Ideea de bază care se desprinde din textul prezentat este aceea că Adam comite păcatul

din pricina dezlipirii de Dumnezeu – „nerezemându-și ochiul sufletului în această lumină

dumnezeiască” – el nu își mai pune nădejdea în purtarea de grijă a Domnului ci caută să își poarte
singur de grijă, el care până atunci a avut totul, nelipsindu-i nimic căci nestricăciunea și nemurirea lui
izvorau din harul dumnezeiesc de care se împărtșea permanent.
Sfântul Maxim mărturisitorul vede în voința lui Adam singura cauză a căderii în moarte,
în stricăciune căci a ascultat mai mult de soție și de șarpe decât de porunca lui Dumnezeu – „s-a
aplecat întreg spre simțire , predându-se ei”. Iată cum încetând privegherea și luarea aminte la lumina
cea dumnezeiască, Adam este furat de mirajul de adeveni una cu Dumnezeu și pierde chiar acest dar de
care se împărtășea permanent, căci i se spusese dinainte că mâncarea din pom este însoțită de moarte și
totuși el a ascultat femeia și prin femeie de șarpe mai mult decât de Tatăl cel ceresc și astfel, alegând să
mănânce, el „și-a schimbat viața după asemănarea fructului, făcându-și moartea vie în toată vremea
petrecrii de aici”.
Se vede clar cum Sfântul Maxim Mărturisitorul pune această cădere a alui Adam în greșita
întrebuințare a libertății ce i-a fost dată lui de către Dumnezeu, iar viața promisă de către înșelător este
una născătoare de moarte.