COEZIUNEA ECHIPEI – FACTOR DE BAZĂ AL SUCCESULUI ÎN LUPTĂ

Coeziunea este definită ca fiind “ rezultanta tuturor forțelor care acționează asupra
membrilor de a rămâne în grup” .Se referă la solidaritatea de grup fiind unul dintre
factorii determinanți ai moralului.

Cea mai bună descriere intuitivă a coeziunii este dată de citatul : “unul pentru toți
și toți pentru unul”. Aceasta înseamnă consens asupra scopurilor, loialitate
reciprocă,acțiune coordonată,identificare cu interesele grupului și mândria apartenenței la
acesta.

Importanța coeziunii în mediul militar este dată de faptul că unitățile coezive luptă
mai bine,au mai puține pierderi de ordin psihic,se instruiesc la un standard mai ridicat,nu
se dezintegrează în condiții de stres și au nevoie de un sprijin administrativ mai redus .

O distincție importantă este aceea dintre coeziunea socială și coeziunea în raport cu

sarcina. Coeziunea socială se referă la natura relațiilor interumane și exprimă plăcerea de
a fi împreună,apreciere,încredere. Coeziunea în raport cu sarcina se referă la
disponibilitatea de a lucra și de a cumula efortul propriu cu al celorlalți membri ai
grupului.

Cea mai importantă problemă se referă la efectul coeziunii asupra performanței

militare. Este coeziunea un factor de performanță?

Spre exemplu,în Primul Război Mondial,armata engleză obișnuia să recruteze și să

formeze unități de luptă din membrii unor echipe sportive(forbal,rugby).Intenția era aceea
de a forma “unități de prieteni”,pentru a favoriza coeziunea și moralul în luptele grele
care urmau.

Pentru a spori coeziunea de luptă între infantieriștii marini și piloți,armata

americană a introdus programe de antrenament comune ale celor două categorii de
militari. Astfel, piloții se simțeau mai puternic angajați în raport cu camarazii de la sol
atunci când erau trimiși în misiuni de sprijin aerian.

Succesul în luptă este determinat de mobilizarea comună a militarilor și de

angajamentul lor în raport cu sarcina . Corelația între performanță și coeziunea în raport
cu sarcina sunt mai mari cu cât sarcina impune un nivel mai mare de
coordonare,comunicare și monitorizare între membrii grupului.

În concluzie, coeziunea nu acționează în mod direct asupra performanței,ci ca

moderator în relația dintre competență și performanță. Nivelul coeziunii este favorizat de
experiența comună,de relația directă cu ceilalți membri.Coeziunea este mai puternică
atunci când intensitatea experienței interpersonale este mai mare.