ASTEPTĂRILE

Asteptarile ne otravesc sufletul mai mult ca orice altceva. Ne aduc numai frustrare, nemultumire, neimplinire,
nefericire si ne distrug viata si relatiile cu ceilalti. Din pacate asta ni se intampla tututror, pentru ca asteptarile sunt
idei limitative venite la pachet cu perceptia asupra realitatii si cu mentalitatea si se infiltreaza in mintea noastra
fara sa ne dam seama. Impulsul firesc este sa ne asteptam ca ceilalti sa… –  orice tine de felul in care vedem noi
lucrurile. In general ma astept ca altii sa gandeasca, sa vorbeasca si sa actioneze in felul in care as face-o eu, sau
chiar mai bine. Cat timp ai asteptari de la altii, vei fi nefericit. Cei mai multi oameni in acest moment deja se
revolta: „Dar mi se pare normal sa am anumite asteptari”. Iar eu spun atat: cum te simti cand altii au asteptari de
la tine? Cum te simti sub presiunea asteptarilor parintilor, partenerului de viata, societatii atunci cand tu simti sa
faci altfel? Cand simti sa traiesti cum iti place tie, dupa propriile reguli? Daca nu ai curajul sa recunosti, iti spun
eu: simti ca e nedrept, ca nu e normal ca tu sa-ti traiesti viata dupa principiile, conceptiile, standardele sau regulile
altcuiva decat ale tale. Si ai mare dreptate. Nu poti sa-ti bazezi viata pe asteptarile altora. Atunci ti se pare normal
si sanatos ca tu sa ai asteptari de la copiii tai, de la partenerul de viata, de la parinti, colegi, colaboratori, etc.? De
ce ar trebui cineva sa-si traiasca viata asa cum crezi tu ca e bine si nu cum crede el ca e bine? Fiecare stie cel
mai bine ce trebuie sa faca cu viata lui.
A ne elibera de asteptarile altora, a ne darui iarasi noua insine – in asta consta puterea respectului de sine.
(Joan Didion)
De fapt, nu ti se pare „normal sa ai anumite asteptari”. Ai fost invatat ca e normal, sau copiezi modelul in care
ai fost crescut. Daca parintii tai se asteptau sa urmezi aceeasi cariera ca si ei, poate ca la randul tau te astepti ca
propriul tau copil sa urmeze aceeasi cariera ca si tine. Iar asta inseamna ca ii ingradesti libertatea copilului tau. Tu
nu te-ai nascut sa faci pe plac nimanui. Dar in acelasi fel, nici copilul tau nu s-a nascut sa-ti faca pe plac tie,
bunicilor lui sau altcuiva.
Situatii concrete de asteptari nejustificate
Asteptarile parintilor de la copii. Nu aducem pe lume copii pentru noi, ci pentru ei. Copilul nu este dator
parintelui pentru faptul ca l-a nascut si crescut, pentru ca aceasta este datoria morala si legala a parintelui: sa-i
asigure cele necesare dezvoltarii copilului. Iar parintele ii poarta de grija copilului din dragoste, nu „ca sa aiba un
sprijin la batranete” din partea copilului (ceea ce ar fi un gand egoist). Copilul/tanarul nu trebuie sa se comporte
conform (eventualelor) asteptari ale parintilor, ci conform cu felul in care simte el sa-si traiasca viata. Sigur ca
vorbim despre adolescenta si mai tarziu, in prima tinerete.
Si sa nu confundam asteptarile parintilor de la copii cu incercarea de a le impune o disciplina. Disciplina este
binevenita de la cele mai mici varste si trebuie ca parintii sa-si invete copiii sa fie disciplinati (sa-si adune singuri
jucariile, sa nu murdareasca peretii, sa se spele pe dinti, etc.). Insa parintii nu trebuie sa aiba  asteptari egoiste de
la copiii lor, cum ar fi aceea de a nu le strica imaginea in cercul de cunostinte prin lipsa de obedienta, sau prin
lipsa de rezultate maxime la scoala. Exista o diferenta intre a-ti invata copiii sa obtina rezultate maxime pentru ei
insisi, pentru a-si asigura un loc fruntas in clasa si a avea asteptari egoiste de la ei – sa fie primii in clasa pentru
imaginea ta sociala. Varianta a doua este nesanatoasa. A fi un parinte bun inseamna sa nu ai asteptari de la
copilul tau si sa-l lasi sa se dezvolte liber in ritmul lui si in directia pe care i-o dicteaza instinctul. Ca parinte, trebuie
doar sa-l ghidezi si sa-l inveti sa discearna intre bine si rau cat mai devreme, sa ia decizii responsabil, fara sa ii
impui nimic.
Asteptarile copiilor de la parinti. In copilarie nu avem alte modele decat cel al parintilor, pe care ii zeificam si
credem ca detin adevarul absolut. La maturitate (25-30 de ani) vedem lucrurile mai aproape de adevar, ne dam
seama si de greselile pe care le-au facut parintii in educatia noastra si avem tendinta sa-i invinovatim pentru ce au
gresit (desi nimeni nu este perfect si face greseli neintentionate). Unii tineri au asteptari ca parintii sa le ofere mai
multe bunuri materiale, posibilitatea sa invete la scoli mai scumpe, sa fie capabili sa-i indrume prin jungla unor
vremuri in schimbare, radical diferite de cele in care au trait ei. Gresit. Parintii trebuie sa le ofere copiilor protectie,
adapost, hrana, educatie de baza si un mediu sanatos si propice in care sa se dezvolte, sa-i invete sa traiasca
responsabil si cum sa ia decizii; nu bunuri materiale pe care nu si le permit. Sunt norocosi copiii ai caror parinti
reusesc sa intrevada oportunitatile si directiile bune de dezvoltare din perioada de maturizare a copiilor lor, dar
asta nu se intampla in multe cazuri, pentru ca vremurile se schimba rapid.
Asteptarile de la partenerul de cuplu. Acestea sunt o mare sursa de tensiune in cuplu. Nimanui nu ii place ca
partenerul de viata sa aiba asteptari de la el/ea, dar toti le avem. Nu imi place ca partenerul meu sa aiba asteptari
de la mine, dar eu am asteptari de la el si sufar de cate ori el se comporta altfel decat ma asteptam. Asteptarile de
la partenerul de viata vin din nevoi de compensare sau de vindecare. Este greseala mea sa intru intr-o relatie
pentru a-mi satisface aceste nevoi cand ar trebui sa intru intr-o relatie ca sa ofer iubire pentru ceea ce este
partenerul, nu pentru felul in care imi satisface asteptarile (adica nevoile). Este problema mea ca ma simt
incomplet si caut implinire in alti oameni in loc s-o caut in interiorul meu. Partenerul nu e responsabil sa-mi
satisfaca mie asteptarile, ci sa traiasca alaturi de mine, sa ne tinem companie. Cand esti nemultumit ca partenerul
nu se comporta conform asteptarilor tale, cel care trebuie sa se schimbe esti tu.
 Asteptarile de la colegi sau colaboratori. In mod similar, cei cu care lucram nu trebuie sa ne ghiceasca
gandurile si cu atat mai putin sa se comporte cum ne asteptam noi. Fiecare intelege in felul lui procesele, chiar
daca sunt comune cu ale mele, si le pune in practica prin metodele proprii, care pot fi la fel de bune ca ale mele.
Trebuie sa invatam sa folosim unicitatea fiecaruia, felul lui de actiune si sa facem echipe bazate pe
complementaritate. Oamenii vin din medii diferite, au moduri de gandire diferite si diversitatea poate fi constructiva
in lipsa asteptarilor si in prezenta acceptarii,  cooperarii in scop comun si valorificarii plusurilor.
Asteptarile de la societate. In acest caz, totul este amplificat la scara si mai mare, avem si mai multa
diversitate de perceptii, rationamente, moduri de a actiona, plus mentalitati ale unor grupuri sociale. Asteptarile de
la societate sunt nejustificate (traiesc intr-o societate care are mentalitati depasite, in care oamenii nu se ajuta
reciproc, etc.). Putem avea tot atatea nemultumiri, cate asteptari inutile. Societatea este formata din oameni; si eu
formez societatea si trebuie sa fiu schimbarea pe care vreau s-o vad in lume. Pot eventual forma o comunitate
care imi impartaseste viziunea si cu care sa creez ceva in loc sa astept ca societatea sa fie sau sa faca ceva.
De ce asteptarile ne otravesc sufletul
Asteptarile de la ceilalti sunt asteptarile pe care le am de la mine, constientizate sau nu, dar pe care nu am
reusit sa le indeplinesc. Asteptarile sunt proiectiile mele asupra celuilalt si de multe ori sunt mai mult decat am
facut eu insumi.
Asteptarile mele la altii sunt in functie de cum vad eu lucrurile si nu au de a face neaparat cu realitatea lor si
nici cu realitatea obiectiva. Filmul lor despre cum sa-si traiasca viata poate fi total diferit de filmul in care ii vad eu.
Atunci voi trai o dezamagire, poate chiar o drama. Celalalt nu a facut ceea ce ma asteptam, ce credeam ca va
face (iubitul nu mi-a oferit o floare de Ziua Indragostitilor, sau fiul meu a decis sa traiasca in Australia). Cu cat mai
mare este diferenta dintre asteptarile mele si actiunile oamenilor, cu atat mai mult acele asteptari ma vor intrista,
dezamagi, imi vor otravi sufletul. Resentimentele pe care le simtim in astfel de momente ne pot imbolnavi din
cauza stresului si amaraciunii. Iar asta este pierderea noastra. Cat de dese sunt aceste evenimente? Ele se
intampla zilnic si ne deterioreaza calitatea vietii.
Ce putem face
Alternativa este sa nu avem asteptari. Pur si simplu. Sa luam lucrurile asa cum vin, sa acceptam realitatea si
deciziile celorlalti. Iar ceea ce ne ajuta este in primul rand intelegerea faptului ca daca mie nu mi se pare normal
ca altii sa aiba asteptari de la mine, ci sa-mi traiesc viata in termenii mei, atunci nu este normal nici ca eu sa am
asteptari de la altii. Menirea omului in lume nu este sa multumeasca pe altcineva, nici macar pe parinti, partener
de viata, colaboratori. Iar in al doilea rand ne ajuta corectitudinea si respectul fata de ceilalti oameni: ei au dreptul
sa traiasca liberi viata asa cum simt, fara ca altcineva sa intervina sau sa-i influenteze.
Cum sa renuntam la asteptarile pe care le avem de la altii
Avem nevoie de mai multa atentie ca sa detectam asteptarile pe care le avem de la ceilalti. Trebuie sa fim
atenti la ce ganduri avem legate de alti oameni si sa detectam asteptarile pe care le avem de la fiecare dintre ei.
Cu exercitiu, in timp vom depista gandul inainte de a crea emotia negativa. Apoi ne trebuie  vointa sa eliminam
asteptarile, flexibilitate in gandire ca sa intelegem ca e gresit sa ai asteptari, acceptarea realitatii si a dreptului
celuilalt de a trai dupa propriile lui reguli, impacarea cu faptul ca exista lucruri asupra carora nu avem control si nu
depind de noi.
Exemple de oameni care si-au redus asteptarile de la ceilalti
Cele mai bune exemple reale sunt calugarii si sfintii care practica impacarea, acceptarea lucrurilor fara a
opune rezistenta. Noi nu suntem atat de puri si evoluati spiritual ca si ei, dar exista exemple in viata reala de
oameni care si-au redus foarte mult asteptarile. Cum ii recunosti? Sunt oamenii senini, mereu veseli, ce nu stau
prea mult suparati, care au relatii armonioase cu cei din jur pentru ca au inteles care sunt limitele in relatiile
interumane si pentru ca respecta libertatea altor oameni. Sunt empaticii, pentru ca ei sunt primii care pot sa se
puna cu usurinta in pielea celuilalt, sa vada lumea prin ochii lui, sa vada realitatea din unghiul aceluia, iar in acest
fel il inteleg la un nivel profund inainte de a-l judeca sau de a formula asteptari la adresa lui.

Exista si situatii in care asteptarile sunt bune?

Da. Asteptarile de la mine sunt bune, asteptarile de la altii nu sunt bune, imi otravesc sufletul, imi aduc
dezamagire si nefericire. De la mine trebuie sa am asteptari pentru a deveni tot mai bun in ceea ce sunt si in ceea
ce fac, pentru a ma autodepasi si a-mi creste potentialul. De la ceilalti nu am dreptul sa am asteptari.

Zilnic cer de la mine si de la corpul meu mai mult decat se poate astepta cineva. Nu concurez cu nimeni
altcineva, decat cu ceea ce sunt capabil sa fac eu insumi. (Michael Jordan)
Pericolul este sa ai asteptari nerealiste la tine. Daca nu le vei indeplini, risti sa intri in depresie, sa-ti
scada increderea in tine. Cand iti setezi de exemplu un termen in care sa faci ceva important, daca intervine
neprevazutul si nu reusesti, vei fi dezamagit de tine insuti, la fel cum esti de altii cand ai asteptari de la ei pe care
acestia nu le implinesc. Doar ca in cazul tau e mai periculos, pentru ca emotiile negative le vei indrepta asupra ta,
iar lipsa increderii in tine si ura de sine te pot chiar imbolnavi. Fii flexibil si in acest caz si accepta ca sunt detalii in
viata de zi cu zi ce nu se afla sub controlul tau, dar o amanare nu e o tragedie, nici a o lua de la capat. Iar data
viitoare fixeaza-ti aspeptari mai realiste si accepta-ti cu bucurie eventualele greseli. Sunt omenesti si chiar utile
daca inveti rapid din ele.
Inteleptul asteapta totul de la el insusi, omul simplu asteapta totul de la ceilalti. (Confucius)
Nu-i mai invinovati pe oameni ca te dezamagesc, ci invinovateste-te pe tine pentru ca astepti prea mult de la
ei.
Lucrurile simple devin complicate cand astepti prea multe.
Actioneaza fara asteptari. (Lao Tzu)
Ceea ce iti distruge cel mai tare viata este imaginea din mintea ta despre cum ar trebui sa fie viata.
Prea multe dezamagiri sunt semnul ca ai prea multe asteptari.

În viata, cele mai mari dezamagiri prin care trecem rezulta de cele mai multe ori din diferite asteptari pe care
le avem de la oamenii din jurul nostru. Acest lucru apare cel mai des in relatiile noastre intime cat si cadrul
prieteniilor pe care le avem.
 
Atunci cand temperezi numarul de asteptari pe care le ai de la cei din jur, acest lucru in sine va reduce
substantial nivelul de frustrare si suferinta, atat in viata ta cat si in viata lor. De asemenea, acest lucru te va ajuta
sa-ti indrepti atentia din nou asupra lucrurilor care conteaza cu adevarat. Asta inseamna ca a sosit momentul sa:
 
1. Renunti la asteptarea ca oamenii sa fie cum crezi tu ca ar trebui sa fie
Atunci cand iubesti si respecti pe cei din jurul tau, asta inseamna ca-i accepti exact asa cum sunt. Cand
renunti la asteptari, vei incepe sa-i apreciezi pe cei din jur pentru modul lor natural de a fi. Cauta sa-i respecti pe
cei din jur pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce ai vrea tu sa fie.
Sunt multe exemple in care oamenii pe care credem ca-i cunoastem foarte bine, s-ar putea sa fie mult mai
diferiti decat ne asteptam. Fiecare fiinta umana este frumoasa si unica. Pentru a putea observa acest lucru,
trebuie doar sa ai rabdare. Cu cat apuci sa cunosti mai mult o persoana, cu atat vei putea sa treci dincolo de
aparente si sa observi cu adevarat frumusetea ei, exact asa cum este.
 
2. Renunti la asteptarea ca cei din jur sa te placa
S-ar putea ca unele persoane sa te faca sa te simti ca si cum ai fi un nimic sau ca nu esti dorit intr-un loc
anume, insa tine minte ca esti o persoana nepretuita pentru altcineva. Indiferent ce asteptari ai, sa-ti amintesti
mereu acest lucru. Asa ca petrece-ti timpul cu acele persoane care te pretuiesc exact asa cum esti. Indiferent cat
de bun esti cu cei din jur, mai mereu se gaseste o persoana negativa care sa te critice. Cel mai bine este sa
zambesti, sa-i ignori si sa mergi mai departe.
 
In aceasta lume ciudata in care ti se dicteaza sa fii exact ca toata lumea, printre cele mai grele batalii prin
care vei trece este aceea de a fi tu insuti. Si in timp ce te concentrezi pe a fi tu insuti, vor fi persoane care nu vor
place. Unii s-ar putea sa te numeasca intr-un fel sau altul tocmai pentru ca esti diferit/a. Insa asta este ok. Tocmai
lucrurile care te fac diferit/a, sunt acele lucruri caracteristice tie si oamenii potriviti te vor aprecia exact pentru asta.
 
3. Renunti la asteptarea ca ceilalti sa stie ceea ce gandesti
Din cate am observat, oamenii nu pot citi gandurile altor oameni. Este foarte probabil ca ei sa nu stie modul in
care te simti decat daca le-o spui. De exemplu, seful tau nu are cum sa stie ca-ti doresti o promovare pentru ca nu
i-ai spus acest lucru, inca. Acea persoana cu care nu ai vorbit din cauza timiditatii? Exact, ai ghicit! A sosit
momentul sa vorbesti cu ea.
 
In viata, cel mai bine este sa vorbesti cu cei din jur destul de des si intr-un mod eficient. De multe ori sunt
situatii in care tu trebuie sa faci primul pas. Doar trebuie sa le spui oamenilor ceea ce gandesti fara sa ai asteptari.
Atat este de simplu.
 
4. Renunti la asteptarea de a fi respectat mai mult decat te respecti tu insuti
Aceasta a fost o lectie de viata pentru mine si numarul de asteptari pe care-l aveam. Adevarata putere vine
din interior si nu din forta fizica. Este vorba de capacitatea de a crede si a avea incredere in cine esti tu de fapt, si
in acelasi timp sa actionezi in a-ti sustine punctul de vedere. Decide chiar in acest moment ca vei inceta sa mai
ceri cuiva iubirea, respectul si atentia pe care tu ar fi trebuit sa ti-o arati.
 
Chiar astazi, mergi in fata unei oglinzi si spune-ti: “Esti o persoana foarte importanta pentru mine si de acum
inainte voi avea grija de tine exact asa cum ar trebui sa o fac.” De asemenea, este foarte important sa te poti
frumos cu cei din jur insa evita sa te neglijezi atunci cand faci acest lucru. Atunci cand practici cu adevarat
respectul de sine si aprecierea de sine, atunci iti dai o sansa reala sa fii fericit. Iar atunci cand esti fericit, devii un
prieten/a mai bun/a, un membru de familie mai bun si desigur, devii o varianta mai buna a ta.
 
5. Renunti la asteptarea ca oamenii din jurul tau sa se schimbe brusc
Daca esti alaturi de cineva la care tii si speri ca un anumit comportament va disparea cu trecerea timpului,
vreau sa stii ca s-ar putea sa nu se intample acest lucru. Daca iti doresti cu adevarat sa schimbe ceva anume din
comportamentul ei, vorbeste-i cu sinceritate si pune toate cartile pe masa pentru ca acea persoana sa stie modul
in care te simti si ceea ce doresti de la ea, lasand deoparte orice asteptari.
 
Vestea care s-ar putea sa nu-ti prea placa este ca de cele mai multe ori, nu poti sa schimbi pe cineva si nici
nu ar trebui sa incerci sa faci acest lucru. Fie o accepti asa cum este sau alegi sa traiesti fara ea. S-ar putea sa
sune dur dar nu este chiar asa. Atunci cand incerci sa schimbi pe cineva, de cele mai multe ori aceasta va ramane
exact la fel, insa atunci cand nu incerci sa-o schimbi, aceasta va incepe sa se schimbe intr-un mod frumos si
elegant. Acest lucru se intampla pentru ca ceea ce se schimba cu adevarat este modul in care tu o privesti pe ea,
in timp ce renunti la asteptari.
 
6. Renunti la asteptarea ca ceilalti sa fie de acord cu tine
Meriti sa traiesti o viata in care esti fericit si meriti sa fii entuziasmat de ceea faci. Evita sa lasi opiniile altor
oameni sa-ti schimbe aceasta idee. Cel mai probabil, nu esti in aceasta lume pentru a te ridica la nivelul
asteptarilor celor din jur si nici nu ar trebui sa te astepti ca alte persoane sa se ridice la nivelul asteptarilor tale. De
fapt, daca stai si te gandesti bine, cu cat esti mai aliniat cu deciziile pe care le iei in viata, cu atat mai putin vei
avea nevoie de aprobarea celor din jur si astfel vei renunta la asteptari.
 
Este important sa indraznesti sa fii tu insuti, sa-ti urmezi propria intuitie, oricat de ciudat sau poate chiar
infricosator este sau se poate dovedi a fi acest lucru. Evita sa te compari cu ceilalti sau sa fii descurajat atunci
cand observi progresul sau succesul de care au parte. Cauta sa mergi pe calea ta si ramai aliniat la obiectivele
tale. Succesul inseamna sa-ti traiesti viata avand o stare de bine si urmandu-ti propria cale, fara asteptari de la cei
din jur.
 
7. Renunti la asteptarea ca ceilalti sa fie ok
Cauta sa fii mai bun cu cei din jur pentru ca oamenii pe care-i intalnesti au propriile batalii prin care trec, exact
ca si tine. Fiecare zambet sau semn ce denota putere, are in spate anumite batalii interioare care sunt la fel de
complexe si extraordinare ca ale tale.
 
Tine minte ca atunci cand alegi sa gandesti intr-un mod pozitiv, nu inseamna ca ignori partea negativa din
tine. O gandire sanatoasa si echilibrata este caracterizata de capacitatea de a trece peste situatii dificile sau
momente in care nu avem incredere in noi si nu sa le evitam. Cauta sa sustii, sa impartasesti si sa contribui in
vietile oamenilor pentru ca acest lucru este unul din cele mai frumoase cadouri pe care le poti face. Acest lucru se
intampla natural atunci cand iti dai voie sa faci acest lucru, deoarece impartasim aspiratii, nevoi si dificultati
similare. In momentul in care vom accepta acest lucru, lumea va deveni un loc in care poti sa te uiti in ochii celui
de langa tine si sa-i spui: “Ma simt pierdut si trec prin niste dificultati…” iar cealalta persoana da din cap afirmativ
si spune: “Si eu…” iar asta este ok. Pentru ca, chiar daca nu esti bine tot timpul, asta este foarte bine. Renunta la
aceste asteptari.
 
Concluzii
Sunt destul de rare momentele in care avem asteptari si ele se si indeplinesc. Oamenii se comporta destul de
rar asa cum ne-am dori, in functie de ce asteptari avem. Aminteste-ti mereu ca nivelul tau de fericire este direct
proportional cu gandurile pe care le ai si modul in care alegi sa interpretezi ceea ce ti se intampla. Observa ce
asteptari ai si cat de mult te ajuta acestea.
Ce putem face ca asteptarile noastre sa fie echilibrate?
In primul rand, este important sa devenim constienti de asteptarile pe care le avem.
Constientizarea ne ajuta sa stim de unde plecam. Care sunt asteptarile tale fata de evenimente care urmeaza
in viata ta sau fata de cei din jur? Ti se intampla sa ai asteptari prea inalte si sa fii dezamagit? Sau poate,
dimpotriva, ca sa te asiguri ca eviti dezamagirea, incerci sa iti limitezi orice predictie pozitiva si ca urmare devii
demotivat si neimplicat.
Atat exagerarile, cat si minimalizarile in ceea ce priveste asteptarile sunt daunatoare. Este de dorit sa
construim asteptari realiste. Un bun indiciu pentru a formula asteptari realiste este experienta anterioara. Ceea ce
s-a intamplat in trecut are sanse mari sa se repete, daca nu au intervenit factori cu un impact considerabil. Daca
un bun prieten obisnuieste sa consume alcool in exces la petreceri, in cazul in care nu a facut anumiti pasi clari
pentru a rezolva acest fapt, te poti astepta ca si la urmatoarea petrecere se va angaja in acelasi tip de
comportament. De asemenea, daca ceva nu s-a intamplat in trecut, este improbabil ca se va intampla de-acum,
daca nu ai facut ceva diferit.
Comunica asteptarile pe care le ai fata de ceilalti. De multe ori in relationarea noastra cu alte persoane uitam
ca celalalt este diferit de noi, vine dintr-un alt mediu, a avut experiente diferite, ceea ce este firesc pentru mine, ar
putea sa fie straniu pentru el. Din acest motiv este foarte important sa ne verbalizam cat mai clar asteptarile.
Astfel cresc sansele ca acestea sa fie indeplinite.
In ultimul rand, chiar daca asteptarile tale sunt realiste, permite-le sa fie flexibile. Asteptarile sunt prognoze,
nu certitudini. Nu le considera garantii, ci mai curand estimari.
Incearca sa te bucuri de ceea ce iti ofera fiecare situatie sau relatie, facand in acelasi timp ce tine de tine ca
asteptarile tele sa fie indeplinite in viitor.
enunţarea la aşteptări
Ca structură de personalitate, suntem construiţi diferit. Dacă reacţionezi într-un anumit fel în anumite împrejurări,
te aştepţi ca şi ceilalţi să se comporte la fel ca tine, în aceleaşi împrejurări. Este o premisă greşită care îţi va
aduce doar dezamăgire. De cele mai multe ori, atunci când ai aşteptări, oamenii te pot dezamăgi. Când vrei să
stai mai mult cu ei, se pot îndepărta. Când crezi că te vor ajuta, vei vedea că nu întotdeauna îţi pot fi alături. Când
te aştepţi să fielângă tine toată viaţa, pot rămâne în urma ta sau ţi-o pot lua înainte. Pot dispărea când te aştepţi
mai puţin. Cea mai bună metodă de a renunţa la aşteptări este, pur şi simplu, să îţi propui să nu mai ai aşteptări.
Singurele aşteptări pe care le poţi avea sunt de la propria ta persoană. Renunţă să mai proiectezi, în viitor,
dorinţele şi aşteptările legate de alte persoane. Rămâi centrat în prezent şi conectat cu planurile, visurile şi nevoile
tale. Dacă va fi cineva care va dori să te susţină în demersurile tale, să fie lângă tine când ai nevoie, primeşte-l cu
braţele deschise. Dar eliberează-te de aşteptări! Un om cu adevărat liber este un om independent. 
„S-ar putea ca imaginile pe care ţi le creezi despre viaţa să nu corespundă cu realitatea. Trăieşte liber, fără nicio
aşteptare. Acesta este un pas important către Libertate. (Cătălin Manea)
Gândeşte-te la trecutul tău şi vei găsi situaţii în care te-ai descurcat singur. Dorinţele şi nevoile tale este posibil să
nu coincidă cu dorinţele şi nevoile celorlalţi. Şi atunci, ce ai de gând să faci? Să renunţi la tot ce ţi-ai propus sau
să mergi mai departe? Chiar dacă vei naviga singur pe mare şi, în mijlocul furtunii, nava ta va fi distrusă, vei găsi
un catarg de care să te sprijini pentru a putea ajunge la ţărm. Resursele se află, întotdeauna, în interiorul tău.
Când aşteptările tale sunt legate de ceea ce se întâmplă în exterior, poţi consuma timp şi energie evaluându-ţi
pierderile. Când îţi permiţi să experimentezi ceea ce ţi-a pregătit viaţa, vei căpăta mai multă experienţă şi îţi vei
descoperi puterea interioară. Ceilalţi nu te vor face mai bun, mai puternic sau mai înţelept. Singura putere se află
în mâinile tale.
 Ce poţi tu să faci

 Caută compania oamenilor care nu au aşteptări de la tine, care te plac şi te aprecieaza oricum ai fi şi orice ai face.
 Exclude din vocabularul tău cuvintele de genul “trebuie”, “ ar trebui” sau frazele precum: ”dacă nu fac asta
înseamnă că sunt un prost, că nu sunt bun de nimic, că sunt un ratat”. Mai degrabă formulează ceva care să sune
cam aşa: “Vreau să fac asta, mi-ar plăcea să fie aşa, dar dacă lucrurile nu ies aşa cum aş vrea eu voi fi doar un
pic supărat nicidecum nu mă voi lasă demoralizat. Nu reuşesc acum sau în privinţa asta, dar voi reuşi altădată.
Suntem om ca toţi ceilalţi şi am dreptul să greşesc.”
 De limbajul, de felul în care îţi formulezi aşteptările (tonul tău, cuvintele pe care le foloseşti) depinde efectul pe
care îl produci. Dacă îi vei spune pe un ton de comandă: ”fă asta”, “vreau asta”, “fi asa”, nu numai că îl vei supăra,
dar vei diminua considerabil şansele de a-ţi îndeplini aşteptările. Ideal ar fi să spui ceva asemănător cu: “mi-ar
plăcea să faci asta, să fi aşa, să îmi dai asta, să spui asta… dar dacă nu vrei sau nu poţi e în regulă, nu mă supăr,
te accept şi te plac aşa cum eşti şi fără să faci toate aceste lucruri”. E mult mai sigur că îţi va face pe plac în cazul
în care îi vorbeşti aşa.
 Renunţă la a avea aşteptări din partea altora. Cu cât mai puţine aşteptări ai, cu atât mai puţin vei fi dezamăgit.
 Fă lucrurile pentru plăcerea de a le face, pentru că îţi pasă sau ţii la oamenii pentru care le faci, şi în nici un caz nu
ceva la schimb. Acceptă oamenii şi lucrurile aşa cum sunt.
 Ţine cont de aşteptările lor dar trăieşte în funcţie de ale tale, pentru că tu te cunoşti cel mai bine, ştii de ce eşti în
stare şi ce anume îţi doreşti cu adevărat.
 Setează-ţi proprile aşteptări şi proprile ţeluri.
 Spune nu tăcerii. E bine să nu ai aşteptări, dar dacă nu poţi renunţa la ele nu înseamnă că trebuie să le ţii pentru
tine. Când porţi aşteptări nerostite nu scapi de ele ci le reprimi, iar acestea vor duce la formarea resentimentelor,
furiei sau dezamăgirii în momentul în care aseptarile nu îţi sunt confirmate.
 Trebuie să te simţi bine în pielea ta, să fi tu mulţumit de ceea ce eşti, nu lăsa ca încrederea în tine, stima de sine
să cadă pe mâna lor, să depinda de aşteptările lor.

De ce produc stres?
Fiindcă sunt nerealiste, exagerate. Pentru că nu suntem conştienţi de ele. Aşteptările sunt o mare sursă de stres.
Atunci când eşti stresat opreşte-te pentru o secundă şi întreabă-te de ce îţi faci atâtea griji. Poate că ai un examen
important mâine, nu te-ai pregătit suficient şi te aştepţi să îl pici. Sau ai lipsit prea mult de la serviciu şi te aştepţi la
mustrări din partea şefului sau chiar să îţi taie din salariu. Poate vrei să urmezi o facultate, să ai un serviu, un iubit,
doar pentru a te conforma aşteptărilor familiei, iar faptul că nu reuşeşti să faci asta e o sursă zilnică de stres.
Nu ţi s-a întâmplat niciodată ca cineva să se supere pe tine pentru că nu ai spus un anume lucru, nu ai reacţionat
într-un anumit fel, nu ai făcut ceea ce “trebuia”? Adică nu ai fost la nivelul aşteptărilor (pentru că nu erai conştient
de ele). Dar tu de unde să fi ştiut ce a vrut acea persoană de la tine? Nu suntem maşini de citit gânduri, n-avem
cum să ghicim ceea ce alţii îşi doresc de la noi.
Aşteptările pot fi grupate pe mai multe categorii: personale/ale altora, realiste/nerealiste, mari/mici/medii,
conştiente/inconştiente, mărturisite/nemărturisite.
Ştii ce înseamnă să pui prea mult preţ pe aşteptările altora? Înseamnă că împlinirea ta depinde de ei. De ce?
Pentru că dacă nu le satisfaci aşteptările, vei da naştre unor sentimente de dezamăgire, frustrare.
Ştii ce înseamnă să le îndeplineşti aşeptările? Să trăieşti viaţa pe care ei o vor pt tine, viaţă pe care de fapt o
vroiau pentru ei dar nu au reuşit să o aibă. Cel mai enervant e când au de la tine aşteptări la nivelul cărora
nu se pot nici ei ridica.

De ce ne încăpăţânam să ţinem cont de aşteptările altora?

Pentru că vrem să fim plăcuţi, acceptaţi, lăudaţi şi avem impresia că numai dacă vom fi aşa cum vor ei putem face
asta. Şi greşim foarte mult. Să nu crezi că dacă te ridici la nivelul aşteptărilor lor va fi totul bine şi frumos. Ei vor
ridica ştacheta, vor aştepta din ce în ce mai mult de la tine. Niciodată nu vor fi pe deplin satisfăcuţi, mereu se va
găsi cineva să se plângă.
Nu ai nevoie ca ei să te placă. Aceşti oameni care îţi impun nişte aşteptări, te forţează să li te conformezi, nu sunt
oameni de care să îţi pese aşa mult. Ei sunt cei care nu au timp să îşi trăiască propriile vieţi pentru că sunt prea
ocupaţi să îi critice pe alţii. Nu ştiu cum vezi tu asta, dar pe mine mă face să îmi fie milă de ei, şi în nici un caz să
simt nevoia ca aceşti oameni să mă placă.