Inclusă într-o serie tematică mai largă cea a şcolii, schita Bacalaureat, alături de Triumful talentului, 

Lanţul slăbiciunilor satirizeaza favoritismul, promovarea prin interventii a elevilor slab pregătiţi.
Prin motivul ales (intervenţia unei mame pe lângă un cunoscut, prieten cu profesorul, pentru a se modifica
nota dată copilului ei) este pusă în evidenţă o temă preferată a satirei lui Caragiale: contrastul dintre pretenţiile
unor personaje, dintre ceea ce vor ele să pară (aparenţa) şi ceea ce sunt în realitate (esenţa).
Subiectul este concis, simplu, conceput linear. Textul se compune din două dialoguri care dezvolta firul
epic, ceea ce ii confera un caracter dramatic, de mic spectacol, legate prin scurte secvente narative, cu rol de
indicatie scenica, facute din perspectiva naratoriala. Deschiderea schitei se face brusc, printr-o relatare Ia persoana
I (relatia autor-narator-personaj trebuie avuta in vedere), si surprinde cele doua personaje principale, doamna
Caliopi Georgescu si naratorul-personaj, in plina miscare. Pozitia personajelor se schimba, fiecare trecand, pe rand,
in prim-plan.
Doamna Georgescu, mama lui Ovidiu, apreciază că este normal ca fiul ei, fiind de familie „bună”, să
promoveze prin intervenţii şi nu vede nici o nepotrivire între faptul de a fi nul la morală şi acela de a îmbrăţişa
cariera juridică, de a deveni, aşadar, un om al dreptăţii.
Efectul comic este generat şi de contrastul dintre nume şi esenţa personajelor. Astfel, cei trei fii ai doamnei
Georgescu poartă numele a trei mari poeţi latini (Virgiliu, Horaţiu şi Ovidiu), deşi înzestrarea lor intelectuală este
cu totul redusă.
Observaţi că satira este potenţată de ironia naratorului. Prefăcându-se a da dreptate doamnei Georgescu, el
subliniază, de fapt, aspectul ridicol al atitudinii acesteia. Spunându-i profesorului: „Ce are a face Morala cu cariera
de avocat, pe care tânărul vrea să o îmbrăţişeze?...”, naratorul relevă, aparent în glumă, adevăratul sens al
intervenţiei mamei lui Ovidiu.
Caracterizarea personajului feminin se desprinde, succint, din cuvintele şi gesturile sale. Astfel, doamna
Caliopi Georgescu se vădeşte insistentă, energică, hotărâtă. Echivalentul îngroşării liniilor dintr-o caricatură îl
reprezintă în schiţă ticurile verbale, expresiile stereotipe. Ticul doamnei Georgescu este de a înlătura dinainte orice
încercare de ripostă din partea preopinentului său: „Poţi!... să nu zici că nu poţi... ştiu că poţi... trebuie să poţi!”.
Gestul care trădează energia şi nerăbdarea este dirijarea birjarului cu umbreluţa. Prin acest gest este sugerat
tot drumul parcurs: „Loveşte la stânga, loveşte la dreapta, apoi iar la dreapta, apoi la stânga; în fine, înfige iar
vârful în spinarea birjarului, care opreşte. Acest pasaj este semnificativ şi pentru concizia stilului.