MAREA CIRCULATIE

Circulatia este functia de nutritie care asigura transportul substantelor in corp.

Aceasta functie este asigurata de sistemul cardiovascular si sistemul limfatic. Sistemul
cardiovascular e alcatuit din inima, vase sanguine si sange.
În alcătuirea arborelui vascular se disting două teritorii de circulaţie:
circulaţia mare — sistemică, şi circulaţia mică — pulmonară.
Circulatia sistemica furnizeaza sangele functional, adica asigura atat
aprovizionarea cu oxigen, nutrimente si alte substante necesare functionarii tesuturilor cat
si preluarea dioxidului de carbon si a produsilor de metabolism de la toate tesuturile
corpului. Circulatia sistemica include: artera aorta cu toate ramurile sale, toate capilarele
(cu exceptia celor pulmonare) si toate venele ( excluzand cele pulmonare). Prin aceste
artere sangele circula catre cap, torace, regiunea abdominala, membre superioare si
inferioare, cu alte cuvinte, in toate regiunile corpului. Circulatia sistemica incepe din
ventriculul stang, de unde pleaca artera aorta ( sange oxigenat) si se incheie in atriul drept
unde sangele este adus de venele cave (sange neoxigenat).

Sistemul aortic incepe din ventriculul stâng cu aorta ascendentă, din care se desprind cele
două artere coronare, care iriga miocardul. După ce urcă 5-6 cm, aorta ascendenta se curbează şi
formează arcul aortic, care se continuă cu aorta descendentă, subîmpârţită în toracala şi
abdominală. Terminal, aorta abdominală se bifurcă în arterele iliace comune, stânga şi dreaptă.
Ramurile arcului aortic
Dinspre dreapta spre stânga, din arc se desprind trunchiul brahiocefalic, artera carotida
comună stângă şi artera subclavicularâ stângă. Trunchiul brahiocefalic se împarte apoi în artera
carotidă comună dreaptă şi artera subclavicularâ dreaptă. Ambele artere carotide comune, stângă
şi dreaptă, urcă la nivelul gâtului până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se
bifurcă în artera carotidă externă şi internă. La acest nivel există o mică dilataţie, sinusul carotic
(carotidian), bogată în receptori.
Ramurile aortei descendente
Aorta descendentă toracică dă ramuri parietale şi viscerale. Ramurile viscerale sunt
trunchiul celiac, artera mezenterica superioara, arterele renale — stângă şi dreapta —, arterele
testiculare, respectiv ovariene— stângă şi dreaptă —, şi artera mezenterica inferioară. Trunchiul
celiac se împarte în trei ramuri — splenică, gastrică stângă şi hepatică — şi vascularizeazâ
stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul şi splina. Artera mezenterica superioară vascularizeazâ
jejuno-ileonul, cecul, colonul ascendent şi partea dreaptă a colonului transvers. Artera
mezenterică inferioară vascularizeazâ partea stângă a colonului transvers, colonul descendent
sigmoidul şi partea superioară a rectului.
Ramurile terminale ale aortei
Arterele iliace comune — stângă şi dreaptă —, ajunse la articulaţia sacro-iliacâ, se împart
fiecare în artere iliace externă şi internă. Artera iliaca externă iese din bazin şi ajunge pe faţa
anterioară a coapsei, devenind arteră femurală, care irigă coapsa. Se continuă cu artera poplitee,
care se află în fosa poplitee (faţa posterioarâ a genunchiului). Ea se împarte în două artere tibiale:
1. artera tibialâ anterioară irigă faţa anterioară a gambei şi laba piciorului şi se termină prin artera
dorsală a piciorului, din care se desprind arterele digitale dorsale; 2. artera tibialâ posterioarâ
irigă faţa posterioarâ a gambei şi, ajunsă în regiunea plantară, se împarte în cele două artere
plantare, interna şi externă, din care se desprind arterele digitale plantare. Artera iliaca internă
are ramuri parietale pentru pereţii bazinului şi ramuri viscerale pentru organele din bazin (vezică
urinara, ultima porţiune a rectului) şi organele genitale — uter, vagin, vulvă, prostată, penis.