Asteptarile – otrava sufletului nostrum

Asteptarile ne otravesc sufletul mai mult ca orice altceva. Ne aduc

numai frustrare, nemultumire, neimplinire, nefericire si ne distrug viata si
relatiile cu ceilalti. Din pacate asta ni se intampla tututror, pentru ca
asteptarile sunt idei limitative venite la pachet cu perceptia asupra realitatii
si cu mentalitatea si se infiltreaza in mintea noastra fara sa ne dam seama.
Impulsul firesc este sa ne asteptam ca ceilalti sa… – orice tine de felul in care
vedem noi lucrurile. In general ma astept ca altii sa gandeasca, sa vorbeasca
si sa actioneze in felul in care as face-o eu, sau chiar mai bine. Cat timp ai
asteptari de la altii, vei fi nefericit.
Cei mai multi oameni in acest moment deja se revolta: „Dar mi se pare
normal sa am anumite asteptari”. Iar eu spun atat: cum te simti cand altii au
asteptari de la tine? Cum te simti sub presiunea asteptarilor parintilor,
partenerului de viata, societatii atunci cand tu simti sa faci altfel? Cand
simti sa traiesti cum iti place tie, dupa propriile reguli? Daca nu ai curajul sa
recunosti, iti spun eu: simti ca e nedrept, ca nu e normal ca tu sa-ti traiesti
viata dupa principiile, conceptiile, standardele sau regulile altcuiva decat ale
tale. Si ai mare dreptate. Nu poti sa-ti bazezi viata pe asteptarile altora. Atunci
ti se pare normal si sanatos ca tu sa ai asteptari de la copiii tai, de la partenerul
de viata, de la parinti, colegi, colaboratori, etc.? De ce ar trebui cineva sa-si
traiasca viata asa cum crezi tu ca e bine si nu cum crede el ca e bine? Fiecare
stie cel mai bine ce trebuie sa faca cu viata lui.

A ne elibera de asteptarile altora, a ne darui iarasi noua insine – in asta

consta puterea respectului de sine. (Joan Didion)

De fapt, nu ti se pare „normal sa ai anumite asteptari”. Ai fost invatat

ca e normal, sau copiezi modelul in care ai fost crescut. Daca parintii tai se

1
asteptau sa urmezi aceeasi cariera ca si ei, poate ca la randul tau te astepti
ca propriul tau copil sa urmeze aceeasi cariera ca si tine. Iar asta inseamna
ca ii ingradesti libertatea copilului tau. Tu nu te-ai nascut sa faci pe plac
nimanui. Dar in acelasi fel, nici copilul tau nu s-a nascut sa-ti faca pe plac
tie, bunicilor lui sau altcuiva.

Situatii concrete de asteptari nejustificate

Asteptarile parintilor de la copii. Nu aducem pe lume copii pentru
noi, ci pentru ei. Copilul nu este dator parintelui pentru faptul ca l-a nascut
si crescut, pentru ca aceasta este datoria morala si legala a parintelui: sa-i
asigure cele necesare dezvoltarii copilului. Iar parintele ii poarta de grija
copilului din dragoste, nu „ca sa aiba un sprijin la batranete” din partea
copilului (ceea ce ar fi un gand egoist). Copilul/tanarul nu trebuie sa se
comporte conform (eventualelor) asteptari ale parintilor, ci conform cu
felul in care simte el sa-si traiasca viata. Sigur ca vorbim despre adolescenta
si mai tarziu, in prima tinerete.
Si sa nu confundam asteptarile parintilor de la copii cu incercarea de
a le impune o disciplina. Disciplina este binevenita de la cele mai mici
varste si trebuie ca parintii sa-si invete copiii sa fie disciplinati (sa-si adune
singuri jucariile, sa nu murdareasca peretii, sa se spele pe dinti, etc.). Insa
parintii nu trebuie sa aiba asteptari egoiste de la copiii lor, cum ar fi aceea
de a nu le strica imaginea in cercul de cunostinte prin lipsa de obedienta,
sau prin lipsa de rezultate maxime la scoala. Exista o diferenta intre a-ti
invata copiii sa obtina rezultate maxime pentru ei insisi, pentru a-si asigura
un loc fruntas in clasa si a avea asteptari egoiste de la ei – sa fie primii in
clasa pentru imaginea ta sociala. Varianta a doua este nesanatoasa. A fi un
parinte bun inseamna sa nu ai asteptari de la copilul tau si sa-l lasi sa se
dezvolte liber in ritmul lui si in directia pe care i-o dicteaza instinctul. Ca
parinte, trebuie doar sa-l ghidezi si sa-l inveti sa discearna intre bine si rau
cat mai devreme, sa ia decizii responsabil, fara sa ii impui nimic.
Asteptarile copiilor de la parinti. In copilarie nu avem alte modele
decat cel al parintilor, pe care ii zeificam si credem ca detin adevarul
absolut. La maturitate (25-30 de ani) vedem lucrurile mai aproape de
adevar, ne dam seama si de greselile pe care le-au facut parintii in educatia
noastra si avem tendinta sa-i invinovatim pentru ce au gresit (desi nimeni
nu este perfect si face greseli neintentionate). Unii tineri au asteptari ca
parintii sa le ofere mai multe bunuri materiale, posibilitatea sa invete la
scoli mai scumpe, sa fie capabili sa-i indrume prin jungla unor vremuri in
schimbare, radical diferite de cele in care au trait ei. Gresit. Parintii trebuie
sa le ofere copiilor protectie, adapost, hrana, educatie de baza si un mediu
sanatos si propice in care sa se dezvolte, sa-i invete sa traiasca responsabil
si cum sa ia decizii; nu bunuri materiale pe care nu si le permit. Sunt

2
norocosi copiii ai caror parinti reusesc sa intrevada oportunitatile si
directiile bune de dezvoltare din perioada de maturizare a copiilor lor, dar
asta nu se intampla in multe cazuri, pentru ca vremurile se schimba rapid.
Asteptarile de la partenerul de cuplu. Acestea sunt o mare sursa de
tensiune in cuplu. Nimanui nu ii place ca partenerul de viata sa aiba
asteptari de la el/ea, dar toti le avem. Nu imi place ca partenerul meu sa
aiba asteptari de la mine, dar eu am asteptari de la el si sufar de cate ori el
se comporta altfel decat ma asteptam. Asteptarile de la partenerul de viata
vin din nevoi de compensare sau de vindecare. Este greseala mea sa intru
intr-o relatie pentru a-mi satisface aceste nevoi cand ar trebui sa intru intr-
o relatie ca sa ofer iubire pentru ceea ce este partenerul, nu pentru felul in
care imi satisface asteptarile (adica nevoile). Este problema mea ca ma simt
incomplet si caut implinire in alti oameni in loc s-o caut in interiorul meu.
Partenerul nu e responsabil sa-mi satisfaca mie asteptarile, ci sa traiasca
alaturi de mine, sa ne tinem companie. Cand esti nemultumit ca partenerul
nu se comporta conform asteptarilor tale, cel care trebuie sa se schimbe
esti tu.
Asteptarile de la colegi sau colaboratori. In mod similar, cei cu care
lucram nu trebuie sa ne ghiceasca gandurile si cu atat mai putin sa se
comporte cum ne asteptam noi. Fiecare intelege in felul lui procesele, chiar
daca sunt comune cu ale mele, si le pune in practica prin metodele proprii,
care pot fi la fel de bune ca ale mele. Trebuie sa invatam sa folosim
unicitatea fiecaruia, felul lui de actiune si sa facem echipe bazate pe
complementaritate. Oamenii vin din medii diferite, au moduri de gandire
diferite si diversitatea poate fi constructiva in lipsa asteptarilor si in
prezenta acceptarii, cooperarii in scop comun si valorificarii plusurilor.
Asteptarile de la societate. In acest caz, totul este amplificat la scara
si mai mare, avem si mai multa diversitate de perceptii, rationamente,
moduri de a actiona, plus mentalitati ale unor grupuri sociale. Asteptarile
de la societate sunt nejustificate (traiesc intr-o societate care are
mentalitati depasite, in care oamenii nu se ajuta reciproc, etc.). Putem avea
tot atatea nemultumiri, cate asteptari inutile. Societatea este formata din
oameni; si eu formez societatea si trebuie sa fiu schimbarea pe care vreau
s-o vad in lume. Pot eventual forma o comunitate care imi impartaseste
viziunea si cu care sa creez ceva in loc sa astept ca societatea sa fie sau sa
faca ceva.
De ce asteptarile ne otravesc sufletul
Asteptarile de la ceilalti sunt asteptarile pe care le am de la mine,
constientizate sau nu, dar pe care nu am reusit sa le indeplinesc. Asteptarile
sunt proiectiile mele asupra celuilalt si de multe ori sunt mai mult decat am
facut eu insumi.

3
 Asteptarile mele la altii sunt in functie de cum vad eu lucrurile si nu
au de a face neaparat cu realitatea lor si nici cu realitatea obiectiva. Filmul
lor despre cum sa-si traiasca viata poate fi total diferit de filmul in care ii
vad eu. Atunci voi trai o dezamagire, poate chiar o drama. Celalalt nu a facut
ceea ce ma asteptam, ce credeam ca va face (iubitul nu mi-a oferit o floare
de Ziua Indragostitilor, sau fiul meu a decis sa traiasca in Australia). Cu cat
mai mare este diferenta dintre asteptarile mele si actiunile oamenilor, cu
atat mai mult acele asteptari ma vor intrista, dezamagi, imi vor otravi
sufletul. Resentimentele pe care le simtim in astfel de momente ne pot
imbolnavi din cauza stresului si amaraciunii. Iar asta este pierderea
noastra. Cat de dese sunt aceste evenimente? Ele se intampla zilnic si ne
deterioreaza calitatea vietii.

Ce putem face
Alternativa este sa nu avem asteptari. Pur si simplu. Sa luam lucrurile
asa cum vin, sa acceptam realitatea si deciziile celorlalti. Iar ceea ce ne ajuta
este in primul rand intelegerea faptului ca daca mie nu mi se pare normal
ca altii sa aiba asteptari de la mine, ci sa-mi traiesc viata in termenii mei,
atunci nu este normal nici ca eu sa am asteptari de la altii. Menirea omului
in lume nu este sa multumeasca pe altcineva, nici macar pe parinti,
partener de viata, colaboratori. Iar in al doilea rand ne ajuta corectitudinea
si respectul fata de ceilalti oameni: ei au dreptul sa traiasca liberi viata
asa cum simt, fara ca altcineva sa intervina sau sa-i influenteze.

Cum sa renuntam la asteptarile pe care le avem de la altii

Avem nevoie de mai multa atentie ca sa detectam asteptarile pe care
le avem de la ceilalti. Trebuie sa fim atenti la ce ganduri avem legate de alti
oameni si sa detectam asteptarile pe care le avem de la fiecare dintre ei. Cu
exercitiu, in timp vom depista gandul inainte de a crea emotia negativa.
Apoi ne trebuie vointa sa eliminam asteptarile, flexibilitate in gandire ca
sa intelegem ca e gresit sa ai asteptari, acceptarea realitatii si a dreptului
celuilalt de a trai dupa propriile lui reguli, impacarea cu faptul ca exista
lucruri asupra carora nu avem control si nu depind de noi.
Exemple de oameni care si-au redus asteptarile de la ceilalti
Cele mai bune exemple reale sunt calugarii si sfintii care practica
impacarea, acceptarea lucrurilor fara a opune rezistenta. Noi nu suntem
atat de puri si evoluati spiritual ca si ei, dar exista exemple in viata reala de
oameni care si-au redus foarte mult asteptarile. Cum ii recunosti? Sunt
oamenii senini, mereu veseli, ce nu stau prea mult suparati, care au relatii
armonioase cu cei din jur pentru ca au inteles care sunt limitele in relatiile
interumane si pentru ca respecta libertatea altor oameni. Sunt empaticii,
pentru ca ei sunt primii care pot sa se puna cu usurinta in pielea celuilalt, sa

4
vada lumea prin ochii lui, sa vada realitatea din unghiul aceluia, iar in acest
fel il inteleg la un nivel profund inainte de a-l judeca sau de a formula
asteptari la adresa lui.
Exista si situatii in care asteptarile sunt bune?
Da. Asteptarile de la mine sunt bune, asteptarile de la altii nu sunt
bune, imi otravesc sufletul, imi aduc dezamagire si nefericire. De la mine
trebuie sa am asteptari pentru a deveni tot mai bun in ceea ce sunt si in
ceea ce fac, pentru a ma autodepasi si a-mi creste potentialul. De la ceilalti
nu am dreptul sa am asteptari.

Zilnic cer de la mine si de la corpul meu mai mult decat se poate

astepta cineva. Nu concurez cu nimeni altcineva, decat cu ceea ce sunt
capabil sa fac eu insumi. (Michael Jordan)

Pericolul este sa ai asteptari nerealiste la tine. Daca nu le vei

indeplini, risti sa intri in depresie, sa-ti scada increderea in tine. Cand iti
setezi de exemplu un termen in care sa faci ceva important, daca intervine
neprevazutul si nu reusesti, vei fi dezamagit de tine insuti, la fel cum esti de
altii cand ai asteptari de la ei pe care acestia nu le implinesc. Doar ca in
cazul tau e mai periculos, pentru ca emotiile negative le vei indrepta asupra
ta, iar lipsa increderii in tine si ura de sine te pot chiar imbolnavi. Fii flexibil
si in acest caz si accepta ca sunt detalii in viata de zi cu zi ce nu se afla sub
controlul tau, dar o amanare nu e o tragedie, nici a o lua de la capat. Iar data
viitoare fixeaza-ti aspeptari mai realiste si accepta-ti cu bucurie eventualele
greseli. Sunt omenesti si chiar utile daca inveti rapid din ele.
Inteleptul asteapta totul de la el insusi, omul simplu asteapta totul de
la ceilalti. (Confucius)
Nu-i mai invinovati pe oameni ca te dezamagesc, ci invinovateste-te
pe tine pentru ca astepti prea mult de la ei.
Lucrurile simple devin complicate cand astepti prea multe.
Actioneaza fara asteptari. (Lao Tzu)
Ceea ce iti distruge cel mai tare viata este imaginea din mintea ta
despre cum ar trebui sa fie viata.
Prea multe dezamagiri sunt semnul ca ai prea multe asteptari.