ACTIVITĂŢILR ECONOMICE.

AGRICULTURA

I. Premisele naturale ale dezvoltării agriculturii

Factorii care favorizează practicarea agriculturii în România:

▪ Relieful - varietatea reliefului determină o anumită diferenţiere a tipurilor de culturi agricole:

- zonele joase( câmpii 30% şi dealuri şi podişuri 42% din suprafaţa ţării): cereale, plante
tehnice, leguminoase, legume dar şi viţă de vie şi pomi fructiferi;
- zonele deluroase ( peste 300 metri): pomicultură, viticultură, creşterea animalelor;
- zona montană: predominant creşterea animalelor în sistem extensiv( ovine şi bovine)

▪ Clima - climatul temperat continental moderat permite practicarea unei agriculturi

diversificate care să asigure necesarul de hrană al populaţiei.
- anumite influenţe climatice ( calde şi umede) permit cultivarea unor plante ca orezul
bumbacul, piersicul, altele( continentale) determină necesitatea realizării unor
sisteme de irigaţii;

▪ Apele – România dispune de o reţea hidrografică bogată şi relativ uniform repartizată care
Asigură apa necesară populaţiei, industriei şi agriculturii( irigaţii, ferme zootehnice)

▪ Solurile – în zonele de câmpie şi dealuri joase există soluri fertile(molisoluri/ cernisoluri) sau cu
fertilitate medie( argilurisoluri) favorabile practicării unor culturi variate. Aceste
soluri, pentru creşterea producţiei sunt amendate cu îngrăşăminte naturale sau
chimice.

▪ Îmbunătăţirile funciare – tipuri de lucrări executate pentru recuperarea/ creşterea calităţii

unor categorii de terenuri:

- combaterea eroziunii solurilor: zona de deal şi podiş: terasarea pantelor, plantaţii

pomicole şi viticole, împăduriri;
- fixarea şi ameliorarea nisipurilor: Câmpia Olteniei, Câmpia Carei, Câmpia Bărăganului
plantaţii pomi-viticole, culturi legumicole, perdele forestiere;
- prevenirea inundaţiilor: îndiguiri şi desecări în bazinele hidrografice ale râurilor din
vestul ţării( Mureş, Someş, Criş, Timiş, etc), dar mai ales în Lunca
Dunării ( Insula Mare a Brăilei)
- combaterea secetei: sisteme de irigaţii în Dobrogea, Câmpia Bărăganului, sudul Moldovei,
unde exisă un climat secetos ( 400-500 mm), dar şi în alte regiuni;