Seminarul 2. Lexicul. Fondul principal lexical și masa vocabularului.

Aplicații

1. Precizați elementele din fondul principal lexical regăsite în fragmentul următor și

argumentați apartenența lor la această secțiune a lexicului:

„Tatăl meu a lucrat multă vreme ca ziarist pe probleme de agricultură, lucru pe care îl face, de

fapt, și astăzi, după o lungă întrerupere. Lucra la ziarul «Steagul roșu» al fostei regiuni București,

care apoi, odată cu reorganizarea teritorială, s-a spart în trei județe separate. Cât timp am fost copil

și apoi adolescent, tata era mereu plecat «pe teren», cu mașina ziarului, prin locuri cu nume ciudate

[...], tot atâtea abstracțiuni pentru mine, dar abstracțiuni dense, insistente [...], mereu reiterate în

discuțiile din casă. De vreo două-trei ori tata m-a luat și pe mine în deplasări mai scurte, de câte o

zi, în vreo comună ilfoveană, și din aceste drumuri cu masiva Volga neagră mă-ntorceam mereu

extrem de obosit, cu câteva imagini neplăcute în minte: vrăbiile însângerate și ucise [...], vaci duse

de funie de copii mici pe marginea drumurilor, sate identice, cu inși cu pălării și pulovere pestrițe

pe la porți, președinți de I.A.S.-uri, mai toți grași și cu fețe ca de cartofi [...].”

(Mircea Cărtărescu, pururi tânăr, înfășurat în pixeli)

9
10

2. a) Identificați arhaismele lexicale și pe cele frazeologice din fragmentele următoare:

A. „Iară Miron logofătul și cu Buhuș hatmanul și cu Costantin postelnicul Ciobanul fiind mai

aproape de casa Ducăi-Vodă, n-au priimit acel sfat să treacă de la Brașov în Țara Muntenească [...].

Și pe acel sfat au purces și au ieșitŭ pe Oituz. Deci oastea Ducăi-vodă, fiind supărată de la Svetii

Gheorghie pănă la Svetii Nicolai, s-au și răsipit, carii încotro au putut, pre la casăle lor. Și au rămasŭ

numai doao steaguri de lipcani și puținei siimeni. Deci la Iași n-au avut cu cine merge și au luat în

gios de s-au dus la Domnești [...]. Viindŭ veste în Țara Leșască precum craiul Sobețchii și cu nemții

au bătut pe turci la Beciu, au și început a să slobodzi poghiazuri în Podolia, în raiaoa turcească, a tăiè

și a robi pe turci.”

(Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei)

B. „După sfatul Dudescului, ce acum îi era mai mult de ajutor ca un prieten cu sfaturile,

monarhul îi ceru Marelui Vizir să-i îmbrace caftanul de învestire și să meargă [...] împreună cu

boierii săi la Înaltul Padișah, pentru a fi asigurat că i se dădea iar tronul. [...] Padișahul, sprijinit de

paici, îi așeză lui și boierilor săi, după ceremonial, caftanul. Era o clipă supremă. Nimic nu-l

bucurase mai mult după aceea. Nici surgiucul de pe cap, semnul demnității și al învestirii, [...] nici

întoarcerea sa ce fu ca un vis plin de veselie și vorbe [...].”

(Eugen Barbu, Principele)

b) Explicați în ce sens este adevărată următoarea afirmație: „Numai arhaismele de la

punctul B. sunt arhaisme reale, nu și cele de la punctul A.”

3. Identificați regionalismele lexicale din fragmentul următor:

„Și s-o luat și s-o dus iel înainti. Iac-o ağiuns iel la lacu cu lapti acru. Cum o ağuns la lacu cu
lapti acru, n’imn’câ vorbă, s-o pus acolo pi pândâ. Iacâ vedi cân’ iasă om balaur afarâ. Cân’ o ișât

balauru afarâ șî cân’ s-o repezât odatâ, și cân’ i-o țâpat odat-om paloș în grumaz, i-o sărit capu di

tri-patru poști di la trupu lui. Ș-atunči o luat trupu șî l-o spinticat în dou ș-o scos ačia douză șî patru

di gărgăuni șî i-o lua șî i-o pus într-o batistî și cân’ i-o strrâns odatâ, pi Odolian l-o săgetat moartea

acasâ-m pat. Ș-atunč o vinit fata la dânsu, din răgn’etu lui.”

(basm popular cules de Ovidiu Bârlea)

4. Menționați elementele de jargon franțuzit prezente în fragmentele următoare din comedia

O noapte furtunoasă, de I. L. Caragiale, și arătați rolul lor:

a) „ZIȚA: Mai adineaori ședeam acasă. [...]. Eram ambetată absolut. [...] Când să trec pe maidan,

mă pomenesc cu mitocanul, cu pricopsitul de Țircădău, că-mi taie drumul. «Bonsoar-bonsoar»,

și știi așa deodată, sanfasò: «Hei, cocoană, zice, mai bine ți-e acuma văduvă?» – «Pardon,

domnule, zic, n-am de-a face cu dumneata [...]. Acu mi-e timpul: jună sunt, de nimini nu

depand, și când oi vrea, îmi găsește nenea Dumitrache bărbat mai de onoare ca dumneata».

– «Mi-i că te-i căi!» – Zic: «Pardon, domnule, nu-ți permit să te-ntinzi mai mult la un așa

afront; mă-nțelegi?» – zice...” (Actul I, scena VII)

b) „ZIȚA: Uf! țățico, mașer, bine că m-a scăpat Dumnezeu de traiul cu pastramagiul! Să trăiesc

eu cu un mitocan! [...]. Așa – să nu-mi uit vorba – zic mitocanului: «Nu-ți permit, domnule, să

te naintezi la un așa afront!» Da’ el: «Gândești, zice, că o să te măriți, cocoană?» – «Asta

mă-mportă pe mine, cine ce treabă are!».” (Actul I, scena VII)

c) „ZIȚA: Atunci, alevoa, bonsoir, țațo. [...] A! să nu uit; mâine ne vedem, știi că-i sărbătoare. Să

ne legăm de nenea să ne ducă la «Iunion».” (Actul I, scena VII)

d) „ZIȚA: Ei, Doamne! Țato, parol, știi că ești curioasă! Ce, pentru comèdiile alea mergem noi?

[...] Ce, adică toți câți merg acolo înțeleg ceva, gândești? Merg numai așa de un capriț, de un

pamplezir; de ce să nu mergem și noi?” (Actul I, scena VII)

e) „RICĂ: Nu striga! Nu striga! Fii mizericordioasă; aibi pietate!” (Actul al II-lea, scena II)

f) „RICĂ: [...] Alaltăieri seară, amoarea mi-a inspirat curaj; m-am ținut după voi până în această

suburbie, în colțul stradei; dar când să-ți văz justaminte adresa, mi-a tăiat drumul niște câini.”

(Actul al II-lea, scena II)

5. Citiți cu atenție următorul articol de dicționar și rezolvați cerințele de mai jos:

„FRONT, fronturi, s. n. 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor

militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ◊ Expr. A rupe (sau a sparge)

frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte

din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate

operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etc. aliniați cot la

cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etc. ◊ Loc. adv. În front = așezat în linie, în

poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Fig. Grup de forțe solidare, organizat în vederea unei lupte

comune pentru realizarea unui scop; [...] sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un

zăcământ de substanțe minerale utile, deschisă printr-o lucrare minieră, unde se efectuează

săpăturile. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de

clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Met.) Zonă de

tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu

consecințe directe asupra mersului vremii. ◊ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de

aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care

ajunge o oscilație la un moment dat. – Din fr. front” (DEX2, s.v. front).

a) Identificați mărcile diastratice și menționați felul lor, indicând informațiile sintagmatice

pe care acestea le aduc.

b) Argumentați în ce măsură se poate vorbi despre cuvântul FRONT și despre termenul

FRONT, pornind de la articolul reprodus din DEX2.