Biserica Bucur

De Biserica Bucur este o biserică din București (sectorul 4), care a funcționat în trecut ca
paraclis al mănăstirii Radu Vodă. Biserica, clasată ca monument istoric cu cod LMI B-II-m-A-
19500, nu are o datare exactă până în prezent. De-a lungul vremii istoricii și cei care au cercetat
originile construției au oferit diferite datări și variante de construcție a edificiului. Astfel unii
cercetători vorbesc de o construcție într-un stil specific secolului XVIII,[1] alții, conform
legendei, consideră că biserica este ctitoria ciobanului Bucur, de numele acestuia fiind legată și
etimologia numelui București. Biserica este consemnată într-o hartă întocmită între anii 1844-
1846 cu numele biserica Bucur.[2]

Biserica Bucur în secolul XVIII în ansamblul mănăstirii Radu VodăÎn trecut biserica se afla pe
același deal împreună cu mănăstirea Radu Vodă. La mijlocul secolului XVIII dealul a fost
împărțit în două datorită unor lucrări edilitare[1] astfel că în prezent cele 2 lăcașuri de cult se află
pe două ridicături de pământ despărțite de o stradă.Deși biserica este pomenită în textele mai
multor autori români și străini ca fiind construită de întemeietorul Bucureștilor, ciobanul Bucur,
unele cercetări ulteriore au concluzionat că edificiul este construit în secolul al XVII-lea, fiind
refăcută în prima jumătate a secolului al XVIII-lea.[3] Alte cercetări au stabilit că biserica a fost
construită în prima jumătate a secolului XVII, pentru a folosi ca paraclis al mănăstirii Radu
Vodă.[2] Există și opinii ale cercetătorilor care susțin că biserica a fost zidită în anul 1416, de
către Mircea cel Bătrân.[4]

Palatul Patriarhiei
Cladirea denumita astazi Palatul Patriarhiei, a fost construita de Statul Roman, la inceputul
secolului al XX-lea, pe locul fostei sali a Adunarii Deputatilor de pe Dealul Mitropoliei din
Bucuresti. Vechea sala a Adunarii Deputatilor cu terenul aferent a apartinut Mitropoliei Tarii
Romanesti, care isi avea sediul in cladirile ce inconjurau actuala catedrala de pe Dealul
Mitropoliei, dupa cum dovedesc hrisoavele vremii.
Ansamblul acesta de cladiri format din Catedrala Patriarhala, Resedinta Patriarhala si Palatul
Patriarhiei, este asezat pe vatra manastirii "Sfintii Imparati Constantin si Elena", ctitorie si danie
domneasca facuta Mitropoliei Tarii Romanesti de Constantin Voda Serban (1654-1658).
Rolul deosebit pe care mitropolitul il avea in Adunarea Tarii, in a doua jumatate a secolului
al XIX-lea, a facut ca marile evenimente istorice din viata Tarii Romanesti sa aiba loc pe Dealul
Mitropoliei. Aici, la 24 ianuarie 1859, Adunarea electiva a Tarii Romanesti, prezidata de
mitropolitul Nifon in fosta sala a Adunarii Deputatilor, a votat actul unirii Munteniei cu Moldova
prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Principatelor Romane.
Prefacerile politice edilitare si urbanistice survenite in capitala au facut ca in anii 1906-1908
sa se inalte aici Camera Deputatilor, terenul fiind trecut in proprietatea statului inca din anul
1883, cand Corpurile Legiuitoare ale Tarii au hotarat inlocuirea atat a fostei sali a Adunarii
Deputatilor cu actualul imobil, cat si a fostei manastiri cu o catedrala impunatoare. Imprejurarile
au facut insa ca din cele doua obiective sa se realizeze numai primul.