George

CO+BUC
FIRE DE TORT
 CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ........................................................................... 6
Tabel cronologic ................................................................................ 7

BALADE +I IDILE (1893)

NOAPTE DE VAR{ ........................................................................ 25
MÂNIOAS{ .................................................................................... 27
NU TE-AI PRICEPUT ..................................................................... 29
FATMA ............................................................................................ 31
NUNTA ZAMFIREI ......................................................................... 33
CÂNTECUL FUSULUI ..................................................................... 39
ARMINGENII .................................................................................. 42
REA DE PLAT{ .............................................................................. 44
FATA MORARULUI .......................................................................... 45
CR{IASA ZÂNELOR ...................................................................... 47
RUG{MINTEA DIN URM{ ............................................................ 53
VÂNTUL .......................................................................................... 56
VESTITORII PRIM{VERII .............................................................. 59
PE LÂNG{ BOI .............................................................................. 61
RADA ............................................................................................. 62
TREI, DOAMNE, +I TO|I TREI .................................................... 67
LA OGLIND{ ................................................................................. 70
EL-ZORAB ...................................................................................... 74
SUP|IRICA DIN VECINI ............................................................... 80
NUMAI UNA! ................................................................................. 82
BRÂUL COSÂNZENII ..................................................................... 84
DU+MANCELE ................................................................................ 88
MOARTEA LUI FULGER ................................................................ 92
P{STORI|A .................................................................................. 101
PRAHOVA ..................................................................................... 102
VARA ............................................................................................ 108
SPINUL ......................................................................................... 110
CÂNTECE ..................................................................................... 113

FIRE DE TORT (1896)

Din via\[

MAMA .......................................................................................... 119

LUPTA VIE|II ............................................................................... 122
+TEF{NI|{-VOD{ ........................................................................ 124
SCARA ......................................................................................... 127
NOI VREM P{MÂNT! ................................................................. 129
VOICHI|A LUI +TEFAN .............................................................. 132
DOINA .......................................................................................... 135
}N MIEZUL VERII ........................................................................ 141
IARNA PE ULI|{ ........................................................................ 143
ISPITA .......................................................................................... 148
DRAGOSTE }NVR{JBIT{ ............................................................. 151
PRUTUL ........................................................................................ 162
DECEBAL C{TR{ POPOR ............................................................ 166
Din poveste
LEGENDA RÂNDUNELEI ............................................................. 168
IDEAL ........................................................................................... 172
O NOAPTE PE CARAIMAN ........................................................ 179
MUNTELE R{TEZAT ..................................................................... 181
}N +AN|URI ................................................................................ 184
}N MUZEU .................................................................................... 186
TRICOLORUL ............................................................................... 189
COLIND{TORII ............................................................................ 190
CETATEA NEAM|ULUI ................................................................ 192

ZIARUL UNUI PIERDE-VAR{ (1902)

MOARTEA LUI GELU .................................................................. 201
NUNT{ }N CODRU ..................................................................... 207
BLESTEMUL TR{D{RII ............................................................... 213
PE MUNTE ................................................................................... 217

Referin\e critice ............................................................................ 219

 CUPRINS

NOT{ ASUPRA EDI|IEI

Textele sunt reproduse din:

G e o r g e C o = b u c . Opere alese, vol. I—III, Editura Min-
erva. Colec\ia “Scriitori români”, Bucure=ti, 1966, 1972,
1977. Edi\ie ]ngrijit[ de Gavril Scridon.
G e o r g e C o = b u c . Fire de tort. (Poezii, I). Editura
pentru literatur[. Colec\ia “Biblioteca pentru to\i”,
Bucure=ti,1966. Prefa\[ de Mircea Tomu=. Tabel cronologic
de Dumitru Laz[r.
G e o r g e C o = b u c . Poezii, vol. I—II. Editura Cartea
Româneasc[. Colec\ia “Mari scriitori români”, Bucure=ti,
1982. Antologie de Cornelia Botez.
G e o r g e C o = b u c . Poezii. Editura Minerva. Seria “Pa-
trimoniu”, Bucure=ti, 1985. Antologie =i repere istorico-lite-
rare de Georgeta R[dulescu-Dulgheru.
Cu unele excep\ii \inând de limba =i stilul operei autoru-
lui (de epoc[, cum sunt =i grafiile duble ale unor cuvinte sau
alte particularit[\i individuale creatoare...), textele antolo-
giei respect[, ]n mare, normele ortografice ]n vigoare.

Coperta: Isai Cârmu

ISBN 9975-904-20-3 © «LITERA»

 CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC

1866 la 20 septembrie se na=te ]n satul Hordou din nordul Ardealului,

]n casa preotului Sebastian (descendent dintr-o familie de iobagi),
George Co=buc.
Copil[ria =i-o petrece la Hordou, unde prime=te =i ]ntâile no\iuni
despre ]nv[\[tur[ de la \[ranul Ioan Gori\[. Printre altele, acesta
]i poveste=te =i snoava cu filozofii =i plugarul, pe care o va
transpune mai târziu ]n versuri.
De la T[n[suc[ Mocodean, un cânt[re\ de biseric[, Co=buc ]nva\[
a citi ]nc[ de la vârsta de cinci ani.
Dup[ ce colind[ prin mai multe localit[\i din Ardeal, ]n toamna
acestui an, Eminescu trece mun\ii =i vine la Bucure=ti.
1870 Se constituie la N[s[ud societatea de lectur[ a elevilor “Virtus
romana rediviva”.
1871 La 25 mai se na=te G. Ibr[ileanu.
1873 Co=buc ]ncepe =coala primar[ ]n comuna Salva unde tat[l s[u
era preot, de unde trece chiar ]n primul an la =coala de trei ani
din Telci. Aici va sta ]n gazd[ la directorul =colii, Ioan Iona=ec, de
la care va ]nv[\a =i nem\e=te.
1875 Se na=te la Bra=ov, ]n ziua de 11/12 octombrie, poetul St. O.
Iosif.
1876 Dup[ ce termin[ clasa a IV-a a =colii primare (la N[s[ud), ]n
toamna acestui an, Co=buc se ]nscrie ]n clasa I a liceului românesc
din N[s[ud. Tân[rul licean este g[zduit, ]mpreun[ cu mai mul\i

7
 copii de \[rani, de ]nv[\[torul Teodor Rotari. Acesta dispunea de
o bibliotec[ destul de mare, ]n care Co=buc putea g[si pentru
lectur[, pe lâng[ operele scriitorilor români, =i lucr[ri ale unor
autori str[ini ca: Heine, Chamisso, Lenau, Bürger =i al\ii.
}n anii liceului, Co=buc desf[=oar[ o vie activitate literar[ ]n cadrul
societ[\ii de lectur[ a elevilor “Virtus romana rediviva”.
A fost coleg de liceu, pân[ ]n clasa a IV-a cu tat[l lui Liviu Rebreanu.
1877 }ncepe r[zboiul de independen\[.
La 9 mai are loc proclamarea independen\ei de stat a României.
1880 Apare la Bucure=ti, sub conducerea lui Al. Macedonski, revista
“Literatorul”.
La 5 noiembrie se na=te, la Pa=cani, Mihail Sadoveanu.
1881 La 1 aprilie se na=te, la R[=inari, lâng[ Sibiu, Octavian Goga.
La 1 iulie apare la Ia=i, redactat[ de Ion N[dejde, revista literar[
=i =tiin\ific[ “Contemporanul”.
1882—1883 }n octombrie 1882, membrii societ[\ii “Virtus romana
rediviva” hot[r[sc redactarea unei reviste pe care o numesc
“Musa some=an[”. }n aceast[ revist[, care ap[rea ]ntr-un singur
exemplar scris de mân[, s-au p[strat lucr[rile membrilor ei,
prezentate ]n =edin\ele literare.
}nc[ de pe când era elev ]n clasa a VII-a, Co=buc este ales vice-
pre=edinte al societ[\ii “Virtus romana rediviva” iar la 2 octombrie
1883 devine pre=edinte.
Co=buc public[ ]n paginile revistei “Musa some=an[” primele
sale poezii: Societ[\ii “Virtus romana rediviva”, Stâncile strig’amin,
}nv[\[m, Pepelea din cenu=[, Tablou, Soartea lor, Fete blânde =i
altele.
1883 }n aprilie, vede lumina tiparului ]n Almanahul societ[\ii
studen\e=ti “România jun[” din Viena capodopera eminescian[
— Luceaf[rul.

8
 }n decembrie apare, prefa\at[ de Maiorescu, prima edi\ie din
versurile lui Eminescu.
1883—1884 Poezia Tablou de sear[, cea mai reu=it[ dintre produc\iunile
lui Co=buc scrise ]n acest an, se pare c[ este ultima publicat[ ]n
paginile revistei “Musa some=an[”.
1884 }n vara acestui an, Co=buc ]=i d[ examenul de bacalaureat.
Dup[ trecerea acestui examen, ]mpotriva voin\ei p[rin\ilor s[i,
care doreau s[-l fac[ preot, Co=buc pleac[ la Cluj, unde ]n toamn[
se ]nscrie la Facultatea de filozofie =i litere, dar unde, din cauza
lipsurilor materiale =i a atmosferei ideologice insuportabile, va
r[mânea foarte pu\in timp.
}n timpul studen\iei, Co=buc dovede=te o mare pasiune pentru
folclor, fiind interesat ]n cel mai ]nalt grad =i de trecutul de lupt[
al poporului nostru. Pasiunea pentru crea\iile populare i-a
inspirat-o =i profesorul universitar Grigore Sila=i, ale c[rui cursuri
le audia.
La 14 aprilie ia fiin\[ la Sibiu, sub conducerea lui Slavici, ziarul
“Tribuna”, unde Co=buc public[, ]ncepând de la sfâr=itul acestui
an, mai ]ntâi sub pseudonimul C. Bo=cu, apoi cu numele adev[rat,
versuri originale, basme versificate, traduceri =i altele. Poezia de
debut la periodicul sibian este snoava versificat[ Filozofii =i plu-
garii, semnat[ C. Bo=cu.
Apare “Gazeta s[teanului”, la care Co=buc va colabora din anul
1893.
Se prezint[ pe scen[ =i apare ]n “Convorbiri literare” capodopera
lui Caragiale — O scrisoare pierdut[.
1885 }i g[sim tot mai des semn[tura ]n periodicele transilv[nene: “Fami-
lia” lui Iosif Vulcan, ap[rut[ ]nc[ din anul 1865 =i, mai ales,
“Tribuna”.
Semnate C. Bo=cu, Co=buc public[ ]n “Familia” dou[ poezii (Dou[
]ntreb[ri =i Unde zbor) =i, cu numele adev[rat, dou[ Ghicitori ]n
versuri (“}ntre to\i =erpii din lume” =i “Care rege n-are \ar[“) ]n

9
 “Calendarul pedagogic pe anul 1885”. Co=buc ]=i tip[re=te ]n“ Tribuna”
trei balade de inspira\ie popular[: Bl[st[m de mam[, Pe p[mântul
turcului =i Angelina. Primele dou[ apar =i ]n bro=ur[ ]n “Biblioteca
poporal[ a Tribunei”. De pe acum, Co=buc ]ncepe s[ traduc[ Divina
comedie, la care va lucra timp de peste dou[zeci de ani.
Apare la Bucure=ti ziarul “Epoca” la care poetul va colabora ]ntre
1896 =i 1904.
La 27 noiembrie se na=te, ]n satul Târli=iua, Liviu Rebreanu, cel
mai mare prozator pe care Ardealul l-a dat literaturii române.
1886 Co=buc nu mai figureaz[ printre studen\ii clujeni, dar r[mâne
totu=i ]n Cluj, frecventând doar anumite cursuri universitare.
Continuând colaborarea la “Tribuna”, ]n acest an ]i apar: Atgue
nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste p[cur[reasc[
=i altele. Dintre acestea, Fata craiului din cetini =i Draga mamei
apar ]n “Biblioteca poporal[ a Tribunei” sub form[ de plachete.
Ioan Slavici ]l caut[ personal la Cluj pentru a stabili cu el o
eventual[ colaborare =i pentru a-l atrage ]n redac\ia “Tribunei”.
Nu-l g[se=te ]ns[, deoarece, a=a cum m[rturise=te ]ntr-o scrisoare
c[tre Slavici din anul 1886, Co=buc, fiind bolnav, era plecat acas[
(“Atâta-mi pare de r[u c[ n-am putut s[ fiu la Cluj, pe timpul
procesului d-tale =i c[ n-am putut s[ m[ ]ntâlnesc cu d-ta; n-am
putut c[ci eram acas[ bolnav de friguri...”).
Colaboreaz[ la revista din Gherla “C[r\ile s[teanului român” ]n
care public[: Amin, Strig[ stâncile =i Lupii \iganului.
1886—1887 A tradus peste 480 de poezii din 92 autori greci, pe care
dorea s[ le publice ]ntr-o antologie.
1887 Continu[ s[ colaboreze la “Tribuna” cu pove=tile =i basmele versi-
ficate: Fulger, Brâul Cosinzenii, Izvor de ap[-vie, Tulnic =i Lioara =i
altele. }i apare ]n volum ]n “Biblioteca poporal[ a Tribunei” poezia
Fulger.
Certându-se cu p[rin\ii din cauza ]ntreruperii studiilor, Co=buc
va sta un timp pe la fra\i =i surori, continuând s[ scrie versuri =i

10
 s[ corespondeze cu Slavici, care-l cheam[ la Sibiu.
}n vara acestui an, Co=buc se duce la Sibiu, unde de prin august
]ncepe s[ lucreze ca redactor la “Tribuna”.
Poetul furnizeaz[ periodicului sibian, la rubrica “Foi\a Tribunei”
=i “Variet[\i”, un material destul de bogat.
La Sibiu r[mâne pân[ ]n 1889. Timpul petrecut aici s-a dovedit
a fi cel mai rodnic din via\a sa. }n mediul sibian poetul a ]nv[\at
mult; des[vâr=irea intelectual[ o datore=te Co=buc oamenilor cu
o cultur[ ]naintat[ de la “Tribuna”. }n Amintirile sale, Ioan Slavici
scrie c[: “Gheorghe Co=buc, ]nzestrat din bel=ug de c[tre firea
cea darnic[, s-ar fi ridicat ]n toate ]mprejur[rie deasupra
contemporanilor s[i, n-ar fi ie=it ]ns[ ceea ce a fost dac[ nu =i-ar
fi croit lucrarea vie\ii ]n mijlocul acestor oameni cu cultur[
general[, care to\i erau scriitori...” (I. Slavici, Amintiri, ed. 1924,
p. 143.)
Acum poetul ]=i orienteaz[ scrisul spre o specie literar[ ]n care a
r[mas ne]ntrecut, spre idil[.
1888 }n paginile “Tribunei” i se tip[resc ]n acest an peste treizeci de
poezii, semnate sau nesemnate. Dintre acestea, re\in aten\ia
baladele de inspira\ie popular[ Rodovica, Ceas-r[u, Cr[iasa zânelor
=i o parte din Anacreonticile sale, publicate cu mici modific[ri ]n
ciclul Cântece la sfâr=itul volumului Balade =i idile din 1893.
G. Bogdan-Duic[ public[ ]n “Gazeta de Transilvania” =i “Tribuna”,
la rubrica “Revista literar[“, articole ]n care remarc[, ]nainte de
Gherea, valoarea primelor poezii publicate de Co=buc.
}n martie izbucnesc r[scoalele \[r[ne=ti.
Apare ]n mai multe volume culegerea de Pove=ti ardelene=ti a lui
Ioan Pop Reteganul.
1889 Ca =i precedentul, =i acest an e foarte rodnic pentru activitatea
poetului. Acum scrie =i public[ poezii ca: Rada, Numai una, Fata
morarului, Un Pip[ru= modern, Pip[ru=-viteaz, Nu te-ai priceput =i

11
 una din capodoperele co=buciene — Nunta Zamfirei. Ca urmare
a r[sun[torului succes pe care-l ob\ine cu Nunta Zamfirei, Co=buc,
chemat de Titu Maiorescu, pleac[ ]n toamna acestui an la
Bucure=ti, unde se va stabili pentru totdeauna. De acum ]n
activitatea =i via\a sa ]ncepe o nou[ etap[.
}n acest an, m[cinat de mizerie, apune, la 15 iunie Luceaf[rul
poeziei române=ti, acel care ridicase poezia noastr[ pe cele mai
]nalte culmi — Mihai Eminescu. La foarte scurt timp (30
decembrie) ]l va urma =i bunul s[u prieten — Ion Creang[.
1890 La Bucure=ti, Co=buc ]ndepline=te un timp func\ia de
“desemn[tor ajutor” la serviciul arhitecturii, din cadrul
Ministerului Cultelor, de unde, nemul\umit, demisioneaz[ la
]nceputul anului 1891.
}n numerele 2—6 (15 ianuarie—15 martie) ale revistei “Amicul
Familiei”, Co=buc public[ ]n traducerea sa Cântece din Cartea
cântecelor a lui Gajus Catullus Vallerius.
}n “Amicul familiei” din Gherla =i Cluj public[ poezia Roman\[
(“Negura nop\ii doarme pe mal”), iar ]n “Convorbiri literare”
din 1 aprilie, poezia La oglind[.
1890—1891 Din februarie 1890 =i pân[ ]n ianuarie 1891, Co=buc
colaboreaz[ la ziarul bucure=tean — “Constitu\ionalul”.
Colaboreaz[ cu mai mul\i profesori la elaborarea unui manual
de =coal[ intitulat Carte româneasc[ de citire.
1891 Apar ]n “Tribuna” alte poezii remarcabile din crea\ia co=bucian[,
printre care: Pe lâng[ boi; Trei, Doamne, =i to\i trei; Rea de plat[;
O istorie veche etc.
}n noiembrie ia fiin\[ la Bucure=ti revista-magazin “Lumea
ilustrat[” a lui Ignatz Herz, al c[rei redactor a fost un timp =i
Co=buc.
Este profesor la Institutul de fete “Educa\ia român[“ al Elisei
Manliu.

12
1891—1893 Colaboreaz[ la “Lumea ilustrat[”, unde public[ poeziile:
Fatma (1891), Vestitorii prim[verii (1892), Noapte de var[
(1892), Vara (1892), Vântul (1892), Rug[mintea din urm[, La
pâr[u (1893) etc.
1893 }n ziua de 28 noiembrie vede lumina tiparului sub direc\ia lui
Vl[hu\[ =i V. A. Urechia primul num[r al revistei “Viea\a”, la care
colaboreaz[ =i Co=buc.
Apare ]n Editura Libr[riei “Socec” din Bucure=ti volumul Balade
=i idile, prima culegere de versuri din crea\ia lui Co=buc.
Scrie poezia In opressores, care circul[ ]n foi volante printre cititorii
transilv[neni.
}n paginile revistelor “Convorbiri literare”, “Minerva”, “Tribuna”,
“Familia”, “Moftul român” =i altele, apar nenum[rate recenzii
privitoare la acest volum. Astfel, ]n “Moftul român” din 23 iunie,
Caragiale public[ articolul “Balade =i idile” de George Co=buc ]n
care afirm[ c[: “Pe câmpul vast al publicisticii române, pe care
cre=te atâta spanac des =i abundent, a ap[rut, ]n sfâr=it, zilele
acestea =i un copac... tot mai s[n[tos =i mai trainic, ]nfruntând
gustul actual =i vremea cu schimb[rile ei capricioase =i f[când
din ce ]n ce mai mult[ fal[ limbii noastre române=ti — un volum
de balade =i idile de George Co=buc...”
}n acest an, imediat dup[ apari\ia volumului Balade =i idile,
mediocrul poet Grigore Lazu public[ ]n “Românul literar” =i apoi
]n bro=ur[ articolul Adev[rul asupra poeziilor d-lui G. Co=buc, ]n
care afirm[ c[ unele crea\ii ale poetului n-ar fi originale,
acuzându-l de “plagiat”. Acestuia i se al[tur[ Anton Bacalba=a =i
Al. Macedonski. La acest “proces” literar, care va continua timp de
peste zece ani, vor lua parte, ca ap[r[tori ai poetului, Al. Vlahu\[,
N. Iorga, C. Dobrogeanu-Gherea etc. Co=buc, ]n genere, nu d[
aten\ie acuza\iilor ce i se aduc; scrie totu=i unele articole ]ndreptate
]mpotriva acelora care-l atacau. }n articolul Procesul Lazu-Co=buc,
publicat ]n “Viea\a” din 5 decembrie, Al. Vlahu\[ ia atitudine
]mpotriva ziarelor =i revistelor vremii pentru nep[sarea cu care

13
 au ]ntâmpinat apari\ia volumului Balade =i idile. Din cauza acestei
nep[s[ri, publicarea articolului lui Grigore Lazu a dat na=tere
unei critici nedrepte la adresa lui Co=buc.
Ia fiin\[ Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România.
1894 Sub redac\ia lui Slavici, Caragiale =i Co=buc, la 1 ianuarie, ]n
editura lui C. Sfetea, apare bilunar, pân[ ]n 1896, revista “Vatra”.
}n “Vatra”, Co=buc ]ncepe s[ publice la rubrica “Vorba [luia”,
Ghicitori explicate. De asemenea, ]n paginile revistei apar =i
poeziile: Noi vrem p[mânt!, Mama, Lupta vie\ii, In opressores,
Pa=a Hassan =i altele.
D. Evolceanu public[, ]n numerele 10 (1 februarie) =i 11 (1
martie) ale “Convorbirilor literare” din acest an, articolele:
“Baladele =i idilele” d-lui Co=buc =i Evolceanida d-lui Grigore N.
Lazu, ]n care, pe lâng[ faptul c[ subliniaz[ valoarea literar[ a
poeziilor lui Co=buc, r[spunde =i criticilor nedrepte ale lui Grigore
Lazu.
N. Iorga public[ ]n “Familia” din 5/17 iunie articolul intitulat
Poeziile d-lui Co=buc ]n care discut[ pe marginea “plagierilor” lui
Co=buc; pledând ]n favoarea poetului, ]l socote=te un mare talent
“de form[“.
1895 Continu[ colaborarea la “Vatra”, unde-i apar: Doina, Sub patrafir,
Unul ca o sut[, Scara =i altele.
}n februarie apare suplimentul umoristic al “Vetrei” — “Hazul”.
Co=buc se c[s[tore=te cu Elena Sfetea, sora editorului C. Sfetea.
La 9 mai se na=te, ]n satul Lancr[m, Lucian Blaga.
La 11 august se na=te, la Craiova, primul =i unicul fiu al poetului
— Alexandru.
1896 La sfâr=itul lunii iunie, “Vatra” ]=i ]nceteaz[ apari\ia, dup[ ce
Co=buc mai public[ ]n paginile ei: Fata mamii, Iarna pe uli\[,
Dragoste ]nvr[jbit[, Pe deal etc.
Iese de sub tipar volumul Fire de tort, al doilea din crea\ia lui

14
 Co=buc. }n notele de la sfâr=itul volumului, poetul ]ncearc[ s[ se
apere ]mpotriva atacurilor dezl[n\uite de apari\ia Baladelor =i
idilelor.
Se tip[re=te ]n traducerea lui Co=buc Eneida de Vergiliu.
Tradus[ tot de Co=buc, apare ]n acest an poema byronian[ —
Mazepa.
Co=buc prefa\eaz[ dou[ volume a doi debutan\i: Spre prim[var[
de I. Costin =i Povestiri din copil[rie de Sergiu Cujb[. Aceste prefe\e
sunt deosebit de importante pentru c[ ne ajut[ la cunoa=terea
ideilor estetice ale poetului (Co=buc ia atitudine ]mpotriva poeziei
pesimiste care invadase publica\iile române=ti de la sfâr=itul
secolului trecut).
}n octombrie, apare s[pt[mânal, la Bucure=ti, revista de literatur[
— “Povestea vorbei”, la care colaboreaz[ =i Co=buc.
La 25 noiembrie D. Oll[nescu-Ascanio =i N. Petra=cu scot la
Bucure=ti revista “Literatur[ =i art[ român[”, la care Co=buc
colaboreaz[ ]ntre anii 1897 =i 1900.
1897 Iese de sub tipar edi\ia a II-a a volumului Balade =i idile.
Enea Hodo= scoate la Caransebe= un volum de versuri =i proz[
din crea\ia lui Co=buc.
Co=buc public[ ]n traducerea sa, ]n “Familia”, comedia ]n cinci acte
Parmeno, de Teren\iu. La Craiova apare Antologia sanscrit[ care
cuprinde fragmente din Rig-Veda, Mahabharata, Ramayana, poezii
lirice =i proverbe traduse =i adnotate de Co=buc, iar la Bucure=ti
Sacontala lui Calidasa tot ]n traducerea sa. Apare amplul studiu al
lui Constantin Dobrogeanu-Gherea despre Co=buc intitulat: Poetul
\[r[nimii. La propunerea lui Hasdeu, Co=buc prime=te, pentru
traducerea Eneidei, premiul Academiei “N[sturel-Herescu”. Cu
ocazia banchetului, Caragiale roste=te o cuvântare (pe care o
public[ ]n “Epoca” din 2 iunie) ]n onoarea premiatului considerând:
“...]n afar[ de succesul material al lui Co=buc, actul Academiei
Române ca un succes moral pentru noi to\i”.

15
 La 1 ianuarie apare la Bucure=ti revista “Foaia interesant[”.
Dup[ dispari\ia “Vetrei”, Co=buc preia la 1 iunie conducerea
revistei “Foaia interesant[”. Printre colaboratorii acesteia se
aflau =i: I. L. Caragiale, P. Cerna, Cincinat Pavelescu, Gheorghe
din Moldova etc.
Apare la Arad “Tribuna poporului”, la care Co=buc va colabora
]ntre anii 1900 =i 1904.
}n acest an, Co=buc ]=i ]ncepe ]ndelungata activitate la revista
ini\iat[ de Spiru Haret — “Albina” (ap[rut[ ]n octombrie). Spre
sfâr=itul anului, poetul este atras ]n Comitetul redac\ional.
Solicita\i de Co=buc, la revist[ colaboreaz[: Gr. Tocilescu, N. Iorga,
I. Slavici, Al. Vlahu\[, M. Sadoveanu, St. O. Iosif, Emil Gârleanu =i
al\ii. Spre sfâr=itul anului, “Foaia interesant[” ]=i ]nceteaz[
apari\ia.
1898 Iese de sub tipar edi\ia a II-a a volumului “Fire de tort”.
Dintre poeziile publicate ]n acest an, amintim: Raport, Povestea
c[prarului, Cântecul redutei =i Moartea lui Gelu.
Colaboreaz[ la “Revista ilustrat[” al c[rei redactor responsabil
era I. Pop Reteganul.
La ]nceputul verii, fiind bolnav, Co=buc petrece o lun[ la Karlsbad.
Co=buc este ales membru corespondent al Academiei Române.
1899 Public[ la Bucure=ti Fapte =i vorbe române=ti. Carte de citire pentru
to\i românii.
Apar: R[zboiul nostru pentru neatârnare (1877—1878), povestit
pe ]n\elesul tuturor =i Povestea unei coroane de o\el. Al[turi de
]nf[\i=area unor fapte de vitejie ale osta=ilor no=tri ]n r[zboiul de
independen\[ (1877—1878), aceste volume aduc =i unele elogii
nemeritate la adresa monarhiei.
La 21 ianuarie apare, sub ]ngrijirea lui Artur Stavri =i I. Gorun,
revista “Pagini literare” la care, pe lâng[ I. L. Caragiale, B. Dela-
vrancea, St. O. Iosif, D. Anghel, colaboreaz[ =i Co=buc.

16
1900 La 1 ianuarie vede lumina tiparului la Bucure=ti primul num[r
al “Noii reviste române”.
}=i public[ ]n diferite perioade poeziile: Cicoarea (“Convorbiri
literare”), Pierde-var[ (“Noua revist[ român[”), Nunta ]n codru
(“Tribuna poporului”), Faptul zilei (“Literatur[ =i art[ român[”),
Doroban\ul (“Albina”), Pe dealul Plevnei (“Literatur[ =i art[
român[”), O scrisoare de la Muselim-Selo (“Gazeta s[teanului”),
Pacea =i Dup[ furtun[ (“Curierul literar”) etc.
Apare tot la Bucure=ti “România jun[” al c[rei sus\in[tor =i cola-
borator a fost =i Co=buc. }n ziua de 7 iunie moare, ]n vârsta de 82
de ani, Sebastian Co=buc, tat[l poetului.
La 7 octombrie iese de sub tipar ]ntâiul num[r din cele cinci câte
vor ap[rea ale revistei “Curierul literar”, care la 2 decembrie
1901 se va contopi cu “Sem[n[torul”.
La 2 decembrie apare, sub conducerea lui Co=buc =i Vlahu\[,
“Sem[n[torul”, revist[ literar[ s[pt[mânal[. }n articolele de
directiv[ (Primele vorbe =i Uni\i) sunt afirmate tendin\ele revistei.
Deplângând ]ndep[rtarea scriitorilor de via\a poporului, paginile
“Sem[n[torului” cuprind =i elemente care vor caracteriza mai
târziu mi=carea s[m[n[torist[.
La 10 decembrie apare la Bucure=ti “România ilustrat[”, la care
poetul va colabora ]n anul 1905.
1902 Public[ ]n “Sem[n[torul” sub titlul Voci din public poeziile sati-
rice: Unul din bigh-life, Vorbe=te m[garul, Unul de la M[rcu\a etc.
Tot ]n paginile acestei reviste mai apar: Hora, Blestemul tr[d[rii
=i altele.
De asemenea, ]n “Sem[n[torul”, mai v[d lumina tiparului, ]n
traducerea lui Co=buc, primele fragmente din Odiseea.
}n acest an mai public[ ]n “Universul literar”: Pe plaiul muntelui,
}n miezul verii (“Sub paltin aici e r[coare”), Castelanul etc.
Iese de sub tipar edi\ia a III-a a volumului Balade =i idile.
Apare volumul de versuri Ziarul unui pierde-var[.

17
 }n colaborare, Vlahu\[ =i Co=buc scot la Bucure=ti Carte de citire
pentru =colile secundare =i profesionale, partea I.
Co=buc =i Vlahu\[ p[r[sesc conducerea revistei “Sem[n[torul”.
Se tip[re=te volumul Scrieri ]n versuri =i proz[ al lui Gr.
Alexandrescu prefa\at de Co=buc.
Co=buc e numit =ef al biroului administrativ =i de coresponden\[
din cadrul Casei =coalelor. Din ]ns[rcinarea lui Spiru Haret,
Co=buc =i Vlahu\[ \in la sate conferin\e cu caracter cultural-
educativ. }n aceast[ munc[ va fi atras =i M. Sadoveanu.
}n vara acestui an, Co=buc ]=i petrece câteva s[pt[mâni la Riva,
]n Italia. Impresiile de aici vor fi consemnate ]n povestirea Amicul
meu din Torbole, ap[rut[ ]n acest an.
La 18 iunie, Octavian Goga =i Octavian T[sl[oanu scot la Buda-
pesta revista literar[ “Luceaf[rul”, care la 15 octombrie 1906 ]=i
mut[ sediul la Sibiu. La aceast[ revist[ va colabora =i Co=buc
(1906).
1903 Apare volumul de proz[ Dintr-ale neamului nostru.
M. Sadoveanu ]l cunoa=te pe Co=buc ]n redac\ia “Sem[n[torului”.
}n ziua de 8 septembrie moare mama poetului ]n vârst[ de 75 de
ani.
1904 Se tip[re=te volumul Cântece de vitejie =i apare antologia Cresto-
ma\ie pentru to\i românii.
N. Iorga public[ ]n “Sem[n[torul” din 29 august o recenzie
elogioas[ a volumului Cântece de vitejie, atacând ]n acela=i timp
critica literar[ a timpului care socotea talentul lui Co=buc epuizat.
}n toamna acestui an, Caragiale, ]mpreun[ cu familia, p[r[se=te
\ara stabilindu-se pentru restul vie\ii la Berlin.
Apar edi\iile a III-a a volumului Fire de tort =i a IV-a a Baladelor =i
idilelor.
V[d lumina tiparului, ]n traducerea lui Co=buc, Georgicele lui
Vergiliu.

18
 Apar primele c[r\i ale lui M. Sadoveanu, printre care =i romanul
istoric +oimii.
1905 Apare, ]n “România ilustrat[”, poezia Concertul prim[verii cu
titlul Concert de prim[var[.
La Budapesta, ]n tipografia “Luceaf[rul” se public[ (]n lumba
maghiar[), ]n traducerea lui Révai K., un volum din versurile lui
Co=buc.
Sub direc\ia lui Ov. Densusianu apare revista simbolist[ “Via\a
nou[”.
}n iunie, direc\ia “Sem[n[torului” este preluat[ de N. Iorga.
Apare primul volum de versuri din crea\ia lui Octavian Goga.
1906 De la 1 ianuarie Co=buc, I. Gorun =i Ilarie Chendi fac s[ apar[,
s[pt[mânal, revista artistic[ “Via\a literar[”, devenit[ mai apoi
“Via\a literar[ =i artistic[”. Secretar de redac\ie era Ilarie Chendi,
]n casa c[ruia se afla =i redac\ia.
Printre colaboratorii noii publica\ii se num[rau: Al. Cazaban, Ion
Minulescu, Cincinat Pavelescu, C. Ardeleanu, N. Gane, G. Topâr-
ceanu, V. Eftimiu etc.
La 1 martie apare la Ia=i, sub conducerea lui C. Stere =i Paul
Bujor, primul num[r al revistei “Via\a româneasc[”.
}n acest an, ]n redac\ia “Vie\ii literare”, V. Eftimiu ]l cunoa=te pe
Co=buc.
1907 Co=buc termin[ traducerea integral[ a Divinei comedii care va
ap[rea postum ]ntre 1925 =i 1932 sub ]ngrijirea lui Ramiro Ortiz.
}n acest an, Co=buc ]=i ]ncepe colaborarea la “Via\a româneasc[”.
Izbucnesc marile r[scoale \[r[ne=ti din România. Poezia lui
Co=buc Noi vrem p[mânt! circul[ ]n foi volante printre r[scula\i,
fiind folosit[ de ace=tia ca un act agitatoric.
Octavian Goga public[ ]n “Via\a româneasc[” articolul |[ranul
]n literatura noastr[ poetic[, ]n care arat[, printre altele, =i felul
cum este zugr[vit \[ranul ]n opera lui Co=buc. Goga ]l consider[
pe “poetul \[r[nimii” ca fiind “cânt[re\ul frumosului real ]n via\a

19
 \[ranului român, cu deosebire a \[ranului din Ardeal”.
Direc\ia “Sem[n[torului” este preluat[ de A. C. Popovici, revista
transformându-se ]ntr-un organ al celei mai retrograde tendin\e
politice; principalii ei colaboratori o p[r[sesc.
La Berlin, Caragiale scrie necru\[torul pamflet la adresa regimului
burghezo-mo=ieresc: 1907, din prim[var[ pân[-n toamn[.
1908 Un colectiv format din: G. N. Costescu, G. A. Dima., G. Stoenescu
=i Gh. Co=buc scot la Bucure=ti Carte de citire pentru divizia a II-a
rural[.
Apare ]n volum, ]n Biblioteca româneasc[ enciclopedic[ “Socec”,
comedia Parmeno.
Poetul se re]ntoarce ]n Ardeal. }n drum spre cas[ st[ mai multe
zile la N[s[ud, se opre=te la Sibiu, Bistri\a =i Prislop. La Prislop ]l
cunoa=te pe Liviu Rebreanu.
Cu ocazia activit[\ii de conferen\iari ai cercurilor culturale s[te=ti,
Co=buc =i M. Sadoveanu se ]ntâlnesc prin Moldova.
1909 Apare lucrarea lui Co=buc Supersti\iile p[gubitoare ale poporului
nostru.
Apare la Craiova, sub ]ngrijirea unui colectiv din care f[cea parte
=i Co=buc, manualul =colar Carte de citire pentru clasa a III-a
urban[.
Se tip[re=te edi\ia a IV-a a volumului Fire de tort.
}n var[ Co=buc, ]mpreun[ cu familia, se afl[ din nou la N[s[ud,
unde se ]ntâlne=te cu fo=tii s[i profesori =i colegi (se ]mplineau
25 de ani de la examenul de maturitate).
La 28 august, poetul particip[ la inaugurarea noului local al
=colii din Feldru, unde sora sa, Angelina, era preoteas[. Co=buc
face parte din Comitetul de organizare a festivit[\ilor, ]n al c[ror
program figurau =i câteva din poeziile sale. Alexandru, fiul
poetului, recit[ poezia El-Zorab.
Liviu Rebreanu se stabile=te la Bucure=ti.

20
1910 Apare, ]n traducerea poetului, drama lui Schiller — Don Carlos.
Vede lumina tiparului Carte de citire pentru clasa a II-a primar[
urban[, redactat[ de un colectiv de autori ]n frunte cu Co=buc.
}n vara acestui an, Co=buc st[ câtva timp la Karlsbad; la
re]ntoarcere se abate pe la N[s[ud =i Feldru.
Spre sfâr=itul anului, dup[ ce a participat la inaugurarea =colii
de la Ca\a (pe Târnava-Mare), Co=buc se duce la Blaj, unde
petrece ]n tov[r[=ia compozitorului Iacob Mure=anu. Probabil c[
la acest eveniment se refer[ Al. Ciura ]n povestirea De vorb[ cu
Co=buc, pe care o public[ ]n 1911, ]n “Tribuna din Arad”. Gheorghe
Marinescu public[ ]n “Convorbiri critice“ articolul Pastelul ]n poezia
româneasc[, ]n care poezia Noapte de var[ este considerat[ ca
fiind cel mai frumos pastel din literatura român[.
Ceva mai târziu (1923), Ibr[ileanu public[ ]n “Via\a româneasc[”
articolul “Vara” de Co=buc ]n care socote=te c[ aceast[ poezie este
“cea mai liric[ din toat[ opera lui Co=buc. Vara este triumful
soarelui ]n poezia lui Co=buc =i ]n poezia româneasc[“ — spunea
Ibr[ileanu.
1911 Public[ ]n “Românul” poezia Scrisoarea lui Firdusi c[tre =ahul
Mahmud.
Se tip[re=te edi\ia a V-a a volumului Balade =i idile.
Apare la Bucure=ti, sub direc\ia lui C. Banu, revista literar[,
artistic[ =i social[ “Flac[ra”, la care poetul colaboreaz[ ]ntre anii
1911 =i 1914. }n paginile acestei reviste Co=buc public[ printre
altele =i poeziile: Poetul (1911), Cânt[ pilotul (1912), Mor\i,
pentru cine? (1914) etc.
1912 Co=buc petrece =ase s[pt[mâni ]n Italia, unde studiaz[ limba
italian[ =i face cercet[ri dante=ti. }mpreun[ cu al\i scriitori, Co=buc
particip[ la unele =ez[tori literare organizate de Petre Locusteanu
prin diferite regiuni ale \[rii.
}n ianuarie au loc la Bucure=ti festivit[\i ]n cinstea lui Caragiale,

21
 care ]mpline=te 60 de ani, festivit[\i la care dramaturgul refuz[
s[ ia parte. }n noaptea de 8 spre 9 iunie, marele dramaturg
moare subit la Berlin.
Co=buc public[ ]n “Flac[ra” din 1 decembrie Amintiri despre Cara-
giale ]n care poveste=te cum I. L. Caragiale voia s[ scrie o pies[
patriotic[ ]n jurul mor\ii Didonei.
Public[ o culegere de Balade populare =i din diferi\i autori români.
Cu ocazia ]mplinirii a 50 de ani de la ]nfiin\area liceului din
N[s[ud, Co=buc particip[ la festivitate.
La 21 iunie moare, ]ntr-un spital bucure=tean, St. O. Iosif.
1914 Apar edi\iile a VI-a a volumului Balade =i idile =i a V-a (mult
]mbog[\it[ de autor) a volumului Fire de tort.
}n ianuarie, Co=buc se afl[ la Cluj, unde se ]ntâlne=te cu Emil
Isac.
Poetul ]=i petrece vara la Tismana ]n tov[r[=ia lui Ramiro Ortiz.
}n toamn[, Co=buc face o ultim[ c[l[torie la N[s[ud.
Izbucne=te primul r[zboi mondial.
1915 V[d lumina tiparului edi\iile a VI-a a volumului Fire de tort =i a
VII-a a Baladelor =i idilelor.
}n august, moare, ]n urma unui accident de automobil, fiul poetului
— Alexandru.
Profilul moral al omului ]ndurerat de moartea copilului iubit va fi
evocat cu mult[ ]n\elegere de c[tre acei care l-au cunoscut. }ntr-
o tablet[ din volumul Bilete de papagal (1946) Tudor Arghezi
scrie: “De la un timp din George Co=buc r[m[sese o schem[
palid[ =i fugar[. }l z[ream ascuns ]n p[l[ria lui mare, tras[ pe
frunte. }=i pierduse b[iatul, un fl[c[u. Lovitura fatal[ n-a cru\at
nici pe tat[, nici pe poet.
N. Iorga, care l-a apreciat =i iubit pe Co=buc, scria ]n toamna
acestui an urm[toarele: “O mare nenorocire a atins pe George

22
 Co=buc. N-a fost om care, =tiind bucuriile =i durerile unui p[rinte,
care s[ nu-=i =tearg[ o lacrim[ atunci când inima cea mare
sângera de cea mai ]nsp[imânt[toare ran[, care niciodat[ nu se
poate ]nchide” (O descoperire literar[, ]n “Drum drept” din 27
septembrie).
L. Rebreanu care-l vizitase pe poet la scurt[ vreme dup[ marea
nenorocire scria ]n articolul Un poet uitat publicat ]n “Adev[rul
literar =i artistic” din 14 februarie 1937 c[: “Pierderea aceasta
]n ni=te ]mprejur[ri atât de n[prasnice i-a zdrobit orice ]ncredere
]n via\[“.
1916 }n mai, poetul este ales membru activ al Academiei Române.
}i apare ]n nr. 5 al colec\iei s[pt[mânale “Scriitorii români”
(Editura “Alcalay”) volumul de versuri Drumul iubirii, care
cuprinde, printre altele, poeziile: Drumul iubirii, Cântecul fusului,
Ideal, Faptul zilei, Regele Pontului etc. Liviu Rebreanu ]i ofer[ cu
dedica\ie volumul de schi\e =i nuvele — Golanii.
La 15 august se decreteaz[ mobilizare general[ =i România intr[
]n r[zboi.
La 12 decembrie apare primul num[r al revistei “Gazeta Bucure=-
tilor”, al c[rei redactor principal era I. Slavici.
1917 Co=buc continu[ lucrul la definitivarea traducerii Divinei comedii
=i a comentariului despre capodopera lui Dante.
1918 Ies de sub tipar edi\iile a VIII-a — Balade =i idile =i a VII-a — Fire
de tort.
}n paginile revistei bucure=tene “Scena” apare Vulturul, ultima
poezie pe care Co=buc o mai public[, pentru c[ la 9 mai poetul
]nceteaz[ subit din via\[. Funeraliile au loc ]n dup[-amiaza zilei
de 11 mai, la cimitirul Bellu.
Pe ultimul s[u drum, Co=buc este ]nso\it de o mare mul\ime de
oameni; nu lipseau scriitorii: I. Slavici, Gala Galaction, G. Bogdan-
Duic[ =i al\ii.

23
Aducând un ultim omagiu celui disp[rut, criticul literar Bogdan-
Duic[ spunea: “|ara pierde un mare poet, ]n sufletul c[ruia s-au
reflectat toate aspira\iile neamului nostru... Aceast[ glorie a nea-
mului nostru a ]nchis ochii pe veci” (cuvântarea a ap[rut ]n
“Gazeta Bucure=tilor” din 13 mai 1918).
Ast[zi, corpul ne]nsufle\it al lui Co=buc se afl[ lâng[ mormintele
lui Eminescu, Caragiale, Sadoveanu =i G. C[linescu.

DUMITRU LAZ{R

24
 CUPRINS

BALADE +I IDILE
(1893)

NOAPTE DE VAR{

Z[rile, de farmec pline,

Str[lucesc ]n lumini=;
Zboar[ mierlele-n tufi=
+i din codri noaptea vine
Pe furi=.
Care cu poveri de munc[
Vin ]ncet =i scâr\âind;
Turmele s-aud mugind,
+i fl[c[ii vin pe lunc[
H[ulind.
Cu cofi\a, pe-ndelete,
Vin neveste de la râu;
+i, cu poala prins[-n brâu,
Vin cântând ]n stoluri fete
De la grâu.
De la gârl[-n pâlcuri dese
Zgomoto=i copiii vin;
Satul e de vuiet plin;
Fumul alb alene iese
Din c[min.

25
Dar din ce ]n ce s-alin[
Toate zgomotele-n sat,
Muncitorii s-au culcat.
Lini=tea-i acum deplin[
+i-a-nnoptat.
Focul e-nvelit pe vatr[,
Iar opai\ele-au murit,
+i prin satul adormit
Doar vrun câine-n somn mai latr[
R[gu=it.
Iat-o! Plin[, despre munte
Iese luna din br[det
+i se nal\[,-ncet-]ncet,
Gânditoare ca o frunte
De poet.
Ca un glas domol de clopot
Sun[ codrii mari de brad;
Ritmic valurile cad,
Cum se zbate-n dulce ropot
Apa-n vad.
Dintr-un timp =i vântul tace;
Satul doarme ca-n mormânt —
Totu-i plin de duhul sfânt:
Lini=te-n v[zduh =i pace
Pe p[mânt.
Numai dorul mai colind[,
Dorul tân[r =i pribeag.
Tainic se-ntâlne=te-n prag,
Dor cu dor s[ se cuprind[,
Drag cu drag.

26
 MÂNIOAS{ CUPRINS

Am s[ merg mai ]nspre sear[

Prin dumbr[vi, ca mai demult,
}n priveghetori s[-mi par[
Glasul Linei c[-l ascult.
Mai =tiu eu ce-a= vrea s-ascult!
C[-n zori Lina sta-n porti\[,
S[lta-n vânt a ei alti\[,
Vântul ]i s[lta-n cosi\[
+i-i f[cea floare-n obraz:
Eu mergeam la plug ]n laz,
+i, când trec, Lina s-ascunde,
Parc[ nici nu m-a v[zut.
}i vorbesc, =i nu-mi r[spunde,
Nu-mi r[spunde!
+i-o ]ntreb, =i nu-mi r[spunde!
+i m[ mir — ce i-am f[cut!

Vreau de-aici s[ rump o floare!

Ochii unui ]nger scump
Au albastrul de cicoare,
+i cicoare vreau s[ rump —
Mai =tiu eu ce-a= vrea s[ rump!
C[-n amiazi venind pe vale,
}ntâlnii pe Lina-n cale:
Fragi i-am dat, ea mi-a zis: — “Na-le!
|i-am cerut eu \ie fragi?”
Ochii ei frumo=i =i dragi
Priveau tot spre poala rochii,
S-a pus Lina pe t[cut,
+i vedeam c[-i umbl[ ochii,
Umbl[ ochii!

27
Ca la =erpi, ]i umbl[ ochii,
+i m[ mir — ce i-am f[cut!

S[-mi pun capul pentr-o Lin[,

S[ m[ fac un om pribeag!
Ie=i din neguri, lun[ plin[,
S[ m[ vezi la Lina-n prag —
Mai =tiu eu ce-a=tept ]n prag!
Alte d[\i suna z[vorul;
Lina pe furi=, ca dorul,
P[=ea-n degete pridvorul
+i la mine-n prag venea,
Mam[-sa cât ce-adormea.
Azi ard hainele pe mine,
Mi-e greu capul ca de lut,
Stau ]n prag — =i ea nu vine,
Nu mai vine!
E târziu =i nu mai vine...
+i m[ mir — ce i-am f[cut!?

28
NU TE-AI PRICEPUT
CUPRINS
Nu te-ai priceput!
Singur tu nu mi-ai pl[cut,
C[ eu tot fugeam de tine?
O, nu-i drept, nu-i drept, Sorine!
|i-am fost drag[, =tiu eu bine,
Dar, s[-mi spui, tu te-ai temut.
+i eu toate le-am f[cut,
Ca s[ po\i s[-mi spui odat[,
S[ m[-ntrebi: “M[ vrei tu, fat[?”
+i plângeam de sup[rat[
C[ tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici c[-s mândr[ =i n-am vrut
Ca s-ascult vorbele tale?
Dar de unde =tii? }n cale
|i-am umblat =i-n deal =i-n vale,
+i-ori=iunde te-am =tiut.
Zile lungi mi le-am pierdut,
S[ m[-mprietenesc cu tine:
Tu-mi umblai sfios, Sorine,
+i plângea durerea-n mine,
C[ tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Am fost rea =i n-a= fi vrut
S[ te las, ca alt[ fat[,
S[ m[ strângi tu s[rutat[?
Dar m-ai ]ntrebat vrodat[?
M[-nvingea s[ te s[rut

29
Eu pe tine! Pe-ntrecut
Chip c[tam cu viclenie
S[ te fac s[-ntrebi, =i mie
Mi-a fost luni ]ntregi mânie
C[ tu nu te-ai priceput.

Nu te-ai priceput!
Zici c[ de m-ai fi cerut
Mamei tale nor[-n cas[,
N-a= fi vrut s[ merg? E, las[!
C[ de-o fat[ cui-i pas[,
Nu se ia dup[ p[rut!
De-ntrebai, ai fi v[zut!
Tu s[ fi-nceput iubitul,
C[-i f[ceam eu ispr[vitul —
Tu cu pâinea =i cu\itul
Mori fl[mând, nepriceput!

30
 FATMA
CUPRINS

}n faptul dimine\ii, prin parc, ]ngândurat[,

Se plimb[ vis[toare Fatma, frumoas[ fat[
A marelui Ben-Omar, califul din Bagdad —
Iar tinerele-i plete de peste umeri cad
Pe piept, =i ea le prinde m[nunchi ]n alba-i mân[.
Zâmbind s-a=az[ fata aproape de fântân[
Pe-o lespede de marmor, prvind cu gândul dus
La gura de balaur ce-azvârle apa-n sus.

Tiptil atunci, din umbra tufi=ului r[sare

Nin-Musa, rob din Yemen. El iese din c[rare,
S-apropie de fat[, o prinde pe furi=,
S-apleac[, o s[rut[ =i piere prin tufi=.
Fatma r[sare-n \ipet, de spaim[-ng[lbenit[.
— “El are fes ca-n Yemen =i haina zdren\uit[!” —
+i grabnic eunucii se-n=ir[, urm[rind
Ca =erpii prin tufi=uri pe Musa-Nin, =i-l prind.

Fatma plângând se duce la tat[-s[u =i-i spune:

— “Voi pune servitorii s[-l bat[! +i voi pune
S[-l târâie de-a lungul Bagdadului, legat
De-a calului meu coad[, de-a celui mai turbat!
Mi=elul!” +i Ben-Omar izbe=te cu piciorul
+i d[ un semn. }n lan\uri legat, cutez[torul
Nin-Musa intr[ palid, cu ochii la p[mânt —
El are fes ca-n Yemen =i-o zdran\[ de ve=mânt.

Fatma st[ r[zimat[ de-al tronului pilastru,

+i sclavul st[ nainte-i. El are fes albastru,

31
+i-alba=tri are ochii, d-un farmec dureros;
E tân[r =i e palid =i-a=a e de frumos!
S-arunc[ furtunatic spre rob atunci sultanul,
+i-i fulger[-n cap ochii =i-n mân[ iataganul;
— “Acesta e?” +i fata se-ndoaie pu\intel:
— “N-a fost acesta, tat[! — S[ nu love=ti ]n el!”

32
 NUNTA ZAMFIREI
CUPRINS
E lung p[mântul, ba e lat,
Dar ca S[geat[ de bogat
Nici ast[zi domn pe lume nu-i,
+i-avea o fat[, — fata lui —
Icoan[-ntr-un altar s-o pui
La ]nchinat.

+i dac-a fost pe\it[ des,

E lucru tare cu-n\eles,
Dar dintr-al prin\ilor =irag,
Câ\i au trecut al casei prag,
De bun[ seam[ cel mai drag
A fost ales.

El, cel mai drag! El a venit

Dintr-un afund de R[s[rit,
Un prin\ frumos =i tinerel,
+i fata s-a-ndr[git de el.
C[ doar[ tocmai Viorel
I-a fost menit.

+i s-a pornit apoi cuvânt!

+i patru margini de p[mânt
Ce strimte-au fost ]n largul lor,
Când a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvânt mai c[l[tor
Decât un vânt!

Ca ieri, cuvântul din vecini

S-a dus ca ast[zi prin str[ini,

33
L[sând pe to\i, din cât afund
O mie de cr[imi ascund,
To\i craii multului rotund
De veste plini.

+i-atunci din tron s-a ridicat

Un ]mp[rat dup[-mp[rat
+i regii-n purpur s-au ]ncins,
+i doamnele gr[bit au prins
S[ se g[teasc[ dinadins,
Ca niciodat’.

Iar când a fost de s-a-mplinit

Ajunul zilei de nuntit,
Din mun\i =i v[i, de peste m[ri,
Din larg cuprins de multe z[ri,
Nunta=i din nou[zeci de \[ri
S-au r[scolit.

De cum a dat ]n fapt de zori

Veneau cu fete =i feciori
Tr[snind r[dvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot r[dvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
+i din Zorit, =i din Apus,
Din cât loc po\i gândind s[ ba\i
Venit-au roiuri de-mp[ra\i
Cu stem[-n frunte =i-mbr[ca\i
Cum ast[zi nu-s.

34
Sosit era b[trânul Grui
Cu Sanda =i Rusanda lui,
+i |inte=, cel cu trainic rost,
Cu Lia lui sosit a fost,
+i Barde= cel cu ad[post
Prin mun\i sâlhui.
+i al\ii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n m[rg[rint!
Ce fete dragi! Dar ce comori
Pe rochii lungi \esute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau ]n salt;
+i-n creasta coifului ]nalt
Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prin\ mai tân[r când trecea
C-un bra\ ]n =old =i pe pr[sea
Cu cel[lalt.

Iar mai spre-amiazi, din dep[rt[ri

V[zutu-s-a crescând ]n z[ri
R[dvan cu mire, cu n[na=i,
Cu socri mari =i cu nunta=i,
+i nou[zeci de feciora=i
Veneau c[l[ri.
+i ca la mândre nun\i de crai
Ie=it-a-n cale-ales alai
De sfetnici mul\i =i mult popor
Cu muzici multe-n fruntea lor;
+i drumul tot era covor
De flori de mai.
35
Iar când alaiul s-a oprit
+i Paltin-crai a st[rostit
A prins s[ sune sunet viu
De treasc =i trâmbi\i =i de chiu —
Dar ce scriu eu? Oricum s[ scriu
E nemplinit!
+i-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foi=or
Ie=i Zamfira-n mers iste\,
Frumoas[ ca un gând r[zle\,
Cu trupul nalt, cu p[rul cre\,
Cu pas u=or.
Un trandafir ]n v[i p[rea;
Ml[diul trup i-l ]ncingea
Un brâu de-argint, dar toat[-n tot
Frumoas[ cât eu nici nu pot
O mai frumoas[ s[-mi socot
Cu mintea mea.

+i ea mergând spre Viorel,

De mân[ când a prins-o el,
Ro=ind s-a z[p[cit de drag, —
V[tavul a dat semn din steag
+i atunci pornir[ to\i =ireag
}ncetinel.

+i-n vremea cât s-au cununat

S-a-ntins poporul adunat
S[ joace-n drum dup[ tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdrâng[neii la opinci
Ca-n port de sat.

36
Trei pa=i la stânga lini=or
+i al\i trei pa=i la dreapta lor;
Se prind de mâini =i se desprind,
S-adun[ cerc =i iar se-ntind,
+i bat p[mântul tropotind
}n tact u=or.

Iar la osp[\! Un râu de vin!

Mai un hotar tot a fost plin
De mese, =i tot oaspe\i rari,
Tot crai =i tot cr[iese mari,
Al[turea cu ghin[rari
De neam str[in.

A fost atâta chiu =i cânt

Cum nu s-a pomenit cuvânt!
+i soarele mirat sta-n loc,
C[ l-a ajuns =i-acest noroc,
S[ vad[ el atâta joc
P-acest p[mânt!

De-ai fi v[zut cum au jucat

Copilele de ]mp[rat,
Frumoase toate =i ]ntrulpi,
Cu ochi =ire\i ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pân[-n pulpi,
Cu p[r buclat.

+i principi falnici =i-ndr[zne\i,

De-al c[ror buzdugan iste\
Perit-au zmei din iaduri sco=i!

37
De-ai fi v[zut jucând voio=i
+i fe\i-voinici, =i fe\i-frumo=i,
+i logofe\i.

Ba Pene=-]mp[rat, v[zând
Pe Barb[-Cot, piticul, stând
Pe-un gard de-al[turi privitor,
L-a pus la joc! +i-ntre popor
S[rea piticu-ntr-un picior
De nu-=i da rând!

Sânt grei b[trânii de pornit,

Dar de-i porne=ti, sunt grei de-oprit!
+i s-au pornit b[rbo=ii regi
Cu sfetnicii-nvechi\i ]n legi
+i patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.

+i vesel Mugur-]mp[rat
Ca cel dintâi s-a ridicat
+i, cu p[harul plin ]n mâini,
Precum e felul din b[trâni
La orice chef ]ntre români,
El a-nchinat.

+i-a zis: — “Cât mac e prin livezi,

Atâ\ia ani la miri urez!
+i-un prin\ la anul! blând =i mic,
S[ creasc[ mare =i voinic, —
Iar noi s[ mai juc[m un pic
+i la botez!”

38
CÂNTECUL FUSULUI
CUPRINS
Eu mi-am f[cut un cântec
Stând singur[-n iatac —
Eu mi-am f[cut un cântec,
+i n-a= fi vrut s[-l fac.
Dar fusul e de vin[
C[ se-nvârtea mereu,
+i ce-mi cânta nainte
Cântam pe urm[ eu.

De-atunci ]l cânt ]ntruna

C[-mi vine-a=a nevrând;
De-a= face orice-a= face,
Nu pot s[-l scot din gând.
}l cânt torcând la vatr[
+i-l cânt mergând pe drum
+i nu pricep ce-i asta,
+i nu =tiu, biata, cum?

Adese stând la cin[

Simt lacrimile des,
Nu pot mânca de lacrimi
+i trebuie s[ ies
Afar[-n vânt, afar[,
C[-mi arde capul tot,
+i-ngrop ]n palme capul
+i-mi cânt amarul tot.

Am stat la roata morii,

+i roata umbl[ des,
+i roata morii cânt[

39
Cuvinte cu-n\eles.
Ea cânt[ ]nainte;
Cânt =i eu dup[ ea —
Moraru-=i face cruce
Privind ]n urma mea.

+i-am mers pe malul apei,

}n valuri s[-mi ]ngrop
+i cântecul, =i-amarul —
Dar a-nceput un plop
S[ cânte, =i to\i plopii
Cântau duios ]n vânt,
+i m-am trezit deodat[
C[ plâng =i eu =i cânt!

+i-am mers pe lunci, dar jalnic,

D-a lungul peste lunci,
Cum plâng =i cânt[ toate!
+i-n crâng m-am dus atunci —
Nu-i loc mai bun pe lume
De plâns decât ]n crâng!
Ah, toate plâng, =i satul
Se mir[ c[ eu plâng!

Dar fusul e de vin[,

C[ se-nvârtea mereu,
+i el cânta un cântec,
+i-l =tiu de-atunci =i eu!
+i-ncet ce trece via\a
Când n-ai nici un noroc —
Mai iute dac-ar trece,
De-ar sta mai bine-n loc!

40
De-ar sta pe loc mai bine!
Ori loc eu s[-mi g[sesc
S[ pot s[ plâng cu hohot —
Nici asta nu-ndr[znesc!
C[ mama m[ tot ceart[
+i tata-i sup[rat,
+i-n ochii mei se uit[
To\i oamenii din sat.

Ah, seara, numai seara,

M[ simt la largul meu,
C[-ngrop ]n perne capul
+i, pân[-n zori mereu,
Tot plâng ca o nebun[
+i perna-n bra\e o strâng,
+i plâng, c[ nu m[ vede
M[icu\a-mea c[ plâng.

41
 ARMINGENII CUPRINS

Pe când umbla Hristos prin \ar[

L[\ind cuvântul s[u frumos,
Ovreii to\i i-au scos ocar[
+i c[rturari de-ai lor cercar[
Prilegi s[ piard[ pe Hristoc.
A=a,-ntr-o noapte-ntunecat[
Când vecinicul Mântuitor
Dormea-ntr-o cas[-ncre=tinat[,
G[situ-l-au ovreii-ndat[
+i sfat f[cut-au de omor.
La miezul nop\ii aveau s[ vie
La casa unde el dormea —
+i, casa pentru ca s-o =tie,
Au pus ca semn =i m[rturie
}n fa\a casei o nuia.
Dar Dumnezeu, cel ce scoboar[
+i-n gândul cel mai nev[dit,
Nu las[ p-al s[u fiu s[ moar[,
C[ci a r[scump[r[rii oar[
+i vremea mor\ii n-a sosit.
+i Dumnezeu orbit-a firea
Ovreilor ]mpin=i la r[u,
}ncât s[ n-aib[ nic[irea
Vrun chip de-a f[ptui pierirea
N[scutului din Dumnezeu.
La miezul nop\ii-n gloat[ mare
Ovreii pe furi= pornesc —

42
Sunt mu\i ovreii de mirare,
C[ ei la casa fiecare
Ca semn câte-o nuia z[resc.

— “Dac-am pierdut =i ast[zi prada,

Cu greu putea-vom s-o g[sim.”
Porne=te-apoi r[gnind gr[mada,
Pierând[-n zgomot toat[ strada
T[cutului Ierusalim.

Dar neputând s[ mai g[seasc[

Pe Christ ca s[-l omoare-n somn,
Pierdut-au noaptea du=m[neasc[
+i n-au putut s[-ndeplineasc[
Pierirea ve=nicului Domn.

+i dintr-acea zi-nainte
R[mas-a obicei, =i spun,
Ca pentru-aducerea-aminte
De noaptea mântuirii sfinte
Românii =i-azi armingeni pun.

43
 REA DE PLAT{
CUPRINS

Ea vine de la moar[;
+i jos ]n ulicioar[
Punându-=i sacul, iac[
Nu-l poate ridica.
— “|i-l duc eu!” — “Cum?” — “Pe plat[!”
Iar ea, cuminte fat[,
Se =i-nvoie=te-ndat[.
De ce-ar =i zice ba?
Eu plec cu sacu-n spate.
La calea jum[tate
Cer plata, trei s[ruturi.
Dar uite, felul ei:
St[-n drum =i s[ socoate,
+i-mi spune câte toate,
C[-s scump, c[ ea nu poate,
C[ prea sunt multe trei!

Cu dou[ se-nvoie=te,
Iar unul mi-l pl[te=te,
Cu altul s[-mi r[mâie
Datoare pe-nserat.
Dar n-am s[-l v[d cât veacul!
+i iat[-m[, s[racul,
S[-i duc o po=tie sacul
P-un singur s[rutat!

44
 FATA MORARULUI
CUPRINS

Sub plopii rari apele sun[

+i plopii rari vâjâie-n vânt,
Iar roata se-nvârte nebun[!
Eu stau la covat[ =i cânt,
Dar singur[ nu =tiu ce cânt,
+i-n ochii mei lacrimi s-adun[.

A=a-i de-ntuneric afar[!

Din cer un iad pân[-n p[mânt.
Eu cânt tot un cântec d-asear[
+i-a=a mi-e de sil[ s[-l cânt,
+i tremur =i n-a= vrea s[-l cânt,
+i-l tac, dar nevrând ]l cânt iar[!

O, stânge-te, lamp[, te stânge!

C[ brâul de-ncins mi-a fost lung,
Dar brâul meu ast[zi m[ strânge,
La copcii cu greu ]l ajung!
A=a de cu greu ]l ajung,
+i-n copcii el trupul mi-l frânge!

Dormi, mam[, dormi, draga mea mam[,

S[ nu-ntrebi de ce nu dorm eu!
Obrazul ascuns sub n[fram[
E martur p[catului meu.
E martur amarului meu:
Tu n-ai b[gat ]nc[ de seam[!

45
Sub plopii rari apele sun[,
+i plopii rari vâjâie-n vânt,
Scot hohote parc[ s[-mi spun[,
}n râs, ce nemernic[ sânt!
Ce rea, ce nemernic[ sânt,
Iar apele-mi strig[: — “Nebun[!”

O, macin[ grâul mai bine

+i-nvârte-te, roat[, mereu!
C[ lumea se-nvârte cu mine,
+i vreu, =i eu nu =tiu ce vreu!
Ba las[, c[ =tiu eu ce vreu:
A= vrea s[ fiu, roat[, supt tine!

46
 CR{IASA ZÂNELOR
CUPRINS

Orcanul ]nsu=i st[ domol

+i-n gânduri dulci se pierde,
Când zânele cu pieptul gol
R[sar pe lunca verde.
U=oare, ca de neguri, fug
Prin lini=tea adânc[,
Obrajii lor, ca flori de rug,
Sunt nes[ruta\i ]nc[.

Vezi tu departe-n R[s[rit

Aprins lucind ca focul
Palatul lor? }mprejmuit
Cu zid d-argint e locul:
Acolo ele-n veci nu mor
+i vara-n veci nu moare,
Iar ele-=i au cr[iasa lor
+i toate sunt fecioare.

La \ara lor nici zmei n-ajung!

Dar ]ntr-o zi, la poart[,
B[tu, de drumul greu =i lung,
Sl[bit[ =i mai moart[,
O fat[ de-mp[rat, cerând
Un loc de mas, s[rmana,
+i se ruga milos de blând,
— “+i cum te cheam[?” — “Ana”.

— “Eu nu pot, Ano, s[-\i descui;

Acest drept al meu nu e.
Cr[iasei noastre am s[-i spui
S[ vie s[-\i descuie.”

47
P-un nor de aur lunecând
A zânelor cr[ias[
Venea cu p[rul râurând,
Râu galben de m[tas[.

Cr[iasa-n purpur =i-n smarald

S-ascunde, nu s-ascunde,
Str[ba\i cu ochii viul cald
Al formelor rotunde.
Ard flac[ri ochii ei cr[ie=ti
Cum st[ la zid plecat[;
— “Descui. Dar eu m[ tem c[ e=ti
Fecior!” — “Ba nu: sunt fat[!”

+i dându-i zânele-ad[post
Tr[ia cu ele sor[.
Dar ]ntr-o zi a fost ce-a fost
C[ nu s-a duc la hor[
+i-având inel, ea se juca
Stând singur[-ntr-o vale:
Pe-acolo doamna se plimba
+i-a dat de Ana-n cale.

— “Ce ai tu, Ano?” — “Uite ce-i!”

Cr[iasa schimb[ fe\e,
C[ n-a v[zut ]n via\a ei
Inel, =i ce mândre\e!
Din piatra tronului din rai
Cioplit ]n flori m[iestre,
El singur unui fiu de crai
D-ajuns i-ar fi fost zestre.

48
— “+i cum ]i zici?” — “Inel ]i zic!”
Pe degetul suleget
Al zânei pus, pe cel mai mic,
Crescut p[rea pe deget.
— “O, d[-mi-l mie!” dr[g[la=
Se roag[ ea-mb[tat[.
— “|i-l dau, st[pâno, de m[ la=i
S[ te cuprind o dat[!”

Cr[iasa-n veselia ei
Cu grab[ se-nvoie=te:
— “M[ strângi la piept, =i-atâta ce-i?”
+i pieptul Anei cre=te,
+i cum ]ntinde bra\ul drept
Mai viu ]i bate pieptul
+i tremur[, strângând la piept
Pe doamn[-sa cu dreptul.

— “Atâta ce-i?” — “Dar m-a durut!

S[ nu pui mâna stâng[!”
+i-n urm[ zâna s-a zb[tut
C[ prea mult vrea s-o strâng[.
A=a fac =i copiii-n joc
Când nu-=i ]n\eleg vrerea,
Dar zânei i-a p[rut d-atunci
C[ i-a sl[bit puterea.

A doua zi, sub umbre rari

De pom cu floarea alb[,
F[cea, având m[rg[ritari,
Dintr-]n=ii Ana salb[.
Cr[iasa vine iar. Z[rind
Frumoasa juc[rie,

49
Aprin=ii-i ochi mai mult s-aprind
S[ aib-acea mândrie.

— “Ce-i asta?” — “Salb[!” Ard r[zle\

M[rgeanuri ro=ii-n par[,
+i n-ai fi dat d-ajunsul pre\
Al salbei, dând o \ar[.
— “+i cui o dai tu?” p[tima=
Zâmbind cr[iasa-ngân[:
— “|i-o dau =i \ie, de m[ la=i
S[ te s[rut, st[pân[!”

Pe nimeni ea n-a s[rutat,

Ori poate flori =i fluturi,
Dar pentru salb[ i-ar fi dat
+i-o sut[ de s[ruturi.
A=a fac doi coii ]n joc,
Când nu-n\eleg ce-i jocul,
Dar zânei i-a p[rut d-atunci
C[ i-a pierit norocul.

A treia zi, privind ]n lac

Copila, ca-n oglind[,
Cerca =i nu putea pe plac
Un brâu pe trup s[-=i prind[.
Cr[iasa vine iar. Gr[bit
S-a-ncins atunci cr[iasa,
+i cât de strâns i s-a lipit
De caldul trup m[tasa!

Ea bate-n palme, vede-n lac

C[ strâns[-i st[ mai bine;

50
Rotunde, ca un cap de mac,
Stau sânurile pline,
Mai nalt[ pare, =i-n umblat
Ml[die ca o varg[,
Ea simte cât de r[u i-a stat
}n haina ei cea larg[.

+i ochii-i otr[vi\i de dulci

La brâu s[lbatici cat[.
— “|i-l dau, cu tine de m[ culci
Al[turea o dat[!”
— “Dar, Ano, pentru ce nu-mi cei
Altce, c[ am eu multe!”
— “Nu vreu!” +i-n urm[ asta ce-i?
De ce s[ n-o asculte?

*
+ti\i voi povestea, când un fiu
De ]mp[rat odat[,
}n piept cu dor turbat de viu,
S-a ]mbr[cat ]n fat[,
+i-având ]n loc de palo= fus,
+i-n loc de coif n[fram[,
Pe pieptul tân[r el =i-a pus
Alti\[-n loc de-aram[?

El st[ pe tron, =i lâng[ el

Ce trist cr[iasa plânge!
Cu mâna ei cea cu inel
Rupându-=i salba, strânge
Genunchii lui, ea st[-n genunchi!
+i brâul =i-l dezleag[,

51
+i p[ru-i desf[cut m[nunchi
}i umple fa\a-ntreag[.

— “Eu toate, toate le-am pierdut!

+i Dumnezeu m[ piard[
Din ochii lui, c[ te-am crezut!”
El râde =i-o dezmiard[:
— “Acum nu-i timp s[ te boce=ti;
Tu vii cu mine-acas[;
Cr[ias[ dac[ nu mai e=ti,
Vei fi ]mp[r[teas[!”

52
RUG{MINTEA DIN URM{
(dup[ Lermontov) CUPRINS

E=ti schilav tot! Un cer=etor

Te-ntorci acum acas[,
+i ce fecior frumos erai!
Dar oricum e=ti, ce-\i pas[!
Tu vei vedea iar satul t[u
+i casa voastr[-n vale,
+i biata mam[-\i va ie=i
Plângând ]n cale.

+i eu r[mân s[ mor pe-aici

Cu liftele p[gâne!
Ah, parc[ simt c[ n-am s-ajung
S[ v[d ziua de mâine.
Cu dou[zeci deodat[-n car
La groap[ m[ vor duce,
+i, bun e Domnul, de-om avea
La cap o cruce.
Noi de copii ne =tim, =i-am fost
Ca fra\ii, ba mai bine.
Eu de-am avut un singur ban
L-am ]mp[r\it cu tine;
+i tu cu gura foc prindeai
S[-mi dai ajutorare;
S[-\i r[spl[teasc[ Dumnezeu,
C[-i bun =i mare!

+i-auzi acum! De-or ]ntreba

}n sat de-a mea venire
Tu-n loc de adev[r s[ spui
C[ n-ai de mine =tire,

53
C[ n-am fost la un regiment —
Dar spune-le ce-\i place.
C[ pentru ei ori viu, ori mort,
Totuna face.

Iar mamei — Doamne, cum a= vrea

Credin\a s-o ]n=ele!
S[-i spui c[ m-ai l[sat r[nit
La Turnu-M[gurele,
Dar voi sosi cât de-n curând.
Ascult[-mi rug[mintea,
C[ mama, dac-ar =ti c[-s mort,
+i-ar pierde mintea.

Tu s-o amâi cu zi de zi
+i spune-i câte toate,
Ea e b[trân[, n-are mult
S[ mai tr[iasc[, poate;
+i pentru ce s[-i am[r[=ti
+i zilele pu\ine?
C[ n-are-n lume bun =i drag
Decât pe mine.

Iar Linii, de s-ar ]ntâmpla

S[ v[-ntâlni\i vrodat[,
S[-i spui c[-s s[n[tos =i-a= vrea
S-o aflu m[ritat[.
Tu uit[-i-te-n ochi s[ vezi
De-o doare ori n-o doare;
Iar dac[ vei vedea-o stând
Nep[s[toare,

54
S[-i spui c[ m-ai l[sat r[nit
Pe umedele paie,
C[ doctorul ]n carnea mea
Adânc[ brazd[ taie,
C[ de dureri eu m[ izbesc
+i urlu ziua-ntreag[,
+i c-am murit gândind la ea,
C[ mi-a fost drag[.

+i dac[ ochii ei atunci

Mai tulburi se vor face,
N-o mângâia! E de prisos,
Te rog s-o la=i ]n pace.
O frunz[ ve=ted[ nu-\i d[
Cuvânt s[ zici c[-i toamn[
+i-o lacrim[ ]n ochii ei
Nimic nu-nseamn[!

+i-acum d[-mi mâna! A sunat

Cornistul de plecare,
Du Oltului din partea mea
O cald[ salutare,
+i-ajuns ]n \ar[, eu te rog,
F[-mi cel din urm[ bine:
P[mântul \[rii s[-l s[ru\i
+i pentru mine!

55
 VÂNTUL CUPRINS

De fete mari e lunca plin[,

Iar vântul, r[sf[\at copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colin[.
+i fetele cu drag suspin[:
— “O, Doamne, Doamne, ad[-ni-l!”

Pe umeri blondele lui plete

Tresar =i sar ]ncetinel.
El e frumos =i tinerel,
Dar e sfios când e cu fete.
Iar ele râd =i râd =irete
+i pe furi= privesc la el.

El umbl[ ca la el acas[
+i-ascult[ fetele ce zic;
Mai rupe-n palme câte-un spic
+i r[sf[\at apoi ]=i las[
Pe spate capul =i nu-i pas[
De fete =i de câmp nimic.

+i printre spice el =opte=te,

Vorbind aiurea =i-alintat!
+i, cum se plimb[-n lung =i-n lat,
Cu fetele s[-mprietene=te
+i din copil sfiios el cre=te
Fl[c[u ]ntreg de s[rutat.

Apoi ca-n glum[ el le prinde

De mânec[, =i-aprins de dor,

56
}=i face joc prin p[rul lor,
}n urm[ bra\ul =i-l ]ntinde,
Pe cea mai drag[ o cuprinde
+i-o strânge c[tre el u=or.

Tot mai aprins, tot mai aproape:

— “S[ te s[rut, dr[gu\o, vrei?
Ce ochi frumo=i ai, viorei,
Ca un ]ntins adânc de ape.”
De el nu-i nici un chip s[ scape
+i-atâta lucru-n urm[ ce-i?

Ea st[ la pieptul lui pierdut[,

Dintâi cu ochii la p[mânt.
El zice-a=a câte-un cuvânt,
Ea zice trei =i-l tot ajut[,
+i uite-l, uite-l c-o s[rut[ —
Ei, vezi tu, fetele cum sânt!

El a crezut c[ nu se poate,
+i iac[ po\i! Dar s[ te \ii!
E greu s[ dai de c[p[tâi
Dar dac[ dai, merg strun[ toate;
+i fata mult nu se socoate,
Când pierde mintea cea dintâi.
El o s[rut-acum pe salb[,
+i fetele-mprejur se strâng!
Dar e prea mult! Am s[ m[ plâng
La to\i vl[dicii, s[ dau jalb[!
Auzi, s[ duci tu lume alb[
P-un câmp cu oameni, ca-ntr-un crâng!

57
Ba ele-=i mai desfac =i sânul,
+i-n sân el li se joac-acum —
}l prind odat[ =i-l sugrum,
C[ prea s-obr[znici românul,
Auzi, dar cine-i el, p[gânul,
Ca s[-mi s[rute fete-n drum?

Nu =tie nimeni de-unde vine,

+i capu-i st[ la s[rutat!
De-ar fi m[car de-aici din sat —
Voi, câ\i sunte\i fl[c[i ca mine,
S[-mi spune\i voi acum, e bine
S[ faci ca vântul, nu-i p[cat?

Adic[ st[i! Ce fat[ moare

Dac-o s[ru\i pu\in? Da’ zeu!
Cum a= voi s[ fiu mereu
Un vânt =i eu, ]n zi cu soare,
De-ar fi numai secer[toare
O fat[ pe care-o =tiu eu!

58
VESTITORII PRIM{VERII
CUPRINS

Dintr-alte \[ri, de soare pline,

Pe unde-a\i fost =i voi str[ine,
Veni\i, dragi p[s[ri, ]napoi —
Veni\i cu bine!
De frunze =i de cântec goi,
Plâng codrii cei lipsi\i de voi.

}n zarea cea de veci albastr[

Nu v-a prins dragostea sihastr[
De ceea ce-a\i l[sat? Nu v-a fost dor
De \ara voastr[?
N-a\i plâns v[zând cum trece-n zbor
Spre miaz[noapte nor de nor?

Voi a\i cântat cu glas fierbinte

Naturii calde imnuri sfinte,
Ori doine dragi, când v-a\i adus
De noi aminte!
Str[inilor voi nu le-a\i spus
C[ doine ca a noastre nu-s?

+i-acum veni\i cu drag ]n \ar[!

Voi revede\i câmpia iar[,
+i cuiburile voastre-n crâng!
E var[, var[!
A= vrea la suflet s[ v[ strâng,
S[ râd de fericit, s[ plâng!

59
 Cu voi vin florile-n câmpie
+i nop\ile cu poezie
+i vânturi line, calde ploi
+i veselie.
Voi toate le lua\i cu voi
+i iar le-aduce\i ]napoi!

60
 PE LÂNG{ BOI
CUPRINS

Pocnind din bici pe lâng[ boi,

}n zori de zi el a trecut
Cu plugul pe la noi.
+i de pe bici l-am cunoscut,
+i cum \eseam, nici n-am =tiut
Cum am s[rit =i m-am zb[tut
S[ ies de la r[zboi.

+i-atâta tort mi-am ]ncâlcit

+i-n graba mare-am spart un geam,
+tiu eu ce mi-a venit!
Am cap, dar parc[ nu-l mai am!
Ce-aveam s[-i spui? Nimic n-aveam,
Dar era-n zori, =i eu voiam
S[-ntreb cum a dormit.

+i vezi a=a-i el, nu =tiu cum!

M-a prins de bra\ =i m-a cuprins
S[ m[ s[rute-n drum.
Dar eu din bra\e-i m-am desprins
+i l-am certat =i l-am ]mpins —
Dar n-am f[cut cu dinadins,
+i r[u ce-mi pare-acum!

O, nu mi-e c[ mi-am sângerat

La prag piciorul ]ntr-un cui,
Dar mi-e c[ e p[cat!
Om bun ca dânsul nimeni nu-i,
+i pentru-o vorb[ rea ce-i spui
El toat[ ziulica lui
Munce=te sup[rat!
61
 RADA
CUPRINS

Are Dochia mult cât are,

Nu e mult o fat[ mare?
C[-ntre domni, dar ori=iunde,
Dac[-\i =tie ea r[spunde
Grai ales =i lin ca apa,
Apoi las’ c[ Rada =tie
+i-n ce fel s[ poarte sapa.
A fost =i ea-n =coli o toamn[,
Dar g[se=ti ca ea vro doamn[?
Cu cosi\[ g[lbioar[,
Ea e nalt[ =i u=oar[ —
S-o vezi numai =i s[ tremuri!
+i de-abia pe la Sân-Petru
Umple optsprezece vremuri.
Sunt =i-n sat destule fete,
Cari de n-au cu ce s[-mbete
Ochii omului, au pieptul ele
Alb de taleri =i m[rgele.
Rada, când o vezi, te fur[
Cu necontenitul zâmbet
+i cu-a vorbelor c[ldur[.

Harnic[, din zorii zilei

Nu stau mâinile copilei
F[r[ lucru, tot s[ prind[,
Casa lor toat[-i oglind[.
La izvor vezi pe Rodica
Pân[-n zori, când pe sub stre=ini
}nc[ doarme rândunica.

62
Pe izlaz nu-i mult[ hrana,
Dar vezi alb[ ce-i Joiana!
+i-n amurg copila-n tind[
Foc ]n vatr[ vrea s-aprind[,
Dar mu-mu, Joiana muge —
Rad[, f[, s-alergi degrab[,
C[-n =opron vi\elul suge.

— “Doar’ e tare! Haid’ mai iute!”

+i din drum, ca s[-i ajute,
Vin fl[c[ii totdeauna.
Nu-l ]njugi a=a cu buna
Pe vi\el, =i Rada-i slab[,
+tiu fl[c[ii! +i-=i fac seara
Pe-aici vecinic ceva treab[.

Vaca-i tot ce-au ei, ea biata!

Toarce-n sat cu ziua fata,
Dar e vesel[ din fire;
De noroc =i-ndestulire
Inima-i ]n veci e plin[:
Când e fericit[, spune-mi,
Mai mult ce-are o regin[?

Rada-i n[lucire vie,

Când alearg[ pe câmpie
+i-i bat vânturi ]n cosi\[,
Ori când seara st[-n porti\[,
+i-o ]ntrebi: “Ce-a=tep\i, iubit[?”
+i pe dup-un stâlp s-ascunde,
Galben[ =i z[p[cit[.

63
Dar la hold[! Arde soare,
Fetele secer[toare
Râd =i cânt[, snopi fag grâul,
Murmur[-ntre s[lcii râul:
Fug la râu vro patru fete,
E =i Rada? Fug fl[c[ii
+i ei, to\i, =i nu le-e sete.

+i-n genunchi atunci pe \[rmuri

Ea din pumni cât dou[ sf[rmuri
Bea, iar Nicu: — “D[-mi =i mie!”
— “Taci! =i bea din p[l[rie!”
Cere el, cer mul\i s[-i deie:
Rada râde, le d[ ap[,
To\i din pumnii ei s[ beie.

— Zece stropi nu pot s[-ncap[:

Prea e mic p[har de ap[!”
+i-atunci ea, când el glume=te,
Joac[ pumnii =i-l strope=te
Pe obraz, dar dr[g[la=[
Tot ea-l zvânt[,-n loc de cârp[
Mâneca de la c[ma=[.

+i cum =tie ea s-aleag[

Ce-i frumos! Atât de drag[
O d[ portul ]mbr[cându-l!
Când o vezi, te-mbat[ gândul
C[, iubind-o trei dumineci,
S-ar mira de tine-altarul
Ce p[cat ai s[ cumineci!

64
Iat-o vesel[ =i-aprins[;
Joac[ hora! Cum e-ncins[,
Cum ]=i poart[-a ei f[ptur[,
Toat[-i ca-n zugr[vitur[ —
Mamele, privind-o-n hor[,
S[ cotesc: “Olio, tu leic[,
Ce mai drac frumos de nor[!”

De-o-ntâlnesc ]n drum b[trânii,

Ei fac pod cu palma mâinii
Peste ochii slabi, s-o vad[:
“Draga mo=ului, tu Rad[!”
+i uimi\i de fata Dochii
O dezmiard[ =i, când pleac[,
Umezi au de lacr[mi ochii.

Dar de-i Rada cât de blând[,

Ea de mic-a fost osând[
Pentru sat. +i nu-i mirare,
Ei fl[c[i, ea fat[ mare:
Pentru-un râs al ei se ceart[,
+i din joc se prind feciorii
La trânteli, cât Doamne iart[!

Da! +i Rada-i mare hoa\[,

Poate satul tot s[-l scoa\[
Din s[rit, ea =tie bine!
Dar se teme de-oarecine.
M[-sa e? Fereasc[ Domnul!
Alt temut: ca s[ nu-=i piard[
Pe acel ce-i pierde somnul.

65
— “Unde mergi?” — “M[ duc la moar[!”
— “Viu =i eu!” +i din uscioar[
Vladu iese-n cap de strad[.
— “Nu m-ajungi!” — “Te-ajung eu, Rad[!”
Dar fugind i se desprinde
+or\ul alb din brâu, iar Vladu
Nu-i d[ =or\ul, ci i-l vinde.

— “Ieri mi te-am f[cut sc[pat[;

Azi nu-mi scapi nes[rutat[!”
— “Cum nu scapi din mân[ fumul —
Nu-mi e=ti drag, de ce-mi \ii drumul?”
Ea nu-=i crede-a ei cuvinte;
De le-ar crede Vladu ]ns[,
Rada =i-ar ie=i din minte.

+i cum vrea =i nu vrea fata,

Dragul ia, dragul d[ plata.
Un s[rut p[cat s[ fie?
Numai popa s[ nu-l =tie,
C[ te sperie cu iadul —
M-ar putea speria pe mine
Popii to\i, de-a= fi eu Vladul!

66
TREI, DOAMNE, +I TO|I TREI
CUPRINS
Avea =i dânsul trei feciori,
+i i-au plecat to\i trei deodat[
La tab[r[, s[rmanul tat[!
Ce griji pe dânsul, ce fiori,
Când se gândea c[-i greu r[zboiul,
N-ai timp s[ sim\i c[ mori.

+i luni trecut-au dup[ luni —

+i-a fost de veste lumea plin[,
C[ steagul turcului se-nchin[;
+i mândrii codrului p[uni,
Românii-au ispr[vit r[zboiul,
C[ s-au b[tut nebuni.

Scria-n gazet[ c[ s-a dat

Porunc[ s[ se-ntoarc[-n \ar[
To\i cei pleca\i de ast[-var[ —
+i rând pe rând veneau ]n sat
+i ieri =i ast[zi câte unul
Din cei care-au plecat.

+i-ai lui ]ntârziau! Plângând

De drag c[ are s[-i revad[,
Sta ziua-n prag, ie=ea pe strad[
Cu ochii zarea m[surând,
+i nu veneau! +i dintr-o vreme
Gemea, b[tut d-un gând.

N[dejdea cald[-n el sl[bea,

Pe cât cre=tea de rece gândul.

67
El a-ntrebat pe to\i d-a rândul,
Dar nimeni =tire nu-i =tia.
El pleac[-n urm[ la cazarm[
S[ afle ce dorea.

C[prarul vechi ]i iese-n prag.

— “Ce-mi face Radu?” el ]ntreab[,
De Radu-i este mai cu grab[,
C[ Radu-i este cel mai drag.
— “E mort! El a c[zut la Plevna
}n cel dintâi =irag!”

O, bietul om! De mult sim\ea

C[ Radu-i dus de pe-ast[ lume,
Dar ast[zi, când =tia anume,
El sta n[uc =i nu credea.
S[-i moar[ Radu! Acest lucru
El nu-l ]n\elegea.

Bl[stem pe tine, bra\ du=man!

— “Dar George-al nostru cum o duce?”
— “Sub glie, taic[, =i sub cruce,
Lovit ]n piept d-un iatagan!”
— “Dar bietul Mircea?” — “Mort =i Mircea
Prin v[i pe la Smârdan.”

El n-a mai zis nici un cuvânt;

Cu fruntea-n piept, ca o statuie,
Ca un Cristos b[tut ]n cuie,
|inea privirile-n p[mânt,
P[rea c[ vede dinainte-i
Trei mor\i ]ntr-un mormânt.

68
Cu pasul slab, cu ochii be\i
El a plecat, gemând p-afar[,
+i-mpleticindu-se pe scar[,
Chema pe nume pe b[ie\i,
+i se proptea de slab, s[rmanul,
Cu mâna de p[re\i.

Nu se sim\ea de-i mort ori treaz,

N-avea puteri s[ se sim\easc[;
El trebuia s[ s-odihneasc[ —
Pe-o piatr[-n drum sub un z[plaz
S-a pus, ]nmormântând ]n palme-i
Sl[bitul s[u obraz.

+i-a stat a=a, pierdut =i dus.

Era-n amiazi =i-n miez de var[
+i soarele-a sc[zut spre sear[,
+i-n urm[ soarele-a apus,
Iar bietul om sta tot acolo
Ca mort, precum s-a pus.

Treceau b[rba\i, treceau femei,

+i uruiau tr[suri pe strad[,
Solda\i treceau f[când parad[, —
+i-atunci, de=tept, privi la ei
+i-=i duse pumnii strâns pe tâmple:
“Trei, Doamne, =i to\i trei!”

69
 LA OGLIND{ CUPRINS

Azi am s[-ncrestez ]n grind[ —

Jos din cui acum, oglind[!
Mama-i dus[-n sat! Cu dorul
Azi e singur pui=orul,
+i-am ]nchis u=a la tind[
Cu z[vorul.
Iat[-m[! Tot eu cea veche!
Ochii? hai, ce mai pereche!
+i ce cap frumos r[sare!
Nu-i al meu? Al meu e oare?
Dar al cui! +i la ureche
Uite-o floare.
Asta-s eu! +i sunt voinic[!
Cine-a zis c[ eu sunt mic[?
Uite, z[u, acum iau seama
C[-mi st[ bine-n cap n[frama
+i ce fat[ frumu=ic[
Are mama!
M[ gândeam eu c[-s frumoas[!
Dar cum nu! +i mama-mi coas[
+or\ cu flori, minune mare —
Nu-s eu fat[ ca oricare:
Mama poate fi f[loas[
C[ m[ are.
+tii ce-a zis =i ieri la vie?
A zis: — “Ce-mi tot spun ei mie!
Am =i eu numai o fat[,
+i n-o dau s[ fie dat[;
Cui o dau voiesc s[-mi fie
Om odat[“.

70
Mai =tiu eu! +i-a=a se poate!
Multe =tiu, dar nu =tiu toate.
Mama-mi d[ ]nv[\[tur[
Cum se \ese-o pânz[tur[,
Nu cum stau cei dragi de vorb[
Gur[-n gur[.
N-am s[ \es doar via\a-ntreag[!
Las’ s[ v[d =i cum s[ leag[
Dragostea — dar =tiu eu bine!
Din frumos ce-l placi ea vine —
Hai, m[ prind feciorii drag[
+i pe mine!
C[-s sub\ire! S[ m[ frâng[
Cine-i om, cu mâna stâng[!
Dar a=a te place dorul:
Sub\irea, cu bini=orul
Când te strânge el, s[-\i strâng[
Tot trup=orul.
Bra\ul drept dac[-l ]ntinde
Roat[ peste brâu te prinde
+i te-ntreab[: “Drag[, strângu-l?”
+i tu-l cer\i, dar el, n[tângul,
Ca r[spuns te mai cuprinde
+i cu stângul.
Iar de-\i cere =i-o guri\[ —
Doamne! Cine-i la porti\[?
Om s[ fie? Nu e cine!
Hai, e vântul! Uite-mi vine
S[ v[d oare cu cosi\[
Sta-mi-ar bine?
O, c[-mi st[ mie-n tot felul!
S[ m[ port cu-ncetinelul:

71
Uite salb[, brâu, =i toate!
+i cosi\e cump[rate,
Stai, s[-nchei =i testemelul
Pe la spate.
Uite ce bujor de fat[ —
Stai s[ te s[rut o dat[!
Tu m[ po\i, oglind[, spune!
Ei, tu doar[ nu te-i pune
S[ m[ spui! Tu ai, surat[,
Gânduri bune.
De-ar =ti mama! Vai, s[ =tie
Ce-i fac azi, mi-ar da ea mie!
D-apoi! N-am s[ fiu tot fat[,
Voi fi =i nevast-odat[:
Las’ s[ v[d cât e de bine
M[ritat[.
C[ mi-a spus bunica mie
C[ nevasta una =tie
Mai mult decât fata, juna,
Ei, dar ce? Nu mi-a spus buna —
+i m[ mir eu ce-o s[ fie
Asta una!
Brâu-i pus! Acum, din lad[
Mai ieu =or\u! O s[-mi =ad[
Fat[ cum ]mi st[ nevast[...
Aolio! Mama-n ograd[!
Era gata s[ m[ vad[
Pe fereast[.
Ce s[ fac? Unde-mi st[ capul?
Grabnic, hai s[-nchid dulapul
S[ m[ port s[ nu m[ prind[.
Salb[ jos! +i-n cui oglind[!

72
Ce-am uitat? }nchis[ u=a
De la tind[.
Intr[-n cas[? O, ba bine,
+i-a g[sit ni=te vecine,
St[ la sfat... toat[-s v[paie!
Junghiul peste piept m[ taie;
Doamne, de-ar fi dat de mine,
Ce b[taie!

73
 EL-ZORAB
CUPRINS

La pa=a vine un arab,

Cu ochii stin=i, cu graiul slab.
— “Sunt, pa=[, neam de beduin,
+i de la Bab-el-Manteb vin
S[ vând pe El-Zorab.

Arabii to\i r[sar din cort,

S[-mi vad[ roibul, când ]l port
+i-l joc ]n frâu =i-l las ]n trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
+i nu l-a= da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!

Uscat e cerul gurii lor;
+i de amar ]ndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierdu\i sunt, pa=[, to\i:

O, mântuie-i, de vrei, c[ po\i!
D[-mi bani pe cal! C[ sunt s[rac!
D[-mi bani! Dac[-l g[se=ti pe plac,
D[-mi numai cât soco\i!”

El poart[ calul, dând ocol,

}n trap gr[bit, ]n pas domol,
+i ochii pa=ei mari s-aprind;
C[runta-i barb[ netezind
St[ mut, de suflet gol.

74
— “O mie de \echini prime=ti?”
— “O, pa=[, cât de darnic e=ti!
Mai mult decât ]n visul meu!
S[-\i r[spl[teasc[ Dumnezeu,
A=a cum ]mi pl[te=ti!”

Arabul ia, cu ochii plini

De zâmbet, mia de \echini —
De-acum, de-acum ei sunt sc[pa\i,
De-acum vor fi =i ei boga\i,
N-or cere la str[ini!

Nu vor tr[i sub cort ]n fum,

Nu-i vor cer=i copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
+i vor avea =i ei ce da
S[racilor de-acum! —

El strânge banii mai cu foc,

+i pleac[, beat de mult noroc,
+i-alearg[ dus d-un singur gând,
Deodat[ ]ns[, tremurând,
Se-ntoarce, st[ pe loc.

Se uit[ lung la bani, =i pal

Se clatin[, ca dus de-un val,
Apoi la cal prive=te drept;
Cu pa=ii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând

+i-n aspra-i coam[ ]ngropând

75
Obrajii palizi: — “Pui de leu,
Suspin[ trist. Odorul meu,
Tu =tii c[ eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca

Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ie=i cu drag

S[-ntind[ mâinile din prag,
S[-i iau cu mine-n =ea pe rând!
Ei nu vor mai ie=i râzând
}n calea mea =irag!

Copiii mei cum s[-i ]mbun

Nevestei mele ce s[-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,

Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici ]n genunchi la al t[u glas
El nu va mai c[dea!

Pe-Ardun al t[u, pe Ben-Ardun,

N-ai s[-l mai vezi ]n zbor nebun
Pe urma unui =oim u=or
Ca s[-\i ]mpu=te =oimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

76
Nu vei zâmbi, cum salt[-n vânt
Ardun al t[u ]n alb vestmânt;
+i ca s[ sim\i sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o s[ pui
Urechea la p[mânt!

O, calul meu! Tu, fala mea,

De-acum eu nu te voi vedea
Cum \ii tu n[rile-n p[mânt
+i coada ta fuior ]n vânt,
}n zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma alb[-n frâu,

Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei p[mântul ]n galop
+i cum te-a=terni ca un potop
De tr[snete-n pustiu!

+tia pustiul de noi doi

+i zarea se-ngrozea de noi —
+i tu de-acum al cui vei fi?
+i cine te va mai scuti
De vânturi =i de ploi?

Nu vor gr[i cu tine blând,

Te-or ]njura cu to\i pe rând
+i te vor bate,-odorul meu,
+i te-or purta =i mult, =i greu;
L[sa-te-vor fl[mând!

+i te vor bate,-odorul meu,

S[ mori tu, cel crescut de noi!...

77
Ia-\i banii, pa=[! Sunt s[rac,
Dar f[r[ cal eu ce s[ fac:
D[-mi calul ]napoi!”

Se-ncrunt[ pa=a: — “E=ti nebun?

Voie=ti pe ianiceri s[-i pun
S[ te de-a câinilor? A=a!
E calul meu, =i n-a=tepta
De dou[ ori s[-\i spun!”

— Al t[u? Acel care-l crescu

Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascult[ el,
Din leu turbat f[cându-l miel?
Al t[u? O, pa=[, nu!

Al meu e! Pentru calul meu

M[ prind de piept cu Dumnezeu —
Ai inim[! Tu po\i s[ ai
Mai vrednici =i mai mândri cai,
Dar eu, st[pâne, eu?

}ntreag[ mila ta o cer!

Alah e drept =i-Alah din cer
Va judeca ce-i ]ntre noi,
C[ m[ r[pe=ti =i m[ despoi,
M-arunci pe drum s[ pier.

+i lumea te va blestema,
C[-i blestem f[ptuirea ta!
Voi merge, pa=[, s[ cer=esc,
Dar mila voastr[ n-o primesc —
Ce bine-mi po\i tu da?”

78
D[ pa=a semn. — “S[-l dezbr[ca\i
+i binele ]n vergi i-l da\i!”
Sar eunucii, vin, ]l prind —
Se-ntoarce-arabul r[s[rind
Cu ochii ]nghe\a\i...

El scoate grabnic un pumnal,

+i-un val de sânge, ro=u val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-]ncomatul gât,
+i cade mortul cal.

St[ pa=a beat, cu ochi topi\i,

Se trag spahiii-ncremeni\i.
+i-arabul, ]n genunchi plecat,
S[rut[ sângele-nchegat
Pe ochii-n\epeni\i.

S[-ntoarce-apoi cu ochi p[gâni

+i-arunc[ fierul crunt din mâini:
— “Te-or r[zbuna copiii mei!
+i-acum m[ taie, dac[ vrei,
+i-arunc[-m[ la câini!”

79
SUP|IRICA DIN VECINI
CUPRINS

Ea mergea c[p=uni s-adune,

Fragi s-adune —
Eu =edeam pe prag la noi.
Ea, ca =arpele prin foi,
Vine-ncet, pe ochi ]mi pune
Mânile ei mici =i moi,
}n ureche-o vorb[-mi spune,
Râde lung =i fuge-apoi.

Pieptul plin cu mâna-l \ine,

Strâns ]l \ine,
C[-i piept tân[r =i mereu
Ar s[lta, =i-n salt e greu.
St[ pe loc =i-i pare bine,
Bate-n palme: — “Te =tiu eu:
Nu mai viu! De viu la tine,
M[ s[ru\i =i nu mai vreu!”

Eu o chem =i-i spui de toate,

Multe toate,
Multe bune =i-n zadar,
— “Nu-mi faci capul c[lindar!
Nu te cred =i nu s[ poate!”
Eu m[-ntorc: — “Ei du-te dar!”
Capul mi-l proptesc pe coate,
Stau pe prag, pe gânduri iar.

Stând a=a, un bra\ ridic[,

Blând ridic[,
P[rul meu, pe frunte dat.

80
Când m[-nal\ r[mân mirat.
— “Te-ai ]ntors?” +i, sup\iric[,
Ea pe piept mi s-a l[sat
+i zâmbea c-un fel de fric[:
— “R[ule, te-ai sup[rat?”

81
 NUMAI UNA!
CUPRINS

Pe umeri pletele-i curg râu —

Ml[die, ca un spic de grâu,
Cu =or\ul negru prins ]n brâu,
O pierd din ochi de drag[.
+i când o v[d, ]ng[lbenesc;
+i când n-o v[d, m[-mboln[vesc,
Iar când merg al\ii de-o pe\esc,
Vin popi de m[ dezleag[.

La vorb[-n drum, trei ceasuri trec —

Ea pleac[, eu m[ fac c[ plec,
Dar stau acolo =i-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
A=a cum e s[rac[ ea,
A= vrea s-o =tiu nevasta mea,
Dar oameni r[i din lume rea
}mi tot ]nchid c[rarea.

+i câte vorbe-mi aud eu!

To\i fra\ii m[ vorbesc de r[u,
+i tata-i sup[rat mereu,
Iar mama, la icoane,
M[t[nii bate, \ine post;
M[ blestem[: “De n-ai fi fost!
E=ti un netot! |i-e capul prost
+i-\i faci de cap, Ioane!”

}mi fac de cap? Dar las’ s[-mi fac!

Cu traiul eu am s[ m[-mpac
+i eu am s[ tr[iesc s[rac,

82
 Muncind b[tut de rele!
La fra\i eu nu cer ajutor,
C[ n-am ajuns la mila lor —
+i fac ce vreau! +i n-am s[ mor
De grija sor\ii mele!

M[-ngroap[ fra\ii mei de viu!

Legat de dânsa, eu s[ =tiu
C[ am urâtei drag s[-i fiu?
S[ pot ce nu se poate?
Dar cu p[mântul ce s[ faci?
+i ce folos de boi =i vaci?
Nevasta dac[ nu \i-o placi,
Le dai ]n tr[snet toate!

Ori este om, de sila cui

S[-mi plac[ tot ce-i place lui!
A=a om nici vl[dica nu-i
+i nu-i nici ]mp[ratul!
S[-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e drag[ una =i-i a mea:
Decât s[ m[ dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!

83
 BRÂUL COSÂNZENII
CUPRINS

Avea Ileana ochi de soare

+i galben p[r, un lan de grâu;
Vestmânt avea \esut ]n floare
+i-un brâu purta pe-ncing[toare,
Cum n-a mai fost pe lume brâu.

Era de aur pe tot locul,

Un fulger pe-al ei trup ]ncins.
El noaptea da lumini ca focul,
+i-n brâu sta fetei prins norocul
Precum e-n talismane prins.

Vr[jit era c[, de-l va pierde,

Norocul ei s[ piar[-n veci,
Nici flori mai mult s[ n-o dezmierde,
S[ n-afle umbr[-n codrul verde
+i verile s[-i fie reci.

Dar Sfântul Soare ziua-ntreag[

Pânde=te brâul — l-ar fura.
C[ lui de mult i-e fata drag[,
Iar fata nu vrea s[-n\eleag[,
+i el acum =i-ar r[zbuna!

Ea trece-n dulce nep[sare

Prin lunci cu flori =i doarme-n v[i,
Iar p[zitor pe vânt ]l are —
}ntreaga via\[ vis ]i pare
+i joc ]=i bate de fl[c[i.

84
Dar F[t-Frumos zâmbind s-arat[,
+i-n drumul lui umblând de-atunci
Sim\ea de-ajuns frumoasa fat[
C[ via\a noastr[ nu ni-e dat[
De dragul unor flori din lunci.

Din ochi alba=tri de cicoare

Pe sânu-i alb de ghiocel
Curg lacrimi calde-acum! O doare,
Ei inima de drag ]i moare,
Iar F[t-Frumos, vai, cum e el!

— “Atâta dragoste nebun[!

Eu nu o simt, tu n-o-n\elegi —
Visarea ta la ce \i-e bun[?
Vrei s-o vis[m noi ]mpreun[?
Atunci tu brâul s[-l dezlegi!”

Ea tremur[ zâmbind =i geme:

— “Norocul meu ]ntreg ]l vrei!”
Ea numai pentru brâu se teme,
C[ vor afla du=manii vreme
S[-i fure-ntr-asta brâul ei.

— “De ce te temi? Ne vom ascunde

}n noaptea codrului umbros
Sub brazii f[r[ grai, pe unde
Nici ochi de om nu pot p[trunde,
Nici flori cu t[inuit miros.”

El zice-a=a, s[ zic[ iar[,

S[-i fac[ gândul ei u=or,

85
Iar gându-i se topea de par[ —
+i-n codru des, ]n zi de var[,
S-ascunde fat[ =i fecior.

Au fost ascun=i ]ncât nici floare,

Nici ochi de om nu i-au z[rit.
Dar printre crengi adormitoare
Din cer un singur ochi de soare
C[zu pe brâu =i l-a r[pit.

Atunci Ileana =i sim\e=te

C[-i arde plânsul ]n priviri;
Ea dup[ brâu ]n jur prive=te
+-aprinsa-i fa\[-ng[lbene=te
C[ nu e brâul nic[iri.

+i cum ea vars[ desperat[

Un plâns amar, un cald =iroi,
Curgea din cer ploaie curat[,
Iar dintre ploi lucind s-arat[
Frumosul brâu stropit de ploi.

+i-n ceruri c[l[torul Soare

Râdea cu hohot repetat
+i prin v[zduhuri plutitoare
Izbea s[ge\i r[zbun[toare
De-a lungul brâului furat.

— “Vai, brâul meu! gemea copila.

Atât de mult eu l-am temut,
Dar F[t-Frumos descinsu-mi-l-a!”
+i-apoi plângea, mai mare mila,
+i-n nop\i apoi ea s-a pierdut.

86
De-atunci totuna este firea,
Dar multe nu-s din câte-au fost
Azi nu-i Ileana nic[irea,
De-abia tr[ie=te-n pomenirea
Pove=tilor cu dulce rost.

Iar Soarele-n v[zduhuri pline

De zâmbetu-i cel cald de foc,
Ileano, a uitat de tine!
Dar brâul când ]n minte-i vine
}=i bate =i-azi de tine joc.

Dac-ai murit, frumoas[ fat[,

Furatul brâu e viu mereu:
Când plou[, vara, câteodat[
Un brâu de foc pe cer s-arat[,
Iar noi ]i zicem curcubeu.

87
 DU+MANCELE
CUPRINS

Las’ ochii, mam[, las’ s[ plâng[!

Tu-n leag[n tot cu mâna stâng[
Mi-ai dat s[ sug de-aceea sânt
N[tâng[!
Dar n-am pus doar[ jur[mânt,
S[ merg neplâns[ ]n mormânt!

Nu plâng c[ mi-e de Leana team[;

De ciud[ plâng eu numai, mam[.
Cuvintele ei nu le ieu
}n sam[,
Dar mi-e ru=ine =i mi-e greu,
C[ scoal[ satu-n capul meu.

Ea duce sfat din cas[-n cas[

C[ n-am broboade de m[tas[,
N-am =or\ cu flori — =i dac[ n-am
Ce-i pas[?
N-am mers s[-i cer, aveam-n-aveam;
+i n-o s[-mi mearg[ neam de neam.

St[-n drum de vorb[ cu vecine

+i bate-n pumni: — “S[ mor ]mi vine,
Auzi tu! S[ se prind[ ea
Cu mine!
+tii, ieri, la moar[, ce spunea?
C[-s proast[ foc =i gur[ rea!

+i-auzi! ]i umbl[-n cap, tu, sor[,

S-ajung[ ea Lucsandrei nor[!

88
O, mearg[-i numele! N-o vezi
La hor[?
Ce =or\! Nu-\i vine nici s[ crezi;
F[ cruce, fa, s[ nu-l visezi.

Nu l-a= purta nici de porunc[!

Ce poart[ ea, alt om arunc[.
C-un rând de haine-o v[d mergând
La munc[,
La joc =i hori acela=i rând,
}l poart[-ntruna, =i de când!

Lucsandra-i doar[ preuteas[,

Ea-=i cat[ nor[ mai aleas[,
S-o duc[-n bunuri =i-n duium
Acas[.
Ea n-a ajuns, oricum =i cum,
S[-=i strâng[ nora de pe drum.

S[-=i ieie nor[ pe-o satan[?

C[ e s[rac[ =i golan[;
De ce nu vine ca s[-i dau
Poman[?
Nu-i casa lor ]n care stau
+i-n cas[ nici cenu=[ n-au!”

Auzi tu, mam[, câte-mi spune?

+i-alearg[-n sat s[ mai adune
+i câte porecliri pe-ascuns
}mi pune.
De-a= sta s[-i dau =i eu r[spuns,
La câte legi am fi ajuns!

89
Ea-mi sare-n drum, c[ doar[-doar[
M-apuc s[-i spui o vorb[-n poar[;
+i dac[ tac, ]i vin c[lduri
S[ moar[.
S[ vezi tu, mam[,-njur[turi!
C[ ea cu m[-sa-s zece guri.

Cu gura, m[-sa bate-o gloat[,

+i-i de otrav[ Leana toat[ —
Mi-ar pune capul sub picior,
S[ poat[.
Dar lor pe plac eu n-am s[ mor,
C[ n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!

Eu iarna singur[-mi \es tortul
+i umblu =i eu cum socot
C[-i portul.
De n-am m[t[suri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici r[u de tot.

M[ prind cu ea? Cel sfânt s-o bat[!

Dar cum m[ prind? Ea e bogat[,
Ce haine mi-am f[cut ca ea
Vrodat[?
La joc m[ po\i oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?

O fac de râs =i-i scot eu nume?
Ori ies, g[tit[-n ciuda ei,
]n lume?

90
}i =tiu eu focul — ochii mei!
Lisandru e, c[ alta ce-i?

Dar ce? }l \iu legat de mine?

}l trag de mânec[? Ba bine!
El vine-a=a, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot u=a s[ i-o-ncui,
De st[ prea mult, eu cum s[-i spui?

Sunt eu la urm[ vinovat[,

C[ Leana umbl[ ca turbat[
S[-l vad[-n casa lor intrând
O dat[?
+i dac[ lui nu-i d[ prin gând,
Ea blastem[ de nu-=i d[ rând!

Dar poate da ea bobi cu sâta!

O fierbe ciuda pe urâta,
C[-s mai frumoas[ decât ea,
+i-atâta!
S[ aib[ Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

C[ boii-s buni, bine-i bogat[;

Dar dac[ pui fl[c[i odat[
S-aleag[ dân=ii cum socot
O fat[:
Bogata-=i pup[ boii-n bot,
}mb[trânind cu boi cu tot!

91
MOARTEA LUI FULGER
CUPRINS

}n goana roibului un sol,

Cu frâu-n din\i =i-n capul gol,
R[sare, cre=te-n z[ri venind,
+i z[rile de-abia-l cuprind,
+i-n urm[-i corbii cronc[nind
Alearg[ stol.

El duce regelui r[spuns

Din tab[r[. +i \ine-ascuns
Sub straiul picurând de ploi
Pe cel mai bun dintre eroi —
Atâta semn de la r[zboi,
+i-a fost de-ajuns!

Pe Fulger mort! Pe-un mal str[in

L-a fulgerat un bra\ hain!
De-argint e alb frumosu-i port,
Dar ro= de sânge-i albul tort,
+i pieptul gol al celui mort
De l[nci e plin.

S[rmanul crai! Când l-a v[zut

+i, când de-abia l-a cunoscut,
Cu vuiet s-a izbit un pas
De spaim[-n l[turi =i-a r[mas
Cu pumnii strân=i, f[r[ de glas,
Ca un pierdut.

S[-i moar[ Fulger? Po\i sf[rma

+i pe-un voinic ce cuteza

92
S[-nal\e dreapta lui de fier
S[ prind[ fulgerul din cer?
Cum pier mi=eii dac[ pier
Cei buni a=a?

Dar mâne va mai fi p[mânt?

Mai fi-vor toate câte sânt!
Când n-ai de-acum s[ mai prive=ti
Pe cel frumos, cum ]nsu\i e=ti,
De dragul cui s[ mai tr[ie=ti,
Tu soare sfânt?

Dar doamna! Suflet pustiit!

Cu p[rul alb =i despletit
Prin largi iatacuri alerga,
Cu hohot lung ea blestema,
+i tot palatul plin era
De plâns cumplit.

La stat =i umblet slab[ ce-i!

Topi\i sunt ochii viorei
De-atâta vaiet nentrerupt,
+i graiul stins =i-obrazul supt
+i tot vestmântul doamnei rupt
De mâna ei!

— “De dorul cui =i de-al cui drag,

S[-mi plâng[ sufletul pribeag,
}ntreag[ noaptea nedormind,
Ca s-aud roibii tropotind,
S[ sar din pat, s-alerg ]n prag,
S[ te cuprind!

93
Nu-l dau din bra\e nim[nui!
}nchide\i-m[-n groapa lui —
M[ la=i tu, Fulgere, s[ mor?
}\i la=i p[rin\ii-n plâns =i dor?
O, du-i cu tine, drag odor,
O, du-i, o, du-i!”

Ah, mam[, tu! Ce slab[ e=ti!

N-ai glas de vifor, s[ jele=ti;
N-ai mâini de fier, ca fier s[ frângi;
N-ai m[ri de lacr[mi, m[ri s[ plângi,
Nu e=ti de foc, la piept s[-l strângi,
S[-l ]nc[lze=ti!

+i tu, cel spre b[t[i aprins,

Acum e=ti potolit =i stins!
N-auzi nici trâmbi\ile-n v[i,
Nu vezi cum sar gr[bi\i ai t[i —
Râdeai de moarte prin b[t[i,
Dar ea te-a-nvins.

Pe piept, colac de grâu de-un an,

+i-n loc de galben buzdugan,
F[clii de cear[ \i-au f[cut
}n dreapta cea f[r[ temut,
+i-n mâna care poart[ scut
|i-au pus un ban.

Cu f[clioara, pe-unde treci,

Dai zare negrilor poteci
}n noaptea negrului pustiu,
Iar banu-i vam[ peste râu.

94
Merinde ai colac de grâu
Pe-un drum de veci.

+i-ntr-un co=ciug de-argint te-au pus

Deplin armat, ca-n ceruri sus
S[ fii ]ntreg ce-ai fost mereu,
S[ tremure sub pasu-\i greu
Albastrul cer, la Dumnezeu
Când vei fi dus.

Mira\i =i de r[suflet goi,

V[zându-\i chipul de r[zboi,
S[ steie ]ngerii-nlemnit;
+i, orb de-al armelor sclipit,
S-alerge soarele-napoi
Spre r[s[rit!...

Iar când a fost la-nmormântat,

To\i mor\ii parc[ s-au sculat
S[-=i plâng[ pe ortacul lor,
A=a era de mult popor
Venit s[ plâng[ pe-un fecior
De ]mp[rat!

+i popi, =irag, c[delni\ând

Ceteau ectenii de comând —
+i clopote, =i plâns, =i vai,
+-o=tenii-n =ir, =i pas de cai,
+i sfetnici, =i feciori de crai,
+i nat de rând.

+i m[-sa, biata! Cum gemea

+i blestema, =i se izbea

95
S[ sar[-n groap[: — “L-au ]nchis
Pe veci! Mi-a fost =i mie scris
S[ m[ de=tept plângând din vis,
Din lumea mea!

Ce urm[ las[ =oimii-n zbor?

Ce urm[, pe=tii-n apa lor?
S[ fii cât mun\ii de voinic,
Ori cât un pumn s[ fii de mic,
C[rarea mea =i-a tuturor
E tot nimic!

C[ tot ce e=ti =i tot ce po\i,

P[rere-i tot dac[ soco\i —
De mori târziu ori mori curând,
De mori s[tul, ori mori fl[mând,
Totuna e! +i rând pe rând
Ne ducem to\i!

Eu vreau cu Fulger s[ r[mân!

Ah, Dumnezeu, nedrept st[pân,
M-a du=m[nit tr[ind mereu
+i-a pizmuit norocul meu!
E un p[gân =i Dumnezeu,
E un p[gân.

De ce s[ cred ]n el de-acum?
}n fa\a lui au to\i un drum,
Ori buni, ori r[i, tot un mormânt!
Nu-i nimeni drac =i nimeni sfânt!
Credin\a-i val, iubirea vânt
+i via\a fum!”

96
+i-a fost minune ce spunea!
Gr[bit poporul cruci f[cea
De mila ei, =i sta-ngrozit. —
+i-atunci un sfetnic a venit
+i-n fa\a doamnei s-a oprit,
Privind la ea.
Un sfânt de-al c[rui chip te temi
Abia te-aude când ]l chemi:
B[trân ca vremea, stâlp r[mas,
N[scut cu lumea ]ntr-un ceas,
El parc[-i viul parastas
Al altor vremi.
+i sprijin pe toiag c[tând
+i-ncet cu mâna ridicând
Sprâncenele, din rostu-i rar,
Duios cuvintele r[sar:
— “Nepoat[ drag[! De-n zadar
Te v[d plângând.
De cum te zbuciumi, tu te stingi
+i inima din noi o frângi —
Ne doare c-a fost scris a=a,
Ne dori mai r[u cu jalea ta:
De-aceea, doamn[, te-am ruga
S[ nu mai plângi.
Pe cer când soarele-i apus,
De ce s[ plângi privind ]n sus?
Mai bine ochii-n jos s[-i pleci,
S[ vezi p[mântul pe-unde treci!
El nu e mort! Tr[ie=te-n veci,
E numai dus.

97
N-am cap =i chip pe to\i s[-i spui
+i-a= spune tot ce =tiu, dar cui?
C[ de copil eu m-am luptat
}n rând cu Volbur[-mp[rat
+i =tiu pe Criv[\ cel turbat
Ca \ara lui.
Ce oameni! Ce sunt cei de-acum!
+i to\i s-au dus pe-acela=i drum.
Ei =i-au plinit chemarea lor
+i i-am v[zut murind u=or;
N-a fost nici unul plâng[tor,
C[ via\a-i fum.
Zici fum? O, nu-i adev[rat.
R[zboi e, de viteji purtat!
Via\a-i datorie grea
+i la=ii se-ngrozesc de ea —
S[ aib[ tot cei la=i ar vrea
Pe neluptat.
De ce s[-ntrebi via\a ce-i?
A=a se-ntreab[ cei mi=ei.
Cei buni n-au vreme de gândit
La moarte =i la tânguit,
C[ci plânsu-i de nebuni scornit
+i de femei!
Tr[ie=te-\i, doamn[, via\a ta!
+i-a mor\ii lege n-o c[ta!
Sunt crai ce schimb-a lumii sor\i,
Dar dac[ mor, ce grij[ por\i?
Mai simte-n urm[ cineva
C[ ei sunt mor\i?

98
Dar =tiu un lucru mai pe sus
De toate câte \i le-am spus:
Credin\a-n zilele de-apoi
E singura t[rie-n noi,
C[ multe-s tari cum credem noi
+i mâine nu-s!

+i-oricât de am[râ\i s[ fim

Nu-i bine s[ ne dezlipim
De cel ce vie\ile le-a dat! —
O fi via\a chin r[bdat,
Dar una =tiu: ea ni s-a dat
Ca s-o tr[im!”

Ea n-a mai plâns, pierdut privea

La sfetnic, lung, dar nu-l vedea
+i n-a mai ]n\eles ce-a zis
+i nu vedea cum au ]nchis
Sicriul alb — era un vis
+i ea-l tr[ia.

Senini de plânset ochii ei,

Vedea b[rba\i, vedea femei,
Cu spaim[ mut[-n jur privea.
Din mult nimic nu-n\elegea;
+i s[ muncea s[ =tie ce-i.
+i nu putea.

I-a fulgerat deodat[-n gând

S[ râd[, c[ci vedea plângând
O lume-ntreag[-n rug[ciuni. —
“}n fa\a unei gropi s-aduni

99
Atâta lume de nebuni!
S[ mori râzând...”

+i clopotele-n limba lor

Plângeau cu glas tânguitor;
+i-adânc, din bubuitul frânt
Al bulg[rilor de p[mânt,
Vorbea un glas, un cântec sfânt
+i n[l\[tor:

“Nu cerceta aceste legi,

C[ e=ti nebun când le-n\elegi!
Din codru rupi o r[murea,
Ce-i pas[ codrului de ea!
Ce-i pas[ unei lumi ]ntregi
De moartea mea!”

100
 P{STORI|A
CUPRINS

Umbre mari r[sar pe cale,

Ziua moare dup[ culmi;
De pe coast[, pe sub ulmi,
Se scoboar[ mieii-n vale.
Obosit =i blând popor!
+i cântând, p[=e=te-agale
O copil[-n urma lor.

— “Noapte bun[, soare sfânt,

Pân[ mâine! Noapte bun[!
Mâine iar vom fi-mpreun[,
Tu s[ râzi =i eu s[ cânt.
Mâine pân[-n zori te scoal[,
Ad[ flori de-argint ]n poal[
+i le-a=terne pe p[mânt!”

+i, murind, ]ntinere=te

Soarele de dragul ei,
+i-o cunun[ de scântei
El prin p[r i le-mplete=te:
— “Mâine dac[ n-oi veni.
P[ru-n ap[ \i-l prive=te,
Dor de mine de-\i va fi!”

+i-i va fi de soare dor!

Mâine blonda p[stori\[,
Despletind a ei cosi\[
Toat[ ziua la izvor,
Va privi cu drag la plete
Pline de-aur ce i-l dete
Soarele ascuns sub nor.

101
 PRAHOVA
CUPRINS

Din p[mânt, din locuin\a

Mamei tale, ie=i zâmbind,
Prahova! +i stai mirat[
+i te tremur[ dorin\a
S[ vezi lumea cu lumin[!
Inima de plâns \i-e plin[;
Ochii t[i spre soare cat[
+i-ai t[i ochi mai vii s-aprind.

}n p[mânt cât e de rece

+i-n p[mânt nu vezi nimic —
Nu te mai ]ntoarce-acas[!
Eu pe drum te voi petrece
Cu pove=ti =i cu pove\e,
Voi cânta a ta frumse\e!
Las[ lumea ta, o las[,
Tu frumoas[, eu voinic!

Vino-ncet pe-aici, iubit[!

Ad[ mâna, s[ nu cazi
Peste pietrele din cale!
Tu tresari de fericit[
+i-mb[tat[ de via\[;
Soarele-\i r[sare-n fa\[ —
Haid-acum fugind la vale
Printre =optitorii brazi.

Ce frumos se-mbrac[ dealul

Cu flori ro=ii pe-unde treci!

102
}\i ]ntâmpin[ sosirea
Mun\ii ce despart Ardealul,
Codrii vechi =i plini de noapte,
Luncile cu mii de =oapte.
Râzi cu hohot la privirea
Neguro=ilor Buceci?

Uite-acum cât e=ti de mare,

Uite ce frumoas[ e=ti!
Tu, s[lbatico-ntre fete,
Iat[ sate-acum ]n zare,
Prahova, s[ fii cuminte!
|ine cump[t la cuvinte,
St[i =i pune-\i flori ]n plete,
Mai frumos s[ te g[te=ti.

Potrive=te-\i p[rul bine;

Strânge mijlocelul t[u,
Pieptul plin ca s[-\i r[sar[!
S-or uita fl[c[i la tine,
+i copile tinerele:
S[ vorbe=ti frumos cu ele,
S[ nu-\i scoat[ vorb[-n \ar[
C[ tu e=ti crescut[ r[u!

Iat[ satul! E Azuga.

Tu auzi acum ]ntâi
Dulce vuiet de vioar[ —
Haid,-iubito, haid’ cu fuga,
S[ juc[m =i noi chindia!
Cum te-aprinde veselia

103
+i cum joci tu de u=oar[,
+i-ai voi s[ tot r[mâi!

Dar te mân[-n lume dorul

S[ vezi lumea! +i tu fugi
+i te pierzi visând cu gândul.
Vesel[-\i ml[dii trup=orul
+i la brâu pui flori de vi\[,
Flori de crâng pui ]n cosi\[
+i pe-alesul t[u visându-l
Treci prin v[i, cu blânde rugi.
Dar auzi! E plin p[mântul
De r[sunete! Pe loc
Un balaur cât un munte
Vine-nfiorat ca vântul
Cu o sut[ de picioare —
Cu mugiri =uier[toare,
+i-i c-un ochi de foc ]n frunte
+i pe n[ri el vars[ foc!

Prahova n[valnic sare,

Ne=tiind aceasta ce-i.
Pletele-i r[mân r[zle\e,
Ochii plini de spaim[-i are
+i cu pieptul gol s-arunc[
Peste lini=tita lunc[ —
P[rul ei sunt valuri cre\e,
Spuma alb[-i pieptul ei!

Te-ai speriat, frumoas[ fat[,

Galben[ ce te-ai f[cut!

104
A fost tren, n-a fost balaur!
Plângi acum =i, ru=inat[,
Pieptul plin, v[dita tain[,
|i-l ascunzi sub larga hain[
+i dai p[rului de aur
Tot repaosul pierdut.

Dar tu ui\i curând! +i iar[

Sal\i pe netedele lunci,
+i cu râsuri repetate,
Vesel[ din cale-afar[,
Iai câmpiile de-a latul,
+i când vezi deoparte satul
Ba\i ]n palme =i pe spate
Capul ginga= \i-l arunci.

Iat-o! Pe sub râpi ]nalte,

Ea cu hohote adânci
Fuge, parc[-i urm[rit[;
Strânge pieptul s[ nu-i salte
+i pe dup[ stânci dispare —
+i târziu, departe-n zare,
Lene=[ =i obosit[,
Iese iar de dup[ stânci.

Câteodat[, mânioas[,
Spumegând la cotituri,
Te azvârli vuind la vale —
Dar a=a e=ti mai frumoas[!
Ochii negri \i-i ]ntuneci;
+i s[lbatic[ aluneci;

105
De-al t[u vuiet gem ]n cale
Luni=titele p[duri.

Stai! Tu sim\i un tremur rece!

Caraimanul, pân[-n nori,
St[ pândind ]n cap s[-\i cad[
Pe sub el dac[ vei trece!
Uite, parc[-l mi=c[ vântul!
S[ ne-ajute Domnul sfântul!
Uite-acum, s[ nu ne vad[ —
Am sc[pat! dar ce fiori!
Dar de ce-\i astâmperi pasul?
Prahova, de ce te miri?
De ce vezi, ]\i moare mintea
+i-\i ]ntinere=te glasul —
Iat[, vilele r[zle\e
Cu ciudate turnule\e!
Tu te-nchini pe dinaintea
}nvechitei mân[stiri.

Vezi castelul ]n lumin[;

Brazi tr[sni\i pe dânsul cad.
+i sub codru, vis[toare,
Trece-n gânduri o regin[
Palid[ — e Carmen Sylva!
Al ei nume pomeni-l-va
Codru-n veci, c-a fost sub soare
Doamna codrilor de brad.

S[ plec[m, frumoas[ fat[,

S[ plec[m, c[ z[bovim!
Iat[, Prahovi\a-n vale,

106
Ca =i tine-o alintat[,
Pribegind cu doru-i volnic!
Iat[. Câmpina pe colnic,
+i Doftana-\i iese-n cale —
+i noi tot c[l[torim.

+i-acum trenul când mai vine

Nu te temi! Cu el ]n pas
Fugi al[turi, sal\i nebun[,
Râzi de el, =i el de tine!
El u=or =i tu u=oar[ —
Dar el zboar[, zboar[, zboar[,
+i prin v[i departe sun[
Batjocoritoru-i glas.

Dar ce ai, frumoas[ fat[,

De ce-\i bate pieptul des?
Prahova, dup[ movil[
Pentru ce te-opre=ti mirat[
+i pleci ochii? Colo-n zare
Un fl[c[u frumos r[sare,
E Teleajenul, copil[,
Sim\i c[ este-al t[u ales.

Semne el cu mâna-\i face;

Tu ro=e=ti râzând mereu,
+i râzând te-neac[ plânsul.
Prahova, te las ]n pace!
Nu mai ceri a mea-nso\ire,
Te-am adus pân[ la mire:
Mân[-n mân[ tu cu dânsul
S[ pleca\i cu Dumnezeu!

107
 VARA
CUPRINS

Priveam f[r[ de \int[-n sus —

}ntr-o s[lbatic[ splendoare
Vedeam Ceahl[ul la apus,
Departe-n z[ri albastre dus,
Un uria= cu fruntea-n soare,
De paz[ \[rii noastre pus.
+i ca o tain[ c[l[toare,
Un nor cu muntele vecin
Plutea-ntr-acest imens senin
+i n-avea aripi s[ mai zboare!
+i tot v[zduhul era plin
De cântece ciripitoare.

Privirile de farmec bete

Mi le-am ]ntors c[tre p[mânt —
Iar spicele jucau ]n vânt,
Ca-n hor[ dup-un vesel cânt
Copilele cu blonde plete,
Când salt[ largul lor vestmânt.
}n lan erau feciori =i fete,
+i ei cântau o doin[-n cor.
Juca via\a-n ochii lor
+i vântul le juca prin plete.
Miei albi fugeau c[tre izvor
+i grauri suri zburau ]n cete.

Cât de frumoas[ te-ai g[tit,

Naturo, tu! Ca o virgin[
Cu umblet drag, cu chip iubit!
A= vrea s[ plâng de fericit,

108
C[ simt suflarea ta divin[,
C[ pot s[ v[d ce-ai pl[smuit!
Mi-e inima de lacrimi plin[,
C[-n ea s-au ]ngropat mereu
Ai mei, =i-o s[ m[-ngrop =i eu!
O mare e, dar mare lin[ —
Natur[, ]n mormântul meu,
E totul cald, c[ e lumin[!

109
 SPINUL CUPRINS

St[tea frumoasa pe-un r[zor;

Voinicul lâng[ ea devale,
S[-i scoat[ spinul din picior
+i ea plângea: — “Un spin ]n cale!
De ce tot râzi? Ah, cum m[ dor
Aceste râsete-ale tale!”

Ea are flori de crâng la sân,

+i-n p[r un trandafir s[lbatic,
+i p[rul ei de rou[-i plin.

— “Ei, las’ s[ râd! Tu ai cules

Trei fragi, venind peste coline,
+i vezi cu ce mi te-ai ales!”
— “Trei fragi? +i-atât e doar[ bine!
C[ci n-am putut ]n deal s[ ies;
Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!”

Cu ochii-nchi=i =i strân=i de tot,

Ea de dureri izbea piciorul:
— “Ah, las[-m[, c[ nu mai pot!”

— “Fricoas[ e=ti!” — “Da! Te-a= vedea!

Fricoas[, eu? A=a e frica?
N-ai mil[ de durerea mea!
Nu-\i pas[!” — “Da! Ca de nimica!
Ba-mi pas[ mult, c[ eu n-a= vrea
S[-mi fie =chioap[ nevestica!”
 Ea-=i potrive=te floarea-n p[r,
+i-i ]nfloresc zâmbind obrajii
Cei albi ca florile de m[r.

— “S[ fiu chiar =chioap[, ce-i apoi?

C[ ce \i-e drag, tot drag r[mâne!”
— “Eu nu zic ba! Dar uite, joi
Ni-e nunta, drag[, e ca mâine —
Tu cum s[ joci? S[rac de noi!
S[ stai la mas[-ntre b[trâne.”

Ea-=i \ine bra\ul stâng pe piept

+i-nceti=or dezmiard[ fruntea
Fl[c[ului cu bra\ul drept.

— “Eu \ie vreau s[-\i fiu pe plac;

+i n-o s[ joc, =i ce-i cu asta?”
— “A=a-i! Dar eu? Eu ce m[ fac?
La nunt[-mi, bat[-o n[pasta,
S[ nu joc eu? De-a= =ti c[ zac,
La nunt[ vreau s[-mi joc nevasta!”

Ea râde-acum! — “Nebun ce e=ti!”

Fl[c[ul grabnic s[ ridic[:
— “Ei, iac[ spinul! Ce-mi pl[te=ti?”

— “Vrei plat[? Uite, ai trei fragi,

+i din cosi\[-\i dau bujorii...”
— “+i toat[ frunza de pe fagi!
De dor de fragi s[ plâng feciorii?
De flori d[-mi ochii t[i cei dragi
+i pentru fragi d[-mi obr[jorii!”

111
 +i ea-l love=te-nceti=or,
Zâmbind, cu palma peste gur[.
— “Eu =tiu! S[ ceri a=a-i u=or!

Dar las’ acum! E joi aici

+i nimeni, a=teptând, nu moare!”
— “M[ por\i ca pe copiii mici! —
Dar joi, s[ =tii! Trei fragi =i-o floare!
+i joi tu n-ai ce s[ mai zici,
C[ pentru multe-mi e=ti datoare!”

112
 CÂNTECE
CUPRINS
XXXI
Mama zice din Scriptur[:
— “Dac[ doi prieteni ai,
Vrând s[ dai a ta avere
Unuia, c[rui s-o dai?
Unul tace, altul cere;
Cest din urm[-i pref[cut —
D[-o dar cui n-a cerut!”

Eu explic cuvântul mamei:

“Mam[, eu te-am priceput!
Tu-mi e=ti drag[, tu =i-o fat[!
Tu-mi tot ceri s[ te s[rut,
Ea nu-mi cere niciodat[.
+i, dup[ scriptura ta,
Ghici, pe cine-a= s[ruta?”

XXXIV
Era ]n noaptea }nvierii,
}ngenuncheatului popor
I se cânta legenda sfânt[
A marelui Mântuitor.

Nep[s[tor eu stam de-al[turi

Privind modernii c[rturari —
O copili\[-ngenuncheat[
M[ tot privea cu ochii mari.

113
V[zând c[ singur ]n picioare
A=a nep[s[tor r[mân,
Mi-a zis naiv =i cu mustrare:
“Da ce? matale e=ti p[gân?”

A fost un fulger mititica

+i ]n genunchi eu am c[zut
Ca un fricos ]n fa\a mor\ii;
+i-n clipa asta — am crezut!

XXXVII
Când vii, la p[l[rie port
+i eu o floare;
Când ]mi zâmbe=ti, ]n pieptu-mi mort
R[sare soare;
Nelini=tit când te a=tept,
Ah, cum m[ doare;
+i când nu vii, sim\esc ]n piept
C[ via\a-mi moare!

XLII
Pe Bistri\a, cântând
O tân[r[ fecioar[,
}n vânt având vestmântul
+i-n p[r vuindu-i vântul,
Cu pluta ei u=oar[
Trecea-n amurgul zilei —
Pe Bistri\a cântând.

114
}nchise ]ntre stânci,
S[lbaticele ape
Gemeau ca-n agonie,
Albastre de mânie,
Izbindu-se s[ scape
Cu vuiet =i cu vaiet —
}nchise ]ntre stânci.

La cârma plutei sta

Copila zâmbitoare:
Mireas[-i ast[ fat[
Cu moartea cununat[,
+i-n stingerea de soare
P[rea un chip din basmuri —
La cârma plutei sta!

Privind ]n urma ei,

Vedeam cum dânsa trece
Râzând pe lâng[ stânc[ —
De nu venea adânc[
Din ceruri noaptea rece,
+i-acum a= fi acolo
Privind ]n urma ei!

XLIV
Tu, ulciorule de lut,
Am avut aceea=i soarte
Amândoi dintru-nceput —
Eu din tine m-am n[scut
+i de-a pururi dup[ moarte
Iar vom fi acela=i lut!

115
Ast[zi plâng =i te s[rut,
C[-mi e=ti singurul meu bine
+i e=ti lut =i tu ca mine.
Din etern am fost un lut,
Dar o soart[-ntâmpl[toare
Te-a f[cut ulcior pe tine:
Om pe mine m-a f[cut;
Ah, ]ntors era mai bine!

XLV
Toamna târziu,
}n noaptea cu lun[,
Cum vâjâie codru
+i geme, =i sun[!
Din nordul cu neguri
Un vuiet r[sare,
+i vine, =i cre=te
Mai uite, mai tare:
Iar codrul aude,
Puternicul rege
Aude prin noapte
+i bine-n\elege
Al o=tilor vuiet
Din norduri pornite —
El vrea s[ r[scoale
Puteri obosite
+i-njur[ =i url[,
C[-=i simte pierirea.
+i galben se face,
Nu poate s-adoarm[,
Nu-=i afl[ nici pace,

116
+i tremur[ codru
Cu inima rupt[
De spaim[, se zbate,
Cu vântul se lupt[,
Pocne=te =i sun[
+i-=i url[ durerea,
C[ci vântul ]l prinde
+i-l strânge de mijloc,
Topindu-i puterea!
+i codrul se-ndoaie;
+i-l biruie vântul,
Râzând, ]l sugrum[
+i-i rupe vestmântul,
+i p[rul i-l smulge
+i-n v[i ]l arunc[.
Un \ip[t r[sare
Pe deal =i pe lunc[:
Gr[bitele p[s[ri
Cu vuiet alearg[
+i norii vin stoluri
Pe-ntinderea larg[,
De spaim[ s-ascunde
Pârâul sub ghea\[ —
+i regele codru,
Din ultima via\[,
Suspin[ v[zându-=i
Pustiul, =i geme,
+i cade pe spate,
+i moare cu fruntea
Pe pieptul naturii,
+i moare natura
De jalea p[durii
}n toamn[ târziu!
117
FIRE DE TORT
(1896)

118
 Din via\[
CUPRINS

MAMA

}n vaduri ape repezi curg

+i vuiet dau ]n cale,
Iar plopi ]n umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
C[r[ri ce duc la moar[ —
Acolo, mam[, te z[resc
Pe tine-ntr-o c[scioar[.

Tu torci. Pe vatra veche ard,

Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flac[ra lor geme:
Clipe=te-abia din când ]n când
Cu stingerea-n b[taie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin col\uri de odaie.

Cu tine dou[ fete stau

+i torc ]n rând cu tine;
Sunt ]nc[ mici =i tat[ n-au
+i George nu mai vine.
Un basm cu pajuri =i cu zmei
}ncepe-acum o fat[,
Tu taci =-ascul\i povestea ei
+i stai ]ngândurat[.

119
+i firul t[u se rupe des,
C[ci gânduri te fr[mânt[.
Spui =oapte f[r[ de-n\eles,
+i ochii t[i stau \ânt[.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfir[...
Te ui\i la el =i nu-l ridici,
+i fetele se mir[.

...O, nu! Nu-i drept s[ te-ndoie=ti!

La geam tu sari deodat[,
Prin noapte-afar[ lung prive=ti —
— “Ce vezi?” ]ntreab-o fat[.
— “Nimic... Mi s-a p[rut a=a!”
+i jalea te r[pune,
+i fiecare vorb[-a ta
E plâns de-ngrop[ciune.

}ntr-un târziu, neridicând

De jos a ta privire:
— “Eu simt c[ voi muri-n curând,
C[ nu-mi mai sunt ]n fire...
Mai =tiu =i eu la ce gândeam?
Ave\i =i voi un frate...
Mi s-a p[rut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el!... S[-l v[d venind,

A= mai tr[i o via\[.
E dus, =i voi muri dorind
S[-l v[d o dat[-n fa\[.

120
A=a vrea poate Dumnezeu,
A=a mi-e datul sor\ii,
S[ n-am eu pe b[iatul meu
La cap, ]n ceasul mor\ii!”

Afar[-i vânt =i e-nnorat,

+i noaptea e târzie;
Copilele \i s-au culcat —
Tu, inim[ pustie,
Stai tot la vatr[-ncet plângând:
E dus =i nu mai vine!
+-adormi târziu cu mine-n gând
Ca s[ visezi de mine!

121
 LUPTA VIE|II
Gazel CUPRINS

Copiii nu-n\eleg ce vor:

A plânge-i cumin\ia lor.

Dar lucrul cel mai la= ]n lume

E un b[rbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul

}n ochii unui lupt[tor.

O lupt[-i via\a; deci te lupt[

Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? E=ti un nemernic

Când n-ai un \el hot[râtor.

Tu ai pe-ai t[i! De n-ai pe nimeni,

Te lup\i pe seama tuturor.

E tragedie n[l\[toare
Când, birui\i, o=tenii mor,

Dar sunt eroi de epopee

Când bra\ul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,

+i-i un neom, c[-i dezertor.
Coperta: Isai Cârmu
Oricare-ar fi sfâr=itul luptei,
S[ stai luptând, c[ci e=ti dator.
ISBN 9975-904-20-3 © «LITERA», 1998

122
Tr[iesc acei ce vreau s[ lupte;
Iar cei frico=i se plâng =i mor.

De-i vezi murind, s[-i la=i s[ moar[,

C[ci moartea e menirea lor.

123
 +TEF{NI|{-VOD{
CUPRINS
Cu grabnicele s[rituri
A sprintenei l[custe
Apare-un cal, la cotituri.
Nechezul ]nspumatei guri
Speria t[cerea din p[duri
+i pacea v[ii-nguste.

}n gura v[ii, lâng[ pod

Boierii stau cu fric[;
Ei par o gloat[ de norod,
Pe cai pitici =i plini de glod —
}n sc[ri temutul voievod
Cu hohot se ridic[.
Strângea de frâu =i tremura:
Iar calul, ud de cale,
P[mântu-n loc ]l fr[mânta
+i spuma alb-o m[rita
Cu sânge ro= ce picura
Din strânsele z[bale.
— “Când vrei s[-i afli, nu-i aduni!
Boieri, nu vi-e ru=ine?
V[ v[d a=a de-atâtea luni,
N-ave\i acas[ cai mai buni?
Ori cum? Boieri, sunte\i nebuni?
V[ bate\i joc de mine?”
— “E grea ocara ce ne-o faci”
Sp[tarul ]i r[spunde.
— “Dar \ara-i supt[ de haraci,

124
De greci nebuni =i de cazaci;
S[rac[ \ara, noi s[raci,
+i cai voinici, de unde?”
— “N-ai bani de-un cal? Ia calul meu!”
Boierii-n tremurare
Dau slujbe-n gând lui Dumnezeu,
Sp[tarul sufl[ des =i greu,
Se pip[ie la cap mereu
S[ vad[ de-l mai are.

— “M[ria ta, vorbim =i noi.”

— “Ei, las-o ]ncurcat[!
V[ v[d a=a de rup\i =i goi
De latr[ câinii dup[ voi!
Sânte\i boieri, ori mar\afoi?
Sp[tare, hai odat[!”
+i vod[ sare jos din =ea,
De frâu, fugaru-=i \ine.
Sp[taru-ng[lbenit privea,
Vedea ce e, =i nu vedea,
Sp[tarul asta n-o credea —
Sp[taru-n urm[ vine.
— “A=a, jupâne, e=ti cinstit,
+i-al t[u s[ fie darul.
Dar frâul nu! Mi l-am oprit —
+i vod[ frâul l-a smuncit
+i-apoi cu frâul a lovit
Ponci= ]n ochi fugarul.
Cu ochii-nchi=i =i fulgerat
De spaima loviturii,

125
Se nal\[ roibu-nviforat,
S-azvârle-n l[turi =i, turbat,
Ia câmpu-n goan[, ]ndreptat
Spre râpele p[durii.
Se duce-orbi=, f[r[ st[pân,
Cu vuiet ca furtuna.
Boierii-ncremeni\i r[mân —
Iar coama calului p[gân
Cu barba bietului b[trân
S-amestec[, sunt una.

— “Boieri! Mai zice\i-mi apoi,

C[ vod[ nu v-ajut[!
Sunte\i s[raci, fl[mânzi =i goi;
Dar fiec[rui dintre voi
Eu am s[-i dau un cal de soi,
C[-n grajd mai am o sut[!”

126
 SCARA
CUPRINS
Am g[sit-o ieri ]n prun,
Dar — s[ nu gr[bi\i ocara!
I-am luat ]n prip[ scara.
Ea m[-njur[: — “E=ti nebun?
Pune scara!”
— “Dac[-njuri, eu n-o mai pun!”

Mai la urm[, pe-un cuvânt:

S[ se lase s[rutat[
De atâtea ori deodat[
Câ\i fu=tei la scar[ sânt.
S[rutat[ —
L[udat fii, Tat[ sfânt!

— “Unsprezece”, spune ea;

Eu zic: — “Bine”, pe credin\[:
Doar o fi având =tiin\[,
Scara câ\i fu=tei avea,
Pe credin\[ —
Asta e pierzarea mea!

+i-o s[rut mereu-mereu:

Orice-a\i spune, orice-a\i face,
Nu =tiu cum, dar mie-mi place
S[ s[rut — a=a sunt eu!
Orice-a\i face,
Doar e dat de Dumnezeu!

Dar te uit[! Azi m[ duc

Pe la ei, =i iat[ scara!

127
Vrând s[ pui la cale \ara,
N-am de lucru =i m-apuc
S[-ntorc scara,
+i când colo, stau n[uc!

Dau s[ num[r la fu=tei —

Uite-i, frate, doisprezece!
+i-un cu\it prin piept ]mi trece
}mplântat de mâna ei!
Doisprezece,
Iac[-mi moartea, dragii mei!

A gre=it, ]mi spune\i voi?

Cum de n-a gre=it s[-mi spuie
Treisprezece? S[ mai suie,
Nu s[-mi fac[ mai vreo doi!
Nu s[-mi spuie
C[ e miercuri, când e joi!

Zici c[ poate n-a =tiut

Când vorbea din prun cu mine?
Dar i-a num[rat ea bine
Scoborându-i =i-a t[cut!
Nu de mine,
Mi-e de dânsa, ce-a f[cut!

M-a scurtat a=a, =tiind!

Dac[-i fire mincinoas[,
Ce folos e c[-i frumoas[?
Maica mea, auzi! S-o prind
Mincinoas[!
N-o mai cred, s-o v[d murind!

128
NOI VREM P{MÂNT!
CUPRINS

Fl[mând =i gol, f[r-ad[post,

Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
+i m-ai scuipat =i m-ai b[tut
+i câine eu \i-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul leg[mânt
S[-\i fim to\i câini, love=te-n noi!
R[bd[m poveri, r[bd[m nevoi
+i ham de cai, =i jug de boi
Dar vrem p[mânt!
O coaj[ de m[lai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
B[ie\ii tu-n r[zboi ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
}njuri ce-avem noi drag =i sfânt:
Nici mil[ n-ai, nici crez[mânt!
Fl[mânzi copiii-n drum ne mor
+i ne sfâr=im de mila lor —
Dar toate le-am tr[i u=or
De-ar fi p[mânt!
De-avem un cimitir ]n sat
Ni-l face\i lan, noi, boi ]n jug.
+i-n urma lacomului plug
Ies oase =i-i p[cat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce v[ pas[! Voi ne-a\i scos
Din case goi, ]n ger =i-n vânt,
Ne-a\i scos =i mor\ii din mormânt; —
O, pentru mor\i =i-al lor prinos
Noi vrem p[mânt!
129
+i-am vrea =i noi, =i noi s[ =tim
C[ ni-or sta oasele-ntr-un loc,
C[ nu-=i vor bate-ai vo=tri joc
De noi, dac[ murim.
Orfani =i cei ce dragi ne sânt
De-ar vrea s[ plâng[ pe-un mormânt,
Ei n-or =ti-n care =an\ z[cem,
C[ci nici pentr-un mormânt n-avem
P[mânt — =i noi cre=tini suntem!
+i vrem p[mânt!

N-avem nici vreme de-nchinat.

C[ci vremea ni-e ]n mâni la voi;
Avem un suflet ]nc[-n noi
+i parc[ l-a\i uitat!
A\i pus cu to\ii jur[mânt
S[ n-avem drepturi =i cuvânt;
B[t[i =i chinuri, când \ip[m,
Obezi =i lan\ când ne mi=c[m,
+i plumb când istovi\i strig[m
C[ vrem p[mânt!

Voi ce-ave\i ]ngropat aici?

Voi grâu? Dar noi str[mo=i =i ta\i
Noi mame =i surori =i fra\i!
}n l[turi, venetici!
P[mântul nostru-i scump =i sfânt,
C[ el ni-e leag[n =i mormânt;
Cu sânge cald l-am ap[rat,
+i câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am v[rsat —
Noi vrem p[mânt!

130
N-avem puteri =i chip de-acum
S[ mai tr[im cer=ind mereu,
C[ prea ne schingiuiesc cum vreu
St[pâni lua\i din drum!
S[ nu dea Dumnezeu cel sfânt,
S[ vrem noi sânge, nu p[mânt!
Când nu vom mai putea r[bda,
Când foamea ne va r[scula,
Hristo=i s[ fi\i, nu ve\i sc[pa
Nici ]n mormânt!

131
VOICHI|A LUI +TEFAN
CUPRINS
Doamna lâng[ +tefan vine,
Blând[-n vorbe =i-n purtat:
— “Doamne, iar e=ti sup[rat!”
— “Sunt, Voichi\[, pentru tine!”
Z[p[cit[ doamna sta
+i-nflorit[ de ru=ine:
— “Ce-am f[cut, m[ria-ta?”

— “Tu?... Nimic!” +i vod[ strânge

Mâna doamnei, gânditor.
— “+erpii-=i au culcu=ul lor...
Ah, Voichi\o, cum a= plânge!
R[u ca Radu nimeni nu-i:
Uite-n pumni a=a a= frânge
Gât de lup cum e al lui!”

Doamna i-a p[truns cuvântul,

Pân[-n suflet i-a p[truns.
El t[cea, ea n-a r[spuns.
Noapte e, =i bate vântul,
+i prin noapte, cu vreo doi
Tari s[ ba\i cu ei p[mântul.
Pleac[ +tefan la r[zboi.

Dintr-acela=i ceas Voichi\a

Nu s-a mai oprit din plâns.
Brâu pe trup ea n-a mai strâns.
Nu =i-a mai g[tit cosi\a.
}n genunchi, c-un dor p[gân
Ea s[rut[ iconi\a
Maicii Domnului, din sân,

132
Unu-i so\, iar altu-i tat[,
Pentru care se ruga?
Zile-ntregi ea se lupta
De fiori cutremurat[;
Când avea pe so\ ]n gând
Ea se pomenea deodat[
Pe p[rinte blestemând.

“Ah, de-ar fi un zid de-aram[

}ntre dân=ii, pân[-n nori!” —
+i prin plâns adeseori
}i p[rea c[ ei o cheam[
S[-i ]mpace! Ea, dar cum?
Pe ea cine-o bag[-n seam[?
Prutul s[-l opre=ti din drum!

+i-ntr-o zi, s[tui de sânge,

Iat[-i, moldovenii vin,
Sufletul, de mil[ plin,
Al Voichi\ei cum se frânge:
Pentru so\ul ei dorit
Râde vesel[, =i plânge
Pentru-un tat[ biruit.

Ea cu pa=i gr[bi\i porne=te

S[-=i cuprind[ so\u-n prag;
Ochii-i stin=i s-aprind de drag,
+tefan ]ns[ ocole=te
Ochii doamnei, e pripit.
Iar Voichi\a nu-ndr[zne=te
Nici s[-i zic[ “bun sosit”.

133
— “Tu m[ =tii, Voichi\o, bine!
Neamul vostru-i neam de ho\i,
+i-i voi du=m[ni pe to\i,
Cum te du=m[nesc pe tine!
Am s[-i curm pe-ai t[i de veci —
Nu mai po\i tr[i cu mine:
Tu ai mam[, po\i s[ pleci.”

Doamna-ng[lbenind scoboar[
Ochii umezi ]n p[mânt,
F[r-a zice vrun cuvânt.
Iese-apoi. I-a spus s-o doar[,
+i-a durut-o ce i-a spus —
Un altar ce se doboar[
Când vin tr[snete de sus!

+i r[mas acum viteazul

Singur ]n iatac, =i-a pus
Capu-n mâini, pe gânduri dus.
El =i-a potolit necazul —
Dar pe doamn[ o iubea!
+i-ngropând ]n coif obrazul
+tefan vod[-acum plângea!

134
 DOINA
CUPRINS

Copilo, tu e=ti gata

De-a pururea s[ plângi!
+i când e=ti trist[, Doino,
Tu inima ne-o frângi.
Dar nu =tiu cum, e bine
Când plângi, c[-n urma ta
Noi plângem to\i, =i-amarul
Mai dulce ni-e a=a.
+i toate plâng cu tine
+i toate te-n\eleg,
C[-n versul t[u cel jalnic
Vorbe=te-un neam ]ntreg.

Pe fete-n faptul serii

Le-ntâmpini la izvor,
Tu singur[ st[pân[
Pe sufletele lor.
Le-nve\i ce e iubirea
+i râzi cu ochi =ire\i,
Deodat-apoi te-ntuneci
+i cântece le-nve\i:
S[ cânte ziua-n lunc[
+i seara când se-ntorc,
Când triste-n pragul tinzii
Stau singure =i torc.

Când merg fl[c[i la oaste

Cu lacrimi tu-i petreci
+i stai cu ei, \i-e mil[
S[-i la=i pustii, s[ pleci.
Cântând le-aduci aminte

135
De-o fat[ din vecini,
De mame =i de-ogorul
Umplut acum de spini.
+i când i-omoar[ dorul
+i-n jurul t[u se strâng,
Pui fluierul la gur[
+i cân\i, iar dân=ii plâng.

E plin de oameni câmpul,

Tu, Doino,-n rând cu ei.
Mo=negi =i oameni tineri
+i tinere femei
Adun[ fânu-n stoguri
+i snop din spice fac —
Din scutece copilul
Când plânge-n s[h[idac
Te duci =i-l joci pe bra\e
+i-l culci apoi pe sân,
+i-i cân\i s-adoarm[-n umbra
C[pi\elor de fân.

Din v[i tu vezi amurgul

Spre culmi ]naintând,
Pe coaste-auzi pâraie
Prin noapte zgomotând,
+i-ascul\i ce spune codrul
Când plânge ziua-ncet
Ah, toate, Doino, toate
Te fac s[ fii poet.
+i, singur[ cu turma,
Privind pierdut[-n z[ri
Spui mun\ilor durerea
Prin jalnice cânt[ri.

136
Pe deal românul ar[
Sl[bit de-amar =i frânt.
Abia-=i apas[ fierul
}n umedul p[mânt.
Tu-l vezi s[rman, =i tremuri
S[-l mângâi ]n nevoi.
+i mergi cu el al[turi
Cântând pe lâng[ boi.
Iar bie\ii boi se uit[
Cu mil[ la st[pân —
Pricep =i ei durerea
S[rmanului român.

Eu te-am v[zut odat[

Frumoas[ ca un sfânt,
}n jur st[teau b[trânii
Cu frun\ile-n p[mânt.
Cântai, ca-n vis, de-o lume
Tr[it[-ntr-alte vremi,
De oameni dragi, din groap[
Pe nume vrând s[-i chemi.
+i-ncet, din vreme-n vreme,
B[trânii-n jur clipeau
+i mânecile hainei
La ochi =i le puneau.

Dar iat[! Cu ochi tulburi

Tu stai ]ntre voinici,
Te v[d cum juri =i blestemi
+i pumnii \i-i r[dici!
Pribegi de bir =i clac[,
Copii f[r[ noroc,

137
Tu-i strângi ]n codru noaptea
Sub brazi pe lâng[ foc.
+i cân\i cu glas s[lbatec,
+i-n jur ei cânt[-n cor
Cânt[ri ]ntunecate
Ca sufletele lor.

Când =tii haiduci ]n codru

Te prinzi cu ei f[rtat,
Li-ar[\i poteci ascunse,
Pe stânci le-a=terni tu pat.
Când pun picioru-n scar[,
|ii roibul lor de frâu;
Gr[bit, când prind ei pu=ca,
Sco\i plumbii de la brâu:
Iar când ochesc, cu hohot
Tu râzi, c[ci plumbii moi
S-au dus ]n piept de-a dreptul
Spurcatului ciocoi.

Ai t[i suntem! Str[inii

Te-ar pierde de-ar putea;
Dar când te-am pierde, Doino,
Ai cui am r[mânea?
S[ nu ne la=i, iubito,
De dragul t[u tr[im:
S[raci suntem cu to\ii,
S[raci, dar te iubim!
R[mâi, c[ ne e=ti doamn[
+i lege-i al t[u glas,
}nva\[-ne s[ plângem
C-atât ne-a mai r[mas!

138
 LA PA+TI
Prin pomi e ciripit =i cânt,
V[zduhu-i plin de-un ro=u soare,
+i salciile-n alb[ floare —
E pace-n cer =i pe p[mânt.
R[suflul cald al prim[verii
Adus-a zilele-nvierii.

+i cât e de frumos ]n sat!

Cre=tinii vin t[cu\i din vale
+i doi de se-ntâlnesc ]n cale
}=i zic: Hristos a ]nviat!
+i râde-atâta s[rb[toare
Din chipul lor cel ars de soare.

+i-un vânt de-abia cl[tinitor

+opte=te din v[zduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zbur[rii lor!
+i pomii frun\ile-=i scoboar[
C[ Duhul Sfânt prin aer zboar[.

E lini=te. +i din altar

Cântarea-n stihuri repetate
Departe pân[-n v[i str[bate —
+i clopotele cânt[ rar:
Ah, Doamne! S[ le-auzi din vale
Cum râd a drag =i plâng a jale!

139
Biserica, pe deal mai sus,
E plin[ ast[zi de lumin[,
C[-ntreaga lume este plin[
De-acela=i gând, din cer adus:
}n fapta noastr[ ni e soartea
+i via\a este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-nceti=or
Neveste tinere =i fete,
B[trâni cu iarna vie\ii-n plete;
+i-ncet, ]n urma tuturor,
Vezi =ov[ind câte-o b[trân[
Cu micul ei nepot de mân[.

Ah, iar ]n minte mi-ai venit

Tu, mama micilor copile!
Eu =tiu c[ =i-n aceste zile
Tu plângi pe-al t[u copil dorit!
La zâmbet cerul azi ne cheam[ —
Sunt Pa=tile! Nu plânge, mam[!

140
}N MIEZUL VERII
CUPRINS
O fâ=ie nesfâr=it[
Dintr-o pânz[ pare calea,
Printre holde r[t[cit[.
Toat[ culmea-i adormit[,
Toat[ valea.
Lini=tea-i deplin st[pân[
Peste câmpii ar=i de soare,
Lunca-i goal[: la fântân[
E pustiu; =i nu se-ngân[
Nici o boare.
Numai zumzetul de-albine,
F[r[-ncepere =i-adaos,
Curge-ntruna, parc[ vine
Din adâncul firii pline
De repaos.
+i cât vezi ]n dep[rtare
Viu nimic nu se ive=te...
Iat[ ]ns[, colo-n zare,
Mi=c[tor un punct r[sare
+i tot cre=te.
Poate-i vrun b[tut de soart[
Care-alearg[ pe câmpie
}ntr-atâta lume moart[!
Dor ]l mân[, griji ]l poart[,
Domnul =tie!
Po\i acum s[-l vezi mai bine:
E femeie, o s[rman[,

141
Strâns la piept ]n scutec \ine
Un copil; =i-n sârg ea vine,
Vine-n goan[.

De c[lduri dogoritoare,
Foc aprins ]i arde chipul;
Un cuptor e ro=ul soare,
+i c[rbune sub picioare
E nisipul.

Când ajunge la fântân[,

Jos pe-o paji=te s[rac[
Pune-odorul ei. Din mân[
Salt[ cump[na b[trân[
+i se pleac[.

Scâr\âind, din nou ea cre=te.

Mama toarn[ cu tot zorul
Ap[-n pumni, =i se gr[be=te
La copil =i-i r[core=te
Obr[jorul.

Bea apoi =i ea pe fug[.

Merge iar[=i dup[ asta
La copil =i-i d[ s[ sug[;
Frânt-apoi, pe-o buturug[
St[ nevasta.

+i e lini=te pe dealuri
Ca-ntr-o m[n[stire ars[;
Dorm =i-arinii de pe maluri
+i c[ldura valuri-valuri
Se revars[.

142
Nici un nor v[zduhul n-are
Foc sub el s[ mai ascunz[;
Nici o pas[re prin zare,
Nu se mi=c[-n lumea mare
Nici o frunz[.

Singur vântul, colo, iat[.

Adormise la r[coare
Sub o salcie plecat[ —
Somnuros ]n sus el cat[
C[tre soare.

Mai e mult! +i ca s[-i fie

Scurt[ vremea, pân[ pleac[,
El se uit[ pe câmpie,
Fluier[ =i nu mai =tie
Ce s[ fac[.

Dar deodat[ se opre=te:

Peste ochi ]=i pune-o mân[
+i zâmbind copil[re=te
Curios =i lung prive=te
Spre fântân[!
CUPRINS

IARNA PE ULI|{

A-nceput de ieri s[ cad[

Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai r[zbunat
Spre apus, dar stau gr[mad[
Peste sat.

143
Nu e soare, dar e bine,
+i pe râu e numai fum.
Vântu-i lini=tit acum,
Dar n[valnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe s[nii,

De pe coast[ vin \ipând
+i se-mping =i sar râzând;
Prin z[pad[ fac m[t[nii;
Vrând-nevrând.

Gur[ fac ca roata morii;

+i de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vr[bii gure=e, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfad[,

Stau pe-nc[ierate pu=i;
Cei mai mici, de foame-adu=i,
Se scâncesc =i plâng gr[mad[
Pe la u=i.

Colo-n col\ acum r[sare

Un copil, al nu =tiu cui,
Largi de-un cot sunt pa=ii lui,
Iar el mic, c[ci pe c[rare
Parc[ nu-i.

Haina-i m[turând p[mântul

+i-o târ[=te-abia, abia:

144
Cinci ca el ]ncap ]n ea,
S[ mai bat[, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,

M[-sa l-a trimis ]n sat,
Vezi de-aceea-i ]ncruntat,
+i s-avânt[, =i se crede
C[-i b[rbat;

Cade-n brânci =i se ridic[

Dând pe ceaf[ pu\intel
Toat[ lâna unui miel:
O c[ciul[ mai voinic[
Decât el.

+i tot vine, tot ]noat[,

Dar deodat[ cu ochi vii,
St[ pe loc — s[ mi te \ii!
Colo, zgomotoasa gloat[,
De copii!

El degrab[-n jur chite=te

Vrun ocol, c[ci e pierdut,
Dar copiii l-au v[zut!
Toat[ ceata n[v[le=te
Pe-ntrecut.

— “Uite-i, m[, c[ciula, frate,

Mare cât o zi de post —
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa =apte sate
Ad[post!”

145
Unii-l iau gr[bit la vale,
Al\ii-n glum[ parte-i \in —
Uite-i, f[r[ pic de vin
S-au jurat s[-mbete-n cale
Pe cre=tin!

Vine-o bab[-ncet pe strad[

}n cojocul rupt al ei
+i ]ncins cu sfori de tei.
St[ pe loc acum s[ vad[
+i ea ce-i.

S-o\[r[=te r[u b[trâna

Pentru micul Barba-cot.
— “A\i ]nnebunit de tot —
Puiul mamii, d[-mi tu mâna
S[ te scot!”

Cic[ vrei s[ stingi cu paie

Focul când e-n cl[i cu fân,
+i-apoi zici c[ e=ti român!
Biata bab-a-ntrat ]n laie
La st[pân.

Ca pe-o bufni\-o-nconjoar[
+i-o petrec cu chiu cu vai,
+i se \in de dânsa scai,
Plin[-i strâmta ulicioar[
De alai.

Nu e chip s[-i faci cu buna

S[-=i p[zeasc[ drumul lor!

146
Râd =i sar ]ntr-un picior,
Se-nvârtesc =i \ip[-ntruna
Mai cu zor.

Baba =i-a uitat ]nv[\ul:

Bate,-njur[, d[ din mâini:
— “Dracilor, sânte\i p[gâni?
Maica mea! S[ stai cu b[\ul
Ca la câini!”

+i cu b[\ul se-nvârte=te
Ca s[-=i fac[-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
+i mul\imea n[v[le=te
Iar[=i stol.

Astfel tab[ra se duce

L[l[ind ]n chip avan:
Baba-n mijloc, c[pitan,
Scuip[-n sân =i face cruce
De Satan.

Ba se r[scolesc =i câinii
De prin cur\i, =i sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mira\i b[trânii
Din bordei.

— “Ce-i pe drum atâta gur[?”

— “Nu-i nimic. Copii =trengari.”
— “Ei, auzi! Vedea-i-a= mari,
Parc[ trece-adun[tur[
De t[tari!”

147
 ISPITA
CUPRINS

Ei, acum te ui\i la can[,

C[ s-a spart! Dar d[-o-n foc!
Nu-mi fi inim[ du=man[
Când vezi r[ul lâng[ mine —
Haide, prinde-m[ mai bine
De mijloc!

Uite-mi hainele, ca spuma,

Le-am \esut cu mâna mea;
Zici ]n gândul t[u acuma:
“Ce mai pui de c[prioar[!
Vezi, a=a o v[duvioar[
Mi-ar pl[cea!”

Ha, ha, ha! S[-\i mearg[ veste

De =iret!... Ei, cine-mi e=ti!
Tragi cu ochiul la neveste;
Treci prin sate ca-mp[ra\ii
Da’ te-or b[nui b[rba\ii
+i-o p[\e=ti!

Spune-mi drept: \i-au spus vrodat[

Popii c[ p[cate-\i scriu
Dac[-mbr[\i=ezi vreo fat[?
S[ nu-i crezi! Ei =tiu Psaltirea,
Dar ce foc o fi iubirea
Nici nu =tiu.

Nu-\i plac ochii verzi? Ei, iac[!

Uite-ai mei! Nu te uita
Prea cu dor, c[ pot s[-\i plac[!

148
O, sunt tineri zeci =i sute
Cari ar vrea s[ mi-i s[rute
+i eu ba!

Ho\ule! Te ui\i la mine;

+tiu eu ce gânde=ti acum,
C[ de-aceea \i-e ru=ine —
Eu de-a= fi fl[c[u odat[
Nu m-a= ru=ina de-o fat[
Nicidecum.

Iac[... stau pe la fântân[!

D[-mi cârligul... Aoleu,
Nu m[ strânge-a=a de mân[!
Nu m-ai strâns? +i-\i vine-a plânge?
Haid’ degrab[ =i m[ strânge,
C[ eu vreu.

Crezi c[ nu? Ba cum s-arat[

+tii tu fata cum s-o-mpaci.
Ori te superi tu pe-o fat[
Când o strângi =i ea te-njur[?
N-ai p[\it? Ia taci din gur[,
C[ te faci!...

+i mi-e cald! +i uite-n fa\[

Sunt aprins[; =i z[u nu,
Nimeni nu m-a strâns ]n bra\[
Mijlocelul meu frângându-l —
Dac[ n-ai de-acuma gândul,
Poate tu!

149
Vrei s[ bei? +i nu \i-e team[
C[ mi-e olul descântat?
Cine bea s[ poarte seam[
S[ s[rute pe st[pâna
Olului... nu pune mâna,
C[ te bat!

Ei, m[ duc acum. Desear[

Iar[=i viu! +i spune-mi drept
Vii =i tu? Te-ntâmpin iar[
Ca =i ieri, cu vase pline!
Nu veni!... +i s[ =tii bine
C[ te-a=tept!

150
 DRAGOSTE }NVR{JBIT{
I CUPRINS

Fata sta la poart[, m[-sa la prilaz —

Nu =tiu ce-avea fata, c[-i era necaz
+i umbla de colo pân[ colo beat[.
O vedea =i m[-sa c[ e sup[rat[
+i c[-i joac[-n l[cr[mi ochii ar=i de foc,
O vedea prin cas[ c[ se-nvârte-n loc;
Prinde-n mâini un lucru numai ca s[-l prind[,
Iese-n tind[, intr[, iar[=i iese-n tind[
+i fr[mânt[ casa cu nimic, a=a.
Ieri, cât a fost ziu[, nu s-astâmp[ra
Nici cât ba\i ]n palme, =i-alerga silhuie,
O trudea vreo tain[ =i-ar fi vrut s-o spuie
+i de mult[ trud[, n-a vorbit deloc.
S-a culcat ]n urm[ sup[rat[ foc
+i prin somn ]ntruna a vorbit cu =oapte.
Ast[-diminea\[ s-a sculat de noapte
+i-a tors dou[ fuse pân[ s-au sculat
Ceialal\i ai casei. +i-avea plâns[ fa\a.
N-a vrut s[ m[nânce. Toat[ diminea\a
N-a vorbit nici dou[, iar când a-nceput
M[-sa cu ocar[, fata s-a f[cut
Alb[ =i-apoi verde =i-a izbit din mân[
Fusul plin =i furca =i-a umplut de lân[
Lavi\ele vetrei. — “Bine, f[, dar ce-i”?
A luat ]n urm[ cus[tura ei
Cea cu flori — c[ma=[, soare de frumoas[ —
+i s-a dus ]n pragul tindei, ca s[ coas[.
Dup-un ceas de vreme, mam[-sa venind

151
Nu =tiu ce s[-i spuie, s-a crucit privind
Cus[tura fetei: — “Nu vezi c[ se pierde?
Unde-ar fi cu galben, ai cusut cu verde;
Crucile pe um[r nu le-ai dus ]n =ir.
Num[r[, Simino, num[r[ pe fir;
Trei le treci =i dou[ le despar\i deoparte,
Ca s[ ias[ forma scris[ ca la carte.
Florile alti\ei, tu le spânzuri sus,
Ro=ul de pe margini uite cum l-ai pus!
+i-ai cusut cu negrul fluturii pe coate!...”
A v[zut Simina gre=urile toate
+i-a ]nceput s[ taie cus[tura-n rând.
Se uita la pânz[! dar nebunu-i gând
Alerga departe, numai foc =i par[.
Când se-ntoarse-n urm[ mam[-sa de-afar[
+i-a pus mâna-n =olduri =i-a privit-o drept:
— “Ai stricat, Simino, ce-ai cusut la piept!
Ce-a fost bun: p[i, uite mânecile-s rele!
Ce-ai f[cut? Stai beat[ =i te ui\i la ele!”
Ea prinzându-=i toate sculele-ntr-un loc
Le-azvârli deoparte: — “D[-le, mam[,-n foc!”

II

Avea biata fat[ ca de ce s[-=i poarte

Sâmbetele ]ns[=i. Zi, c[ =i la moarte
S-a gândit Simina, dar la asta nu.
M[-sa e de vin[! M[-sa-i zise: — “Du
Câteva =i Linei, c[ =i ea-\i aduce!”
Lina! Parc[ fetei ]i venea s-apuce
+i de gât s-o strâng[ pân[ va muri

152
Lina, c[ din dânsa doar’ le r[s[ri
Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovat[!
Ieri, de la chindie, =i-ast[zi ziua toat[
S-a izbit cu gândul, tot pe gânduri stând,
Parc[ e cu farmec! Tot acela=i gând,
Parc[-i sta Lisandru prapur ]nainte!
Se muncea Simina s[-=i aduc-aminte
Când s-au prins la ceart[, pentru ce =i cum?
Ce-a zis el? +i dânsa ce-a r[spuns, =i-n drum
Cine-a fost s-aud[? El a zis: — “Ei las[,
Pentru-atâta lucru nu fi mânioas[!
Dac-am zis-o, iart[, n-am s[ \i-o mai zic.”
Ea s-a-ntors gr[bit[, n-a r[spuns nimic
+i-a plecat. Lisandru ]ntr-un suflet vine:
— “Nu te las, Simino, vreau s[ mor mai bine!
Nu te las acas[! St[i, c[ faci p[cat!
Uite, d[-mi o palm[ =i s[ fiu iertat!”
El a h[r\uit-o, n-a l[sat-o-n pace
+i-o silea s[ râd[. Hoa\a se preface!
Ea smucindu-=i ]ns[ grabnic bra\ul drept
L-a lovit cu pumnul mânioas[-n piept
Ca s-o lase-n pace! +i-a plecat, nebuna!
Asta-i ce o doare, asta numai una:
L-a lovit! Lisandru, ca tr[snit, cum sta,
A privit ]n urm[-i =i-a strigat a=a:
— “Nu te cunoscusem, f[, mai dinainte!
Dar a=a \i-e portul? Bine, \ine minte:
De pe mine-\i creasc[ iarb[ verde-n prag.”
R[u e =i Lisandru. Dac[-l are drag
}ntr-atâta fata — =i el =tie bine, —
Cum ]l rabd[ locul, Doamne, cum ]i vine
Suflet s[ mai umble zile sup[rat
Pentru-o vorb[ numai? El e om b[rbat,

153
N-o s[-=i prind[ doar[ mintea c-o femeie —
Pentru ce s-aprinde? pentru ce s[ ieie
De bani buni prostia oric[rei femei?
Vezi, a lui e vina! Nu e vina ei,
A voit s[-=i bat[ joc de ea, s-o strâng[
Cu \â\âna u=ii— =i-i venea s[ plâng[
De necaz! S[rmana, ea s-a ]ncrezut
+i-acum el ]n urm[ vezi ce i-a f[cut:
I-a spus verde-n fa\[ c[-i mai place Lina!
Ea-l iube=te, biata, cum iube=ti lumina
Ochilor, =i toate-toate i le-a dat
+i-acum el o poart[ gurilor prin sat,
O-nglote=te-n vorbe ca pe-o vinovat[
Tuturor le spune, c[ Simina-i fat[
Mai a=a =i-altminteri, to\i =tiu de la el
C[ pe-un bra\ Simina are un negel:
Vezi cum vine, Doamne, peste om n[pastea?...
Toat[ ziua fata s-a gândit la astea
+i din toate una mai mult r[s[rea:
+i-a b[tut Lisandru joc numai de ea.
+i gemea Simina, foc acum pe dânsul,
+i strângea din gur[ s[-=i ]nghit[ plânsul.

III

A venit Joiana. Fata =i-a luat

Doni\a, s[ mulg[. Era bine sear[.
Cald b[tea prin frunze vânt de prim[var[.
Fratele Siminei, Nicu, tremurând,
Sta-n c[ma=a-i lung[ de copil, \inând
Lumânarea-n preajma doni\ei. Deodat[

154
El cl[te=te ceara =i-ngânând arat[
Pe p[mânt cu mâna: — “Uite ce-ai f[cut”.
+i târziu la urma urmei a v[zut
Fata c[ de lapte doni\a e goal[:
Mult pe jos mulsese, =i-alt[ parte-n poal[
Nicu e de vin[! — “Nu mai v[d defel!”
+i-l izbi deoparte, =i-a lovit ]n el.
+i plângând copilul =i-a c[tat c[rarea.
Ea luând din mân[-i volnic lumânarea
O lipi de-o piatr[ ca s[ mulg[ iar.
Nu mai era lapte =i mulgea-n zadar
Ugerul. Iar vaca poate niciodat[
N-a mai fost ca ast[zi neastâmp[rat[
+i-a-ncetat Simina, ca s-a ostenit.
Când era prin tind[, ea =i-a amintit
C-a l[sat aprins[ alb[ lumânare.
“D-apoi ce? Atâta pagub[ mai mare!”
+i-i s[ri deodat[ gândul la vi\el:
N-a l[sat ]n uger lapte pentru el
+i-l auzi, s[rmanul, cât de jalnic muge:
“Ei, dar ce-i o noapte! Mâine-n zori va suge!”
+i-a n[l\at din umeri. Iac-a=a!... Ce-i pas[!
A intrat aprins[ =i gr[bit[-n cas[,
Doni\a punând-o dup[ u=[-n cui.
M[-sa st[ crucit[. — “P[i acol-o pui?
Vino =i strecoar[ laptele odat[!”
Ea prinzându-=i grabnic vasul, i-l arat[
M[-sei =i-l izbe=te: — “Ce s[ mai strecor?”
+i r[stit se-ntoarse fata-ntr-un picior.
+i s-a-ntors =i m[-sa negr[ind de team[,
Nu cumva s[ bage omul ei de seam[,
Ce ispr[vi ]i face fata, c-apoi joc!

155
+i s-au pus la cin[. Fata sta la foc
+i când zise m[-sa: — “Haida, f[, la cin[!”
— “Nu m[nânc!” r[spunse =i ie=i-n gr[din[.

IV

Se-nserase bine. Turmele trecând

Zâng[neau vrun clopot, =i veneau pe rând
De la câmp. Amurgul ]nnegrise zarea.
S-auzea-n departe tremurat cântarea
Buciumului jalnic, ca un psalm ]n vânt.
+i plângea Simina =i privea-n p[mânt
+i-=i vedea via\a toat[ pustiit[
Dintr-o vorb[ numai! Se sim\ea sl[bit[
Ca d-un veac de boal[. Toate-acum s-au dus!
+i din ce? Simina n-avea chip de spus.
Ieri, de c[tre sear[, a plecat Simina
Ca s[ duc-o mustr[ de cusut la Lina,
Prietena ei, poate cea mai bun[-n sat
M[-sa-n târg fusese ieri =i-a cump[rat
Mere; =i Simina a luat trei mere
S[ le duc[ Linei. +i Lisandru-i cere,
}ntâlnind-o-n strad[, m[rul cel \inut
Pentru el! Ea-l dete ]ns[ necerut:
De pe piept c[ma=a vesel ea-=i desface,
Singur el s-aleag[ m[rul care-i place.
— “Dar dac[ iau dou[?” — “Bine, dac[ vrei,
}mi ajunge unul”! — “Dar dac[ iau trei?”
+i Simina râde: — “Mi le iei pe toate!
Dac[-\i place, ia-le!” — “Tu te superi, poate?”
— “Nu, Lisandre; uite, a= fi vrut, a=a,

156
S[ dau Linei unul. Las[, c[-i voi da
Alt[ dat[; Lina n-are doar s[ piar[!”
— “Dac[-i pentru asta, fac eu ast[-sear[
S[-ntâlnesc pe Lina, s[-i dau m[rul, vrei?”
— “Eu \i le dau \ie, nu i le dau ei.”
— “Bine, ]i dau m[rul, spui c[-i de la mine,
+i-a=a mi-e mai drag[ Lina decât tine.”
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ea st[tea pe lai\ sub cire=. Cu ea

A venit =i Turcu. Lini=tit =edea
Câinele de-al[turi =i-=i privea st[pâna.
Bra\ul stâng n[l\ându-l, ea-=i aduse mâna
Pân[ peste-obrajii rumeni =i ]nvol\i,
Iar cu mâna dreapt[, apucând de col\
Mâneca ei stâng[, ]=i =tergea plânsoarea.
Se pornise vântul prin cire=, =i floarea
A-nceput s[ ning[ =i=[ind domol,
+i c[dea pe pieptul =i pe bra\ul gol
Al Siminii, stându-i alb[-n poala rochii.
Dou[-trei flori poate au ajuns ]n ochii
Câinelui, =i-n urm[ câinele-a-nceput
Mârâind s[ mi=te capul. A t[cut
Câteva clipite =i-a-nceput mai tare.
Fata, tres[rit[, se mira ce are
Câinele, =i blând[ ea l-a mulcomit.
N-auzea nimica. Vântul a cl[tit
Ramura pe care sta vro p[s[ric[
+i dormea, =i biata s-a zb[tut de fric[,
+i-acel zgomot dase cânelui prepus.

157
Ce-ntuneric! Fata s-a izbit ]n sus,
+i sim\ea c[-i arde capul tot, ca focul,
+i de-amar n[valnic n-o mai \ine locul.
“Prea sunt eu nebun[!” +i pe când zicea
S-a n[l\at cu totul, hot[rât avea
Gândul s[ se duc[ lini=tit ]n cas[.
Dar sim\ea o mân[ grea cum ]i apas[
Pieptul =i-o sugrum[, =i o \ine drept.
“Ce s[ fac ]n cas[? Dar aici ce-a=tept?”
+i-i venea s[ \ipe ca dintr-o p[dure
+i-i venea s[ urle ca din foc, s[-njure,
+i-i venea s[ plece, noaptea cum era,
La Lisandru-acas[. Ce e de-ar pleca?
L-ar g[si prin curte, l-ar g[si la cin[,
L-ar ruga, spunându-i c[ el nu-i de vin[
+i plângând i-ar zice: “Nu fi sup[rat,
Bate-m[, Lisandre, c[ nu faci p[cat!”
El e bun ca lumea, el le iart[ toate,
El nu \ine minte =i-ar ierta-o poate!
+i cu-aceste gânduri ea s-a-mb[rb[tat —
Dar ]n clipa asta Turcu =i-a n[l\at
Capul, ]ntorcându-l ]ntr-o parte \ânt[.
S-a mi=cat =i fata =i-a r[mas ca frânt[
+i sim\ea c[ ochii-i ca de friguri ard.
Cine-i? Ce-i acolo? S-auzea la gard
Parc[-i om, ce vine. Se gândea Simina
C[ de bun[ seam[ iar[=i e vecina
Tudora, c[ dânsa, dup[ obicei,
Rupe din gard vreascuri, când nu-i gardul ei.
Dar pe vremea asta? Tocmai potrivit[,
Pe când toat[ lumea doarme lini=tit[.
De-ar fi fost mai ziu[, fata s-ar fi dus
Drept la gard, =i leicii furc[ i-ar fi spus

158
Vorbe de ocar[, numai trei cuvinte,
C[ de mult tot fur[ gardul, =-apoi minte
Dac-o-ntrebi, =i jur[ când e la prilej
C[ de-a pus ea mâna m[car pe-un gâtej
S-o g[seasc[ moart[ mâine-n zori vecinii.
Ba a spus odat[ tat[lui Siminii:
— “Ce te legi de mine? Hai, s[ vezi ce ard,
Iac[-mi sari cu vorba c[ eu fur din gard!
Vreai s[-\i fac eu poate gardul nou? Ba bine;
Leag[-te de fat[-\i, ce te legi de mine?
Ea-\i despoaie gardul” —

+i Simina sta
Locului, de spaim[ nici nu cuteza
S[ r[sufle tare, ca s[ n-o aud[
Tudora, =i-a prins-o tremurul de ciud[,
+i sim\ea suindu-i sângele-n obraz.
“Slab[ e=ti de ]nger!” +i-i era necaz
De sl[bia de ast[zi, ca de-o f[c[tur[.
Câinele ]ntruna mârâie din gur[.
Ca s[ tac[, fata grabnic l-a adus,
I-a pus capu-n poal[ =i pe ochi i-a pus
Mâinile, deodat[ a sim\it c[-i trece
Junghiul pe sub coaste, fulgerat =i rece,
+i s-a strâns de spaim[ toat[ lâng[ pom
A v[zut cu ochii cum trecea un om
Prin gr[din[. Iat[-l! |ine-n mâini z[bunul —
Parc[-s doi — e umbr[! Nu, e numai unul.
Un tâlhar! Se duce spre fereastr[ drept.
Inima Siminei se zb[tea ]n piept
Ca pe mal un p[str[v, =i vro dou[ clipe
Nu-i venea r[suflet. +i-i venea s[ \ipe,
Se temea. S[ tac[ mai r[u se temea.

159
Ar fi mers ]n cas[, dar dac-o sim\ea
De pe pa=i tâlharul? S-ar gr[bi s[ vie
C[tre ea, s-o bat[. Doamne, cine =tie
Ce om r[u e dânsul, r[u, c[ altfel cum?
Vrun fugit din ocn[, care-\i sare-n drum
+i te-omoar[. Iat[-l, s-a oprit d-odat[
+i tiptil s-a=eaz[ la fereastr[, iat[
El ]=i \ine-n mân[ p[l[ria, stând
Ca lipit de ziduri, =i din când ]n când
}=i ive=te capul, numai câte-o clip[
+i p[trunde casa =i s-ascunde-n prip[.
Uite-acum se duce =i-acum st[ lipit
La fereastra casei cea din r[s[rit,
Tot mai des prive=te, tot mai mult s-arat[.
Parc[ n-ar fi-n cas[ cel pe care-l cat[.
Nu =tiu cum Simina nu se mai sim\ea,
}i venea s[ cread[ =i tot nu credea,
Dar ]n urm[ omul s-a ]ntors odat[
Drept, a=a c[ fata ]i v[zu curat[
Fa\a-n zarea lampei. Ro=ie s-a f[cut
+i-i venea s[ râd[ de ce s-a temut.
+i-ar fi râs cu hohot, dar cu mâna stâng[
+i-a-nvelit obrajii =i-a-nceput s[ plâng[.

VI

Se zarea de lun[. Câinele-a l[trat

La str[in, dar vesel fuga el a dat
Ca s[-i ling[ mâna =i s[ i se-arete
Prieten. +i-atunci glasul plâng[toarei fete
Se-ncerca s[ cheme câinele napoi,
Numai ca s-aud[ ho\ul, c[ sunt doi

160
}n gr[din[. Vântul, gata s[ se culce,
Murmura o rug[ doinitor de dulce.

VII

— “Nu e=ti sup[rat[?” — “Nu, dar tu?

— “Nici eu!
+i m[ ier\i?” — “Lisandre, eu am fost de vin[!”
R[s[rise luna, galben[ =i plin[,
Ca o fat[ blând[ care-n chip duios
Vine sus din ceruri s[ ne-aduc[ jos
Lini=tea =i pacea z[rilor albastre
+i cu dor s[ umple sufletele noastre.

Sub cire= iubi\ii mult timp au r[mas.

Când din u=a tinzii s-auzi un glas
Mustr[tor, dar dulce: — “Unde e=ti, Simino?
Ne culc[m! Pe u=[ pui z[vorul, vino!”.

161
 PRUTUL
CUPRINS

— Prutule, tu vii turbat

+i cu sânge-amestecat,
+i n-ai pace =i-alinare
+i n-ai loc cum vii de mare:
Ce \i-e iar de spumegare?
+i-aduci arme ghintuite,
Trupuri de voinici ciuntite,
Steaguri de o=tiri p[gâne
+i cai roibi f[r[ de frâne!
Iar de maluri tu izbe=ti
Capete moldovene=ti
+i prin r[d[cini ]ncurci
B[rbi c[runte, b[rbi de turci!
Spune, Prutule, m[i frate,
Spune-mi, ale cui p[cate?

— Oliolio! Voinic durut!

De când sunt pe lume Prut
Ce v[zui n-am mai v[zut!
Cât cuprinzi cu ochii-n zare
Numai tunuri, numai care,
Numai turci b[trâni c[lare,
Numai turci, numai cazaci.
Mult[-i frunza pe copaci,
Dar de stai =i seama faci
Tot erau mai mul\i cazaci.
Barba lor b[tea-le brâul
+i \ineau cu din\ii frâul,
Pe-unde trec ei duc pustiul!

162
+i când i-am v[zut, cre=tine,
C[ iau calea c[tre mine,
+i când le-am v[zut mai bine
Ochii cu fulger[tura,
Pletele cu zbârlitura,
B[rbile cu-ncâlcitura,
Eu de maluri m-am izbit
Prins de friguri =i-ngrozit,
C[ mi se negrea vederea
+i mi se topea puterea
+i-am[rât st[team ca fierea!

Dar când m[-ntorsei spre deal,

Maic[, ce v[zui pe mal!
Cât ai face cruce-o dat[,
M[re iac[ mi s-arat[
Moldoveni, =tiu\ii mei,
Pr[fui\i =i pu\intei
Nici s[ nu te ui\i la ei —
+i veneau, veneau, veneau,
Turcii-n b[rbi bolboroseau,
C[ pe mal ei ce-\i vedeau?
Vedeau fulgeru-n picioare,
Alb de arme lucitoare
+i-nfr[\it cu sfântul soare,
Vedeau vod[ bogd[nesc:
Dare-ar Domnul s[ tr[iesc
S[ mai stau s[-l mai privesc!
Z[rile-alergându-le,
Vifor m[surându-le
Fulger despicându-le!
Calu-n vânt i se-ncurca

163
Prin urdii ]mi fulgera,
Brazd[-n urm[-i rev[rsa,
Brazda ro=ie-nfl[c[rat[
Tot cu sânge-amestecat[ —
N-am mai v[zut niciodat[!
Iar cel vod[ bogd[nesc
Da n[val[-n c[z[cime,
+i d[ pro=ca-n t[t[rime,
Iama prin ianicerime,
+i prin deset n[v[lea
Desetul de mi-l r[rea
+i, pe turci cum ]i izbea,
Zarea nu-i mai ]nc[pea!
+i-mi p[rea de-atâta bine
C[ vedeam c[ vremea vine
+i-au s[-ncap[ ei =i-n mine!

Oliolio, ce pui de leu!

Drag[-i fu lui Dumnezeu
+i mult bine-a mai avut
Mama care l-a n[scut!
C[-l vedeam cum umbl[ roat[.
+i-alerga câmpia toat[,
Luând gloat[ dup[ gloat[
+i-mpingându-le mereu
Tot ]ncoa’ spre-adâncul meu!
S-au ]nc[ierat pe mal
Om cu om, =i cal cu cal,
+i din piepturi se izbeau
+i cu din\ii se rupeau,
+i gr[mezi-gr[mezi c[deau.
Mor\ii-mi ]nchideau c[rarea,
Sângele-mi m[rea v[rsarea,

164
Groaza-mi mai cre=tea turbarea.
+i de-aceea vin urlând
Arme, steaguri aducând
+i cai roibi f[r[ de frâne
+i st[pâni de o=ti p[gâne.
+i de-aceea vin turbat
Mânios =i spumegat
C[ de-atâta uluire
Nu mai pot s[-mi viu ]n fire!

165
DECEBAL C{TR{ POPOR
CUPRINS

Via\a asta-i bun pierdut

Când n-o tr[ie=ti cum ai fi vrut!
+i-acum ar vrea un neam c[l[u
S-arunce jug ]n gâtul t[u:
E r[u destul c[ ne-am n[scut,
Mai vrem =i-al doilea r[u?

Din zei de-am fi scoborâtori,

C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Fl[c[u ori mo= ]ngârbovit;
Dar nu-i totuna leu s[ mori
Ori câine-nl[n\uit.

Cei ce se lupt[ murmurând,

De s-ar lupta =i-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca ori=icare la= fugar!
Murmurul, azi =i ori=icând,
E plânset ]n zadar!
Iar a t[cea =i la=ii =tiu!
To\i mor\ii tac! Dar cine-i viu
S[ râd[! Bunii râd =i cad!
S[ râdem, dar, viteaz r[sad,
S[ fie-un hohotit =i-un chiu
Din ceruri pân[-n iad!

De-ar curge sângele pâr[u,

Nebiruit e bra\ul t[u
Când mor\ii-n fa\[ nu tresari!
+i ]nsu\i \ie-un zeu ]\i pari

166
Când râzi de ce se tem mai r[u
Du=manii t[i cei tari.

Ei sunt romani! +i ce mai sânt?

Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un ]ntreg popor
De zei, i-am ]ntreba: ce vor?
+i nu le-am da nici lor p[mânt
C[ci ei au cerul lor!

+i-acum, b[rba\i, un fier =i-un scut!

E r[u destul c[ ne-am n[scut:
Dar cui i-e fric[ de r[zboi
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânz[tor vândut
S[ ias[ dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!

Voi bra\ele jurând le-a\i pus
Pe scut! Puterea este-n voi
+i-n zei! Dar v[ gândi\i, eroi,
C[ zeii sunt departe, sus,
Du=manii lâng[ noi!

167
 Din poveste
CUPRINS

LEGENDA RÂNDUNELEI

Din zori, de cum s-aprind,

Tot cânt[ rândunica
Sub stre=ini ciripind —
Era =i fat[ mare
+i mândr[ de-a c[tare
+i-apoi, pe lâng[ toate,
+i fat[ de-mp[rat.

U=or se duce nume

De-un lucru bun ]n lume,
Dar mai u=or de-un lucru
Frumos cu-adev[rat.
+i-n toat[ lumea vestea
I-a mers, cum merg de-acestea
Când trec din gur[-n gur[
Gr[bit din sat ]n sat.

D[ roate =oimu-n zbor

+i \ip[ rândunica
+i n-afl[ ajutor.
Cum vin ]n =ir cocorii,
Venit-au pe\itorii:
Ie=ea din cas[ unul,
Iar cel[lalt intra.
+i ea =i-a plâns durerea:
— “O, d[-m[ cui \i-e vrerea,
M[icu\o, dar str[in[

168
Departe nu m[ da!”
+i-n ciuda bietei fete,
Ea, vitrega, o dete
Str[inilor de-acolo,
Veni\i de undeva.

Cad fulgi pe câmpul gol

+i plânge-o rândunic[
Pierdut[ dintr-un stol —
Pe-un larg adânc al m[rii
Spre-adâncul larg al z[rii
Se duc cor[bii multe
Cu fata de-mp[rat.
De-amar ea nu mai poate:
Inelul scump =i-l scoate,
Din deget, =i-l arunc[
}n marea ce-o str[bat.
— “Atunci, s[ =tii tu bine,
Voi mai vorbi cu tine,
Când mi-or g[si inelul.”
Iar mirele-a-nghe\at.

La cuib venind acum,

Sf[rmat g[si ea cuibul
Iar puii mor\i ]n drum —
Ea blând[ se supune
+i face tot cum spune
B[rbatul ei, =i-n toate
Nu-i d[ nici un cuvânt
De plângere; nu-=i frânge
Nici mâinile, nu plânge,
Ci rabd[ datul sor\ii.
Dar, tare-n jur[mânt,

169
E mut[ a ei gur[:
Nici dragoste, nici ur[
N-arat[, ci r[mâne
De-a pururi un mormânt.

Prin pomi sunt la\uri mii.

Prin aer zboar[ =oimii,
La cuib pândesc copii —
+i iat[! azi r[sun[
De mult[ voie bun[
Palatul tot; cu vuiet
La rege robii vin.
Un pe=te-au prins ]n mare
+i-n el, ]n bun[ stare,
Inelul scump al doamnei.
I-l dau, de sânge plin!
St[pânul ]l prive=te
+i vesel se porne=te
La doamn[-sa s[-i spuie,
Sc[pat de-atâta chin.

Aripele i-au frânt,

Se zbate-acum de moarte
}n \[rn[, pe p[mânt —
— “De-acum tu nu mai plânge!”
+i-n bra\e el o strânge.
Cu mâna cea purtat[
Prin sânge pe inel,
B[rbia el i-o prinde:
Dar bra\ele-=i ]ntinde
Cu \ipet doamna-n aer,
Uitându-se la el.

170
Iar bra\ele-i deodat[
}n vânt ]ncep s[ bat[,
Mi=c[ri p[rând de aripi
Cu umblet u=urel.

+i s-a n[l\at ]n vânt

Deodat[ rândunica!
E negru-al ei vestmânt,
C[-n negru se purtase
De când se m[ritase!
De-atunci ea vesel zboar[
Pe dealuri =i pe lunci
+i-ntruna ciripe=te
+i-ntruna poveste=te
Tot ce-a t[cut o via\[
De jale =i de munci.
+i cum fu dezmierdat[
De-o mân[-nsângerat[,
E gâtul rândunelei
Ca sângele de-atunci.

171
 IDEAL
CUPRINS
I

Venise fata de-mp[rat

Cu alte fete pe-nserat
S-aduc[ ap[ din izvor —
Din z[ri un tân[r c[l[tor,
Sosind pe-acolo, s-a rugat
S[ bea din cana lor.

Iar fata de-mp[rat i-a dus

Cofi\a ei; =i când i-a spus
Fl[c[ul cel dintâi cuvânt,
Ea s[ uit[ speriat[-n vânt,
+i ca certat-apoi =i-a pus
Privirile-n p[mânt.

— “A= vrea, ca =i la-ntorsul meu,

S[ fii aici s[-mi dai s[ beu —”
Iar ea, tot nemi=cat[ stând
Cu ochii-n jos, =i tremurând
De lupta ei, târziu =i greu
Rosti sfioas[: — “Când?”

— “+i mâine poate... Mai târziu...

Ori peste-un an! Nici eu nu =tiu.
Sunt fiu de crai. C[rarea mea
Pe-aici va fi... Ne vom vedea:
De-acum iubitul t[u s[ fiu,
Iar tu iubita mea.”

172
Apoi plec[ ]n grabnic pas...
Avea atâta dor ]n glas!
Era voinic =i tinerel,
}nalt =i tras ca prin inel:
De-atunci =i ochii i-au r[mas
+i inima la el.

II

+i fata de-mp[rat veni

+i-a doua zi, =i-a treia zi,
+i-n toate zilele pe rând,
}ncete clipe num[rând,
Tot a=tepta doar o veni
Fl[c[ul mai curând.

Gr[bitul soare sc[p[ta,

+i fata tot acolo sta;
+i noaptea umed[ din v[i
Venea pe-ntunecate c[i;
Târziu ]n noapte-abia pleca
+i fata la ai s[i.

“O fi bolnav! O fi murit!
O, Doamne, el ar fi venit
De-atâta timp! mai =tiu =i eu!”
+i doru-i plâng[tor mereu
Cre=tea de presim\iri hr[nit,
Din ce ]n ce mai greu.

Trecu =i vara, =i trecu

+i toamna, =i pe v[i c[zu

173
Z[pada iernii, =i-apoi iar
Sosi-nfloritul Cire=ar —
Dar nici acum voinicul nu,
Doritul ei drumar!

— “Dar totu=i, azi el va veni...

Nici azi nu vine... unde-o fi?
Dar mâine va veni! +tiu eu,
C[-mi spune inima! +i-al meu,
Al meu de-acum ]n veci va fi;
Ce bun e Dumnezeu!

Tu, vânt de sear[,-n calea ta

Nu l-ai v[zut venind cumva?
+i nici tu, nor, nu l-ai v[zut
Prin multe lumi câte-ai trecut?
S[-i spui, te rog, de-l vei afla
C[-l plâng =i c[-l s[rut!

S[-i spui c[ florile din strat

Le ud =i cresc mai r[v[rsat,
Dar florile-pe-obrazul meu
P[lesc, c[ prea le ud mereu;
+i câte-amaruri am r[bdat
+tiu, biata, numai eu!

C[ pentru dânsul, c[-l iubesc,

P[rin\ii-n drum m[ ocolesc
+i m-au gonit din casa lor;
C[ to\i ai mei azi nu m[ vor!
Sânt singur[, pe c[i tr[iesc,
Sunt singur[, =i mor!”

174
Treceau drume\i pe lâng[ ea,
+optind, dar fata nu-i vedea.
Treceau =i zilele zburând,
Treceau =i luni, treceau pe rând,
Treceau =i ani, ei nu-i trecea
R[bdarea, a=teptând.

III

Auzi! ca valuri dup[ val

N[valnic tropotit de cal!
+i sun[ v[ile-ndr[zne\,
O, [sta e voinic drume\!
+i-n zarea lunei vezi pe mal
Un tân[r c[l[re\?

— “Ochi dragi, de-atâta timp pustii!

Mi-ai zis plecând: aici s[ fii,
+i-aici, aici tu m[ g[se=ti!
Dar uite, obosit ce e=ti!
+tiam eu doar c[ ai s[ vii
+tiam c[ m[ iube=ti!

Dar ah, cât m-ai l[sat s-a=tept!

Dar unde-ai fost? O, spune drept!
De-acum tu nu vei mai pleca,
S[-\i la=i plângând iubita ta:
O, vino, strânge-m[ la piept...
Ce bine mi-e a=a!

+i nu m[-ntrebi, ce plâns nebun

Am plâns de-atunci? O, cum s-adun
}n vorbe-atâta gând pribeag,

175
+i cum s[-ncep... O, d[-mi toiag!
O, cât e=ti de frumos =i bun
+i cât ]mi e=ti de drag!”

Dar n-a venit!... +i ea cu zor

Oprea din drum pe c[l[tor,
Râzând cu hohot ]i spunea
Povestea ei; apoi plângea:
Ei l-au v[zut, dar ei nu vor
S[-i spuie ce f[cea?

Pe unde-i el? Nu s-a g[tit

De-ajuns acum pentru nuntit?
O, nu! Pentr-un alai domnesc
Atâtea lucruri trebuiesc
+i-atâta vreme! N-a venit
C[-i tân[r =i-l g[tesc!

IV

Pe-atunci erau vl[stari ]n lunci

Copacii de-azi, =i tineri prunci
Erau b[rba\ii. Colo-n sat
Copile mici; ea le-a purtat
Pe bra\e, =i e mult de-atunci,
De mult s-au m[ritat!

Acum pe cârje s[ proptea!

N-avea puteri, =i tot venea.
— “Pe aici, pe-aici, e drumul lui...
E noapte-acum... ba ]nc[ nu-i...
L-am a=teptat: atât a= vrea
S[ pot de-acum s[-i spui!”

176
Dar ]ntr-o sear[ ea sim\i
C[ azi e cea din urm[ zi:
Ori vine azi de undeva
Iubitul ei =i-o va lua,
Ori dac[ nu, când va veni
El n-o va mai afla.

+i n-a venit! Nici n-a-ncercat

S[ se ridice de-unde-a stat
S[rmana, c[ci de-ajuns sim\ea
C[-n veci de-acum nu va putea
S[ plece, nu, =i nemi=cat
Sta frânt[, =i murea.

Veni atunci din r[s[rit,

Pe drum o bab[. S-a oprit,
C[ci auzise la izvor
Gemut ca de cre=tini când mor —
+i capul fetei l-a proptit
}n poala ei u=or.

— “De jale plâng... Nu pot s[-nec

Amarul gând c[, iat[, plec
+i n-am putut s[-l v[d m[car
O dat[! Ah, e gând amar!
Dar sus, ]n lumea-n care trec,
Al meu va fi el iar!”

Iar sfânta Vineri o privea

Cu mil[, — “Uite! — zise ea —
Un veac de om tu a=teptând

177
Robit-ai fost de-un singur gând —
De-ai fi =tiut tu, draga mea,
Acestea mai curând!

El =i-a uitat de ochii t[i!

De mult s-a-ntors pe alte c[i,
C[ci lui menire i s-a dat —
S-a-ntors de mult =i s-a-nsurat;
Fl[c[ii lui au al\i fl[c[i:
E Negur[-mp[rat.”

A fost un gemet ]ntreit

Din totul inimii pornit
+i-apoi o lini=te de veci!
— “Din lumea asta ]ntr-alta treci.
+i nici nu =tii, tu, om trudit,
Ce-i lumea-n care pleci!”.

+i sfânta Vineri s-a plecat

Spre moart-apoi, i-a s[rutat
}nchi=ii ochi: — “Te dep[rtezi
Cu dragul gând, c[ ai s[-l vezi!
Oh, omule, e=ti ]n=elat
}n toate câte crezi!

A ta e mergerea mereu
Spre \int[ — drum ]ngust =i greu —
Dar \inta niciodat[ nu-i
A ta! +i-n gând tu tot ce-\i pui
E numai vis, c[ci Dumnezeu
Te poart[-n voia Lui!”

178
O NOAPTE PE CARAIMAN
CUPRINS
Scoboar[ degrab[ ciobanul
La târl[ cu oile lui.
E sear[ pe culme, =i nu-i:
Se-ntunec[-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai v[zui.

Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,

+i neguri pe Vârful-cu-Dor:
Se las[ din umedul nor
T[cerea =i noaptea =i frica
Pe culmile lor.

S-a stins dup[ muceda stânc[

+i ultimul ro=u de-apus.
Deodat[, cu soarele dus,
O noapte cumplit[ =i-adânc[
Se vars[ de sus.

Iar alta se urc[ din vale

Cu spaima eternei t[ceri —
Ah, cum a fost ziua de ieri?
Grozave sunt, Noapte,-ale tale
T[cute puteri!

N-aude urechea, nu vede

Nici ochiul nimic. +i de viu
Tu pari ]ngropat ]n sicriu
+i sufletu-n tine se crede
Un pom ]n pustiu!

179
A=a ]naintea cre[rii
A fost tohu-bohu, socot:
Plutea peste-adânc Sevaot,
+i, ne=tiutor al mi=c[rii,
Sta haosul tot.

Aici, ]n s[lbatica noapte

Cuno=ti ce e vecinic =i sfânt.
Ce soli ai vie\ilor sânt
O raz[ =i câteva =oapte
Pierdute de vânt!

180
 MUNTELE R{TEZAT
CUPRINS

Muntele =i-acum ascunde

}ntre nouri fruntea lui;
Tr[snet când prin stânci p[trunde
Dintre stânci =i-acum r[spunde
Vulturu-ngrijat de pui.

Fiarele =i-acum ]=i cat[

Sus prin codri ad[post,
Turme când pe culmi s-arat[ —
}ns[ vârfu-i niciodat[
N-o s[ fie cum a fost!

C[ pe culmi atunci, pe creste,

Uria=i tr[iau cumpli\i,
Cu copii =i cu neveste.
Noi =tim numai din poveste,
C[-s acum de mult pieri\i.

Ici, pe-un munte, câte unul,

Altu colo-n pisc era;
Când vorbea, urla ca tunul;
Când fugea pe culmi nebunul,
Sub el locul tremura.

Noi le =tim, românii, toate,

C[ tr[iam =i-atunci pe-aici.
N-aveam grija lor, nepoate:
Le p[ream prin vale poate
Ni=te biete de furnici.

181
+i trecur[ vremi, trecur[,
Uria=ii pu\intei
Tot mai repede sc[zur[.
Cei din urm[ cari v[zur[
Sfântul cer, ]i =tim pe trei.

Un fl[c[u =i dou[ fete;

Nimeni altu-n lung =i-n lat.
Ele-umblau nemâng[iete
+i-ntre ele-o ceart[ dete,
Cui s[-i fie el b[rbat?

Pre\ul fu, ca-n vremi trecute,

O cetate-n mun\i la nori:
Care-o va cl[di mai iute.
Deci cl[dir[ pe-ntrecute
Mânioasele surori.

Dar ]n diminea\a-n care

Cea mai tân[r[-=i avea
Gata turnul ei cel mare,
Ceealalt[-n sup[rare,
De pe-alt munte cum privea,

Fier de plug luând ]n mân[,

Azvârli spre turn cu el,
+i-a izbit a=a p[gân[
Zidul cel de-o s[pt[mân[.
Retezându-l a=a fel,

182
C[ =i culme =i cetate,
Cu fl[c[u =i fat[-n zbor,
Toate fost-au spulberate
+i prin v[i ]ntunecate
S-a n[l\at mormanul lor.

Ea, cea singur[-n via\[,

Hohotind porni acu
+i-a pierit pe culmi prin cea\[
Dintr-aceast[ diminea\[
N-o =tim ce se mai f[cu.

Noi, românii, =tim aceste,

C[ pe-aici ne-avur[m rost
Când tr[iau capcâni pe creste:
Multe =tim, c[ mult[ este
Vremea de când =tim ce-a fost.

Vezi pe-un deal acolo satul?

Dealu-ntreg e un mormânt:
Piscul ras din R[tezatul.
Moarta fat[ =i-ngropatul
Uria= acolo sânt!

183
 }N +AN|URI
CUPRINS

Burcel ]n =an\ muri strivind

O tigv[ p[gâneasc[,
+oimu-n r[dan c[zu r[cnind:
Moldova s[ tr[iasc[!
Curcanul cel voinic =i bun,
El, Pene=, spune-acestea,
Dar n-a spus tot. Eu vreau s[ spun
Deplin acum povestea.

Burcel era oltean, un pui,

Ajuns din ]ntâmplare
}ntre fl[c[ii din Vaslui,
Viteaz minune-mare.
Iar când muri, strivind ]n =an\
O tigv[ p[gâneasc[,
Strigat-a bietul doroban\:
Muntenia s[ tr[iasc[!

Burcel =i +oim, tr[sni\i ]n zbor

C[zur[-n =an\ deodat[;
Strigând deodat[ \ara lor
Cea-n dou[ despicat[.
Al[turea de ei gemea
C[zut =i c[pitanul,
Izbit de moarte se trudea
Cu ochii-nchi=i s[rmanul.

El auzise pe cei doi

Ce spuser[-n c[dere,
+i jalnic se-n[l\[-n noroi,
Privindu-i cu durere.
+i zise-apoi: “O \ar[ e,
Cum una ni-e-mânia!
Muntenia, Moldova — ce?
Tr[iasc[ România!”

Atunci =i +oimu =i Burcel

Cu fa\a ]nseninat[
Privir[ lung =i-adânc la el,
+i-au tres[rit deodat[.
Spre-acela=i loc, spre nord privind,
+i sus apoi, t[ria,
To\i trei strigar-atunci murind:
Tr[iasc[ România!

185
 }N MUZEU
CUPRINS

Iar ulciorul mi-a vorbit,

Vrând, se vede, s[ m[ mustre:
— “}n colibile lacustre,
Stând pe scaunul cioplit

De-un druid, eu fui podoaba

Tribului ]ntreg; =i-mi fu
Drag pe-atunci. O vezi =i tu:
Eu =i cu Dalvine roaba,

Fost-am de-un etrusc iste\

Peste lac ]n luntre-aduse.
El sub lavi\e-avea puse
Multe altele de pre\,
Cari pe-acele vremi senine
Art[ =i minuni erau!
Ast[zi hârburi poate stau,
Bietele, pe-un raft cu mine!

+i din toate =i-a ales

Capul cetelor ilire
Un ulcior — s[ nu te mire
C[ suspin a=a de des —

Un ulcior, =i-o roab[, biata!

V[d trecând pe-aici femei,
+i-mi evoc mândre\ea ei,
+i-n etern sl[vi-voi fata

186
Cea de-acum opt mii de ani!
Poate, albele ei oase,
Din n[molul apei scoase,
Po\i =i tu cu doi-trei bani

S[ le vezi aici, str[ine,

Ori altunde-n vrun muzeu.
Am pierit, =i ea =i eu,
Când din v[ile vecine

Au venit arca=ii goi,

Mul\i =i tari, zvârlind t[ciunii.
Au sc[pat pe luntre unii
Dintre-ai no=tri, cei vro doi,

}ns[ cei mai mul\i pierir[.

+i de-atunci, pe fund de lac
+i-ast[zi p[r\i din mine zac.
Iar pe câte le g[sir[

Le-au adus aici, punând

Ciob la ciob ca s[ m[-nchege.
Ah, dar ce pot ]n\elege
Câ\i ]i v[d pe-aici trecând?

V[d =i ei o oal[ spart[

Dintr-un lut s[rac =i prost:
Eu, ce-ntr-alte vremi am fost
Ultima putin\[-n art[.

+i desenul meu! U=or

C-un c[rbune de pe vatr[

187
Mult mai bine-l fac pe-o piatr[
Azi copiii-n jocul lor!

Tu ai sufletul mai larg,

Scap[-m[! Ce chin ai stinge,
Dac[-n l[turi m-ai ]mpinge
Ca s[ cad =i s[ m[ sparg!”

Cât m-a-nduio=at ulciorul!

+i-a= fi vrut s[-i fiu pe plac,
}ns[ ce puteam s[ fac?
S[ m[ vaz[ p[zitorul,

Iar a doua zi, fatal,

S[ m-ar[te prin ziare:
“Un nebun, pe cât se pare,
}n muzeu, =i-un criminal!”

+i-am ]ntors f[r[ speran\[

Ochii =i-ncepui s-admir
Cum st[teau pe raft ]n =ir
Acele de siguran\[.

188
 TRICOLORUL
CUPRINS

Albastru, române, \i-e steagul,

Dar =tii tu de ce? S[ te-nv[\.
Albastru-nsemneaz[ ciocoii,
+i tot ce-\i aduni tu cu boii
Din mila c[ldurii =i-a ploii
Al lor e, =i-acum =i de-a pururi,
+i-al t[u, cer=etorule,-un b[\.
Dar rabd[, c-o fac din iubire:
S[ tem c[ te duce-n pierire
Bel=ugul prin trai cu r[sf[\.

+i galben, române, \i-e steagul.

Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, \[ranii,
Voi galbeni de foame s[rmanii,
De boale purtate cu anii —
La scar[, =i dracul v[ duc[!
St[pânii au scumpe nevoi:
Va banque =i dineuri =i p[suri
+i-amante cu cai =i m[t[suri,
+i toat[ n[dejdea-i la voi!

+i ro=u, române, \i-e steagul.

+i-un geniu e tâlcul, s-o =tii.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E ro=u de-o trist[ ru=ine,
C[ vremea-ndrept[rii nu vine,
C[ tot mai cu multe mânii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisu-ntre galben =i-albastru —
Satano, de unde ne vii?
189
 COLIND{TORII
CUPRINS

Cad fulgii mari ]ncet zburând,

+i-n cas[ arde focul,
Iar noi pe lâng[ mama stând
De mult uitar[m jocul.
De mult =i patul ne-a=tepta,
Dar cine s[ se culce?
Rugat[, mama repeta
Cu glasul rar =i dulce

Cum sta pe paie-n frig Hristos

}n ieslea cea s[rac[,
+i boul cum sufla milos
C[ldur[ ca s[-i fac[,
Dr[gu\ un miel cum i-au adus
P[storii de la stân[
+i ]ngeri albi cântau pe sus
Cu flori de m[r ]n mân[.

+i-auzi! R[sar cânt[ri acum,

Frânturi dintr-o colind[,
+i vin mereu, s-opresc ]n drum;
S-aud acum ]n tind[ —
Noi st[m cu ochii pironi\i
+i f[r[ de suflare;
Sunt ]ngerii din cer veni\i
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei cânt[ n[l\[tor =i rar

Cânt[ri de biruin\[,
Apoi se-ntorc =i plâng amar

190
 De-a Iudei necredin\[,
De spini, de-osta=i, =i c-a murit...
Dar s-a deschis mormântul
+i El acum e-n cer suit
+i judeca p[mântul.

+i pân[ nu t[ceau la prag,

Noi nu vorbeam nici unul —
S[rac ne-a fost, dar cald =i drag
}n cas[-ne Cr[ciunul.
+i când târziu ne biruia
Pe vatra cald[ somnul,
Prin vis vedeam tot flori de m[r
+i-n fa=e mic pe Domnul.

191
CETATEA NEAM|ULUI
CUPRINS
Sunt cu cear[ picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, ]n ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care “Neam\ul” se numea
+i-au zidit-o, spune-n cronici,
Nem\i, germani sau teutonici.

E ruin[ azi de veacuri.

Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine crede\i c[ sunt eu
Ca s[ =tiu atâtea fleacuri!
Cui va =ti, ]i dau un leu.
Zici c[ afli-n c[r\i de =coal[?
A=! R[mâi cu mâna goal[.

Deci, ]n ceasul dimine\ii,

Când prânzesc acei ce au,
}n cetate-aici erau,
Lâng[ comandantul pie\ii,
To\i str[jerii =i-a=teptau,
Povestind =i-ntin=i pe iarb[,
Chis[li\a s[ le fiarb[.

Dar, pe când Guzgan r[stoarn[

M[m[liga din ceaun,
Din clopotni\[ T[un
Sun-afurisit din goarn[.
Unu-i strig[: — “E=ti nebun!”

192
Altul: — “Ce-ai tu dac[ strig[?
I-o fi dor de m[m[lig[.”

Dar se-ntorc spre zid pl[ie=ii;

V[d pe =es un nor de o=ti.
— “M[i Istrate, tu-i cuno=ti:
Turcii sunt?” — “Ba, parc[ le=ii,
Vin ]ncoace.” — “P[i, sunt pro=ti?
Bat =i ei cel drum, ca mânzul,
S[ ne strice nou[ prânzul.”

Le=i erau. Sobiesky-vod[

R[t[ci p-aici prin v[i,
C[ci pe-atunci era la mod[
Vara, când plecau la b[i,
Regii me=teri ]n b[t[i
S[-=i ia drumul ]ncotrova
Totdeauna prin Moldova.

+i plecau f[r[ merinde

C[ci a=a era bonton
S[ m[nânce tot plocon,
Ce puteau ici-colo prinde.
Dar acest sl[vit Ion
}=i avu-n desagi sl[nina.
+i-i pierdu, s[-i bat[ vina!

Deci, cu o=ti, vestitul rig[,

Cum umbla pe-aici fl[mând
+i sim\i, prin v[i trecând,
Aburi calzi de m[m[lig[,

193
+tiu =i eu ce-i dete-n gând,
C[-=i opri deodat[ pasul,
Tot tr[gând ]n vânt cu nasul.

—”E vrun praznic ]n cetate.

+tefan vod[... El mi-ar da!”
— “Cred c[ nu, m[ria ta,
C[-i un drac =i jum[tate,
Nu prea d[, c[-i el a=a.”
— “Mie, nu? S[-ncrunt sprânceana!
Eu ori el b[tu Vieana?

Domn ca mine cât tr[ie=te

Nu-i deprins s[-nghit[-n sec.”
Iar un general zevzec,
R[spunzând pe latine=te
Zise: — “Dobre ciolovec”! —
+i-ntinzând sub zid armata,
Iat[-l ciolovecul gata.

+i bum-bum apoi cu tunul,

— “Fire-ar ei de râs, poleci!
Mai pe vine s[ te pleci,
Cârl[na=! +i d[ ceaunul
Mai departe, tu, Berheci,
C[ ni-l sparg cu-mpu=c[tura —
M[i Spancioc, mai \ine-\i gura.”

Dar pl[ie=ii din cetate

R[spundeau vârtos =i ei:
Comandantul Onofrei,

194
Cel cu pletele-ncurcate,
+i cu straiu-ncins cu tei,
Dând adânc z[vorul por\ii,
Se zb[tea ca-n ceasul mor\ii.

+i-au b[tut o s[pt[mân[

Le=ii-n zid; dar zidul, prost,
Sta pe loc, pe cum a fost.
}nsu=i riga, ]ntr-o mân[
C-un pistol, din ad[post,
Da pe +tefan la to\i dracii
+i-mpu=ca la rând — copacii.

Deci, v[zând c[ nici nu-l las[

S[ se duc[-n treaba lui,
+i nici pomeneal[ nu-i
De-a-l pofti la ei la mas[,
+i fl[mând — vai, ce mai spui —
O lu[ mai pe departe,
Pe genunchi scriind o carte.

“Hai =i descuie\i odat[!

+i tovar[=i s[ v[ fim.
Mândru cântec ce mai =tim,
Mar= francez, f[r[ de plat[.
Nu vi-e mil[ c[ pierim?
Poate-o ploaie s[ ne-apuce...
Nu =tim drumul, c[ ne-am duce.”

Dup[ ce-au citit pitacul,

Onofrei ie=i pe zid:

195
— “M[i, poleci, eu v[ deschid,
Dar s[ nu v[ puie dracul
S[ min\i\i, c[ — v[ ucid!
Iar de mar=uri mi-e cam scârb[,
Trage\i-mi mai bine-o sârb[!”

Iat[ poarta se descuie.

Le=ii,-n vale, pe sub plopi,
Se crucesc, se cred miopi —
Ce v[d ei? Din cet[\uie
Doi cu doi, vro zece =chiopi,
Onofrei ridic[ tonul:
— “Un doi, un! +i sta\i, plutonul!”

Cu sprâncenele-ncruntate
Strig[ rex: — “Sto pojo boi?
Cine dracul sunte\i voi?”
— “Noi? Pl[ie=ii din cetate.
Zece-am fost, pierir[ doi.”
Rex f[cu o mutr[ lung[,
De credeai c[ vrea s[-mpung[.

— “Pentru voi a fost gâlceava?

Dar boierii?” — “Ce gânde=ti!
Noi s[ =tim? Prin Tirchile=ti.”
— “Domnul unde-i?” — “E-n Suceava.”
— “Dar poporul?” — “La Pl[ie=ti.”
— “Drace, asta-i de poveste!
N-a\i ascuns prin turn neveste?”

— “Noi? Da’ ce, ni-e mintea slab[?

Noi suntem cre=tini cura\i:

196
A=tia nu sunt ]nsura\i,
Eu de zece ani n-am bab[,
Voi dup[ femei umbla\i?
Zbârlea are-n Hu=i, s[racul,
Dar urât[, goal[-dracul!”

— “Dar comori ascunse-n oal[

+i-ngropate!” — “Oale, spui?
Le-am l[sat s[ fac[ pui.
Una-i =tirb[, =i-alta goal[;
Nici o pricopseal[ nu-i!
De le vrei plocon ori prad[ —
Ia fugi, Zbârleo, =i le ad[!”

Rex atunci: — “V[ tai gr[mad[!”

Dar a stat cu mâna-n sus
C[ci aminte =i-a adus
C[-i e teaca f[r[ spad[:
}n Liow z[log =i-a pus
Spada cea cu steme duble
Pentru-un pol =i dou[ ruble!

Dând din mâini ca cel ce-alung[

Gânduri rele: — “Eu sunt bun.
Apropo, ce-am vrut s[ spun?
Onofrei, te v[d cu pung[,
D[-mi o mân[ de tutun.
N-am fumat de-o s[pt[mân[,
Pune-l ici, te rog, ]n mân[.”

+i-aprinzând chibritu-n prip[,

Mul\umit privea la fum.

197
— “Onofrei, s[-mi spui acum”,
+i-ap[sa cu unghia-n pip[,
“Cum mi-ai stat tu mie-n drum?
Nu =tiai tu de-a mea faim[
Ca s[ stai n[uc de spaim[?

Dar glumesc a=a! m[ iart[,

E=ti erou, s-a hot[rât,
De=i por\i pe dup[ gât
Traist[... hai, =i nu-i de=eart[?
O v[zui numaidecât —
Ai ]ntr-]nsa plumbi, de toate.
Brânz[, ca= =i pâine poate?”

— “Brânz[ nu, dar am pogace

+-usturoi, m[ria-ta.”
— “Usturoi! +i-l po\i mânca?
Dar la urm[, cui i place...
Mon Dieu! Nu te sup[ra:
Tot f[cur[m noi doi pacea:
Ia s[ v[d, cum e pogacea?”

+i apucând cu mâini gr[bite,

Rupt de foame ca un lup,
Rupe rex, cu to\ii rup, —
— “Onofrei al meu, iubite,
Vin la neica s[ te pup!”
+i-l pupa viteazul rig[
+i-ndopa la m[m[lig[.

Ce-a mai fost pu\in ne pas[.

Au plecat polonii-n sus,

198
Iar pl[ie=ii-n jos s-au dus
La Neculcea drept acas[,
Iar acesta-n c[r\i i-a pus.
+i din Dorna pân[-n Tulcea,
To\i citesc ce-a scris Neculcea.

199
ZIARUL UNUI PIERDE-VAR{
(1902)

200
 CUPRINS

MOARTEA LUI GELU

R[zle\ din o=tirea b[tut[,

Fugind pe câmpia t[cut[,
C[zu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. +i piere.
Din ran[ =i-ar smulge s[geata
+i n-are putere.

Pierdut-a =i oaste =i \ar[.

E noapte-n v[zduhuri; =i rar[
E zbaterea apei, când valul
Atinge cu aripa-i malul —
Iar Gelu, prin noapte stând singur,
Vorbe=te cu calul:

— “Vai, murgule, jalea m[ curm[!

M[ lupt cu durerea din urm[,
C[ci ranele-mi sap[ mormântul,
Degeaba ]mpr[=tii tu vântul
Din coam[, piciorul t[u scurm[
Degeaba p[mântul.

M[ chemi prin nechezuri p[gâne

+i parc[ zici: “Vino, st[pâne!
Vezi, picur[ ranele tale

201
+i neguri se nal\[ din vale,
E noapte, =i ziua de mâine
Ne-ajunge pe cale!”

Trei suli\i f[cutu-=i-au strung[

Prin mine! M[ zbucium pe-o dung[
+i nu-mi mai simt bra\ul =i brâul;
Tu-\i rupi cu picioarele frâul —
Las’, murgule, las’ s[ ne-ajung[
Pe-aicea pustiul.

De-acum tu... cât va cuprinde

Mantaua, deasupra-mi o-ntinde
+i-apoi cu picioarele-mi sap[
Mormântul pe margini de ap[.
+i-n urm[ cu din\ii m[ prinde
+i-arunc[-m[-n groap[.

Jeleasc[-m[ apele Cernii!

S[-mi bubuie criv[\ul iernii.
Ca-n taberi al c[ilor tropot;
Iar ve=nicul apelor =opot
S[-mi par[ ca-n ceasul vecernii.
O rug[ de clopot.

+i, poate, sosi-va o vreme

Când mun\ii vor fierbe, vor geme
Cu hohote mamele-n praguri,
Vor trece b[rba\ii-n =iraguri
Când bucium suna-va s[ cheme
Pe tineri sub steaguri.
Iar tu, de-i tr[i, fr[\ioare,
S[-mi vezi lupt[torii-n picioare,
Atunci când sosit va fi ceasul,
Abate-\i pe-aice tu pasul:
Necheaz[-mi, =i atunci eu din groap[
Cunoa=te-\i-voi glasul!

+i-armat voi ie=i eu afar[,

+i veseli vom trece noi iar[
Prin suli\i =i foc ]nainte,
S[ \ie protivnicii minte
C[-s vii, când e vorba de \ar[,
+i mor\ii-n morminte!”

El zice, =i mâna =i-o strânge

Pe pieptul cel umed de sânge —
Iar calul st[ singur de paz[
Lui Gelu, =i trist el a=eaz[
La pieptul st[pânului capul
+i astfel vegheaz[.

+i-auzi! Ca un vânt ce cl[te=te

P[durea, când ploaia sose=te,
A=a din adâncuri de zare
Un vuiet prin noapte r[sare.
Iar vuietul vine, =i cre=te,
Mai iute, mai tare.

+i iat[-i, din umbrele v[ii

Cu scuturi ies repezi fl[c[ii,
Ca mor\ii ce-=i las[ mormântul;

203
Ies roibii cu umblet ca vântul,
R[sar de tutindeni, de pare
C[-i vars[ p[mântul.

Arca=ii lui Arpad! }n goan[

Ei fug dup-o=tirea du=man[.
+i, uzi de-alergare, se-ncur[
Fugarii prin negura sur[,
Cu frâul pe coam[, =i-arca=ii
Cu sp[zile-n gur[.

N[valnic s-apropie pa=ii,

+i-n goana lor cânt[ arca=ii,
+i-a=a de s[lbatic li-e cântul —
Din piele de urs au vestmântul,
+i-n b[rbile lor ]ncâlcite
Se-mpiedic[ vântul.

Iar Gel, auzindu-i prin zare,

De spaim[ =i groaz[ tresare —
El moare! +i cânt[ p[gânii!
N-au Domn =i n-au \ar[ românii,
+i-adu=ii de vânturi ]n \ar[
Sunt ast[zi st[pânii!

+i-n mâinile cui e sc[parea?

Nu-i piept s[ le-nchid[ c[rarea?
Nu-i bra\ de voinic, s[-i abat[?
+i nu e pe lume-o s[geat[
Ca-n inima gloatei lui Arpad
Adânc s[ str[bat[?

204
+i Gelu le judec[ toate:
Se nal\[ proptindu-se-n coate
+i-a calului glezn-o cuprinde,
Cu grab[ el arcul =i-l prinde,
+i-nvârte s[geata =i-o scoate
Din ran[, =i-o-ntinde:

+i vâjâie slaba s[geat[

Cu gemetul mor\ii deodat[ —
Arca=ii trec repezi ]n cale,
+i-i vuiet =i-i chiot prin vale:
Ce cânt de-ngropare lui Gelu
+i-o=tirilor sale!

Iar vuietu-n neguri p[trunde

+i-n inima nop\ii s-ascunde
Departe, =i-n valuri de valuri
Ecoul izbindu-se-n dealuri
De zece ori jalnic r[spunde
Pustiilor maluri.

De zece ori, iar[=i de zece,

+i scade, =i piere, =i trece,
De data din urm[ r[sun[ —
T[cerea-mpr[=tiat[ s-adun[
+i-n neguri alunec[ rece
O bolnav[ lun[.

Iar calul, vedenie mut[,

Cu coama de vânturi b[tut[,
St[-n noaptea cu neguri de paz[

205
Lui Gelu; =i trist el a=eaz[
Pe pieptul st[pânului capul
+i astfel vegheaz[.

Iar apa la maluri se frânge

+i cade pe spate =i plânge:
“Cu fierul potcoavei tu-mi sap[
Mormântul pe margini de ap[,
+i-n urm[ cu din\ii m[ prinde
+i-arunc[-m[-n groap[!”

206
NUNT{ }N CODRU
CUPRINS

Ce mai chiu =i chef prin ramuri

Se-ncinsese-atunci!
Numai fra\i, =i veri, =i neamuri
De-ar fi fost umpleau o \ar[!
Dar a=a, c[ s-adunar[
+i str[ini din lunci!

De m[-ntrebi, eu nu =tiu bine,

Al\ii poate =tiu —
Ce s[-ntrebi calici ca mine!
+tiu c[ lumea dintr-o dat[
S-a trezit c[-i adunat[
+i c-o duce-n chiu.

C[-ntr-o zi, purtând ]n mân[

Un colac =-un b[\,
Prepeli\a cea b[trân[
S-a pornit =i-n deal =i-n vale,
+i chema-ntâlnind pe cale
Lumea la osp[\.

— “Ce-i tu, soro?” — “Ce s[ fie?

Nunt[ mare-n crâng!
N-ai v[zut tu veselie
De când e=ti =i por\i un nume.
+i-am plecat trimeas[-n lume,
Oaspe\ii s[-i strâng.”

207
— “Dar pe mire cum ]l cheam[,
Cine-i el =i-al cui?”
— “N-auzi=i de sturz, bag’ sam[!
Pân[ =i-mp[ratul =tie.”
— “+i-i bogat?” — “Ce-i pe câmpie,
Tot ce vezi, i-al lui!

Iar mireasa! Din cosi\[

Numai flori ]i cad.
Mierla e. +i e pestri\[,
+i g[tit[ ca o cruce:
Cizme galbene =i-aduce
Tot din |[rigrad.”

— “Ei, atunci s[ =tii, vecino,

C-am s[ viu =i eu.”
— “P[i, de bun[ seam[, vino!”
Tot a=a, cu voie bun[,
Prepeli\a-n sârg adun[
Pe nunta=i mereu.

+i s-a strâns din zare nalt[

Neamu-ntraripat,
+i din crâng, =i de la balt[,
+i din =esuri, de prin grâne;
Ba =i vr[bii mai b[trâne,
Musafiri din sat.

Pân[-n noapte tot venir[

+i prin crengi au mas.
Iar ]n zori se r[scolir[,

208
+i-n gorun aveau altarul —
Ia-nchina\i-mi cu paharul,
S[-mi mai vie glas.

M[-ntreba\i de nun? Ei, nunul,

Soare-ntr-adev[r:
Dumnealui, m[ rog, p[unul!
Nun[ mare-a fost g[i\a,
Stete-acas[ p[uni\a,
C[-i murise-un v[r.

— “Pop-aveau?” Tu, maic[ sfânt[!

Stai s[ mai vorbe=ti?
+tii pe ciocârlan cum cânt[?
Dumnezeu s[-i \ie firea!
A-nv[\at trei veri Psaltirea
La vl[dici sârbe=ti.

Drusce-aveau o co\ofan[
+i-un cârstei b[l\at.
Pitpalacul, nene,-n stran[!
Iar c[delni\a de aur
O \inea jupânul graur
Dasc[lu-nv[\at.

Dar s[ vezi! La socru mare

Zgomote din zori:
Pi\igoiu-ntruna sare,
Steag pe cas[ =oimul suie.
Gheunoaia bate cuie
Ca s-anine flori.

209
Iar prin cuhnii sfat =i vorb[,
Asta s-o vede\i!
Prepeli\a face ciorb[,
Presurile fac friptur[,
Vin sticle\ii =i le-o fur[,
Dracii de sticle\i!

+oimii repezi scot ]n gheare

Carnea din c[ld[ri,
Corbul cel cu ciocul tare
Dumicat[-n blide-o las[,
Cinti\oii duc la mas[
Rândul de mânc[ri.

+i, cu =or\ de jupâneas[,

Rândunele vin
+i deretic[ prin cas[,
Iar pe mese-a=tern prosoape
+i dau lavi\ele-aproape,
Cane-aduc cu vin.

Dar te miri tu, prin pahare

Cine le turna?
Cucul sur, c[-i me=ter mare
La urat =i-nchin[ciune,
E proroc =i-\i =tie spune
Tot ce-o fi =i-o da.

Cânt[-n cobz[-acum buhaiul

Cel cu gâtul strâmb,
Mierla =uier[ cu naiul,

210
Cu cimpoiul cânt[ cioara,
Pitulicea cu vioara,
Bufni\a c-un drâmb.

Codobaturi iu\i ca focul,

Tot b[tând din cozi,
M[turar[-n clip[ locul
+i f[cur-o b[t[tur[,
+i ce hor[ mai f[cur[
Ca la voievozi!

Jucau sârba porumbeii,

C[ e jocul lor,
+i-au luat la joc cârsteii
Pe-o r[\u=c[ — vai de mine! —
Graurul juca pe vine,
Barza-ntr-un picior.

Numai cioara cu cimpoiul,

Tot izbind cu el,
Se b[tea cu pi\igoiul,
Iar sitarul dup-o u=[
Se certa c-o g[inu=[
Pentr-un gând[cel.

Vin de-ar fi, c[ cearta vine,

Astfel cum s-o zici?
S[ te superi tu, cre=tine,
Pentru din\ii sco=i din gur[?
Pentr-un ghiont =i-o-mbrâncitur[
Cheful s[ \i-l strici?

211
+i \ipau de-a valma-n ramuri,
Miile de guri!
N-alegeai, str[ini =i neamuri,
+i pe plac cânta tot insul —
Clocotea de chiu cuprinsul
Veselei p[duri.

— “Tu erai?” M[-ntrebi ca prostul!

Vorba din b[trâni:
Eu la chef ca-n marte postul.
Vinu-l beam din coji de-alun[,
+i-azvârleam, de voie-bun[
Cu c[ciula-n câini.

Ba, =i-n ciur le-adusei apa,

Ca s[ fiu ]n rost,
Lemne le-am t[iat cu sapa —
+i, s[rind pe-o buturug[,
Am venit la voi ]n fug[,
S[ v[ spun ce-a fost!

212
BLESTEMUL TR{D{RII
CUPRINS
Cu sf[râmate catapulturi
Turnul muced st[-nclinat,
Iar ]n poart[ surii vulturi
Frânt[-=i au de mult aripa,
Stând s[ cad[-n toat[ clipa
Peste pragul fulgerat.

}ns[-n veci vor sta la poart[,

C[-i din cer blestem de veci.
Noaptea-nvie-o oaste moart[,
+i-i de coifuri valea plin[ —
F[ o cruce =i te-nchin[.
C[l[torule, când treci.

Noaptea din ruini r[sare

Tot castelul, precum fu.
+an\ =i ziduri de-ap[rare,
Turnuri albe cresc deodat[,
O cetate-nfrico=at[
Unde-Agripa cuib avu.

Iar din v[i un prin\ se suie

Alb de arme, spre castel;
E t[cere-n cet[\uie,
Dar stafiile pe coaste
Repezi vin, o-ntreag[ oaste,
To\i ai prin\ului cu el.

213
Lupi ce casc[ largul gurii
Au pe coif, =i parc-au strâns
Toate fiarele p[durii.
Sunt de-acei ce-au stat ]n cale,
Varro tu, o=tirii tale
+i-au f[cut pe-August de-a plâns.

Când ajunge la cetate

Albul prin\ al celor mor\i
De trei ori cu pumnul bate
Repede-n arama por\ii
Sc[ri aduc ]n grab[ mor\ii,
Cu berbecii bat ]n por\i.

+i-auzind cum vin barbarii,

U=a taini\ii-o deschid
+i tresar legionarii;
Ei din b[rbi, din p[r, cu mâna
Iu\i ]=i scutur[ \[râna,
Ies, alearg[, sar pe zid.

Sub un râu de creste ro=ii

Albe coifuri str[lucesc,
+i-n amestec furio=ii
Respingând pe cei de-afar[
Cad =i mor, se nal\[ iar[,
Rane fac =i le primesc.

Z[ng[t ]ns[ n-are-arama

Când se bate scut de scut,
Tuba nu-=i cunoa=te gama:

214
F[r[ zuz[t lancea zboar[,
Iar al sp[zii-o\el doboar[
Cald =i str[lucind, dar mut.

Pe deasupra lor cu spaim[

Luna se ascunde-n nor,
Glas de bufni\e se-ngaim[
+i, cu aripi speriete,
Lilieci zburând ]n cete
Se izbesc de coiful lor.

“De-a\i avea voi pace-odat[,

Voi ce v[ lupta\i mereu!
Pacea ]ns[ nu vi-i dat[,
Ca s[ =ti\i ]n ve=nicie
Dreapta Domnului mânie
+i c[-i unul Dumnezeu!

Cei tr[da\i, ei dorm ]n pace!

Vou[-al mor\ii d[t[tor
Partea asta nu vi-o face!
Voi când a\i v[zut pe-o seam[
C[ pe Crist cel mort ]l cheam[
Martor al jur[rii lor.

}n nedreapta voastr[ ur[

“Vrând s[-i pierde\i, a\i f[cut
Cu barbarii-o leg[tur[.
+i-au venit pe-ascuns barbarii
+i-au pierit legionarii
Câ\i pe Crist l-au cunoscut.

215
Noapte-a a fost. Pe zid cre=tinii
Se luptau pentru-mp[rat:
Voi ]ns-a\i deschis, hainii,
Toate por\ile cet[\ii —
Dreapta cump[n-a Drept[\ii
Iat-acum s-a r[zbunat.

Cei tr[da\i, ei ]n morminte

Dorm ]n pace. }ns[ voi
V[ lupta\i =i-acu-nainte
Cu o=tirile chemate
+i de-a pururi v[ ve\i bate
Pân[-n ziua cea de-apoi.”

Astfel parc[-ntruna plânge

Turnul obosit =i el
De-a vedea tot mor\i =i sânge.
C[ci de veacuri vede-ntruna
Noaptea cum aduc furtuna
Mor\ii-ace=tia din castel.

Iar când ziua se revars[,

Pier =i ziduri =i cohor\i,
Ruinat[-n deal =i ars[
St[ cetatea trist[-n soare —
Dar ]n noaptea urm[toare
Vin din nou aceia=i mor\i.

216
 PE MUNTE
CUPRINS

Fugi\i cu turma repede spre v[i!

Pe culme-alearg[ duhul r[zbun[rii
Grozavul vânt se zbate-n largul z[rii
+i norii-mbrac[ hain[ de v[p[i.

Sose=te-acum! cu ochiul cât cuprinzi

Furtuna-n sârg scoboar[-n jos pe coaste,
+i-n urma ei se-ntinde neagra oaste
+i url[-n cor: — “Tu fulgere, s-aprinzi,

Tu nor, s[-ntuneci; vânte, tu s[-mpr[=tii!

Un brad se face \[nd[ri, cel mai nalt:
+i prins de vârf, au smuls pe cel[lalt
Purtându-l roat[-n largul chip al pr[=tii.

Pe sus se-ntinde-amestecul nespus,

+i Duh ]n Duh prin aer se fr[mânt[,
Iar grindina-n v[zduh cumplit ]=i cânt[
Cântarea ei de-o\el, c[zând de sus,

Pe codrul larg ce-n urlete se-ndoaie,

+i sare iar la loc apoi mugind.
Deodat[ st[. +i iat[-l, r[p[ind
Potop din cer turnatul râu de ploaie.

Se rupe cerul, cade-acum! S-a rupt.

Sporite neguri hran[ dau pieririi,
De-a valma geme-ntreg cuprinsul firii,
+i nu mai =tii ce-i sus =i dedesubt.

217
Acum nici Dumnezeu nimic nu poate.
Degeaba-ntind ei mâinile =i cer —
}n negrul iad, =i unul pân[-n cer,
Vârteju-i domn, el singur domn a toate.

218
 CUPRINS

REFERIN|E CRITICE

Co=buc a fost adev[ratul =i poate singurul poet al p[mântului =i

neamului românesc cel etern, a=a cum a r[mas dedesubtul schimb[rilor
=i al furtunilor aduse de vremuri. }n poezia lui Co=buc nu sunt curente
de idei trec[toare, atitudini de sistem filozofic =i de =coal[ literar[.
“Optimismul” s[u nu este altceva decât s[n[tatea, decât seninul =i
armonia sufletului s[u. Aceast[ s[n[tate =i aceast[ armonie sufleteasc[
apar ]n chip splendid =i ]n arta sa, ]n perfec\ia, liber[ =i nesilit[, a versu-
lui s[u luminos.
Co=buc a fost un scriitor rar, un scriitor unic ]n ]ntreaga literatur[ a
vremurilor de azi. Trebuia un concurs de ]mprejur[ri ca s[ poat[ ap[rea
un Co=buc.
GARABET IBR{ILEANU

Vara e poezia cea mai liric[ din toat[ opera lui Co=buc. +i cea mai
frumoas[. Dar acest adaos e pleonastic. Lirismul, dup[ unii, d[ m[sura
frumuse\ii ]n orice gen literar. Un lucru ]ns[ e sigur: o poezie cu cât este
mai liric[, cu atât e mai poetic[.
Impresia de var[ o d[ Co=buc ]n acest imn prin câteva tr[s[turi,
alese cu un superior sim\ artistic din diversitatea aspectelor naturii.
Din cele trei strofe ale poeziei, dou[ con\in elemente descriptive,
având fiecare o alt[ “tem[“, iar a treia este pur liric[ — concluzia senti-
mental[ a celorlalte, izbucnirea inimii ]n fa\a m[re\iei =i eternit[\ii na-
turii. [...]
Vara este triumful soarelui ]n poezia lui Co=buc =i ]n poezia
româneasc[. Dar Vara are un caracter aparte ]n opera lui. Numai strofa
a doua are analogii cu restul acestei opere, cu toate c[ poezia din aceast[
strof[ (se are ]n vedere ultima strof[ — n. red.) este atât de deosebit[ de

219
cea din idile prin idealizarea realit[\ii, prin emo\ia ei muzical[, pe care
nu o d[ niciodat[ pictura ori acuarela din idile. Strofa ultim[, care ar fi
s[ exprime optimismul lui Co=buc, nu are deloc a face cu poeziile ]n care
el ]=i exprim[ “concep\ia” vie\ii. }n aceste poezii, Co=buc d[ sentin\e,
reguli pentru conduit[, se adreseaz[ voin\ei, face filozofia energiei ]n
lupt[ ori a resemn[rii stoice. Aici e altceva: e sentimentul de comuniune
recunosc[toare cu natura, comuniune ]n via\[ =i ]n moarte, e (dac[
putem da acest nume unei astfel de st[ri suflete=ti) optimismul unui om
care se simte o parte din natur[, pe care o concepe matern[, incon=tient
de cruzimea ei ofensatoare. — Iar ]n strofa prim[, unde acest mare
pictor de peisaje a dat “pagina” lui cea mai frumoas[, tot atât de fru-
moas[ ca cele mai alese din Eminescu, el =i-a schimbat cu totul viziunea
=i atitudinea obi=nuit[. Nu mai picteaz[, ci evoc[. Versurile din acea
strof[ au o rezonan\[ puternic[; “notele armonice” vibreaz[ ]nc[ mult[
vreme, dup[ ce sunetul fundamental a ]ncetat. A= spune c[ ]n strofa
aceasta Co=buc e aproape de Eminescu, dac[ n-ar fi o deosebire esen\ial[:
la Eminescu natura este expresia emo\iei lui, Eminescu transform[ natu-
ra ]n propria-i substan\[ =i, ]n hipertrofia personalit[\ii, el tinde s[ aca-
pareze universul. }n Vara, din contra, Co=buc se pierde, se dizolv[ el ]n
natur[.
}n orice caz, vibra\ia cea mai pu\in deosebit[ de eminescianism din
Co=buc este emo\ia din Vara.
GARABET IBR{ILEANU

Eminescu a tras ]n poezia româneasc[ o brazd[ atât de adânc[, ]ncât

contemporanii =i urma=ii s-au ]mpotmolit ]ntr-]nsa vreme ]ndelungat[.
Atunci a venit Co=buc. A pornit de-a curmezi=ul curentului general,
croind alt[ brazd[, f[r[ =ov[ire, privind drept ]nainte: Nunta Zamfirei...
A adus lumin[, s[n[tate, voio=ie. A deschis larg perdelele od[i\ei ]n
care z[cea bolnavul, =i aerul proasp[t, românesc a n[v[lit ]n[untru,
ucigând microbii, ]nzdravenind pe cei ce mai aveau putere de via\[:
Balade =i idile...
R[sturnarea a f[cut-o f[r[ s[ vrea. N-a adus teorii noi. S-a adus
doar pe sine ]nsu=i, =i-a dat sufletul s[u ]ntreg. Printre cei pref[cu\i =i
slei\i, el n-a vrut s[ par[ decât ceea ce era. De aceea a fost mare. De

220
aceea va r[mâne mare.
Co=buc e primul poet pe care-l d[ Ardealul literaturii române=ti.
Ardelean a r[mas toat[ via\a. Pân[ =i ]n graiul s[u p[strase o not[
ardeleneasc[, particular[, care-i =edea bine.
Eminescu sau Co=buc? Se pune deseori ]ntrebarea. Dar r[spunsul e
simplu: Eminescu =i Co=buc. Pot sta prea bine al[turi. Se deosebesc atât
de mult, ]ncât se completeaz[. Ei doi dau fa\a =i sufletul poeziei române=ti
de pân[ acuma. Luceaf[rul si Nunta Zamfirei! [...]
Scrisul lui Co=buc tr[ie=te =i va tr[i cât va tr[i neamul românesc...

LIVIU REBREANU

Substan\a poeziei lui Eminescu vine din el ]nsu=i, din marele suflet
zbuciumat, din clocotirea de pasiuni, din aspira\ia suprem[ spre lini=tea
nefiin\ei. Poezia lui Co=buc e din afar[. Elementul personal ]i lipse=te cu
totul. Poetul nu-=i t[lm[ce=te decât emo\iile impersonale. E un artist ce-
=i potrive=te sunetele =i icoanele ]n fa\a unei priveli=ti sau unei idile.
Dac[ n-am g[si tot ]n Eminescu cele mai muzicale =i mai plastice
versuri ce s-au scris ]n române=te, am putea spune c[ poetul ardelean a
fost cel mai des[vâr=it me=te=ugar al versului nostru. Co=buc nu ajunge
pân[ la perfec\ia unora din versurile lui Eminescu, are ]ns[ o st[pânire
de form[ suveran[. Pe cât e de inegal Eminescu, pe atât e de egal
Co=buc. Nu e poet care s[ fi ml[diat mai bine limba ]n fine sonorit[\i.

EUGEN LOVINESCU

Prin Co=buc [...], trecând peste ceea ce ]n copioasa lui produc\ie e

simpl[ comand[ literar[, banalizat[ prin =coal[, se instaureaz[ un ro-
mantism al idilicului rural, mai bine zis tribal, exprimat prinr-un lirism
obiectiv reprezentabil, hieratic[ elementar[ a instinctelor. Poeziile sale,
f[r[ colori deosebite, ]ncânt[ prin spectaculosul folcloric =i sânt un fenom-
en literar turbur[tor prin b[trâne\ea ghicit[, ca =i vestigiile celtice, vred-
nic corespondent al \[r[ncilor cu buciume =i c[lu=arilor cu zurg[l[i.
Monologul domin[. Fata, cuprins[ de ]ntâile semne ale iubirii, ]ncepe o
jelanie ]n care implic[, ]ntr-un cânt erotic universal, roata morii, plopii,

221
lumea toat[; p[rin\ii unui fl[c[u mort nelumit produc un bocet sistem-
atizat, ]n care intr[ eresuri =i explica\ii fantastice, ]ntr-un limbaj naiv,
misterios. Câteodat[ criza e ]ncadrat[ ]ntr-un tablou de tehnic[ mai
savant[, ca aceast[ scar[ eliadesc[, ap[s[toare ca o molim[, din Dra-
goste ]nvr[jbit[, =i suava acalmie floral[ ce-i urmeaz[ [...].
Celebrele balade Nunta Zamfirei =i Moartea lui Fulger sânt numai
superficial epice. Ele corespund, cu o tehnic[ nou[, poemelor C[lin =i
Strigoii ale lui Eminescu, fiind adic[ reprezent[ri ale nun\ii =i
]nmormânt[rii, a dou[ ceremonii capitale ]n societatea uman[. Co=buc
are “filozofia” lui, care este renun\area la orice filozofie dialectic[, supu-
nerea ]mpreun[ cu poporul la datinele ce simbolizeaz[ impenetrabili-
tatea misterului. Este o gândire s[n[toas[ pe care poetul are tactul de a
n-o desf[=ura discursiv =i de a o ]nscena ]n ritualul celor dou[ eveni-
mente, adoptând =i-ntr-o balad[ =i-ntr-alta atmosfera fabuloas[, ca =i la
Eminescu, ca spre a sugera universalitatea fenomenelor. |inuta grupu-
rilor totu=i, vorbirea lor, e \[r[neasc[. }n leg[narea mul\imilor, ]n tre-
cerea mecanic[ de la o atitudine la alta, de la dezn[dejdea cu bocete la
plânsul ]nfundat =i comuna resemnare ]n toat[ aceast[ demonstra\ie de
ceasornic arhaic care merge inexorabil, exterior =i interior, st[ vraja
acestor poeme, al c[ror ultim sens liric este: inutilitatea reac\iunilor
personale ]n fa\a rota\iei lumii. Strofele ingenioase, frazele ap[sate =i
senten\ioase slujesc admirabil scopului [...].
Co=buc este nu numai un des[vâr=it tehnician, dar nu rareori =i un
poet mare, profund original, un vizionar, cu accent ardelean evident, al
mi=c[rilor suflete=ti sempiterne.
GEORGE C{LINESCU

Vârsta baladic[ a sufletului românesc la nici un poet n-o g[sim s[pat[

]ntr-un material mai rezistent decât la George Co=buc. [...] Bog[\ia rit-
murilor, raritatea, felurimea =i perfec\iunea lor fac din Co=buc un poet
unic la noi. [...] Felurimea m[surilor ]ntrerupe monotonia posibil[ a
versurilor egale =i, introducând o alt[ simetrie, spore=te sugestia sonic[
a felurimii ritmurilor. Prin acest mijloc de a crea noi efecte de armonie,
Co=buc, al[turi de Hasdeu, a descompus ritmul clasic, f[r[ a-l nimici,
pân[ la unitatea metric[, preg[tind poate la noi acceptarea versului
liber. [...] Interesul nostru merge totu=i la forma exemplar[. Ceea ce, pe

222
cât ni se pare, ar ]nsemna c[ indiferent de natura materialului, c[ruia i se
aplic[ poetul — oricând ]n pastel, idil[, ]n viziunea etnic[, ]n epicism ca =i
]n lirismul ]ntâmpl[tor, constanta operei lui este excelen\a formal[. [...]
Gloria sa nu mai are nevoie azi de nici un sprijin l[untric. Aten\iunii
critice ]l recomand[ pentru viitor natura lui de geniu hora\ian al
versifica\iei.
VLADIMIR STREINU

Dimensiunile poeziei române=ti au sporit spre Co=buc: opera viabil[

a poetului face parte dintre acele ]nf[ptuiri a c[ror absen\[ este de
neconceput: dac[ n-ar fi creat el ceea ce a creat, trebuia cu necesitate
s[-=i asume acest rol altcineva. F[r[ Co=buc, ca =i f[r[ Creang[, spre
exemplu, ne-ar fi mult mai greu s[ ne cunoa=tem pe noi ]n=ine ca popor.
Contribu\ia lui G. Co=buc la f[urirea literaturii române mari ]n aceasta
const[: a dezv[luit o latur[ nou[ a vie\ii poporului, a sufletului s[u. Prin
aceasta este poetul original. [...] George Co=buc ]=i are viziunea =i tehni-
ca sa. Lirismul s[u e unul obiectiv, transferat asupra obiectului zugr[vit.
[...] George Co=buc este creatorul unui lirism revelatoriu.

DUMITRU MICU

Prin George Co=buc, poezia româneasc[ se ]mbog[\e=te cu noi sec-

toare tematice, lirismul se obiectiveaz[, devenind, dup[ expresia lui
C[linescu, “reprezentabil”, formele de expresie cultivate se ]nmul\esc
]n chip substan\ial, orchestra\ia prozodic[, ]ntemeiat[ pe altern[ri de
ritmuri =i eufonii, cunoa=te un maestru inegalat. Poet al soarelui, al
verii, al energiilor nesecate, al n[dejdilor, mâniilor =i bucuriilor colec-
tive, p[strând necontenit ]n memorie imaginea \inuturilor natale, mili-
tant pentru ridicarea prin cultur[ a celor mul\i, “suflet ]n sufletul neam-
ului”, George Co=buc ]nscrie ]n istoria literaturii noastre unul din capi-
tolele cele mai luminoase.

AUREL MARTIN

(Co=buc) s-a ivit ]n firmamentul na\ional ca un bolid peste sc[p[r[rile

lui Vasile Alecsandri =i fl[c[rile lui Eminescu. Literatura româneasc[ s-ar

223
fi putut opri aci, dar destinele noastre literare au refuzat s[ r[mân[
]ncremenite ]n aceste dou[ bariere.
Cercurile literare din Bucure=ti nu l-au primit ]n ele cu prea mult[
prietenie. Era o epoc[ a unui parnasianism fran\uzesc exlusivist =i dom-
inat, ]ntr-un exces de pauz[, de poetul Alexandru Macedonski.
Co=buc aducea ]n capital[ un poet nou =i o poezie nou[. Dar, se
]n\elege c[ poe\ii pân[ la el, ]nvechi\i =i cam g[l[gio=i, =i-au pus repede
mâna la gur[ =i au t[cut. Nu se putea ]ntr-altfel, concuren\a literar[
fiind slab[ ]n mediocritatea ei. [...]
}ntre marii poe\i de felurite limbi trebuie definitiv a=ezat[ poezia lui
Co=buc, o mare poezie nestudiat[ ]nc[ =i am constatat c[ absent[ din
bibliotecile m[car ale scriitorilor.
}n limba noastr[ româneasc[ G. Co=buc a creat o limb[ nou[: aviz
facult[\ilor de filologie; c[ci ]ntr-adev[r noul nostru mare poet ne aduce
]n graiul scris o lume nou[ odat[ cu o limb[ nou[.
O trist[ inferioritate a noastr[ — s-o spunem drept =i pe fa\[ —
fusese pân[ mai deun[zi uitarea lesnicioas[ a marilor noastre valori.
Ele nu se repet[, nici nu stagneaz[. Se ]nl[n\uiesc =i se vor ]nl[n\ui la
nesfâr=it: ardeleanul G. Co=buc e o verig[ de aur.
TUDOR ARGHEZI

Spre deosebire de Eminescu, Co=buc are sim\ul sublimului cosmic

surprins direct =i netrecut prin filtrele medita\iei, ale “filozof[rii”. Natu-
ra lui Co=buc pare prezent[ nu ca stare de suflet, ci ca fenomen frem[tând
de via\[, care te izbe=te nemijlocit. [...]
De aceea =i “optimismul” lui Co=buc nu este altceva decât s[n[tatea
=i echilibrul sufletului lui de “clasic” (Co=buc nu e un “monument al
naturii” — cum spune C[linescu despre Creang[), rezemat pe un ro-
bust bun-sim\ \[r[nesc, ca un imens poten\ial, ]ns[, de plasticizare psi-
hologic[ =i de filtrare ]n expresie.
Prin toate aceste atribute, Co=buc este unul dintre cei mai specifici
dintre poe\ii no=tri, na\ional ]n punctele de plecare =i ]n expresie, uni-
versal ]n m[sura ]n care a ]n\eles s[ cânte resorturile cele mai intime ale
\[r[nimii, mare artist prin prodigioasa lui capacitate de transpunere a
sensibilit[\ii populare =i de transfigurare a universului rural pân[ la
contingen\a valorilor inefabile. De unde tr[inicia, clasicitatea lui.
GEORGE IVA+CU

224
 Romantismului adesea tenebros al baladelor ]i corespunde ]n idile
un clasicism arcadic, ]nvecinat cu barocul secolului al XVIII-lea, cu stilul
comediilor lui Marivaux, cum a observat cu fine\e G. C[linescu. Talentul
poetului st[ desigur =i ]n percep\ia sufletului pur, naiv, dar =i ]n nota\ia
capriciilor, toanelor feminine sau a imput[rilor provocate de micile r[ut[\i
ale ]ndr[gosti\ilor ]nso\ite pe loc de remu=c[ri =i regrete, prezentate de
obicei ]n scurte scene dialogate, ca ]n Spinul. [...]
Capodopera acestor jocuri ale iubirii =i ]ntâmpl[rii este poemul Dra-
goste ]nvr[jbit[. [...] Lipsa oric[rui conven\ionalism =i simplitatea
compozi\iei fac farmecul mai tuturor idilelor lui Co=buc (Mânioas[, Nu
te-ai priceput, Rea de plat[, Pe lâng[ boi, Rada, La oglind[, De pe deal,
Sup\irica din vecini, Numai una, La pâr[u, Seara).
Voio=ia lui Co=buc are ]ns[ =i un revers trist, ]n via\[ fericirea al-
ternând cu suferin\a. Pe nesim\ite idila se preface ]n trenos sau chiar ]n
bocet, ]ntr-o jelanie sfâ=ietoare, intonat[ ca o melodie litanic[ de ]n\eles
misterios, obscur ca ]n Cântecul fusului, con\inând o simbolistic[ stranie
a crizei erotice juvenile. [...]
Co=buc n-are, ca Eminescu sau ca Blaga mai târziu, fior metafizic =i
perspective cosmice, poezia lui nu e o poezie de cunoa=tere metaforic[
a universului, nu atinge nic[ieri marginile sublimului.
Poet obiectiv, Co=buc se refer[ numai prin excep\ie la propriu-i eu.

ALEXANDRU PIRU

Meritul cel mai de seam[ al poeziei sale este autenticitatea, datorit[

leg[turii indestructibile cu via\a poporului, tradi\iile =i trecutul s[u is-
toric, cu aspira\iile celor obidi\i =i cu natura ]n sensul cel mai profund =i
mai complex. Despre natur[ =i despre sat, despre dragostea de la \ar[ s-
a scris mult ]n literatura noastr[ de la ]nceputurile ei moderne, de la
V[c[re=ti la Sbur[torul lui Heliade =i idilele lui Alecsandri, de la Emines-
cu =i Macedonski la +t. O. Iosif =i toat[ pleiada sem[n[torist[. To\i ace=tia
se duceau la sat, ]l priveau oricum dinafar[, pitoresc =i descriptiv, idilic
sau dramatic, dar dinafar[. Co=buc venea din sat, era satul ]nsu=i, cu
toate coordonatele lui spirituale. [...] Mutatis mutandis, despre Co=buc
s-ar putea spune ceea ce Lamartine spusese despre Mistral, apreciind

225
c[ sub pana lui “o \ar[ a devenit o carte”. Pân[ la el, ]n literatur[, numai
despre Alecsandri =i Eminescu se mai poate spune acela=i lucru.
Opera lui Co=buc ]n ceea ce ea are mai expresiv =i mai autentic,
exprim[ “\ara”, cu toate coordonatele ei de timp =i de spa\iu.

ION DODU B{LAN

}n momentul de fa\[ putem observa faptul c[ inten\ia epic[ primor-

dial[ a lui Co=buc a servit pân[ acum drept suport mai mult analizelor
tematice, cantitative, lipsind observa\ii substan\iale asupra felului ]n
care proiectatul epos se manifest[ pe plan calitativ, influen\ând sau
chiar determinând structura ]ntregii sale poezii, factura ei de ultim[
instan\[. [...] Poeziile co=buciene par mai degrab[ tablouri vivante sau
scurte monoloage cu subiect folcloric. [...] De fapt, poetul avea fa\[ de
fondul folcloric comun o atitudine de tip clasic: el ]=i rezerva doar
modestul rol de cânt[re\, de interpret.

MIRCEA TOMU+

Dac[ e s[-l compar[m cu Eminescu (aproape to\i criticii o fac pentru

a opune, de fapt, eminescianismului epigonic, clorotic, vitalitatea
co=bucian[, regenerarea poeziei) vom spune c[ Eminescu a introdus ]n
literatura român[ un suflu nou, pe când Co=buc o mi=care nou[, purifi-
cat[ da, ]ns[ mai pu\in “energetic[“. Distan\a dintre ei este aceea de la
poet la artist, de la substan\[ la stil. Unul va face s[ triumfe o “lume” =i
o viziune, cel[lalt, o singur[ zeitate — arta. Pentru problema care ne
intereseaz[ aici, atitudinile lor sânt identice, cum sânt ale marilor no=tri
scriitori. }ntrucât salonul n-a devenit niciodat[ la noi un spa\iu de cul-
tur[, r[mânând ]n permanen\[ o form[ de cosmopolitism, feminin ]n
esen\[, scriitorul român nu ]l cultiv[ =i nu vede ]n el un mijloc de ra-
finare a limbii =i a spiritului. [...]. Poetul ]nf[ptuie=te ]n propria crea\ie
salonul natural al limbii române, un univers, ]n acela=i timp conven\ional
=i românesc. Co=buc vrea s[ realizeze o mitologie româneasc[ printr-o
conven\ie literar[, anume, substituind zeit[\ile mitologiei clasice, greco-

226
latine ]ndeob=te, fie prin zeit[\i autohtone, g[site ]n folclor, fie pur =i
simplu prin elemente naturale; astfel c[ poetica sa se bazeaz[ pe un
sistem de “coresponden\e”, coborând atât din vechea tradi\ie a ideal-
ismului european pastoral =i cavaleresc, peste care s-au suprapus câte-
va din antinomiile secolului luminilor, cât =i din cea autohton[, deopot-
riv[ cult[ =i popular[. Sânt aici dou[ mi=c[ri complementare, a c[ror
sintez[ sublimat[ a pierdut integral sensul livresc, cu toate c[, subtextu-
al, acesta se p[streaz[. [...]
Lumea lui Co=buc este un spectacol inventat, de la ceremonialul
general-uman, nunta ori moartea, =i feeria arhaic-infantil[, hibernal[
sau estival[ (Iarna pe uli\[, Noaptea de var[) pân[ la feericul pur (Nunta
]n codru). De=i pare prea pu\in organizat =i omogen, universul s[u are
totu=i o obsesie central[ =i anume aceea a soarelui conceput ca fiin\[
mitologic[. [...] La polul opus limbu\iei caragialiene, a parodiei limbaju-
lui, Co=buc a realizat “salonul” natural al limbii =i spiritului românesc.
“Salonul” acesta e “popular”. De aceea fastul s[u va fi minim, elemen-
tar, naturalizat. Dealtfel, poetul modific[ ]ns[=i structura idilei.
Construc\ia celei clasice, la Teocrit sau ]n egloga virgilian[, dincolo de
faptul c[ era liric[, pasional[ =i exemplar[, normativ[ pentru cazurile
de anvergur[ prezentate, se reducea ]n esen\[ la o ]ntrecere artistic[.
P[storii erau arti=ti. }n prim plan sânt puse pasiunile, nara\iunea având
o simpl[ func\ie mecanic[. La poetul român accentul cade pe peripe\ie.
}ntrecerii artiste i se substituie competi\ia spiritual[. Anecdotele =i po-
antele primeaz[. }n “salonul” natural imaginat de Co=buc, idila se trans-
form[ ]ntr-un dialog ]ntre parteneri. “|[ranul” poetului nu este tipul
provincial-n[s[udean, cum s-a spus, ci ipostaza bunului-sim\ al unui
popor, ipostaza sa natural-spiritual[. [...] Lumea lui Co=buc ac\ioneaz[
gândind, nu instinctual. Eroii ei utilizeaz[ o strategie =i nu ac\ioneaz[
pur =i simplu. Ei se bazeaz[ pe abilitate, ]n spatele c[reia st[ un model
logic. Nu vrem s[ constrângem poezia co=bucian[ la ni=te semnifica\ii
provenind dintr-o alt[ cultur[, ci doar s[ demonstr[m porozitatea aces-
tei lumi imaginare, sclipind de vioiciune, transparent[ =i domol feeric[;
o lume a gra\iei, a suprafe\ei fixat[ ]n succesiunea detaliilor sale, ]n care
abia dac[ elegiacul p[trunde, dar =ov[ind =i nu pentru a tulbura sufletul,
ci pentru a-l am[gi =i a-l mângâia. Am v[zut, ]ns[, c[ spiritul luminist
precum =i tradi\ia unui mesianism romantic din literatura noastr[ lu-

227
creaz[ =i altfel asupra poetului. Co=buc este unul dintre cei mai marcan\i
promotori ai elegiei civice din lirica româneasc[, reeditând fie ipostaza
eroului, a legislatorului precum ]n Decebal c[tr[ popor, fie imaginea
eroului deopotriv[ tragic =i mesianic, ]n Moartea lui Gelu, fie, ]n sfâr=it,
pe acea a eroului prin excelen\[ r[zboinic, ]n Pa=a Hassan. Co=buc nu
caut[ s[ “naturalizeze” istoria, mitizând-o. Pozi\ia sa fa\[ de aceasta e
realist[ pân[ la implica\ia anecdoticului aproape, cum dovede=te ]n
Cântece de vitejie, de=i, ]n poeziile sociale, pare a pleda mai curând pen-
tru un drept natural al omului, decât pentru unul de clas[.
PETRU POANT{

}ntotdeauna mi-a ap[rut ca o eroare de lectur[, dac[ nu cumva

chiar de gust ]n\elegerea la propriu a ideilor lui Co=buc. Pentru sensibil-
itatea modern[, ]n conven\ionalitatea lor, acestea pot fi ]n\elese ca ni=te
por\elanuri de Sevre.
Excesul de stilizare a sentimentului ini\ial deplaseaz[ realul ]n imag-
inar, calul din câmp devenind inorog pe tapi\erie. Cât[ gra\ie!
Plumbul bacovian, de surs[ pur imaginar[, ifos =i stil, atât de mult
stil ]ncât devine manier[, ]ntr-o lectur[ eronat[ poate fi crezut drept act
simbolist ceea ce ]n fapt nu este.
Fantasticul talent de esen\ializare al poetului transform[ fic\iunea
]ntr-un real posibil, iar caden\a melancolic[ a viziunii mereu repetat[
poate fi citit[ la propriu a=a cum cite=ti la propriu frunza unui arbore.
Plecând din surse =i temperamente diferite, cele dou[ poetici ale
celor doi poe\i se transform[ ]n timp, ca sens al mi=c[rii exact ]n contrar-
iul inten\iei lor.
De=i cu sens opus ca fenomen de penetrare ]n timp, destinul seman-
tic al versurilor lui G. Bacovia =i G. Co=buc este identic.
Se zicea c[ G. Co=buc pân[ =i noaptea \inea lâng[ sine la ]ndemân[
hârtie =i creion, de fric[ s[ nu care cumva s[ piard[ vreo idee ce i-ar fi
venit. El, unul dintre cei mai cul\i poe\i ai no=tri (s[ nu uit[m ce diapa-
zon larg =i informat a avut G. Co=buc, traduc[tor de opere fundamen-
tale ca Sacontala ori Divina Comedie), desigur avea un univers de asocia\ii
sclipitor ]n intelectualitatea sa activ[.
NICHITA ST{NESCU

228