Studiul Câmpului Magnetic al unui Generator
Sincron cu Magneți Permanenți și Turație Scǎzutǎ
Constantin Gabriel DOBREAN
Universitatea “Politehnica” din Timișoara, Facultatea de Electrotehnicǎ și Electroenergeticǎ,
Specializarea Conducerea Sistemelor Electroenergetice, Anul de Studiu II Master,
constantin.gabriel.dobrean@gmail.com
“Rezumat” - Lucrarea prezintǎ simularea
numericǎ a câmpului magnetic pentru un
prototip de generator sincron cu magneți
permanenți. Pe parcusul lucrǎrii este
prezentat mediul soft OPERA, program
bazat pe calculul numeric folosind metoda
elementului finit, utilizat pentru modelarea
virtualǎ a prototipului generatorului
sincron. Acest prototip de putere 5 kVA, cu
magneți permanenți și cu turație scǎzutǎ
este destinat utilizǎrilor ȋn aplicații cu
acționǎri hidraulice, respectiv eoliene și a
fost realizat ȋn cadrul unei colaborǎri ȋntre
Facultatea de Automaticǎ și Calculatoare și
Facultatea de Electrotehnicǎ și
Electroenergeticǎ din cadrul Universitǎții
“Politehnica” din Timișoara.
“Cuvinte cheie:” generator sincron, magneți
permanenți, câmp magnetic, metoda elementului
finit.
I. INTRODUCERE
Discuţiile şi preocupǎrile la nivel global au
fost focalizate în ultima perioadǎ de timp şi se
îndreaptǎ în continuare înspre noi abordǎri şi
reglemantǎri care sǎ reducǎ utilizarea
combustibililor folosili ca sursǎ primarǎ pentru
obţinerea energiei electrice, principalele
dezavantaje fiind poluarea atmosfericǎ şi
faptul cǎ aceste resurse sunt epuizabile în
timp, dar sǎ satisfacǎ în continuare cererea de
energie electricǎ. În acest sens în ultimii ani s-
a acordat o importanţǎ deosebitǎ cercetǎrii şi
implementǎrii sistemelor de conversie a
energiei electrice din surse alternative care au
la bazǎ energiile regenerabile precum cea
eolianǎ, solarǎ, hidraulicǎ, geotermicǎ sau
biomasǎ.
Ieftinirea magneților permanenți din
pǎmânturi rare, ȋn special celor din NdFeB,
precum și proprietǎțile foarte bune ale acestora
au avut o contribuție importantǎ asupra
dezvoltǎrii aplicațiilor ȋn ceea ce privește
construcția generatoarelor electrice. Din punct
de vedere constructiv, acest generator sincron
este alcǎtuit din statorul care conține 33 de
crestǎturi ȋn care sunt dispuse ȋnfǎșurǎrile
trifazate și rotorul pe care sunt dispuși 32 de
magneți permanenți. Aceastǎ variantǎ
constructivǎ prezintǎ avantajul cuplǎrii
generatorului direct cu arborele turbinei, iar
astfel nu mai este necesarǎ folosirea
multiplicatorului de vitezǎ și ȋn acest mod se
obțin avantaje precum creșterea eficienței și a
randamentului de conversie a energiei,
creșterea fiabilitǎții, scǎderea intesitǎții
zgomotului și a vibrațiilor. Un alt avantaj
important ȋl reprezintǎ lipsa ȋnfǎșurǎrii de
excitație, ȋn acest fel fiind posibilǎ micșorarea
pasului polar. Prin acționarea directǎ a
generatorului viteza de acționare este redusǎ,
iar astfel se impune folosirea unui numǎr mare
de poli magnetici pentru creșterea frecvenței și
a tensiunii.
II. MEDIUL SOFT OPERA
Evoluţia tehnologiei şi progresul
umanitǎţii au la bazǎ un considerent foarte
important, şi anume calculul ingineresc care
este o componentǎ esenţialǎ a procesului de
proiectare. Proiectarea reprezintǎ o activitate
de creaţie care implicǎ o serie de cunoştinţe
multidisciplinare având ca scop primordial
obţinerea celui mai bun sistem posibil pentru
un ansamblu de cerinţe riguros impuse.
Concomitent cu acestea s-au dezvoltat
metodele de calcul şi soft-uri performante care
în momentul actual sunt indispensabile în
procesele de proiectare şi de testare.
 Ȋn decursul anilor, dar mai ales în ultimele permanenţi din NdFeB care sunt plasați pe
douǎ decenii, au fost concepute numeroase rotor.
programare pentru proiectarea asistatǎ de
calculator (CAD) și pentru simularea numericǎ
a structurilor proiectate, multe dintre aceste
programe avȃnd la bazǎ conceptul MEF
(metoda elementului finit). Unul dintre aceste
programe este Opera, software utilizat în
scopul analizei numerice a câmpului magnetic
al acestui generator sincron cu magneţi
permanenţi. Opera reprezintǎ un program
complex ce poate fi folosit pentru o gamǎ
largǎ de aplicaţii, nu doar cele cu privire la
analiza electromagneticǎ, având la dispoziție
atât modulul 2D, cât şi modulul 3D, ambele
bazate pe metoda elementului finit. Regiunea
de interes pentru elementul finit o constituie
a)
ochiurile de reţea. Deoarece numǎrul de
elemente este limitat şi trebuie sǎ fie finit,
ochiurile trebuie sǎ aibǎ o graniţǎ exterioarǎ.
Acestei graniţe i se impun condiţiile “la
limitǎ” sau “condiţii de frontierǎ”. Existǎ trei
condiţii principale care se impun:
 prima condiţie de frontierǎ se impune
în cazul în care câmpul magnetic este
închis în interiorul modelului şi
reprezintǎ cazul cel mai frecvent
ȋntâlnit; în situaţia aceasta câmpul
magnetic este tangent la graniţa
exterioarǎ;
 a doua condiţie de frontierǎ se impune
atunci când câmpul magnetic este
perpendicular pe o limitǎ;
b)
 al treilea caz este întâlnit mai rar şi
Fig. 1. Tipologia generatorului și principalele
reprezintǎ situaţia în care câmpul
dimensiuni geometrice ale acestuia.
magnetic poate avea orice direcţie la
limitǎ. Pentru etapa de pre-procesare softul oferǎ
Programul Opera a fost conceput pe la dispoziţia utilizatorului o interfaţǎ graficǎ de
principiul metodei elementelor finite fiind tip CAD în care poate fi creatǎ o schiţǎ pe
utilizat ca instrument de analizǎ în diferite baza cǎreia este conceput modelul pe care
domenii inginereşti, printre care şi cel de utilizatorul doreşte sǎ-l analizeze. Tot în cadrul
studiu al câmpului electromagnetic a maşinilor acestei etape sunt precizate datele de intrare,
electrice. Ideea de bazǎ constǎ în crearea unui definițiile materialelor, tipul analizei (staticǎ,
model a structurii reale ce se doreşte a se dinamicǎ, termicǎ, de stabilitate, etc.), forma,
analiza, într-un pre-procesor, dupǎ care se numǎrul, tipul şi dimensiunile elementelor
realizeazǎ calculele a cǎror rezultate prelucrate finite folosite, numǎrul de noduri, condiţiile la
pot fi vizualizate în post-procesor. Ȋn figurile limitǎ şi inclusiv generarea ochiurilor de rețea,
1.a) și 1.b) este reprezentat modelul adicǎ discretizarea, operaţia cea mai laborioasǎ
generatorului sincron construit ȋn etapa de pre- şi cea mai dificilǎ a pre-procesǎrii.
procesor a programului Opera. Așa cum am Discretizarea se poate face automat prin
mai precizat, ca și tipologie generatorul proceduri specializate a cǎror opţiuni sunt
conține 33 de crestǎturi statorice în care sunt specificate de cǎtre utilizator sau direct de
dispuse înfǎșurǎrile trifazate și 32 de magneţi cǎtre utilizator prin specificarea tuturor
coordonatelor nodale şi a elementelor finite.
Aceastǎ operaţie poartǎ numele de meshing,
iar felul în care s-a realizat acest proces va
avea categoric influenţǎ asupra calitǎţii
rezultatelor numerice şi a performanţelor
modelului analizat cu MEF.

Fig. 3.a). Reţeaua de discretizare – caz 1.

a)

Fig. 3.b). Reţeaua de discretizare – caz 1.

Pe baza acestei reţele alese au fost
obţinute urmǎtoarele rezultate ale distribuției
câmpului magnetic, afişate în figurile 4.a) şi
4.b).

b)
Fig. 2. Rețeaua de discretizare.

III. ALEGEREA REȚELEI DE

DISCRETIZARE PENTRU
CALCULUL NUMERIC ȘI
REZULTATELE OBȚINUTE
Ȋn cele ce urmeazǎ va fi prezentatǎ
reţeaua de discretizare pentru trei cazuri
diferite şi rezultatele obţinute pentru fiecare
caz. Acest lucru a fost realizat pentru a pune în
evidenţǎ raţionametul programului şi felul în
care sunt influenţate calculele bazate pe
metoda elementelor finite. Fig. 4.a). Liniile de câmp ale potenţialului
Ȋn primul caz a fost aleasǎ o reţea de magnetic pentru cazul 1.
discretizare realizatǎ dintr-un numǎr de 40471
noduri şi 80346 elemente, prezentatǎ în
figurile 3.a) şi 3.b).

Fig. 4.b). Liniile de câmp ale potenţialului
magnetic pentru cazul 1.
Ȋn al doilea caz, reţeaua de discretizare
aleasǎ este puţin mai rarefiatǎ decât cea din
primul caz. Ȋn acest caz reţeaua este formatǎ
din 28253 de noduri şi 56042 de elemente.
Fig. 5. Reţeaua de discretizare pentru cazul al
doilea.
Fig. 6.a). Liniile de câmp ale potenţialului
magnetic – caz 2.
Fig. 6.b). Liniile de câmp ale potenţialului
magnetic – caz 2.
Ȋn cel de-al treilea caz, reţeaua de
discretizare aleasǎ este mult mai rarefiatǎ fațǎ
de cea din primul caz. Numǎrul de elemente
finite din care este formatǎ reţeaua în acest caz
a fost redus de aproximativ patru ori fațǎ de
numǎrul elementelor din primul caz. Mai
exact, în acest exemplu reţeaua este formatǎ
dintr-un numǎr de 9996 de noduri şi 19924 de
elemente.
Fig. 7.a) Reţeaua de discretizare pentru cazul
al treilea
Fig. 7.b) Reţeaua de discretizare pentru cazul
al treilea
Fig. 8. Liniile de câmp ale potenţialului
magnetic – caz 3.
 Ȋn urma rezultatelor obţinute în cele trei
cazuri, prin compararea acestora se observǎ
modul în care reţeaua de discretizare
construitǎ pe baza numǎrului de elemente
finite impus influenţeazǎ rezultatele obţinute
pe baza calculelor. Concluzia cea mai
importantǎ care poate fi trasǎ de aici este cǎ
numǎrul de elemente finite trebuie sǎ fie cât
mai mare, iar cu cât acesta scade, cu atât
rezultatele sunt mai puţin precise, adicǎ
eroarea de calcul este invers proporţionalǎ cu
numǎrul de elemente finite.
Un alt aspect important tot cu privire la
liniile de câmp ale inducţiei magnetice se
referǎ la modul în care acestea formeazǎ fluxul
util în funcţie de poziţia magnetului. Un prim
caz poate fi acela în care magnetul este
poziţionat cu axa “d” perpedincularǎ pe
înfǎşurarea statoricǎ, expus ȋn figurile 9.a) şi 9.
b). Când magnetul ajunge în aceastǎ poziţie
reprezintǎ cazul cel mai defavorabil, deoarece
se observǎ cǎ nicio linie de câmp nu înlǎnţuie
înfǎşurarea statoricǎ, astfel cǎ toate liniile
câmpului magnetic formeazǎ flux de dispersie.
Fig. 9.a) Liniile de câmp ale inducţiei
magnetice.
Fig. 9.b) Liniile de câmp ale inducţiei
magnetice
Când rotorul îşi modificǎ poziţia cu un
sfert de pas polar se observǎ cǎ magnetul
ajunge într-o poziţie din care câteva linii de
câmp reuşesc sǎ înlǎnţuie înfǎşurarea şi sǎ
formeze flux util (figura 10).
Fig. 10. Liniile de câmp ale inducţiei
magnetice dupǎ rotirea rotorului cu un sfert de
pas polar
Cea mai favorabilǎ poziţie a magnetului
este atunci când el se aflǎ poziţionat cu axa
“d” perpendicularǎ pe dintele statorului (figura
11). Acest lucru a fost scos în evidenţǎ tot prin
analiza staticǎ a modelului, prin modificarea
poziţiei rotorului cu jumǎtate de pas polar faţǎ
de poziţia în care s-a aflat iniţial. Când
magnetul a ajuns în aceastǎ poziţie se observǎ
cǎ majoritatea liniilor câmpului magnetic
înlǎnţuie înfǎşurarea statoricǎ şi astfel fluxul
util este maxim.
Fig. 11. Liniile de câmp ale inducţiei
magnetice în momentul în care magnetul este
poziţionat dupǎ axa “d” perpendicular pe
dintele statorului
Ȋn toate exemplele prezentate anterior
rotorul s-a aflat în poziţie de repaus, adicǎ
modelul a fost analizat din punct de vedere
static.
IV. CONCLUZII
Scopul principal al prezentei lucrǎri a fost
analiza numerică a câmpului magnetic al unui
generator sincron cu magneţi permanenţi
folosind metoda elementelor finite.
Un alt scop urmărit a fost deprinderea
utilizǎrii instrumentelor de tip CAD şi
asimilarea etapelor care trebuie respectate
atunci când este folosit un program bazat pe
metoda elementelor finite: punerea problemei,
alegerea simetriei (plan paralel sau plan
median), tipul modelului numeric în scopul
simulǎrii cât mai corecte a structurii reale
analizate, stabiliarea subdomeniilor modelului
numeric cu proprietăţile de material
corespunzătoare, stabilirea surselor şi a
condiţiilor de frontieră, alegerea limitei
domeniului de analizat astfel încât să nu
modifice semnificativ câmpul în punctele de
interes, stabilirea formei elementelor finite şi a
densităţii reţelei de discretizare, alegerea
“solverului” corespunzător pentru obţinerea
soluţiilor, folosirea facilităţilor oferite de
prost-procesor în funcţie de ceea ce se
urmăreşte în urma simulării numerice.
Dupǎ ce a fost realizatǎ modelarea
generatorului a fost realizatǎ o analizǎ de tip
static. În urma analizei statice a fost obţinutǎ
forma liniilor de câmp ale inducţiei magnetice
generate de cǎtre magneţii permanenţi ai
generatorului. Au fost urmărite forma liniilor
câmpului magnetic, intensitatea câmpului
magnetic în funcţie de poziţia rotorului şi felul
în care numǎrul elementelor din reţeaua de
discretizare influenţeazǎ precizia soluţiei
problemei. Au fost analizate trei cazuri pentru
reţele de discretizare diferite, iar în urma
rezultatelor obţinute, prin compararea acestora
s-a observat modul în care reţeaua de
discretizare construitǎ pe baza numǎrului de
elemente finite impus influenţeazǎ rezultatele.
Concluzia care reiese în urma acestei analize
este cǎ numǎrul de elemente finite trebuie sǎ
fie cât mai mare, iar cu cât acesta scade, cu
atât rezultatele sunt mai puţin precise, adicǎ
eroare de calcul este invers proporţionalǎ cu
numǎrul de elemente finite.
Un alt aspect important tot cu privire la
liniile de câmp ale inducţiei magnetice se
referǎ la modul în care acestea formeazǎ fluxul
util în funcţie de poziţia magnetului
permanent. S-a observat cǎ momentul cel mai
favorabil este atunci când magnetul permanent
este poziţionat cu axa “d” perpedincularǎ pe
înfǎşurarea statoricǎ, fluxul util în acest caz
fiind maxim. Când rotorul este învârtit cu
jumǎtate de pas polar, magnetul ajunge cu axa
“d” în poziţia dintre crestǎturile statorului, iar
acesta reprezintǎ cazul cel mai defavorabil,
deoarece s-a observat cǎ nicio linie de câmp
nu înlǎnţuie înfǎşurarea statoricǎ şi astfel toate
liniile câmpului magnetic formeazǎ doar flux
de dispersie.
V. BIBLIOGRAFIE
1. M. Biriescu, Transformatoare şi maşini
electrice, Timişoara, Editura Orizonturi
universitare, 2009;
2. A.E. Fitzgerald, Electric machinery (sixth
edition), New York, The McGraw- Hill
Companies, 1989
3. F.D. Şurianu, Modelarea şi identificarea
elementelor sistemului electroenergetic,
Timişoara, Editura “Orizonturi universitare”,
2009
4. M. Biriescu, Mașini Electrice Rotative,
Timișoara, Editura de Vest, 1997
5. I. Boldea, Transformatoare şi maşini
electrice, Timişoara, Editura Politehnica, 2010
6. I. Boldea, Synchronous Generators, CRC
Taylor & Francis, 2005
7. S. Mușuroi, D. Popovici, Acționări
Electrice cu Servomotoare, Timișoara, Editura
Politehnica, 2006
8. G. Madescu, M. Biriescu, M. Moţ, M.
Greconici, C. Koch, Low Speed PM Generator
for Direct-Drive Wind Applications,
“Politehnica” University of Timişoara and
Romanian Academy – Timişoara Branch,
Timişoara, Romania
9. G. Madescu, M. Biriescu, M. Greconici, M.
Moţ, Performances comparison of two
surface-mounted Permanent Magnet
Generators with fractional - slot windings,
International Review of Electrical Engineering
(I.R.E.E.), Vol. xx, n. x
10. G. Madescu, M. Biriescu, M. Greconici,
M. Moţ, Low Speed PM Generator for Wind
Turbines Applications, “Politehnica”
University of Timişoara and Romanian
Academy – Timişoara Branch, Timişoara,
Romania
11. G. Madescu, M. Biriescu, O. Proştean, T.
Mihuţ, M. Greconici, M. Moţ, L. Augustinov,
Low Speed Synchronous Generator with PM
Excitation
12. S. Muşuroi, C. Şorândaru, D. F. Şurianu,
The modeling and simulation of an adjusting
system for the position of the induction
machine supplied by a PWM inverter with the
identification of the rotor flux, EPE Iasi 12-14,
Oct. 2006
13. C.W. Steele, Numerical computation of
electric and magnetic fields, New York, Van
Nostrand Reinhold Company, 1987
14. D.A. Lowther, P.P. Silvester, Computer-
Aided Design in Magnetics, New York,
Springer-Verlag, 1986
15. D.S. Comşa, Metoda elementelor finite-
Curs introductiv, Cluj-Napoca, Editura U.T.
PRES, 2007
16. Şt. Sorohan, I.N. Constantinescu, Practica
modelǎrii şi analizei cu elemente finite,
Bucureşti, 2003
17. Şt. Sorohan, C.C. Petre, Programe şi
aplicaţii cu elemente finite, Bucureşti, Editura
PRINTECH, 2004 (revizuită Sept. 2007)
18. “Opera 2D- Reference manual”, Version
12.025, Vector Fields, Oxford, 2008
19. “Opera 2d- User Guide”, Version 12,
Kidlington- Oxford, 2008
20. “ Opera- Manager user guide”, Version
12.025, Vector Fields, Oxford, 2008
21. Ion SOBOR, NICOLAE KOBÎLEAŢKII,
Tendințe moderne ȋn tehnologia de conversie
a energiei eoliene și a energiei cinetice a
curenților de apǎ - Universitatea Tehnică a
Moldovei