Natură statică în creion

1 PAGINAȚIA ( ÎNCADRAREA ÎN PAGINĂ) Primul punct al paginației reprezintă încadrarea pe verticală

sau pe orizontală. În funcție de felul în care sunt aranjate obiectele , calculăm sau măsurăm (cu ajutorul
creionului sau unei andrele) dacă ele se desfășoară mai mult pe înălțime sau pe lățime și le așezăm în
pagină corespunzător. Dacă nu facem acest lucru corect ne va rămâne mult spațiu liber, care nu ajută
la echilibrarea lucrării. Deasemenea trebuie sa vedem cât de mari facem obiectele, dacă sunt prea mici
par nesemnificative, prea mari ne sufocă, par că vin spre privitor. Pentru a fi încadrate corect trebuie să
ne ramână spațiu de la obiect pana la marginea planșei de 2-3 degete, iar din partea din care vine
lumina un pic mai mult, pt a crea iluzia de spațiu-lumină. În cazul în care ați început construcția
obiectelor și am paginat prea la stânga sau la dreapta mai puteți adauga un obiect care are legatură cu
formele prezentate în natura statică.

2 CONSTRUCȚIA OBIECTELOR Atunci când începem construcția trebuie să găsim proporția

obiectelor în pagină dar și proporția lor față de celelalte forme din compoziție. Pornim construcția unui
obiect de la forma mare geometrică, îl încadrăm intr-un dreptunghi, pătrat, cerc, triunghi sau o figură
geometrică complexă, formată din mai multe forme geometrice (nu apăsăm pe creion sau cărbune f
tare). Pentru obiectele cilindrice sau care sunt construite prin rotație geometrică (sticlă, pahare, vase de
ceramică, etc) desenăm axa de simetrie ce trece prin centrul obiectului. În interiorul formei geometrice
începem să desenăm forma geometrizând, de la general spre detaliu, intrând în caracterul obiectului.
Ținem cont că obiectele sunt tridimensionale si de deformarea lor în spațiu, în funcție de unghiul din
care le privim. Pentru zonele de umbră folosim linii mai groase, mai accentuate,pentru zonele de lumină
linii subțiri, mai sensibile, pentru că lumina topește contururile.

3 VALORAȚIA Valoarea unei suprafețe reprezintă treapta de deschis sau închis , lumina sau umbra (a
nu se confunda cu valoarea artistică). Valorile principale sunt 3: Lumina, Penumbra (trecerea de la
lumină la umbră) și Umbra. Lumina nu este albă, ea depinde de culoarea obiectului. Este ca și cum am
face o fotografie alb-negru obiectelor de studiu. Cea mai puternică Lumină pe obiect se numește Reflex
și se remarcă pe obiectele emailate, cerate, din sticlă sau lucioase. Umbra cea mai puternică se
numește Accent și apare la contactul obiectelor cu suprafața pe care stau, în locurile in care se
schimbă direcția liniilor de construcție, etc. Accentul re realizează din linii mai groase, mai dure,
apăsate cu creionul. Prin opoziție, în lumină contururile dispar, liniile sunt subțiri și sensibile, aproape ca
dispar cu totul. Pe obiectele cilindrice, conice, sferice, treptele de la lumină la umbră sunt f multe și
apropiate, iar atunci când avem lumina dintr-o parte (poate fi și lumină de sus, sau din spatele
obiectelor, termenul din franceză contrejour) umbra cea mai puternică nu ajunge niciodată până la
capăt, pt că razele de lumină învăluie obiectul și pe partea cealaltă, pe care nu o vedem. La obiectele
cu muchii și fațete - cub, prisme patrulatere, piramide, etc, lumina, penumbra și umbra se dezvoltă
fiecare pe câte o suprafață, iar noi accentuăm colțurile sau muchiile care sunt cel mai aproape de noi.
Nu pornim din stanga și terminăm în dreapta, ci valorăm treptat de la cel mai deschis la cel mai închis,
prin hașuri suprapuse. Fondul trebuie să fie neutru, cu mici diferențe de valoare în funcție de umbra și
lumina de pe obiect. Umbra purtată este umbra pe care o lasă fiecare obiect pe suprafața pe care stă.
Umbra este mai accentuată lângă obiect și din ce în ce mai transparentă pe măsură ce se depărtează.
Umbra este ușoară, nu face gaură în planșă, aparține suprafeței pe care se proiectează