Despre copilul răsfățat și răsfăț

Multi parinti considera ca isi iubesc copilul mai mult atunci cand il rasfata. De
aceea, ei insisi refuza sa-si disciplineze copilul.
Rasfatul este un lucru extrem de rau pentru copil, la fel de nociv ca si neglijarea
copilului iar efectele pot fi la fel de daunatoare. Copilul rasfatat devine un adult
fragil, nevrotic, nesigur si mereu in lupta cu lumea pentru a obtine atmosfera
primilor ani de existenta. 

Atunci cand se naste, un copil este centrat doar asupra propriei persoane si asupra
propriilor nevoi. A trai ca adult inseamna insa a-ti dezvolta reguli sociale, a invata
sa ii vezi pe ceilalti si nevoile lor alaturi de tine si nevoile tale. Prin rasfat privam
copilul de dezvoltarea acestei capacitati esentiale pentru a se integra printre
ceilalti. Copilul rasfatat ramane intr-o lume in care are doar drepturi si nu
responsabilitati, o lume in care considera ca nu e in stare de nimic si ceilalti trebuie
sa se ocupe de el, o lume in care nu are sansa de a invata sa piarda, sa nu fie in
centrul atentiei si sa se simta bine, sa nu fie cel mai bun si sa se simta confortabil. 
CARE SUNT SIMPTOMELE RASFATULUI?

Copilul rasfatat nu se simte confortabil daca nu este in centrul atentiei. Orice

copil are nevoie de siguranta si va verifica din cand in cand daca adultul ii este
alaturi. Un copil rasfatat insa va sta agatat de persoana care il are in grija, va
 
manifesta comportament fie de timiditate, fie de agresivitate, va declansa o lupta
de putere pentru obtinerea atentiei atunci cand nu o are (tantrum, tipete, plansete,
agresivitate, etc., in functie de cat de inventiv este copilul).

Copilul rasfatat interactioneaza dificil cu alti copii si intra usor in lupte de putere
cu ei (pentru obtinerea jucariilor de exemplu).
CAND SA-I SPUI "NU" COPILULUI?
 Copilul invata ce inseamna "NU" inca prin primele zile de viata, cand este
obisnuit cu programul de somn, masa, igiena si atentie. Insa parintii pot alege
modul frumos de a invata pe "NU" prin a-l invata pe "DA". Chiar daca pare greu
de crezut, el se adapteaza la acest program atunci cand stie ca regulile sunt clare.
 
Prima tendinta a unui copil in fata regulii este de a verifica daca nu sunt exceptii
ale ei.
In acest moment adultul transmite de fapt copilului prin disciplina un "nu" clar
si da copilului sansa de a invata regula.

Gasind scuze pentru a construi exceptii de la regula nu ne facem viata mai usoara
nici noua, nici copilului. Pe moment poate parea mai simplu sa il lasam sa se uite
la televizor mai mult decat am convenit ca e bine pentru varsta lui, dar atunci sa nu
ne mai miram peste cinci ani cand copilul nu vrea decat sa se uite la televizor si ne
sfideaza regulile cu indrazneala. 
Din nou, multi parinti sunt toleranti pentru ca le este lor mai simplu, dar
consecintele se vad in timp. Problemele care apar in familii in relatia dintre parinti
si copii nu apar niciodata dintr-o data, chiar daca parintii refuza sa accepte acest
lucru.
CAT DE DES SA-I SPUI "NU-I VOIE!"

Nu putem cultiva unui copil in acelasi timp curiozitatea si inhibarea curiozitatii.

Putem insa invata copilul ce inseamna respectul spatiului personal daca ii
 
construim si lui spatiul personal pe care sa si-l poata valoriza ca atare, insa
pentru asta trebuie sa creasca suficient ca sa inteleaga acest lucru. 

Interdictiile au gustul fructului oprit pentru noi. A avea un copil inseamna si a-ti
asuma niste consecinte. Nu poti creste un copil normal intr-o casa plina de
portelanuri fara sa asumi ca vei fi lipsit de unele din ele inainte ca copilul sa
implineasca patru ani. Sunt limite pe care ni le asumam.  
In fata lui "NU-I VOIE!", copilul are doua alternative:
• sau asculta regula, isi inhiba pornirile si invata sa fie retinut, lipsit de
spontaneitate, pentru a nu gresi (si va invata sa fie astfel in toate aspectele vietii
sale, nu doar in cautatul in sertare),
• fie alege sa fie un rebel, sa sfideze regulile si acest lucru il va defini in raport cu
interdictiile din viata sa, riscand sa isi dezvolte o dimensiune antisociala.
CARE SUNT CELE MAI MARI GRESELI ALE PARINTILOR?

Toti parintii au momente in care simt nevoia de a-si rasfata copiii si nu e nimic
gresit in asta.
Nu exista greseli mari, ci greseli de durata.
 
Alegerea de a transforma momentele de rasfat in relatie de rasfat este ceea ce
duce la deformarea personalitatii copilului si dezvoltarea unor vulnerabilitati
psihice. 

CUM SE TRATEAZA RASFATUL

Copilul trebuie sa stie ca iubirea este neconditionata si ca este si va fi mereu

iubit de parintii lui, orice ar face. Insa asta nu inseamna ca copilul traieste intr-o
lume in care face ce vrea, cand vrea. A fi iubit nu inseamna a fi iertat pentru
 
orice.
Cel mai greu pentru un parinte este sa lase copilul sa isi asume consecintele
faptelor sale, chiar cand ii este usor sa rezolve lucrurile in locul sau.

Lasand copilul sa faca lucrurile pe care le poate face singur si neintervenind ii dam
voie sa se dezvolte, sa capete incredere in el si respect fata de propria fiinta. Cu cat
facem acest lucru mai repede, cu atat va fi mai bine pentru copil. Cu cat trece mai
mult timp, mai ales dupa primii patru ani, schimbarea va aduce protest si suferinta
si modalitati foarte creative de a rezista la schimbare.  
CUM SE PREVINE RASFATUL?

Printr-un comportament echilibrat si neconfundand iubirea pentru copil cu

tendinta de a face totul pentru copil. A iubi un copil inseamna a-i da sansa de a
se dezvolta, de a invata, de a capata incredere in el.
 
Mamele posesive isi doresc neconstient un copil dependent de ele si atunci au
tendinta de a sufoca in rasfat copilul, mandrindu-se apoi cu faptul ca copilul nu
se descurca fara ele.