CAPITOLUL B.7.

VÂNTUL

B.7.1. NOȚIUNI GENERALE

Definiție
Vântul reprezintă mişcarea aerului în raport cu suprafaţa terestră. De regulă, se are în
vedere componenta orizontală a acestei mişcări.
Conform cu ghidul WMO-No.8, vântul la suprafața terestră va fi considerat ca o mărime
vectorială şi bidimensională. Vântul este definit prin două elemente (extrem de variabile în timp şi spaţiu)
care reprezintă viteza și direcția sa. Vântul caracterizat prin fluctuaţii rapide este denumit “vânt în rafale”.
Rafala este o variaţie pozitivă sau negativă a vitezei vântului faţă de valoarea sa medie. Cea mai
mare viteză a vântului la rafală reprezintă valoarea maximă măsurată a rafalei în intervalul de o oră care
precede momentul observației.
În scopuri sinoptice se determină valoarea mediată vectorial a vântului (viteză și direcție) pe
intervale de 10 minute.
Vântul variabil pentru care nu se poate determina o valoare medie a direcției este considerat în
următoarele situații:
● variația totală față de valoarea medie a direcției în timpul a 10 minute este cuprinsă în intervalul
600 ÷ 1800 iar viteza vântului este mai mică de 6 km/h sau
● variația totală față de valoarea medie a direcției în timpul a 10 minute este 1800 sau mai mult.

B.7.2. UNITĂȚI DE MĂSURĂ

Conform cu ghidul WMO-No.8, viteza vântului se exprimă în metri pe secundă și trebuie să fie
măsurată cu o precizie de 0,5 m/s reprezentând, pentru scopuri sinoptice, o medie vectorială pe un
interval de 10 minute.
Transformarea din m/s în km/h:

1m 10 3 km 3600 *10 3 km km
   3,6
s 1h h h
3600

O altă unitate de măsură pentru vânt este nodul (kt): 1 nod = 1,852 km/h, ceea ce reprezintă
0,51 m/s.
Direcţia vântului este prin definiţie direcţia din care bate vântul şi se apreciază în sensul
deplasării acelor de ceas, pornind de la nordul geografic. Direcția vântului în scopuri sinoptice poate
fi codificată cu cifre de la 1 la 36, prin transformarea în coduri a valorilor măsurate în grade. Direcția
vântului trebuie să reprezinte o medie vectorială pe 10 minute. Codul 99 este desemnat pentru vânt cu
direcție variabilă.
Vântul se consideră “Calm” atunci când viteza medie a vântului este sub 0,5 m/s (conform cu
ghidurile WMO-No.8 și WMO-No.544).
Conform cu „Manualul de coduri” WMO-No.306, celor 36 de coduri SYNOP, le corespund
următoarele sectoare:

Cifră de cod Direcţia vântului Cifră de cod Direcţia vântului

00 calm 19 185 ÷ 194°
01 5 ÷ 14° 20 195 ÷ 204°
02 15 ÷ 24° 21 205 ÷ 214°
03 25 ÷ 34° 22 215 ÷ 224°
04 35 ÷ 44° 23 225 ÷ 234°
05 45 ÷ 54° 24 235 ÷ 244°
06 55 ÷ 64° 25 245 ÷ 254°
07 65 ÷ 74° 26 255 ÷ 264°
08 75 ÷ 84° 27 265 ÷ 274°

38
 Cifră de cod Direcţia vântului Cifră de cod Direcţia vântului
09 85 ÷ 94° 28 275 ÷ 284°
10 95 ÷ 104° 29 285 ÷ 294°
11 105 ÷ 114° 30 295 ÷ 304°
12 115 ÷ 124° 31 305 ÷ 314°
13 125 ÷ 134° 32 315 ÷ 324°
14 135 ÷ 144° 33 325 ÷ 334°
15 145 ÷ 154° 34 335 ÷ 344°
16 155 ÷ 164° 35 345 ÷ 354°
17 165 ÷ 174° 36 355 ÷ 04°
variabilă sau din
18 175 ÷ 184° 99
toate direcţiile

Conform convenției internaționale, stațiile meteorologice la care nu este posibilă determinarea

direcției vântului în decagrade, folosesc următoarele cifre de cod SYNOP:

Cifră de cod Direcţia vântului Cifră de cod Direcţia vântului

00 calm 20 SSV
02 NNE 23 SV
05 NE 25 VSV
07 ENE 27 V
09 E 29 VNV
11 ESE 32 NV
14 SE 34 NNV
16 SSE 36 N
18 S 99 variabilă

Aparatura meteorologică automată furnizează pentru direcția vântului direcția în grade nerotunjite
și necodificate. Astfel, pentru a se asigura conversia gradelor în puncte cardinale, se folosește următorul
tabel:

Puncte cardinale Interval asociat - direcția în grade

N 349 ÷ 110
NNE 12 ÷ 33°
NE 34 ÷ 56°
ENE 57 ÷ 78°
E 79 ÷ 101°
ESE 102 ÷ 123°
SE 124 ÷ 146°
SSE 147 ÷ 168°
S 169 ÷ 191°
SSV 192 ÷ 213°
SV 214 ÷ 236°
VSV 237 ÷ 258°
V 259 ÷ 281°
VNV 282 ÷ 303°
NV 304 ÷ 326°
NNV 327 ÷ 348°

B.7.3. AMPLASAREA INSTRUMENTELOR

Conform ghidului WMO-No.8, viteza vântului crește în mod considerabil odată cu altitudinea, mai
ales în cazul terenurilor cu rugozitate mare. Aceste considerente au stat la baza stabilirii de către
Organizația Meteorologică Mondială a convenției de măsurare în situația optimă / ideală a vitezei și
direcției vântului la înălțimea standard de 10 m deasupra nivelului solului pe teren deschis, prin
amplasarea corespunzătoare a instrumentelor. Pentru a se asigura condiții privind reprezentativitatea
măsurătorilor, conform Legii 139/2000 privind activitatea de meteorologie, în jurul platformelor

39
meteorologice se instituie zone de protecție meteorologică absolută, a căror lățime este de 30 m. Pe o
distanță de până la 500 m în jurul și în afara zonei de protecție absolută a platformei meteorologice este
permisă amplasarea de construcții mai înalte de 1/6 din distanța dintre construcție și limita zonei de
protecție, de rețele de înaltă tensiune sau de telecomunicații, de obiective care emit în atmosferă fum și
pulberi, de sisteme de irigații prin aspersie și plantarea de perdele forestiere numai cu acordul prealabil
al Administrației Naționale de Meteorologie.
O amplasare optimă / ideală pentru măsurarea vântului este aceea în care se obțin măsurători
valabile pentru o zonă de câțiva km în jurul punctului de măsurare sau în care se obțin valori care pot fi
corectate ușor pentru a deveni reprezentative pentru o zonă de câțiva km în jurul punctului de măsurare.
În practică, din diverse considerente legate de posibilitățile de amplasare a stației meteorologice
și a extinderii continue a suprafeței orașelor, în situațiile în care nu există posibilitatea instalării
instrumentelor pentru măsurarea vântului în condiții optime / ideale, instrumentul poate fi amplasat la o
astfel de înălțime care permite ca măsurătorile să nu fie foarte afectate de existența obstacolelor și să
genereze valori foarte apropiate de cele care ar fi măsurate la înălțimea de 10 m pe un teren deschis.

B.7.4. MĂSURAREA VITEZEI ȘI DIRECȚIEI VÂNTULUI

Cele mai utilizate aparate automate pentru măsurarea vitezei și direcției vântului sunt traductorul
cu cupe (fig. B.7.1.a.) și traductorul ultrasonic (fig. B.7.1.b.).
Traductorul cu cupe constă din două subansamble : rotorul (pentru măsurarea vitezei) și
ampenajul (pentru măsurarea direcției). Principiul de construcție are la bază relația dintre viteza
unghiulară de rotație cupelor și viteza vântului. Pana care determină direcția vântului trebuie să fie bine
echilibrată față de axul vertical.
Traductorul ultrasonic are ca principiu de măsurare determinarea timpului dintre emisia și
recepția unui fascicul de ultrasunete care străbate o distanță fixă. Acest tip de traductor nu are părți
mobile, iar acest tip de construcție prezintă avantajul de a-i asigura o fiabilitate mai mare.

a) b)
Fig. B.7.1. a) Traductor de vânt cu cupe; b) Traductor ultrasonic de vânt.

Metodologia măsurării rafalei vântului în sistemul automat:

Organizația Meteorologică Mondială a ajuns în anul 1987 la concluzia că durata rafalei vântului
trebuie să fie mai mare de 3 secunde. Rafala care durează mai mult de 3 secunde este echivalentă cu
un “wind run” (deplasarea masei de aer) pe o lungime de 50 ÷ 100 m, în condiții de vânt puternic (în
acest caz, construcțiile obișnuite din zonele urbane sunt afectate). Sistemul automat funcționează pe
acest principiu. Se iau eșantioane ale vitezei vântului la o secundă, se calculează medii cu o

40
fereastră de timp de 3 secunde alunecătoare din secundă în secundă și cea mai mare dintre
aceste medii, pe intervalul de 10 minute, este considerată viteza rafalei.
Stabilirea caracteristicilor vântului constă în măsurarea la toate termenele de observaţii a direcției și
vitezei acestuia și a valorilor rafalei (în funcție de caz).

B.7.5. ÎNTREȚINEREA APARATURII METEOROLOGICE – TRADUCTORUL DE VÂNT

(ULTRASONIC ȘI CU CUPE)

În situația în care apar depuneri de gheață pe traductorii de vânt (atât cel ultrasonic, cât și cel cu
cupe) – Fig. B.7.2. – observatorul NU va interveni.

Fig. B.7.2. Depuneri de gheață pe traductorul ultrasonic de vânt

În această situație se consideră că traductorul este în indisponibilitate temporară. Situația va fi

notată în registrul meteorologic în format electronic, menționându-se intervalul de timp în care senzorul a
fost indisponibil și va fi anunțat inginerul de sistem. Pentru transmiterea datelor meteorologice se vor
urma indicațiile din Instrucțiuni pentru utilizarea softurilor stațiilor automate secțiunea B.4) Selectarea
unui senzor defect/indisponibil temporar.

Modalitatea de întreținere a aparaturii este descrisă în Partea A.

41