Declarația de Independență a României 9 mai 1878

1. Analiza sursei documentului

 Cine a elaborat documentul?
 Care este raportul dintre autor și evenimentele pe care le relatează?
 Cu ce scop a fost elaborat documentul?
 Când a fost elaborat documentul?
 Pentru cine a fost scris documentul?
 Este documentul unul de încredere?

Pe data de 9 mai 1878, prin vocea politicianului român Mihail Kogăniceanu, se

citea Declaraţia de Independenţă a României, declarat întreg poporului român. Acest
proces avea să pună capăt, prin sacrificiul ostaşilor români, sutelor de ani de dominaţie
otomană. O contributie importantă la evenimentul istoric au avut-o politicienii vremii,
îndeosebi ministrul de externe Mihail Kogalniceanu care declară în fața Adunării că
”suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare… suntem o națiune liberă și
independentă”. În aprilie 1878, Kogălniceanu l-a convins pe Carol să accepte alianța cu
Rusia, contrar sfatului Consiliului de Coroană. În anul care a urmat,el a depus eforturi
pentru a obține recunoașterea independenței de către toate statele europene.
Documentul a fost elaborat cu scopul de a elibera Țara Românească de sub stăpânirea
turcească, acest fapt a fost înfăptuit datorită agravării bruște a relatiilor internationale si,
indeosebi, iminenta declansarii unui nou razboi intre imperiile Tarist si Otoman au
determinat guvernul roman sa intre in negocieri cu Rusia. Declarației de independență a
României se adresează Turciei şi Puterilor garante prin care solicita să fie recunoscută
de către Europa individualitatea statului român, numele de România și integritatea
teritoriului său. Documentul este unul ce provoacă veridicitate datorită dorinței miilor de
români de a deveni un stat independent, dorință pentru care s-au făcut sacrifcii și s-a
vărsat sânge.

2. Analiza contextului
 Care erau evenimentele caremarcau momentul în care documentul a fost
redactat ?
 Care erau ocupațiile/preocupările oamenilor ?
 Care erau credințele oamenilor în momentul redactării documentului?
  Ar fi posibil ca documentul să redea toate informațiile necesare pentru a înțelege
imaginea de ansamblu asupra evenimentului la care se referă?

În 1875, populaţia creştină din Bosnia şi Herţegovina s-a revoltat împotriva

dominaţiei otomane. Astfel, în Transilvania, ortodocșii erau sub tripla teroare a forțării
trecerii la greco-catolicism, a presiunilor pentru maghiarizare și a autorităților austriece.
Nici în Banat situația nu era mult mai bună. Deși aici presiunea uniată era mult redusă,
nu lipseau nici eforturile de maghiarizare și nici masivele colonizări străine. Pentru a
schimba caracterul etnic al Banatului - și totodată și pe cel religios - autoritățile
austriece au colonizat în zonă germani (așa numiții „șvabi”, aduși din Suebia), sârbi, și
chiar slovaci, cehi, unguri, ruteni și alte naționalități. Ca urmare românii ortodocși,
populația autohtonă a Banatului și inițial majoritatea covârșitoare, vor ajunge după cca.
150 de ani să fie abia jumătate din populație. Aceeași politică rasistă anti-românească
s-a dus și în Bucovina.  Ulterior, în ecuaţia războiului au intrat şi  bulgarii, sârbii şi
muntenegrenii. Această criză a creat condiţii prielnice pentru obţinerea Independenţei
iar pentru Rusia, de intervenţie împotriva Imperiului Otoman. Înainte de declanşarea
războiului, Rusia informase deja România că, în caz de conflict armat, „va fi nevoită” să
ocupe ţara pentru a se asigura de neutralitatea ei. Iată care este atitudinea Rusiei faţă
de un posibil aliat în lupta antiotomană. România se pregătea de război de câţiva ani,
iar Carol trecuse deja la reorganizarea armatei, al cărei comandant suprem era.Reușise
să înroleze în armată toți tinerii și bărbații de vârstă mijlocie, neglijând faptul că
distrugea atâtea familii, lăsâd mame singure ce își așteptau feciorii să se întoarcă din
război sau copii ce erau crescuți fără tați și stăteau în prag așteptând să vadă orice
bărbat, poate unul va fi părintele lor. Întreaga populație lucra doar pentru câștigarea
războiului, ocupațiile de bază ale populației fiind agricultura și confecționarea armelor.

În 1877 au avut loc operaţiunile militare ale Rusiei împotriva Imperiului Otoman.
Deşi iniţial ajutorul României a fost refuzat, ţarul sperând într-o victorie fără ajutor
românesc, ulterior armata română a intervenit pe front. Înainte de începerea războiului
au existat negocieri secrete între România şi Rusia privind colaborarea. Prima dorea
obţinerea indepedenţei depline faţă de înalta Poartă. Pe data de 4 aprilie a fost semnat
între Rusia şi România un tratat care permitea trecerea trupelor ruseşti spre Balcani cu
condiţia respectării integrităţii teritoriale a statului român nou înfiinţat. Vom vedea
ulterior că acest tratat a fost respectat doar de către România, pentru că Rusia, după
ajutorul primit, a nutrit iar la un teritoriu românesc. Amputarea va continua. Rusia a
început ostilităţile fără a solicita ajutorul României şi pentru a evita acordarea acesteia
din urmă de drepturi la sfârşitul conflictului. Ţarul nu era interesat de consolidarea
poziţiei internaţionale a statului român prin participarea acestuia la desfăşurarea
ostilităţilor, conştient fiind de statutul de cobeligeranţă pe care România l-ar putea
obţine. Ea i-ar fi asigurat statului român  dreptul de a participa la negocierile de Pace
care ar fi urmat. Pe data de 9 mai 1877 în Parlamentul României se citeşte Declaraţia
de Independenţă.Are loc Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaților care proclamă
independența de stat a României. Ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu declară în
fața Adunării că ”suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare… suntem o
națiune liberă și independentă” , iar guvernul “va face tot ce va fi cu putinţă ca starea
noastră de stat independent să fie recunoscută de Europa”. La închiderea şedinţei
solemne, Adunarea a votat moţiunea prin care “ia act că resbelul între România şi
Turcia, că ruperea legăturilor noastre cu Poarta şi independenţa absolută a României
au primit consacrarea lor oficială”. Tot în aceeaşi zi, de 9 mai, Senatul a votat, tot în
unanimitate, o moţiune asemănătoare. După amiaza un mare număr de bucureşteni,
care se strânsese în jurul clădirii Adunării, primind cu entuziasm vestea proclamării
independenţei, au manifestat pe străzi până seara târziu – scrie N. Iorga – împreună cu
“vreo mie de studenţi”, cu drapele şi torţe, cântând “Deşteaptă-te române”. În seara
acelei zile au avut loc manifestaţii de bucurie şi la Craiova şi Iaşi.După aceasta, prin
vitejia soldaţilor români şi ca urmare a sacrificiului depus de către armată, România îşi
câştigă independenţa.

Aportul României la război a fost unul semnificativ şi esenţial pentru finalitatea

acestuia. Dincolo de participarea militară, colaborarea cu Rusia a asigurat acesteia o
poziţie strategică extrem de importantă. O neutralitate reală ar fi însemnat lipsa oricărei
colaborări cu Rusia lucru care ar fi pus-o  în posibilitatea acţionării în Balcani. Singura
opţiune ar fi încălcarea neutralităţii, intrarea în război împotriva României şi, cel mai
probabil, conflictul ar fi avut o altă finalitate cu sprijinul turcesc. România şi-a urmărit
interesele de moment şi, contrar recomandărilor Franţei şi Angliei, a devenit partenerul
Imperiului Ţarist. Independenţa era absolut necesară pentru câştigarea deplinei libertăţi
de acţiune. Pe data de 19 ianuarie 1878 Imperiul Otoman cere un armistiţiu. Rusia a
făcut presiuni ca negocierile de pace să  înceapă imediat pentru a  nu lăsa timp marilor
puteri să organizeze o nouă Conferinţă Europeană în care Turcia ar fi obţinut sprijinul
marilor puteri. Pacea s-a încheiat pe 19 februarie 1878.

Declarația de independență de la 9 mai 1878 nu cuprinde o mulțime de detalii și

informație inutilă, însă a reușit să reflecteze perfect dorința unui întreg popor de a nu
mai depinde de o altă națiune ce și-a impus religia și cultura. România a dorit să devină
un popor creștin și să își mențină intacte valorile și obiceiurile. În cea mai mare parte a
istoriei naţionale, românii au fost închinaţi turcilor mai bine de 400 de ani, fiind vasalii
Imperiului Otoman, au plătit supuşi tributul şi au însoţit chiar armatele turceşti în
campanii contra statelor creştine. Chiar şi cei mai renumiţi voievozi români, după
decenii de împotrivire au ajuns în cele din urmă să devină supuşi, nu neapărat fideli, ai
Înaltei Porţi. O mulțime de bunuri ale poporului român au fost ”dăruite” doar din teama
de a nu își pierde definitiv meleagurile.

3. Analiza propriu-zisă
 Care sunt informațiile și/sau ideile importante pe care autorul încearcă să le
transmită?
 Care sunt argumentele cu care sunt susținute informațiile transmise prin
documentul analizat?
 Care sunt dovezile prezentate în susținerea ideilor transmise?
 Pot fi identificate cuvinte sau grupuri de cuvinte folosite cu precădere de autor?

Astfel, documentul a reușit să oglindeasă într-o armonie ideală toate aceste

dorințe prin intermediul unei singure fraze ” suntem independenți, suntem națiune de
sine stătătoare… suntem o națiune liberă și independentă” . Autorul folosește cu
precădere cuvinte ca: independență, națiune, libertate. Conform cuvintelor expuse în
textul analizat, consider că Mihail Kogălniceanu era perfect sincer, conștiința lui era
atașată de viețile cetățenilor, iar prin cuvintele lui a reușit sa zdruncine o întreagă
națiune de o putere pe care numai un adevărat patriot o poate înțelege.

4. Coroborarea
 Se corelează informațiile obținute în primele trei etape ale analizei, sau sunt în
conflict?
 Sunt informațiile credibile?
 Care sunt concluziile oferite de documentul analizat, care sunt aspectele pe care
le clarifică?

Informațiile menționate anterior se afla într-o strânsă legătură, dovedind o

credibilitate pură.Documentul în sine reprezintă un tezaur al națiunii, datorită căruia
astăzi suntem independenți. Așadar, evenimentul de la 9 mai 1878 ar trebui să fie
una din cele mai mari mândrii ale poporului, deoarece puține popoare au reușit să
se sincronizeze, să își aleagă propria soartă și să iasă de sub jugul Imperiului
Otoman.