Odat` cu sfår[itul secolului al XV-lea [i \nceputul veacului urm`tor, ora[ul cunoa[te o via]` economic`

foarte activ`, \nregistråndu-se o cre[tere semnificativ` a popula]iei [i a num`rului de me[te[ugari,

cojocari, abagii, tabaci, lumån`rari, s`punari, cismari, curelari, [elari etc. Dup` jum`tatea secolului sunt
men]iona]i \n documente [i primii jude]i, care \mpreun` cu pårgarii trebuie s` se \ngrijeasc` de
]inerea bålciurilor [i a iarmaroacelor \n locurile statornicite. Locurile virane sunt de acum considerate
«locuri domne[ti» [i d`ruite de Domnie apropia]ilor ei, ca ace[tia s` poat` construi pe ele case; de
acum este bine statornicit` existen]a a dou` tårguri importante; unul, cel de pe lång` Curtea
domneasc`, iar cel`lalt \n afar`. Voievodul Mircea Ciobanu delimitånd vatra ora[ului, porunce[te ca
«Bucure[tiul s` fie \ngr`dit cu lemne mari de stejar»; lui i se datoreaz` o refacere nou` a Cur]ii
Domne[ti [i zidirea paraclisului ei, biserica Curtea Veche. C`l`torul francez Pierre Lescalopier r`måne
impresionat de felul cum se ar`ta ora[ul \n anul 1574, «\nconjurat de \nt`rituri din trunchiuri mari de
copaci \nfipte \n p`månt unul lång` altul [i legate \ntre ele prin grinzi transversale prinse prin cuie
lungi [i groase de lemn»; desigur, este vorba de lucr`ri de o oarecare fortificare, dar \ndeosebi de o
delimitare a ora[ului fa]` de restul mo[iei. Pe Sivori, secretarul lui Petru Cercel, \l uime[te frumuse]ea
m`n`stirii Sf. Troi]` (Radu Vod`), iar palatul \i pare «de o m`rime mijlocie»; vede totodat` case din
lemn [i din lut, «mici dar comode», pr`v`lii multe [i «bine \nzestrate cu m`rfuri»; bisericile, cele mai
multe sunt tot din lemn. Bucure[tii secolului al XVI-lea apar ca un ora[ situat pe partea stång` a
Dåmbovi]ei, avånd drept centru Curtea Domneasc`, \n jurul c`reia se dezvolt` tårgul; de cealalt` parte
a råului se aflau locurile m`n`stirilor Radu Vod`, Sf. Ecaterina [i Mihai Vod`, \ntre ele \ntinzåndu-se
gr`dinile, livezile [i viile domne[ti, ale boierilor [i m`n`stirilor; numai apropiat de malurile Dåmbovi]ei
se aflau casele [i bordeiele calicilor. \n jurul Cur]ii Domne[ti, pe locurile din spate se formase cu mult
\nainte un tårg de m`rfuri locale, aduse din ]ar`, de la Bra[ov sau din Imperiul Otoman. Acesta se va
numi mai apoi Tårgul din N`untru, \n opozi]ie cu Tårgul din Afar`, de veche existen]`, ambele legate
\ntre ele de o uli]` larg`, care se va numi cu timpul «Podul Tårgului de Afar`», iar mai apoi Calea
Mo[ilor. Episcopul catolic Petru Baksici v`zånd Bucure[tii \n anul 1640 spune c` palatul principelui
este a[ezat pe ]`rmul Dåmbovi]ei, o parte a lui \ntinzåndu-se chiar peste råu [i ca s` intri \n gr`dina lui
trebuie s` treci de cealalt` parte a råului, prin palat. Gr`dina \n discu]ie nu este altceva decåt locul
inundabil de alt` dat` al luncii de la poalele Dealului Mitropoliei. Poate c` la acea dat` firul Dåmbovi]ei
trecea prin ora[ numai prin acel canal identificat \n timpul lucr`rilor pasajului din Pia]a Unirii ca un
canal peste care se afl` strada de ast`zi dintre Hanul lui Manuc [i Curtea Domneasc`. Diaconul Paul de
Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antiohiei descrie \n 1656 Curtea Domneasc` ca o cl`dire
mare, \nconjurat` cu \nt`rituri de lemn, rezidit` de Matei cu totul din nou. Aceast` cl`dire este uimitor
de elegant`, cu un aspect \ncånt`tor [i mult mai frumoas` decåt cea din Tårgovi[te. Dup` 1659
Bucure[tii r`mån singura re[edin]` domneasc` [i devin Capital`; se ridic` Mitropolia [i ora[ul se extinde
mult [i de cealalt` parte a Dåmbovi]ei. De acu