Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ultima Noapte de Dragoste, Întâia Noapte de Război de Camil Petrescu
Ultima Noapte de Dragoste, Întâia Noapte de Război de Camil Petrescu
Spre deosebire de romanele tradiţionale, în care conflictul este, de regulă, exterior, iar
cel interior apare ca effect al unei intenţii moralizatoare a textului, în romanul lui Camil
Petrescu, apare conflictul interior, din conştiinţa personajului-narator, care trăieşte stări
şi sentimente contradictorii faţă de soţia sa, Ela. Acest conflict interior este generat de
raporturile pe care protagonistul le are cu realitatea înconjurătoare. Principalul motiv al
rupturii dintre Ştefan şi soţia sa este suspiciunea adulterului, dar şi implicarea Elei în
lumea mondenă, pe care eroul o dispreţuieşte. Aşadar, conflictul interior se produce din
cauza diferenţei dintre aspiraţiile lui Gheorghidiu şi realitatea lumii înconjurătoare.
Caracterizarea personajului Ştefan se realizează subiectiv, sub o singură viziune, cea a
personajului-narator. Astfel, portretul lui Gheorghidiu este realizat mai ales prin
caracterizare indirectă, prin fapte, gânduri, limbaj, gesturi, atitudini şi prin relaţiile cu
celelalte personaje. Caracterizarea directă se realizează rar, prin intermediul replicilor
scurte ale altor personaje, precum cea pe care i-o adresează Ela lui Ştefan când acesta îi
reproşează comportamentul ei din timpul excursiei de la Odobeşti: “Eşti de o
sensibilitate imposibilă.” În acest roman subiectiv, de analiză, este folosită adesea
autocaracterizarea, pentru portretul fizic, moral sau psihologic: “Eram alb ca un om fără
globule roşii”, “Eram înalt şi elegant”, “Lipsit de orice talent, în lumea asta muritoare,
fără să cred în Dumnezeu, nu m-aş fi putut realiza – şi am încercat-o – decat într-o
dragoste absolută”.
În opinia mea, cele două teme ale romanului, războiul şi iubirea, constitue două
experienţe decisive pentru devenirea personajului-narator. Suferinţa lui Ştefan este
lucidă în detaliile analizei, iar orgoliul este profund. Astfel, în final, după traversarea
dramei colective a războiului, pasiunea devoratoare şi iubirea pentru Ela sunt înlocuite
cu indiferenţă rece. Se produce astfel drama constatării distanţei dintre iluzie şi
realitate, dintre ideal şi banalitate.