CUM SPUI NU UNUI COPIL

INDEPENDENT?
Copilul independent

În cazul unor copii, opțiunea de a spune „Nu!” înainte să spună „Da!” face parte din natura lor.
Îi numim „copii independenți”, deoarece de la naștere au limitele definite mai precis decât
majoritatea celorlalți. Nu este nimic „greșit” în legătură cu ei, sunt doar diferiți de ceilalți
copii, care preferă să se armonizeze cu părinții lor și renunță de bunăvoie la limitele proprii în
favoarea căldurii, îngrijirii și supunerii.

De multe ori, deși nu întotdeauna, suntem capabili să recunoaștem această independență încă
de la naștere. Din experiențele noastre, fața și corpul lor par mai „mature” și au puțină
grăsime de bebeluși, sistemul lor muscular este bine definit și, deseori, sunt deja mai dezvoltați
decât copiii de aceeași vârstă. Comportamental, ei nu sunt influențați de ceea ce numim, de
obicei, îngrijire și îndrumare. Îi incomodează foarte tare contactul fizic pe care nu l-au inițiat
ei înșiși. Resping orice fel de comportament al adulților care nu este 100% autentic și sunt
imuni la manipularea pedagogică. Majoritatea vădesc aceste caracteristici doar acasă, în
timp ce alții se comportă astfel și la grădiniță, și la școală.

Este într-adevăr o provocare pentru părinții lor, care se simt adesea inadecvați și au impresia
că le este respinsă iubirea. O mamă foarte stresată, cu o fiică independentă de opt ani, spune:
„Am crescut trei copii fără probleme deosebite, dar cu ea simt că pur și simplu nu mă iubește.
Sigur că o iubesc, dar ea nu mă dorește pe mine sau iubirea mea – cu siguranță, nu în felul
celorlalți. Nu pot s-o îmbrățișez înainte să adoarmă și se culcă mult mai târziu decât credem
noi că ar fi cazul. Respinge complet toate rutinele pe care le-au avut ceilalți frați. Din
momentul în care s-a născut și am ținut-o în brațe, i-am simțit corpul nemișcat. Nu am voie o
pieptăn sau să o ating. Dacă are ea chef, își pune o haină de vară în mijlocul iernii”.

Copiii independenți au, de fapt, exact aceeași nevoie de apropiere, îngrijire și îndrumare ca
orice alt copil, dar ei vor decide când și în ce măsură se va întâmpla acest lucru. Ei își dau
seama întotdeauna că alți oameni oscilează între dorința de conectare și nevoia de separare.
La figurat vorbind, au nevoie de un meniu variat din care să aleagă, pe când alți copii sunt
foarte fericiți să fie hrăniți și serviți. Își iau limitele personale foarte în serios și numai atunci
când au libertatea de a alege sunt în măsură să spună „Da!”. În multe privințe, se comportă ca
adulții maturi, cu un sentiment puternic de integritate personală și respect de sine.

De îndată ce părinții învață să fie disponibili fără a fi agresivi, fără a încerca să-i motiveze, să
le facă morală sau să-i manipuleze, copiii independenți devin foarte deschiși și receptivi. Se
înmoaie – fizic vorbind – și manifestă un sentiment de ușurare pe măsură ce scapă de
singurătate. Vor înceta să-ți respingă îngrijirea doar atunci când vei fi capabil să le accepți
din toată inima particularitățile.

 carte nouă scrisă de psihoterapeutul Jesper Juul, cartea se numește Arta de a spune Nu, e un
ghid foarte scurt și util despre de ce NU este o manifestare de iubire și cum putem se ne
împrietenim cu el de dragul copiilor noștri.
https://www.printesaurbana.ro/2020/09/spui-unui-copil-independent.html