PIAZZA CAMPIDOGLIO

In Evul mediu si in Renastere pietele urbane jucau un rol important in

viata publica a orasului si drept urmare intre aceste piete si edificiile publice
care le marginesc exista o relatie fundamentala.
In Italia se pastreaza in mare parte organizarea din Antichitate a
oraselor si numeroasele obiceiuri ale vietii publice care continua sa se
desfasoare in aceste piete. Semnificatia civica a pietelor ramane aceeasi la
fel ca si relatiile ce le leaga de cladirile care le marginesc. Se pastreaza
dorinta de a concentra in punctele principale ale orasului cladirile cele mai
importante si se incearca infrumusetarea acestora cu fantani, monumente,
statui. Se concentreaza in aceste piete circulatia , se organizeaza serbari
publice reprezentatii teatrale, ceremonii oficiale sau proclamari de legi.
Dupa functia pe care o indeplineau incep sa se distinga trei tipuri de piete :
piata catedralei, piata comerciala si piata profana.
Una dintre pietele remarcabile ale renasterii italiene este Piata
Campidoglio sau Piata Capitoliului amplasata in centrul politic al Romei, pe
una dintre cele sapte coline ale orasului , vechea Acropola, inima civica a
Romei.
In perioada medievala pe acest sit existau Palatul Senatorilor, Palatul
Conservatorilor si biserica Santa Maria D’Aracoli.
Piata Campidoglio este refacuta dupa proiectul lui Michelangelo care
incearca revitalizarea vechiului centru civic prin introducerea statuii
imparatului Marc Aureliu.
Fiind unul dintre ansamblurile urbane renumite ale Romei, Piata
Capitoliului a fost analizata din diverse puncte de vedere de mai multi autori.
Doi dintre acesti autori sunt Radu Laurian in “ Probleme de estetica
oraselor” si Charles de Tolnay in “ Michelangelo”.
In timp ce Radu Laurian analizeaza piata strict din punct de vedere al
structurii, formei si compozitiei si a relatiei cu orasul, Charles de Tolnay
priveste elementele componente ale acesteia mai mult in plan simbolic.
In “probleme de estetica oraselor” autorul ne prezinta Piata
Capitoiului ca fiind “asezata pe o dominanta naturala, are o axa de
compozitie si de vedere catre vest, spre traseul concav al Tibrului si mai
departe spre cupola Catedralei Sf. Petru, in spatele careia apune soarele.”,
deschiderea ei spre vederi frumoase ajuta la statornicia formei si la
orientarea ei.Structura pietei este una trapezoidala pentru “a degaja si a
amplifica valoarea unei cladiri importante.” – Palatul Senatorilor. Orientarea
se face in functie de aceasta cladire dominanta, iar celelalte elemente care
marginesc piata sunt dispuse simetric dupa o axa unica de compozitie.
Piata Capitoliului este deschisa pe o singura latura cu vedere de
ansamblu asupra Romei. Aici Michelangelo intareste caracterul de limitare a
spatiului prin realizarea la cladirile laterale a unor registre orizontale
puternice, registre care margheaza si directia principala a pietei spre Palatul
Senatorilor. “ In Piata Capitoliului din Roma, cele trei cladiri luate in parte
pot fi cuprinse dupa parcurgerea scarii de acces (…) astfel nu numai piata,
dar si elementele sale componente sint bine puse in valoare din punctul de
intrare in piata.”
“Efectul artistic al unei piete” este obtinut prin pavarea decorativa
care “poate contribui in precizarea ideii principale a compozitiei: prin
accentuarea centrului (…) “ si prin amplasarea statuii lui Marc Aureliu cu
piedestalul scund prin care “contactul spectatorului cu statuia este mai
direct, mai intim”
In “ Michelangelo” Charles de Tolnay pune mai mult accent pe statuia
lui Marc Aureliu :“ soclul desenat de Michelangelo e scund, pentru a spori
efectul statuii propriu-zise. Acest soclu oval contrasteaza cu placa
dreptunghiulara pe care e pusa statuia lui Marc Aureliu. De unde impresia ca
statuia e mai usoara.” Statuia accentueaza centrul pietii fara sa-i strice
unitatea si mareste efectul monumentului.
In momentul in care Michelangelo preia lucrarile, Piata Capitoliului
nu avea “unitate artistica si nici o legatura arhitecturala cu orasul de jos”.
Cele doua edificii, Palatul Senatorilor si Palatul Conservatorilor , au fatade
diferite, iar biserica Aracoeli se zareste in spatele unui simplu zid. Dupa mai
multe interventii intre cele trei palate care marginesc piata Michelangelo
reuseste sa creeze “un raport mai strans gratie uniformitatii ferestrelor care
au, toate, cate un fronton in segmente”. A transformat piata intr-un ansamblu
cu trei edificii simetrice , care marginesc “o piata omogena si cu un plan
central” si o leaga pe axa principala de orasul de jos.
Spre deosebire de Radu Laurian care considera Piata de pe colina
Capitoliului ca fiind una inchisa pe trei laturi si deschisa pe a patra , Charles
de Tolnay o vede ca pe un spatiu inchis din toate partile de cele trei edificii
si “balustra”. Autorul de aseamea pune accent pe contrastul dintre forma
trapezoidala a pietei si ovalul din mijlocul ei care “ decorat cu un ornament
in forma de stea, simbolizeaza fortele centrifuge, asupra edificiilor
actioneaza o forta centripeta si magica”.” Ovalul convex din mijlocul pietei
pare o parte din globul terestru, iar palatele care il depasesc inalta deasupra
lui o sfera superioara, o a doua lume: locuita de statuiile divinitatilor antice.”
 “Conceptia michelangiolesca a arhitecturii ca intruchipare a unor
conflicte de forte” se observa si pe fatadele cladirilor compuse in mare parte
din elemente care simbolizeaza forte : pilastri, coloane, cornise, arhitrave.”
Verticalele si orizontalele se lovesc fara nici un fel de tranzitie.”
Charles de Tolnay considera ca “ ideea pe care o exprima aceasta
compozitie nu este pur arhitecturala: Michelangelo a voit sa intruchipeze in
ea insasi esenta Capitoliului, care inseamna «caput mundi» “

Bibliografie :
De Tolnay, Charles, Michelangelo, Ed. Meridiane, 1973
Laurian, Radu, Probleme de estetica oraselor
Benevolo, Leonardo, Orasul in istoria Europei