciaţi locul şi rolul disciplinei Delincvenţa juvenilă în
sistemul ştiinţelor juridice.
STRATEGII DIDACTICE APLICATE
Metode/tehnici didactice de
Mijloace didactice utilizate
predare-învăţare
Concepte definitorii privind Delincvenţa juvenilă
Prelegere Seminar Prelegere Seminar
expunerea, lucrul în grup, video- tablă,
conversaţia interviul, proiector, materiale
euristică, expunerea; materiale didactice,
lucrul cu actele dezbaterea, didactice acte
normative. lucrul cu actele (scheme, normative,
normative, tabele), acte fişe, postere.
observaţia. normative.
Particularităţile Delincvenţei juvenile

expunerea, activitate tablă, tablă,
dezbaterea, individuală materiale materiale
lucrul cu interviul, didactice, didactice,
materialele dezbaterea, acte fişe, postere.
didactice. lucrul cu normative.
materialele
didactice.
13
Obiectul de studiu al Delincvenţei juvenile
expunerea, lucrul în grup, tablă, tablă,
conversaţia interviul, materiale materiale
euristică. expunerea; didactice. didactice,
dezbaterea. fişe, postere.
Scopul şi funcţiile Delincvenţei juvenile

euristică. referatelor, didactice, didactice,
expunerea; acte fişe, postere.
dezbaterea, normative.
observaţia.
Metodele de cercetare a Delincvenţei juvenile
expunerea, interviul, tablă, tablă,
dezbaterea, dezbaterea, materiale materiale
lucrul cu lucrul cu didactice. didactice,
materialele materialele fişe, postere.
didactice. didactice,
observaţia.
Legăturile Delincvenţei juvenile cu alte ştiinţe juridice şi
nejuridice
conversaţia, brainstormingul, materiale materiale
dezbaterea. dezbaterea, didactice. didactice,
lucrul cu fişe, postere.
materialele
didactice.
14
Activităţi de lucru individual1
Produsul Strategii de Criterii de Termen de

preconizat realizare evaluare realizare
 Analiza
legislaţiei şi a
literaturii  Complexitatea
 Stabilirea cazului Pe parcursul
subiectului  Modalitatea de semestrului:
Referat (minorului întocmire a III - studenţii
presentinţial delincvent) referatului de la Ciclul I
de evaluare pentru evaluare presentinţial (cu frecvenţă
psihosocială  Selectarea  Structura la zi);
(a se vedea informaţiilor referatului VI - studenţii
Anexa) (datelor) cu presentinţial de la Ciclul I
privire la subiect  Concluziile (cu frecvenţă
 Elaborarea obţinute redusă);
referatului şi a  Volumul (3-5 II - studenţii de
concluziilor pag.) la Ciclul II
referitoare la
personalitatea
subiectului
 Studiul  Profunzimea Pe parcursul
literaturii studiului semestrului:
Programe  Analiza  Structura III - studenţii
de prevenire problematicii programului de de la Ciclul I
investigate prevenire (cu frecvenţă
 Determinarea  Actualitatea la zi);
1
Informaţia reflectată în tabelul de faţă este valabilă şi pentru activităţile de
lucru individual specificate la temele 2-10 din prezentul Ghid. În funcţie de
particularităţile temei, studentul va alege de sine stătător una dintre formele
produsului preconizat.
15
cauzalităţii recomandărilor VI - studenţii
problemei propuse de la Ciclul I
investigate  Volumul (3-5 (cu frecvenţă
 Elaborarea pag.) redusă);
programelor şi  Modul de II - studenţii de
recomandărilor prezentare şi la Ciclul II
de diminuare a argumentare a
fenomenului rezultatelor
 Identificarea
posibilităţilor de
aplicare a
rezultatelor
 Profunzimea
studiului
 Studiul  Structura
literaturii programului de Pe parcursul
 Analiza nivelul resocializare semestrului:
criminalităţii  Actualitatea III - studenţii
minorilor recomandărilor de la Ciclul I
Programe de
 Determinarea propuse (cu frecvenţă
resocializare
cauzalităţii  Volumul (3-5 la zi);
a minorilor în
criminalităţii pag.) VI - studenţii
conflict cu
minorilor  Modul de de la Ciclul I
legea
 Elaborarea prezentare şi (cu frecvenţă
programelor şi argumentare a redusă);
recomandărilor rezultatelor II - studenţii de
de diminuare a  Identificarea la Ciclul II
fenomenului posibilităţilor de
aplicare a
rezultatelor
 Studiul  Profunzimea
Participarea legislaţiei şi al studiului
la Conform
literaturii  Diversitatea
conferinţe graficului
 Determinarea surselor
studenţeşti temei  Analiza critică
stabilit
comunicării a rezultatelor
16
 Distingerea prezentate
reperelor de  Concluziile
conţinut elaborate
 Cercetarea  Recomandările
practicii propuse
 Analiza datelor  Volumul (3-7
statistice pag.)
 Realizarea  Forma de
comunicării cu prezentare
concluzii şi
recomandări de
rigoare
Pe parcursul
 Identificarea
semestrului:
situaţiei-
 Numărul de III - studenţii
problemă
cazuri studiate –1 de la Ciclul I
 Determinarea
 Volumul (5-10 (cu frecvenţă
cauzalităţii
pag.) la zi);
Studiu de caz problemei
 Importanţa VI - studenţii
 Formularea
concluziilor şi de la Ciclul I
concluziilor şi
recomandărilor (cu frecvenţă
recomandărilor
formulate redusă);
de soluţionare a
II - studenţii de
cazului
la Ciclul II
 Acumularea  Numărul Pe parcursul
informaţiei surselor semestrului:
 Sintetizarea bibliografice III - studenţii
ideilor relevante utilizate (7-10) şi de la Ciclul I
studiului relevanţa, (cu frecvenţă
 Studierea actualitatea la zi);
Referat
practicii acestora pentru VI - studenţii
 Analiza datelor studiu de la Ciclul I
statistice  Volumul (10- (cu frecvenţă
 Invocarea 15 pag.) redusă);
raţionamentelor  Analiza critică II - studenţii de
proprii a informaţiei la Ciclul II
17
 Formularea prezentate
concluziilor şi  Caracterul logic
recomandărilor al concluziilor şi
utilitatea
recomandărilor
formulate
 Modul de
prezentare şi
argumentare a
rezultatelor
 Identificarea
posibilităţilor de
aplicare a
rezultatelor
Tematica orientativă:
1. Evoluţia conceptului de delincvenţă juvenilă.

2. Delincvenţa juvenilă: clarificări conceptuale.
3. Raportul dintre normal şi patologic în definirea delincvenţei.
4. Forme de manifestare şi de evoluţie a devianţei şi delincvenţei
juvenile.
5. Evoluţia şi stadiul actual al metodelor de cercetare a
delincvenţei juvenile.
6. Prevederile internaţionale referitoare la conceptele de bază de
copil, minor, delincvenţă, devianţă, criminalitate.
7. Coraportul conceptelor delincvenţă şi predelincvenţă.
8. Obiectul de studiu, scopul şi funcţiile disciplinei Delincvenţa
juvenilă.
9. Specificul abordării criminologice ale delincvenţei juvenile.
10. Legătura Delincvenţei juvenile cu Dreptul penal al minorilor.
11. Legăturile Delincvenţei juvenile cu alte ştiinţe nejuridice.
18
Activităţi de evaluare
Test-grilă
1. Delincvenţa juvenilă reprezintă:

a. o ramură distinctă de drept, o disciplină de studiu şi o ştiinţă
socială;
b. o disciplină de studiu şi o ştiinţă socială;
c. numai o disciplină de studiu. (1 punct)
2. Noţiunea „delincvenţa juvenilă”:
a. este sinonimă cu noţiunea „drept penal al minorilor”;
b. este mai îngustă în raport cu noţiunea „devianţă juvenilă”;
c. este subsecventă în raport cu noţiunea „criminalitatea
minorilor”. (1 punct)
3. Conceptul „minor” ca subiect special al Delincvenţei juvenile:
a. se identifică cu conceptele „tânăr”, „juvenil”, „adolescent”;
b. desemnează persoana care nu a atins vârsta de 16 ani;
c. este echipolent cu conceptul „copil”. (1 punct)
4. Nu se înscrie în sfera comportamentului deviant:
a. comportamentul suicidar al minorilor şi cerşetoritul;
b. organizarea şi desfăşurarea petrecerilor zgomotoase în
timpul nopţii;
c. predispoziţia minorului spre jocurile pe calculator, în
detrimentul activităţilor sportive sau în aer liber. (1 punct)
5. Caracterul preventiv al Delincvenţei juvenile se referă la:
a. prevenirea manifestărilor antisociale din partea persoanelor
care nu au atins vârsta de 18 ani;
b. prevenirea infracţiunilor comise de către minori;
c. prevenirea criminalităţii în general. (1 punct)
6. Nu se conţine în obiectul de studiu al Delincvenţei juvenile:
19
a. activitatea organelor speciale de descoperire a infracţiunilor
comise de minori şi de tragere a lor la răspundere penală;
b. victima minoră;
c. formele de devianţă comise de persoanele care nu au atins
vârsta de 18 ani. (1 punct)
7. Prevenirea generală, care se include în scopul Delincvenţei
juvenile, vizează:
a. doar minorii care au încălcat prevederile legislaţiei
(indiferent de caracterul normelor juridice încălcate);
b. toţi minorii, indiferent dacă au încălcat sau nu legislaţia;
c. toate persoanele, indiferent de vârstă, având ca obiectiv
abţinerea din partea lor de a comite unele fapte interzise de
legislaţia în vigoare. (1 punct)
8. În categoria de funcţii ale Delincvenţei juvenile se înscriu:
a. funcţia explicativă, funcţia profilactică, funcţia descriptivă,
funcţia predictivă;
b. funcţia descriptivă, funcţia statistică, funcţia istorică,
abstractizarea;
c. funcţia de diagnostic, funcţia descriptivă, funcţia evolutivă,
funcţia comparativă. (1 punct)
9. Cu ajutorul metodei statistice:
a. se oferă posibilitatea prevestirii unor evenimente care pot
avea loc în viitor în legătură cu fenomenul delincvenţei
juvenile;
b. se evaluează latura cantitativă şi calitativă, oferindu-se un
cadru analitic al fenomenului delincvenţei juvenile;
c. se cercetează personalitatea delincventului minor în unitatea
şi dinamica sa, în scopul formulării unui diagnostic şi al
prescrierii unei terapii. (1 punct)
10. Atât Delincvenţa juvenilă, cât şi Dreptul penal, fiind într-o
interconexiune strânsă:
a. formulează condiţiile de tragere la răspundere penală a
persoanelor care au comis infracţiuni;
b. urmăresc, printre altele, scopul de prevenire a infracţiunilor;
c. stabilesc regulile de calificare juridică a infracţiunilor.
(1 punct)
20
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta 1
1. Definiţi noţiunile „delincvenţă juvenilă” şi „criminalitatea
minorilor”. (3 puncte)
2. Determinaţi particularităţile delincvenţei juvenile. (5 puncte)
3. Formulaţi legăturile disciplinei „Delincvenţa juvenilă” cu alte
ramuri de drept şi ştiinţe sociale. (7 puncte)
Varianta 2
1. Reproduceţi conceptul de „copil” în viziunea diverselor acte
naţionale şi internaţionale. (3 puncte)
2. Analizaţi coraportul dintre conceptele „delincvenţă juvenilă” şi
„criminalitatea minorilor”. (5 puncte)
3. Propuneţi noi metode eficiente de cercetare a disciplinei
„Delincvenţa juvenilă”. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
21
9 13-14
10 15
Actele normative recomandate
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, în

vigoare de la 27.08.94. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1994, nr.1, art.1.
2. Codul penal al Republicii Moldova, nr.985-XV, adoptat la
18.04.02, în vigoare de la 1.01.03. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2002, nr.128-129 (1013-1014), art.1012.
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr.122-XV
adoptat la 14.03.2003, în vigoare de la 12.06.2003. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.104-
110/447, art.447.
4. Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului, nr.338 –
XIII din 15.12.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1995, nr.13/127.
5. Legea Republicii Moldova privind protecţia specială a copiilor
aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, nr.140
din 14.06.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2013, nr. 167-172.
6. Legea Republicii Moldova cu privire la tineret, nr.215
din 29.07.2016. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2016, nr.315-328.
7. Convenţia Internaţională cu privire la drepturile copilului,
adoptată la New York la 20 noiembrie 1989.
8. Ansamblul de Reguli minime pentru tratamentul delincvenţilor,
aprobat prin Rezoluţia nr.663 C (XXIV) a Consiliului
Economic şi Social al ONU din 31 iulie 1955.
9. Ansamblul Regulilor minime ale Naţiunilor Unite cu privire la
administraţia justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing),
adoptate prin Rezoluţia nr.40/33 a Adunării Generale a ONU
din 29 noiembrie 1985.
10. Regulile minime ale Naţiunilor Unite pentru elaborarea unor
22
măsuri neprivative de libertate (Regulile de la Tokyo), adoptate
prin Rezoluţia nr.45-110 a Adunării Generale a ONU din 14
decembrie 1990.
11. Cauza T. vs Marea Britanie şi cauza V. vs Marea Britanie
(16.12.1999)
Doctrina recomandată
1. Banciu D., Radulescu S.R. Evoluţii ale delincvenţei juvenile în

România. Bucureşti: Lumina LEX, 2002.
2. Chaillou P. Guide du droit de la famille et de l'enfant. Paris:
Dunod, 2003.
3. Ciobanu I. Criminologie. Vol.I. Chişinău: Cartdidact-Reclama,
2004.
4. Ciobanu I. Criminologie. Chişinău: Tipografia Centrală, 2011.
5. Coşleţ O. Analiza generală a noţiunilor de delincvenţă
juvenilă. În: Analele Ştiinţifice ale USM. Seria „Ştiinţe
socioumaniste”. Vol. I. Chişinău, 2005.
6. Dicţionarul explicativ al limbii române. Ediţia a II-a. Bucureşti:
Univers Enciclopedic, 1996.
7. Dicţionar de sociologie / Coordonatori: Zamfir C., Vlăsceanu
L. Bucureşti: Babce, 1993.
8. Dicţionar de psihologie / Coordonator: Şchiopu U. Bucureşti:
Babce, 1997.
9. Gebler L., Guitz I. Le traitement judiciaire de la délinquance
des mineurs. Paris: ASH, 2007.
10. Gîrleanu I. Coordonate psihosociale ale delincvenţei juvenile
în perioada tranziţiei.Timişoara: Audo Towrs, 1996
11. Grecu F., Rădulescu S. Delincvenţa juvenilă în societatea
contemporană. Studiu comparativ între Statele Unite şi
România. Bucureşti: Lumina LEX, 2003.
12. Kvaraceus C.W. La délinquance juvénile problème du monde
23
modern. UNESCO. Paris, 1964
http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001334/133432Fo.pdf
13. Huyette M., Desloges P. Guide de la protection judiciaire de
l′enfant. Paris: Dunod, 2009.
14. Mirişan V. Criminologie. Oradea: Editura Împrimeriei de
Vest, 2000.
15. Oancea I. Probleme de criminologie. Bucureşti: ALL, 1994.
16. Părnulescu I. Delincvenţa juvenilă în Valea Jiului. Petroşani:
Universitas, 2000.
17. Pop O. Aspecte criminologice privin delincvenţa juvenilă în
perioada de tranziţie în România. Timişoara: Mirton, 2003.
18. Popa N., Răducanu A. Quelques considérations sur la notion
de la méthodologie juridique. În: Analele Universităţii din
Bucureşti. Seria „Drept”, 1983, nr.2.
19. Rotari O. Delincvenţa juvenilă: probleme actuale şi căi de
soluţionare. Chişinău: ULIM, 2010.
20. Strulea M. Delincvenţa juvenilă: Suport de curs. Chişinău:
CEP USM, 2008.
21. Strulea M., Gurev D. Delincvenţa juvenilă: Suport de curs.
Chişinău: CEP USM, 2013.
22. Ungureanu A. Prelegeri de criminologie. Iaşi: Cugetarea,
1999.
23. Криминология: Учебник для вузов / Под ред. Долговой
А.И. Москва: НОРМА, 2001.
24. Криминология: Учебник / Под ред. Кузнецовой Н.Ф.,
Лунева В.В. 2-е издание. Москва: Волтерс Клувер, 2004.
25. Криминология: Учебник для юридических вузов / Под ред.
Кудрявцева В.Н., Эминова В.Е. Москва: Юристъ, 1995.
24
TEMA 2
REGLEMENTĂRI INTERNAŢIONALE ŞI STANDARDE ÎN
MATERIA DELINCVENŢEI JUVENILE
- să reproducă prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor

Omului;
- să descrie Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi
Libertăţilor Fundamentale ale Omului;
- să interpreteze Convenţia Internaţională cu privire la
Drepturile Copilului;
- să identifice principiile de urmat în materia protecţiei
drepturilor copilului;
- să analizeze Convenţia Europeană asupra recunoaşterii şi
executării deciziilor privind supravegherea copiilor şi
restabilirea supravegherii copiilor;
- să interpreteze Liniile directorii ale Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei pentru Justiţie Prietenoasă Copiilor, din 17
noiembrie 2010;
- să relateze despre Ansamblul de Reguli minime pentru
tratamentul delincvenţilor;
- să interpreteze Ansamblul Regulilor minime ale Naţiunilor
Unite cu privire la administraţia justiţiei pentru minori
(Regulile de la Beijing);
- să evidenţieze importanţa regulilor minime ale Naţiunilor Unite
pentru elaborarea unor măsuri neprivative de libertate (Regulile
de la Tokyo);
- să evalueze impactul jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului privind minorii asupra standardelor
internaţionale în sfera justiţiei juvenile şi asupra jurisprudenţei
naţionale.
25
1. Reglementările Consiliului Europei în materia delincvenţei

juvenile. Recomandările Consiliului Europei în materia
justiţiei juvenile. Tratatele Consiliului Europei referitoare la
protecţia copilului. Liniile directorii privind justiţia juvenilă.
2. Reglementările Naţiunilor Unite în materia delincvenţei
juvenile. Convenţia Internaţională cu privire la drepturile
copilului (1989). Recomandările Comitetului Internaţional
privind drepturile copilului referitoare la implementarea
Convenţiei de la New York. Observaţia ONU privind
Raportul RM de implementare a Convenţiei Internaţionale cu
privire la drepturile copilului.
3. Sandardele internaţionale în materia delincvenţei juvenile.
Vârsta responsabilităţii penale. Măsurile prejudiciare.
Procedurile judiciare sau măsurile alternative. Condiţiile
detenţiei minorilor.
SUGESTII METODICE

- Determinaţi structura organelor şi strategiile actuale de luptă
împotriva delincvenţei juvenile la nivel internaţional.
- Reproduceţi domeniile prioritare ale Strategiei CE privind
drepturile copilului pentru anii 2016-2021.
- Identificaţi reglementările Consiliului Europei în materia
26
- Identificaţi priorităţile politicilor Uniunii Europene în materia
drepturilor copilului şi a justiţiei juvenile.
- Stabiliţi standardele internaţionale în domeniul delincvenţei
juvenile.
- Grupaţi standardele internaţionale în sfera justiţiei juvenile.
- Determinaţi exigenţele internaţionale referitoare la vârsta
răspunderii penale.

- Selectaţi actele internaţionale principale în vederea
reglementării problemei privind protecţia drepturilor minorilor.
- Analizaţi rolul instituţiilor internaţionale în materia prevenirii
- Examinaţi activitatea Organizaţiei Naţiunilor Unite direcţionată
spre combaterea delincvenţei juvenile.
- Demonstraţi influenţa Recomandărilor Consiliului Europei în
materia delincvenţei juvenile în Republica Moldova.
- Analizaţi Observaţia ONU privind Raportul RM de
implementare a Convenţiei Internaţionale cu privire la
drepturile copilului.
- Argumentaţi oportunitatea implementării standardelor
internaţionale referitoare la condiţiile de detenţie a minorului în
ordinea juridică naţională.
C. Sarcini de nivelul III – integrare

- Propuneţi soluţii de ajustare a prevederilor legislaţiei naţionale
la normele şi standardele internaţionale privind statutul
delincvenţilor minori.
- Argumentaţi importanţa prevederilor Principiilor directoare
referitoare la justiţia penală în contextul dezvoltării şi al unei
noi ordini economice internaţionale.
- Evaluaţi semnificaţia acquis-ului comunitar în domeniul
delincvenţei juvenile pentru ordinea juridică naţională.
- Apreciaţi exigenţele internaţionale referitoare la detenţia
minorilor.
27
predare-învăţare
Reglementările Uniunii Europene în materia delincvenţei
juvenile
euristică, lucrul expunerea; materiale didactice,
cu actele dezbaterea, didactice acte
normative. lucrul cu (scheme, normative,
actele tabele), acte fişe, postere.
normative, normative.
observaţia.
Reglementările Naţiunilor Unite în materia delincvenţei
juvenile
expunerea, activitate tablă, tablă,
dezbaterea, individuală materiale materiale
lucrul cu interviul, didactice, didactice,
materialele dezbaterea, acte fişe, postere.
didactice, lucrul lucrul cu normative.
cu actele actele
normative. normative.
Sandardele internaţionale în materia delincvenţei juvenile
euristică, lucrul dezbaterea, didactice, didactice,
cu actele lucrul cu acte fişe, postere.
normative. actetele normative.
normative.
28
Activităţi de lucru individual
1. Cadrul legal internaţional de reglementare a delincvenţei

juvenile.
2. Criteriile de constatare a acuzaţiei penale a minorilor în baza
jurisprudenţei CtEDO.
3. Reglementări la nivel european în materia justiţiei juvenile.
4. Standarde internaţionale în materia justiţiei juvenile.
5. Standarde internaţionale, europene şi bune practici referitoare la
reacţia faţă de delincvenţa juvenilă şi judecarea cauzelor cu
implicarea minorilor.
6. Aspectul instituţional al ONU în materia delincvenţei juvenile.
7. Organismele CE cu competenţă în materia delincvenţei
juvenile.
8. Tratamentul delincvenţilor minori în dreptul penal al altor state.
Test-grilă
1. Actele internaţionale în materia delincvenţei juvenile impun

statelor să introducă în legislaţia lor vârsta la care minorului
îi poate fi imputată răspunderea penală, în acest sens:
a. fixând vârsta de 14 ani ca etalon de vârstă la care minorul
poate fi considerat responsabil;
b. fixând pragul de vârstă de la care minorul nu poate fi
considerat responsabil în sensul legii penale;
c. lăsând sarcina stabilirii vârstei majoratului penal statelor,
29
potrivit legislaţiei lor interne. (1 punct)
2. Definiţia juridică a noţiunii de minor delincvent este prevăzută
expres în:
a. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi
Libertăţilor Fundamentale ale Omului;
b. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului;
c. Convenţia Internaţională cu privire la Drepturile Copilului.
(1 punct)
3. În categoria reglementărilor şi strategiilor ONU în materia
drepturilor copiilor se include:
a. Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice
(1966);
b. Rezoluţia (78) 62 privind delincvenţa juvenilă şi schimbarea
socială, adoptată la 29 noiembrie 1978;
c. Recomandarea nr.R (85) asupra poziţiei victimei în procesul
penal (1985). (1 punct)
4. Recomandarea nr.92 (16) din 19 octombrie 2016 a Comitetului
de Miniştri al Consiliului Europei referitoare la Regulile
europene cu privire la sancţiunile şi măsurile comunitare
stabileşte că:
a. sancţiunile privative de libertate trebuie înţelese ca adevărate
pedepse atât de către legiuitor, cât şi de către opinia publică,
aceasta din urmă fiind chemată să sprijine şi să participe la
implementarea lor;
b. sancţiunile privative de libertate vor fi considerate ca măsuri
de ultimă instanţă, la care se va recurge numai în acele
cazuri în care orice altă pedeapsă va fi în mod evident
neadecvată;
c. sancţiunile privative de libertate trebuie aplicate faţă de
minori numai în cazul comiterii de către aceştia a
infracţiunilor excepţional de grave. (1 punct)
5. Domeniile prioritare stabilite în Strategia CE privind drepturile
copilului pentru anii 2016-2021 sunt:
a. şanse egale pentru toţi copiii; participarea tuturor copiilor în
procesele de elaborare a politicilor; o viaţă fără violenţă
pentru toţi copiii; justiţie prietenoasă pentru copii;
30
drepturile copilului în mediul digital;
b. şanse egale pentru toţi copiii; participarea tuturor copiilor în
procesele de elaborare a politicilor; o viaţă fără violenţă
pentru toţi copiii; justiţie prietenoasă pentru copii;
promovarea unei familii sănătoase.
c. şanse egale pentru toţi copiii; o viaţă fără violenţă pentru
toţi copiii; justiţie prietenoasă pentru copii; asigurarea
sănătăţii mintale şi fizice copiilor; drepturile copilului în
mediul digital. (1 punct)
6. Cauza V. contra Regatului Unit este importantă în materia
delincvenţei juvenile în special prin constatările sale
referitoare la:
a. condiţiile de detenţie a minorului infractor;
b. vârsta responsabilităţii penale;
c. dreptul minorului la respectul faţă de viaţa lui privată.
(1 punct)
7. În cauza Boumar contra Belgiei Curtea a examinat:
a. legalitatea plasării unui minor într-o casă de arest, cu titlu
de măsură provizorie de supraveghere;
b. legalitatea tragerii la răspundere penală a unui minor de 14
ani cu deficienţe psihice;
c. legalitatea impunerii şi aplicării unei interdicţii de sejur
cuprins de o durată limitată contra unei persoane minore,
când va împlini 18 ani. (1 punct)
8. Comitetul ONU pentru drepturile copilului a criticat, în
special, statele în care vârsta răspunderii penale este stabilită
la limita de până la:
a. 10 ani;
b. 12 ani;
c. 14 ani. (1 punct)
9. Potrivit Regulilor de la Beijing, principiul de proporţionalitate
versus delincvenţa juvenilă semnifică:
a. moderarea sancţiunilor punitive raportate la gravitatea
faptei;
b. moderarea sancţiunilor punitive raportate la gravitatea
faptei şi la circumstanţele personale;
31
c. moderarea sancţiunilor punitive raportate la gravitatea
faptei şi la vârsta infractorului. (1 punct)
10. Standardele internaţionale referitoare la condiţiile de detenţie
ale minorului prevăd expres:
a. Plasarea minorului în instituţia de detenţie să fie
corespunzătoare gravităţii faptei săvârşite şi pe o perioada
expres prevăzută de lege pentru asemenea fapte;
b. Plasarea minorului în instituţia de detenţie să fie o măsură
de ultimă instanţă, pe o durată cât mai scurtă.
c. În niciun caz minorul să nu fie plasat în instituţii de
detenţie, în privinţa lui să fie luate numai măsuri cu caracter
educativ. (1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Reproduceţi principalele exigenţe în materia justiţiei juvenile
potrivit Regulilor de la Beijing. (3 puncte)
2.Analizaţi standardele internaţionale referitoare la vârsta
responsabilităţii penale. (5 puncte)
3. Evaluaţi constatările CtEDO în cauza V. contra Regatului Unit.
(7 puncte)
32
Varianta II
1. Identificaţi reglementările şi strategiile ONU în materia
drepturilor copiilor. (3 puncte)
2. Analizaţi standardele internaţionale referitoare la condiţiile de
detenţie a minorului. (5 puncte)
3. Evaluaţi constatările CtEDO în cauza Bouamar contra Belgiei.
(7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctaj
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Agenda Uniunii Europene privind drepturile copilului din

2011.
2. Ansamblul Principiilor pentru protecţia tuturor persoanelor
supuse unei forme oarecare de detenţie (1988).
3. Ansamblul Regulilor minime pentru tratamentul deţinuţilor
(1955).
4. Ansamblul Regulilor minime ale ONU privind administrarea
justiţiei pentru minori (Regulile de la Beijing, 1985).
5. Ansamblul Regulilor minime ale Naţiunilor Unite pentru
tratamentul deţinuţilor (Regulile Nelson Mandela, 2015).
6. Codul de conduită pentru responsabili cu aplicarea legilor,
adoptat prin Rezoluţia nr.34/169 a Adunării Generale a ONU
în şedinţa plenară din 17 decembrie 1979.
7. Convenţia Internaţională cu privire la drepturile copilului
(1989).
33
8. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor şi
Libertăţilor Fundamentale ale Omului (1950).
9. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948).
10. Declaraţia principiilor fundamentale ale justiţiei privind
victimele criminalităţii şi victimele abuzului de putere
(Rezoluţia Adunării Generale a ONU 40/34(1985)).
11. Linii directoare în materia justiţiei în afacerile implicând copiii
victime şi martorii actelor criminale (Rezoluţia ECOSOC
2005/20(2005)).
12. Liniile directorii ale Comitetului de Miniştri al CE privind
justiţia adaptată copiilor (2010).
13. Observaţia generală nr.10 a ONU privind drepturile copilului
în sistemul justiţiei pentru minori (2007).
14. Observaţia nr.13 (2011) a Comitetului ONU privind drepturile
copilului, referitoare la dreptul copilului de a fi protejat contra
tuturor formelor de violenţă.
15. Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice (1966).
16. Principiile directorii ale ONU pentru prevenirea delincvenţei
juvenile (Principiile de la Riyadh, 1990).
17. Principiile fundamentale referitoare la recurgerea la programe
ale justiţiei restaurative în materie penală (Rezoluţia ECOSOC
2002/12 (2002)).
18. Recomandarea nr.(92)16 din 19 octombrie 1992 a Comitetului
de Miniştrii al Consiliului Europei referitoare la Regulile
europene cu privire la sancţiunile şi măsurile comunitare.
19. Recomandarea Rec (2003) 20, adoptată la 14 septembrie 2003,
referitoare la noile moduri de abordare a delincvenţei juvenile
şi la rolul justiţiei juvenile.
20. Regulile ONU pentru protecţia minorilor privaţi de libertate
(Regulile de la Havana, 1990).
21. Regulile ONU privind tratamentul deţinuţilor şi impunerea
măsurilor nonprivative de libertate delincvenţilor (Regulile de
la Bangkok).
22. Regulile minime ale ONU pentru elaborarea măsurilor
nonprivative de libertate (Regulile de la Tokyo, 1990).
23. Rezoluţia (78) 62 privind delincvenţa juvenilă şi schimbarea
34
socială, adoptată de Comitetul de Miniştri la 29 noiembrie
1978.
24. Rezoluţia Parlamentului European din 21 iunie 2007 privind
delincvenţa juvenilă: rolul femeilor, al familiei şi al societăţii.
25. Strategia Consiliului Europei privind drepturile copilului
pentru perioada 2016-2021.
https://childhub.org/en/system/tdf/library/
attachments/strategy_2016_2021_web_a4.pdf.pdf?file=1&typ
e=node&id=20377.
26. Cauza V. contra Marea Britanie (16.12.1999).
27. Cauza Bouamar contra Belgia (29.02.1988).
1. Amza T. Criminologie. Bucureşti: Lumina LEX, 1998.

3. Dolea I. şi al. Fenomenul delincvenţei juvenile în Republica
Moldova. Chişinău: Cartea Juridică, 2014.
4. Guide de la justice des mineurs à la lumière des standards
internationaux et des dispositions nationales.
http://www.cndh.org.ma/sites/default/files/documents/Guide_d
e_la_justice_des_
mineurs_FRC.pdf
5. Strulea M. Rolul instituţiilor internaţionale în prevenirea şi
combaterea delincvenţei juvenile. În: Revistă Ştiinţifică a
USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria „Ştiinţe
Sociale”, 2012, nr.8(58).
6. Strulea M., Gurev D. Reglementări la nivel european în
materia justiţiei juvenile. În: Revistă știinţifică a USM „Studia
Universitatis Moldaviae”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2014,
nr.3(73).
7. Zermatten J. La prise en charge des mineurs délinquants:
quelques éclairages à partir des grands textes internationaux
et d’exemples européens.
https://www.usherbrooke.ca/droit/fileadmin/sites
/droit/documents/RDUS/volume_34/34-12-zermatten.pdf
35
Site-uri utile
1. http://www.un.org/en/index.html
2. http://eur-lex.europa.eu/
3. http://www.echr.coe.int/Pages/home.aspx?p=home
4. http://www.ipjj.org/fr/a-propos-de-nous/
5. http://www.coe.int/en/web/portal/home
6. http://www.europarl.europa.eu/portal/en
36
TEMA 3
CADRUL LEGAL NAŢIONAL ÎN MATERIA
DELINCVENŢEI JUVENILE
- să interpreteze legea Republicii Moldova privind drepturile

copilului;
- să distingă prevederile din Codul familiei al Republicii
Moldova cu privire la drepturile copiilor;
- să stabilească temeiurile răspunderii penale a minorilor;
- să identifice cazurile liberării de răspundere penală şi de
pedeapsă penală a minorilor;
- să analizeze sistemul sancţionar al minorilor în conformitate cu
prevederile codului penal;
- să descrie măsurile de siguranţă aplicate minorilor;
- să interpreteze prevederile Legii cu privire la probaţiune
referitoare la minorat;
- să analizeze cele trei faze ale probaţiunii;
- să aprecieze importanţa probaţiunii în procesul de reabilitare şi
reintegrare a minorului în societate;
- să distingă prevederile Codului de executare al Republicii
Moldova în problema determinării statutului juridic al
condamnatului minor.
- să descrie particularităţile executării pedepselor aplicate
minorilor;
- să descrie modalităţile de executare a măsurilor de siguranţă
aplicate minorilor;
- să descrie regimul de deţinere a minorilor în penitenciare;
- să analizeze elemente de justiţie juvenilă;
- să stabilească particularităţile răspunderii penale a minorilor în
legislaţia penală a altor state democratice.
37
1. Reglementări naţionale în materia protecţiei drepturilor

copiilor.
2. Regimul juridico-penal al minorilor în Republica Moldova.
3. Aspecte privind probaţiunea juvenilă şi executarea
pedepselor de către minori. Reeducarea şi resocializarea
minorilor infractori.
4. Elemente privind justiţia juvenilă. Justiţia restaurativă. Legea
Republicii Moldova cu privire la mediere,
nr.137 din 03.07.2015.
5. Tratamentul infractorilor minori în legislaţia penală
comparată.
SUGESTII METODICE
- Identificaţi reglementările naţionale în materia delincvenţei

juvenile.
- Stabiliţi statutul juridic al copilului potrivit Legii cu privire la
drepturile copilului.
- Descrieţi cele mai relevante reglementări în materia
delincvenţei juvenile din Codul familiei al Republicii Moldova.
- Reproduceţi reglementările naţionale referitoare la vârsta
răspunderii (penale, contravenţionale, civile) minorului.
- Definiţi noţiunile de educare, reeducare şi reintegrare.
- Determinaţi etapele de resocializare a minorilor.
- Descrieţi dubla ipostază a instituţiei reeducării.
38
- Comparaţi reglementările naţionale în privinţa minorilor
prevăzute în Codul penal al Republicii Moldova cu
reglementările în domeniu din legislaţia penală a altor state.
- Determinaţi particularităţile reglementărilor referitoare la
justiţia pentru minori din Codul de procedură penală al
Republicii Moldova.
- Analizaţi drepturile copiilor prevăzute în Codul familiei al
Republicii Moldova.
- Elucidaţi caracteristicile executării pedepsei de către minori
prin prisma Codului de executare al Republicii Moldova.
- Analizaţi reglementările Legii cu privire la probaţiune
referitoare la subiectul special – minorul.
- Investigaţi cadrul instituţional al Republicii Moldova de
reintegrare a delincventului minor.
- Examinaţi prevederile Codului de procedură penală al
Republicii Moldova referitoare la cauzele penale în care sunt
implicaţi minorii.
- Analiza particularităţile răspunderii penale a minorilor în
legislaţia penală a Franţei, României, Germaniei și Federaţia
Rusă.

- Decideţi asupra coeziunii dintre reglementările juridice
naţionale în domeniul delincvenţei juvenile din diferite acte
normative.
- Evaluaţi importanţa instituţiei resocializării minorului.
- Propuneţi măsuri legislative vizând îmbunătăţirea sistemului de
justiţie juvenilă.
- Apreciaţi sistemul de justiţie juvenilă al Republicii Moldova.
- Formulaţi propuneri de lege ferenda oportune pentru
perfecţionarea cadrului juridic naţional în materie inspirate din
practica legislativă a altor state.
- Estimaţi importanţa medierii în soluţionarea cauzelor de
delincvenţă juvenilă.
- Argumentaţi pro sau contra în privinţa implementării justiţiei
39
restaurative în Republica Moldova.
- Proiectaţi măsuri de îmbunătăţire a cadrului instituţional al
Republicii Moldova de reintegrare a delincventului minor.
predare-învăţare
Reglementări naţionale în materia protecţiei drepturilor copiilor
lucrul cu dezbaterea, lucrul didactice acte
actele cu actele (scheme, normative,
normative. normative, tabele), acte fişe, postere.
Regimul juridico-penal al minorilor în Republica Moldova
expunerea, activitatea tablă, video- tablă,
dezbaterea, individuală proiector, materiale
lucrul cu interviul, materiale didactice,
actele dezbaterea, lucrul didactice, acte
normative. cu actele acte normative,
normative. normative. fişe, postere.
Aspecte privind probaţiunea juvenilă şi executarea pedepselor
de către minori
euristică, expunerea; didactice, didactice,
40
lucrul cu dezbaterea, lucrul acte acte
actele cu actele normative. normative,
normative. normative. fişe, postere.
Elemente privind justiţia juvenilă
euristică, elaborarea didactice, didactice,
lucrul cu referatelor, acte acte
actele expunerea; normative. normative,
normative. dezbaterea, fişe, postere.
observaţia, lucrul
cu actele
normative.
Tratamentul infractorilor minori în legislaţia penală comparată
expunerea, interviul, tablă, video- tablă,
dezbaterea, brainstormingulul, proiector, materiale
lucrul cu elaborarea materiale didactice,
materialele referatelor, didactice. fişe, postere.
didactice. dezbaterea, lucrul
cu materialele
didactice,
observaţia.
1. Fezabilitatea instituirii instanţelor specializate în cauzele

cu implicarea minorilor în Republica Moldova.
41
2. Instituţii şi strategii de luptă contra delincvenţei juvenile în
Republica Moldova.
3. Particularităţile executării pedepselor de către minori
potrivit legislaţiei Republicii Moldova.
4. Pedepse aplicate delincvenţilor juvenili. Origine şi
evoluţie.
5. Tratamentul delincvenţilor minori în dreptul penal al
Republicii Moldova.
6. Tratamentul delincvenţilor minori în dreptul penal al altor
state.
7. Noi perspective privind tratamentul juridico-penal al
delincvenţilor juvenili.
8. Penitenciarul pentru minori: evaluare legislativă şi
realitate.
9. Medierea – soluţie modernă şi eficientă pentru minorii în
conflict cu legea.
10. Justiţia juvenilă restaurativă.
11. Evoluţia sistemului de reeducare a delincventului minor.
12. Sistemul de reeducare a delincventului minor în dreptul
penal comparat.
13. Cadrul instituţional al Republicii Moldova de resocializare
a delincventului minor.
14. Programe de reabilitare a delincventului minor.
15. Probaţiunea juvenilă.
16. Rolul probaţiunii în reconfigurarea atitudinal-
comportamentală a minorilor care au comis infracţiuni.
17. Specificul consilierii în cazul delincvenţilor minori.
18. Particularităţile procesului de resocializare a copiilor aflaţi
în conflict cu legea.
42
Studiu de caz 
1. Cauza M.C. vs Bulgaria din 4 decembrie 2003

Reclamanta afirmă că la vârsta de 14 ani a fost violată de doi
bărbaţi, A. şi P. În urma plângerii penale depuse, s-a decis
neînceperea urmării penale, pe motiv că nu existau suficiente
probe directe ale violului. La dosar se afla un raport medical care
admitea existenţa unor indicii de viol şi un raport psihiatric care
admitea posibilitatea violului. Totuşi, procurorii au considerat că
nu există nicio probă a unor violenţe comise asupra victimei. În
conformitate cu normele dreptului internaţional şi ale dreptului
comparat în ceea ce priveşte reglementarea infracţiunii de viol,
statele sunt obligate, în baza obligaţiilor pozitive impuse prin art.3
(„Interzicerea torturii”) şi art.8 („Dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie”) din Convenţie, să urmărească şi să
sancţioneze într-o manieră efectivă orice act sexual neconsimţit,
chiar dacă victima nu a opus rezistenţă fizică. În speţă, Curtea a
constatat că, deşi organele de anchetă au depus anumite eforturi ce
nu trebuie subestimate, acestea au insistat prea mult pe lipsa unor
probe „directe” ale violului (de exemplu, urme de violenţă),
constatând absenţa unei rezistenţe din partea victimei. Această
abordare este restrictivă, întrucât ancheta ar fi trebuit să fie axată
pe lipsa consimţământului. În consecinţă, art.3 şi art.8 au fost
violate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor pozitive ale statului
pârât.
1. Formulaţi obligaţiile pozitive şi/sau negative ale Republicii

Moldova în sfera protecţiei inviolabilităţii sexuale a minorului.
(3 puncte)

Rezumatele acestor cauze au fost preluate din Jurisprudența CtEDO și
interesele copilului. Autori: I.Dolea, V.Zaharia. Chișinău: Cartea Juridică,
2014.
43
2. Examinaţi particularităţile audierii minorilor victime a
infracţiunilor privind viaţa sexuală potrivit legislaţiei Republicii
Moldova. (5 puncte)
3. Evaluaţi relevanţa „lipsei semnelor de opunere a rezistenţei
fizice” de către minor versus „declaraţiile victimei minore” sub
aspectul demonstrării raportului sexual neconsimţit. (7 puncte)
2.1 Cauza Bouamar vs Belgia din 29 februarie 1988.

CtEDO a elaborat unele criterii de interpretare a normei
respective. Aşadar, se presupune că aplicarea unei anumite
educaţii minorului este determinată de comportamentul acestuia.
Pentru realizarea acestei prevederi este necesar, în primul rând, ca
legislaţia naţională să prevadă o asemenea metodologie legată de
plasare pentru a asigura educaţia copilului. Această dispoziţie
permite şi luarea unei măsuri provizorii de reţinere a copilului ca o
etapă preliminară a regimului de educaţie. În speţa dată, copilul a
fost plasat în detenţie de 9 ori. Chiar dacă Guvernul a adus drept
argument că acesta a fost un program special în care organele
naţionale au dorit să cunoască mai bine personalitatea
reclamantului, Curtea a constatat o încălcare a Convenţiei, inclusiv
din motivul că, la momentul respectiv, în Belgia nu exista niciun
centru închis pentru minorii cu deficienţă de comportament.
Suplimentar s-a constatat că în locul în care a fost plasat copilul nu
exista un personal calificat.
2.2 Cauza D.G. vs Irlanda din 16 mai 2002.

Curtea a constatat încălcarea art.5 par.(1) lit.d) din Convenţie în
situaţia unui copil, care de la vârsta de 2 până la 18 ani a fost sub
protecţia autorităţilor locale şi plasat în căminul pentru copii.
Ulterior, acesta a fost condamnat la 9 luni de închisoare pentru
comiterea mai multor infracţiuni, pedeapsă pe care a executat-o
într-un centru pentru reeducarea tinerilor delincvenţi. După
eliberarea sa şi, ulterior, comiterea mai multor infracţiuni, fără însă
a fi condamnat, acesta a fost plasat în acelaşi centru specializat.
Curtea a constatat că persoana s-a aflat în stare de privare de
44
libertate, aceasta fiind legală odată ce s-a bazat pe normele
naţionale şi a fost dispusă de instanţă. Totuşi, nu s-a contestat
faptul că internarea minorului în acel centru nu constituie o măsură
adecvată pentru asigurarea unei asemenea educaţii. Curtea a
remarcat că detenţia respectivă a minorului nu poate fi considerată
ca fiind „o măsură provizorie de detenţie” în vederea plasării
ulterioare, deoarece în hotărârea prin care s-a dispus aplicarea
acestei măsuri nu a fost prevăzută nicio acţiune specifică privitoare
la educarea lui. În acest caz, privarea de libertate se dispune pentru
ca un minor să fie adus în faţa instanţei, nu pentru a fi dezbătută o
acuzaţie penală, ci pentru a garanta îndepărtarea lui dintr-o
ambianţă dăunătoare. Nu este aplicabil acest caz de privare de
libertate în materia arestării preventive a minorului, care poate fi
dispusă numai în temeiul art.5 par.(1) lit.c) din CEDO. Aşadar, nu
este necesară existenţa unei suspiciuni rezonabile cu privire la
săvârşirea unei infracţiuni. Nefiind aplicabile dispoziţiile art.5
par.(1) lit.c), nu se poate analiza în această materie nici termenul
rezonabil al privării de libertate prin raportare la art. 5 par. (3) din
Convenţie.
Sarcinile pentru Cauzele 2.1 și 2.2:

1. Identificaţi actele normative naţionale care reglementează
aplicarea şi executarea pedepselor, măsurilor de siguranţă şi a
măsurilor preventive de către minori. (3 puncte)
2. Examinaţi particularităţile privării de libertate a minorului
potrivit legislaţiei Republicii Moldova. (5 puncte)
3. Propuneţi spre reglementare garanţii juridice privind
educaţia şi instruirea profesională a minorilor aflaţi în detenţie. (7
puncte)
3. Cauza Tyrer vs Marea Britanie din 25 aprilie 1978

Un băiat de 15 ani a fost supus, printr-o hotărâre
judecătorească, la pedepse corporale pentru că a cauzat leziuni
corporale unui elev din clasele mai mari ale aceleiaşi şcoli. El a
fost forţat să scoată pantalonii şi să se culce pe masă. A fost ţinut
de doi poliţişti, iar un al treilea l-a lovit de trei ori cu o vargă.
45
Curtea Europeană a considerat această pedeapsă ca „violenţă
instituţionalizată” ce a dus la încălcarea art.3 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
1. Identificaţi modelul de justiţie (retributivă, distributivă şi

restaurativă) practicat în acest caz. (3 puncte)
2. Examinaţi eficienţa garanţiilor legale naţionale care interzic
tortura şi tratamentele inumane şi degradante. (5 puncte)
3. Evaluaţi sistemul naţional de sancţionare a minorilor
infractori. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
Test-grilă
1. În conformitate cu Codul penal al Republicii Moldova, minorii

cu vârsta de 14 ani:
a. răspund penal pentru orice faptă prevăzută de legea penală
săvârşită în stare de responsabilitate;
b. răspund penal numai pentru infracţiunile săvârşite în stare
de responsabilitate în cazurile expres prevăzute de lege;
c. nu sunt subiecţi ai răspunderii penale. (1 punct)
2. În acord cu Legea Republicii Moldova cu privire la tineret, se
consideră tânăr:
a. persoana cu vârstă cuprinsă între 14 şi 35 de ani;
b. persoana cu vârstă cuprinsă între 18 şi 35 de ani;
c. persoana cu vârstă cuprinsă între 18 şi 30 de ani. (1 punct)
46
3. Potrivit Codului de procedură penală al Republicii Moldova,
la audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului minor este
obligatorie, fără excepţie, participarea:
a. apărătorului şi a pedagogului sau psihologului;
b. apărătorului şi a reprezentantului legal al minorului;
c. apărătorului, a reprezentantului legal al minorului şi a
pedagogului sau psihologului. (1 punct)
4. Potrivit Codului de procedură penală al Republicii Moldova,
reţinerea minorului nu poate depăşi:
a. 8 ore;
b. 24 de ore;
c. 72 de ore.
5. În acord cu Codul de procedură penală al Republicii
Moldova, durata ţinerii în stare de arest preventiv a
învinuiţilor minori poate fi prelungită numai până la:
a. 1 lună;
b. 3 luni;
c. 4 luni.
6. Repararea prejudiciului produs victimei, responsabilizarea
infractorului şi reintegrarea acestuia sunt obiective
caracteristice sistemului de justiţie:
a. distributivă;
b. restaurativă;
c. retributivă.
7. Codul penal al Federaţiei Ruse defineşte noţiunea de minor
(art.87) ca fiind persoana care:
a. a împlinit vârsta de 16 ani, dar nu a împlinit vârsta de 18
ani;
b. a împlinit vârsta de 14 ani, dar nu a împlinit vârsta de 18
ani;
c. nu a împlinit vârsta de 18 ani. (1 punct)
8. În cazul în care în urma aprecierii personalităţii subiectului
infracţiunii s-a stabilit că dezvoltarea morală şi intelectuală a
acestuia este asemănătoare cu cea a unui tânăr, legislaţia
germană prevede posibilitatea de a reporta vârsta majoratului
penal până la vârsta de:
47
a. 21 de ani;
b. 25 de ani;
c. 30 de ani. (1 punct)
9. Probaţiunea reprezintă:
a. invocarea de probe şi propunerea de probe, admiterea şi
administrarea lor în scopul constatării circumstanţelor care
au importanţă pentru cauză;
b. evaluare psihosocială, control al persoanelor aflate în
conflict cu legea penală şi resocializarea lor, adaptarea
persoanelor liberate din locurile de detenţie, pentru
preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni;
c. modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor pe cale
amiabilă, în cadrul unui proces structurat, flexibil şi
confidenţial, cu asistenţa unui sau mai multor persoane
specializate în acest sens.
10. În cazul medierii în cauzele penale, în care una dintre părţi
este minor, este obligatorie participarea:
a. pedagogului
b. pedagogului şi psihologului;
c. pedagogului sau psihologului.
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Identificaţi izvoarele de reglementare a minoratului în
48
ordinea juridică a Republicii Moldova. (3 puncte)
2. Stabiliţi dacă sintagma „copii-minori” din titulatura
Capitolului 10 al Codului familiei al Republica Moldova
„Drepturile copiilor minori” constituie sau nu o tautologie
legislativă. (5 puncte)
3. Demonstraţi eficienţa/ineficienţa reglementărilor juridice
naţionale privind copiii în conflict cu legea aflaţi sub vârsta
minimă de răspundere penală. (7 puncte)
Varianta II
1. Identificaţi principiile justiţiei restaurative. (3 puncte)
2. Determinaţi particularităţile probaţiunii juvenile potrivit
legislaţiei naţionale în vigoare. (5 puncte)
3. Apreciaţi oportunitatea adoptării legilor de justiţie
restaurativă şi modificării legislaţiei în vigoare în sensul ralierii
acesteia la principiile justiţiei restaurative. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctaj
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, în

vigoare de la 27.08.94. În: Monitorul Oficial al Republicii
2. Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV, adoptat la
49
Republicii Moldova, 2002, nr.128-129 (1013-1014), art.1012.
3. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat la
14.03.2003, în vigoare de la 12.06.2003. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110, art.447.
4. Codul de executare al Republicii Moldova, adoptat la
Republicii Moldova, 2005, nr. 34-35, art.112.
5. Codul contravenţional al Republicii Moldova, adoptat la
Republicii Moldova, 2009, nr.3-6, art.15.
6. Codul familiei al Republicii Moldova, adoptat la 26.10.2000,
în vigoare de la 26.04.2001. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2001, nr.47-48, art.210.
7. Codul penal al României. Legea nr.286/2009, publicat la
24.07.2009, în vigoare de la 1.02.2014. În: Monitorul Oficial,
Partea I, 2009, nr.510.
8. Hotărârea Guvernului privind măsurile de ameliorare a
situaţiei materiale a minorilor, ai căror părinţi se eschivează de
la achitarea pensiei alimentare, nr.769 din 25.11.92. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1992, nr.11/353.
9. Hotărârea Guvernului cu privire la protecţia copiilor şi
familiilor socialmente vulnerabile, nr.198 din 16.04.93. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1993, nr.4/119.
10. Hotărârea Guvernului despre aprobarea măsurilor speciale
pentru combaterea şi profilaxia criminalităţii în rândurile
minorilor, nr.566 din 15.05.2003. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2003, nr.87-90/600.
11. Hotărârea Guvernului despre aprobarea Regulamentului cu
privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunităţii, nr.1643 din
31.12.2003 În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004,
nr.16-18/124.
12. Hotărârea Guvernului pentru aprobarea Standardelor minime
de calitate privind îngrijirea, educarea şi socializarea copilului
din Centrul de plasament temporar, nr.450 din 28.04.2006. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.75-78.
50
13. Hotărârea Guvernului despre aprobarea Strategiei naţionale
privind protecţia copilului şi familiei, nr.434 din 10.06.2014.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.160-
166/774.
14. Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului, nr.338-
XIII din 15.12.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii
15. Legea Republicii Moldova cu privire la probaţiune, nr.8 din
14.02.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2008, nr.103-105, art.389.
16. Legea Republicii Moldova cu privire la mediere,
nr.137 din 03.07.2015. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2015, nr.224-233, art.445.
1. Beşliu N. şi al. Copiii în conflict cu legea – neglijaţi sau uitaţi:

studiu privind situaţia copiilor în conflict cu legea aflaţi sub
vârsta răspunderii penale. Chişinău, 2011.
2. Bolocan-Holban A. Best interests of the child for children in
conflict with the law (Age of criminal responsibility). În:
Rezumatele comunicărilor Conferinţei ştiinţifice naţionale cu
participare internaţională „Integrare prin cercetare şi inovare”,
Ştiinţe juridice. Volumul I. Chişinău, 28-29 septembrie 2016.
3. Botnaru S., Şavga A., Grosu V., Grama M. Drept Penal.
Partea Generală. Vol. I. Ediţia a II-a. Chişinău: Cartier
Juridic, 2005.
4. Botnaru S., Şavga A., Grosu V., Grama M. Drept Penal.
Partea Generală. Vol. I. Chişinău: Tipografia Centrală, 2012.
5. Bulgaru M. Aspecte teoretice şi practice a ale asistenţei
sociale. Chişinău: CEP USM, 2003.
6. Ciobanu V., Rotaru V., Zaharia V., Dolea I. Justiţia juvenilă.
Instituţia probaţiunii în sistemul de drept al Republicii
Moldova. Medierea penală: Suporturi de curs. PNUD
51
Moldova, Institutul Naţional al Justiţiei. Chişinău: Elan
Poligraf S.R.L., 2009.
7. Corcenco A. Evoluţia dreptului penal privind infractorii
minori. Referinţe de ordin istoric. În: Revista Naţională de
Drept, 2002, nr.7.
8. Dicţionar juridic penal. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1976.
9. Dignan J. Understanding victims and restorative justice. Open
University Press, 2005.
11. Dolea I., Zaharia V. Proceduri prietenoase aplicate copiilor
aflaţi în contact cu poliţia: Ghid pentru poliţiști / Institutul de
Reforme Penale. Chişinău: „Bons Offices” SRL, 2011.
12. Florian Gh., Zaharia V., Dilion M., Popa V., Moraru-Chilimar
R. Probaţiunea presentinţială în privinţa minorilor. Teorie şi
practică. / Institutul de Reforme Penale. Chişinău: „Bons
Offices” SRL, 2005.
13. Grecu F., Rădulescu S.R. Delincvenţa juvenilă în societatea
contemporană. Bucureşti: Lumina LEX, 2003.
14. Grosu V. Justiţia penală juvenilă: experienţe ale altor state.
În: Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice internaţionale,
23-24 aprilie 2004, cu tema: Probleme de prevenire şi
combatere a delincvenţei juvenile, traficului de fiinţe umane şi
a migraţiunii ilegale / Ministerul Afacerilor Interne, Academia
„Ştefan cel Mare”. Chişinău, 2004.
15. Institutul Naţional de Criminologie. Programe de justiţie
restaurativă în lumea contemporană (analiză documentară).
http://www.criminologie.ro/INC/Lang/Romana/Study/Program
e%20de%20justitie%20restaurativa%20in%20lumea%20conte
mporana%20-%20Rezumat.pdf
16. Lupan Ş. Delincvenţa sub aspectul cercetărilor
interdisciplinare. În: Delincvenţa juvenilă: prevenire şi
recuperare. Chişinău, 2002.
17. Manual de măsurare a indicatorilor justiţiei juvenile.
Naţiunile Unite, Biroul Naţiunilor Unite pentru Combaterea
52
Drogurilor şi a Criminalităţii (UNODC) şi UNICEF. New
York, 2007.
18. Marshall T. Restorative Justice. An Overview. Home Office
Research Development and Statistics Directorate, 1999.
19. Melnic V. Drepturile minorului aflat în conflict cu legea la
nivel european. În: Studii juridice universitare, 2009, nr.3-4.
20. Montanu M.-R. Delincvenţa juvenilă: aspecte teoretice şi
practice. Iaşi: Polipress, 2003.
21. Moraru A. Sancţiunile penale aplicate copiilor în condiţiile
sistemului totalitar. În: Delincvenţa juvenilă: prevenire şi
recuperare. Chişinău, 2002.
22. Mucchielli L. L’évolution de la délinquance juvénile en
France.
http://www.europarl.europa.eu/hearings/20070320/femm/mucc
hielli_fr.pdf
23. Necula C., Mînzală D. Răspunderea penală a minorilor şi
regimul de sancţionare în legislaţia altor ţări. Institutul
Naţional de Criminologie. www.mpublic.ro
24. Nistoreanu Gh., Păun C. Criminologie. Bucureşti, 1996.
25. Paşca M.-D. Delincvenţa juvenilă şi reintegrarea în
comunitate. Bucureşti, 2000.
26. Paşca M.D. Infractorul minor şi reintegrarea sa în comunitate.
http://www.bjmures.ro/bd/P/001/05/P00105.pdf
27. Popa V. Probaţiune presentinţială. Algoritmul întocmirii
referatelor presentinţiale de evaluare psihosocială a
personalităţii minorului. În: Asistenţa socială şi justiţia
juvenilă: modalităţi de integrare şi cooperare: Culegere de
articole elaborate în baza comunicărilor la Conferinţa
ştiinţifică „Asistenţa socială şi justiţia juvenilă: modalităţi de
integrare şi cooperare” din 22 aprilie 2005. Universitatea de
Stat din Moldova, Centrul Republican de Resurse pentru
Asistenţa Socială. / Coord.: Maria Bulgaru. Chişinău: CEP
USM, 2005.
28. Puica V. Justiţia juvenilă – îndrumar pentru judecători şi
procurori. Chişinău: Combinatul Poligrafic, 2014.
29. Reintegrarea socială a persoanelor liberate din locurile de
53
detenţie: Ghid practic IRP. Chişinău, 2009.
30. Rotari O. Delincvenţa juvenilă: probleme actuale şi căi de
soluţionare. Chişinău: ULIM, 2010.
31. Scheinost M. Crime prevention in the Czech Republic.
Personal communication. Prague, 2005.
32. Spoială A. Probaţiunea şi reintegrarea socială a infractorilor.
Chişinău: Centrul editorial al UASM, 2009.
33. Stevens A., Kessler I., Gladstone B. Review of Good Practices
in Preventing Juvenile Crime in then European Union. Report
prepared for the European Commission, Februarie 2006.
35. Teodorescu Iu. Minoritatea în faţa legii penale. Bucureşti,
1928.
36. Trocin O., Csatlos-Dima I., Popa V. Ghidul consilierului de
probaţiune specializat în lucrul cu minorii. Chişinău, 2010.
37. Ulianovschi X., Mîrza V., Golubţov I., Rijicova S. Ghid
privind munca neremunerată în folosul comunităţii aplicată
faţă de minori. Chişinău, 2006.
38. Zaharia V., Harconiţă N., Popa V. Ghid de implicare
comunitară în activitatea de probaţiune în privinţa minorilor.
Chişinău: „Bons Offices” SRL, 2010.
39. Zaharia V., Pistrinciuc V., Tarasov Al. Ghid juridic şi de bune
practici pentru personalul care lucrează cu copiii aflaţi în
detenţie. Chişinău, 2010.
40. Криминология: Учебник / Под ред. Кузнецовой Н.Ф.,
Лунева В.В. 2-е издание. Предов Т.Г. Ресоциализация на
престъпниците-рецидивисти. София, 1980.
41. Рыбак М.С. Ресоциализация осужденных к лишению
свободы: проблемы теории и практики. Саратов, 2001.
42. Стручков Н.A. Курс исправителъно-трудового права.
Проблемы Общей части. Москва, 1984.
54
TEMA 4
CURENTE ŞI MODELE EXPLICATIVE ALE
DELINCVENŢEI JUVENILE
- să descrie la general teoriile de orientare bioantropologică;

- să stabilească esenţa teoriei criminalului înnăscut a lui Cesare
Lombroso;
- să relateze despre teoria biotipurilor criminale a lui Ernst
Kretschmer şi Wiliam Sheldon;
- să determine rolul psihanalizei în dinamica persoanei umane;
- să analizeze rolul inadaptării sociale şi psihologice a persoanei
ca factor determinant al comportamentului criminal;
- să compare teoriile criminologice de orientare sociologică în
funcţie de factorul social determinant;
- să estimeze importanţa elementelor biologice în formarea
personalităţii criminalului;
- să formuleze particularităţile de bază ale teoriilor contemporane
de orientare psihologică;
- să determine dinamica apariţiei complexului de inferioritate
după Alfred Adler;
- să stabilească formarea personalităţii criminale în baza teoriei lui
Jean Pinatel;
- să identifice conceptele de „cultură” şi „subcultură” criminală;
- să evalueze contribuţia familiei în procesul de educare şi
socializare a copiilor.
1. Teorii de orientare bioantropologică.Teoria criminalului

înnăscut (Cesare Lombroso). Teoria constituţiei predispozant
delincvenţiale (Ernst Kretshmer şi Wiliam Sheldon). Teoria
55
inadaptării sociale (Olof Kinberg). Teoria cromozomului crimei
(Patricia Jacobs).
2. Teorii de orientare psihologică. Bazele psihanalizei (Sigmund
Freud). Teoria complexului de inferioritate (Alfred Adler).
Teoria psihomorală (Etienne de Greeff şi Noël Maillox). Teoria
personalităţii criminale (Jean Pinatel).
3. Teorii de orientare sociologică.Teoria asociaţiilor diferenţiale
(Edwin Sutherland). Teoria „conflictului de culturi” (Frederich
Thrasher, Eleonor Glueck, William Isaac Thomas şi Florian
Znaniecki). Teoria „anomiei sociale” (Robert K. Merton).
Teoria stigmei (etichetării) (Howard Becker).
SUGESTII METODICE

- Identificaţi rolul teoriilor privind originea delincvenţei juvenile.
- Stabilitţi tipologiile constituţionale predispozant delincvenţiale
după Ernst Kretshmer şi Wiliam Sheldon.
- Definiţi conceptul „anomie socială”.
- Reproduceţi tezele principale ale teoriei „criminalului înnăscut”
(Cesare Lombroso).
- Descrieţi principalele teze ale teoriei „complexului de
inferioritate”.
- Relataţi principalele idei ce derivă din teoriile de orientare
psihologică.
- Distingeţi semnificaţia teoriei personalităţii criminale a lui Jean
Pinatel.
- Elucidaţi esenţa teoriei „asociaţiilor diferenţiate” a lui Edwin
Sutherland.
56
- Identificaţi tezele convergente ale teoriilor de orientare
bioantropologică.
- Analizaţi tipologiile constituţiei predispozant delincvenţiale
(Ernst Kretshmer şi Wiliam Sheldon).
- Deosebiţi tipurile de delincvenţi după Kretchmer şi Sheldon.
- Caracterizaţi cele trei elemente dinamice ale psihicului (Bazele
psihanalizei lui Sigmund Freud).
- Examinaţi fazele trecerii la act propuse de E. De Greeff, pe care
le parcurge gândirea delincventului.
- Analizaţi trăsăturile de bază ce alcătuiesc nucleul personalităţii
criminale.
- Delimitaţi teoria asociaţiilor diferenşiale de teoria „anomiei
sociale”.
- Descrieţi esenţa conceptului „conflict de culturi” şi a celui de
„subculturi delincvenţiale (criminale)”.
- Caracterizaţi cele trei baze psiho-sociologice ale teoriei stigmei.

- Demonstraţi temeinicia şcolilor, teoriilor şi modelelor
explicative ale delincvenţei juvenile.
- Estimaţi importanţa teoriei oportunităţii diferenţiate şi a
eşecului şcolar (Richard Cloward şi Lloyd Ohlin) la etapa
actuală.
- Propuneţi noi direcţii de investigare a teoriei psihomorale
(Etienne de Greeff şi Noel Maillox).
- Apreciaţi rolul teoriei personalităţii criminale (Jean Pinatel)
pentru explicarea delincvenţei juvenile.
- Evaluaţi cele trei faze ale „procesului criminogen”.
- Argumentaţi oportunitatea cercetărilor teoriilor psihologice
pentru explicarea delincvenţei juvenile.
- Estimaţi rolulul teoriilor de orientare sociologică în
determinarea dezvoltării comportamentului delincvenţial.
57
Metode/tehnici didactice de Mijloace didactice

predare-învăţare utilizate
Teorii de orientare bioantropologică
expunerea, lucrul în grup, tablă, video- tablă,
euristică, mozaicul, materiale didactice,
dezbaterea, brainstormingulul, didactice. tabele,
lucrul cu elaborarea computer,
materialele referatelor, fişe,
didactice. dezbaterea, lucrul postere.
cu materialele
didactice.
Teorii de orientare psihologică
prelegere seminar prelegere seminar
lucrul cu dezbaterea, lucrul didactice tabele,
materialele cu actele (scheme, computer,
didactice. normative, tabele). fişe,
observaţia. postere.
Teorii de orientare sociologică

dezbaterea, brainstormingul, didactice. tabele,
58
materialele referatelor, fişe,
didactice. dezbaterea, lucrul postere.
cu materialele
didactice.
1. Teorii şi paradigme contemporane de explicare a delincvenţei

juvenile.
2. Teorii raportate la inteligenţă şi influenţa acesteia asupra
criminalităţii.
3. Teoriile genetice.
4. Teoriile neurofiziologice.
5. Teoriile controlului social.
6. Teoria freudiană.
7. Criminologia clinică.
8. Teoriile conflictuale şi realitatea contemporană.
9. Teoriile specifice cu privire la unele tipuri de infracţiuni.
10. Rolul fiziognomiei în pronosticarea comportamentului
delincvenţial.
11. Interpretarea viselor în viziunea lui Sigmund Freud.
12. Şcoala sociologică a lui Emile Durkheim.
13. Şcoala mediului social. Şcoala lioneză.
59
Test-grilă
1. Potrivit lui Cesare Lombroso, este adevărată următoarea teză

principală:
a. criminalul devine criminal din cauza complexului de
inferioritate care declanşează dorinţa de a-şi depăşi condiţia;
b. comportamentul criminal nu este ereditar, ci este învăţat ca
orice meserie;
c. criminalul se caracterizează prin anumite stigmate care ajută
la identificarea acestuia. (1 punct)
2. Agresivitatea, egocentrismul, labilitatea şi indiferenţa afectivă
formează nucleul personalităţii criminalului, potrivit
penalistului şi criminologului:
a. Alfred Adler;
b. Etienne de Greeff;
c. Jean Pinatel. (1 punct)
3. Teoria cromozomului privind complementul cromozomial
susţine că sunt predispuşi genetic crimei indivizii purtători de
a. un cromozom X şi unul Y;
b. un cromozomY suplimentar;
c. un cromozom X suplimentar. (1 punct)
4. Teoriile privind studiul gemenilor au constatat frecvenţe mai
mari în săvârşirea crimelor în cazul:
a. gemenilor monozigoţi;
b. gemenilor dizigoţi;
c. gemenilor ai căror taţi au antecedente penale. (1 punct)
5. Instinctele vieţii şi morţii, tendinţele refulate, palierul pulsional
al personalităţii reprezintă, în optica lui Sigmund Freud:
a. id-ul;
b. superego;
c. ego. (1 punct)
60
6. A.J., 16 ani, provenit dintr-o familie dezorganizată şi foarte
săracă, s-a simţit mereu mai prejos colegilor săi, motiv pentru
care a ales să comită diverse infracţiuni, tocmai din dorinţa de
a se situa în centrul opiniei publice. Această prezentare se
înscrie prin situaţiile date la teoria:
a. inadaptării sociale;
b. complexului de inferioritate;
c. psihomorală. (1 punct)
7. Faptul că I.R. a săvârşit un omor (pentru a apăra onoarea
surorii sale care a fost ofensată în public) şi provine dintr-o
familie dezorganizată în care normele sociale sunt totalmente
diferite, de normele şi valorile societăţii, iar membrii
respectivei familii sunt cu antecedente penale, se încadrează în
teoria explicativă a etiologiei criminale:
a. teoria conflictului de culturi;
b. teoria inadaptării sociale;
c. teoria anomiei sociale. (1 punct)
8. Aserţiunea că o persoană devine criminal din cauza unui exces
de definiţii favorabile violării legilor în detrimentul definiţiilor
nefavorabile unei acţiuni ilegale se încadrează în teoria
explicativă a etiologiei criminale:
a. teoria asociaţiilor diferenţiate;
b. teoria conflictului de culturi;
c. teoria stigmei. (1 punct)
9. Potrivit teoriei „anomiei sociale”:
a. criminalitatea reprezintă reacţia individului faţă de
neconcordanţa dintre scopurile vehiculate şi valorizate la
nivelul societăţii şi mijloacele permise pentru a le realiza.
Pentru a putea atinge aceste scopuri, individul recurge
adesea la mijloace ilicite;
b. criminalitatea apare ca un comportament dobândit care este
apreciat de individ, deoarece îi permite să fie recunoscut ca
membru al grupului respectiv şi îi asigură limbajul care
exprimă specificul grupului respectiv;
c. datorită conflictului dintre instinctele de apărare şi cele de
simpatie, în structura afectivă se creează un echilibru precar,
61
iar în aceste condiţii „tulburările de caracter şi insuficienţele
inteligenţei” vor favoriza trecerea la actul criminal. (1 punct)
10. Concepţia, potrivit căreia există două elemente ce trebuie
avute în vedere în analiza structurii biopsihice: nucleul
constituţional şi funcţia morală, se încadrează în:
a. teoria psihomorală;
b. teoria personalităţii criminale;
c. teoria inadaptării sociale. (1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Descrieţi teoria cromozomului crimei. (3 puncte)
2. Comparaţi teoria „asociaţiilor diferenţiate” şi teoria
„conflictului de culturi”. (5 puncte)
3. Decideţi asupra importanţei psihanalizei în prevenirea
specială a delincvenţei juvenile. (7 puncte)
Varianta II
1. Formulaţi principala teză a teoriei complexului de
inferioritate a lui A.Adler. (3 puncte)
2. Comparaţi teoria constituţiei predispozant delincvenţiale şi
teoria cromozomului crimei. (5 puncte)
62
3. Apreciaţi posibilitatea aplicării teoriei „anomiei sociale” în
prevenirea specială a delincvenţei juvenile. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Amza T. Criminologie. Tratat de teorie şi politică

criminologică. Bucureşti: Lumina LEX, 2008.
2. Amza T. Criminologie teoretică. Teorii reprezentative şi
politică criminologică. Bucureşti: Lumina LEX, 2000.
3. Born M. Psychologie de la delinquance. Bruxelles: Boeck,
2003.
4. Ciobanu I. Criminologie. Vol. I. Chişinău: Muzeum, 2003.
5. Ciobanu I. Criminologie.Chişinău: Tipografia Centrală, 2011.
6. Ciobanu I. Factorii ereditari (antropologici) ai criminalităţii.
În: Revista Naţională de Drept, 2006, nr.6.
7. Cioclei V. Mobilul în conduita criminală. Studiu de
criminologie juridică. Bucureşti, 1999.
8. Chiriţă V., Pirozynski T., Boişteanu P. Psihiatrie clinică. Iaşi:
UMF, 1993.
9. Dincu A. Bazele criminologiei. Vol. I. Bucureşti, 1993.
10. Giurgiu N. Elemente de criminologie. Iaşi: Chemarea, 1992.
11. Kinberg O. Problemes fondamentaux de la criminologie.
Paris: Cujas, 1966.
12. Lallement M. Istoria ideilor sociologice. Oradea: Antet, 1997.
63
13. Montanu M. Delincvenţa juvenilă: aspecte teoretice și
practice, Iasi: Polipress, 2003.
14. Nistoreanu Gh., Păun C. Criminologie. Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică, 1994.
15. Pop O. Teorii și modele explicative în domeniul delicvenţei
juvenile. Timișoara: Mirton, 2002.
16. Rădulescu S., Banciu D. Sociologia crimei şi criminalităţii.
Bucureşii, 1996.
18. Stanisor E. Delincvenţa juvenilă. Bucuresti: Oscar Print,
2003.
1999.
20. Vintilă D. Brevia anomaliilor congenitale. Bucureşti:
Continent, 1995.
21. Фромм Э. Анатомия человеческой диструктивности.
Moсквa, 1994.
64
TEMA 5
CAUZALITATEA DELINCVENŢEI JUVENILE
- să identifice noţiunile de „cauză”, „condiţie” şi „factor” al

delincvenţei;
- să compare noţiunile de „cauză” şi „factor” al delincvenţei;
- să stabilească factorii primordiali în evoluţia delincvenţei
juvenile;
- să analizeze factorii prenatali;
- să demonstreze deosebirea dintre cauzalitatea criminalităţii
adulţilor şi cea a delincvenţilor minori;
- să stabilească legătura dintre factorii ereditari şi tipul
criminalului înnăscut potrivit teoriei lombrosiene;
- să argumenteze efectul educaţiei familiale în evoluţia copilului;
- să estimeze influenţa climatului familial asupra devenirii
delincvente a minorului;
- să precizeze rolul şcolarizării în dezvoltarea minorului;
- să estimeze importanţa studierii personalităţii minorului
delincvent;
- să aprecieze influenţa tendinţelor comportamentale ale
adolescenţilor asupra devenirii lor delincvente;
- să estimeze rolul civilizaţiei în formarea personalităţii
minorului din Republica Moldova.
1. Aspecte generale privind cauzele, condiţiile şi factorii

delicvenţei juvenile. Noţiunea de cauzalitate a delincvenţei
juvenile. Noţiunea de condiţie a delincvenţei juvenile. Noţiunea
de factor al delincvenţei juvenile.
65
2. Factorii criminogeni. Factorii endogeni sau interni: ereditatea,
factorii anatomo-fiziologici, factorii psihici. Factorii exogeni
sau externi: familia, şcoala, anturajul, mediul social.
SUGESTII METODICE

- Definiţi conceptele: cauzalitate, cauză, condiţie, factor.
- Identificaţi cauzele şi condiţiile delincvenţei juvenile.
- Stabiliţi factorii primordiali care generează delincvenţa
juvenilă.
- Distingeţi diferite clasificări ai factorilor criminogeni.
- Determinaţi factorii indogeni ale delincvenţei juvenile.
- Enumeraţi factorii exogeni ce determină comportamentul
delincvenţial al minorilor.
- Identificaţi tipurile de familie şi influenţa lor în formarea
delincventă a minorilor.

- Apreciaţi diferenţierea verigii „cauză – efect” într-un lanţ
cauzal neîntrerupt.
- Examinaţi impactul „crizei adolescentine” asupra devenirii
delincvente a persoanei.
- Caracterizaţi factorii criminogeni endogeni.
- Examinaţi cauzele apariţiei unei tulburări comportamentale la
copil.
- Delimitaţi factorii ereditari de cei anatomo-fiziologici.
- Analizaţi factorii psihici ai delincvenţei juvenile.
- Apreciaţi rolul familiei în formarea unui comportament
delincvenţial la copii.
- Comparaţi gradul de influenţă a factorilor endogeni şi exogeni
66
asupra formării delincvenţiale a minorului.
- Relataţi despre factorii primordiali care facilitează apariţia
- Stabiliţi deosebirile dintre cauzalitatea criminalităţii adulţilor şi
cea a delincvenţei minorilor.

- Argumentaţi locul şi rolul factorilor endogeni şi exogeni în
procesul apariţiei delincvenţei juvenile.
- Evaluaţi corelaţia dintre delincvenţă şi viciile sociale.
- Explicaţi influenţa şcolii ca factor de protecţie şi ca factor de
risc ai delincvenţei juvenile.
- Demonstraţi relevanţa sau irelevanţa cauzelor de provenienţă
genetică în explicarea comportamentului delincvent al
minorilor.
- Evaluaţi coraportul dintre conceptele „cauză”, „condiţie” şi
„factor” al delincvenţei juvenile.
predare-învăţare
Aspecte generale privind cauzele, condiţiile şi factorii
delicvenţei juvenile
lucrul cu dezbaterea, didactice tabele,
materialele lucrul cu actele (scheme, computer,
didactice. normative, tabele), acte fişe, postere.
67
Factorii criminogeni
materialele referatelor, fişe, postere.
didactice. dezbaterea,
lucrul cu
materialele
didactice.
1. Analiza sistematică a cauzalităţii criminalităţii minorilor.

2. Condiţiile prenatale ca factor al delincvenţei juvenile.
3. Factorii neuro-psihici ai delincvenţei juvenile.
4. Factorii care facilitează apariţia tendinţelor suicidare la minori.
5. Fenomenul de abandon familial şi instituţionalizarea copiilor.
6. Cauze culturale şi economice ale delincvenţei juvenile.
7. Rolul mass-mediei în formarea comportamentului deviant al
minorilor.
8. Tulburările mentale şi delincvenţa juvenilă.
9. Condiţiile prenatale ca factor al delincvenţei juvenile.
10. Importanţa factorilor de protecţie în prevenirea delincvenţei
juvenile.
68
Studiu de caz
S.D., 14 ani, elev, mediul rural, a fost cercetat în 2015 pentru

infracţiunea de furt. În 2015, împreună cu un alt minor, a sustras
pe ascuns, prin pătrundere în domiciliul doamnei V.R., 10.000 de
lei.
Familia minorului are o reputaţie bună în comunitate (niciunul
dintre membrii familiei nu are antecedente penale). Condiţiile de
trai sunt bune. Mama are studii superioare, se ocupă de afacerea
proprie a familiei. Tatăl are și el studii superioare, este profesor la
liceul în care învaţă S.D. Veniturile familiei sunt stabile – 20.000
de lei lunar, uneori şi mai mult.
Din discuţiile cu minorul şi cu mama acestuia s-a constatat că
tatăl este o persoană hiperautoritară. Frecvent îl ceartă pe S.D.
pentru comportamentul său (certuri şi bătăi cu alţi copii, rezultate
slabe la învăţătură şi indisciplină la şcoală), îl pedepseşte regulat şi
îi interzice diverse activităţi şi întâlniri cu minori de vârsta lui.
Mama, dimpotrivă, este hiperpermisivă, înţelegătoare şi mult
mai legată afectiv de băiat. Consideră că soţul său este vinovat de
comportamentul copilului, deoarece îşi doreşte un copil perfect, îl
ceartă des, îi impune prea multe restricţii, iar uneori îl şi bate.
Adesea ascundea de soţ comportamentul deviant al copilului. Îşi
caracterizează fiul ca pe un copil care o ajută la treburile casnice,
dar şi la afacerea familiei; închis în sine, deşi aparent este
extravertit; cu frică de tatăl său, dar şi foarte credul. Observă
tendinţa acestuia de a se afirma şi de a fi luat în seamă. Consideră
că anume aceste trăsături îl fac vulnerabil la manipulările din
anturaj. Mama este şocată de fapta băiatului şi nu-şi poate explica
ce l-a determinat s-o comită, mai ales că în casă erau foarte mulţi
bani. Se întreabă de ce nu a sustras banii de acasă.
Tatăl îşi identifică fiul ca fiind o persoană cu înclinaţii spre
independenţă. Adesea S.D. îi spunea că nu are nevoie de banii lui,
69
că se va descurca şi singur. Uneori manifestă un comportament
deviant: se bate cu colegii, la şcoală se ceartă cu profesorii. Este
ruşinat de fapta fiului său şi consideră că acesta trebuie pedepsit.
Crede că soţia sa poartă o parte din vină, fiindcă adesea ascundea
faptele nedemne ale fiului lor şi îl proteja.
S.D. consideră că tatăl a greşit faţă de el, impunându-i prea
multe interdicţii şi lipsindu-l de bani de buzunar. S.D. se
autoapreciază ca fiind o persoană independentă, victimă a
etichetării celorlalţi şi a autorităţii tatălui său; nu se consideră o
persoană violentă în sine; îşi afirmă încrederea în educaţie.
Minorul a declarat că timpul liber şi-l petrece cu prietenul (cel
cu care a săvârşit infracţiunea, care provine dintr-o familie
socialmente vulnerabilă, dezorganizată) şi cu alţi băieţi mai mari
din sat (mulţi dintre ei având un comportament deviant): joacă la
fotbal, seara merg la clubul din sat. Nu consuma alcool, nu
fumează.
Referitor la fapta comisă, S.D. regretă ceea ce a făcut.
Diriginta clasei spune că S.D. este slab la învăţătură, deşi are un
potenţial foarte înalt (logică bună, capacităţi de analiză, sinteză
etc.), este obraznic, vorbeşte urât cu profesorii, se bate cu colegii,
este arogant, datorită situaţiei materiale bune în raport cu alţi elevi.
Colegii acestuia au declarat că S.D. este agresiv şi violent, mai
ales atunci când era provocat.
Situaţia la şcoală S.D. o apreciază ca fiind stresantă: deoarece
tatăl său lucrează la acelaşi liceu în care el învaţă, adesea este
invidiat de alţi colegi, iar profesorii îi acordă o „atenţie specială”:
sunt mai exigenţi faţă de el şi au cerinţe mai mari în raport cu alţi
copii.
1. Identificaţi factorii endogeni şi exogeni care au influenţat

pozitiv şi negativ comportamentul minorului. (3 puncte)
2. Analizaţi legătura cauză-efect a delincvenţei juvenile în
situaţia ilustrată. (5 puncte)
3. Proiectaţi măsuri de profilaxie a factorilor de risc care au
determinat conduita minorului. (7 puncte)
70
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
Test-grilă
1. Dependenţa dintre două sau mai multe fenomene, când un
fenomen în anumite condiţii generează un alt fenomen,
defineşte:
a. noţiunea de cauză;
b. noţiunea de condiţie;
c. noţiunea de cauzalitate. (1 punct)
2. Fenomenele care nu generează comportamentul deviant, dar
favorizează, înlesnesc, intensifică apariţia cauzei şi realizarea
acestuia, se raportează la noţiunea de:
a. condiţie;
b. factor;
c. cauzalitate. (1 punct)
3. Conflictele în familie care au favorizat formarea agresivităţii
şi cruzimii la copil, acestea ducând ulterior la comiterea
faptelor infracţionale de către minor, se raportează la
noţiunea de:
a. cauză a delincvenţei juvenile;
b. condiţie a delincvenţei juvenile;
c. cauzalitate a delincvenţei juvenile. (1 punct)
4. Familia de tip „cămin-gol” se încadrează în tipul de familie:
a. cu stare economică precară;
b. dezorganizată;
c. în conflict. (1 punct)
5. Temperamentul reprezintă:
71
a. un factor endogen al delincvenţei juvenile;
b. un factor exogen al delincvenţei juvenile;
c. ambele răspunsuri sunt greşite. (1 punct)
6. Sistemul de fenomene sociale negative caracteristice unei
societăţi, care determină fenomenul antisocial ca efect al lor,
se raportează la noţiunea de:
a. cauzalitate a delincvenţei juvenile;
b. cauză a delincvenţei juvenile;
c. factor al delincvenţei juvenile.(1 punct)
7. Factorii conativi sau de mişcare se încadrează în categoria de
factori:
a. anatomo-fiziologici;
b. psihici;
c. de ereditate. (1 punct)
8. Cauzele subiective ale delincvenţei juvenile se referă la:
a. aspectele psihice ale infractorului;
b. un segment dintr-un lanţ de cauze;
c. aparţin elementelor dobândite prin naştere. (1 punct)
9. Factorii anatomo-fiziologici se referă la categoria de factori:
a. exogeni;
b. endogeni;
c. antropologici. (1 punct)
10. Raţionamentul „cauza fostei cauze nu este cauza efectului, ci
condiţia lui”.
a. este corect;
b. este greşit;
c. se referă la noţiunea de factor al delincvenţei juvenile.
(1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
72
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Reproduceţi noţiunea de cauzalitate a delincvenţei juvenile.
(3 puncte)
2. Analizaţi factorii primordiali în declanşarea delincvenţei
juvenile. (5 puncte)
3. Evaluaţi influenţa factorilor exogeni asupra delicvenţei
Varianta II
1. Definiţi noţiunile „cauză” şi „condiţie” a delincvenţei
2. Clasificaţi factorii criminogeni. (5 puncte)
3. Estimaţi corelaţia dintre cauzalitatea criminalităţii adulţilor şi
cea a delincvenţei minorilor. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Brutaru V. Juvenile Liability in Various European Countries.

În: Universul Juridic, 2015, Issue 6.
2. Buciuceanu M. Probleme sociale ale comportamentului
delincvent în rândul tineretului (în baza investigaţiilor
sociologice efectuate în Republica Moldova): Autoreferatul
tezei de doctor. Chişinău, 2007. www.cnaa.acad.md
73
3. Ciobanu I. Criminologie. Vol. II. Chişinău: Muzeum, 2004.
5. Ciobanu I. Factorii ereditari (antropologici) ai criminalităţii.
În: Revista Naţională de Drept, 2006, nr. 6/15.
6. Ciornei-Donighian C. Probleme ale minimizării delincvenţei
juvenile: aspecte sociale (în baza investigaţiei sociologice din
judeţul Iaşi - România): Teză de doctor în sociologie. Iaşi,
2006.
7. Culcee D. Curs de criminologie. Bucureşti: Naţional, 2001.
9. Dimitriu C., Teodorescu S.Contributions to the Study of Juvenile
Offenders. În: Analele ştiinţifice ale Universitatii „Al.I. Cuza” din
Iaşi. Seria Ştiinţe Sociale, vol.7.
10. Gavrilescu C. şi al. Delincvenţa juvenilă, o problemă a
societăţii, de ieri, de azi, de mâine… www.didactic.ro
11. Gladchi Gh.Criminologie generală. Chişinău: Muzeum, 2001.
12. Mateuţ Gh. Criminologie: Note de curs. Arad: Universitatea de
Vest „V.Goldiş”, 1993.
13. Mielke J. Causes primaires de la criminalité et de la délinquance
juvénile. http://periodicosonline.uems .br/index.
php/WRLEM /issue/download/72/31
14. Mitrofan I. Cursa cu obstacole a dezvoltării umane. Psihologie,
psihopatologie, psihodiagnoză, psihoterapie centrată pe copil şi
familie. Iaşi: Polirom, 2003.
15. Moise A-C. Infractorii şi victimele în cyberspaţiu. În: Curierul
judiciar, 2016, Issue 9.
16. Morar S., Dura H., Cristian A. Juvenile delinquency – medico-
legal and judicial interferences. În: Acta Universitatis Lucian
Blaga, 2014.
17. Oancea I. Probleme de criminologie. Bucureşti: All Beck, 1998.
18. Pop O. Aspecte criminologice privind delincvenţa juvenilă în
perioada de tranziţie în România. Timişoara: Mirton, 2003.
19. Popescu A.M., Butuc V. The new challenges of the modern world
- crime among minors. În: Public Security Studies, vol.3, 2014,
Issue 3.
74
20. Rusu M I. Unele consideraţii privind justiţia restaurativă. În:
Acta Universitatis Lucian Blaga, 2007.
21. Stănciulescu E. Sociologia educaţiei familiale. Vol. I. Iaşi:
Polirom, 1997.
22. Strulea M. Delincvenţa juvenilă: Suport de curs. Chişinău: CEP
USM, 2008.
24. Stefan C.-E. Opinions and points of view regarding the
improvement of the prevention and countering the juvenile
disappearance system. În: Public Security Studies, vol.2, 2013,
Issue 2.
25. Кудрявцев В. Причинность в криминологии. Москва:
Юридическая литература, 1968
26. Кудрявцев В. Причины правонорушений. Москва: Наука,
1999.
75
TEMA 6
STAREA, STRUCTURA ŞI DINAMICA DELINCVENŢEI
JUVENILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA
- să definească noţiunile de stare, structură şi dinamică a

delincvenţei;
- să identifice indicii structurali ai delincvenţei juvenile;
- să analizeze structura delincvenţei juvenile în dependenţă de
diverşi criterii: după gradul de descoperire; conform categoriei
de infracţiuni; conform gradului de pericol social; conform
vârstei şi sexului; conform ocupaţiei; conform persoanelor
condamnate;
- să compare starea delincvenţei juvenile din Republica Moldova
la diferite perioade şi în diferite localităţi;
- să stabilească influenţa mediului rural sau urban asupra
devenirii delincvente a minorului;
- să identifice influenţa dinamicii asupra stării delincvenţei
juvenile;
- să determine dinamica delincvenţei juvenile în diferite perioade
de timp;
- să evalueze influenţa dinamicii delincvenţei juvenile în
modificările sancţionatoare ale legislaţiei penale.
1. Starea delincvenţei juvenile. Conceptul de nivel al

delincvenţei. Conceptul de stare a delincvenţei juvenile.
Indicele absolut şi cel relativ al delincvenţei juvenile.
76
2. Structura delincvenţei juvenile. Structura criminalităţii după
gradul de descoperire şi cunoaştere. Structura criminalităţii
conform categoriilor de infracţiuni. Structura criminalităţii
conform gradului de pericol social. Structura social-
demografică a criminalităţii. Structura criminalităţii conform
ocupaţiei. Structura criminalităţii conform persoanelor
condamnate.
3. Dinamica delincvenţei juvenile. Dinamica criminalităţii în
spaţiu. Dinamica criminalităţii în timp.
SUGESTII METODICE

- Reproduceţi noţiunile de stare, structură şi dinamică a
- Definiţi conceptul de nivel al criminalităţii minorilor.
- Identificaţi indicii structurali ai delincvenţei juvenile.
- Distingeţi structura delincvenţei juvenile în Republica Moldova
după diverse criterii.
- Definiţi noţiunea de criminalitate reală şi cea de criminalitate
aparentă.
- Determinaţi factorii ce influenţează cifra neagră.
- Identificaţi dinamica în timp şi spaţiu a delincvenţei juvenile.
- Stabiliţi metodele specifice de analiză statistică a faptelor ilicite
comise de către minori.

- Cercetaţi starea delincvenţei juvenile în Republica Moldova.
- Caracterizaţi deosebirile dintre nivelul şi starea criminalităţii
77
minorilor.
- Analizaţi deosebirile dintre indicii absoluţi şi cei relativi ai
stării infracţionalităţii.
- Examinaţi structura delincvenţei juvenile după următoarele
criterii: gradul de descoperire; categoria de infracţiune; gradul
de pericol social; vârsta şi sexul; ocupaţia; persoanele
condamnate.
- Caracterizaţi factorii ce contribuie la creşterea cifrei negre a
criminalităţii minorilor.
- Comparaţi starea delincvenţei juvenile din Republica Moldova
la diferite perioade şi în diferite localităţi.
- Explicaţi cauzalitatea dinamicii diferite a delincvenţei juvenile
pe teritoriile diferitelor state.
- Examinaţi dinamica delincvenţei juvenile în diferite perioade
de timp.
- Descrieţi factorii ce pot avea efecte semnificative asupra
delincvenţei juvenile de la an la an.
- Elaboraţi graficul dinamicii delincveţei juvenile în timp şi în
spaţiu.
- Analizaţi tendinţele delincvenţei juvenile în Republica
Moldova din ultimii cinci ani.

- Evaluaţi influenţa mediului rural sau urban asupra devenirii
delincvente a minorului.
- Elaboraţi un prognostic privind evoluţia stării, structurii şi
dinamicii delincvenţei juvenile pe termen scurt, mediu şi lung.
- Calculaţi coeficientul activităţii infracţionale şi a intensităţii
infracţionale a delincvenţei juvenile la etapa actuală.
- Argumentaţi influenţa factorilor criminogeni asupra stării,
structurii şi dinamicii delincvenţei juvenile pe teritoriul
Republicii Moldova.
- Evaluaţi influenţa dinamicii delincvenţei juvenile asupra
modificărilor sancţionatoare ale legislaţiei penale.
- Demonstraţi importanţa cercetării stării, structurii şi dinamicii
78
delincvenţii juvenile.
- Propuneţi noi criterii de cercetare a structurii delincvenţei
juvenile.
predare-învăţare
Starea delincvenţei juvenile
lucrul cu
materialele
didactice.
Structura delincvenţei juvenile
euristică, expunerea, materiale didactice,
didactice. normative, tabele). fişe, postere.
observaţia.
79
Dinamica delincvenţei juvenile
lucrul cu
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor).
1. Şcoala cartografică şi contribuţia mediului la formarea

comportamentelor criminale.
2. Dimensiunea gender: criminalitatea feminină şi masculină.
3. Variabila mediului rezidenţial (urban-rural) în abordarea
analitică a tipologiei infracţiunilor de violenţă contra persoanei.
4. Estimarea intensităţii fenomenului delincvenţei juvenile la
etapa actuală.
5. Delincvenţa juvenilă reală şi aparentă în Republica Moldova.
6. Cifra neagră: motivul existenţei şi tendinţe de diminuare.
80
7. Dinamica fenomenului delicvenţei juvenile în Republica
Moldova şi particularităţile acesteia.
8. Tendinţele delincvenţei juvenile în Republica Moldova în
perioada anilor 2012-2017.
Test-grilă
1. Valoarea determinată din numărul total de infracţiuni

săvârşite pe un teritoriu determinat într-o perioadă de timp
stabilită, raportată la un număr stabilit de populaţie,
caracterizează:
a. dinamica criminalităţii;
b. nivelul criminalităţii;
c. structura criminalităţii. (1 punct)
2. Coeficientul de intensitate a criminalităţii se calculează după
următoarea formulă:
a. K inten.crimin.= Nr. infrac./Nr.populaţiei×E;
b. K inten.crimin.= Nr.populaţiei.×E/Nr.infrac;
c. ambele răspunsuri sunt greşite. (1 punct)
3. Raportul numărului total de persoane ce au săvârşit
infracţiuni la numărul mediu al populaţiei de pe teritoriul
analizat, care a împlinit vârsta de la care survine răspunderea
penală, calculează:
a. coeficientul de intensitate a criminalităţii;
b. coeficientul activităţii infracţionale;
c. coeficientul detaliat al activităţii infracţionale. (1 punct)
4. Indicele activităţii infracţionale poate fi determinat cu
ajutorul:
a. numai a coeficientului activităţii infracţionale;
b. numai a coeficientului de coraport al cotelor-părţi şi prin
comparaţie cotelor-părţi.
81
c. coeficientului activităţii infracţionale, comparaţiei cotelor-
părţi, coeficientului de coraport al cotelor- părţi. (1 punct)
5. Conţinutul interior al criminalităţii, coraportul dintre grupuri
sau tipuri particulare de infracţiuni evaluate într-o perioadă
de timp pe un anumit teritoriu, evidenţiate prin anumite
calităţi de grup, caracterizează:
a. structura criminalităţii;
b. nivelul criminalităţii;
c. dinamica criminalităţii. (1 punct)
6. Criminalitatea reală se referă la:
a. totalitatea crimelor săvârşite sau pretins săvârşite, care sunt
crime sau care apar ca şi crime şi care au ajuns la cunoştinţa
organelor de urmărire penală sau au fost înregistrate la ele;
b. ansamblul faptelor penale care se comit efectiv, dar care nu
ajung la cunoştinţa organelor de justiţie penală;
c. ansamblul faptelor penale comise efectiv, indiferent dacă
sunt cunoscute ori nu de către vreunul din organele justiţiei
penale. (1 punct)
7. Cel mai frecvent minorii săvârşesc infracţiunea de:
a. huliganism;
b. furt;
c. jaf. (1 punct)
8. Cifra neagră a criminalităţii se calculează după următoarea
formulă:
a. C.N. = C.R.- C.A.
b. C.N. = C.R./C.A.
c. C.N. = C.A.- C.R. (1 punct)
9. La numărul de populaţie, în legătură cu care se calculează
intensitatea criminalităţii, trebuie atribuită:
a. întreaga populaţie;
b. populaţia cu capacitate de exerciţiu;
c. populaţia care, conform vârstei, poate fi trasă la răspundere
penală. (1 punct)
10. Coeficienţii detaliaţi ai activităţii infracţionale caracterizează:
a. activitatea infracţională a anumitor grupuri social-
demografice;
82
b. activitatea infracţională a întregii populaţii;
c. nivelul de răspândire a crimelor în spaţiul care le generează.
(1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Identificaţi „coeficientul activităţii infracţionale” şi
„coeficientul intensităţii infracţionale”. (3 puncte)
2. Analizaţi influenţa migraţiei populaţiei asupra determinării
stării delincvenţei juvenile. (5 puncte)
3. Estimaţi tendinţele delincvenţei juvenile pe teritoriul
Republicii Moldova. (7 puncte)
Varianta II
1. Relataţi despre „cifra neagră a criminalităţii” şi factorii care
generează existenţei ei. (3 puncte)
2. Delimitaţi următorii indici ai delincvenţei juvenile: nivelul,
structura şi dinamica. (5 puncte)
3. Evaluaţi importanţa studierii dinamicii delincvenţei juvenile
cercetată pe termene scurte şi pe termene lungi. (7 puncte)
83
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Born M. Psychologie de la délinquance. Bruxelles: de Boeck,

2003.
2. Brunelle N., Cousineau M.-M., Brochu S. Trajectoires types
de deviance juvenile: un regard qualtatif. În: Canadian
Journal of Criminology, vol. 44, 2002, Issue 1, p.1-32.
3. Ciobanu I. Criminologie. Vol. II. Chişinău: Muzeum, 2004.
5. Coca-Cozma M., Crăciunescu C.-M., Lefterache L.-V. Justiţia
pentru minori. Bucureşti: Universul Juridic, 2003
7. Dolea I., Zaharia V. şi al. Fenomenul delincvenţei juvenile în
Republica Moldova. Chişinău: Cartea Juridică, 2014.
8. Gladchi G.Criminologie generală. Chişinău: Muzeum, 2001.
9. Grecu F., Rădulescu S. Delincvenţa juvenilă în societatea
contemporană. Bucureşti: Lumina LEX, 2003.
10. Lagier P.-M. De la delinquance juvenile a la vraie
criminalite: le delinquant persistant grave. În: Canadian
Journal of Criminology, vol. 24, 1982, Issue 2.
11. Levassior G., Jambu R. Criminologie et science penitenciare.
Paris: Dalloz, 1968.
12. Maxwell G., Robertson J. Reacţia la copii infractori. În. Social
84
Policy Journal of New Zealand, 1996, nr.6.
13. Politic G. Criminologie. Iaşi: Chemarea, 1996.
16. Забрянский Г. Методика статистического изучения
преступности. Краснодар: Кубаньский государственный
университет, 1976.
17. Закалюк А. Прогнозирование и предупреждение
индивидуального преступного поведения. Москва:
Издательство МГУ, 1986.
18. Лист Ф. Задачи уголовной политики. Преступление как
социально-патологическое явление. Москва: ИНФРА-М,
2004.
Site-uri utile:
1. www.statistica.md.
2. www.mai.md.
3. http://www.igp.gov.md/
85
TEMA 7
PERSONALITATEA DELINCVENTULUI MINOR
- să expună conceptul de personalitate din punct de vedere

psihologic;
- să relateze despre etapele dezvoltării copilului;
- să determine raportul dintre noţiunile de „persoană” şi
„personalitate”;
- să argumenteze importanţa coordonatelor bio-psiho-sociale în
devenirea personalităţii minorului delincvent;
- să identifice rolul crizelor de vârstă în procesul de formare a
minorului;
- să determine cele mai esenţiale delimitări între sexul masculin
şi cel feminin;
- să estimeze coraportul dintre aptitudine şi inteligenţă;
- să stabilească rolul caracterului şi temperamentului în formarea
personalităţii delincventului minor;
- să identifice bolile psihice şi influenţa lor la inadaptarea
minorilor;
- să stabilească portretul psihologic al delincventului minor;
- să determine importanţa micromediului în formarea
personalităţii minorului;
- să estimeze rolul anturajului în acumularea abilităţilor
infracţionale la minori;
- să stabilească modalităţile de formare a personalităţii
delincventului minor;
- să propună noi criterii de clasificare a delincvenţilor minori;
- să identifice trăsăturile delincventului minor în coraport cu
tipologia sa delincvenţială;
- să distingă importanţa clasificării delincvenţilor minori în
coraport de diferite criterii.
86
1. Noţiunea de personalitate a delincventului minor. Conceptul

de personalitate din punct de vedere psihologic. Noţiunea de
personalitate a delincventului din punct de vedere criminologic şi
al delincvenţei juvenile.
2. Coordonatele bio–psiho–sociale ale personalităţii
delincventului minor. Elemente biologice: vârsta; sexul. Elemente
psihologice: temperamentul; caracterul; aptitudinile; inteligenţa.
Elemente sociologice: macromediul; micromediul; anturajul.
3. Formarea personalităţii delincventului minor. Dezvoltarea
personalităţii. Principalele modele de formare a personalităţii
delincventului minor: alienarea; frustrarea; inadaptarea; învăţarea.
4. Tipologia delincventului minor.
SUGESTII METODICE

- Definiţi noţiunea „personalitatea delincventului minor”.
- Identificaţi etapele dezvoltării copilului.
- Stabiliţi coordonatele bio-psiho-sociale ale persoanlităţii
delincventului minor.
- Relataţi despre: caracter, temperament, aptitudini şi
inteligenţă.
- Identificaţi diverse tipologii ale delincvenţilor minori.
- Determinaţi interacţiunea genelor şi a mediului asupra
dezvoltării criminalităţii minorilor.
87
- Stabiliţi cauzele deficienţei sistemului educativ.

- Analizaţi cele trei particularităţi ale definiţiei personalităţii
- Clasificaţi tipurile de delincvenţi minori în funcţie de diverse
criterii fundamentate ştiinţific.
- Caracterizaţi elementele biologice: sexul şi vârsta.
- Delimitaţi trăsăturile caracteristice ale fetelor şi băieţilor.
- Analizaţi factorii pre- şi perinatali de formare a personalităţii
- Comparaţi tipurile de caracter ale delincventului minor.
- Apreciaţi influienţa aptitudinilor în formarea persoanlităţii
- Caracterizaţi etapele de formare a persoanlităţii delincventului
minor.
- Explicaţi modalităţile de formare a personalităţii delincventului
minor.
- Analizaţi orientările teoretice în ce priveşte formarea
personalităţii.
- Argumentaţi rolul elementelor sociologice: macromediul,
micromediul şi anturajul.

- Propuneţi un alt concept de personalitate a delincventului minor
în coraport cu diverse criterii de cercetare.
- Decideţi asupra importanţei cunoaşterii personalităţii
delincventului minor în timpul desfăşurării procesului penal.
- Demonstraţi dacă legiuitorul are sau nu o atitudine specială faţă
de subiecţii minori delincvenţi în cadrul procedurilor penale.
- Evaluaţi legăturile existente dintre coordonatele biologice,
psihologice şi cele sociale ale personalităţii delincventului
minor.
- Estimaţi rolul învăţării în formarea personalităţii delincventului
minor.
- Propuneţi noi criterii de clasificare a delincvenţilor minori.
88
predare-învăţare
Noţiunea de personalitate a delincventului minor
lucrul cu
materialele
didactice.
Coordonatele bio-psiho-sociale ale personalităţii
delincventului minor
observaţia.
Formarea personalităţii delincventului minor
89
lucrul cu
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor).
Tipologia delincventului minor
lucrul cu
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor).
1. Influenţa bolilor psihice asupra personalităţii.
90
2. Cauzele apariţiei şi dezvoltării personalităţii delincventului
minor.
3. Particularităţile expertizei psihiatrice şi psihologice a
minorilor.
4. Evoluţia orientărilor teoretice în materia tipologiei
5. Aspecte teoretice şi praxiologice vizând portretul psihologic şi
personalitatea minorului delincvent.
6. Rolul crizelor de vârstă în devenirea delincventă a minorilor.
7. Psihogeneza personalităţii delincventului minor.
8. Normalitatea, subnormalitatea şi supranormalitatea psihică:
analiza impactului asupra formării delincventului minor.
9. Rolul testelor de personalitate în diagnosticarea personalităţii
delincvente.
Test-grilă
1. Prin noţiunea de „personalitate” se desemnează:

a. individ al speciei umane, om considerat prin totalitatea
însuşirilor sale fizice şi psihice;
b. totalitate de însuşiri psihice şi morale ale omului
manifestate în comportamentul şi acţiunile sale, în
atitudinile şi poziţia sa faţă de sine, faţă de alţii, faţă de
societate şi faţă de valorile unanim recunoscute ale
acesteia;
c. individualitatea umană unică, irepetabilă, creatoare, în
integralitatea trăsăturilor bio-psiho-socio-culturale. (1
punct)
2. Conceptul de personalitate posedă următoarele trei
particularităţi ce o caracterizează:
a. globalitatea, coerenţa, stabilitatea temporală;
b. stabilitatea temporală, profunzimea, logica;
91
c. globalitatea, amplitudinea, dinamica temporală. (1 punct)
3. După Erikson, criza iniţiativă versus culpabilitate intervine la
vârsta:
a. de la 1-3 ani;
b. de la 3-6 ani;
c. de la 6-12 ani. (1 punct)
4. Labilitatea este trăsătura psihologică ce caracterizează
criminalul, identificându-l ca pe o persoană:
a. aflată într-o stare fizico-psihică ce constă în absenţa unor
emoţii şi sentimente de prietenie, tovărăşie, simpatie faţă
de alţi oameni;
b. cu o comportare slabă, schimbătoare şi nestatornică;
c. bolnăvicioasă, sensibilă, fragilă. (1 punct)
5. Inteligenţa se caracterizează prin următoarele trei dimensiuni:
a. amplitudine, volum, profunzime;
b. logică, eficienţă, amplitudine;
c. amplitudine, volum, eficienţă. (1 punct)
6. O persoană caracterizată ca fiind impulsivă, nereţinută, cu
capacităţi atrofiate de comunicare, egoistă, lipsită de
compasiune se încadrează în tipul de caracter:
a. conflictual cu ambianţa;
b. cu conflicte interne;
c. influenţabil. (1 punct)
7. Temperamentul, spre deosebire de caracter, îşi are
determinarea în:
a. ereditatea individului, exprimându-se pregnant în conduită;
b. partea dobândită a personalităţii umane, exprimându-se în
latura morală, de esenţă a personalităţii;
c. însuşirile psihice care determină capacitatea omului de a
realiza anumite performanţe în activitatea profesională.
(1 punct)
8. Mecanismul structural-organic, care reglează procesele de
creştere şi dezvoltare la nivelul interacţiunilor dintre individ şi
mediu, reprezintă:
a. educaţia;
b. homeorhesis-ul epigenetic;
92
c. moralitatea. (1 punct)
9. La nivelul moralităţii postconvenţionale copilul:
a. îşi construieşte raţionamentul moral pe baza asumării
rolului de „copil-model”, aşa cum îl percepe el din
experimentele familiei şi ale altor grupe sociale;
b. răspunde opunând etichetele culturale „bun” sau „rău”, pe
care le interpretează prin prisma unor consecinţe ale
emoţiilor plăcute sau neplăcute;
c. se caracterizează prin maturitatea raţionamentului moral,
concretizată prin tendinţa de a-şi defini în termeni proprii
valorile morale. (1 punct)
10. Incapacitatea individului de a reacţiona armonios la stimulii
mediului social, precum şi de a-şi satisface propriile cerinţe,
necesităţi, aspiraţii se înscrie în modelul de formare a
personalităţii delincventului minor denumit:
a. frustrare;
b. alienare;
c. inadaptare. (1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Definiţi noţiunea de personalitate a delincventului minor.
(3 puncte)
2. Determinaţi rolul nivelului de instruire şi educaţie în
93
formarea personalităţii delincventului minor. (5 puncte)
3. Propuneţi noi clasificări ale delincvenţilor minori. (7 puncte)
Varianta II
1. Relataţi despre influenţa elementelor psihologice asupra
formării personalităţii delincventului minor. (3 puncte)
2. Delimitaţi conceptele „caracter”, „temperament”,
„aptitudini”. (5 puncte)
3. Evaluaţi influenţa bolilor psihice ale delincventului minor în
procesul de adaptare a lui la societate. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Brich A. Psihologia dezvoltării. Bucureşti: Editura Tehnică,

2000.
2. Chiriţă V., Pirozynski T., Boişteanu P. Psihiatrie clinică. Iaşi:
UMF, 1993.
3. Ciobanu I. Criminologia. Vol. II. Chişinău: Cartdidact, 2004.
5. Coşleţ O. Influenţa băuturilor alcoolice şi a substanţelor
stupefiante asupra comportamentului deviant al minorilor. În:
Revista Naţională de Drept, 2006, nr.2.
6. Crivenchi S. Aspecte psihologice ale delincvenţei. În:
Delincvenţa juvenilă. Prevenire şi recuperare. Universitatea
de Criminologie. Conferinţa ştiinţifică a profesorilor Catedrei
94
Asistenţă Socială şi Sociologie din 15-16 ianuarie 2002.
Chişinău: Centrul Editorial al Universităţii de Criminologie,
2002.
7. Damir D., Toader E. Discernopatia şi delincvenţa infantilo-
juvenilă. În: Rom. J. Leg. Med., 2006, nr.14(1). Romanian
Society of Legal Medicine.
8. Delincvenţa juvenilă: realitate socială, forme şi metode de
prevenire: Materialele Conferinţei ştiinţifico-practice
internaţionale din 23-24 aprilie 2004.
9. Diaconu N. Simptomologia devianţelor comportamentale la
copii. În: Phoenix, 2004, nr.1-6.
10. Duble A., Luca Sofia, Moisescu R. şi al. Ghid de practici
instituţionale în instrumentarea cauzelor cu minori. Iaşi:
Asociaţia Alternative Sociale, 2005.
11. Expertiza judiciară în cauzele privind minorii. Chişinău: IRP,
2005.
12. Gassin R. Criminologie. Paris: Dalloz, 4 éd.
13. Gîrleanu I. Coordonate psihosociale ale delicvenţei juvenile
în perioada tranziţiei. Timişoara: Audo Towrs, 1996.
14. Grecu F., Rădulescu S.-M. Delicvenţa juvenilă în societatea
contemporană din Statele Unite şi România. Bucureşti:
Lumina LEX, 2003.
15. Golu P., Verza E., Zlate M. Psihologia copilului. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.
16. Grosu V. Vârsta răspunderii penale a persoanelor în
perspectivă comparată. În: Analele ştiinţifice ale USM. Vol.
I. Seria „Ştiinţe socioumanistice”.Chişinău, 2004.
17. Ilica A. şi al. O pedagogie pentru învăţământul primar.
Chişinău: Editura Universităţii „Aurel Vlaicu”, 2005.
18. Mutu-Strulea M. Studiu privind personalitatea delincventului
minor (Partea I).În: Revista Naţională de Drept, 2008, nr.4.
19. Mutu-Strulea M. Studiu privind personalitatea delincventului
minor (Partea II). În: Revista Naţională de Drept, 2008, nr.5.
20. Mutu-Strulea M. Incursiuni privind personalitatea
delincventului minor. În: Revista de ştiinţe penale. Ediţie
specială, IRP, 2008-2009.
95
21. Rîjicova S. Seminarul pentru avocaţi privind acordarea
asistenţei juridice minorilor în conflict cu legea. Chişinău,
2003.
22. Sion G. Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Fundaţiei
România de Mâine, 2003.
24. Konstantinovic V. S. The personality of a minor as an
endogenous factor in juvenile delinquency. În: Collection
of Papers, Faculty of Law, Nis, vol. 26.
25. Долгова А.И. Социально – психологические аспекты прес-
тупности несовершеннолетних. Москва: Юридическая
литература, 1981.
26. Забродин Ю.М. Психология личности и управление чело-
веческими ресурсами. Москва: ЗАО «Финстантинформ»,
ИТД ЗАО «Кно Рус», 2002.
27. Запорожан И., Моруз А. Правонарушения
несовершеннолетних. Кишинэу: Tipografia Centrală, 2007.
96
TEMA 8
FORMELE COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL
MINORILOR
- să identifice formele comportamentului deviant al minorului;

- să determine tipologia comportamentului deviant al minorilor;
- să distingă tendinţele comportamentului deviant al minorilor;
- să identifice etapele evolutive ale comportamentului deviant al
minorilor;
- să clasifice comportamentul deviant în corespundere cu
diferite criterii;
- să definească conceptele de delincvenţă individuală şi
delincvenţă în grup;
- să compare delincvenţa individuală cu cea de grup;
- să stabilească factorii ce determină crearea grupelor deviante
de minori;
- să aprecieze influenţa achiziţiei unui limbaj nou în devenirea
minorului;
- să anticipeze evoluţia delincvenţei minorilor în procesul
industrializării societăţii;
- să demonstreze influenţa unei subculturi asupra transformării
delincvente a minorului;
- să analizeze tipologia delincvenţei în grup.
1. Consideraţiuni generale cu privire la comportamentul deviant

al minorilor. Comportament social. Comportament antisocial.
Comportament deviant.
97
2. Tipologia comportamentului deviant al minorilor. Tendinţele
comportamentale ale adolescenţilor. Etapele evolutive ale
comportamentului deviant. Clasificări ale comportamentului
deviant: în funcţie de caracterul comportamentului şi raportul
acestuia cu normativitatea socială şi juridică; în conformitate cu
caracterul de periculozitate; de gen etc.
3. Delincvenţa individuală. Noţiunea „delincvenţă individuală”.
Trăsăturile personalităţii delincventului minor în cazul
delincvenţei individuale.
4. Delincvenţa în grup. Consideraţii generale privind delincvenţa
în grup. Tipologia delincvenţei în grup.
SUGESTII METODICE

- Reproduceţi definiţia noţiunii de comportament deviant.
- Definiţi noţiunile de delincvenţă individuală şi delincvenţă în
grup.
- Identificaţi trăsăturile de personalitate specifice individului cu
un comportament deviant.
- Distingeţi tendinţele comportamentului deviant în rândul
minorilor.
- Stabiliţi factorii şi cauzele delincvenţei individuale.
- Formulaţi caracteristicile grupului delincvenţial.
- Identificaţi tipuri de grupuri delincvenţiale de minori.
- Determinaţi factorii ce cotribuie la aderarea minorului la
grupurile delincvenţiale.

- Analizaţi tipologia comportamentului deviant al minorilor.
98
- Stabiliţi deosebirile dintre „comportamentul social” şi
„comportamentul antisocial”.
- Caracterizaţi semnele comportamentului deviant al minorilor.
- Analizaţi trăsăturile de personalitate ale minorilor cu
comportament deviant.
- Estimaţi tendinţele comportamentale ale minorilor.
- Apreciaţi deosebirile dintre delincvenţa individuală şi cea în
grup.
- Carcaterizaţi cauzalitatea delincvenţei individuale.
- Clasificaţi delincvenţa în grup.
- Descrieţi diverse tipologii de delincvenţă în grup.
- Delimitaţi subculturile delincvente ale lui A.Cohen şi
M.Gordon de cele ale lui L.Ohlin.
- Analizaţi influenţa urbanizării la formarea grupurilor
delincvenţiale ale minorilor.
- Examinaţi factorii care determină crearea grupurilor deviante
de minori.

- Apreciaţi rolul educaţiei primite în familie, instituţii de
învăţământ în vederea formării unei personalităţi socializate.
- Decideţi asupra condiţiilor care favorizează aderarea minorului
la grupul delincvent.
- Evaluaţi influenţa unei subculturi asupra transformării
delincvente a minorului.
- Estimaţi rolul achiziţiei unui limbaj nou în devenirea minorului
delincvent.
- Distingeţi noi tipologii de comportament deviant al minorului.
- Elaboraţi un pronostic referitor la evoluţia delincvenţei
minorilor în procesul industrializării societăţii.
- Propuneţi masuri de prevenire a delincvenţei în grup.
99
predare-învăţare
Consideraţiuni generale cu privire la comportamentul deviant
al minorilor
lucrul cu
materialele
didactice.
Tipologia comportamentului deviant al minorilor
euristică, expunerea, materiale didactice,
observaţia.
Delincvenţa individuală
100
lucrul cu
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor).
Delincvenţa în grup
lucrul cu
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor).
1. Teoriile lui Albert Cohen de explicare a apariţiei delincvenţei

de bandă.
101
2. Practica altor state în lupta cu fenomenul delincvenţei în grup.
3. Prevenirea delincvenţei în grup.
4. Delincvenţa juvenilă stradală: probleme actuale şi perspective
de soluţionare.
5. Comportamentul suicidar al minorilor: factori de risc şi
prevenire.
6. Comportamentul adictiv al minorului: tipuri de adicţii.
7. Riscuri şi incidenţe în preluarea conduitei delicvente a copiilor
rămaşi fără supraveghere în urma migraţiei părinţilor.
8. Devianţa şi delincvenţa în şcoală.
9. Delincvenţa juvenilă în cyberspaţiu.
10. Delincvenţa juvenilă feminină.
Test-grilă
1. Ansamblul de acţiuni materiale sau simbolice săvârşite

persistent, repetat sau continuu de către minor, de cele mai
multe ori fiind considerate răspunsuri la frustrările cărora
trebuie să le facă faţă la interacţiunea cu mediul şi care
provoacă daune valorilor sociale, caracterizează:
a. comportamentul antisocial;
b. comportamentul deviant;
c. comportamentul delincvent. (1 punct)
2. N.G., 16 ani, fiind pedepsit de părinţi prin impunerea
restricţiilor de a-şi petrece timpul liber în afara domiciliului,
în timp ce se afla acasă, şi-a produs mai multe plăgi tăiate la
membrele superioare sperând ca prin acest act violent să
atragă atenţia părinţilor la necesităţile sale. Identificaţi
forma de comportament deviant:
a. comportament pervers;
102
b. comportament autovătămător;
c. comportament inconştientizat. (1 punct)
3. Comportamentul deviant structurat se caracterizează:
a. printr-un grad scăzut de periculozitate socială;
b. printr-un grad ridicat de periculozitate socială;
c. printr-o deosebită periculozitate socială. (1 punct)
4. În funcţie de caracterul comportamentului şi raportul
acestuia cu normativitatea socială şi juridică, se disting:
a. comportamente deviante nestructurate, comportamente
deviante structurate şi comportamente deviante recurente;
b. comportamente asociale şi comportamente delincvente;
c. comportamente agresive, comportamente achizitive
comportamente perverse, comportamente autovătămătoare,
comportamente inconştientizate. (1 punct)
5. Nu reprezintă o trăsătură de personalitate a minorului cu
comportament deviant:
a. modificările la nivelul relaţiilor afective;
b. deformarea conceptului de libertate;
c. perturbarea sănătăţii fizice. (1 punct)
6. După natura atitudinilor, grupurile se clasifică în:
a. slab organizate şi bine organizate;
b. infracţionale şi preinfracţionale;
c. grupuri în care deciziile sunt luate de conducători; grupuri
în care deciziile se iau în subgrup apoi se discută în grup;
grupuri în care toţi membrii participă la luarea deciziilor.
(1 punct)
7. Existenţa contrarietăţilor eului reprezintă:
a. o trăsătură a comportamentului deviant;
b. o tendinţă contemporană a adolescenţilor;
c. o formă de comportament deviant. (1 punct)
8. Nu se regăseşte în tipurile dominante de subcultură
delincventă identificate de A.Cohen şi M.Gordon:
a. modelul conflictual;
b. subculturile retretiste;
c. modelul delincvent. (1 punct)
9. Concepţia, potrivit căreia „asocierea şi participarea la
103
activităţile grupului apare ca o modalitate importantă de
socializare a tinerilor, când atitudinea lor este ambivalentă:
obedienţă şi revoltă”, este susţinută de:
a. teoria atavismului evoluţionist;
b. teoria grupurilor de la marginea străzii;
c. teoria subculturilor delincvente. (1 punct)
10. Nu reprezintă o trăsătură a bandelor de tineri:
a. nonutilitarismul;
b. autonomia;
c. instabilitatea. (1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Identificaţi formele comportamentului deviant al minorului.
(3 puncte)
2. Caracterizaţi bandele şi grupurile criminale de adolescenţi.
(5 puncte)
3. Estimaţi influenţa subculturilor delincvenţiale asupra
transformării delincvente a minorului. (7 puncte)
Varianta II
1. Definiţi noţiunea de grupuri criminale de minori. (3 puncte)
2. Examinaţi factorii care contribuie la aderarea minorilor la
subculturile delincvenţiale. (5 puncte)
104
3. Estimaţi coraportul dintre delincvenţa în grup, demografie,
industrializare şi urbanizare. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Banciu D., Rădulescu S.M. Introducere în sociologia

delincvenţei juvenile (adolescent între normalitate şi devianţă).
Bucureşti: Editura Medicală, 1990.
2. Camelia A. Agresivitatea și comportamentul deviant. În:
Psyvolution Science, 2011, nr.6.
4. Coşleţ O. Tipologia delincventului minor. În: Materialele
Conferinţei ştiinţifico – practice internaţionale cu tema:
Probleme de prevenire şi combatere a delincvenţei juvenile,
traficul de fiinţe umane şi migraţiuni ilegale, 23-24 aprilie 2004.
Ministerul Afacerilor Interne, Academia „Ştefan cel Mare”.
Chişinău, 2004.
5. Gladchi G.Criminologie generală. Chişinău: Muzeum, 2001.
6. Gurev D., Botnarenco M. Comportamentul suicidar al
minorilor: tendinţe şi prevenire. În: Lucrările Conferinţei
internaţionale „Devianţă şi criminalitate. Evoluţie, tendinţe şi
perspective”, vol.II, Ediţia a II-a, 2016, Bacău. Bucureşti:
Universul Juridic, 2017.
7. Iluţ P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Iaşi: Polirom,
105
2004.
8. Lantot N., Le Blance M. participation des garcon a une bande
marginale: un phenomene de selection et d'opportunities. În:
Canadian Journal of Criminology, vol.38, 1996, Issue 4.
9. Marica A.M. Introducere în problematica delincvenţei juvenile.
Constanţa: Ovidius University Press, 2007.
10. Pacifique M. Les enfants face au systeme international de
justice: a la recherche d'un modele de justice penale
internationale pour les delinquants mineurs. În : Queen's Law
Journal , vol.34, 2009, Issue 2.
11. Negritu L. Repere etiologice şi instrumente diagnostice specific
comportamentului criminal violent. În: Lucrările Conferinţei
internaţionale „Devianţă şi criminalitate. Evoluţie, tendinţe şi
perspective”, vol.II, Ediţia a II-a, 2016, Bacău. Bucureşti:
Universul Juridic, 2017.
12. Ozunu D. Psihopedagogia comportamentului normal şi deviant.
Cluj-Napoca: Genesis, 1995.
13. Păunescu C. Agresivitatea şi condiţia umană. Bucureşti: Editura
Tehnică, 1994.
14. Strulea M. Delincvenţa juvenilă: Suport de curs. Chişinău: CEP
USM, 2008.
16. Strulea M., Gurev D. Formele comportamentului deviant al
minorilor. În: Revistă ştiinţifică a USM „Studia Universitatis
Moldaviae”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2014, nr.8(78).
17. Vîntu C. Măsuri de prevenţie şi recuperare a devianţei
comportamentale la adolescenţi: Autoreferatul tezei de doctor în
ştiinţe pedagogice. Chişinău, 2007.
18. Еникеев М.И. Основы общей и юридической психологии.
СПб: Питер, 1996.
19. Иванов В.Н. Девиантное поведение: причины и
масштабы. În: Социально-политический журнал, 1995,
№2.
106
TEMA 9
MINORUL – VICTIMA INFRACŢIUNII
- să determine trăsăturile victimei minore;

- să identifice conceptul de personalitate a minorului ca victimă a
infracţiunii;
- să analizeze comportamentul victimei minore în mecanismul
actului infracţional;
- să stabilească deosebirea dintre minorul şi adultul victimă;
- să evalueze rolul particularităţilor individuale ale minorului
asupra victimizării lui;
- să identifice premisele victimizării minorului;
- să clasifice victimele minore;
- să stabilească coraportul dintre victimizarea şi victimitatea
minorilor;
- să determine particularităţile victimizării minorilor în cazul
infracţiunilor contra situaţiei lor juridice;
- să evidenţieze particularităţile victimizării minorilor în cazul
infracţiunilor contra situaţiei lor personale;
- să determine formele de victimizare a minorilor;
- să analizeze tipurile de violenţă stabilite de Observaţia nr.13
(2011) a ONU privind dreptul copilului de a fi protejat contra
tuturor formelor de violenţă;
- să identifice mecanismul intersectorial de cooperare pentru
identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea
copiilor victime şi potenţiale victime ale violenţei, neglijării,
exploatării şi traficului în baza Hotărârii Guvernului nr. 270 din
08.04.2014;
- să recomande modalităţi de prevenţie a cazurilor suicidare în
rândul minorilor;
- să distingă modelele de prevenire a victimizării minorilor;
- să determine procesul de revictimizare;
107
- să propună noi măsuri de protecţie a minorilor în scopul
prevenirii procesului de victimizare;
- să estimeze eficienţa activităţii organizaţiilor victimologice
nonguvernamentale.
1. Conceptul de victimă. Noţiunea de victimologie. Conceptul de

victimă în sens larg şi în sens restrâns.
2. Comportamentul victimei minore în mecanismul actului
infracţional. Victimitatea. Victimizarea. Devictimizarea.
Atitudinea victimei în procesul actului infracţional. Factori
victimizanţi.
3. Sursa victimizării şi tipologii ale victimelor minore. Formele
abuzului faţă de copii. Clasificarea victimelor minore.
4. Prevenţia victimologică. Prevenirea individuală. Prevenirea
generală. Măsuri de protecţie.
SUGESTII METODICE

- Formulaţi definiţia noţiunilor „victimă” şi „parte vătămată” prin
prisma Codului de procedură penală al Republici Moldova.
- Relataţi despre comportamentul provocator al victimei minore.
- Definiţi noţiunile de: victimitate, victimizare, revictimizare şi
devictimizare.
- Identificaţi premisele victimizării minorului.
108
- Enumeraţi formele de violenţă asupra copiilor.
- Distingeţi sursele victimiţării.
- Descrieţi trăsăturile victimei minore.
- Definiţi noţiunea de prevenire a victimizării.
- Stabiliţi modalităţile de prevenire a victimizării minorilor.

- Analizaţi reglementările juridice privind protecţia minorilor
victimizaţi prin infracţiune.
- Stabiliţi deosebirile dintre victimitatea juvenilă şi victimitatea
adulţilor.
- Analizaţi comportamentul victimal al minorului în mecanismul
infracţiunilor săvârşite prin violenţă.
- Determinaţi particularităţile victimizării minorilor în cazul
infracţiunilor contra situaţiei lor juridice.
- Evidenţiaţi particularităţile victimizării minorilor în cazul
infracţiunilor contra situaţiei lor personale.
- Analizaţi cauzalitatea autovictimizării minorilor.
- Caracterizaţi modalităţile de prevenire a victimizării minorilor.
- Relataţi despre reglementările Consiliului Europei referitoare la
protecţia victimelor infracţiunii.

- Decideţi asupra formelor, determinantelor şi consecinţelor
victimizării minorilor.
- Estimaţi eficienţa activităţii organizaţiilor victimologice
nonguvernamentale.
- Evaluaţi influenţa particularităţilor individuale ale minorului
asupra victimizării lui.
- Recomandaţi măsuri de prevenţie a cazurilor suicidare în rândul
minorilor.
- Propuneţi clasificări ale victimelor minore în dependenţă de
diverse criterii.
- Estimaţi rolul măsurilor de protecţie în prevenirea victimizării
minorilor.
109
predare-învăţare
Conceptul de victimă
dezbaterea, brainstormingul, didactice, tabele,
lucrul cu elaborarea acte computer,
materialele referatelor, normative. fişe, postere,
didactice şi dezbaterea, acte
actele lucrul cu normative.
normative. materialele
didactice şi
actele
normative.
Comportamentul victimei minore în mecanismul actului
infracţional
euristică, lucrul expunerea; materiale didactice,
cu materialele dezbaterea, didactice tabele,
didactice. lucrul cu actele (scheme, computer,
normative, tabele). fişe, postere.
observaţia.
Sursa victimizării şi tipologii ale victimelor minore
110
lucrul cu
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor).
Prevenţia victimologică
didactice şi dezbaterea, acte
actele lucrul cu normative.
normative. materialele
didactice şi
actele
normative.
1. Modalităţi de reabilitare a victimelor minore.

2. Măsuri generale şi individuale de prevenire victimologică a
111
infracţiunilor săvârşite prin violenţă contra minorilor.
3. Minorul – victimă a infracţiunilor privind viaţa sexuală.
4. Pornografia infantilă – formă de victimizare a minorului.
5. Traficul de copii.
6. Atragerea minorilor la consumul ilegal de droguri.
7. Metode terapeutice pentru depăşirea stării de criză de către
victimele minore.
8. Vinovăţia victimei minore în declanşarea mecanismului actului
infracţional.
9. Protecţia minorilor victime a infracţiunilor.
10. Mecanismul intersectorial de cooperare pentru identificarea,
evaluarea, referirea, asistenţa şi monitorizarea copiilor victime şi
potenţiale victime ale violenţei, neglijării, exploatării şi
traficului.
Studiu de caz
1. Cauza A vs Marea Britanie din 23 septembrie 1998

Un copil de 9 ani, presupus ca „dificil”, a fost lovit cu un băţ
de către tatăl său vitreg, care i-a produs o hematomă. Tatăl vitreg a
fost condamnat pentru agresiune ce cauzează vătămare corporală.
Ulterior însă a fost achitat pentru că legislaţia engleză la acel
moment justifica aplicabilitatea unei „pedepse rezonabile”. Curtea
a constatat că minorii şi alte persoane vulnerabile au dreptul la
protecţie specială, având forma de descurajare efectivă împotriva
unor astfel de forme de abuz. Curtea a găsit o încălcare a art.3 al

Rezumatul acestei cauze a fost preluat din Jurisprudența CtEDO și
interesele copilului. Autori: I.Dolea, V.Zaharia. Chișinău: Cartea Juridică,
2014.
112
Convenţiei, deoarece legislaţia engleză nu a reuşit să-l protejeze pe
deplin pe băiat.
1. Identificaţi gradul de responsabilitate a victimei potrivit

criteriului responsabilităţii criminalului şi a victimei (după
S.Schafer). (3 puncte)
2. Analizaţi eficienţa cadrului legal autohton în sfera protecţiei
minorului împotriva formelor de violenţă şi abuz. (5 puncte)
3. Evaluaţi oportunitatea recunoaşterii „pedepselor rezonabile
(inclusiv corporală)” ca prerogativă parentală de disciplinare.
(7 puncte)
2. Cauza Siliadin vs Franţa din 26 iulie 2005

Doamna Siliadin, cetăţeană a Republicii Togoleze, în anul
1994 s-a stabilit cu traiul în Franţa, intenţiona să-şi facă studiile. În
anumite circumstanţe, aceasta a fost forţată să lucreze ca servitoare
în Paris. Paşaportul i-a fost confiscat, ea lucrând, pe parcursul a
mai multor ani, fără plată, câte 15 ore pe zi, şapte zile pe
săptămână. Doamna Siliadin s-a plâns de faptul că a fost o sclavă
domestică. Curtea Europeană a constatat că acţiunea invocată de
doamna Siliadin privind munca pe care o presta în condiţii de
sclavie nu-i atribuie reclamantei calitatea de sclavă doar din
motivul că angajatorii exarcitau controlul asupra ei; aceştia nu au
tratat-o ca obiect cu titlu de bun real asupra căruia aveau dreptul
de proprietate. Curtea a menţionat, totuşi, că legislaţia penală în
vigoare la momentul respectiv nu a protejat reclamanta şi în timp
ce Siliadin a fost servitoare. Reclamanta este resortisantă din Togo
şi locuieşte în Franţa. La vârsta de 16 ani a fost obligată să
muncească, fără a fi remunerată, ca menajeră. Aflându-se ilegal pe
teritoriul francez, paşaportul fiindu-i confiscat şi neavând resurse
materiale, aceasta a fost obligată să se ocupe de creşterea a trei

Rezumatul acestei cauze a fost preluat din Jurisprudența CtEDO și
interesele copilului. Autori: I. Dolea, V. Zaharia. Chișinău: Cartea Juridică,
2014.
113
copii ai soţilor B., apoi şi acelui de-al patrulea. Reclamanta era în
întregime la dispoziţia acestora, întrucât actele sale au fost
confiscate şi i s-a promis regularizarea situaţiei sale, lucru care așa
și nu s-a întâmplat. În plus, reclamanta, care se temea că va fi
arestată, nu dispunea de nicio libertate de mişcare şi nici de timp
liber. În consecinţă, ea nu a fost şcolarizată, deşi acest lucru i s-a
promis tatălui său. Minoră la momentul faptelor, ea se afla în
situaţie ilegală pe un teritoriu străin şi se temea că va fi arestată de
poliţie. Soţii B. au menţinut această frică şi i-au dat speranţe de
reglementare a situaţiei sale. Într-un final, alertat de către un vecin,
Comitetul contra sclaviei moderne a sesizat parchetul referitor la
situaţia reclamantei. Cauza penală s-a finalizat cu neînceperea
urmăririi penale. Acţiunea civilă a condus la condamnarea soţilor
B. la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de
către reclamantă.
1. Identificaţi în speţă raportul infractor-victimă. (3 puncte)

2. Examinaţi starea psihică a minorei care a determinat
victimizarea acesteia. (5 puncte)
3. Formulaţi măsuri oportune de autoprotecţie a minorului
împotriva victimizării la locul de muncă. (7 puncte)
3. Cauza Z şi alţii vs. Marea Britanie

Reclamanţii sunt patru fraţi şi surori. În octombrie 1987
familia reclamanţilor a fost reclamată serviciilor sociale de către
un funcţionar public sanitar, care o vizitase, pentru că situaţia
copiilor părea grea, iar unul dintre ele părea subnutrit. În următorii
patru ani şi jumătate serviciile sociale au supravegheat familia şi i-
au acordat diverse forme de susţinere. În cursul acestei perioade,
problemele au persistat. În octombrie 1989, în cursul unei anchete
penale, poliţia a descoperit că în camerele copiilor domnea o
mizerie îngrozitoare. În martie 1990 s-a semnalat că doi dintre
copii mâncau din pubele de gunoi din faţa şcolii. În septembrie

Rezumat al cazului preluat de pe site-ul: jurisprudentacedo.com
114
1990 s-a raportat că doi dintre reclamanţi aveau faţa tumefiată. La
10 iunie 1992 copii au fost plasaţi într-o instituţie pentru minori la
cererea mamei lor, care a declarat că, dacă nu i se iau copiii, va
sfârşi prin a-i maltrata. Psihiatrul care a examinat copiii a constatat
că trei dintre ei suferă de grave de tulburări psihologice din cauza
neglijenţei părinţilor şi a abuzurilor acestora. O acţiune în instanţă,
formulată în numele reclamanţilor de către parchet împotriva
autorităţilor locale acuzate de neglijenţă, a fost respinsă ca
inadmisibilă.
Curtea a constatat că, deşi autorităţile cunoşteau această
situaţie din 1987, au trecut mai mult de patru ani până când
autorităţile au luat măsura îndepărtării copiilor din sânul familiei şi
doar la insistenţele mamei lor aceasta a avut loc. În acest interval
de timp au trăit ceea ce psihologul a descris mai târziu ca fiind o
experienţă oribilă. Admiţând faptul că statul trebuie să încerce să
păstreze şi să protejeze viaţa familială, Curtea a constatat totuşi că
o situaţie atât de gravă impunea luarea unor măsuri imediate
pentru protejarea copiilor. Omiţând acest lucru, statul şi-a încălcat
obligaţiile pozitive ce-i reveneau. De aceea, art.3 al CEDO a fost
violat.
1. Identificaţi factorii care indică gradul de predispoziţie a

minorilor din acest caz de a deveni victime. (3 puncte)
2. Analizaţi subiecţii responsabili de viztimizarea minorilor.
(5 puncte)
3. Formulaţi măsuri eficiente de devictimizare a minorilor din
acest caz. (7 puncte)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
115
Test-grilă
1. Victimologia primară:
a. studiază victimele sub aspectul reacţiei sociale şi îşi
centrează obiectul de studiu în vederea satisfacerii
revendicărilor solicitate de victimă;
b. se înscrie în studiile explicaţiilor actului criminal, având la
bază cercetarea raportului dintre victimă şi autorul actului
delincvenţial;
c. este un compartiment al studiilor criminologice. (1 punct)
2. În ordinea juridică a Republicii Moldova noţiunea de victimă
este prevăzută în:
a. Codul penal;
b. Codul procesual penal;
c. Codul familiei.(1 punct)
3. Prin victimitate se înţelege:
a. procesul de transformare a unei persoane concrete în
victimă a infracţiunii;
b. gradul de vulnerabilitate a unei persoane concrete, care se
manifestă prin probabilitatea obiectivă de a deveni victimă
a crimei;
c. procesul prin care se încearcă repunerea victimei în situaţia
anterioară. (1 punct)
4. Rata victimizării poate fi calculată pentru fiecare categorie de
infracţiuni sau pentru fiecare grup social, după următoarea
formulă:
VE
a. Rv 
P
V
b. Rv   E
P
P
c. Rv   E (1 punct)
V
5. Procesul prin care se încearcă repunerea victimei în situaţia
anterioară se numeşte:
116
a. reintegrare;
b. revictimizare;
c. devictimizare. (1 punct)
6. În acord cu legea penală a Republicii Moldova, ilegalitatea sau
imoralitatea acţiunilor victimei, dacă ele au provocat
infracţiune reprezintă:
a. o circumstanţă agravantă;
b. o circumstanţă atenuantă;
c. o cauză de liberare a făptuitorului de răspundere penală.
(1 punct)
7. Domeniul static de cercetare a personalităţii victimei studiază:
a. persoana minorului victimă înainte de comiterea faptei
asupra lui sau înainte de victimizarea acestuia;
b. persoana minorului victimă după comiterea actului
delincvenţial, după epuizarea actului, precum şi raportul
victimei cu delincventul;
c. comportamentul minorului victimă în timpul actului
infracţional. (1 punct)
8. Identificaţi din definiţiile de mai jos noţiunea care
caracterizează calitatea de parte vătămată a minorului:
a. orice persoană fizică căreia, prin infracţiune, i-au fost
aduse daune morale, fizice sau materiale;
b. persoana fizică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un
prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această
calitate, conform legii, cu acordul victimei;
c. persoana fizică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un
prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această
calitate, conform legii, fără acordul său. (1 punct)
9. Se identifică două categorii de măsuri care pot fi luate pentru
prevenirea şi limitarea sau chiar eliminarea fenomenului
victimal şi al efectelor sale, dintre care:
a. măsuri de protecţie juridică şi măsuri de protecţie socială;
b. măsuri de protecţie socială şi măsuri de autoprotecţie;
c. măsuri de protecţie statală şi măsuri de protecţie socială.
(1 punct)
10. Potrivit Consiliului Europei, principalele etape ale abolirii
117
violenţei faţă de copii sunt:
a. reforma juridică, reforma politicilor, sensibilizarea
populaţiei;
b. reforma juridică, reforma statală, sensibilizarea
populaţiei;
c. reforma juridică, reforma educaţiei, sensibilizarea
populaţiei.(1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Identificaţi trăsăturile victimei minore. (3 puncte)
2.Clasificaţi situaţiile victimogene după comportamentul
victimei. (5 puncte)
3. Evaluaţi raportul „infractor-victimă”. (7 puncte)
Varianta II
1. Definiţi noţiunile de victimă minoră a infracţiunii şi
personalitate a victimei minore. (3 puncte)
2. Analizaţi formele de violenţă descrise în Observaţia nr.13
(2011) a ONU privind dreptul copilului de a fi protejat contra
tuturor formelor de violenţă. (5 puncte)
3. Proiectaţi noi clasificări ale victimelor minore. (7 puncte)
118
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Codul de procedură penală al Republicii Moldova, adoptat la

14.03.2003, în vigoare de la 12.06.2003. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2003, nr.104-110, art.447.
2. Convenţia Europeană cu privire la compensarea pagubei
victimelor infracţiunilor de violenţă (1983).
3. Convention du Conseil de l’Europe sur la protection des enfants
contre l’exploitation et les abus sexuels, STCE n 201,
Lanzarote, 25.10.2007.
4. Convention européenne pour la prévention de la torture et des
peines ou traitements inhumains ou dégradants, STCE n.126,
Strasbourg, 26.11.1987.
5. Convention sur la cybercriminalité, STCE n.185, Budapest,
23.11.2001.
6. Convention du Conseil de l’Europe sur la lutte contre la traite
des êtres humains, STCE n° 197, Varsovie, 16.5.2005.
7. Convention du Conseil de l’Europe sur la prévention et la lutte
contre la violence à l’égard des femmes et la violence
domestique, STCE n° 210, Istanbul, 11.5.2011.
8. Convention européenne sur l’exercice des droits des enfants,
STCE n° 160, Strasbourg, 25.1.1996.
9. Hotărârea Guvernului nr.270 din 08.04.2014 cu privire la
aprobarea Instrucţiunilor privind mecanismul intersectorial de
cooperare pentru identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi
119
monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale
violenţei, neglijării, exploatării şi traficului. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.92-98.
10. Recomandarea nr.(87)21 a CE în legătură cu protecţia
victimelor şi prevenirea victimizării (1987).
11. Recomandarea nr.(85)11 privind poziţia victimei în cadrul
dreptului penal şi al procedurii penale.
12. Rezoluţia (77)27 a Comitetului de Miniştri cu privire la
protecţia victimelor infracţiunilor (1977).
13. Declaraţia ONU privind principiile justiţiei faţă de victimele
infracţiunilor şi abuzul de putere (1985).
14. Observaţia nr.13 (2011) a ONU privind dreptul copilului de a
fi protejat contra tuturor formelor de violenţă.
15. Charte des droits fondamentaux de l’Union européenne. În:
JO C 326, 26.10.2012, p.391-407.
16. Directive 94/33/CE du Conseil, du 22 juin 1994, relative à la
protection des jeunes au travail. În: JO L216, 20.8.1994.
17. Directive 2011/36/UE du Parlement européen et du Conseil
du 5 avril 2011 concernant la prévention de la traite des êtres
humains et la lutte contre ce phénomène ainsi que la
protection des victimes et remplaçant la décision-cadre
2002/629/JAI du Conseil. http://eur-lex.europa.eu/legal-
content
du 13 décembre 2011 relative à la lutte contre les abus sexuels
et l’exploitation sexuelle des enfants, ainsi que la
pédopornographie et remplaçant la décision-cadre
2004/68/JAI du Conseil. În: JO L 335, 17.12.2011.
du 25 octobre 2012 établissant des normes minimales
concernant les droits, le soutien et la protection des victimes
de la criminalité et remplaçant la décision-cadre 2001/220/JAI
du Conseil. În: JO L 315, 14.11.2012, p.57-73.
20. Directive 2004/81/CE du Conseil du 29 avril 2004 relative au
titre de séjour délivré aux ressortissants de pays tiers qui sont
120
victimes de la traite des êtres humains ou ont fait l’objet d’une
aide à l’immigration clandestine et qui coopèrent avec les
autorités compétentes. . http://eur-lex.europa.eu/legal-content
21. Cauza M.C. vs Bulgaria (4.12.2003).
22. Cauza Tyrer vs Marea Britanie (25.04.1978).
23. Cauza A. vs Marea Britanie (23.09.1998).
24. Cauza Z. şi alţii vs Marea Britanie (26.11.2002).
25. Cauza Siliadin vs Franţa (26.07.2005).
26. Cauza Ranţev vs Cipru şi Rusia (7.01.2010).
27. Cauza D.G. vs Irlanda (16.05.2002).
1. Abolirea pedepselor corporale aplicate copiilor. Consiliul

Europei. Chişinău, 2008.
2. Bolocan-Holban A. Best interests of the child for children in
contact with the law. Victims and witnesses. În: Revista
ştiinţifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”. Seria
„Ştiinţe Sociale”, 2015, nr.3(83).
3. Bujor V., Manole – Ţăranu D. Victimologie. Chişinău, 2002.
4. Cuşmir L. Protecţia drepturilor mamei şi copilului în
condiţiile dezvoltării sociale stabile: Teză de doctor în drept,
p.64-68.
http://www.cnaa.acad.md/files/theses/2005/2135/ludmila_cus
mir_thesis.pdf
5. Dumitru H. D. Probleme juridice privind abuzurile savarsite
asupra minorilor în internet. În: Pandectele Romane, 2006,
Issue 4.
6. Gladchi G. Determinantele victimologice şi mecanismul
infracţiunilor de mare violenţă. Chişinău, 2002.
7. Gladchi G. Victimologia şi prevenirea infracţiunilor.
Chişinău: Editura Academiei „Ştefan cel Mare”, 2004.
8. Lopez G. Victimologie. Paris: Dalloz, 1997.
121
9. Manuel de droit européen en matière de droits de l'enfant. -
Agence des droits fondamentaux de l’Union européenne et
Conseil de l’Europe, 2015.
10. Moraru V. Abordarea criminologică a conduitei suicidare. În:
Revistă ştiinţifică a USM „Studia Universitatis Moldaviae”.
Seria „Ştiinţe Sociale”, 2008, nr.1 (11).
12. Studiul ONU privind violenţa asupra copiilor (realizat de
Paulo S. Pinheiro ca urmare a Rezoluţiei Adunării Generale
57/90 din 2002).
13. Şarpe V. Caracteristica medico-legală, structura şi
etiopatogenia fenomenului suicidal printre copii şi
adolescenţi: Teză de doctor în ştiinţe medicale. Chişinău,
2004.http://www.cnaa.acad.md
14. Ulianovschi X., Mârza V. Medierea în cauzele penale. În:
Alternative la detenţie. Chişinău: Prut Internaţional, 2003.
1999.
16. Trandafirescu Z. Consideraţii generale privind victimizarea
intrafamilială. În: Phoenix, an.IV, 2004, nr.1-6.
17. Ревтова С. Психические состояния, оказывающие влияние
на формирование показаний несовершеннолетней
потерпевшей. În: Судовы веснiк, 2007, №1.
18. Галушко Д.М. Ювенальная виктимология:
криминологические и социально-психологические
проблемы: Автореферат дисс…канд.юрид.наук. Москва,
2003
19. Задорожный В.И. Концептуальные основы виктимо-
логической профилактики преступлений: Автореферат
дисс…докт.юрид.наук. Москва, 2006.
20. Туляков В.А. Виктимология (социальные и
криминологические проблемы). Одесса: Юридична
Лiтература, 2000.
122
TEMA 10
PREVENIREA DELINCVENŢEI JUVENILE
- să definească noţiunea de prevenire a delincvenţei juvenile;

- să relateze despre conceptul profilaxiei;
- să deosebească sensul larg şi cel restrâns al prevenirii
delincvenţei;
- să identifice politicile de prevenire a delincvenţei juvenile;
- să stabilească principiile politicii penale în domeniul
delincvenţei juvenile;
- să estimeze influenţa politicii penale a Republicii Moldova în
prevenirea delincvenţei juvenile;
- să evalueze esenţa principilor de drept şi morală în lupta cu
delincvenţa minorilor;
- să propună programe de prevenire a delincvenţei;
- să propună noi modalităţi de prevenire a delincvenţei juvenile
în plan intern, luând în considerare experienţa altor state;
- să recomande experienţa altor state în materia prevenirii
delincvenţei minorilor.
1. Noţiuni generale referitoare la prevenirea delincvenţei

juvenile. Prevenirea predelictuală. Prevenirea postdelictuală.
Profilaxia delincvenţei juvenile.
2. Politicile de prevenire a delincvenţei juvenile. Politici la nivel
naţional. Politici la nivel european.
3. Modelele de prevenire a delincvenţei juvenile. Modelul clasic.
Modelul social. Modelul situaţional. Modelul mixt.
123
4. Experienţe ale altor state referitor la prevenirea delincvenţei
juvenile. SUA. Polonia. Marea Britanie. Olanda. Spania.
Republica Cehă. Lituania.
SUGESTII METODICE
A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere.

- Definiţi noţiunile de prevenire şi profilaxie a delincvenţei
juvenile.
- Identificaţi măsurile profilactice după tipul de intervenţie.
- Descrieţi bunele practici ale altor state în prevenirea
- Stabiliţi programele de prevenire a delincvenţei juvenile.
- Definiţi noţiunea de politică penală.
- Determinaţi strategiile politicii de prevenire şi resocializare a
- Distingeţi prevenirea predelictuală de prevenirea postdelictuală.
- Stabiliţi modelele de prevenire a delincvenţei juvenile.

- Caracterizaţi accepţiunile privind prevenirea delincvenţei
juvenile „în sens larg” şi „în sens strict”.
- Delimitaţi măsurile de prevenire de cele de profilaxie a
- Cercetaţi politicile la nivel naţional şi cele la nivel european de
prevenire a delincvenţei juvenile.
- Caracterizaţi modelele de prevenire a delincvenţei juvenile.
- Comparaţi modelele de prevenire a delincvenţei juvenile.
- Analizaţi experienţa străină în sfera prevenirii, combaterii şi
profilaxiei delincvenţei juvenile cu cea a Republicii Moldova în
124
domeniu.
- Examinaţi programele de prevenire a delincvenţei juvenile după
aspectul temporal.
- Cercetaţi prevenirea primară, secundară şi cea terţiară.

- Elaboraţi modalităţi de reducere a nivelului delincvenţei
juvenile.
- Demonstraţi influenţa Recomandărilor Consiliului Europei în
combaterea şi prevenirea delincvenţei juvenile în Republica
Moldova.
- Estimaţi particularităţile şi principiile politicii penale de stat
privind problematica delincvenţei juvenile în scopul
eficientizării profilaxiei acesteia.
- Recomandaţi planuri de acţiune ce pot fi raportate la situaţiile
concrete din practica judiciară.
- Evaluaţi politicile naţionale de prevenire a delincvenţei
juvenile.
- Propuneţi programe de prevenire a delincvenţei juvenile
implementate cu succes de alte state.
predare-învăţare
Noţiuni generale referitoare la prevenirea delincvenţei juvenile
125
lucrul cu
materialele
didactice.
Politicile de prevenire a delincvenţei juvenile
euristică, lucrulexpunerea; materiale didactice,
cu materialele dezbaterea, didactice tabele,
didactice. lucrul cu actele (scheme, computer,
normative, tabele), acte fişe, postere,
observaţia, normative. acte
identificarea normative.
bunelor practici.
Modelele de prevenire a delincvenţei juvenile
didactice, acte dezbaterea, acte
normative. lucrul cu normative.
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor),
acte normative.
126
Experienţe ale altor state referitor la prevenirea delincvenţei
juvenile
lucrul cu
materialele
didactice
(proiectarea
schemelor şi
diagramelor).
1. Rolul organismelor internaţionale în prevenirea delincvenţei

juvenile.
2. Rolul religiei în prevenirea delincvenţei juvenile.
3. Programele naţionale de prevenire a delincvenţei juvenile.
4. Angajamente în domeniul prevenirii delicvenţei juvenile în
documentele naţionale de politici.
5. Intervenţii timpurii pentru prevenirea delincvenţei juvenile.
6. Provocări, succese şi eşecuri în prevenirea şi combaterea
delincvenţei juvenile prin mijloace de politică penală.
127
7. Bune practici în domeniul prevenirii şi combaterii
8. Practica altor state în prevenirea delicvenţei juvenile.
9. Probaţiunea ca mecanism de prevenire a delincvenţei juvenile.
Test-grilă
1. Ansamblul de măsuri sociale luate de organele de stat cu

atribuţiuni specifice, în strânsă conlucrare cu diferite asociaţii
în vederea eliminării factorilor cauzatori de infracţionalitate şi
care constă în principal în identificarea, neutralizarea şi
înlăturarea acestora, desemnează noţiunea de:
a. prevenire predelictuală;
b. prevenire postdelictuală;
c. profilaxia criminalităţii. (1 punct)
2. Strategia preventivă, prin care se încearcă înlăturarea
situaţiilor criminogene, a cauzelor care le-au generat, în
special prin intervenţia asupra factorilor de risc, desemnează:
a. prevenirea primară;
b. prevenirea secundară;
c. prevenirea terţiară.
3. Profilaxia delincvenţei juvenile vizează:
a. luarea unor măsuri în vederea resocializării celor care au
încălcat legea, au suferit o condamnare;
b. intervenţia asupra cauzelor, condiţiilor şi circumstanţelor
care pot genera acte infracţionale, acţionîndu-se atât asupra
minorilor, cât şi asupra mediului micro- şi macrosocial din
care fac parte aceştia;
128
c. aplicarea unui ansamblu de măsuri cu caracter social,
cultural, economic, politic, administrativ şi juridic de către
organele de stat specializate, în temeiul legii pentru
preîntâmpinarea săvârşirii faptelor antisociale, prin
identificarea, neutralizarea şi înlăturarea cauzelor
fenomenului delincvenţial. (1 punct)
4. Modelul situaţional (tehnologic) de prevenire a delincvenţei
juvenile este orientat către:
a. potenţialii infractori;
b. victimele potenţiale;
c. organele specializate în prevenirea criminalităţii. (1 punct)
5. Prevenirea la nivel terţiar a delincvenţei juvenile este adresată:
a. minorilor cu comportament delincvent persistent;
b. minorilor cu comportament delincvent ocazional;
c. tuturor cetăţenilor. (1 punct)
6. Noţiunea de politică penală în sens restrâns desemnează:
a. ansamblul măsurilor îndreptate spre diminuarea
criminalităţii, cum ar fi cele juridice, economice, sociale etc.;
b. doar măsurile juridice axate pe activitatea nemijlocită a
organelor de drept;
c. măsurile sociale şi juridice îndreptate spre diminuarea
infracţionalităţii. (1 punct)
7. Se cunosc două categorii principale de măsuri de prevenire
situaţionale:
a. măsuri de protecţie şi măsuri de securitate;
b. măsuri de securitate şi măsuri de influenţare;
c. măsuri de protecţie şi măsuri de influenţare. (1 punct)
8. Republica Moldova se axează pe o prevenţie la nivel:
a. primar;
b. secundar;
c. terţiar. (1 punct)
9. Se consideră limită a activităţii de prevenire:
a. statisticile oficiale uniforme;
b. nivelul scăzut de educaţie;
129
c. varietatea mare a infracţiunilor. (1 punct)
10. După aspectul temporal, programele privind prevenirea
delincvenţei juvenile se clasifică în:
a. prevenire primară, prevenire secundară, prevenire terţiară;
b. prevenire predelictuală, prevenire postdelictuală;
c. prevenire iniţială, prevenire tardivă. (1 punct)
Barem de notare
Nota Punctajul
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10
Lucrare scrisă
Varianta I
1. Definiţi noţiunea de prevenire a delincvenţei juvenile.
(3 puncte)
2. Analizaţi politicile naţionale de prevenire a delincvenţei
3. Propuneţi noi programe de prevenire a delincvenţei juvenile.
(7 puncte)
Varianta II
1. Definiţi noţiunea de profilaxie a delincvenţei juvenile.
(3 puncte)
2. Examinaţi modelele de prevenire a delincvenţei juvenile.
(5 puncte)
3. Evaluaţi experienţa altor state în materia prevenirii
delincvenţei minorilor. (7 puncte)
130
Barem de notare
Nota Punctajul
5 3-4
6 5-6
7 7-9
8 10-12
9 13-14
10 15
1. Andrut A. Combaterea delicventei juvenile – efort comun al

statelor europene. www.avocatnet.ro
2. Barbu N.-D. Activities and duties of the police for preventing
and combating juvenile delinquency. În: Public Security
Studies, vol.2, 2013, Issue 1.
3. Basarab A. Fenomenul devianţei. www.anatolbasarab.me
4. Bogdan T. Probleme de psihologie judiciară. Bucureşti:
Editura Ştiinţifică, 1973.
5. Bolyky O., Sarik E., Tamasi E. Homicides in Hungary:
Juveniles And Young Adults. În: Caiete de Drept Penal, 2015,
Issue 2.
6. Ciobanu I. Criminologie. Vol. III. Chişinău: Cardidact, 2006.
8. Ciobanu I., Groza Iu. Politica penală – etape, obiective şi
direcţii de acţiune. În: Revistă ştiinţifică a USM „Studia
Universitatis Moldaviae”. Seria „Ştiinţe Sociale”, 2008,
nr.4(14).
9. Damir D., Toader E. Discernopatia şi delincvenţa infantilo-
juvenilă. În: Romanian Society of Legal Medicine, 2006.
10. Dicţionar juridic penal. Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, 1976.
11. Dolea I., Zaharia V., şi al. Fenomenul delincvenţei juvenile în
Republica Moldova. Chişinău: Cartea Juridică, 2014.
12. Gray P., Seddon T. Prevention work with children disaffected
131
from school: Findings from the Evaluation of two innovative
community-based projects. Health Education, 2005.
13. Grecu F., Rădulescu S.R. Delincvenţa juvenilă în societatea
contemporana. Bucureşti: Lumina LEX, 2003.
14. Houston J. Evidence-Based Treatment for Adolescent Sex
Oﬀenders. În: Pennsylvania Child and Adolescent Service
System Program, 2012, nr.1.
15. Mutiu F. O. Politica penală de prevenire a criminalităţii.
Principii. În: Law Series of the Annals of the West University
of Timisoara, 2013, Issue 1.
16. Nistoreanu Gh., Păun C. Criminologie. Bucureşti, 1996.
17. Paşca M.-D. Delincvenţa juvenilă şi reintegrarea în
comunitate. Bucureşti, 2000.
18. Popescu-Neveanu P. Dicţionar de psihologie. Bucureşti:
Albatros, 1978.
19. Preda V. Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială.
Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.
20. Prévention de la délinquance: bonnes pratiques et
coopérations. http://www.ville.gouv.fr/IMG/pdf/ Colloque_
CNV-CIPC-DIV_11-02-09_def_23_10_09__ cle546713.pdf
21. Sandu I., Sandu F., Ioniţa Gh. Criminologie. Bucureşti:
Lumina LEX, 2001.
22. Scheinost M. Crime prevention in the Czech Republic.
Personal communication. Prague, 2005.
23. Stevens A., Kessler I., Gladstone B. Review of Good
Practices in Preventing Juvenile Crime in then European
Union. Report prepared for the European Commission, 2006.
24. Strulea M. Delincvenţa juvenilă. Chişinău: CEP USM, 2008.
26. Sult G. Подготовка к освобождению и ресоциализация
осужденных к лишению свободы. Chişinău: CEP USM,
2015.
27. Teodorescu Iu. Minoritatea în faţa legii penale. Bucureşti,
1928.
28. Wagner U., Christ O., Lemmer G. The prevention of hate and
132
other crime in Germany: Personal communication. Marburg,
Germany, 2005.
29. Welsh B.C., Farrington D.P. Effective programmes to prevent
delinquency. Forensic Psychology. Concepts, debates and
practice. În: J. Adler, 2004.
30. Wiak R. Crime Prevention in Poland: Personal
communication. London, 2005.
133
ANEXĂ
MODELUL 1.
Aprobat
Şeful biroului de probaţiune
________________________
din ________________ 201__
REFERAT PRESINTENŢIAL DE EVALUARE

PSIHO-SOCIALĂ
a personalităţii minorului P.C.I. născut la 24.05.1999
Continut:
I. Introducere
II. Sursele de informaţii
III. Date privind personalitatea bănuitului, învinuitului sau
inculpatului
IV. Date privind comportamentul bănuitului, învinuitului sau
inculpatului
V. Factorii care influenţează sau pot influenţa conduita
generală a pers pentru care a fost solicitată întocmirea
referatului
VI. Perspectivele de reintegrare în societate
I. Introducere
În baza art.8, 9 ale Legii cu privire la probaţiune nr.8 din
14.02.2008 şi alin.(1) art.475 CPP RM, Procuror în Procuratura
sect.Râşcani, mun.Chişinău, V.C. a solicitat întocmirea referatului
presentinţial de evaluare psihosocială a personalităţii minorului
P.C.I.
Numele şi prenumele bănuitului, învinuitului sau inculpatului:
P.C.I.
Vârsta:
24.05.1999 (15 ani)
134
Domiciliul:
mun. Chişinău, loc. Stăuceni, s. Goenii Noi, str. Pădurilor, nr.10 B
Calificarea juridică a faptei pentru care persoana este
bănuită, învinuită sau inculpată:
lit.c), d), alin.(2), art.186 CP RM
Data solicitării întocmirii referatului:
24.04.2015
Dada primirii demersului spre executare
12.05.2015
Numele şi prenumele consilierului de probaţiune care a
întocmit referatul:
I.C.
II. Sursele de informaţii
Sursele contactate:
- interviu cu S.S. – mama minorului;
- interviu cu B.B. – moşul minorului
- interviu cu S.N. – rudă de familie a minorului;
- interviu cu L.Z. – asistent social la DAS, com.Stăuceni;
- informaţia din cadrul Centrului Medicilor de Famile,
com.Stăuceni;
- informaţia prezentată de Inspectoratul de Poliţie sec.Râşcani.
Mediul familial şi social
P.C.I. s-a născut la 24 mai 1999, originar din s.Lucăşeuca, r-
nul Orhei, domiciliat în corn.Stăuceni, s.Goenii Noi, str.Pădurilor,
nr. 10 B. Locuieşte împreună cu părinţii: mama S.S., tatăl vitreg
S.A. şi cu surorile şi fratele mai mic.
Actualmente nu frecventează şcoala fiind exmatriculat din
cauza că a abandonat studiile. Are un comportament deficil şi
delincvent, cu antecedente penale. Anterior a fost audiat la
135
Comisia pentru minori din cadrul Procuraturii sect.Râşcani. Din
discuţia cu mama minorului, dna S.S., aflăm că P.C.I. a frecventat
şcoala doar până în clasa a VII-a, din clasa a V-a a început să
lipsească nemotivat; pur şi simplu fugea, deoarece nu-i plăcea să
înveţe.
P.I., născut la 16.04.1976. originar din r-nul Orhei, tata
biologic al minorului, divorţat cu cetăţeanca S.S. din anul 2006.
Motivul care a dus la divorţ a fost comportamentul violent şi
delincvent a lui P.I., anterior acesta fiind condamnat pentru furt. A
fost obligat să achite pensia alimentară de întreţinere a copiilor.
Până la momentul de faţă nu a achitat pensia alimentară, nu
relaţionează cu minorul din motiv că face abuz de alcool şi nu
manifestă interes faţă de creşterea şi educarea copiilor minori.
S.S. născută la 10.08.1976 originară din s.Lucăşeuca, r-nul
Orhei, mama minorului, actualmente locuieşte la gazdă pe adresa:
com. Stăuceni, s.Goenii Noi, str.Pădurilor, nr.10 B. S-a recăsătorit
cu cetăţeanul S.A., născut la 23.06.1981, originar din s.Ciorescu,
mun.Chişinău. Acesta lucrează în două organizaţii: la fabrica de
nisip SRL „Goiana Petrom” şi în calitate de paznic. S.S. are studii
profesionale, specialitatea conditer. La momentul actual nu este
încadrată în câmpul muncii, se află în concediu de maternitate cu
fiul S.A. născut în anul 2014.
Din discuţia cu mama S.S. am constatat că fiul ei frecvent
lipseşte de la domiciliu fără a anunţa pe cineva din membrii
familiei, poate absenta perioade diferite de timp (până la o
săptămână şi mai mult). Ea ne-a comunicat că de această dată fiul
a lipsit de acasă aproximativ trei săptămâini; respectiv, ea nu
cunoaşte locul aflării lui la momentul dat. Tot ea ne-a adus la
cunoştinţă că fiul său minor este uşor influenţabil, poate fi
manipulat de către persoanele care au un comportament deviant.
Fiul practică cerşitul în stradă şi vagabondajul, deseori mama îl
aduce acasă din stradă din mun.Chişinău. Cerşeşte în subterana
din regiunea Pan-Comului, fapt confirmat şi de către asistentul
social. Mama minorului nu cunoaşte prietenii fiului său. Cu
vecinii minorul nu întreţine relaţii, deoarece ei bănuiesc că
respectivul minor le poate aduce careva daune.
136
De asemenea, am constatat că minorul P.C. are un frate mai
mare, P.R., născut la 21.04.1995, care la momentul actual îşi
ispăşeşte pedeapsa cu privaţiune de libertate în Penitenciarul
nr.17, din or.Rezina fiind condamnat în baza art.186 CP RM.
Din discuţia cu moşul minorului B.G., născut la 09.02.1980,
am constatat că P.C. de mic avea un comportament delincvent, nu
ascultă părinţii, nu frecventează şcoala, foarte des fuge de acasă,
fură, cerşeşte. Minorul a fost observat de către unchiul său cerşind
în preajma Centrului Comercial San City, la data de 11.04.2015.
De alte informaţii referitoare la locul aflării, la persoanele cu care
relaţionează minorul, B.G. nu dispune.
În urma întrevederii la domiciliul nu a fost posibil de discutat
cu niciunul dintre părinţi. Acasă am găsit-o pe doamna S.N., care
s-a prezentat ca rudă de familie, fiind rugată să aibă grijă de copiii
minori, în timp ce mama acestora era plecată în oraş în interese
personale. Dna S.N. a comunicat că la momentul dat minorul nu
este acasă, nu cunoaşte locul aflării acestuia şi nu ne-a putut
caracteriza comportamentul lui.
Din informaţia obţinută de la asistentul social din cadrul
Direcţiei Asistenţă Socială, com.Stăuceni, mun.Chişinău, dna
L.Z., am constatat că această familie numeroasă se află la
evidenţa oganelor sus-menţionate, este o familie social
vulnerabilă cu probleme financiare. În ultimele 7 - 8 luni ea n-a
beneficiat de niciun ajutor material, deşi părinţii au fost informaţi
care este procedura şi care sunt actele necesare de a fi prezentate
la primărie pentru a li se oferi ajutor.
Se cunoaşte că minorul este un copil problematic, de multe ori
părinţii nu cunosc locul aflării acestuia; în luna iulie 2014 de
câteva ori a încercat să treacă frontiera la hotarele cu Ucraina.
Asistentul social ne-a mai informat că minorul se ocupa cu
cerşitul, prestează munci ocazionale, iar cu banii obţinuţi procură
produse alimentare.
La moment familia este una completă, condiţiile de trai pot fi
apreciate ca nesatisfacătoare, întâmpină dificultăţi financiare,
deoarece este o familie numeroasă, alcătuită din 5 copii, unde
doar tatăl este sursa de venit. În urma verificării la domiciliu de
137
către asistentul social s-a constatat că condiţiile de trai nu
corespund necesităţilor de creştere şi dezvoltare normală a
copiilor, dat fiind faptul că copiii nu au încăperea lor personală,
într-o odaie locuiesc 3 copii, în alta 2 copii. Aceştia nu au condiţii
să-şi petreacă timpul liber, locuinţa este conectată la reţeaua de
curent electric; condiţiile sanitaro-igienice lasă de dorit. De careva
servicii sociale de calitate nu au beneficiat până la monent,
deoarece nu au prezentat documentele necesare.
Centrul medicilor de familie, la solicitarea biroului de
probaţiune, ne-a informat că minorul P.C.I. nu se află la evidenţă
cu careva probleme de sănătate în cadrul IMSP CS Stăuceni,
medicul de familie fiind S.Movileanu. În ce privește faptul dacă
minorul se află la evidenţa narcologului sau psihiatrului, institutia
nu dispune de date, deoarece informaţia este strict confidenţială.
Din discuţiile purtate cu mama minorului am aflat că în anul
2012 fiul său P.C. timp de 21 de zile s-a aflat în Spitalul clinic de
Psihiatrie de la Costiujeni, fiind internat în secţia nr.2 (şef secţie
N.N.O.), unde a primit un tratament medical.
Din informaţia parvenită de la Inspectoratul de Poliţie Râşcani,
mun.Chişinău, am stabilit că minorul P.C.I. locuieşte pe adresa
com.Stăuceni, s.Goenii Noi, str.Pădurilor nr.10 B, cu mama, tatăl
vitreg şi trei copii minori. La momentul verificării minorul P.C.I.
nu se afla la domiciliu, din cauza că foarte des fuge de acasă şi tot
acest timp se află în locuri necunoscute în raza mun. Chişinău.
Minorul P.C.I. nu frecventează careva instituţie de învăţământ, nu
ascultă părinţii, are un comportament negativ, este bănuit de
comiterea mai multor infracţiuni prevăzute de art.186 şi 192 CP
RM. Are foarte multe aduceri pe timp de noapte la IP Râşcani,
deoarece minorul petrece foarte mult timp seara în cadrul unor
internet cafe din sec.Râşcani. În urma discuţiilor cu minorul P.C.I.
şi cu părinţii acestuia situaţia privind comportamentul lui nu s-a
schimbat.
Nivelul de şcolarizare
Studii medii incomplete (7 clase)
138
Încadrarea în câmpul muncii
Nu este încadrat în câmpul muncii.
Cercul de prieteni
Are un cerc de prieteni restrâns cu un comportament delincvent şi
stradal. Mama acestuia nu cunoaşte care sunt prietenii fiului ei.
IV. Date privind comportamentul bănuitului, învinuitului sau
inculpatului
Trecutul infracţional
Din discuţia cu dnul A.I., ofiţer de poliţie com.Stăuceni,
s.Goenii Noi al IP Râşcani, mun.Chişinău, s-a stabilit că minorul
anterior a fost în conflict cu legea, s-a aflat în vizorul organelor de
poliţie. Minorul este bănuit de comiterea mai multor infracţiuni
prevăzute de art.186 şi 192 CP RM.
Cauză penală nr.2014022760 prevăzută de lit.c), d), alin.(2),
art.186 CP RM.
Comportamentul persoanei înainte şi după presupusa
infracţiune comisă
Comportamentul minorului P.C.I. până la presupusa
infracţiune de care este bănuit şi după comiterea acesteia se
caracterizează ca fiind unul antisocial, delincvent. Minorul este
uşor influenţabil de către persoanele care se află în conflict cu
legea, este dezechilibrat în gândire şi acţiune, duce un mod de
viaţă stradal, de multe ori părinţii nu cunosc locul aflării acestuia,
a abandonat şcoala, cerşeşte în stradă, de câteva ori a încercat să
treacă frontiera la hotarele cu Ucraina.
Probleme psihosociale:
- dezechilibru între vorbe şi acţiune;
- comportament deviant, delincvent;
- reţea socială defectuoasă;
- caracter uşor influenţabil;
139
- trăsături caracterologice vulnerabile;
- tendinţa spre refugiu.
V. Factorii care influenţează sau pot influenţa conduita

generală a persoane pentru care a fost solicitată
întocmirea referatului
Factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului
infracţional:
- participarea la un program special de tratament sau de
consiliere psihologică de durată în vederea reducerii
comportamentului delincvent.
Factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului
infracţional:
- mod de viaţă stradal;
- factorii externi ce ţin de anturajul persoanelor cu
comportament antisocial cu care minorul
relaţionează;
- prezenţa pronunţată a unei întăriri comportamentale
negative;
- dezechilibru psihocognitiv între discuţie şi acţiune;
- lipsa comunicării cu părinţii;
- prezenţa unor complexe sau traume psihologice ce-1
determină să se refugieze în viaţa stradală.
VI. Perspectivele de reintegrare în societate
În urma evaluării psihosociale a personalităţii minorului s-
a constatat că perspectivele de integrare a minorului P.C.I
sunt minime şi este predispus spre a comite noi delicte.
Reieşind din considerentul că acesta duce un mod de viaţă
stradal, nu ţine cont de sfaturile părinţilor, ale organelor
împuternicite, dorinţa ultimului de a-şi schimba modul de
viaţă nu este observată şi nici verbalizată de către acesta.
A fost în calitate de complice în comiterea presupusei
140
infracţiuni, a cunoscut din timp şi a planificat din timp
acţiunile, ceea ce prezumă că minorul a conştientizat
caracterul acţiunilor sale.
Reieşind din faptele constatate consider că minorul P.C.I.
este predispus spre comiterea unor noi delicte.
Recomandări: necesită a fi luate măsuri corespunzătoare în
conformitate cu legea penală.
Am luat cunoştinţă de informaţia prezentată în referatul de
evaluare:
(reprezentant legal)
__________________________
Executor I.C.
Consilier de probaţiune
Biroul de probaţiune Râşcani, mun. Chişinău
141
MODELUL 2.
Aprobat
Şeful biroului de probaţiune
________________________
din ________________ 201__
REFERAT PRESENTINŢIAL DE EVALUARE

PSIHOSOCIALĂ
în privinţa bănuitului minor Ş.A.F. – născut la 28.12.2002
I. Introducere
În baza art.8,9 din Legea cu privire la probaţiune, nr.8 din
14.02.2008 şi alin.(1) art. 475 CPP RM, dna T.M., locotenent-
major de poliţie, OSUP al SUP al IP Centru, DP mun.Chişinău a
solicitat întocmirea referatului presentinţial de evaluare
psihosocială a personalităţii minorului.
Numele, prenumele bănuitului:
Ş.A.F.
Vârsta:
28.12.2002 (14 ani)
Domiciliu:
mun.Chişinău, str.Vânătorilor, 21
Fapta pentru care este învinuit:
lit.b), c), d) alin.(2) art.186 CP RM
Organul care a solicitat referatul
Inspectoratul de Poliţie s.Centru
Data solicitării:
04.04.2017
142
Numele, prenumele consilierului care a întocmit referatul:
Consilier de probaţiune al Biroului de probaţiune Centru,
mun.Chişinău – T.I.
II. Surse de informaţie:

Sursele contactate:
- Interviu cu minorul Ş.A.F. – 2 întrevederi;
- Interviu cu mama minorului Ş.A. – 1 întrevedere;
- Interviul cu diriginta clasei V.R. – 1 întrevedere
- Interviul cu directorul adjunctul al Gimnaziului-Internat nr.3
din Chișinău, N.N. – 1 întrevedere
- Caracteristica eliberată de către directorul Gimnaziului-Internat
nr.3 din Chişinău, S.I.L.
- Informaţie eliberată de către Direcţia pentru Protecţia
Drepturilor Copilului, sect.Centru mun.Chişinău;
- Verificarea prin intermediul bazei de date a evidenţei operative
(f. 246)
III. Date privind personalitatea bănuitului, învinuitului,

inculpatului:
Mediul familial şi social:
Minorul Ş.A.F. provine dintr-o familie normal constituită.
Mama, Ș.A., născută la 13.08.1969, studii medii, angajată în
câmpul muncii, lucrează în calitate de vânzătoare la o gheretă de
tutun. Tatăl, Ș.F., născut la 31.05.1959, studii medii, lucrează
paznic la „AITA”. Situaţia materială a familiei este satisfăcătoare.
Părinţii minorului mai au copii din primele căsătorii. Mama
are o fiică, G.J., în vârstă de 23 de ani şi un fiu G.S. de 18 ani.
Tatăl mai are un fiu, Ș.N., care locuieşte în Moscova. Minorul
Ş.A.F. se află în relaţii de încredere cu G.S. Ultimul de profesie
fierar, la moment îndeplineşte serviciul militar în termen. Este o
persoană de încredere pentru minor, un exemplu pozitiv, nu a fost
143
niciodată în conflict cu legea. Când G.S. primeşte învoiri, el îşi
petrece timpul cu familia; este persoană de autoritate pentru Ş.A.F.
şi înfluenţează pozitiv asupră lui. Minorul ne-a comunicat că
doreşte să fie și el fierar în viitor, ca şi fratele.
În rezultatul examinării condiţiilor sociale şi de trai s-a
constatat următoarele: familia locuieşte într-un sector particular,
într-o casă la sol cu 3 odăi, bucătărie şi bloc sanitar. Locuinţa este
amenajată cu mobilă foarte veche, persistă un miros puternic de
mucegai. Condiţiile sociale şi de trai sunt nesatisfăcătoare, nu sunt
respectate normele sanitaro-igienice.
Minorul a început studiile primare în Liceul „C. Sibirschi”.
Având un comportament neadecvat, la propunerea administraţiei
liceului minorul a fost îndreptat la Spitalul Municipal Psihiatric
unde a urmat tratamentul. Din cauza comportamentului negativ şi
reuşitei şcolare nesatisfăcătoare, după clasa a III-a părinţii au fost
nevoiţi să-l transfere pe Ş.A.F. în Gimnaziul-Internat nr.3 din
Chişinău, unde minorul şi-a continuat studiile, fiind înmatriculat în
clasa a V-a.
La moment Ş.A.F. este elev în clasa a VII-a, are o reuşită
şcolară scăzută, nu manifestă interes faţă de studii. Ş.A.F. are un
comportament deviant, nu respectă regulile care-i sunt impuse de
părinţi, deseori fuge de acasă.
Recent minorul a abandonat domiciliul, lipsind 5 zile. Părinţii
au depus cerere la poliţie, însă minorul a revenit singur acasă.
Ambii părinţi se implică în educarea copilului. Totodată, ambii
părinţii fac abuz de alcool, prin aceasta nu dau un exemplu bun
pentru fiul lor şi, drept urmare, apar conflicte între membrii
familiei, care uneori ajung la bătăi între tată şi fiu. Modul de
educare a copilului este manifestat mai autoritar de tată şi mai
democratic – de mamă.
Situaţia şcolară
Ş.A.F frecventează Gimnaziul-Internat nr.3 din Chişinău din 1
septembrie 2014. Pe parcursul studiilor minorul a avut o reuşită
şcolară scazută, nu are dorinţa de a învăţa, deşi are capacităţi
144
mentale bune. Temele de acasă nu le învaţă, un interes scăzut faţă
de învăţătură era observat şi în cadrul orelor, deoarece nu dădea
dovadă de străduinţă să acumuleze cunoştinţe. Se prezintă regulat
la ore, dar nu are rechizitele necesare: cărţi, caiete. Uneori nu este
admis la lecţii din cauza exteriorului neîngrijit, nu trece
examinarea medicală, ce are loc în cadrul instituţiei în fiecare luni.
Totodată, este receptiv la solicitările învăţătorilor, ajută la
reparaţia clasei. Are mâini dibace. Îi plac lecţiile de muncă.
Minorul Ş.A.F. se află la control intern în instituţia de
învăţământ din cauza comportamentului deviant. Părinţii se
prezintă regulat la şcoală, fiind chemaţi de către director ori
dirigintă, dar nu fac faţă educării copilului.
Cercul de prieteni
În timpul liber minorul nu este suprav de părinţi şi îl petrece
cu un grup de prieteni comportamentul cărora este reprobabil.
Potrivit informaţiei parvenite de la Direcţia pentru protecţia
Drepturilor Copilului, după ore şi în timpul liber Ş.A.F.
frecventează Centrul Comunitar pentru Copii şi Tineri „Andrieş”,
unde este implicat în diverse activităţi. Totuşi, informaţia dată nu a
fost confirmată în timpul întrevederilor cu minorul şi cu mama
acestuia.
Date privind comportamentul bănuitului, învinuitului sau
inculpatului:
Trecutul infracţional:
Minorul Ş.A.F. este pentru prima dată tras de răspunderea
penală. Anterior, minorul deja săvârşea fapte ilicite, dar, neavând
vârsta necesară conform art.21 CP RM nu era subiectul
infracţiunii.
De exemplu, la data de 23.06.2016 în adresa Biroului de
probaţiune Centru a parvenit Demers privind elaborare referatului
presentinţial de evaluare psihologică a minorului învinuit în baza
lit.b), c), d) alin.(2) art.186 CP RM, infracţiunea fiind săvârşită
împreună şi prin înţelegere prealabilă cu minorul Ş.A.F.
145
Totodată, la data de 16.09.2016 în adresa Biroului de
probaţiune Centru a parvenit Demers de efectuare a referatului
presentinţial în privinţa minorului Ş.A.F., fiind învinuit de
săvârşirea infracţiunii prevăzute de lit.a) alin.(3) art.172 CP RM.
În baza art.3 al Legii cu privire la probaţiune şi art.21 CP RM

acesta nu era subiectul probaţiunii.
Totodată, minorul povesteşte despre mai multe cazuri de furt,
pătrunderi în case, produse împreună cu băieţii din vecinătate.
Comportamentul persoanei înainte şi după presupusă
infracţiune:
Minorul a comis multe fapte ilicite. În cazul în care minorul ar
fi avut vârsta necesară pentru tragere la răspunderea penală,
acestea ar fi fost calificate ca furt, viol. Minorul motivează
săvârşirea acestora prin aceea că a fost determinat de prietenii săi
să le ţine tovărăşie. Găsind un loc de muncă, minorul ne-a
comunicat că nu mai doreşte să săvârşească infracţiuni, că câştigă
cinstit bani. Având în vedere faptul că ultima infracţiune, conform
informaţiei de care dispunem, a fost comisă la 14.03.2017,
ajungem la concluzia că a trecut o periodă neîndelungată de timp
şi este imposibil a stabili dacă s-a produs schimbarea pozitivă a
minorului.
IV. Factorii care influenţează sau pot influenţa conduita

generală a persoanei în privinţa căreia a fost solicitată
întocmirea referatului
Factorii de natură să înhibe dezvoltarea comportamentrului

infracţional:
- Timpul liber organizat;
- Conştientizarea şi asumarea responsabilităţii pentru
comportamentul manifestat şi consecinţele acestuia;
- Implicarea familiei în formarea normelor educaţionale;
- Înmatricularea în instituţia de învăţământ medie de
specialitate.
146
Factorii de natură să accentueze dezvoltarea
comportamentului infracţional:
- Evitarea asumării responsabilităţii;
- Atitudinea faţă de faptă – de minimalizare, de evitare a
asumării unei responsabilităţi;
- Lipsa unui exemplu pozitiv din partea familiei;
- Influenţa negativă a mediului;
- Apartenenţa la un grup de prieteni cu potenţial prosocial.
V. Perspective de reintegrare în societate:

Luând în considerare cele prezentate anterior, considerăm că
minorul Ş.A.F. are perspective medii de reintegrare în societate,
din considerentul că minorul lucrează, câştigă cinstit bani, doreşte
să însuşească meseria de fierar, să fie încorporat în serviciul
militar în termen. Minorul în cauză este o persoană foarte
influenţabilă, naivă, credulă, permanent cade sub influenţa
negativă a altor persoane şi nu-şi asumă responsabilitatea pentru
faptele săvârşite. În acest context, rezultă că riscul de recidivă
poate fi considerat ca mediu.
Am luat cunoştinţă de informaţia prezentată în referatul de

evaluare:
N.P.
_______________________________
Executatnt:
T.I.,
Consilier de probaţiune
al Biroului de Probaţiune Centru, mun. Chişinău
____________________________
147
STRULEA Maria, GUREV Dorina, BOTNARENCO Mihaela
DELINCVENŢA JUVENILĂ
Ghid metodic
Redactor – Adriana Strungaru
Bun de tipar 01.11.2017. Formatul 6084 1/16

Coli de tipar 9,25. Coli editoriale 4,75.
Comanda ___. Tirajul 50 ex.
Centrul Editorial-Poligrafic al USM

str.A.Mateevici, 60, Chişinău, MD 2009
148

Ghid DJ 2017

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid DJ 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Recomandat de Departamentul Drept Penal

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

© CEP USM, 2017

Maria Strulea Dorina Responsabil

* pentru specialităţile cu frecvenţă redusă

Unităţi de conţinut şi repartizarea orientativă a orelor

- să definească conceptele de: copil, devianţă, delincvenţă

1. Concepte definitorii privind Delincvenţa juvenilă. Definiţia

A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere:

B. Sarcini de nivelul II – aplicare:

C. Sarcini de nivelul III – integrare:

STRATEGII DIDACTICE APLICATE

Particularităţile Delincvenţei juvenile

Scopul şi funcţiile Delincvenţei juvenile

Produsul Strategii de Criterii de Termen de

1. Evoluţia conceptului de delincvenţă juvenilă.

1. Delincvenţa juvenilă reprezintă:

Actele normative recomandate

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, în

1. Banciu D., Radulescu S.R. Evoluţii ale delincvenţei juvenile în

- să reproducă prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor

1. Reglementările Consiliului Europei în materia delincvenţei

A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere:

B. Sarcini de nivelul II – aplicare:

C. Sarcini de nivelul III – integrare

1. Cadrul legal internaţional de reglementare a delincvenţei

1. Actele internaţionale în materia delincvenţei juvenile impun

Actele normative recomandate

1. Agenda Uniunii Europene privind drepturile copilului din

1. Amza T. Criminologie. Bucureşti: Lumina LEX, 1998.

- să interpreteze legea Republicii Moldova privind drepturile

1. Reglementări naţionale în materia protecţiei drepturilor

A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere:

- Identificaţi reglementările naţionale în materia delincvenţei

C. Sarcini de nivelul III – integrare

STRATEGII DIDACTICE APLICATE

Activităţi de lucru individual

1. Fezabilitatea instituirii instanţelor specializate în cauzele

1. Cauza M.C. vs Bulgaria din 4 decembrie 2003

1. Formulaţi obligaţiile pozitive şi/sau negative ale Republicii

2.1 Cauza Bouamar vs Belgia din 29 februarie 1988.

2.2 Cauza D.G. vs Irlanda din 16 mai 2002.

Sarcinile pentru Cauzele 2.1 și 2.2:

3. Cauza Tyrer vs Marea Britanie din 25 aprilie 1978

1. Identificaţi modelul de justiţie (retributivă, distributivă şi

1. În conformitate cu Codul penal al Republicii Moldova, minorii

Actele normative recomandate

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.94, în

1. Beşliu N. şi al. Copiii în conflict cu legea – neglijaţi sau uitaţi:

- să descrie la general teoriile de orientare bioantropologică;

1. Teorii de orientare bioantropologică.Teoria criminalului

A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere:

C. Sarcini de nivelul III – integrare

Metode/tehnici didactice de Mijloace didactice

Teorii de orientare sociologică

Activităţi de lucru individual

1. Teorii şi paradigme contemporane de explicare a delincvenţei

1. Potrivit lui Cesare Lombroso, este adevărată următoarea teză

1. Amza T. Criminologie. Tratat de teorie şi politică

- să identifice noţiunile de „cauză”, „condiţie” şi „factor” al

1. Aspecte generale privind cauzele, condiţiile şi factorii

A. Sarcini de nivelul I – cunoaştere şi înţelegere: