Studiul Câmpului Magnetic al unui Generator
Sincron cu Magneți Permanenți Utilizând Metoda
Elementului Finit
Constantin Gabriel DOBREAN
Universitatea “Politehnica” din Timișoara, Facultatea de Electrotehnicǎ și Electroenergeticǎ,
Specializarea Conducerea Sistemelor Electroenergetice, Anul de Studiu II Master,
constantin.gabriel.dobrean@gmail.com
“Rezumat” - Lucrarea prezintǎ simularea
numericǎ a câmpului magnetic pentru un
prototip de generator sincron cu magneți
permanenți. Pe parcusul lucrǎrii este
prezentat mediul soft OPERA, program
bazat pe calculul numeric folosind metoda
elementului finit, utilizat pentru modelarea
virtualǎ a prototipului generatorului
sincron. Acest prototip de putere 5 kVA, cu
magneți permanenți și cu turație scǎzutǎ
este destinat utilizǎrilor în aplicații cu
acționǎri hidraulice, respectiv eoliene și a
fost realizat în cadrul unei colaborǎri între
Facultatea de Automaticǎ și Calculatoare și
Facultatea de Electrotehnicǎ și
Electroenergeticǎ din cadrul Universitǎții
“Politehnica” din Timișoara.
“Cuvinte cheie:” generator sincron, magneți
permanenți, câmp magnetic, metoda elementului
finit.
I. INTRODUCERE
Discuțiile și preocupǎrile la nivel global au
fost focalizate în ultima perioadǎ de timp și se
îndreaptǎ în continuare înspre noi abordǎri și
reglementǎri care sǎ reducǎ utilizarea
combustibililor folosili ca sursǎ primarǎ pentru
obținerea energiei electrice, principalele
dezavantaje fiind poluarea atmosfericǎ și
faptul cǎ aceste resurse sunt epuizabile în
timp, dar sǎ satisfacǎ în continuare cererea de
energie electricǎ. În acest sens în ultimii ani s-
a acordat o importanțǎ deosebitǎ cercetǎrii și
implementǎrii sistemelor de conversie a
energiei electrice din surse alternative care au
la bazǎ energiile regenerabile precum cea
eolianǎ, solarǎ, hidraulicǎ, geotermicǎ sau
biomasǎ.
1
Ieftinirea magneților permanenți din
pǎmânturi rare, în special a celor din NdFeB,
precum și proprietǎțile foarte bune ale acestora
au avut o contribuție importantǎ asupra
dezvoltǎrii aplicațiilor în ceea ce privește
construcția generatoarelor electrice. Din punct
de vedere constructiv, acest generator sincron
este alcǎtuit din statorul care conține 33 de
crestǎturi în care sunt dispuse înfǎșurǎrile
trifazate și rotorul pe care sunt dispuși 32 de
magneți permanenți. Aceastǎ variantǎ
constructivǎ prezintǎ avantajul cuplǎrii
generatorului direct cu arborele turbinei, iar
astfel nu mai este necesarǎ folosirea
multiplicatorului de vitezǎ și ȋn acest mod se
obțin avantaje precum creșterea eficienței și a
randamentului de conversie a energiei,
creșterea fiabilitǎții, scǎderea intesitǎții
zgomotului și a vibrațiilor. Un alt avantaj
important îl reprezintǎ lipsa înfǎșurǎrii de
excitație, în acest fel fiind posibilǎ micșorarea
pasului polar. Prin acționarea directǎ a
generatorului viteza de acționare este redusǎ,
iar astfel se impune folosirea unui numǎr mare
de poli magnetici pentru creșterea frecvenței și
a tensiunii.
II. MEDIUL SOFT OPERA
Evoluția tehnologiei și progresul
umanitǎții au la bazǎ un considerent foarte
important, și anume calculul ingineresc care
este o componentǎ esențialǎ a procesului de
proiectare. Proiectarea reprezintǎ o activitate
de creație care implicǎ o serie de cunoștințe
multidisciplinare având ca scop primordial
obținerea celui mai bun sistem posibil pentru
un ansamblu de cerințe riguros impuse.
Concomitent cu acestea s-au dezvoltat
metodele de calcul și soft-uri performante care conține 33 de crestǎturi statorice în care sunt
în momentul actual sunt indispensabile în dispuse înfǎșurǎrile trifazate și 32 de magneți
procesele de proiectare și de testare. permanenți din NdFeB care sunt plasați pe
În decursul anilor, dar mai ales în ultimele rotor.
douǎ decenii, au fost concepute numeroase
programe pentru proiectarea asistatǎ de
calculator (CAD) și pentru simularea numericǎ
a structurilor proiectate, multe dintre aceste
programe avȃnd la bazǎ conceptul MEF
(metoda elementului finit). Unul dintre aceste
programe este Opera, software utilizat în
scopul analizei numerice a câmpului magnetic
al acestui generator sincron cu magneți
permanenți. Opera reprezintǎ un program
complex ce poate fi folosit pentru o gamǎ
largǎ de aplicații, nu doar în cele cu privire la
analiza electromagneticǎ, având la dispoziție
atât modulul 2D, cât și modulul 3D, ambele
bazate pe metoda elementului finit. Regiunea
a)
de interes pentru elementul finit o constituie
ochiurile de rețea. Deoarece numǎrul de
elemente este limitat și trebuie sǎ fie finit,
ochiurile trebuie sǎ aibǎ o granițǎ exterioarǎ.
Acestei granițe i se impun condițiile “la
limitǎ” sau “condiții de frontierǎ”. Existǎ trei
condiții principale care se impun:
 prima condiție de frontierǎ se impune
în cazul în care câmpul magnetic este
închis în interiorul modelului și
reprezintǎ cazul cel mai frecvent
întâlnit; în situația aceasta câmpul
magnetic este tangent la granița
exterioarǎ;
 a doua condiție de frontierǎ se impune
atunci când câmpul magnetic este
b)
perpendicular pe o limitǎ;
Fig. 1. Tipologia generatorului și principalele
 al treilea caz este întâlnit mai rar și
dimensiuni geometrice ale acestuia.
reprezintǎ situația în care câmpul
magnetic poate avea orice direcție la Pentru etapa de pre-procesare softul oferǎ
limitǎ. la dispoziția utilizatorului o interfațǎ graficǎ de
Programul Opera a fost conceput pe tip CAD în care poate fi creatǎ o schițǎ pe
principiul metodei elementelor finite fiind baza cǎreia este conceput modelul pe care
utilizat ca instrument de analizǎ în diferite utilizatorul dorește sǎ-l analizeze. Tot în cadrul
domenii inginerești, printre care și cel de acestei etape sunt precizate datele de intrare,
studiu al câmpului electromagnetic al mașinilor definițiile materialelor, tipul analizei (staticǎ,
electrice. Ideea de bazǎ constǎ în crearea unui dinamicǎ, termicǎ, de stabilitate, etc.), forma,
model al structurii reale ce se dorește a se numǎrul, tipul și dimensiunile elementelor
analiza, într-un pre-procesor, dupǎ care se finite folosite, numǎrul de noduri, condițiile la
realizeazǎ calculele a cǎror rezultate prelucrate limitǎ și inclusiv generarea ochiurilor de rețea,
pot fi vizualizate în post-procesor. În figurile adicǎ discretizarea, operația cea mai laborioasǎ
1.a) și 1.b) este reprezentat modelul și cea mai dificilǎ a pre-procesǎrii.
generatorului sincron construit în etapa de pre- Discretizarea se poate face automat prin
procesor a programului Opera. Așa cum am proceduri specializate a cǎror opțiuni sunt
mai precizat, ca și tipologie generatorul specificate de cǎtre utilizator sau direct de

2
cǎtre utilizator prin specificarea tuturor
coordonatelor nodale și a elementelor finite.
Aceastǎ operație poartǎ numele de meshing,
iar felul în care s-a realizat acest proces va
avea categoric influențǎ asupra calitǎții
rezultatelor numerice și a performanțelor
modelului analizat cu MEF.

Fig. 3.a). Rețeaua de discretizare – caz 1.

a)

Fig. 3.b). Rețeaua de discretizare – caz 1.

Pe baza acestei rețele alese au fost
obținute urmǎtoarele rezultate ale distribuției
câmpului magnetic, afișate în figurile 4.a) și
4.b).

b)
Fig. 2. Rețeaua de discretizare.

III. ALEGEREA REȚELEI DE

DISCRETIZARE PENTRU
CALCULUL NUMERIC ȘI
REZULTATELE OBȚINUTE
În cele ce urmeazǎ va fi prezentatǎ
rețeaua de discretizare pentru trei cazuri
diferite și rezultatele obținute pentru fiecare
caz. Acest lucru a fost realizat pentru a pune în
evidențǎ raționametul programului și felul în Fig. 4.a). Liniile de câmp ale potențialului
care sunt influențate calculele bazate pe magnetic pentru cazul 1.
metoda elementelor finite.
În primul caz a fost aleasǎ o rețea de
discretizare realizatǎ dintr-un numǎr de 40471
noduri și 80346 elemente, prezentatǎ în
figurile 3.a) și 3.b).

3
 de cea din primul caz. Numǎrul de elemente
finite din care este formatǎ rețeaua în acest caz
a fost redus de aproximativ patru ori fațǎ de
numǎrul elementelor din primul caz. Mai
exact, în acest exemplu rețeaua este formatǎ
dintr-un numǎr de 9996 de noduri și 19924 de
elemente.
Fig. 4.b). Liniile de câmp ale potențialului
magnetic pentru cazul 1.
În al doilea caz, rețeaua de discretizare
aleasǎ este puțin mai rarefiatǎ decât cea din
primul caz. În acest caz rețeaua este formatǎ
din 28253 de noduri și 56042 de elemente.

Fig. 5. Rețeaua de discretizare pentru cazul al Fig. 7.a) Rețeaua de discretizare pentru cazul
doilea. al treilea

Fig. 7.b) Rețeaua de discretizare pentru cazul

al treilea

Fig. 6.a). Liniile de câmp ale potențialului

magnetic – caz 2.

Fig. 6.b). Liniile de câmp ale potențialului Fig. 8. Liniile de câmp ale potențialului
magnetic – caz 2. magnetic – caz 3.
În cel de-al treilea caz, rețeaua de
discretizare aleasǎ este mult mai rarefiatǎ fațǎ

4
 În urma rezultatelor obținute în cele trei
cazuri, prin compararea acestora se observǎ
modul în care rețeaua de discretizare
construitǎ pe baza numǎrului de elemente
finite impus influențeazǎ rezultatele obținute
pe baza calculelor. Concluzia cea mai
importantǎ care poate fi dedusǎ de aici este cǎ
numǎrul de elemente finite trebuie sǎ fie cât
mai mare, iar cu cât acesta scade, cu atât
rezultatele sunt mai puțin precise, adicǎ
eroarea de calcul este invers proporționalǎ cu
numǎrul de elemente finite.
Un alt aspect important tot cu privire la
liniile de câmp ale inducției magnetice se
referǎ la modul în care acestea formeazǎ fluxul
util în funcție de poziția magnetului. Un prim
caz poate fi acela în care magnetul este
poziționat cu axa “d” perpedincularǎ pe
înfǎșurarea statoricǎ, expus în figurile 9.a) și 9.
b). Când magnetul ajunge în aceastǎ poziție
reprezintǎ cazul cel mai defavorabil, deoarece
se observǎ cǎ nicio linie de câmp nu înlǎnțuie
înfǎșurarea statoricǎ, astfel cǎ toate liniile
câmpului magnetic formeazǎ flux de dispersie.
Fig. 9.a) Liniile de câmp ale inducției
magnetice.
Fig. 9.b) Liniile de câmp ale inducției
magnetice
Când rotorul își modificǎ poziția cu un
sfert de pas polar se observǎ cǎ magnetul
ajunge într-o poziție din care câteva linii de
câmp reușesc sǎ înlǎnțuie înfǎșurarea și sǎ
formeze flux util (figura 10).
5
Fig. 10. Liniile de câmp ale inducției
magnetice dupǎ rotirea rotorului cu un sfert de
pas polar
Cea mai favorabilǎ poziție a magnetului
este atunci când el se aflǎ poziționat cu axa
“d” perpendicularǎ pe dintele statorului (figura
11). Acest lucru a fost scos în evidențǎ tot prin
analiza staticǎ a modelului, prin modificarea
poziției rotorului cu jumǎtate de pas polar fațǎ
de poziția în care s-a aflat inițial. Când
magnetul a ajuns în aceastǎ poziție se observǎ
cǎ majoritatea liniilor câmpului magnetic
înlǎnțuie înfǎșurarea statoricǎ și astfel fluxul
util este maxim.
Fig. 11. Liniile de câmp ale inducției
magnetice în momentul în care magnetul este
poziționat dupǎ axa “d” perpendicular pe
dintele statorului
În toate exemplele prezentate anterior
rotorul s-a aflat în poziție de repaus, adicǎ
modelul a fost analizat din punct de vedere
static.
IV. CONCLUZII
Scopul principal al prezentei lucrǎri a fost
analiza numericǎ a câmpului magnetic al unui
generator sincron cu magneți permanenți
folosind metoda elementelor finite.
Un alt scop urmǎrit a fost deprinderea
utilizǎrii instrumentelor de tip CAD și
asimilarea etapelor care trebuie respectate
atunci când este folosit un program bazat pe
metoda elementelor finite: punerea problemei,
alegerea simetriei (plan paralel sau plan
median), tipul modelului numeric în scopul
simulǎrii cât mai corecte a structurii reale
analizate, stabilizarea subdomeniilor
modelului numeric cu proprietǎțile de material
corespunzǎtoare, stabilirea surselor și a
condițiilor de frontierǎ, alegerea limitei
domeniului de analizat astfel încât să nu
modifice semnificativ câmpul în punctele de
interes, stabilirea formei elementelor finite și a
densitǎții rețelei de discretizare, alegerea
“solverului” corespunzǎtor pentru obținerea
soluțiilor, folosirea facilitǎților oferite de post-
procesor în funcție de ceea ce se urmǎrește în
urma simulǎrii numerice.
Dupǎ ce a fost realizatǎ modelarea
generatorului a fost realizatǎ o analizǎ de tip
static. În urma analizei statice a fost obținutǎ
forma liniilor de câmp ale inducției magnetice
generate de cǎtre magneții permanenți ai
generatorului. Au fost urmǎrite forma liniilor
câmpului magnetic, intensitatea câmpului
magnetic în funcție de poziția rotorului și felul
în care numǎrul elementelor din rețeaua de
discretizare influențeazǎ precizia soluției
problemei. Au fost analizate trei cazuri pentru
rețele de discretizare diferite, iar în urma
rezultatelor obținute, prin compararea acestora
s-a observat modul în care rețeaua de
discretizare construitǎ pe baza numǎrului de
elemente finite impus influențeazǎ rezultatele.
Concluzia care reiese în urma acestei analize
este cǎ numǎrul de elemente finite trebuie sǎ
fie cât mai mare, iar cu cât acesta scade, cu
atât rezultatele sunt mai puțin precise, adicǎ
eroarea de calcul este invers proporționalǎ cu
numǎrul de elemente finite.
Un alt aspect important tot cu privire la
liniile de câmp ale inducției magnetice se
referǎ la modul în care acestea formeazǎ fluxul
util în funcție de poziția magnetului
permanent. S-a observat cǎ momentul cel mai
favorabil este atunci când magnetul permanent
este poziționat cu axa “d” perpedincularǎ pe
înfǎșurarea statoricǎ, fluxul util în acest caz
fiind maxim. Când rotorul este învârtit cu
jumǎtate de pas polar, magnetul ajunge cu axa
“d” în poziția dintre crestǎturile statorului, iar
acesta reprezintǎ cazul cel mai defavorabil,
deoarece s-a observat cǎ nicio linie de câmp
nu înlǎnțuie înfǎșurarea statoricǎ și astfel toate
liniile câmpului magnetic formeazǎ doar flux
de dispersie.
6
V. BIBLIOGRAFIE
1. M. Biriescu, Transformatoare și mașini
electrice, Timișoara, Editura “Orizonturi
universitare”, 2009;
2. A.E. Fitzgerald, Electric machinery (sixth
edition), New York, The McGraw- Hill
Companies, 1989
3. F.D. Șurianu, Modelarea și identificarea
elementelor sistemului electroenergetic,
Timișoara, Editura “Orizonturi universitare”,
2009
4. M. Biriescu, Mașini Electrice Rotative,
Timișoara, Editura de Vest, 1997
5. I. Boldea, Transformatoare și mașini
electrice, Timișoara, Editura “Politehnica”,
2010
6. I. Boldea, Synchronous Generators, CRC
Taylor & Francis, 2005
7. S. Mușuroi, D. Popovici, Acționǎri Electrice
cu Servomotoare, Timișoara, Editura
“Politehnica”, 2006
8. G. Madescu, M. Biriescu, M. Moț, M.
Greconici, C. Koch, Low Speed PM Generator
for Direct-Drive Wind Applications,
“Politehnica” University of Timișoara and
Romanian Academy – Timișoara Branch,
Timişoara, Romania
9. G. Madescu, M. Biriescu, M. Greconici, M.
Moț, Performances comparison of two
surface-mounted Permanent Magnet
Generators with fractional - slot windings,
International Review of Electrical Engineering
(I.R.E.E.), Vol. xx, n. x
10. G. Madescu, M. Biriescu, M. Greconici,
M. Moț, Low Speed PM Generator for Wind
Turbines Applications, “Politehnica”
University of Timișoara and Romanian
Academy – Timișoara Branch, Timișoara,
Romania
11. G. Madescu, M. Biriescu, O. Proștean, T.
Mihuț, M. Greconici, M. Moț, L. Augustinov,
Low Speed Synchronous Generator with PM
Excitation
12. S. Mușuroi, C. Șorândaru, D. F. Șurianu,
The modeling and simulation of an adjusting
system for the position of the induction
machine supplied by a PWM inverter with the
identification of the rotor flux, EPE Iași 12-14,
Oct. 2006
13. C.W. Steele, Numerical computation of
electric and magnetic fields, New York, Van
Nostrand Reinhold Company, 1987
14. D.A. Lowther, P.P. Silvester, Computer-
Aided Design in Magnetics, New York,
Springer-Verlag, 1986
15. D.S. Comșa, Metoda elementelor finite-
Curs introductiv, Cluj-Napoca, Editura U.T.
PRES, 2007
16. Șt. Sorohan, I.N. Constantinescu, Practica
modelǎrii și analizei cu elemente finite,
București, 2003
17. Șt. Sorohan, C.C. Petre, Programe și
aplicații cu elemente finite, București, Editura
PRINTECH, 2004 (revizuitǎ Sept. 2007)
18. “Opera 2D - Reference manual”, Version
12.025, Vector Fields, Oxford, 2008
19. “Opera 2d - User Guide”, Version 12,
Kidlington- Oxford, 2008
20. “ Opera - Manager user guide”, Version
12.025, Vector Fields, Oxford, 2008
21. Ion SOBOR, NICOLAE KOBÎLEAȚKII,
Tendințe moderne în tehnologia de conversie a
energiei eoliene și a energiei cinetice a
curenților de apǎ - Universitatea Tehnicǎ a
Moldovei