DREPT CIVIL- TEMA 9

1. Care sunt asemănările și deosebirile între prescripția extinctivă și

decădere?
Asemănări:
- sunt sancţiuni de drept civil;
- au efect extinctiv;
- presupun curgerea unor termene;
-calculul termenelor se face după aceleaşi reguli.
Deosebiri:
Prescriptia extinctiva Decaderea
Efecte – conduce la stingerea – constă în stingerea dreptului
dreptului material la acţiune subiectiv civil sau în
[art. 2500 alin. (1) C.civ.]. împiedicarea săvârşirii actelor
unilaterale [art. 2545 alin. (2)
C.civ.].
Premisa presupune exercitarea unei poate interveni chiar dacă nu
acţiuni în justiţie prin care se ar fi vorba despre exercitarea
solicită protecţia judiciară a dreptului la acţiune.
dreptului subiectiv [cu
excepţia cazurilor anume
prevăzute de lege, spre
exemplu, de art. 1552 alin. (2)
C.civ.].
Invocare instanţa nu poate invoca decăderea trebuie invocată
prescripţia extinctivă din din oficiu de instanţă dacă
oficiu (art. 2512 C.civ.). termenul de decădere este de
ordine publică [art. 2550 alin.
(2) C.civ.].
Izvor termenele de prescripţie termenele de decădere
extinctivă sunt stabilite de izvorăsc din lege sau din
lege, părţile având posibilitatea să voinţa părţilor [art. 2545 alin. (1)
le modifice în C.civ.].
anumite condiţii [art. 2515
alin. (3), (4), (5) C.civ.].
Suspendare cursul prescripţiei este termenele de decădere nu
susceptibil de a fi suspendat sunt supuse suspendării decât
(art. 2532 C.civ.). în anumite împrejurări [art.
2548 alin. (1) şi (2) C.civ.].
Întrerupere cursul prescripţiei este termenele de decădere nu
 susceptibil de a fi întrerupt
(art. 2537 C.civ.).
Repunere în există posibilitatea de
termen repunere în termenul de
prescripţie extinctivă (art.
2522 C.civ.).
Renunţare se poate renunţa la
prescripţia extinctivă împlinită
sau la beneficiul termenului
scurs pentru prescripţia
începută şi neîmplinită (art.
2507 C.civ.).
sunt supuse întreruperii decât
în anumite împrejurări [art.
2548 alin. (1) şi (3) C.civ.].
nu există posibilitatea de
repunere în termenul de
decădere, afară de cazul în
care printr-o normă specială s-
ar dispune altfel.
se poate renunţa, după sau
înainte de împlinirea
termenului de decădere, dacă
acesta a fost stabilit prin
contract sau instituit printr-o
dispoziţie legală care ocroteşte
un interes privat [art. 2549
alin. (1) C.civ.];
– nu se poate renunţa la
termenele de decădere de ordine
publică [art. 2549 alin.
(2) C.civ.].

2. Există posibilitatea repunerii în termenul de decădere ? Dar în termenul de

prescripție? În ce situație?

Prescripţia extinctivă

– există posibilitatea de repunere în termenul de prescripţie extinctivă (art. 2522 C.civ.).

    Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă, este consacrată, cu caracter general, de

art.2522 alin. (1) Cod Civil, potrivit căruia „cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în
termen dreptul la acţiune supus prescripţiei poate cere organului de jurisdicţie competent
repunerea în termen şi judecareacauzei.” Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă poate fi
definită ca beneficiul recunoscut de lege titularilor drepturilor subiective, în condiţiile anume
prevăzute, în temeiul căruia aceştia îşi pot valorifica drepturile chiar dacă termenul de prescripţie
extinctivă s-a împlinit.

     Cât priveşte justificarea reglementării repunerii în termenul de prescripţie extinctivă, trebuie

să se ţină cont de finalitatea instituţiei prescripţiei extinctive(sancţionarea conduitei culpabile a
titularului dreptului subiectiv, constând în inactivitatea acestuia); în acelesituaţii în care
inactivitatea titularului s-ar datora unormotive temeinice, producerea efectelor prescripţiei
extinctive ar deturna această instituţie de la finalitatea ei, aşa încât s-ar sancţiona atitudinea
titularului dreptului subiectiv, deşi nu i s-ar putea reproşa acestuia o conduită culpabilă.
Repunerea în termenul de prescripţie extinctivă permite înlăturarea contradicţiei ce ar apărea
între ceea ce legea a prezumat prin instituirea prescripţiei extinctive şi ceea ce reprezintă
realitatea.

Trebuie însă reţinut că repunerea în termenul de prescripţie extinctivă este o măsură

excepţională.

Decaderea 

Nu există posibilitatea de repunere în termenul de decădere, afară de cazul în care printr-o normă
specială s-ar dispune altfel.

3. Termenele de decădere sunt supuse suspendării și întreruperii? A se vedea

art. 2548 Cod civil.

Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării decât în anumite împrejurări [art. 2548 alin.
(1) şi (2) C.civ.].

Art. 2548

Regimul termenelor de decădere

(1) Termenele de decădere nu sunt supuse suspendării şi întreruperii, dacă prin lege nu se
dispune altfel.

(2) Cu toate acestea, forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă
termenul a început să curgă, el se suspendă, dispoziţiile art. 2534 alin. (1) fiind aplicabile în mod
corespunzător. Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data
când suspendarea a încetat.

(3) De asemenea, atunci când realizarea dreptului presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie,
termenul este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de
punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în
mod corespunzător.

Chiar în acest articol se stabilesc două excepţii, prima vizând amânarea începutului termenului
ori suspendarea, iar cealaltă întreruperea.

Astfel, forţa majoră existentă la data la care ar fi trebuit să înceapă curgerea termenului de
decădere amână începutul termenului până la data încetării forţei majore. Forţa majoră care apare
în timpul curgerii termenului de decădere are ca efect suspendarea acestuia, termenul reluându-şi
cursul de la data încetării forţei majore. Dacă, însă, după reluarea cursului, ar rămâne mai puţin
de 5 zile din termenul de decădere, atunci acesta se împlineşte după 5 zile de la data când
suspendarea a încetat.

Dacă realizarea dreptului subiectiv presupune exercitarea unei acţiuni în justiţie, termenul de
decădere este întrerupt pe data introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare ori de
punere în întârziere, după caz, dispoziţiile privitoare la întreruperea prescripţiei fiind aplicabile în
mod corespunzător.

Aceste două excepţii au vocaţia să se aplice oricărui termen de decădere.

STUDENT

GHIMICIU ANDREI FLORIN