COORDONATORI

DĂNUȚ LEONTINA SĂNDULESCU CORNELIA

SOFRONIE FLORINA RĂBOJ FELICIA

Lucrările Simpozionului Judeţean

PRIMĂVARA – ANOTIMPUL
RENAȘTERII ȘI AL
ACTIVITĂȚILOR OUTDOOR

ISBN 978-973-0-27308-3
PITEŞTI
2018
COORDONATORI:

Prof. Leoontina Dănuț - G.P.P. CASTELUL FERMECAT PITEȘTI , Argeș

Prof. Cornelia Săndulescu - G.P.P. CASTELUL FERMECAT PITEȘTI , Argeș
Prof. Sofronie Florina - G.P.P. CASTELUL FERMECAT PITEȘTI , Argeș
Prof. Răboj Felicia - G.P.P. CASTELUL FERMECAT PITEȘTI , Argeș

2
 CUPRINS

Neacșu Constanța ”Activități outdoor- Jocuri și activități în natură”............................................................................. 4

Deaconu Georgelia ”Primăvara, anotimpul bucuriei și al renașterii” ............................................................................ 6

Marcu Sarina ”Activitățile outdoor în ajutorul unei dezvoltări armonioase ................................................................ 7

Mutu Laura Cosmina ”O nouă viziune a dezvoltării copiilor” ........................................................................................ 9

Pană Mihaela Nicoleta ”Proiect de activitate extracurriculară” ................................................................................... 12

Păun Constantina ”Primăvara –anotimpul renașterii și al activităților outdoor” –exemple de bune practici .......... 14

Pisculungeanu Mariana ”Activități de tip outdoor” – posibilități și modalități de lucru cu preșcolarii ..................... 16

Popescu Narcisa ”Învățarea în aer liber”........................................................................................................................... 18

Săndulescu Carmen ”Bune practici prin activitățile de tip outdoor”.............................................................................. 20

Smaranda Alina ”Activitățile outdoor în grădiniță” ........................................................................................................ 23

Sofronie Florina ”Educația outdoor – învățarea în afara grădiniței” ............................................................................ 26

Zafiu Claudia”Activități de tip otdoor” – posibilități și modalități de organizare cu preșcolarii ................................ 28

Zarioiu Emilia ”Activitățile de tip outdoor – bucuria copiilor preșcolari ..................................................................... 31

Săndulescu Cornelia ”Modalități de organizare cu preșcolarii a activităților de tip outdoor” ................................... 32

Petre Daniela ”Exemple de activități outdoor” ................................................................................................................ 34

Dănuț Leontina ”Educația outdoor și grădinița” ............................................................................................................. 38

Catrina Andreea ”Jocuri de teambuilding” – activități outdoor .................................................................................... 40

Anghel Claudia ”Natura dăruiește și inspiră” – activitate de o zi ................................................................................. 42

Boboc Corina ”Educația de tip outdoor – o modalitate prin care vizăm starea de bine a copilului” ........................ 45

Colțeanu Adelina ”Activități distractive de primăvară pentru copii, părinți și educatoare” ....................................... 46

Minaciu Emilia ”Vine, vine primăvara!” ........................................................................................................................... 49

Costache Elisabeta ”Să deslușim tainele Pământului” ..................................................................................................... 50

Dincă Roxana ”Importanța activităților de tip outdoor pentru dezvoltarea preșcolarilor” ......................................... 52

Gheorghe Maria ”Activitățile de tip outdoor în anotimpul primăvara” ........................................................................ 54

Guță Roxana ” ”Primăvara, anotimpul renașterii și al activităților outdoor” ............................................................... 56

Manole Nicoleta ”Primăvara în grădină” .......................................................................................................................... 59

Manolescu Alina ”Activitățile de tip outdoor în grădiniță- o nouă provocare” .................................. ........................ 61

Maricescu Cristina ”Activități de tip otdoor” – posibilități și modalități de organizare cu preșcolarii ..................... 64

Tucu Carmen ”Primăvara, anotimpul renașterii” ........................................................................................................... 66

Pintiliei Iulia ”Educația outdoor în grădiniță” .................................................................................................................. 67

4
Puică Ioana”Primăvara, anotimpul renașterii naturii și al sufletului omului” ............................................................. 69

Popescu Ionela ”Primăvara, anotimpul renașterii” ........................................................................................................... 71

Radu Elena ”Activități outdoor în cadrul proiectului ECO-GRĂDINIȚA ..................................................................... 72

Ungureanu Emilia ”E primăvară iar!” ............................................................................................................................... 74

Nistor Maria ”Exemple de bune practici – activități outdoor desfășurate în anotimpul primăvara ............................ 75

Visalom Donescu Manuiela ”Nonformal în educație prin activitățile de tip outdoor” ................................................... 77

Budreală Elena ”Activitățile de tip outdoor – o modalitate de parcurgere a curriculumului școlar ............................ 79

Popa Diana ”Primăvara gingașă!” ...................................................................................................................................... 80

Răboj Felicia ”Activități de tip outdoor” ........................................................................................................................... 82

Şerban Mădălina „Locul şi rolul educaţiei outdoor în activităţile educaţionale specifice ciclurilor de învăţământ

preşcolar”...............................................................................................................................................................................83

Ungureanu Elena Cristina „Primăvara, anotimpul renaşterii”........................................................................................86

5
 Activități outdoor- Jocuri și activități în natură

Prof.: Constanța Neacșu

G.P.P. Castelul Magic-Pitești

Ce este Educația Outdoor?

- În sens larg putem spune că Educatia Outdoor reprezină procesul educațional,
indiferent de subiectul predat/învățat, care are loc într-un cadru natural.
- În sens restransși mult mai corect specifică faptul că Educatia Outdoor reprezintă
acțiunile intreprinse de personalul calificat (traineri, formatori, profesori, instructori), într-un
mediu natural, folosind metode experiențiale, pentru a produce schimbări la nivelul abilităților
fizice, intra si interpersonale și al comportamentului față de mediu.
În ţările europene, școlile libere, în natură, sunt un fenomen în creştere, unde conceptul a
câştigat tot mai mult teren în ultimii ani. Metoda de învăţare practicată este bazată pe experienţa
directă a copiilor cu natura, cu mediul înconjurător. Scopul acestor instituţiieducaţionale este
creştereaşi educarea copiilor într-un mediu sănătos, natural, astfel încât cei mici să poată învăţa
direct de la sursă ce înseamnă natura, petrecând fie toată ziua, fie o mare parte a zilei în aer liber.
Numite ”forestschools” sau ”natureschools”, programele de acest fel se adresează, în
general, copiilor din mediul urban, care au prea puţin (sau deloc) contact cu natura şirealităţile
acesteia. În România există, în prezent, instituţii de educaţie private (grădiniţe sau asociaţii de
profesori, spre exemplu) care au o astfel de componentă, de experimentare în natură sau chiar
promovează acest concept. Cele mai multe grădiniţe, însă, mai cu seamă din mediul urban, se
rezumă la activităţi cu copiii în clasă și poate la o vizită la vreo grădină botanică, la grădina
zoologică, dacă există, ori într-un parc.
De curând a crescut interesul cadrelor didactice pentru programe educaţionale alternative
în educaţia nonformală, cum ar fi: educaţia outdoor sau educaţia în aer liber, învăţarea prin
aventură sau activităţiextraşcolare cu caracter interdisciplinar.
Deoarece tehnologia (smartphonurile, tabletele, laptopurile) captivează din ce în ce mai
mult părinții și copiii și o folosesc mai intens în defavoarea contactului cu natura de la care putem
învăţa atât de multe lucruri, suntem datoare să desfășurăm activități și jocuri din ce în ce mai mult
în natură.
Deși educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, ea
începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ
formal. Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o
definiţie simplă pe înţelesul tuturor, putem spune că această formă de educaţie se bazează pe
învăţarea în aer liber.
Scopurile uzuale ale educaţiei în aer liber sunt:
- învățarea prin descoperire, prin acțiuni concrete-
practice;
-dezvoltarea unei relaţii mai strânse cu mediul
înconjurător.
- dezvoltarea personală şiîmbunătăţirearelaţiilor
sociale.
De-a lungul timpului am realizat diferite activităţi
cu preşcolarii în natură chiar dacă nu ştiam de conceptul
outdoor. Acum, mai mult ca oricând, voi continua să pun
în practică oportunităţile de învăţare oferite de acest tip
de educaţie.
Iată câteva exemple de bune practici:
-gimnastica de înviorare -desfășurată în aer liber,

4
atunci când vremea o permite;
-întreceri sportive;
-plantarea și îngrijirea de flori, pomi, arbori și plante ornamentale

plimbări şi excursii
-jocuri și activități alese.
Cu prilejul desfășurării acestor activități am verificat cunoştinţele matematice: am
numărat florile, am constitit mulțimi și gruparea plantelor după anumite criterii; observarea
nemijlocită a mediului ( am observat plantele, procesul de dezvoltare al acestora).
Plimbările, drumeţiile și excursiile au reprezentat un cadru oportun pentru crearea unei
bune dispoziţiişi relaxare, formarea unor deprinderi şi comportamente ecologice, cât şi evaluarea
nivelului de cunoştinţedespre tot ce ne înconjoară.
Activitățile outdoor în procesul de învăţământ oferă o nouă perspectivă a educaţiei,
exemple de metode de predare interactive care să se reflecte într-un sistem de calitate în termen
de conţinutşi de rezultate.

BIBLIOGRAFIE:
http://www.tribunainvatamantului.ro/educatia-outdoor-o-necesitate-sau-o-provocare-pentru-
actualul-sistem-de-invatamant/
5
 PRIMĂVARA, ANOTIMPUL BUCURIEI ȘI AL RENAȘTERII

Prof. DEACONU GEORGELIA

G.P.P. Nr.1( stuctură) ACADEMIA PITICILOR, CURTEA DE ARGEȘ

A sosit un anotimp îndrăgit de toată lumea, iar acesta este primăvara. Acum toate
poveştile încep să se transforme şi să capete o altă aură. Totul se transformă zilnic. Natura ne
şopteşte că există viaţă peste tot şi că în fiecare început de primăvară există fericire. Câte flori
apar! Câtă lumină şi câtă culoare! Primăvara aşterne peste tot un covor multicolor, iar în văzduh
păsările câmpului compun triluri de renaştere. Un parfum uşor de flori se răspândeşte la adierea
vântului. Muguraşii dezmierdaţi de soare încep să se umfle de bucurie. Brazii care tocmai şi-au
lepădat mantia de nea privesc bucuroşi spre soare. Albinele cele muncitoare şi fluturii cei vioi ne
asigură că vremea frumoasă şi zilele însorite se apropie. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare
dezmorţindu-şi picioruţele şi aripioarele.
O buburuză se îndreaptă greoi pe un fir de iarbă. Este greu şi pentru ea să-şi revină din
somnul cel profund de astă iarnă. Furnicile au ieşit din ascunzişurile lor şi încercă să-şi croiască
drum şi să construiască cele mai rezistente muşuroaie. Firișoarele mici de iarbă îşi ridică braţele
către soare şi către cerul cel albastru dorind să le îmbrăţişeze cu mare drag. Copacii se deşteaptă
din somnul de peste iarnă şi se îmbracă îndată cu un veşmânt înmugurit apoi înflorit. Ciocârlia se
înaltă spre văzduh şi cântă mai veselă că niciodată. Din tufişurile proaspăt înverzite se aude
inconfundabilul cântec al privighetorii. Câte cântece inundă natura! Cântă cucul, cântă sturzul,
cântă mierla! Primăvara lucrează zi de zi şi ceas de ceas la alungarea deplină a bătrânului anotimp
al zăpezilor. Păpădiile încep să zâmbească vesele pe câmpuri şi prin păduri.
Razele soarelui se strecoară vesele printre crengile de cireş înflorite, coborând spre
pământ pentru a-l încălzi. Miroase a iarbă verde şi a pământ arat. Din zori şi până în seară
tractoarele cutreieră ogoarele în lung şi în lat lăsând în urma lor un petic negru de pământ
proaspăt arăt. Munca este în toi. Oamenii muncesc şi se bucură de renaşterea naturii. Fiecare
munceşte în gospodăria sa. Unii plantează pomi, unii sapă vii, unii însămânţează grădinile, dar
adevăratele lor roade se vor vedea toamna. O cloşcă îşi plimbă puişorii galbeni şi pufoşi arătându-
le şi strigându-i pe fiecare pe nume, în legea ei ca să ciugulească gâze ori mălai. Curţile sunt
ornate cu tot felul de flori plantate cu grijă de gospodinele cele harnice. Câte flori atâtea culori şi
atâtea parfumuri. Rândunelele zboară prin împrejurimi după paie pe care le poartă-n zbor până
sub streşinile caselor, ori prin copaci pentru a-şi face cuibul cât mai rezistent. În curând în ele vor
locuii puişorii.
Petale de flori de cireş se desprind uşor de la locul lor şi aleargă una după alta spre pământ
formând un covoraş alb care ne aminteşte de iarna care cu greu a plecat. Fiecare floare are
povestea ei, de când apare şi până dispare. În locul florilor se vor forma cireşele mult dorite de
toată lumea dar mai ales de copii. Primăvara este o armonie de sunete şi de culori alese cu grijă
de Creatorul lumii pentru mângâierea văzului şi al auzului. Este un anotimp în care toată natura
renaşte dar renaşte şi omul. În acest anotimp bucuria creşte, se multiplică, iar omul este mai vesel
şi mai creativ.
Dacă primăvara ar fi o regină cum ar arăta ea? Cu ce haine ar fi îmbrăcată şi ce culori ar
purta? Câte parfumuri ar purta cu ea ? Cu siguranţă ar fi cea mai cochetă dintre toate fiicele
anului.
Există o primăvară pentru natură şi una pentru suflet. Acum trebuie să zâmbim… să ne
iubim. Acum să lăsăm ca mintea să alerge şi sufletul să viseze. Cerul s-a făcut albastru, iar în
suflet se aştern gânduri de veselie. O rază caldă de lumină străpunge fereastra sufletului. Lumina
face minuni în împărăţia sufletelor noastre odată cu venirea primăverii. O zi senină şi cu mult
soare este afară şi în suflet. Verdele puternic din împărăţia câmpului ne linişteşte ființa care
renaşte. Orice mişcare are o melodie, orice peisaj are o cheie care se deschide cu un sentiment.
Fiecare cuvânt vine din cel mai adânc colţ al sufletului. Culorile care ne învăluie devin
6
sentimente, iar albul pictează în noi fericirea. Atâta timp cât pe peretele din suflet există şi puţin
alb orice culoare ţi se pare mai frumoasă şi mai caldă. Când priveşti mai profund o lalea gândurile
bune coboară lângă ea. Primăvara este un anotimp plin de magie şi de culori. Este renaşterea
naturii dar şi a suflului.

Activităţile de tip outdoor în ajutorul unei dezvoltări armonioase

Prof. Marcu Sarina
G.P.P. Aripi Deschise Pitești

Odată cu venirea primăverii se deschid numeroase posibilități privind ieșirea copiilor din
grădinițe în aer liber. Una dintre cele mai ușoare și la îndemână variante de a desfășura activități
în aer liber este ieșitul cu copiii în curtea grădiniței. G.P.P. Aripi Deschise Pitești, grădinița unde
îmi desfășor activitatea, beneficiază de un loc de joacă reamenajat de curând cu ajutorul unui
program de voluntariat cu leagăne, tobogane și alte aparate de joacă.
Un alt exemplu de activitate outdoor care se desfășoară cu succes în curtea grădiniței
este celebrul joc ”Șotron”.Terenul pe care se joacă este ”standard”, numerotat de la 1 la10 cu
două perechi de căsuțe alăturate (4-5 și 7-8), liniile se desenează cu cretă sau vopsea pe asfalt.
Fiecare jucător are o pietricică pe care o aruncă succesiv în fiecare dintre căsuțele șotronului, de
fiecare dată când îi vine rândul. Dacă piatra se oprește pe o linie, aruncarea se repată. și la dus –
adică sensul de parcurgere de la 1 la 10 și la întors, se sare normal – adică într-un picior pe
numerele simple și în două pe cele alăturate. Doar că la întors, jucătorul trebuie să se aplece, de
cele mai multe ori stând într-un picior, să-și ia piatra de jos, înainte să termine de sărit sensul de
întoarcere.oricine calcă în afara terenului sau pe linia despărțitoare dintre pătrățele e penalizat și
trebuie să repete aruncarea respectivă. Acest joc are succes dacă se joacă în echipe de maxim 5-6
jucători, altfel devine plictisitor pentru copii să își aștepte rândul. Este un bun exercițiu ne
numărat crescătorși descrescător de la 1la 10, în plus dezvoltă spiritul de observație, fiecare
jucător fiind atent la copilul care sare șotronul în momentul respectiv.
”Țară, țară vrem ostași” este un joc îndrăgit în general de copiii mai mari. Se formează
două lanțuri umane care stau față în față la 15-20 metri distanțăunul de celălalt. Apoi, lanțurile își
cer ostași unul altuia. Cei care cer, strigă ”Țară, țară, vrem ostași!” iar ceilalți răspund invariabil
”Pe cine?” iar primii strigă ”Pe.. Sebi” – sau pe cine vor ei. Ostașul cerut trebuie să alerge cu
putere spre lanțul care l-a cerut și să-i ”spargă” una dintre verigi, adică să treacă prin locul unde
se țin doi de mână. Dacă ostașul sparge lanțul, revine în echipa lui cu tot cu un jucător ales din
echipa adversă. Dacă nu reușește să îi despartă pe adversari, li se alătură. Lanțul care reușeșete să
adune toți copiii, câștigă. Acest joc îi adună la un loc pe copiii aflați inițial în echipe adverse, dar
care până la urmă se reunesc în ”lanțul câștigător”. Ei trebuie să se adapteze (câteodată chiar de
mai multe ori în același joc) cu schimbarea echipei și cu noii aliați.
” Culori amestecate” este o activitate este cu atât mai interesantă cu cât se bazează pe
acţiuni care de regulă sunt interzise copiilor de către părinţi. Acasă nu li se prea permite să se
joace cu acuarele şi cu apă. La grădiniţă rar li se permite să amestece la întâmplare acuarelele. De
aceea o activitate outdoor în care li se permit aceste lucruri nu poate fi decât benefică. Copiii
primesc foi de carton pe care vor picta cu acuarele linii în duct continuu curbe sau frânte cu cât
mai multe culori. Foile vor fi aşezate pe asfalt, iar copiii vor ţinti foile cu baloaner cu apă astfel
încât culorile să fuzioneze între ele. Foile se lasă la uscat, iar copiii vor căuta să identifice forme
în amestecul de culori. Se poate realiza şi cu carioci, dar trebuie să fie de foarte bună calitate, de
preferat speciale.
”Detectivii naturii” este o activitate dinamică în care învăţarea prin descoperirte este la
ea acasă. Sunt necesare lupe pentru cercetare şi multă voie bună. Copiii vor ieşi în curtea
grădiniţei înarmaţi cu lupe şi vor avea la îndemână un panou pe care vor nota (educatoarea, scrie
ceea ce îi spun copiii)observaţiile. Vor observa cu lupele insecte, solul, plante.

7
 Și activitățile ecologice de plantare de flori și arbori sunt pe placul preșcolarilor și îi
apropie de natură. Dar, pentru că în grădiniță conținuturile sunt abordate integrat,o acțiunea de
plantare de flori oferă prilejul reactualizării unor cunoștințe matematice, privind constituirea de
grupe după criteriul formei, mărimi sau culorii sau exersarea număratului și socotitului, precum
și dezvoltarea abilităților fonetice și lexicale.
Exemplele prezentate demonstrează că educaţia outdoor poate reprezenta o modalitate
de implementare a curriculumului preşcolar. Numai că, specificul acestor activităţi,care creează
un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”,
contribuie în mare măsură la producerea stării de bine a copilului. De obicei,ca activităţi cu
caracter nonformal, activităţile outdoor trebuie realizate doar în conformitate cu dorinţele
copilului, la iniţiativa lui, axându-se pe spontaneitate şi creativitate.De aceea, nu trebuie realizat
un demers didactic rigid şi închistat în şabloane metodologice.Sub aspect nonformal, activităţile
de tip outdoor contribuie, în principal, la obținerea unei stări de bine a copilului.Dar, realizate ca
şi activităţi complementare celor informale, aceste activităţi au un rol determinant în dezvoltarea
psihică a copilului.
Variante de activități outdoor sunt nenumărate,influențate fiind de creativitatea și
ingeniozitatea educatoarelor.Introducerea acestora în mediul preșcolar este benefică datorită
multiplelor avantaje:
- oferă posibilitatea contactului cu natura;
- reprezintă un climat motivațional copiilor cu dificultăți de învățare;
- formează abilități de colaborare, comunicare, învățare activă;
- educă adaptabilitatea, flexibilitatea, inițiativa, autonomia, asumarea responsabilității.
În încheiere, amintesc viziunea pedagogului Constantin Cucoş despre educația
outdoor: ”Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este complementată de ceea ce se poate
adăuga dinafara perimetrului ei; educația de tip outdoor nu eclipsează educația din sala de clasă,
ci îi imprimă o altă demnitate și consistență. Este o formă de stimulare și „împlinire” a ei, prin
extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. O școală inovativă va prelua și integra, în modul ei
specific, astfel de situații, le va face aliat, sursă de revigorare, de întărire, de extensiune a ariei ei
de acțiune. Și asta, pentru binele școlii și al celor care intră în ea, deopotrivă!”

BIBLIOGRAFIE:
1.Manual de educație outdoor-www.slideshare.net
2.Baze teoretice ale EducațieiOutdoor –http:outdoorlife.ro
3.Curriculum pentru învăţământ preşcolar
4.Scrisoarea metodică a educatoarelor pentru anul şcolar 2014-2015

8
 O NOUĂ VIZIUNE A DEZVOLTĂRII COPIILOR

Prof. înv. preşcolar: Mutu Laura-Cosmina

G.P.P „Castelul Fermecat” Pitești

„Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii,
rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i
înconjoară, pentru că fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din
plin,ceea ce numim, cu cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.” (C. MIHĂESCU)
Caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor:
- Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului reprezintă
un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra mediului si prin
faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra
mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea
atitudinilor si comportamentelor faţă de mediu;
- Educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant,
liber, fara constrângerile pe care le impun “cei 4 pereți ai unei săli de clasă” poate oferi elevilor
nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de natură să
schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin
reciproc;
- Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest
sens – educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite elevilor care în mod usual
întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai
motivaţi, cu mult mai capabili;
- Contribuie la dezvoltare personală atât a celor care o aplică, cât mai ales a elevilor;
- Facilitează dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între elevi, elevi-profesori duce la
creşterea gradului de participare activă, creșterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii;
- Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea
societăţii .
Activităţile outdoor “vizează explorarea posibilităţilor de utilizare a aerului liber şi a
cadrului natural ca spaţiu de învăţare şi formarea unor deprinderi pentru a lucra tematic, folosind
acest spaţiu într-un mod interdisciplinar”. Activităţile outdoor care se desfăşoară cu preşcolarii
pot fi organizate sub formă de: ateliere de creaţie, activităţi sportive, excursii, jocuri diverse,
acţiuni practic-gospodăreşti etc.
Mişcarea fizică ajută la dezvoltarea psihică a copilului, previne labilitatea emoţionalǎ,
modeleazǎ temperamentul şi atitudinile. Unii specialişti ai domeniului apreciază că: „educaţia
fizică este fiziologică prin natura exerciţiilor sale, pedagogică prin metodă, biologică prin efectele
sale şi socială prin organizare şi activitate, în centrul căreia stă omul”.
La „noi”, dacă sunt organizate activităţi de tip outdoor, de cele mai multe ori sunt reduse
la plimbări în natură şi ecologizarea unor spaţii verzi din apropierea unităţii şcolare, la plantat
puieţi, adunat frunze, castane sau conuri, excursii la monumente istorice, jocul liber sau organizat
în curtea şcolii/grădiniţei ori în parcul din vecinătatea insituţiei sau poate dacă timpul permite se
mută mobilierul din clasă în curte şi se desfăşoară acolo lecţia/activitatea în stil clasic.
Este timpul să conştientizăm beneficiile şi facilităţile acestui tip de educaţie, „să părăsim
prispa” instituţiei/ clădirii pentru a ne aventura cu puţină creativitate şi imaginaţie în natura ce
încă ne înconjoară, „ să rupem barierele” înălţate de rutină, indiferenţă, comoditate şi uneori de
necunoaştere, şi, să oferim copiilor noştri o alternativă interesantă şi mai atractivă.
Dintre beneficiile şi facilităţile oferite de activităţile de tip outdoor putem decela
următoarele, lăsând lista deschisă:

9
• Un cadru natural mai plăcut, mai relaxant în care copiii să se manifeste mai liber, autentic, unde
au posibilitatea de a prezenta un comportament firesc, necenzurat de formalismul şi rigiditatea
înstituţiilor şcolare;
• Un mediu mai provocator/ stimulator care să răspundă curiozităţii naturale/fireşti a copiilor,
care să incite la investigare, cercetare şi să rezulte cunoaştere, învăţare reală, practică;
• Contactul direct cu natura, în acest mod copiii având posibilitatea interacţiunii cu elementele
mediului înconjurător fără vreo mijlocire, fără substitute, fără simulare artificială;
• Dezvoltarea personală a celor implicaţi, care, îşi pot evalua, măsura forţele propri, îşi pot
învinge temeri, depăşi convingeri personale şi dificultăţi de învăţare, pot trece bariere sociale etc.;
• Mişcarea implicată de activităţile de tip outdoor duce la o dezvoltare fizică dezirabilă care
reprezintă de asemenea un beneficiu major, duce la o sănătate corporală şi mentală mai mult
decât semnificativă care la rându-le influenţează funcţionarea corespunzătoare a organelor interne
şi a organismului în ansamblu;
• Dezvoltarea socio-emoţională armonioasă este o altă rezultantă a acestui tip de educaţie
deoarece prin relaţiile interpersonale stabilite între participanţi (copil-copil, copil-adult) se
dezvoltă spiritul de echipă, de fair-play, apartenenţa la un grup social, creşte gradul de
implicare/participare activă, se intensifică relaţiile sociale, se diversifică şi nuanţează formele
comunicării sociale/ personale;
• Exersarea aptitudinilor mai puţin vizibile/ cunoscute care nu pot fi observate/ exersate în sala de
clasă;
• Educaţia outdoor permite un nivel ridicat de creativitate/ ingeniozitate, atât din partea
organizatorului, al coordonatorului cât şi din partea participanţilor, în ceea ce priveşte proiectarea
activităţii, conceperea acesteia sau în prezentarea diferitelor soluţii identificate în rezolvarea
problemelor ridicate;
• Latura interactivă a activităţilor în aer liber conduce la o mai bună cunoaştere a copiilor,
cunoaştere a acestora în diferite ipostaze şi situaţii de învăţare pe axa comportament-atitudine-
aptitudine.
Cu toate beneficiile şi facilităţile enumerate mai sus, educaţia outdoor, în esenţa sa, poate
fi un proces complex care presupune deopotrivă bună organizare, implementare şi evaluare, care
necesită timp, creativitate, seriozitate şi deschidere spre inovaţie din partea educatorilor.
La sfârşit, vreau să adaug câțiva factori frenatori observați în jurul meu în ceea ce priveşte
organizarea activităţilor de tip outdoor la nivel preşcolar şi nu numai preşcolar:
• Lipsa unei legislaţii clare şi a unor norme metodologice de aplicare coerente care să
reglementeze acest tip de educaţie şi care să-i stabilească locul în curriculumul şcolar;
• Reticenţa la nou, la schimbare a multor cadre didactice;
• Riscurile aferente activităţilor organizate în aer liber pe care cadrele didactice nu sunt dispuse să
şi le asume din teamă, comoditate sau presiuni sociale din partea colegilor, a direcţiunii sau a
părinţilor copiilor;
• Formarea iniţială şi/sau continuă insuficientă a cadrelor didactice în ceea ce priveşte activităţile
de tip outdoor;
• Lipsa parteneriatelor sociale /educaţionale cu organisme şi instituţii din comunitatea locală sau
formalismul prea mare a celor existente, care să sprijine organizarea şi desfăşurarea activităţilor
în mediul natural, care încă face parte din habitatul uman.
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea
nivelului de bunăstare al indivizilor; pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi o serie
de nevoi la care educaţia outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, inclus social,
de a fi activ şi responsabil, nevoia de a te simţi în siguranţă.
Nevoia de a se simţi respectat – derularea de diferite activități în aer liber incurajeaza
copilul să se simtă în largul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica, își va exprima
propriile opinii, se va simți băgat în seamă și va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți;
elevii pot fi consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.

10
 Nevoia de a fi responsabil – activitățile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi
diferite sarcini ( educația outdoor este printre altele o forma de învățare organizată și structurată,
astfel ca profesorul trebuie să aibă în vedere implicarea tuturor elevilor în activitățile propuse );
sub supravegherea profesorului/educatorului, fiecare copil primește diferite responsabilități și
sarcini pentru atingerea scopului propus ( spre exemplu daca se optează pentru o activitate de
ecologizare, un elev poate primi sarcina de a curața pomii, un elev are sarcina de a uda florile –
este important însă ca prin comunicarea cu elevul, profesorul să-i insufle acestuia sentimentul că
prin ceea ce întreprinde el, mediul va fi mai curat, astfel el va conștientiza că are o
responsabilitate față de protejarea mediului.
Nevoia de a fi activ – implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, nu
va aduce decât beneficii dezvoltarii fizice, psihice ale elevului. Jocul este o caracteristică
principală a copilăriei, de aceea este important ca elevii sa fie stimulați in mod constant să se
joace, să alerge, să participe la diferite activități în mod activ.
Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educației outdoor
este aceea că este o modalitate de succes de a depăși unele dificultăți ale copilului ( psihice,
fizice, sociale, emoționale sau economice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că
aparține unei comunități; se consideră ca mediul din interiorul clasei este mai degraba unul
competitiv, în timp ce cel din afara clasei este unul suportiv, care permite copiilor să se exprime,
să relaționeze cu ceilalți, să colaboreze.
Nevoia de a se simti în siguranță - un aspect pe care literatura de specialitate îl consideră
important în abordarea educației outdoor este că aceasta trebuie să țină cont de această nevoie.
Interiorul clasei este mult mai sigur pentru elevi, în timp ce mediul exterior implică diferite
riscuri și situații neprevăzute care pot avea efect negativ. Profesorul trebuie sa identifice
posibilele riscuri care pot să apară și să conceapă un plan de management al riscului, despre care
vom vorbi mai târziu întrucât este un aspect deosebit de important care i-a facut pe unii specialiști
in domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor.
Întrucât educația outdoor se adresează unui public larg, indiferent de vârstă, nevoile sunt similare
și pentru cei mici și pentru cei mari, acest tip de educație trebuie să acorde locul cuvenit acestor
nevoi indiferent de vârsta elevului.
Participarea la activitățile de formare din cadrul proiectelor care au ca tematică educația
autdoor ar oferi oportunitatea de a înțelege acest fenomen nou, de a-l aprofunda și implementa cu
succes în curiculara școlară chiar și fără existența unor norme ale Ministerului Educației
Naționale. Procesul de învățare a modului de abordare al acestui tip de educație este unul benefic,
necesitând un management de timp pentru a putea fi implementat cu succes și pentru a putea da
rezultatele pe care le dorim.

Bibliografie:

1. Cucoș, C-Doxologia, decembrie 2012

2. Ionescu, M. , Radu, I. (coord)-Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
3. Manual de educație outdoor -Liflong Learning Programme 2010-2012

11
 PROIECT DE ACTIVITATE EXTRACURRICULA
Prof. PANĂ MIHAELA NICOLETA
G.P.P.”CĂSUȚA POVEȘTILOR” PITEȘTI

MOTO: „Odată ce am înteles puterea de transformare a naturii, vedem că aceasta este aliatul
nostru puternic și nu o forță de temut.”
Thomas Kuhn

DURATA EXCURSIEI :o zi
TEMA: Natura trebuie respectată şi nu dominată
ITINERAR:Piteşti-Câmpulung-Rucăr-Vale Dâmbovicioarei – Cheile Dâmbovicioarei -Peştera
Dâmbovicioara-Piteşti
GRUPA: mare
SCOPUL: Lărgirea orizontului de cunoaştere în legătură cu mediul natural şi însuşirea
unor cunoştinţe pentru dezvoltarea capacităţii de cunoaştere a mediului prin raportarea la
observarea directă a elementelor şi fenomenelor.
OBIECTIVE:
- să-şi formeze un comportament corect faţă de mediul înconjurător
- să-şi dezvolte interesul pentru realizarea unui mediu echilibrat
- să comunice impresii, idei pe baza observărilor făcute
- să diferenţieze comportamente pozitive, negative faţă de mediul încunjurător
- creşterea coeziunii colectivului de copii şi consolidarea spiritului de echipă, a
relaţiilor de prietenie
- stabilirea unui climat de încredere şi căldură sufletească, favorabil comunicării
deschise şi unei bune socializări
- crearea unor reguli de comportament responsabil şi împărţirea echitabilă a sarcinilor
între membrii grupului
- iniţierea şi desfăşurarea de activităţi cu caracter recreativ, relaxant (concursuri, jocuri)
PREGĂTIREA , DOCUMENTAREA , ORGANIZAREA EXCURSIEI
1)ANUNŢAREA EXCURSIEI:Cu cel puţin două săptămâni înainte de data efectuării este
anunţată excursia care o vor face copiii pe Cheile Dâmbovicioarei și se vor lua aprobările
necesare.
Motivaţia alegerii acestei excursii:„Natura trebuie respectată şi nu dominată”. Ea
formează un întreg imens-dar nu nesfârşit - în care fiecare componentă are un rol precis , iar
omul este obligat să se integreze armonios în acest întreg. Pare dificil ca un copil să înţeleagă
unitatea dintre vieţuitoare şi factorii abiotici şi faptul că păstrarea acestei unităţi condiţionează
menţinerea vieţii pe pământ. În acest scop ne propunem să sensibilizăm copii în ceea ce
priveşte problemele legate de mediu.

Grija privind stare a mediului înconjurător,înţelegereanecesităţii unei atitudini conştient

ecologice presupune modificarea modului comportamental.
Perceperea și observarea naturii, vizitarea unor ecosisteme înseamnă contactul nemijlocit cu
natura, cu farmecul ei. Copiii trebuie să înţeleagă că în câteva minute putem tăia un copac
dar altul cu talia lui va creşte peste foarte mulţi ani. Pentru faptul că pădurea împrospătează
aerul, adăposteşte multe animale şi constituie pentru oameni un mediu de recreare, trebuie
ocrotită.
Dacă vom reuşi să insuflăm copiilor dragostea pentru natură, generaţiile viitoare vor beneficia
de un aer curat şi un mediu sănătos.
2) ASIGURAREA MĂSURILOR ORGANIZATORICE CORESPUNZĂTOARE :

12
 Pentru reuşita acestei excursii a fost stabilit itinerariul excursiei, obiectivele urmărite, data de
desfăşurare ;
- s-a colaborat cu părinţii(şi pentru participarea acestora) s-a stabilit asigurarea transportului şi
alegerea locului în care se va face un popas;
- s-a colaborat cu conducerea unităţii de învăţământ pentru avizarea excursiei
- documentarea asupra traseului, a obiectivelor turistice ce urmează a fi vizitate și asupra tuturor
caracteristicilor locurilor ce urmează a fi străbătute ;
- se ia legătura cu directorul ce răspunde de conservarea mediului natural din zona
Dâmbovicioarei şi stabilirea cu acesta vizitarea peşterii Dămbovicioara şi a aspectelor care
urmează să fie cunoscute de copii;
- stabilirea programului de desfăşurare a excursiei, ora, locul de plecare/sosire, graficul
activităților pe intervalul de timp;
3)PREGĂTIREA COPIILOR pentru excursie se face în cadrul uneiactivităţi (Educaţie pentru
societate) în care educatoarea prezintă copiilor într-o formă accesibilă acestora scopul excursiei,
traseul cu punctele cele mai importante şi se precizează necesitatea unui echipament adecvat
pentru această activitate.
DESFĂŞURAREA PROPRIU-ZISĂ A EXCURSIEI
La data şi la ora fixată, copiii se adună în curtea grădiniţei . Educatoarea reaminteşte regulile
excursiei: să stea pe scaune în timpul deplasării, să urce în autocar prin uşa din faţă, să stea în
permanenţă în rând, să spună ce doresc, să nu deterioreze copacii, arbuştii sau alte lucruri cu
care vin în contact, să semnaleze educatoarei ceea ce au observat, au descoperit; când sunt
obosiţi să se odihnească numai în locurile indicate; să lase curat la locul de popas. În timpul
deplasării cu autocarul se asigura o atmosfera de voioşie prin antrenarea copiilor la concursuri
de ghicitori şi cântece de drumeţie. În acelaşi timp se observă principalele obiective pe
lângă care trec cu autocarul.
Ajunşi la principalul obiectiv al excursiei c opiii sunt conduşi să cunoască aspecte geografice -
Cheile Dâmbovicioarei care se află de-a lungul pârâului Dâmbovicioara, situate la poalele
Munţilor Piatra Craiului, unde se întâlnesc diferite specii de plante ocrotite prin lege
(floarea de colţ , iedera albă, garofiţa Piatra Craiului, etc) iar aici au ocazia să observe şi un
aspect geologic- o peşteră).Astfel au aflat că Peştera Dâmbovicioara s-a format datorită acţiunii
apelor pârâului Dâmbovicioara care acum are o altă albie . Sunt şi alte peşteri în zonă dar aceasta
este cea mai cunoscută . Copiii au avut posibilitatea să observe şi să admire în ea diferite forme
create de natură de-a lungul anilor: forma de şarpe , elefant, aripi de vultur.
Copiii sunt încurajaţi să pună întrebări, sunt îndrumaţi să perceapă cât mai complet, să
asculte, să atingă, sămiroase, să se mire, să se bucure de descoperirile făcute. Educatoarea
urmăreşte să obţină impresionarea maximă a copiilor prin diverse accentuări şi
intervenţii: îţi place? Ai mai văzut? Poţi să cuprinzi cu privirea? Cum este apa? Dar
aerul? ( copiii au sesizat înfundarea urechilor) şi li s-a explicat efectele trecerii dintr-o zonă în
alta( a altitudinii) asupra organismului; au comparat culmile line ale dealurilor cu stâncile
ascuţite; au observat pereţii verticali ai stâncilor ; au remarcat şi comparat copacii falnici cu
mlădiţe de copaci; au simţit asprimea scoarţei copacilor;au observat diferite frunze; au ascultat
sursurul apei; foşnetul odihnitor al pădurii; au ascultat ciripitul păsărelelor şi sunetul greierului;
au colecţionat diferite pietricele, frunze, beţişoare, seminţe; au trăit emoţii puternice de-a
lungul şi datorită traseului spectaculos (serpentine, pereţi abrupţi).
După vizitarea obiectivelor turistice şi colectarea materialului didactic/informativ a avut loc un
popas în poieniţa de la cabana „Trei brazi” unde s-au organizat activităţi distractive:
„Iepuraşul şi vânătorul ”, „Ghici cine te-a strigat”, joc cu cânt „În pădure”, „La plimbare” şi a
avut loc un picnic; s-a făcut bilanţul materialelor culese din natură (frunze, seminţe,
pietricele,beţişoare, etc.) şi s-a pregătit colectivul de copii pentru reîntoarcere .
C)VALORIFICAREA ACHIZIŢIILOR REZULTATE ÎN URMA
DESFĂŞURĂRII EXCURSIEI

13
Excursia didactică se încheie nu la întoarcerea acasă ci după prelucrarea, valorificarea
informaţiilor şi impresiilor acumulate. Dacă în timpul desfăşurării excursiei impresiile sunt
multiple, copiii fiind copleşiţi de multitudinea fenomenelor care le asaltează puterea de
percepţie acum totul se aşează .
Astfel reveniţi la grădiniţă (prima zi după excursie) copiii au fost antrenaţi în diferite activităţi.
Realizarea unei convorbiri cu tema „Natura şi tainele ei” în care s-au formulat impresiile legate
de excursia desfăşurată. Unde am fost ieri ? ; Ce am vizitat ? ; Cum era aerul? ; Dar apa?; Ce
înseamnă natura? (plante, animale, oameni, ape, munţi, dealuri, etc); A cui este natura? ( a
tuturor).
Dacă şi noi oamenii suntem o parte din ea ce trebuie să facem pentru ea?(trebuie să
conştientizăm că este necesar să o ocrotim);Cum ar fi natura fără plante, animale? (goală ,pustie,
tristă);Putem noi oamenii să trăim fără flori?; Dar fără pomi am putea trăi? ; Dar animalele
fără iarbă ar putea trăi? (de exemplu dacă nu ar fi iarbă oamenii nu ar avea ce să dea animalelor ,
animalele ierbivore nu ar avea ce să mănânce , unele insecte nu ar mai avea unde să trăiască)
Astfel s-arproduce un dezechilibru. Ce au făcut oamenii pentru a ocroti natura? Rezervaţii
naturale - una dintre ele este şi cea din Munţii Piatra Craiului);Ce va plăcut cel mai mult?;
De ce?
Fiind clasă Step by step s-a lucrat pe centre de activitate: la centrul manipulative s-au alcătuit
colecţii de frunze, pietricele, plante(care se vor folosi în scopul realizării altor activităţi cum
ar fi asocieri, clasificări, comparaţii, etc.); la centrul bibliotecă s-a alcătuit un album al grupei cu
fotografiile realizate din timpul excursiei, iar sub fotografie copiii au unit punctele literelor ce
formau cuvinte reprezentative fotografiei(ex. La picnic”, ”Mingea fermecată”) ,iar la
centrul artă s-a realizat o lucrare colectivă intitulată „ Glasul naturii”.

BIBLIOGRAFIE:

1.Nicoleta Adriana Geamănă, Modul de formare a cadrelor didactice implocate în proiecte de

educație ecologică la nivel primar și preșcolar,Editura Cuvântul info,2005
2.Niculina Chiripuci,Activitate exracurriculară, Măgurele,Revista învâțământul preșcolar

,,PRIMĂVARA- ANOTIMPUL RENAȘTERII ȘI AL ACTIVITĂȚILOR

OUTDOOR” - EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Prof. Constantina PĂUN

Grădiniţa cu Program Prelungit “PUI DE LEI” Piteşti

Primăvara reprezintă un bun prilej de manifestare al activităţilor outdoor. Într-o lume în

care copiii noştri îşi petrec tot mai mult timp în faţa televizoarelor, calculatoarelor, laptopurilor,
tabletelor şi telefoanelor mobile, grădiniţa trebuie să vină în sprijinul copiiilor, „să-i scoată afară”,
la aer curat, să-i încurajeze să se mişte, să exploreze, să desfăşoare activităţi atractive.
Activităţile outdoor fac parte din educaţia nonformală, deci mai puţine reguli, mai puţină
moderare din partea educatoarei, mai multă explorare, mişcare, competiţie, voie bună.
Deseori educaţia outdoor este confundată cu educaţia pentru mediu-ecologică, asta pentru
ca cele două se întâlnesc în aer liber, educaţia outdoor nu înseamnă numai acest lucru, ea are
nenumarate valenţe în toate domeniiile nu doar în cel al protecţiei mediului. Termenul de
educaţie outdoor, poate include nu doar educaţia pentru mediu, ci mai ales activităţi recreative,
programe de dezvoltare personală şi socială, vizite, drumeţii, excursii, aventură, etc.
Astfel, activităţile outdoor propuse de noi, au fost cât mai diverse:
-Vizită la florăria din cartier- observare „Laleaua”

14
 -Vizită la piaţa de legume- observare „Legume timpurii”
-Vizită la Grădina Zoologică
-Plimbare în parc- observare natură
-Ştafeta lalelelor-joc de mişcare
-Ştafeta ghioceilor- joc de mişcare
-Cursa puişorilor- joc de mişcare
-Excursie la Muzeul Goleşti: atelier de pictură pe ceramică, echitaţie ponei
- Excursie la Atelierul „Meşterul olar” Coşeşti- atelier de olărit, aventură pe tiroliană,
etc.
Activităţile desfăşurate în aer liber vin reprezintă o altă modalitate de parcurgere a
curriculum-ului şcolar, implicând activ copiii în procesul de învăţare, experimentând, punând în
practică cunoştinţele dobândite în cadrul activităţilor obligatorii din grădiniţă.
De asemenea, activităţile de tip outdoor reprezintă o modalitate extrem de importantă
prin care vizăm starea de bine a copilului. Copiii sunt încântaţi de activităţile desfăşurate în aer
liber, deoarece sunt călăuziţi spre manifestarea activă a libertăţii personale de a gândi, simţi şi
acţiona potrivit nevoilor, înclinaţiilor, intereselor, capacităţilor şi posibilităţilor individuale ale
fiecăruia.
Şi, ca să vă convingem, iată câteva fotografii din timpul activităţilor desfăşurate cu
preşcolarii:

15
 Recomand tuturor doamnelor educatoare să nu se ferească de activităţile de tip outdoor,
ci să profite de materialele ce ni le oferă natura şi mediul înconjurător, în special în anotimpul
primăvara, când natura se trezeşte la viaţă!

ACTIVITĂŢI DE TIP OUTDOOR- POSIBILITĂȚI ȘI MODALITĂȚI DE

ORGANIZARE CU PREȘCOLARII

Prof. înv. preșcolar PISCULUNGEANU MARIANA

G.P.P. CASTELUL FERMECAT-PITEȘTI

,, În cadrul educaţiei în aer liber accentul în ceea ce priveşte obiectul de învăţare este plasat pe
relaţii referitoare la resursele umane şi naturale”
Simon Priest

Copiii de vârstă preşcolară percep natura înconjurătoare, capătă cunoştinţe, îşi însuşesc o anumită atitudine
faţă de diferite fenomene ale naturii. Natura îi atrage prin frumuseţea, varietatea ei, precum şi prin
multitudinea culorilor, formelor, mirosurilor şi sunetelor. Unul din mijloacele intuitive prin care copiii pot
cunoaşte lumea înconjurătoare este şi excursia , pe care dicţionarul limbii române o denumeşte ca” o plimbare
sau o călătorie în grup, făcută pe jos, sau cu mijloace de transport, în sens educativ sau distractiv”. De accea,
am folosit plimbările, excursiile şi vizitele, în perioada activităţilor liber-alese, pe o scară din ce în ce mai
largă, pentru că ele constituie mijloc de recreere, de destindere şi totodată de asimilare de noi cunoştinţe şi de
reactualizare a celor vechi. În acelaşi timp, fac legătura directă cu natura şi cu societatea, cu rezultatele muncii
omului.
În cadrul acestora, copiii au cunoscut în procesul muncii oamenii cu creaţiile lor, animalele în mediul lor
de viaţă, păsări, insecte, flori, fructe, legume etc.
Astfel, dacă copiii întreabă: „ Cum se numeşte cutare plantă?”, fireşte că trebuie să le răspundem direct.
Însă dacă întreabă: „ Cu ce se hrăneşte gândacul pe care l-am găsit?”, trebuie să le propunem să adune
crenguţe de la copaci de diferite specii şi să observe, să gândească, îi va deprinde să fie independenţi.
Copiii percep lumea înconjurătoare în totalitatea ei în mod direct, dar nu pot căpăta reprezentări
sistematice şi corecte despre ea decât cu ajutorul cuvântului adulţilor, care dirijează întreaga activitate de
cunoaştere, îi orientează spre esenţial conform scopului propus.
În excursiile făcute, în atenţia mea a stat îmbogăţirea vocabularului copiilor. Am căutat în acest scop să-i
deprind să se exprime corect şi clar. Le-am urmăritt cu atenţie forma de exprimare, să fie cât mai corectă şi
expresivă. Chiar dacă ne-am găsit în mijlocul naturii sau în vizită la o instituţie, nu am admis copiilor întrebări
sau răspunsuri incorecte sau fragmentare. Cu cât am insistat mai mult asupra răspunsurilor, cu atât copiii s-au
exprimat mai corect.
Însuşindu-şi cunoştinţele, copiii depun efort intelectual, aceasta ajutându-i să-şi formeze deprinderi
elementare de muncă intelectuală, care-i integrează mai uşor în activitatea şcolară de mai târziu. Venind în
contact cu obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, învaţă denumirea lor, pe parcurs încep să le plaseze în
lumea din care acestea fac parte, ajungând la concluzii, la generalizări, abstractizări, la formarea unor noţiuni
clare şi precise. Cunoaşterea îşi urmează drumul ei, de la contemplarea vie la abstract şi înapoi la practică.
Nu este suficient să-l familiarizăm pe copil cu natura şi societatea numai din cărţi şi ilustrate. Un asemenea
fel de a educa copiii este profund greşit, deoarece nici cele mai captivante poveşti, nici cele mai minunate
imagini nu pot înlocui natura vie. Excursiile, plimbările şi vizitele prijeluiesc contemplarea vie a fenomenelor
în mediul lor natural. Prezentând copiilor obiecte şi fenomene din natură, reprezentările lor devin clare,
corespunzătoare realităţii. Atunci când copiii observă ceva într-un tablou, reprezentările lor sunt doar
aproximative. De exemplu, imaginea unui mijloc de locomoţie cunoscut,”trenul”, îi dă copilului o idee cu totul
generală. Observându-l direct în gara sau alergând pe linie, copilul îşi va însuşi cunoştinţe corecte despre el:

16
aspectul lui caracteristic, mărimea vagoanelor, forma lor, locomotiva, sunetele pe care le produce, viteza cu
care merge, mişcarea roţilor etc.
Excursia, plimbarea şi vizita îşi aduc din plin contribuţia la formarea trăsăturilor morale ale copiilor,
acestea ocupând un loc important în procesul de formare a personalităţii lor. Copiii se obişnuiesc cu unele
reguli de comportare în colectiv. Ei devin ascultători, li se educă o atitudine conştientă faţă de cerinţele
educatoarei, faţă de colectivul de copii, li se dezvoltă spiritul de organizare şi de ordine faţă de tot ce ceea ce-i
înconjoară. Am căutat ca de fiecare dată copiii să ia legătura directă cu unele aspecte din procesul muncii,
pentru a-i face să înţeleagă importanţa muncii în dezvoltarea societăţii.
Copiii au învăţat să preţuiască munca, să iubească şi să respecte pe oamenii muncii, bunurile produse de
aceştia în folosul lor şi al întregii societăţi. Astfel, au început să deosebească frumuseţea fiecărei meserii în
parte, sub ipoteza că:-„ ce s-ar întâmpla dacă n-am avea cizmar?”-„ rămânem fără încălţăminte”;” dar dacă n-
ar exista croitori?”etc.
Important este să-i facem să înţeleagă că a munci în orice sector nu este o ruşine, ci o mândrie, că fără
aceste meserii şi fără aceşti oameni care le practică nu se poate trăi, că ei se străduiesc să producă bunuri cât
mai frumoase şi de bună calitate în folosul nostru, al tuturor.
Am obişnuit copiii în excursii, plimbări şi vizite să deosebească ceea ce este bine de ceea ce este rău, ceea
ce este permis şi ceea ce este interzis. Excursiile, plimbările, vizitele sunt un prilej deosebit pentru popor
educarea convingerilor şi a sentimentelor morale, a dragostei pentru cunoaşterea bogăţiilor şi frumuseţilor
patriei. Am căutat să dezvolt la copii calităţile voinţei şi trăsăturile pozitive de caracter prin supunerea faţă de
cerinţele colectivului.
Sunt şi copii care strică jucăriile, zgârie şi mâzgălesc mobilierul. Venind în contact cu muncitorii direct în
procesul de producţie şi cu efortul depus pentru realizarea bunurilor necesare lor, le educăm grija pentru
păstrarea bunului obştesc , cerinţă de mare importanţă în viaţa de colectiv.
Aşadar, vedem că într-adevăr contactul nemijlocit cu tot ceea ce-i înconjoară pe copii- natura vie, viaţa
socială,- contribuie la dezvoltarea lor, îi ajută la formarea intelectuală, le formează patriotismul, dragostea faţa
de muncă, le dezvoltă simţul estetic şi le întăreşte sănătatea. Într-un cuvânt, excursiile, plimbările şi vizitele
fac parte din multiplele mijloace care asigură dezvoltarea personalităţii copiilor.
Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară întotdeauna în natură și nu au ca finalitate rezultate
palpabile ( diplome, atestate) , ci produse vizibile la nivelul comportamentului copiilor.
Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor are un aspect
pur practic, informal și exepriențial.

Bibliografie:
 Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-7 ani
 Programa activităţilor instructiv- educative EDP 1985
 Revista de pedagogie Bucureşti- 1986

17
 ÎNVĂȚAREA ÎN AER LIBER

Prof. POPESCU VASILICA NARCISA

G.P.P. ”ALBĂ CA ZĂPADA”, Pitești

Învățarea în aer liber are un impact pozitiv asupra dezvoltării copiilor. Dacă mai demult,
copiii își petreceau aproape toată ziua în aer liber, astăzi, mulți copii, chiar foarte mici, își petrec
timpul în interior și sunt conectați la tehnologie în mare parte a timpului (la desene animate,
tablete, telefoane performante, jocuri xbox, etc). Lumea virtuală răpește parcă bucuria și veselia
copilăriei, transformă umanitatea în ceva vag, nesemnificativ, izolează individul într-un univers
plin de capcane, instabilitate, anxietate.
Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, învățarea prin activități de
tip outdoor are un aspect pur practic, informal și experiențial.
Beneficiile timpului petrecut în natură apar la toate nivelurile de vârstă. La preșcolari,
activitățile educative realizate în natură, atât cele libere, de joc, plimbări și observări spontane, cât
și cele dirijate, de matematică, de știință, vizite tematice, etc., aduc un aport important la
dezvoltarea armonioasă și sănătoasă, astfel:
- Participarea copiilor la activități ținute în aer liber îmbunătățește rezultatele acestora la
matematică, la știintele naturii, contribuie la formarea orientării în spațiu, la stimularea
comunicaării și socializării, la îmbogățirea activităților de artă, etc;
- Un studiu în domeniu a putut evidenția faptul că activitățile de cunoașterea mediului
realizate în natură au îmbunătățit rezultatele copiilor la testări, sau la concursuri de știință cu 27%
față de activitățile de cunoașterea mediului realizate în clasă;
- Apropierea, accesul și expunerea zilnică la mediul natural contribuie la o mai bună
concentrare a copiilor și astfel, le sunt îmbunătățite abilitățile cognitive, sensibilitatea,
creativitatea și chiar rezultatele școlare;
- Rutina zilnică de a ieși și investiga mediul înconjurător își aduce aportul și la întărirea
sistemului imunitar al copilului, la călirea organismului, la menținerea sănătății prin expunerea la
temperaturi variate și executarea diferitelor forme de mișcare (alergări, cățărări, variante de mers,
sărituri, etc).
Educaţia în aer liber îşi are originea în multe iniţiative apărute în ultimii 150 de ani: de
exemplu, taberele de corturi, sau grupuri de cercetași (întemeiate în 1907 de englezul Robert
Baden Powell) – aceste activități urmărind tot un fel de educaţie informală, bazată pe activităţi
practice în aer liber. Un alt exemplu este reprezentat de şcolile în pădure din Danemarca; sau de
şcolile şi mişcarea Outward Bound înființate de Kurt Hahn, etc.

18
 Prin activități desfășurate în aer liber copiii învață să cunoască mediul și să înțeleagă
mecanismele naturii. Stimularea curiozității se face doar prin experiment și investigare, astfel,
copiii sunt educați să cunoască elemente componente ale lumii înconjurătoare (părți ale corpului
uman, ale plantelor, forme de relief, reacții ale plantelor, animalelor și omului sub influența unor
factori de mediu, să recunoască schimbări și transformări în mediu – fenomene ale naturii,
caracteristicele anotimpurilor, etc.); să exploreze fenomene, procese în mediu (dizolvare, topire,
colorare, fierbere, cum crește o plantă, etc); să utilizeze un limbaj adecvat în prezentarea unor
fenomene din natură și din mediul înconjurător și să își formeze și să exerseze deprinderi de
îngrijire și ocrotire a mediului prin diverse acțiuni ecologice.
Educaţia preşcolarilor reprezintă o preocupare deosebită pentru grădiniţă, pentru familie,
pentru societate, în direcţia dezvoltării drumului optim pentru formarea şi educarea cetăţeanului
de mâine.
“Învaţă-i pe copiii voştri ceea ce i-am învăţat şi noi pe ai noştri, că pământul este mama
noastră. Tot ceea ce i se întâmplă pământului ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui
pământ… Nu omul este Acela care a ţesut drama vieţii, el este doar un fir. Şi tot ceea ce-i face
acestei drame, îşi face lui însuşi.” (Seattle)

Bibliografie:
- Dumitrescu, F., Stănculescu C., „Natura pe înţelesul copiilor”, Ed. Carminis, Piteşti, 1998;
- Pâslaru, C., Cazacu, O., „Instruire şi educaţie modernă în învăţământul preşcolar”, Ed. Grafic,
Bacău, 2005;
- Preda, V., „Grădiniţa altfel”, Editura V&INTEGRAL, Bucureşti, 2003

19
 BUNE PRACTICI
PRIN ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR
Director Prof. Săndulescu Carmen Maria
GPP Castelul Magic Pitești
“Natura poate să-ți slujească de carte, de profesor, de povățuitor. Ea te cheamă, ea îți
procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie mai târziu. Nu închide această carte
plină de învățături înțelepte, nu o neglija pentru celelalte cărți în care se cuprind numai strofe
din cântarea întreagă ce stă înaintea ta.”
( Ion Simionescu )

“Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii,
rândunelele, cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i
înconjoară, pentru că fără dragostea, faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din
plin, ceea ce numim, cel mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.”
(C. MIHĂESCU)
Ce este totuși “Educația Outdoor?” – În sens larg am putea spune că Educația Outdoor
reprezintă procesul educațional, indiferent de subiectul predat/învățat, care are loc într-un cadru
natural.
Sensul restrâns și mult mai corect specifică faptul că Educația Outdoor reprezintă suma
acțiunilor intreprinse de personalul calificat (traineri, formatori, profesori, instructori), într-un
mediu natural/sălbatic, folosind metode experiențiale, pentru a produce schimbări la nivelul
abilităților fizice, intra si interpersonale și al comportamentului față de mediu, în rândul
participanților. Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este completată de ceea ce se poate
adăuga din exteriorul perimetrului ei. O școală inovativă va prelua și va integra astfel de situații,
le va face aliat, sursă de întărire, de revigorare, de extensie a ariei ei de acțiune.
Conceptul de outdoor education ,,sau educație în aer liber este o noțiune ce vizează o
educație bazată pe experiențe și activitate practică desfășurată în afara grupei în aer liber. Aceasta
se bazează pe filozofia, teoria și practica educației experiențiale, a educației ecologice și educației
pentru mediu, dezvoltându-le copiilor înțelegerea și aprecierea de sine a celor din jur și a lumii
naturale. Educația de tip outdoor este o formă organizată de învățământ care îl pregătește pe copil
pentru viață și care se desfășoară în aer liber. Aceste activități outdoor se desfășoară în natură și
nu au ca finalitate rezultate palpabile cum ar fi diploma, atestate ci produse vizibile la nivelul
comportamentului copiilor.
Mediul înconjurător devine șantier de aplicare a cunoștințelor sau arenă de descoperiri a
noi probleme a căror rezolvare se poate face la fața locului prin punere în situație.
Grădinița, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe
care le comunică preșcolarului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare,
trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală , să le
împlinească setea lor de cunoaștere, să le ofere prilejul de a se emoționa puternic, de a fi în stare
să iscodească singuri pentru a-și forma convingeri durabile.
Aceasta activitate outdoor are un aspect practic, informal, dar și experiențial. Educația în aer liber
parcurge toate cele trei nivele de învățare: cognitiv, afectiv, motric.
Nu este suficient să-l familiarizăm pe copil cu natura şi societatea numai din cărţi şi
ilustrate. Un asemenea fel de a educa copiii este profund greşit, deoarece nici cele mai captivante
poveşti, nici cele mai minunate imagini nu pot înlocui natura vie. Excursiile, plimbările şi vizitele
prijeluiesc contemplarea vie a fenomenelor în mediul lor natural. Prezentând copiilor obiecte şi
fenomene din natură, reprezentările lor devin clare, corespunzătoare realităţii. Atunci când copiii
observă ceva într-un tablou, reprezentările lor sunt doar aproximative. De exemplu, imaginea
unui mijloc de locomoţie cunoscut, ”metroul, trenul, autoturismul”, îi dă copilului o idee cu totul
generală. Observându-l direct în gară, pe stradă, în stație, copilul îşi va însuşi cunoştinţe corecte

20
despre el: aspectele lor caracteristice, mărimea, forma lor, sunetele pe care le produce, viteza cu
care circulă, mişcarea roţilor etc.
Excursia, plimbarea şi vizita îşi aduc din plin contribuţia la formarea trăsăturilor morale
ale copiilor, acestea ocupând un loc important în procesul de formare a personalităţii lor. Copiii
se obişnuiesc cu unele reguli de comportare în colectiv. Ei devin ascultători, li se educă o
atitudine conştientă faţă de cerinţele cadrului didactic, faţă de colectivul de copii, li se dezvoltă
spiritul de organizare şi de ordine faţă de tot ce ceea ce-i înconjoară. Am căutat ca de fiecare dată
copiii să ia legătura directă cu unele aspecte din procesul muncii, pentru a-i face să înţeleagă
importanţa muncii în dezvoltarea societăţii.
Aşadar, vedem că într-adevăr contactul nemijlocit cu tot ceea ce-i înconjoară pe copii-
natura vie, viaţa socială - contribuie la dezvoltarea lor, îi ajută la formarea intelectuală, le
formează patriotismul, dragostea faţa de muncă, le dezvoltă simţul estetic şi le întăreşte sănătatea.
Într-un cuvânt, excursiile, plimbările şi vizitele fac parte din multiplele mijloace care asigură
dezvoltarea personalităţii copiilor.
Avantajele unei activități outdoor:
o Dezvoltă o reală și adâncă relație a omului cu natura.
o Susține o dezvoltare socială și personală armonioasă, un stil de viață sănătos.
o Oferă oportunitatea de a experimenta mediul înconjurător, de a-și asuma riscuri și de a-
și dezvolta abilități pentru rezolvarea unor situații dificile.
o Oferă un mediu natural și sănătos pentru învățare, mișcare și relaxare.
o Dezvoltă tehnici și abilități de supraviețuire.
o Dezvoltă toleranța, spiritul de echipă, abilitățile de lider
o Promovează dezvoltarea relațiilor dintre copii, comunicarea și colaborarea.
o Dezvoltă creativitatea, imaginația, inventivitatea, abilitățile de rezolvare a problemelor.
o Ne ajută să înțelegem fenomenele din mediul înconjurător.
La „noi”, dacă sunt organizate activităţi de tip outdoor, de cele mai multe ori sunt reduse la
plimbări în natură şi ecologizarea unor spaţii verzi din apropierea unităţii şcolare, la plantat
puieţi, adunat frunze, castane sau conuri, excursii la monumente istorice, jocul liber sau organizat
în curtea grădiniţei ori în parcul din vecinătatea insituţiei sau poate dacă timpul permite se mută
mobilierul din clasă în curte şi se desfăşoară acolo activitatea în stil clasic. Este timpul să
conştientizăm beneficiile şi facilităţile acestui tip de educaţie, „să părăsim prispa” instituţiei/
clădirii pentru a ne aventura cu puţină creativitate şi imaginaţie în natura ce încă ne înconjoară,
„să rupem barierele” înălţate de rutină, indiferenţă, comoditate şi uneori de necunoaştere, şi să
oferim copiilor noştri o alternativă interesantă şi mai atractivă.
Există o varietate de activități ce pot fi derulate pentru a preda într-un mod inedit cunoștințe
din diverse domenii, astfel preșcolarii își pot activa imaginația, creativitatea, vorbirea, exprimarea
literară și artistică.
DȘ. Activitățile matematice oferă multe oportunități diversificate, astfel preșcolarii adună
frunze, conuri de brad, pietricele, castane, crenguțe, etc. și formează mulțimi după diferite criterii,
le ordonează, le numără, rezolvă mici probleme, pot măsura cu pasul locul de joacă, groapa de
nisip, toate cu ajutorul materialelor din natură.

NUMERE ÎN NATURĂ
În curtea grădiniței vor fi ascunse pentru fiecare echipă câte 10 mere pe care vor fi scrise
cifrele de la 1 la 10. Copiii vor trebui să găsească fructele și să formeze șirul numeric. Echipa
care reușește să rezolve sarcina cel mai repede va fi desemnată
câștigătoare.

21
 Căderea frunzelor în anotimpul toamna este un bun prilej pentru activităţi de învăţare profund
distractive pentru copii. Copiii pot:
 să adune frunze;
 să adune frunze după diferite criterii: mărime, formă,
culoare;
 să sorteze frunze după diferite criterii: mărime, culoare,
formă;
 să numere frunze;
 să raporteze numărul la cantitate şi invers;
 să observe copaci şi să le determine caracteristicile după
grosime, înălţine, etc;
 să execute diferite exerciţii fizice în condiţii diferite faţă de
sala de sport.
Printre frunzele căzute se amestecă frunze cu cifre si se solicită copiii să execute diferite
sarcini. Între acţiunile cu caracter ştiinţific, pentru deconectare se execută diferite sarcini

În cadrul activităților de cunoașterea mediului, preșcolarul dobândește cunoștințe cu privire la

plante și animale, informații cu privire la mediul înconjurător, la poluare și la consecințele
negative ale acestora.Valențele educative pot fi puse în valoare prin plantarea și îngrijirea
plantelor din curtea grădiniței, vizită la grădina zoologică și prin participarea la acțiuni de
voluntariat pentru protejarea mediului înconjurător.

22
DEC. DOS. Educația artistico-plastică și abilitățile practice oferă posibilitatea manifestării
depline a creativității și sensibilității copilului. Desenele, colajele, afișele cu mesaj ecologic
constituie o îmbinare a esteticului cu informația științifică. Aceste activități capătă valoare
artistică fiind realizate din materiale reciclabile sau refolosite .Preșcolarii pot picta, desena,
modela obiecte dinnatură lucrând în aer liber, în mijlocul naturii.Culorile naturii vor devenii
prietenii acestora și în același timp pot mirosii, atinge tot ce îi înconjoară.

CULORI AMESTECATE
O activitate este cu atât mai interesantă cu cât se bazează pe acţiuni care de regulă sunt
interzise copiilor de către părinţi. Acasă nu li se prea permite să se joace cu acuarele şi cu apă. La
grădiniţă rar li se permite să amestece la întâmplare acuarelele. De aceea o activitate outdoor în
care li se permit aceste lucruri nu poate fi decât benefică.Copiii primesc foi de carton pe care vor
picta cu acuarele linii curbe sau frânte cu cât mai multe culori. Foile vor fi aşezate pe asfalt, iar
copiii vor ţinti foile cu baloane cu apă astfel încât culorile să fuzioneze între ele. Foile se lasă la
uscat, iar copiii vor căuta să identifice forme în amestecul de culori.
DPM. Aceste activități se pliază cel mai bine cu acest concept de educație outdoor. Unde
altundeva poți ține mai bine astfel de activități sportive decât în aer liber? Realizarea acestor
activități se realizează pe un teren de sport, în curtea grădiniței și este cel mai benefic mod de
fortificare al organizmului față de cele organizate în sala de sport.

Activități outdoor în grădiniță

Prof. Smaranda Alina

G.P.P. „Academia Piticilor” Curtea de Argeș

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea începe
din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ
formal.
Carateristicile cheie ale educaţiei outdoor sunt:
-oferă posibilitatea contactului direct cu natura, în condiţiile în care protecţia mediului
reprezintă un subiect de interes mondial iar urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra
mediului şi prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-
ecologice le au asupra mediului;
-reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare, beneficiind de un mediu relaxant, liber,
fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”

23
-poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic,
inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică
între oameni bazată pe sprijin reciproc;
-facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens un climat
diferit de învăţare ce permite elevilor care, în mod usual, întâmpină dificultăţi de învăţare şi au
un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili;
-asigură dezvoltarea personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al elevilor, prin libertatea
de manifestare şi exprimare pe care le oferă.
-asigură dezvoltarea spiritului de echipă conexiunea între elevi, elevi-profesori creşterea
gradului de participare activă, dezvoltarea spiritului cetăţenesc activ în rândul ambelor categorii;
-oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea individului şi,
implicit, a comunităţii şi societăţii din care face parte;
-oferă un cadru stimulativ de învăţare prin varietatea mediului;
-oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată
deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie în vederea obţinerii rezultatelor
propuse.
Copiii de vârstă preşcolară percep natura înconjurătoare, capătă cunoştinţe, îşi însuşesc o
anumită atitudine faţă de diferite fenomene ale naturii. Natura îi atrage prin frumuseţea, varietatea
ei, precum şi prin multitudinea culorilor, formelor, mirosurilor şi sunetelor.
EXEMPLE PRACTICE DE INTEGRARE A EDUCAŢIEI OUTDOOR ÎN CADRUL
CURRICULEI ŞCOLARE :
 Observări în natură: schimbări ale naturii în diferite anotimpuri, animale la grădina
zoologică, plante etc;
Exemple de activităţi outdoor:
„PRIMĂVARA A SOSIT, FLORILE AU ÎNFLORIT„
– observarea transformărilor din natură în anotimpul primăvara.
Scopul principal al activității a fost acela de a forma la prescolari bazele unei gândiri şi
atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice vieţii, de a le dezvolta spiritul de
responsabilitate faţă de natură.
În acest sens am planificat o plimbare într-un parc din oraș pentru a observa transformările din
natură în anotimpul primăvara, pentru a vedea munca oamenilor care se îngrijesc să avem un
spațiu verde curat și frumos. Din păcate am observat și rezultatul unor acțiuni de distrugere a
spațiului verde de către oameni care nu prețuiesc comorile naturii.

VÂNĂTOAREA DE INSECTE
Pentru început pregătim materialele necesare. Pe o foaie facem o listă cu
insectele pe care le întâlnim în mod frecvent în spaţiul verde al grădiniţei. Nu este nici o
problemă dacă în ziua respectivă nu le găsim pe toate. Le vom spune copiilor că vom
completa lista cu altă ocazie. Lista se întocmeşte împreună cu copiii, chiar dacă va
include şi alte vieţuitoare decât insecte. Vom desena în dreptul numelui vieţuitoarelor
alese spre descoperire imaginea lor. Copiii vor căuta insectele în toată curtea. Cu un
marker fiecare copil va nota pe listă câte insecte a găsit. La sfârşit se va face totalul.
Copiii învaţă cel mai bine din experienţa proprie. Căutând şi găsind insecte ei obsevă
direct unde se adăpostesc, cum sunt organizate, eventual cu ce se hrănesc. Odată reveniţi
în sala de grupă se poate realiza o carte a insectelor în care vor fi consemnate toate
concluziile.

 Jocuri didactice pentru educarea limbajului: ”Cu ce sunet începe cuvântul?” (cuvinte
ce denumesc diferite elemente din natură), ”Ce sunet auzi?” etc.
 Activități practice de îngrijire a plantelor, a spațiilor grădiniței, excursii, drumeții.

24
  Educaţia plastică și abilitățile practice oferă posibilitatea manifestării depline a
creativităţii şi sensibilităţii copilului. Desenele, colajele, afişe cu mesaj ecologic
constituie o îmbinare a esteticului cu informaţia ştiinţifică.
Exemple:
MICII GRĂDINARI
Este o activitate outdoor de educaţie ecologică în care copiii contribuie direct la
îmbunătăţirea calităţii aerului, la înfrumuseţarea spaţiului verde al grădiniţei
conştienţizând astfel importanţa acestuia pentru viaţa pe Pământ.
Am plantat puieți și răsaduri de flori în curtea grădiniței. Am confecționat apoi un
poster Cum protejăm pădurea cu fotografii cu pădure îngrijită și cu pădure defrișată
masiv. Apoi am confecționat pliante cu tema De ce trebuie protejată pădurea, cu
mesaje ecologice care au fost distribuite în cartierul din împrejurimi
"NATURA EXPRIMATĂ PRIN ARTĂ"
Preşcolarii au fost încântaţi de ideea de a înfăţişa frumuseţea naturii, a pădurii, a primăverii
prin intermediul artei. Micii artişti au lucrat cu emoţie si-au realizat adevărate opere de artă.
Acţiunea s-a finalizat cu o expoziţie în holul grădiniţei, lucrările fiind admirate de colegi, părinţi,
bunici, cadre didactice. Cele mai bune lucrări au fost premiate
Excursia, plimbarea şi vizita îşi aduc din plin contribuţia la formarea trăsăturilor morale ale
copiilor, acestea ocupând un loc important în procesul de formare a personalităţii lor. Copiii se
obişnuiesc cu unele reguli de comportare în colectiv. Ei devin ascultători, li se educă o atitudine
conştientă faţă de cerinţele educatoarei, faţă de colectivul de copii, li se dezvoltă spiritul de organizare
şi de ordine faţă de tot ce ceea ce-i înconjoară. Am căutat ca de fiecare dată copiii să ia legătura directă
cu unele aspecte din procesul muncii, pentru a-i face să înţeleagă importanţa muncii în dezvoltarea
societăţii.
Copiii au învăţat să preţuiască munca, să iubească şi să respecte pe oamenii muncii, bunurile
produse de aceştia în folosul lor şi al întregii societăţi. Astfel, au început să deosebească frumuseţea
fiecărei meserii în parte, sub ipoteza că:-„ ce s-ar întâmpla dacă n-am avea cizmar?”-„ rămânem fără
încălţăminte”;” dar dacă n-ar exista croitori?”etc.
Aşadar, vedem că într-adevăr contactul nemijlocit cu tot ceea ce-i înconjoară pe copii- natura vie,
viaţa socială,- contribuie la dezvoltarea lor, îi ajută la formarea intelectuală, le formează patriotismul,
dragostea faţa de muncă, le dezvoltă simţul estetic şi le întăreşte sănătatea. Într-un cuvânt, excursiile,
plimbările şi vizitele fac parte din multiplele mijloace care asigură dezvoltarea personalităţii copiilor.
Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară întotdeauna în natură și nu au ca finalitate
rezultate palpabile ( diplome, atestate) , ci produse vizibile la nivelul comportamentului copiilor.
Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor are un
aspect pur practic, informal și exepriențial.

Bibliografie:

 Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-7 ani, Bucuresti, Editura Didactica Publishing
House, 2009
 Preda, Viorica, ,Copilul si gradinita, Bucuresti, Editura Compania,2000
 Revista de pedagogie Bucureşti- 1986

25
 Educația outdoor – învățarea în afara grădiniței

Prof. Sofronie Florina

GPP Castelul Fermecat Pitești

Grădinița este prima etapă de iniţiere a copiilor în sistemul educaţional, este debutul unei
socializări sporite, învăţarea respectării unor reguli şi a unui program, întrun cuvânt primii paşi
spre independenţă. În grădiniță, preșcolarul acumulează cunoștințe, îşi dezvoltă abilităţile şi îşi
formează deprinderi, aici este locul unde rutina, activităţile zilnice şi disciplinarea pozitivă
contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalităţii copiilor. Toate aceste afirmații sunt
adevărate, dar nu trebuie desconsiderate alte situații sau medii care acționează dincolo de sala de
grupă.
Una dintre noile direcții care valorifică potențialul educogen al altor prilejuri educative
este surprinsă de conceptul de outdoor education. Educația outdoor este o fereastră de
oportunitate în educaţie, cea care începe dincolo de ușa instituției școlare și se desfășoară în
drumeții, excursii, ateliere de creație, activități sportive, activități practic-gospodărești, jocuri
diverse, concursuri, incursiuni în lumea reală (pădure, cartier, parc, grădină, spații culturale,
comerciale, industriale etc.) și care este conexată la conținuturile curriculumului preșcolar, fiind
un mediu de explorare, de aplicare, de verificare sau experimentare a unor cunoștințe și
deprinderi. În țări precum Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda aceaste ipostaze ale învățării
dispun de o consistentă literatură în domeniu, dar și de o practică pe măsură. La noi în țară,
cadrele didactice deschise la nou experimentează cu succes și cum spunea Marie Curie, ,,Nimic
din această viață nu este de speriat. Doar de cunoscut”.
De ce activități outdoor la grădiniță?
Activităţile outdoor vizează explorarea posibilităţilor de utilizare a aerului liber şi a
cadrului natural ca spaţiu de învăţare şi formarea unor deprinderi pentru a lucra tematic, folosind
acest spaţiu într-un mod interdisciplinar/integrat.
Fiecare activitate în parte are rolul de a aduce copilului experienţe noi, de a-l pune în
situaţia de a găsi soluţii singur sau de a aduce copilul în situaţia de a conlucra cu coechipierii
pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Activităţile outdoor contribuie la completarea procesului de învăţare, la dezvoltarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor preşcolarilor, la organizarea raţională a activităţilor copiilor. Spre
deosebire de învățământul tradițional, activitățile outdoor preferă formele deschise de muncă și
activitate; în loc să stea liniștiți și să lucreze pasiv-receptiv, copiii au voie să se deplaseze și să
dobândească cunoștințe la prima mână.

26
 Prin activitățile outdoor copiii au posibilitatea de a-și structura propria analiză,
confruntându-se cu noi și noi situații și construindu-și noi informații pe cunoștințele deja
dobândite. Activitățile outdoor oferă posibilitatea plasării în cadrul vieţii cotidiene a elementelor
pe care copiii le învaţă la grupă, dezvoltarea spiritului practic şi adaptarea la situaţiile concrete de
viaţă. Prin activitățile outdoor preșcolarii se raportează la mediu şi învață să reflecteze asupra a
ceea ce îi înconjoară. Activitățile outdoor înlocuiesc carțile, planșele și alte materiale ilustrative
axanduse pe dezvoltarea simțurilor, mișcare și acțiuni cu materiale concrete din mediul specific.
Prin activitățile outdoor gândirea divergentă (creativitatea) și cea convergentă (soluționarea
problemelor) sunt stimulate în aceeași măsură. Activitățile outdoor implică colaborarea cu
ceilalți copii în scopul atingerii țelurilor (încercare, realizare, explicare, cooperare, joc).
Din punct de vedere pedagogic, activitățile outdoor facilitează învățarea constructivă și
exploatarea mai eficientă a resurselor temporale și personale și implică angajament, participare și
activitate din partea copiilor. Prin activitățile outdoor copiii obțin cunoștințe și competențe de
durată. Activitățile outdoor sunt bazate pe un efect de colaborare a copiilor cu adulții. În cazul
copiilor aceasta înseamnă stimulare, constatare, asociere, precum și corectarea și dezvoltarea
competențelor lingvistice, deoarece copii beneficiază de posibilitatea utilizării continue a
expresiilor verbale în scopul adresării de întrebări, de afirmare a concluziilor și pentru
prezentarea rezultatelor activităților comune desfășurate în cadrul grupului.
Aceste activităţi sunt apreciate de către copii și de către factorii educaţionali în măsura în
care îndeplinesc o serie de condiţii :
1. urmăresc lărgirea şi adâncirea influenţelor exercitate în procesul de învăţământ;
2. valorifică şi dezvoltă interesele şi aptitudinile copiilor;
3. organizează procesul de învățare într-o manieră plăcută, relaxantă;
4. formele de organizare ale acestor activităţi au caracter recreativ, dar urmăresc şi un
scop educativ;
5. au un efect pozitiv pentru munca desfăşurată în grup, creează un sentiment de
siguranţă şi încredere.
Idei pentru activități outdoor în curtea grădiniței
1. ,,Detectivii naturii” - investigăm grădina cu o lupă; desenăm în carnețelul propriu ce am
descoperit;
2. Pictăm cu baloane – punem acuarele in baloane iar copiii le sparg pe planșe sau
cearceafuri vechi
3. Organizăm o ,,vânătoare de comori” în natură; facem colecții (frunze, pietre, castane
etc.);
4. Vopsim pietre cu acuarele și personalizăm spațiul de joc al grupei sau aleile grădiniței

27
 5. Desene pe asfalt cu cretă
6. Copiii stau întinși cu fața în sus pe o patură și își imaginează ce forme au norii; asocierea
lor cu forme reale sau imaginară
7. ,,Căsuța păsărelelor” - realizăm un dispozitiv de hrănire a păsărilor și le hrănim zilnic;
observam păsările
8. Plantăm în grădină; observăm evoluția plantelor (pomi, flori, fructe sau legume)
9. ,,Spălăm jucăriile”; observăm care plutesc și care se scufundă; observăm modificările
apei (formă, culoare, textură etc.);
Acestea sunt câteva propuneri, dar cheia găsirii temelor pentru activitățile outdoor constă în
deschiderea și atenția adulților față de întrebările copiilor.
Copiilor le plac astfel de activități. Anturajul plăcut, atmosfera benefică, confortabila,
materialele autentice, comunicarea liberă, bucuria descoperirii noului fac ca învățarea să fie o
plăcere. Grădinița care le oferă ocazia aceasta va deveni un loc la care merg cu încantare și
interes, iar activitatea de studiu va da rezultate mult mai bune dacă este îmbinată și cu câteva
momente de distracție și detensionare.

BIBLIOGRAFIE:
1. Ionescu, Miron/Bocoș Mușata, ,,Tratat de didactică modernă”, Editura Paralela 45, Pitești,
2009
2. Preda, Viorica, ,,Educația pentru știință în grădiniță”, Editura Compania, București, 2000

3. Schulman, Kolombus, ,,Didactica preşcolară”, Editura V & Int

ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR –

POSIBILITĂŢI ŞI MODALITĂŢI DE ORGANIZARE CU
PREŞCOLARII

Prof. înv. preşc. Zafiu Claudia-Mihaela

G.P.P. Academia Piticilor,Curtea de Argeş

Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la

cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele
educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care
toate eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se
face educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a
apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă.
Natura, cea pe care conştient sau nu, o distrugem încet dar sigur, ne oferă lecţii de
supravieţuire de nepreţuit: a acoperit cu nisip măreţele piramide egiptene, cu vegetaţie
luxuriantă uimitoarele temple mayaşe, a populat cu copaci falnici şi animale zonele distruse de
catastrofa de la Cernobîl. Se pune atunci întrebarea dacă nu cumva viitorul omenirii nu constă,
de fapt, în supravieţuirea speciei umane în condiţii din ce în ce mai dificile şi mai neprevăzute,
iar răspunsul la întrebare nu este altul decât cel de întoarcere la natură, ca cel mai bun şi eficient
educator.

28
 Copiii care stau din ce în ce mai mult în casă în faţa monitoarelor de orice fel, cunosc
natura numai din „poze” şi din filme. Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate „afară”.
Este motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca alternativă
pentru educaţia formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni pentru termenul de outdoor,
cea mai simplă fiind aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al şcolii.
Carateristicile cheie ale educaţiei outdoor sunt:
-oferă posibilitatea contactului direct cu natura, în condiţiile în care protecţia mediului
reprezintă un subiect de interes mondial iar urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra
mediului şi prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-
ecologice le au asupra mediului educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de
benefică pentru schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
-reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare, beneficiind de un mediu relaxant, liber,
fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”
-poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic,
inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică
între oameni bazată pe sprijin reciproc;
-facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens un climat
diferit de învăţare ce permite elevilor care, în mod usual, întâmpină dificultăţi de învăţare şi au
un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili;
-asigură dezvoltarea personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al elevilor, prin libertatea
de manifestare şi exprimare pe care le oferă.
-asigură dezvoltarea spiritului de echipă conexiunea între elevi, elevi-profesori creşterea
gradului de participare activă, dezvoltarea spiritului cetăţenesc activ în rândul ambelor categorii;
-oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea individului şi,
implicit, a comunităţii şi societăţii din care face parte;
-oferă un cadru stimulativ de învăţare prin varietatea mediului;
-oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată
deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie în vederea obţinerii rezultatelor
propuse.
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
-Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea
relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
-Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care o
aplică, cât şi elevilor.
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că răspunde atât nevoilor de bază ale
individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:
-Nevoia de a fi respectat – derularea de diferite activităţi în aer liber încurajează copilul să se
simtă în largul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica, îşi va exprima propriile opinii,
se va simţi băgat în seamă şi va simţi ca deciziile sale contează pentru ceilalţi; elevii pot fi
consultaţi cu privire la diferite jocuri sau activităţi.

-Nevoia de a fi responsabil – activităţile outdoor permitcopilului oportunitatea de a primi

diferite sarcini, responsabilităţi pentru atingerea scopului propus ( spre exemplu dacă se optează
pentru o activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a curăţa pomii, un altul
sarcina de a uda florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, profesorul să-i
transmită acestuia sentimentul că prin ceea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat, astfel el va
conştientiza că are o responsabilitate faţă de protejarea mediului ).

-Nevoia de a fi activ – implicarea în diferite activităţi sportive, jocuri, plimbări tematice, aduce
numeroase beneficii dezvoltării fizice, psihice ale copilului. Jocul fiind activitatea fundamentală
a copilului este important ca toţi copiii să fie stimulaţi în mod constant să se joace, să alerge, să
participe la diferite activităţi în mod activ.

29
-Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor este
aceea că este o modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi ale copilului ( psihice, fizice,
sociale, emoţionale sau economice), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparţine
unei comunităţi; se consideră ca mediul din interiorul grupei este mai degrabă unul competitiv,
în timp ce cel din afara clasei este unul sportiv, care permite copiilor să se exprime, să
relaţioneze cu ceilalţi, să colaboreze.

-Nevoia de a se simti în siguranţă – interiorul clasei este mult mai sigur pentru copii, în timp ce
mediul exterior implică diferite riscuri şi situaţii neprevăzute care pot avea efect negativ.
Educatorul trebuie să identifice posibilele riscuri care pot să apară şi să conceapă un plan de
management al riscului, întrucât este un aspect deosebit de important care i-a făcut pe unii
specialişti în domeniu să nege utilitatea utilizării educaţiei outdoor.

Educaţia nonformală şi, implicit, educaţia outdoor nu este o activitate lipsită de un efect
formativ, ci trebuie înţeleasă ca o realitate educaţională mai puţin formalizată. Conceptul de
educaţie nonformală este asociat conceptului de „învăţare pe tot parcursul vieţii” (lifelong
learning).
Evaluarea în cadrul educaţiei nonformale este realizată de cel care învaţă, iar abordarea
multi-disciplinară a procesului de învăţare, ajută copiii să înţeleagă şi să aprecieze mediul şi
legătura lor cu acesta. Pregăteşte copiii pentru un viitor durabil, analizează problemele pe
termen lung ale interdependenţei om – natură.
Caracteristicile educaţiei nonformale:
-metodele folosite sunt axate pe participarea activă;
-jocul este principalul mijloc prin care sunt îndeplinite obiectivele unei activităţi de educaţie
nonformală;
-răspunde la întrebarea „Cum?”
-implică mai pregnant comunitatea principalii furnizori de educaţie nonformală fiind ONG-
urile şi unităţile comerciale din comunitate.
Dintre toate aceste forme, educaţia outdoor se pliază cel mai bine cu cea nonformală,
întrucât ca şi aceasta, educaţia outdoor se bazează foarte mult pe participarea activă,
maximizează procesul de învăţare, minimalizând constrângerea specifică şcolii, oferă o utilitate
practică imediată cunoştinţelor învăţate, se desfăşoară în contexte diferite având un cadru de
învăţare şi un conţinut lejer, foloseşte metode care stimulează implicarea şi participarea, are o
structură şi o planificare flexibilă, procesul învăţării este orientat spre participant, se bazează pe
experienţa participanţilor.
Atât educaţia nonformală cât şi educaţia outdoor pot fi integrate cu succes în educaţia
formală cu scopul de a maximiza efectele procesului de învăţare, tendinţa actuală este aceea de
amplificare a celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele conduc la un sistem
educativ mult mai valoros din punct de vedere al calităţii, produc avantaje pe termen lung,
permit acoperirea unei game largi de discipline şi cel mai important, actul educaţional se axează
în aceeaşi măsură şi celor care o implementează (în speţă profesorilor) şi celor care fac obiectul
învăţării (în speţă copiii).
Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al educaţiei outdoor, având în
vedere că activităţi formale, informale şi nonformale se desfăşoară în afara grădiniţei
dintotdeauna. Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de
transmitere către copii de informaţii, priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind organizate doar
de dragul de a fi organizate.
Activităţile de tip outdoor nu sunt activităţi de educaţiei formală ce au loc în afara sălii
de clasă, ci activităţi de educaţie nonformală, menite să familiarizeze copiii cu natura şi să le
formeze deprinderi şi priceperi de cunoaştere prin experienţă, bazându-se desigur pe cunoştiţele
dobândite în activităţile de educaţie formală.

30
 Bibliografie
-Programa activităţilor instructiv-educative în învăţământul preşcolar, ediţie revizuită,
Editura DPH, Bucureşti, 2005.
-Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013-2014.
-Manual de educaţie outdoor, Primaria Catunele, 2012-2013.

ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR - BUCURIA COPIILOR

PREŞCOLARI

Prof. înv. preşc: Zarioiu Emilia Lenuţa

G.P.P. "Academia piticilor", Curtea de Argeş

Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o

definiţie simplă şi pe înţelesul tuturor, putem spune că această formă de educaţie se bazează pe
învăţarea în aer liber. Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu,
activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.
Educaţia outdoor reprezinta o puternica sursă de experienţe de învăţare – un mediu
relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun “cei 4 pereţi ai unei săli de clasă” poate oferi
preşcolarilor/copiilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic,
inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între
oameni bazată pe sprijin reciproc.
 Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al preşcolarilor care întâmpină dificultăţi în
acest sens;
 Educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite copiilor care în mod uzual
întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai
motivaţi, cu mult mai capabili;
 Dezvoltare personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al copiilor;
 Dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între preşcolari, copii-cadre didactice duce la
creşterea gradului de participare activă, creşterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii;
 Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea
societăţii.
 Educaţia outdoor oferă posibilitatea contactului direct cu natura –
protecţia mediului reprezintă un subiect de interes mondial.
 Educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru schimbarea
atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
Educaţia outdoor are un caracter nonformal, urmăreşte schimbări vizibile la nivel
comportamental, se desfăşoară în aer liber, se pregăteşte în prealabil pentru a asigura securitatea
copiilor, se învaţă totul în mod practic, activ, prin experienţe personale la care copilul mai apoi
reflectă pentru a extrage învăţăturile. Abordarea activităţilor în aer liber se bazează în primul rând
pe un proces de planificare bine consolidat care susţine înţelegerea de către educatoare a paşilor
esenţiali pentru derularea unei activităţi outdoor.
Un aspect important în procesul de planificare îl reprezintă implicarea preşcolarilor, este
important să cunoaştem părerea lor în legătura cu intenţiile noastre, acest lucru ne ajută să
înţelegem mai bine ce anume îi motivează pe copii, lucrurile care prezintă interes pentru ei.
Misiunea activităţii outdoor constă în oferirea posibilităţii copiilor de a experimenta
lucruri noi, trăind şi învăţând împreună, în strânsă legătură cu mediul natural înconjurător,
beneficiind de diversitatea cadrului de desfăşurare a activităţilor instructiv educative inclusive
prin proiectarea şi derularea unor activităţi în spaţiile exterioare mediului din grădiniţă. Educaţia
de tip outdoor este o alternativă pentru copiii care doresc să fie implicaţi şi să aibă un rol activ în
experienţa lor de învăţare. Educatoarele trebuie să includă această metodă de instruire, ca parte a

31
stilului lor de predare, pentru a spori performanţele de învăţare ale copiilor. Educaţia outdoor
contribuie la desăvârşirea personalităţii copilului şi integrării lui sociale, accentuându-se valenţele
lor pozitive pentru menţinerea unei stări fizice şi psihice optime, contribuind totodată la
îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Bibliografie:
Ana A., Cioflica S.M., “Proiecte tematice orientative”, Oradea, Editura Techno Art, 2006;
* Lifelong Learning Programe , "Manual de educaţie outdoor", Gorj, 2012-2013.

MODALITĂŢI DE ORGANIZARE CU PREŞCOLARII A

ACTIVITĂŢILOR DE TIP OUTDOOR

Profesor : Săndulescu Cornelia –

G.P.P. ,,Castelul Fermecat” Pitești

Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de

la cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele
educaţiei se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate
eforturile educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face
educaţie, am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut
nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă.
Natura, cea pe care conştient sau nu, o distrugem încet dar sigur, ne oferă lecţii de
supravieţuire de nepreţuit: a acoperit cu nisip măreţele piramide egiptene, cu vegetaţie luxuriantă
uimitoarele temple mayaşe, a populat cu copaci falnici şi animale zonele distruse de catastrofa de
la Cernobîl. Se pune atunci întrebarea dacă nu cumva viitorul omenirii nu constă, de fapt, în
supravieţuirea speciei umane în condiţii din ce în ce mai dificile şi mai neprevăzute, iar răspunsul
la întrebare nu este altul decât cel de întoarcere la natură, ca cel mai bun şi eficient educator.
Copiii care stau din ce în ce mai mult în casă în faţa monitoarelor de orice fel, cunosc
natura numai din „poze” şi din filme. Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate „afară”. Este
motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca alternativă pentru
educaţia formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni pentru termenul de outdoor, cea mai
simplă fiind aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al şcolii.
Carateristicile cheie ale educaţiei outdoor sunt:
oferă posibilitatea contactului direct cu natura, în condiţiile în care protecţia mediului reprezintă
un subiect de interes mondial iar urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra mediului şi
prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au
asupra mediului educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru
schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;
reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare, beneficiind de un mediu relaxant, liber,
fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”
poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic,
inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între
oameni bazată pe sprijin reciproc;
facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens un climat
diferit de învăţare ce permite elevilor care, în mod usual, întâmpină dificultăţi de învăţare şi au
un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili;

32
 asigură dezvoltarea personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al elevilor, prin libertatea
de manifestare şi exprimare pe care le oferă.
asigură dezvoltarea spiritului de echipă conexiunea între elevi, elevi-profesori creşterea
gradului de participare activă, dezvoltarea spiritului cetăţenesc activ în rândul ambelor categorii;
oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea individului şi,
implicit, a comunităţii şi societăţii din care face parte;
oferă un cadru stimulativ de învăţare prin varietatea mediului;

oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată
deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie în vederea obţinerii rezultatelor
propuse.
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
 Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea
relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
 Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a celor care o
aplică, cât şi elevilor.

Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că răspunde atât nevoilor de

bază ale individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:
 Nevoia de a fi respectat – derularea de diferite activități în aer liber încurajează copilul să se
simtăînlargul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica,își va exprima propriile opinii,
se va simți băgat în seamăși va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți; eleviipot fi
consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.
 Nevoia de a fi responsabil – activităţile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi
diferite sarcini, responsabilităţi pentru atingereascopului propus ( spre exemplu dacă se optează
pentruo activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a curăţa pomii, un altul
sarcina de a uda florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, profesorul să-i
transmită acestuia sentimentul că princeea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat, astfel el va
conştientiza că are o responsabilitate faţă deprotejarea mediului ).
 Nevoia de a fi activ–implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, aduce
numeroase beneficii dezvoltării fizice, psihice ale copilului. Jocul fiind activitatea fundamentală
a copilului este important ca toţi copiii să fie stimulaţi în mod constant să sejoace, să alerge, să
participe la diferite activităţi în mod activ.
 Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor este
aceea că este o modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi alecopilului ( psihice, fizice,
sociale, emoționale saueconomice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparţine
unei comunităţi; se consideră ca mediul din interiorul grupei este mai degrabă unulcompetitiv,
în timp ce cel din afara clasei este unulsuportiv, care permite copiilor să se exprime,
sărelaționeze cu ceilalți, să colaboreze.
 Nevoia de a se simti în siguranță – interiorul clasei este mult mai sigur pentru copii, în timp ce
mediul exterior implică diferite riscuri şi situaţii neprevăzute care pot avea efect negativ.
Educatorul trebuie să identifice posibilele riscuri care pot să apară şi să conceapă un plan de
management al riscului, întrucât este un aspect deosebit de important care i-a făcut pe unii
specialişti în domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor.
Educaţia nonformală şi, implicit, educaţia outdoor nu este o activitate lipsită de un
efect formativ, ci trebuie înţeleasă ca o realitate educaţională mai puţin formalizată. Conceptul
de educație nonformală este asociat conceptului de „învățare pe tot parcursul vieții” (lifelong
learning).
Evaluarea în cadrul educaţiei nonformale este realizată de cel care învaţă, iar
abordarea multi-disciplinară a procesului de învăţare, ajută copiii să înţeleagă şi să aprecieze
mediul şi legătura lor cu acesta. Pregăteşte copiii pentru un viitor durabil, analizează problemele
pe termen lung ale interdependenţei om – natură.

33
 Caracteristicile educaţiei nonformale:
 metodele folosite sunt axate pe participarea activă;
 jocul este principalul mijloc prin care sunt îndeplinite obiectivele unei activităţi de educaţie
nonformală;
 răspunde la întrebarea „Cum?”
 implică mai pregnant comunitatea principalii furnizori de educație nonformală fiind ONG-urile
şi unităţile comerciale din comunitate.
Dintre toate aceste forme, educația outdoor se pliază cel mai bine cu cea
nonformală, întrucât ca şi aceasta, educația outdoor se bazează foarte mult pe participarea
activă, maximizează procesul de învăţare, minimalizând constrângerea specifică şcolii, oferă o
utilitate practică imediată cunoştinţelor învăţate, se desfăşoarăîn contexte diferite având un
cadru de învăţare şi un conţinut lejer, foloseşte metode care stimulează implicarea şi
participarea, are o structură şi o planificare flexibilă, procesul învăţării este orientat spre
participant, se bazează pe experienţa participanţilor.
Atât educația nonformală cât și educația outdoor pot fi integrate cu succes în
educația formală cu scopul de a maximiza efectele procesului de învăţare, tendinţa actuală este
aceea de amplificare a celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele conduc la un
sistem educativ mult mai valoros din punct de vedere al calităţii, produc avantaje pe termen
lung, permit acoperirea unei game largi de discipline şi cel mai important, actul educaţional se
axează în aceeași măsură şi celor care o implementează (în speţă profesorilor) şi celor care fac
obiectul învăţării (în speţă copiii). Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al
educaţiei outdoor, având în vedere că activităţi formale, informale şi nonformale se desfăşoară
în afara grădiniţei dintotdeauna. Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost
mereu prilej de transmitere către copii de informaţii, priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind
organizate doar de dragul de a fi organizate.

BiBliografie:
- Programa instructiv educative în învățământul preșcolar, Ediție revizuită, Editura DPH,
București , 2005;
- Manual de educaţie outdoor, Primăria Cătunele, 2012-2013;
- Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013/2014;
- http://www.slideshare.net Pinstructiv educativ[programa ro Programa activităţilor

EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI OUTDOOR

Profesor : Petre Daniela –
G.P.P.,,Căsuța Poveștilor” Pitești

Activităţile de tip outdoor nu sunt activităţi de educaţiei formală ce au loc în afara

sălii de clasă, ci activităţi de educaţie nonformală, menite să familiarizeze copiii cu natura şi să le
formeze deprinderi şi priceperi de cunoaştere prin experienţă, bazându-se desigur pe cunoştiţele
dobândite în activităţile de educaţie formal
Iată câteva exemple de activităţi outdoor, nonformale cu caracter profund formal. Dar
pentru că acest tip de activităţi se bazează pe activitatea în echipă putem realiza coeziunea
grupului printr-o serie de jocuri de teambuilding.
Acestea sunt de regulă tot activităţi outdoor. Durata unei activităţi este de regulă între
30 minute şi 120 minute (în funcţie de nivelul de vârstă al participanţilor se pot organiza runde, se
pot da taskuri suplimentare, vor fi puse condiţii care cresc dificultatea activităţii).
34
 CONSTITUIREA ECHIPELOR:
Conceperea unui nume, a unui blazon, al echipelor, pe tricouri cu spray, pe foi cu markere, etc
Obiective:
1. educarea spiritul de echipă
2. realizarea identităţii echipei
3. dezvoltarea creativităţii
4. distracţie
5. indicat printre primele dintre activităţi în cadrul teambuildingului
6. posibilitate organizare: outdoor/ indoor
SĂ DUCEM BALONUL
Se vor forma două sau mai multe echipe. Fiecare echipă se va aşeza în cerc. Li se vor da câte un
ghem de sfoară foarte lung. Participanţii îl vor arunca de la unul la altul. Odată formată reţeaua,
se va aşeza un balon în centru pe care aceştia trebuie să-l ducă pe o anumită distanţă. Ex.: 10 m.
Se vor organiza trei runde şi evident, va fi o echipă câştigătoare. Alternativ se poate organiza cu
o farfurie şi un ou, taskul fiind acelaşi.
Obiective:
1. lucru în echipă
2. competiţie
3. sincronizare
4. consolidare relaţii între oameni
5. dinamism
PERFECT TEAM
Este un joc provocator în care trebuie să se caute soluţii. Se vor face două echipe. Singura
soluţie este aceea în care ei vor funcţiona ca o echipă. Toţi participanţii vor fi legaţi la ochi şi se
vor ţine de mână. Vor avea de parcurs împreună un traseu foarte complicat. Lungimea traseului
va fi de aproximativ 100 m pentru o echipă de 10-12 persoane. Este un joc care are şi o soluţie.
Obiective:
1. creşterea încrederii
2. sincronizare
3. identificare potenţiali lideri
4. orientarea către soluţii
5. orientare către distribuirea sarcinilor
6. consolidare relaţii între oameni
7. spirit de echipă
8. lucrul în echipă
PĂIANJENUL URIAŞ
Se vor forma două echipe. Exerciţiul este foarte atractiv pentru participanţi. Între doi pomi
participanţii îşi construiesc din frânghie o pânză de păianjen. Fiecare ochi al pânzei poate fi
folosit de un singur participant. Toţi participanţii vor trebui să treacă în partea cealaltă a pânzei.
Jocul este astfel gândit încât, participanţii nu pot realiza sarcina decât după o anumită metodă şi
numai cu ajutorul celorlalţi membri.
Obiective:
1. creativitate
2. rapiditate
3. distribuirea sarcinilor
4. orientarea către soluţii
5. sincronizare
6. creşterea încrederii
7. consolidare relaţii între oameni
8. recunoaşterea meritelor în cadrul echipei
9. distracţie
10. lucrul în echipă

35
 MARŢIENII ŞI PĂMÂNTENII
Participanţii vor fi împărţiţi în 2 echipe. Unii vor fi marţieni, iar ceilalţi pamânteni. Ei vor primi
un set de instrucţiuni, însoţit de o descriere a situaţiei în care se află.Ei vor trebui să negocieze
cu cealaltă echipă o anumită tranzacţie, cât mai avantajoasă.Va fi o negociere în runde.
Obiective:
1. abilităţi de comunicare şi negociere
2. stabilirea priorităţilor
3. orientarea către o mentalitate win-win
Iată acum câteva exemple de activităţi outdoor.
VÂNĂTOAREA DE INSECTE
- perioada de desfăşurare: primăvara/vara
Matematica şi ştiinţele sunt activităţi foarte agreate de către copii. În general, fiecare
unitate preşcolară, inclusiv din mediul urban are câte un spaţiu verde disponibil, ceea ce
înseamnă că au numeroase oportunităţi de a desfăşura activităţi de tip outdoor. O zi frumoasă şi
însorită de primăvară, vânătoarea de insecte poate fi un bun prilej de a le studia. Pentru început
pregătim materialele necesare. Pe o foaie facem o listă cu insectele pe care le întâlnim în mod
frecvent în spaţiul verde al grădiniţei. Nu este nici o problemă dacă în ziua respectivă nu le
găsim pe toate. Le vom spune copiilor că vom completa lista cu altă ocazie. Lista se întocmeşte
împreună cu copiii, chiar dacă va include şi alte vieţuitoare decât insecte. Vom desena în dreptul
numelui vieţuitoarelor alese spre descoperire imaginea lor. Mergem afară şi safari-ul poate
începe. Copiii vor căuta insectele în toată curtea. Cu un marker fiecare copil va nota pe listă
câte insecte a găsit. La sfârşit se va face totalul. Copiii învaţă cel maio bine din experienţa
proprie. Căutând şi găsind insecte ei obsevă direct unde se adăpostesc, cum sunt organizate,
eventual cu ce se hrănesc. Odată reveniţi în sala de grupă se poate realiza o carte a insectelor în
care vor fi consemnate toate concluziile vânătorii sau safari-ul de insecte.

PUTEREA SOARELUI
Este greu să le explicăm copiilor ce înseamnă cu adevărat puterea a soarelui. Sigur,
ei simt că uneori este mai cald iar alteori mai rece. De aceea o activitate outdoor poate fi
concludentă. Ea se va desfăşura în două etape: într-o zi foarte călduroasă de vară şi cea de-a
doua într-o zi rece, dar însorită de toamnă. Se iau bucăţi de folie de aluminiu pe care se aşează
forme de tăiat fursecuri, se umplu cu bucăţi mici de creione şi se scot afară la soare pe farfurii.
Copiii vor avea la îndemână un ceas pentru a monitoriza timpul. Cât timp copiii construiesc
castelul soarelui din nisip, creioanele se topesc la căldura soarelui. Cu ajutorul educatoarei
copiii vor nota în jurnalul grupei în cât timp s-au topit creioanele. Odată topite creioanele, vor fi
lăsate la rocit, apoi se vor scoate cu un cutter. Copiii vor observa cum s-au amestecat culorile
între ele şi le vor încerca pe foi de desen. Cu următoarea ocazie se va proceda la fel şi copiii vor
compara rezultatele.
DETECTIVII NATURII
Este o activitate dinamică în care învbăţarea prin descoperirte este la ea acasă. Sunt
necesare lupe pentru cercetare şi multă voie bună.
Copiii vor ieşi în curtea grădiniţei înarmaţi cu lupe şi vor avea la îndemână un panou (carton) pe
care vor nota observaţiile. Vor observa cu lupele insecte, solul, plante Este o activitate foarte
potrivită pentru marcarea ZILEI PĂMÂNTULUI.
ÎN CĂUTAREA OASELOR DE DINOZAUR
Activitatea este foarte potrivită pentru săptămâna în care se studiază viaţa animalelor
dispărute. Subiectul este unul de mare interes pentru copii şi de aceea succesul este garantat.
Din furtun flexibil, subţire se fac oase de dinozaur (prin înodare la capete). Oasele sunt ascunse
în diferite gropi în nisip sau mormare de pământ. Copiii echipaţi coprespunzător cu echipament
de protecţie şi unelte de cercetător vor căuta oasele, le vor numerota şi vor construi un schelet
din oasele găsite (pe suprafaţă plană). Rezultatul obţinut este fotografiat şi la întoarcerea în
grupă se va realiza o enciclopedie a dinozaurilor din curtea grădiniţei.

36
 PĂSĂRILE FURIOASE
Este un joc foarte distractiv, care implică domeniul estetic (desen) şi domeniul
psiho-motric. Copiii primesc cretgă colorată cu care vor desena pe asfalt diferite feţe, fie la
cererea educatoarei, fie vor reproduce emoţia, starea de spirit pe care o trăiesc în acel moment.
Pot deasemenea să deseneze faţa pe care au avut-o când au fost supăraţi. Vor umple apoi
baloane cu apă şi vor arunca la ţinţă pentru a spăla supărarea sau orice altă emoţie. Vor arunca
baloane cu apă pâla vor spăla de tot desenele.
FURTUNUL HARNIC
Este un joc care are nevoie de o serie de materiale mai greu de procurat, dar este
foarte distractiv şi atrăgător pentru copii. Implică domeniul ştiinţe (matematică), domeniul
limbă şi comunicare şi cel psiho-motric. Avem nevoie de o suprafaţă pe care să se poată spăla
cu apă, de un furtun legat la o sursă de apă şi cretă colorată. Pe suprafaţa de lucru se desenează
cu cretă colorată cifre, forme geometrice, litere. Copiii vor fi selectaţi cu ajutorul unor
numărători vesele pentru a se afla cel care ţine furtunul. Ei trebuie să ţintească şi să spele ceea
ce li se cere: o formă geometrică, o cifră (care corespunde numărului de silabe ale unui anumit
cuvânt sau numărului elementelor unei mulţimi) sau litera cu care începe un anumit cuvânt.
Jetul de apă fiind destul de putrernic li se solicită şi forţa şi atenţia.
CULORI AMESTECATE
O activitate este cu atât mai interesantă cu cât se bazează pe acţiuni care de regulă
sunt interzise copiilor de către părinţi. Acasă nu li sxe prea permite să se joace cu acuarele şi cu
apă. La grădiniţă rar li se permite să amestece la întâmplare acuarelele. De aceea o activitate
outdoor în care li se permit aceste lucruri nu poate fi decât benefică.
Copiii primesc foi de carton pe care vor picta cu acuarele linii în duct continuu curbe
sau frânte cu cât mai multe culori. Foile vor fi aşezate pe asfalt, iar copiii vor ţinti foile cu
baloaner cu apă astfel încât cilorile să fuzioneze între ele. Foile se lasă la uscat, iar copiii vor
căuta să identifice forme în amestecul de culori. Se poate realiza şi cu carioci, dar trebuie să fie
de foarte bună calitate, de preferat speciale.
MICII GRĂDINARI
Este o activitate outdoor de educaţie ecologică în care copiii contribuie direct la
îmbunătăţirea calităţii aerului, la înfrumuseţarea spaţiului verde al grădiniţei conştienţizând
astfel importanţa acestuia pentru viaţa pe Pământ. Muncile pe care le vor executa copiii trebuie
să fie adaptate la nivelul lor de dezvoltare psiho-fizică şi trebuie să fie precedate de un serios
instructaj de protecţia muncii.
Scopul acestui gen de activităţi este de a-i responzabiliza pe copii faţă de calitatea
mediului, de a preţui munca şi de a conştientiza valoarea muncii.

Bibliografie:
- Programa instructiv educative în învățământul preșcolar, Ediție revizuită, Editura DPH,
București , 2005;
- Manual de educaţie outdoor, Primăria Cătunele, 2012-2013;
- Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013/2014;
http://www.slideshare.net Pinstructiv

37
 EDUCAŢIA OUTDOOR ŞI GRĂDINIŢA

Prof.Dănuț Leontina,
GPP Castelul Fermecat, Pitești

Copiii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să le împlinească

setea de cunoaştere, să le ofere prilejul de a se emoţiona puternic, de a fi în stare să iscodească
singuri pentru a-şi forma convingeri durabile. Grădiniţa, oricât de bine ar fi organizată, oricât de
bogat ar fi conţinutul cunoştinţelor pe care le comunică preşcolarului, nu poate da satisfacţie pe
deplin setei lor de investigare şi cutezanţă creatoare.
Astfel a apărut conceptul de „Educaţie Outdoor”. Educatia de tip outdoor presupune ca
procesul de predare-învăţare-formare să se petreacă în afara şcolii. Obiectivul unui asemenea tip
de educaţie îl reprezintă plasarea în cadrul vieţii cotidiene a elementelor pe care copiii le învaţă la
şcoală, dezvoltarea spiritului practic şi a adaptarii la situaţiile concrete de viaţă, modalităţi de
înţelegere a elementelor educaţionale predate în clasă.
Educaţia de tip outdoor este o formă organizată de învățământ care îl pregătește pe copil
pentru viaţă şi care se desfășoară în aer liber. Activităţile educaţiei de tip outdoor se desfășoară
întotdeauna în natură şi nu au ca finalitate rezultate palpabile ( diplome, atestate), ci produse
vizibile la nivelul comportamentului copiilor. Dacă învăţarea clasică, în sala de grupă, are un
aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor are un aspect pur practic, informal şi exeprienţial.
Educaţia în aer liber îşi are originea în multe iniţiative apărute în ultimii 150 de ani:
taberele de corturi; cercetăşia (întemeiată în 1907 de englezul Robert Baden Powell) – initiative
ce urmăresc tot un fel de educaţie informală, bazată pe activităţi practice în aer liber( şcolile în
pădure din Danemarca; şcolile şi mişcarea Outward Bound înființate de Kurt Hahn) .
„Exista mai mult în tine decât crezi!”, era motto-ul după care se ghida Kurt Hahn,
fondatorul primei şcoli de Educatie Experienţială Outdoor – Outward Bound – în 1941.. Modelul
educaţional din şcoala lui Hahn putea fi sintetizat în următorul citat: „Consider că principala
sarcină a educaţiei este să asigure supravieţuirea următoarelor calităţi: o curiozitate inovatoare, o
voinţă invincibilă, tenacitate în atingerea ţelului, lepădare de sine şi deasupra tuturor:
compasiune!”. În prezent Outward Bound este cea mai mare organizaţie mondială de educaţie
prin aventura programată, cu filiale în 35 de ţări.
Educatia outdoor se adresează unui public larg indiferent de vârstă, nevoile sunt similar şi
pentru cei mici şi pentru cei mari, acest tip de educaţie trebuie să acorde locul cuvenit acestor
nevoi indiferent de vârstă. Pentru a înţelege mai bine de ce trebuie să alegem şi educaţia outdoor
în activităţile noastre, trebuie să facem vedem în ce relaţie se află aceasta cu celelalte forme de
educaţie.
Educatia în aer liber este considerată a fi mult mai motivantă, stimulativă şi cu un impact
puternic asupra procesului de învăţare în rândul preşcolarilor.
Educatia nonformala – nu se traduce ca o activitate lipsita de un efect formativ, ci trebuie
inteleasa ca o activitate educaţional mai putin formalizata. Conceptul de educatie nonformala este
asociat conceptului de “ învăţare pe tot parcursul vietii”. Evaluarea în cadrul acestei educaţii este
realizată de cel care învaţă, iar abordarea multidisciplinara a procesului de învăţare ajuta oamenii
să înţeleagă şi sa aprecieze mediul şi legatura lor cu acesta. Pregăteşte elevii pentru un viitor
durabil, analizeaza problemele pe termen lung.
Caracteristici ale educaţiei nonformale:
*Metodele folosite sunt axate pe participarea active;
*Jocul este principalul mijloc prin care sunt îndeplinite obiectivele unei activitati de educatie
nonformala;
*Răpunde la întrebarea “cum”;
*Implică comunitatea, principalii furnizori de educaţie nonformală fiind ONG-urile şi unităţile
comerciale din comunitate

38
 Educaţia outdoor se potriveşte cel mai bine cu cea nonformală deoarece ca şi aceasta se
bazează foarte mult pe participarea activă, maximizeaza procesul de învatare, minimalizand
constrângerea specifică şcolii, ofera o utilitate practică imediată a cunoştintelor învăţate, se
desfăşoară în contexte diferite având un cadru de învatare şi un continut lejer, foloseste metode
care stimuleaza implicarea si participarea, are o structura si o planificare flexibila, procesul
invatarii este orientat spre participant si se bazează pe experienţa participanţilor.
Integrarea educatiei outdoor in curricula scolara reprezinta un aspect important in
asigurarea dezvoltarii personale si profesionale a copilului. Aceasta ofera posibilitati interactive
de invatare care daca sunt implementate correct duc la minimalizarea aspectelor negative
existente in actualul sistem educaţional.
Educaţia de tip outdoor prezintă câteva caracteristici şi anume:
- Oferă posibilitatea contactului direct cu natura- protecţia mediului reprezintă un subiect de
interes mondial, urbanizarea masiva a produs un effect nociv asupra mediului si prin faptul ca
oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au asupra mediului –
educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate benefica pentru stimularea atitudinilor si
comportamentelor fata de mediu;
- Reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare, beneficiind de un mediu relaxant, liber,
fară constrângerile pe care le impun cei patru pereti ai unei săli de clasă;
- Poate oferi elevilor nenumarate provocări, astfel ca procesul de educare devine puternic,
inspiraţional şi de natură sa schimbe comportamente antisocial, sa creeze o relaţie puternică între
oameni bazată pe sprijin reciproc;
- Facilitează procesul de invatare al elevilor care intampina dificultati in acest sens ofera un
climat diferit de invatare ce permite elevilor care au un nivel scazut de performanta scolara sa
devina mai motivati, cu mult mai capabili;
- Asigură dezvoltarea personala atât a celor care o aplica cât mai ales a copiilor prin libertatea de
manifestare si exprimare pe care le ofera;
- Asigură dezvoltarea spiritului de echipa, conexiunea intre copii, copii – educatori, creşterea
gradului de participare activă, dezvoltarea spiritului cetăţenesc active în randul ambelor categorii;
- Oferă nenumarate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea individului, a
comunităţii şi societăţii din care face parte;
- Oferă un cadru stimulativ de învăţare prin varietatea mediului;
- Oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată
deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie in vederea obtinerii rezultatelor
propuse.
Educatia outdoor îşi propune ca obiective generale dezvoltarea abilităţilor socio –
personale, îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea
competentelor de conducere şi dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare,
evaluare, atât a celor care o aplica cât şi a copiilor.

BIBLIOGRAFIE:
 Programa activitatilor instructive – educative in invatamantul prescolar, Editie revizuita,
Editura DPH Bucuresti 2005

 Manual de educatie outdoor 2012 -2013

 Didactica - revista de comunicari stiintifice pentru cadrele din invatamantul prescolar si

primar apr . 2012

39
 JOCURI DE TEAMBUILDING – ACTIVITĂȚI OUTDOOR

Profesor: Catrina Andreea

G.P.P. ,,Castelul Fermecat” Pitești

Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al educaţiei outdoor, având în

vedere că activităţi formale, informale şi nonformale se desfăşoară în afara grădiniţei
dintotdeauna. Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de
transmitere către copii de informaţii, priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind organizate doar
de dragul de a fi organizate.
Iată câteva exemple de activităţi outdoor, nonformale cu caracter profund formal. Dar
pentru că acest tip de activităţi se bazează pe activitatea în echipă putem realiza coeziunea
grupului printr-o serie de jocuri de teambuilding.
Acestea sunt de regulă tot activităţi outdoor.
GHICEŞTE POZA
Fiecare echipă primeşte câte un bileţel. Pe bileţel se află un cuvânt/idee/scenetă. Echipa respectivă
trebuie să reproducă acel cuvânt cât mai exemplificativ printr-o „poză”. Echipele vor fi puse la
o distanţă rezonabilă pentru a nu se auzi/vedea ce pregătesc. Celelalte 5 echipe trebuie să
ghicească ce reprezintă poza lor. În momentul în care strategia s-a format, fiecare echipă, pe
rând, se va aşeza în poziţia „pozei” şi vor avea aproximativ 30 secunde – 1 minut (discutabil) ca
ceilalţi să ghicească cuvântul pe care-l reprezintă.
Obiective:
1. creativitate
2. lucrul în echipă
3. inovaţie
4. distracţie
EMISIUNE TRANDY
Participanţii vor fi împărţiţi în echipe. Aceştia vor trebui sa conceapă o emisiune de ştiri de 15
minute în care să prezinte realizări grupului în cadrul unui proiect tematic abia încheiat şi
personale ale membrilor echipei. Obligatoriu ştirile trebuie să includă toţi membrii. Va fi
alcătuit şi un juriu care va decide echipa câştigătoare. Obiectivul exerciţiului: aducerea în prim
plan a realizărilor membrilor echipei şi aflarea unor lucruri noi despre colegii lor.
Obiective:
1. creativitate
2. evidenţiere talente artistice
3. lucrul în echipă
4. consolidarea relaţiilor dintre participanţi
5. recunoaşterea meritelor în cadrul echipei
6. orientarea către obiective
7. distracţie
SĂ NE SALVĂM ÎMPREUNĂ
Jucătorii alcătuiesc un grup de călători prin junglă, capturat de canibali. Toţi călătorii, stând în
picioare şi lipiţi strâns unul de altul, au fost legaţi cu o funie ca sa nu scape. Totuşi, nu sunt
paznici, iar dacă grupul reuşeşte să se deplaseze pachet, până în alt loc, va găsi acolo ajutor şi
călătorii vor scăpa din cazanul canibalilor.
Obiective:
1. sincronizare
2. lucrul în echipă
3. recunoaşterea meritelor în cadrul echipei
4. apropiere fizică
5. consolidarea relaţiilor dintre participanţi
6. competiţie

40
 7. distracţie
FOTBAL EXTREM
Participanţii vor fi legaţi câte doi de picioare (de piciorul stâng, respectiv dreptul colegului). Se
vor împărţi în două echipe şi apoi vor juca fotbal după regulile clasice, numai că trebuie
sincronizare maximă pentru că fiecare din cei doi jucători legaţi va fi practic unul.
Obiective:
1. sincronizare cu echipa
2. sincronizare cu un coleg
3. mişcare
4. energizare
5. recunoaşterea meritelor în cadrul echipei
6. competiţie
7. consolidarea relaţiilor dintre participanţi
8. spirit de echipă
Exemple de activităţi outdoor:
NUMERE ÎN NATURĂ
Căderea frunzelor în anotimpul toamna este un bun prilej pentru activităţi de învăţare
profund distractive pentru copii. Copiii pot:
- să adune frunze;
- să adune frunze după diferite criterii: mărime, formă, culoare;
- să sorteze frunze după diferite criterii: mărime, culoare, formă;
- să numere frunze;
- să raporteze numărul la cantitate şi invers;
- să observe copaci şi să le determine caracteristicile după grosime, înălţine, etc;
- să execute diferite exerciţii fizice în condiţii diferite faţă de sala de sport.
Printre frunzele căzute se amestecă frunze cu cifre si se solicită copiii să execute
diferite sarcini. Între acţiunile cu caracter ştiinţific, pentru deconectare se execută diferite sarcini
specifice domeniului psiho-motric.
LA ŢINTĂ
In curtea grădiniţei, pe o bancă se construiesc piramide din pahare de unică folosinţă
pe care sunt scrise diferite cifre. Cu diferite arme: mingi de tenis, săgeţi cu ventuze, bile de
popice copiii trebuie să doboare paharele. Pentru a potoli gustul copiilor pentru puşti şi pistoale
pot fi folosite pistoalele cu bile sau ventuze, după ce în prealabil li se vor descrie riscurile
utilizării armelor şi vor fi echipaţi corespunzător cu ochelri de protecţie (de sudură). Pe un
panou fiecare copil va nota cu diferite simboluri punctele doborâte. La final punctele vor fi
centralizate şi se va desemna câştigătorul.
MATEMATICĂ CU BALOANE CU APĂ
Evaluarea cunoştinţelor despre adunare şi scădere, distracţie şi ştiinţă într-un tot
armonios.
Prima etapă a jocului este pregătirea materialelor:
- cercuri metalice sau din plastic de diferite culori;
- ţinte – stea desenate pe foi şi pe care sunt scrise cifrele de la 0 la 9 şi numărul 10;
- coş de plastic;
- baloane umplute cu apă, pe care sunt scrise diferite operaţii de adunare şi scădere.
Pe iarbă se aşează cercurile colorate în mijlocul cărora se pun ţintele. Copiii vor
alege un balon plin cu apă, vor efectua operaţia şi vor arunca balonul în ţinta care corespunde
răspunsului corect.
HARTA SUNETELOR
Fiecare copil primeşte un clipboard cu o foaie de hârtie şi un creion. Fiecare copil îşi
alege un loc în curte şi se va aşeza pe iarbă. Pe foaia de hârtie se va desena pe sine, în locul în
care crede că se află, foaia fiind curtea grădiniţei. Vor mai desene şi diferitele repere din curte.
Apoi fiecare va asculta în mare linişte sunetele din natură. Pe măsură ce identifică un sunet sau

41
 altul îl va reprezenta pe hartă prin desen. La final hărţile vor fi comparate şi copiii îndemnaţi să
ăşi aleagă un sunet şi să îl reproducă cât mai fidel.
VULCANII
Experienţele constituie la orice vârstă cel mai eficient mijloc de însuşire a unor
cunoştinţe ştiinţifice. Vulcanii constituie o tema de mare interes pentru copii, deşi sunt mai greu
de explicat pe înţelesul lor. De aceea se poate recurge la un mic artificiu, un experiment care să
le răspundă cât de cât la întrebări.
Materiale necesare:
- tavă metalică;
- pistoale cu apă;
- acuarele (tempera diluată);
- bicarbonat de sodiu;
- oţet;
- seringi sterile (fără ace);
- găletuşe.
În tăvile metalice su pun pucte consistente de tempera diluată (diferite culori). Deasupra se pune
un strat consistent de bicarbonat de sodiu, iar în găletuşă se toarnă oţetul. Cu seringile sterile
copiii trag oţet din găeltuşe şi îşi umplu pistoatele. Apoi vor ţinti bicarbinatul din tavă. Când
acesta va fi suficient de ud copiii vor observa că tempera iese la sufrafaţă sub forma unei spume
colorate. Li se va explica că asemeni bicarbonatului fierbe şi lava vulcanilor şi iese la suprafaţă.
Oţetul poate fi turnat şi cu o cană. Copiii vor fi protejaţi cu ochelari de protecţie.
CU FOARFECA ÎN NATURĂ
Mediul înconjurător este plin de culori, forme, sunete dar şi mirosuri. Pentru a se
familiariza cu ele şi pentru a le dezvolta sensibilitatea olfactivă copiii trebuie scoşi în natură cu
o foarfecă şi cu echipament corespunzător de protecţie. Fiecare copil va ieşi afară cu o găletuşă
şi o foarfecă. Este de preferat să poarte ochelari şi mănuşi de protecţie. Vor merge în diferite
puncte locuri, vor adune cât mai multe plante de forme şi culori diferite, apoi le vor tăia şi le vor
mirosi. Le pot sorta separându-le pe cele cu miros plăcut de cele cu miros neplăcut.

Bibliografie:
- Programa instructiv educative în învățământul preșcolar, Ediție revizuită, Editura DPH,
București , 2005;
- Manual de educaţie outdoor, Primăria Cătunele, 2012-2013;
- Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013/2014;

Natura dăruieṣte ṣi inspiră

-Activitate de o zi -
Prof. înv. preṣcolar: ANGHEL CLAUDIA-IONELA
Grǎdiniţa cu Program Prelungit Luminiṣul Pădurii Piteṣti, ARGEŞ

I. ACTIVITĂŢI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ (ADP):

Activitatea debuteazǎ cu ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAŢĂ
Copiii intră în sala de grupă pe un fundal muzical şi îşi ocupă locul în semicerc. Fiecare
copil din grupǎ primeşte un costum personalizat, începând cu Zâna Primăvara. Ceilalţi copii vor
fi costumaţi în: buburuze, fluturaşi, albinuţe, furnicuţe, fiecare ocupându-şi locul în semicerc,
pentru a putea stabili un contact vizual cu toţi colegii grupei. Astfel, se va realiza salutul, pornind
de la educatoare şi continuând către toţi copiii grupei:
,,- Bună dimineaţa, copii fluturaşi (grupa fluturaşilor), bine v-am găsit! Tu cine eşti?”
“- Eu sunt Zâna Primăvara, iar ei sunt prietenii mei. O sǎ-i cunoaşteţi pe fiecare. Copiii se
prezintă pe rând:

42
 ,,- Bună dimineaţa! Eu sunt: fluturaşul Daniel, eu sunt albinuţa Ciprian (fiecare copil
salutǎ şi se prezintǎ). Prezenţa se realizează prin amplasarea fotografiei proprii copilului la panoul
grupei, şi prin completarea calendarului naturii, după ce răspund la câteva întrebări (În ce
anotimp suntem? Ce zi a săptămânii este astăzi? Ce zi a fost ieri? Ce zi va fi mâine? Cum este
vremea afară? Care este jetonul corespunzător acestui anotimp? Cum ne îmbrǎcǎm în acest
anotimp? Care este jetonul corespunzǎtor?) .
NOUTATEA ZILEI -este anunţată de educatoare, care va purta in piept un ecuson,
respectiv obuburuză:
Astăzi, voi, frumuseṭile primăverii, o sǎ vă bucuraţi de câteva surprize.
- Ştiţi cine sunt eu? Astǎzi, voi fi o Buburuzǎ.
Sunt gărgăriţă, mămăruţă, buburuză, dar oricum mi-ați spune, una sunt, dar am trei nume!
Sunt buburuza din buchetul toamnei. Eu mi-aṣ dori să mai stau pe la voi, dar se face aṣa frig…
Dacǎ vreţi sǎ aflaţi unde o să locuiesc împreunǎ cu prietenii mei: fluturaşii, albinuţele, buburuzele
şi furnicuţele, vǎ invitǎm în vizitǎ la noi, chiar astǎzi.
- Acceptati invitaţia?
Pentru a fi nişte gazde primitoare, voi, îi veţi ajuta pe musafiri la toate activitǎţile zilei,
iar ca mulţumire, insectele vǎ vor invita împreunǎ cu Zâna Toamnei, la Castelul Insectelor, pentru
a participa la o petrecere.
MESAJUL ZILEI: ,,Musafiri în buchetul primăverii”
TRANZIŢIA:
Fluturaşii toţi în zbor, au pornit-o la plimbare,
Apoi vin în urma lor, buburuze pe cărarare.
Albinuţele uşoare, zumzǎie în urma lor.
Furnicuţe, hǎrnicuţe, merg de zor, merg de zor.
Unele la stânga, altele la dreapta,
Cǎtre centre, sǎ înceapǎ treaba.
Li se prezintă copiilor centrele la care urmează să-şi desfăşoare activitatea, sarcinile de
lucru şi se intuieşte materialul aflat la fiecare sector. Bucuria copiilor şi marea surprizǎ, va fi când
vor descoperi pe scaunul povestitorului aflat în sala de grupǎ, un carneţel în formǎ de buburuzǎ,
pe care este scris ce vor face pe parcursul întregii zile.
La sectorul Artǎ, copiii vor mototoli hartie creponată, pentru a realiza “Frunzele
primăverii”.
La sectorul Ştiinţǎ, copiii vor sorta florile şi alte elemente specifice, din care vor realiza
“Alaiul primăverii”.
La sectorul Nisip şi apǎ, copiii vor cǎuta insectele ascunse şi le vor duce pe frunzele
descoperite în sala de grupǎ.
Zâna Primăvara, îi va îndruma şi ajuta pe copii, la fiecare sector. La finalul activităţilor
liber alese, copiii împreunǎ cu Zâna Primăvara, vor trece pe la fiecare sector (centru) şi vor
aprecia atât realizările proprii, cât şi pe cele ale colegilor.
II. ACTIVITATEA DIDACTICĂ pentru secvenţa ALA.
MIJLOCUL DE REALIZARE: Activităţi pe centre de interes:
1. CENTRUL DE INTERES ARTĂ
Tema: „Frunze multicolore”
Mijlocul de realizare: mototolire, selectare, lipire.
Obiective operaţionale:
- să cunoască şi să utilizeze elemente simple de lucru pentru realizarea unei activităţi practice;-
- să manifeste interes pentru activitatea desfăşurată;
- să aprecieze calitatea lucrărilor executate pe baza criteriilor stabilite.
Evaluare: Turul galeriei
Strategii didactice:
Metode si procedee: observaţia, conversaţia, explicaţia, exerciţiul, turul galeriei.

43
 Material didactic: hârtie creponată, coli colorate (cartonate), contur frunze, buline din
hârtie glace, lipici, panou afişaj.
Evaluare: Turul galeriei
2. CENTRUL DE INTERES ŞTIINŢĂ
Tema: “Alaiul primăverii”
Mijlocul de realizare: sortare, amplasare, lipire.
Obiective operaţionale :
- să comunice idei, impresii, pe baza observărilor făcute;
- să interacţioneze cu partenerii de joc.
Strategii didactice:
Metode si procedee: observaţia, conversaţia, explicatia, demonstraţia, exerciţiul.
Material didactic: tǎviţe cu flori, legume, insecte, fructe, frunze, lipici, hârtie glace, panou
afişaj.
Evaluare: Turul galeriei
3. CENTRUL DE INTERES NISIP ŞI APĂ
Tema: “Cautǎ şi potriveşte”
Mijlocul de realizare: descoperire, amplasare.
Obiective operaţionale :
- sǎ cunoască şi să utilizeze elemente simple de lucru pentru realizarea sarcinii primite;
- să manifeste interes pentru activitatea desfăşurată;
- sǎ se orienteze în spaţiul dat, pentru a amplasa insectele descoperite.
Strategii didactice:
Metode si procedee: observaţia, conversaţia, explicaṭia, demonstraţia, exerciţiul.
Material didactic: cutii cu nisip, mulaje insecte, pensule, cutie carton, “Căsuṭa”, realizată
şi dotată corespunzǎtor, într-o altǎ activitate.
Evaluare: Turul galeriei
TRANZIŢIE: ,,Spune-mi iubite copilaș” - joc muzical
III. ACTIVITATEA DIDACTICĂ pentru secvenţa ADE:
TEMA ANUALĂ: ,,CU CE ŞI CUM EXPRIMĂM CEEA CE SIMŢIM?”
TEMA SĂPTĂMÂNII: “Alaiul primăverii”
SUBTEMA ACTIVITĂŢII: ,,Musafiri în buchetul primăverii”
TIPUL ACTIVITĂŢII: mixtǎ
CATEGORIA DE ACTIVITATE:
DŞ (Cunoaşterea mediului) – Lecturǎ dupǎ imagini: “Musafiri în buchetul
primǎverii”; Fişǎ de lucru.
Tranziția: “Primǎvara” din Primǎvara Piticilor – joc muzical

DOS (Activitate practicǎ) – “Piramida primǎverii”

MIJLOC DE REALIZARE: Activitate integrată
FORMA DE REALIZARE: frontal, pe grupuri, individual
FORMA DE EVALUARE:
 Evaluare continuă prin metodele folosite;
 Verificare orală, observarea permanentă a comportamentului, aprecieri
stimulative, analiza răspunsurilor şi a produselor activităţii, corectarea imediată a răspunsurilor,
aprecieri orale, individuale şi de grup.
IV. ACTIVITĂŢI LIBER ALESE (ALA2)
Miniscenetǎ: “Gǎrgǎriţa și Fluturașul”
Dans popular: “Mi-a adus bǎdiţa flori”

44
 Educația de tip outdoor o modalitate prin care vizăm starea de bine a
copilului

Boboc Corina Maria

G.P.P. “ O lume minunată” Curtea de Argeș

Educația de tip outdoor este o formă organizată de învățământ care îl pregătește pe copil
pentru viață și care se desfășoară în aer liber.
Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară întotdeauna în natură și nu au ca finalitate
rezultate palpabile ( diplome, atestate) , ci produse vizibile la nivelul comportamentului copiilor.
Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor
are un aspect pur practic, informal și experiențial.
Educaţia în aer liber îşi are originea în multe iniţiative apărute în ultimii 150 de ani:
taberele de corturi; cercetăşia (întemeiată în 1907 de englezul Robert Baden Powell) – care
urmăreşte tot un fel de educaţie informală, bazată pe activităţi practice în aer liber; şcolile în
pădure din Danemarca; şcolile şi mişcarea Outward Bound înființate de Kurt Hahn .
Educația în aer liber parcurge toate cele trei nivele de învățare : cognitiv; afectiv, motric.
Mediul preșcolar oferă posibilitatea realizării în bune condiții a educației outdoor.Ţinând
seeama de faptul că bucuria de a învăţa determină o stare de bine a copilului,educatoarele trebuie
să ofere multiple ocazii pentru a trezi în preşcolar plăcerea de a învăţa şi de a se simţi bine în
climatul educaţional creat.
Activităţile de tip outdoor reprezintă oportunităţi atât pentru producerea unei stări
emoţionale ce favorizează învăţarea, cât şi o modalitate de a forma, consolida sau exersa
deprinderi şi cunoştinţe pe domeniile experienţiale cuprinse în Curriculum-ul pentru învăţământ
preşcolar. Natura reprezintă un material didactic recreativ și stimulativ şi pentru activitățile
de cunoașterea mediului.Pădurea,parcul,muntele,grădina zoologică,o fermă cu păsări şi cu
animale domestice reprezintă câteva oportunităţi pentru organizarea eficientă şi relaxantă a
observărilor.Dar, dacă deplasarea în aceste zone nu e posibilă o curte spaţioasă poate oferi prilejul
observării unor mici insecte,precum furnicile sau descoperirirea transformărilor din natură în
diferite anotimpuri. Fotografierea unei plante (de preferat un copac) de-a lungul anului, apoi
adunarea acestor imagini intr-o prezentare de tip slide show e o metodă minunată de a observa
schimbarea adusă de anotimpuri.O plimbare cu bicicleta şi observarea elementelor caracteristice
este mai motivantă şi mai atractivă decât o activitate de observare pe bază de imagini ,în sala de
grupă. Activitățile ecologice de plantare de flori și arbori sunt pe placul preșcolarilor și îi apropie
de natură. Dar, pentru că în grădiniță conținuturile sunt abordate integrat, o acțiunea de plantare
de flori oferă prilejul reactualizării unor cunoștințe matematice, privind constituirea de grupe
după criteriul formei, mărimii sau culorii sau exersarea număratului și socotitului, precum și
dezvoltarea abilităților fonetice și lexicale.

45
 Activităţile plastice, muzicale şi practice pot fi organizate în aer liber. Creta colorată pot
fi utilizată în aer liber pentru realizarea desenelor individuale sau colective.
Activităţile educative, materializate în vizite, excursii, drumeţii reprezintă o formă de cunoaştere
şi de educare mai interesantă şi mai captivantă decât o povestire sau lecturare de imagini.O vizită
la muzeu stârneşte curiozitatea preşcolarului mai mult decât o planşă,observată în sala de grupă.
Asta şi pentru că,de cele mai multe ori i se prezintă copilului o lume nouă, plină de mister.
Variante de activități outdoor sunt nenumărate, influențate fiind de creativitatea și ingeniozitatea
educatoarelor.
Închei prin a stabili locul şi rolul educaţiei de tip outdoor în sistemul de învăţământ,aşa
cum îl vede pedagogul Constantin Cucoş:” Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este
complementată de ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei; Educația de tip outdoor nu
eclipsează educația din sala de clasă, ci îi imprimă o altă demnitate și consistență. Este o formă de
stimulare și „împlinire” a ei, prin extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. O școală inovativă
va prelua și integra, în modul ei specific, astfel de situații, le va face aliat, sursă de revigorare, de
întărire, de extensiune a ariei ei de acțiune. Și asta, pentru binele școlii și al celor care intră în ea,
deopotrivă!”

BIBLIOGRAFIE:
1.Manual de educație outdoor-www.slideshare.net
2.Baze teoretice ale EducațieiOutdoor –http:outdoorlife.ro

ACTIVITĂȚI DISTRACTIVE DE PRIMĂVARĂ PENTRU COPII,

PĂRINȚI ȘI EDUCATOARE

Prof. COLȚEANU ADELINA MARIA

G.P.P. ”ALBĂ CA ZĂPADA”, Pitești

Chiar dacă s-a lăsat mult așteptată, primăvara începe să-și facă resimțită prezența. Aceasta
vine cu mult soare, cu veselie și energie. Natura este într-o continuă transformare, parcă renaște
din propria cenușă a nu știu câta oară. Este timpul ieșirilor în aer liber, plimbărilor, observărilor
dirijate, sau spontane, învățării modalităților de exprimare a bucuriei de a trăi. Există o mulțime
de activități distractive la care pot participa copiii, atât alături de educatoare și colegi, cât și în
timpul liber, împreună cu familia.

46
 Cu puțină planificare și fără prea mulți bani, cu o îmbinare armonioasă a distracției cu
acțiunile educaționale, primăvara poate deveni un anotimp de neuitat pentru cei mici, dar și
pentru cei mari.

Astfel, câteva exemple de activități tocmai bune de implementat în această primăvară:

- Jocuri cu mingea - Orice activitate este plăcută, mai ales joaca, deci ne putem bucura
alături de copii de un joc cu mingea. Fie că abia învață să o bată sau că deja știu mai mult decât o
simplă aruncare de la unul la altul, primăvara este parcă un anotimp care stimulează învățarea. De
ce să nu experimentăm jocuri noi? Acum poate fi momentul să învățăm copiii să joace volei,
baschet sau fotbal.
- Plimbări în natură - în parc, în pădure, sau în excursie, oricare ar fi destinația, nu trebuie
ratată o astfel de activitate la început de sezon. Este o ocazie de relaxare și de aerisire, dar mai
ales poate fi un prilej nemaipomenit de a învăța câte ceva despre schimbările prin care trece
natura între iarnă și primăvară. De asemenea, în parc cel mic va face multă mișcare, va alerga sau
se va juca în spațiile special amenajate pentru el. Să-i arătăm copilului cum pomii încep să
înmugurească, florile încep să înflorească, păsărelele cântă și insectele mișună de bucurie. Va fi
încântat de toate aceste lucruri și va fi totodata o lecție neprețuită de biologie.
- Grădinărit - atât în curtea grădiniței, cât și acasă, în curte, în fața blocului, sau la bunici
la țară, copilul va fi încântat de activitățile din grădină. Va începe întâi să se joace în iarbă și cu
mâinile în pământ, apoi i se poate arăta cum se sădește o floare sau cum se udă cele deja plantate.
Fiecare copil poate avea planta sa, copacul său, pe care să-l îngrijească și să-l observe cum
crește, cum înflorește, cum evolueză, etc.

47
 - Desene cu creta pe astfalt - când vremea este plăcută, alături de mișcare și voie-bună un
strop de imaginație și creativitate nu strică. Astfel, în parc sau într-un loc special amenajat, copii
se vor bucura de desenatul cu creta colorată.
- Vizite tematice (la Zoo, Grădina Botanică, lansări de carte, etc.) - în zilele călduroase și
plăcute de primăvară este bine de vizitat locuri noi, sau cunoscute, de participare la diverse
evenimente precum lansările de carte pentru copii, concursurile sportive, etc. Copiii vor putea
învăța lucruri noi și de asemenea vor avea ocazia să petreacă mult timp în aer liber. Animalele și
natura fac casă bună pentru distracția copilului și relaxarea lui. În plus, este și o ocazie pentru
părinți de a ieși un pic din cotidian și de a se bucura alături de cei mici.
- Mersul la picnic - picnicul este modalitatea ideală prin care se poate face mișcare și
petrece mult timp în aer liber. Picnicul se poate rezerva de la o oră până la întreaga zi. Ideal ar fi
implicarea copilului în organizarea acestui eveniment, în alegerea meniului, sau a jocurilor și a
materialelor necesare pentru jocuri.
- Înălțarea unui zmeu - acum, că soarele e revenit la gânduri mai bune și că iarba începe
iar să țeasă un covor verde superb pe câmpuri, în păduri ori parcuri, este momentul realizării și
înălțării unui zmeu împreună cu copiii. Ce amuzant și plăcut este să te joci în natură!
- Voluntariatul - de obicei, la începutul primăverii, numeroase organizații dau startul
curățeniei generale. Se poate participa cu copiii la o astfel de activitate. În acest fel copiii se vor
familiariza cu valorile sociale, cu voluntariatul și beneficiile acestor demersuri.
Să profităm la maxim de zilele cu soare blând și petrecute mai mult timp în aer liber
împreună cu copiii. Să nu uităm că primăvara aduce schimbări în sănătate, în gândire, în
obiceiuri, în alimentație – și în sufletul nostru. Este momentul pentru activități și idei care se pot
dovedi educative pentru copii și relaxante pentru întreaga familie. Prin varietatea modalităților de
petrecere a timpul în aer liber alături de copii este un gest de a ura “bun venit” primăverii în viața
noastră.

Bibliografie:
- Dumitrescu, F., Stănculescu C., „Natura pe înţelesul copiilor”, Editura Carminis, Piteşti, 1998;
- Pâslaru, C., Cazacu, O., „Instruire şi educaţie modernă în învăţământul preşcolar”, Editura
Grafic, Bacău, 2005;
- Preda, V., „Grădiniţa altfel”, Editura V&INTEGRAL, Bucureşti, 2003

48
 VINE, VINE PRIMĂVARA!

Minaciu Emilia
G.P.P. “ALBĂ CA ZĂPADĂ” PITEȘTI

Anotimpurile se certau între paginile cărţii mele. Primăvara spunea:

- Nu se poatesă nu luaţi în considerare faptul că eu sunt cel mai mare magician de pe
pământ! Natura întreagă o trezesc la viaţă. Suflu în cornul meu de argint şi florile parca la
comandă, înveşmântând copacii şi câmpurile toate. Păsările nu încep să cânte decât la semnalul
meu.
Oamenii se bucură de venirea mea şi ies cu mic, cu mare să mă întâmpine…
- Destul cu laudele, zise vara. Oamenii şi toate fiinţele nu trăiesc numai cu flori şi parfum
de primăvară. Eu sunt cea care rumenesc holdele şi fructele din toţi pomii. Numai vara copiii se
pot bucura de o vacanţăa devărată. Eu le aduc nisip şi apă pentru plajă şi răcoarea muntelui pentru
a-şi ozona creierul.
- Cred că nu vă caracterizează modestia pe niciuna, adaugă toamna. Cine deschide porţile
şcolii pentru cei din clasa I, cine rumeneşte strugurii plini de dulceaţă şi de vitamine? Cine
pregăteşte ogoarele pentru primăvară? Nu sunt eu cea care schimbă decorul lumii de la o zi la
alta?
- Bine, bine, intervene iarna. Toate trei staţi bine cu meritele! Eu nu le aduc oamenilor nici
flori, nici recolte bogate, dar le aduc zăpada albă şi moale de care se bucură cu toţii. Albul meu
înseamnă curăţenie, aer pur şi sănătos. Eu le redau speranţa de mai bine odată cu schimbarea ani
lor. Iarna îşi refac forţele şi se bucură de sărbători minunate, odată cu sosirea lui Moş Crăciun, cel
darnic şi bun. Ei, acum ce mai aveţi de adăugat?
Suratele înţeleseseră că nu poate fi decât adevărat că minunea iernii e fără seamăn şi că nu e
cazul să o contrazică. De altfel au căzut de accord că toate anotimpurile au partea lor de
frumuseţe şi că noi, oamenii, le aşteptăm cu drag pe toate. Ele ne fac să fim optimişti, să iubim
viaţa şi să înţelegem că şi noi toţi suntem la fel de utili pe pământ.
Soarele, ca un glob mare de aur, aruncă sulițe strălucitoare spre pământul dezmorțit, ajutând
astfel natura să reînvie. Pomii au înmugurit, iar păsările cânta voioase triluri primăverii. Pe
ogoare este activitate neîntreruptă. După o iarnă lungă și geroasă, primele semne ale primăverii
au scos oamenii din case pentru a-și munci pământul. Acum este perioada când toți gospodării
curată pomii, taie via și seamănă în grădini semințe pentru a culege recolte bogate la toamna. Nici
copiii nu se lasă mai prejos. Zburdă ca niște miei pe lângă bunicii și părinții lor, veseli că în
sfârșit se pot juca în voie afară. Și, parcă pentru a întregi acest minunat tablou, gaze mici
șialbinuțe zumzăie, zburând de colo – colo.
Iată că venirea primăverii a adus nu numai natura la viață, ci a adus viață și în sufletele
oamenilor și a tuturor viețuitoarelor. Bine ai venit, primăvară!
Natură se spală pe ochi somnoroasă fiindcă tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci.
Odată cu ea au venit și păsărelele care ne încânta cu recitalurile lor.
Primăvară ,așezată în față oglinzii , se da cu puțină pudra pe fețișoară ei și parcă deodată s-au
auzitniște susoteli. Știți cine erau? Copacii ,îmbrăcați în haine de sărbătoare , prinseseră viață ,iar
acum stăteau la taifas.
Această și-a aranjat déjà rochia de mătase și după ce a închis ultimul centimetru de fermoar
,florile au început să-și deschidă petalele , să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-
cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarbă a prins déjà culoare .După ce și-a
pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele , că pot începe să
murmure poveștile adunate în timpul iernii.
Eu bucurându-mă de toate aceste minuni ale naturii , m-am întrebat de ce oare nu este
întotdeauna primăvară ? Atunci natură e plină de viață și întrece pe oricine și orice la frumusețe.
Oare este trecătoare această frumusețe ? Dar de ce ar fi așa? Soarele are cele mai puternice raze
vara, tabloul auriu amestecat cu puțînă cafea estet toamna ,iar paradisul alb este doar iarnă.

49
 Natura nu are o frumusețe trecătoare, are doar haine pe care le îmbracă și cu ajutorul cărora
se schimbă total. Acum câteva zile livada era acoperită cu o pătură albă de nea care s-a așternut
peste frunzele căzute toamna trecută ce nici nu se mai văd. În urmă cu câteva săptămâni, puteam
observă de la fereastră dansul balerinelor cu rochițe în mii de forme sau minusculele furnicute ,ce
erau de fapt copii distrandu-se la săniuș.
Și iată că am ajuns astfel, la concluzia că toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parcă primăvară
ocupă un loc special însufletul meu. Eu cred că nimic nu este mai frumos decât un peisaj de
primăvară , în care toate elementele descrise se află într-o conexiune și armonie perfectă ,
asemenea unor reguli luate din tipare.

Bibliografie:

HIVU IULIAN, Natura și funcțiil esemnului în predicțiile românești, în „Revista de

Etnografie și Folclor”, tom 40,nr. 1, Editura Academiei Române-Institutul de Etnografie și
Folclor, București, 1995.
COMĂNICI GERMINA, Aprinderea focurilor rituale de primăvară, în „Primăvara. Tradiții
și obiceiuri”, Academia Română-Institutul de Etnografie și Folclor, București, 1991.

SĂ DESLUŞIM TAINELE PĂMÂNTULUI

Prof. Înv. Preşcolar Costache Elisabeta

Grădiniţa cu Program Normal “Isteţel”- Piteşti

Plecând de la premisa că activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste

sensibilitate faţă de întreg mediul şi problemele lui, despre cum pot fi rezolvate problemele legate
de mediu, am demarat activitatea practică de plantare de pomi.

Copiii dobândesc valori şi sentimente de grijă faţă de mediu, să utilizeze cunoştinţele şi

abilităţile dobândite, în vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la
rezolvarea problemelor mediului. Prin antrenarea copilului în diferite acţiuni de educaţie
ecologică, grădiniţa alături de familie contribuie la formarea unui comportament şi a unei culturi
ecologice. Astfel, beneficiarii acestei activităţi de ecologizare vor fi în primul rând copiii, nu
numai prin faptul că participă la această acţiune, ci şi prin faptul că peste ani şi ani vor putea
admira rodul muncii lor din anii copilăriei.
Copiii trebuie să înţeleagă modul de funcţionare a mediului, de apariţie a problemelor cu
care se confruntă acesta şi de rezolvare a acestor probleme. Ei trebuie să-şi însuşească un set de
valori şi să manifeste grijă pentru mediu, precum şi să posede motivaţie şi dorinţă pentru a
participa la acţiuni menite să îmbunătăţească starea mediului. Noi, cadrele didactice, dar şi
părinţii, trebuie să-i sprijinim pentru a-şi forma şi dezvolta abilităţi necesare identificării şi
investigării problemelor de mediu şi să le dăm ocazia de a participa la rezolvarea acestora.
Prin activităţi ecologice desfăşurate, copiii se dezvoltă: intelectual, emoţional, voliţional,
moral. Ei pot constitui modele pentru adulţi. Valorile promovate prin activitate sunt: respectul
pentru natură, conştientizarea şi implicarea în problemele de mediu înconjurător,
responsabilitatea, activitatea pe grupe.
Prin activităţi ecologice putem să cultivăm dragostea şi interesul copiilor pentru lumea care
ne înconjoară, putem să formăm atitudini de aprobare sau dezaprobare privind rezultatele pozitive

50
sau negative ale acţiunii omului asupra mediului. Educaţia copilului în acest sens începe în
familie, apoi în grădiniţă şi se continuă sistematic în şcoală. Activităţile practice din mediul
apropiat duc la formarea unor deprinderi elementare de cercetare şi protecţia mediului.
Pentru desfăşurarea activităţii propuse au fost implicaţi părinţii procurarea de unelte de
grădinărit, arbuşti. În ziua stabilită, am ieşit în curtea grădiniţei, aici am desfăşurat în prima parte
a activităţii observarea pomişorilor. Părţile componente: rădăcină, tulpină, frunze. Rolul fiecărei
părţi componente. Utilitatea pomilor pentru mediu, foloase. În urma observării, am început
activitatea de plantare.
Copiii s-au bucurat enorm de activitate, mulţi dintre ei plantând pentru prima dată pomi.
Astfel, am avut convingerea că micuţii vor deprinde cunoştinţe despre protejarea naturii şi despre
importanţa plantării copacilor şi că vor acţiona proactiv pentru protehjarea naturii.
Forma de evaluare a fost frontală, prin discuţii purtate cu copiii. Focalizarea evaluării nu a fost
pe conţinuturile achiziţionate, ci pe valorile şi atitudinile care au fost asimilate şi exersate în
timpul activităţii şi care trebuie să continue în acţiuni individuale, permanente, în care copiii,
alături de părinţi, să fie sensibilizaţi şi implicaţi.

51
 IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR DE TIP OUTDOOR PENTRU DEZVOLTAREA
PREȘCOLARILOR
Prof.Dincă Roxana
G.P.N. ”Istețel”Pitești

Cine nu primește anotimpul primăvara cu brațele deschise? Acest minunat anotimp al

renașterii și bucuriei produce o explozie de emoție pozitivă în sufletele tuturor. Odată cu sosirea
primăverii vremea se incălzește, zilele se lungesc și crește șansa copiilor de a se juca afară, în aer
liber. Astfel, primăvara este un anotimp magic pentru copii.
Jocul în aer liber este unul dintre lucrurile ce caracterizează copilăria. Cea mai bună
pregătire pentru maturitate este să ai o copilărie plină și plăcută. Astfel, copilăria trebuie să
includă joacă în aer liber. Unele dintre amintirile noastre preferate din copilărie sunt activitățile în
aer liber. Aceasta nu este ceva întâmplător.
Activitățile de tip out door sunt unele dintre activitățile preferate ale preșcolarilor.
Împreună cu ei, am experimentat mai multe astfel de activități. Prin acest tip de jocul copiilor
poate decola și înflori. Activitățile în aer liber sunt concepute astfel încât jocul copiilor să poată
ajunge la o expresie completă; prin astfel de activități copiii pot face mizerie, alerga, sări și
ascunde, ei pot striga, fluiera și explora lumea naturală.
Există o varietate de factori care determină calitatea unei activități out door pentru
copiii preșcolari. La grădiniță, trebuie concepute în funcție de efectivul grupei, de preferințele și
disponibilitatea pentru joc a celor mici, de materialul ce trebuie pus la dispoziție. Există o nevoie
critică de a dezvolta o dispoziție pentru activitățile fizice în aer liber la copiii mici. Deși se
desfășoară într-un mediu instituționalizat ( în prezența cadrului didactic, în curtea grădiniței de
cele mai multe ori), jocul în aer liber nu trebuie să devină prea academic și prea controlat de
cadrul didactic.
În ceea ce privește scopul activităților out door, există un motiv fundamental pentru care
jocul în aer liber este esențial pentru copiii mici din grădinițe. În primul rând, multe dintre
sarcinile de dezvoltare pe care copiii trebuie să le îndeplinească - explorarea, asumarea de riscuri,
dezvoltarea rapidă a aparatului locomotor și absorbția unor cantități mari de cunoștințe de bază -
pot fi învățate cel mai eficient prin activități desfășurate în aer liber.
Principalele motive pentru care jocul în aer liber este esențial pentru dezvoltarea
sănătoasă a copiilor mici sunt:
Copiii trebuie să dezvolte abilități motorii și rezistență cardiovasculară. Dezvoltarea
motricilor și dezvoltarea competențelor de mișcare a copiilor de vârstă mică trebuie încurajate
prin jocuri și activități desfășurate în aer liber. Este necesară, de asemenea, o activitate fizică
extinsă pentru a aborda o problemă crescândă la copiii mici, aceea a obezității precoce.
Copiii au nevoie de oportunități de explorare, experimentare, manipulare, reconfigurare,
extindere, influențare, schimbare, marire, descoperire, practicare, baraj, împingere a limitelor, dar
și de strigăte, cântece și libera manifestare a imaginației creative.
Jocul în aer liber le permite copiilor să învețe multe lucruri despre lume. Cum se simte
gheața?Cum se aude ecoul? Se pot face bastoane în nisip? Cum cresc plantele? Cum se simte
noroiul? De ce nu alunecăm de jos în sus? Cum pot face tricicleta mea să meargă mai repede?
Cum creasta creează o umbră receîn lumina soarelui? Ce miros si gust au tomatele? În ce se
transformă o crizală? Fluturii trebuie să învețe să zboare?
O mare parte din ceea ce învață un copil afară poate fi învățat într-o varietate de alte
moduri, însă învățarea în aer liber este deosebit de eficientă - și cu siguranță mai plăcută! Prin
activitățile de tip out door, copiii pot învăța matematica, cunoașterea mediului, ecologie,
grădinăritul, construcția, agricultura, vocabularul, anotimpurile, diferitele momente ale zilei și
totul despre vremea locală. Nu numai că preșcolarii acumulează o mulțime de informații
fundamentale despre modul în care funcționează lumea într-o manieră foarte eficientă, ci își
amintesc mai mult ceea ce au învățat.

52
 Activitățile în aer liber favorizează învățarea despre sine și despre mediu prin prisma
relației pe care o dezvoltă între copil și lumea înconjurătoare. Această relație poate fi descoperită
doar prin experimentarea acesteia pe măsură ce cresc, se dezvoltă și interacționează cu mediul
natural.
Pentru a afla despre propriile capacități fizice și emoționale, copiii trebuie să-și extindă
limitele. Cât de sus pot să mă dau în leagăn? Cât de sus pot urca?
Pentru a învăța despre lumea fizică, copilul trebuie să o experimenteze, încercând să-și
răspundă la întrebări de genul: Pot glisa pe nisip? Pot să mă rostogolesc pe iarbă? Ce se întâmplă
când arunc o bucată de lemn în apă? Este cimentul tare sau moale pentru a cădea pe el?
O sarcină esențială a dezvoltării este aprecierea modului în care ne încadrăm în ordinea
naturală a lucrurilor - animale, plante, vreme și așa mai departe. În ce măsură ne protejează natura
pe noi, oferindu-ne apă, umbră, suprafețe moi și flori parfumate? Și în ce măsură ne ridică
probleme, cum ar fi suprafețele dure, soarele fierbinte și spinii de pe tufișuri?
Într-o oarecare măsură, cadrele didactice cred că jocul în aer liber le permite copiilor să
"reîncarce bateriile" într-o activitate foarte diferită de experiența din sala de grupă. Această teorie
de recreare a jocului permite copiilor să se pregătească să se întoarcă la munca importantă a
învățării instituționale. Aceste teorii vizează jocul în aer liber ca o componentă esențială a
învățării academice, nu ca o activitate de sine stătătoare.
Activitățile out door dezvoltă dispoziții pentru activități și jocuri în aer liber, orice fel
de activitate fizică sau de îngrijirea mediului. Copiii care se angajează într-o mulțime de activități
fizice la grădiniță tind să se angajeze în activități mai energice la domiciliu. Copiii care învață să
se bucure în aer liber au o probabilitate mult mai mare de a deveni adulți care se bucură de
drumeții, grădinărit, jogging, ciclism, alpinism sau alte exerciții în aer liber. Acest lucru este
esențial deoarece obezitatea devine o preocupare tot mai mare la nivel internațional.
. Copiii au nevoie de ocazia de a explora necunoscutul, imprevizibilul și aventurosul.
Folosirea spațiului deschis pentru a împlini nevoile de bază ale copilăriei - sărituri, alergări,
alpinism, leagăn, curse, strigăt, rulare, ascundere etc - este ceea ce înseamnă copilărie! Din
diverse motive evidente, multe dintre aceste lucruri nu pot avea loc în interior. Cu toate acestea,
copiii trebuie să aibă astfel de experiențe importante. Astăzi, viața copiilor este din ce în ce mai
limitată și controlată; activitățile out door îndeplinesc nevoile de bază ale copiilor pentru libertate,
aventură, experimentare, asumarea riscurilor. Deși este important să se încurajeze abilitățile
motorii specifice, cum ar fi dezvoltarea mușchilor fini, este mai important să se sprijine
dezvoltarea funcțiilor creierului și a sistemului nervos. Așadar, rularea, târârea, alergarea și
bătăile pe leagăne sunt activități absolut esențiale pentru copiii.
Cercetarea continuă demonstrează că jocul de construcții este jocul preferat al pre-
școlarilor, probabil pentru că îl pot controla. Este bine să încurajăm desfășurarea acestor tipuri de
jocuri în aer liber prin utilizarea centrului de activitate” Nisip și apă” la groapa de nisip prin
punerea la dispoziția celor mici a unor blocuri din lemn, jucării cu roți, forme din plastic pentru
nisip și multe alte obiecte care să stârnească imaginația; astfel jocul de ”Construcții” devine
”Artă” . Afară, jocul de construcții are loc la groapa de nisip, dar și pe alte suprafețe plane, chiar
pe iarbă .
Copiii au nevoie de o mulțime de oportunități pentru a-și dezvolta abilitățile sociale și
competențele sociale de bază: împingându-se reciproc pe leagăn, trăgând un vagon, purtând în
spate un alt copil, jucându-se împreună în nisip și așa mai departe.
Evident, jocul fizic, jocul de construcții și jocul dramatic implică și jocul social, mai
ales dacă echipamentul încurajează implicarea mai multor copii. Proiecte precum grădinăritul,
observarea vremii într-o zonă științifică separată și organizând un picnic pot fi și ar trebui să fie
activități sociale.
Binecunoscutele jocuri cu reguli sunt jocuri simple. Copiii au nevoie de locuri afară
pentru a juca aceste jocuri, iar "toamna" este mult mai plăcută pe iarbă decât pe beton.
Multi educatori consideră că jocurile în aer liber necesită timp departe de activitățile
dirijate. Ca urmare, vacanțele și educația fizică în multe unități de învățământ sunt limitate sau

53
eliminate în totalitate. Mai mult, programele care susțin jocul în aer liber se concentrează adesea
pe învățarea abilităților cognitive și academice, mai degrabă decât pe încurajarea urmăririlor
fizice necesare și a interacțiunilor sociale.
Asigurarea nevoilor de joacă în aer liber ale copiilor mici este o sarcină complexă și
provocatoare. Trebuie luați în considerare o varietate de factori, inclusiv diferitele nevoi de joc
ale copiilor de vârstă mică, supravegherea și siguranța. Cu toate acestea, deoarece copiii noștri se
confruntă cu oportunități din ce în ce mai puține de a explora natura, de a alerga, de a se răsuci,
de a urca și de a lege, și deoarece jocul în aer liber face parte din copilărie, trebuie să găsim o
varietate de moduri de a oferi experiențe de joacă de calitate în aer liber pentru copii. Această
sarcină este și mai importantă pe măsură ce programele pentru educația timpurie se concentrează
din ce în ce mai mult pe predarea competențelor de bază .
Aceste activități includ responsabilități din partea cadrelor didactice în ceea ce privește
proiectarea zonei de joacă, aspecte legate de siguranță, echipamente de joacă, accesibilitate și
supravegherea copiilor. Ar trebui să se pună un accent deosebit pe modul în care locurile de joacă
trebuie să încurajeze toate formele de joc.
Desfășurând cât mai multe activități afară, contribuim energic la dezvoltarea
plurilaterală a viitorului școlar.

Bibliografie:

1. Cucoș, Constantin,”Educația, experiențe, soluții”, Ed.Polirom,Bucuresti, 2013

2. https://www.slideshare.net/ manual-de-educatie-outdoor, Liflong Learning Programme 2010.
3. Johnson Christie , ”Joc, dezvoltare și educație timpurie”, Ed.Allyn and Bacon, Boston, 2015.

ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR ÎN ANOTIMPUL PRIMĂVARA

PROF. GHEORGHE MARIA

G.P.P. “ O LUME MINUNATĂ” CURTEA DE ARGEŞ

„Există mai mult în tine decât crezi!”, era motto-ul după care se ghida Kurt Hahn,
fondatorul primei şcoli de Educaţie Experienţiala Outdoor – Outward Bound – în 1941. În opinia
lui, societatea modernă suferea de cateva „boli”, acestea apărând ca revers negativ al evoluţiei
tehnologiei: declinul conditiei fizice, al spiritului de antreprenoriat, al imaginaţiei, creativităţii şi
abilităţilor practice, al autodisciplinarii şi al compasiunii interumane. Modelul educaţional din
şcoala lui Hahn putea fi sintetizat în următorul citat: „Consider că principala sarcină a educaţiei
este să asigure supravieţuirea următoarelor calităţi: o curiozitate inovatoare, o voinţă invincibilă,
tenacitate în atingerea ţelului şi deasupra tuturor: compasiune!”.
De cele mai multe ori educaţia primită la şcoală are un aspect pur teoretic (Cognitiv).
Nici nu-i de mirare când o educatoare are de urmat o programă foarte încărcată şi prea puţin timp
la dispoziţie ca s-o predea la 25 de preşcolarii de-odată. În Educaţia Outdoor preşcolarul învaţă
totul în mod practic, activ, prin experienţe personale la care mai apoi reflectă pentru a extrage
învăţăturile. Acest mod de învăţare, caracteristic Educaţiei Outdoor, se numeşte Experienţial –
Înveţi cu creierul, mâinile şi inima!
Un vechi proverb chinezesc accentuează eficienţa Educaţiei Experienţiale:
“Ce aud – Uit, Ce văd – Îmi amintesc, Ce fac – Înţeleg”
Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă ea
începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de învăţământ
formal. Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o
definiţie simplă putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber.
După cum spunea Ion Simionescu “Natura poate să-ţi slujească de carte, de profesor, de

54
povăţuitor. Ea te cheamă, ea îţi procură, cu mici mijloace, tot ceea ce vei avea nevoie
mai târziu. Nu închide această mare carte plină de învăţături înţelepte, nu o neglija
pentru celelalte cărţi în care se cuprind numai strofe din cântarea întreagă ce stă înaintea ta.’’
În învăţământul preşcolar, educaţia outdoor, poate include educaţia pentru mediu,
activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.
Caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor:
- Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura
- Educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare
- Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al copiilor care întâmpină dificultăţi în acest
sens
- Educaţia outdoor duce la dezvoltarea personală atât a celor care o aplică dar si a copiilor;
- Educaţia outdoor contribuie la dezvoltarea spiritului de echipă - conexiunea între copii-copii,
copii-educatoare duce la creşterea gradului de participare activă;
- Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale şi mentale care asigură bunăstarea
societăţii.
Aspecte practic-aplicative de realizare a educației outdoor
Un exemplu de program de educaţie outdoor este educația prin jocuri de colaborare.
Fiecare joc impune jucătorilor să lucreze împreună ca să îndeplinească tema. Pentru a reuși, grupa
trebuie să folosească diverse mijloace și indemânări: comunicare, colaborare, soluționarea
problemelor, încrederea în colegi.
Noile tipuri de activități asigură creșterea încrederii în sine atât pentru indivizi, cât și
pentru grup. Pe măsură ce în mintea individului se dezvoltă ideea că el aparține unei echipe de
succes, va lua parte din ce in ce mai activ la activitatea grupului, renunțând la rolul de observator
pasiv. Exemple de jocuri:

VÂNĂTOARE DE CULORI
Identificarea culorilor poate fi destul de dificilă pentru unii copii. Natura ne oferă mijloacele
cele mai îndemână pentru a-i învăţa sau pentru a le fixa cunoştinţele despre culori.
Fiecare copil va primi câte o farfurie compartimentată. Cu foarfeca vor decupa bucăţi de
hârtie colorată pe care le vor aşeza în fiecare compartiment. Vor ieşi în natură, vor căuta
elemente cu culori identice cu bucăţile de hârtie şi vor aşeza elementele pe hârtii. Educatoarea le
va cere din când în când să spune ce au găsit şi ce culori are fiecare element.
Vânătoarea le oferă copiilor ocazia de a alerga, de a căuta prin cotloane, de a încerca să-şi
depăşească limitele şi chiar fricile. Activitatea le stimulează simţul competitiv.

VÂNĂTOAREA DE INSECTE
O zi frumoasă şi însorită de primăvară, vânătoarea de insecte poate fi un bun prilej de a
le studia. Copiii vor căuta insectele în toată curtea. Cu un marker fiecare copil va nota pe listă
câte insecte a găsit. La sfârşit se va face totalul. Copiii învaţă cel mai bine din experienţa
proprie. Căutând şi găsind insecte ei obsevă direct unde se adăpostesc, cum sunt organizate,
eventual cu ce se hrănesc. Odată reveniţi în sala de grupă se poate realiza o carte a insectelor în
care vor fi consemnate toate concluziile vânătorii de insecte.

DETECTIVII NATURII
Este o activitate dinamică în care învăţarea prin descoperirte este la ea acasă.
Copiii vor ieşi în curtea grădiniţei înarmaţi cu lupe şi vor avea la îndemână un panou (carton) pe
care vor nota observaţiile. Vor observa cu lupele insecte, solul, plante.

PĂSĂRILE FURIOASE –
Este un joc foarte distractiv, care implică domeniul estetic (desen) şi domeniul psiho-
motric. Copiii primesc cretă colorată cu care vor desena pe asfalt diferite feţe, fie la cererea
educatoarei, fie vor reproduce emoţia, starea de spirit pe care o trăiesc în acel moment. Pot

55
deasemenea să deseneze faţa pe care au avut-o când au fost supăraţi. Vor umple apoi baloane cu
apă şi vor arunca la ţinţă pentru a spăla supărarea sau orice altă emoţie. Vor arunca baloane cu
apă până vor spăla de tot desenele.

NUMERE ÎN NATURĂ
În curtea grădiniţei vor fi ascunse pentru fiecare echipă câte 10 ouă roşii şi 10 ouă galbene
pe care vor fi scrise cifrele de la 1 la 10. Copiii vor trebui să găsească oulele şi să formeze şirul
numeric. Echipa care reuşeşte să rezolve sarcina cel mai repede va fi desemnată câştigătoare.

PLIMBĂ BALONUL!
Se vor forma două sau mai multe echipe. Fiecare echipă se va aşeza în cerc. Li se vor da
câte un ghem de sfoară foarte lung. Participanţii îl vor arunca de la unul la altul. Odată formată
reţeaua, se va aşeza un balon în centru pe care aceştia trebuie să-l ducă pe o anumită distanţă.

LA TINTA!
În curtea grădiniţei, pe o bancă se construiesc piramide din pahare de unică folosinţă pe
care sunt scrise diferite cifre. Cu diferite obiecte: mingi de tenis, săgeţi cu ventuze, bile de popice,
copiii trebuie să doboare paharele. Pe un panou, fiecare copil va nota cu diferite simboluri
punctele doborâte. La final punctele vor fi centralizate şi se va desemna echipa câştigătoare.
,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele,
cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că
fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel
mai minunat dintre cuvinte – VIAŢA.” (C. MIHĂESCU )

BIBLIOGRAFIE:

1. Cucoş, C-Doxologia, decembrie 2012

2. Ionescu, M. , Radu, I. (coord)-Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
3. Manual de educație outdoor -Liflong Learning Programme 2010-2012

PRIMĂVARA, ANOTIMPUL RENAȘTERII ȘI AL ACTIVITĂȚILOR

OUTDOOR
Prof. GUȚĂ ROXANA,
G.P.P. CĂSUȚA POVEȘTILOR

A sosit primăvara, anotimpul renașterii, al începuturilor, al culorilor și al parfumurilor, al

zâmbetelor și speranțelor. Are atât de multe semnificații pentru fiecare dintre noi… Și începe atât
de frumos, indiferent din ce parte a țării ești. Natura ne şopteşte că există viaţă peste tot. Câte
flori apar! Câtă lumină şi câtă culoare! În văzduh păsările câmpului compun cîntece de renaştere.
Vântul răspândește parfumul florilor. Muguraşii mângâiați de soare încep să se umfle de bucurie.
Albinele şi fluturii ne asigură că vremea frumoasă şi zilele însorite se apropie. Gândăceii şi
cărăbuşii dorm la soare dezmorţindu-şi picioruţele şi aripioarele. Furnicile au ieşit din
ascunzişurile lor şi încercă să-şi croiască drum şi să construiască cele mai rezistente muşuroaie.
Firișoarele mici de iarbă îşi ridică braţele către soare şi către cerul cel albastru. Copacii se trezesc
din somnul de peste iarnă şi se îmbracă îndată cu un veşmânt înmugurit, apoi înflorit. Ciocârlia
cântă mai veselă că niciodată, iar din tufişurile proaspăt înverzite se aude cântecul privighetorii.
Câte cântece inundă natura! Cântă cucul, cântă sturzul, cântă mierla! Primăvara lucrează zi de zi

56
şi ceas de ceas la alungarea deplină a bătrânului anotimp al zăpezilor. Păpădiile încep să
zâmbească vesele pe câmpuri şi prin păduri.
Primăvara este anotimpul care ne duce din nou prin pădure să descoperim primele flori ale
primăverii și să observăm îndeaproape natura care prinde viață.
Activitățile outdoor sunt activități interesante pentru copii. În natură, copiii observă culorile
primăverii și schimbările care au loc în acest anotimp. Se pot desfășura activități outdoor,
organizate sub formă de: ateliere de creaţie, activităţi sportive, excursii, jocuri diverse, acţiuni
practic-gospodăreşti etc.
Excursiile şi drumeţiile organizate în anotimpul primăvara sunt un prilej minunat de a
admira natura în ipostaze diferite, de a cunoaşte transformările suferite, impactul omului asupra
sa, dar şi ocazie de a participa la acţiuni de ecologizare. Preşcolarii, înarmaţi cu saci menajeri,
mănuşi de unică folosinţă, după o discuţie prealabilă, înțeleg necesitatea menţinerii curăţeniei în
spațiul în care ei se joacă zilnic, şi astfel participă la igienizarea acestuia, iar la sfârşit, vor simți o
mare bucurie văzând rezultatele muncii lor. Aceste activităţi îi ajută pe copii să se întoarcă mai
bogaţi sufleteşte. Şi aici pot fi alături de copii și familiile lor. Acţiunea poate continua prin
organizarea în parcul curat a unor jocuri distractive şi sportive de echipă. Activitățile sportive au
drept obiectiv stimularea interesului pentru educaţie fizică şi sport, dezvoltarea armonioasă a
organismului şi menţinerea stării de sănătate. Mişcarea fizică ajută la dezvoltarea psihică a
copilului, modeleazǎ temperamentul şi atitudinile. Pe lângă beneficiile asupra sănătăţii, sportul
va îmbunătăţi şi comportamentul, învăţându-l pe copil ce înseamnă competiţia şi spiritul de
echipă, îl va face ambiţios şi mai disciplinat. În plus, acesta va câştiga încredere în forţele proprii,
se va orienta mai uşor în spaţiu şi va învăţa să se descurce singur.
Vizitele la muzee permit contactul direct al preşcolarilor cu operele de artă, printr-o
abordare interdisciplinară şi interactivă a temei alese. Pornind de la universul conturat prin
propriile lor cunoştinte, copiii de vârstă preşcolară pot descoperi prin intermediul exponatelor ce
înseamnă frumosul în artă, un mod aparte de redare a realităţii înconjurătoare, care este propriu
artistului, află informaţii despre civilizaţii apuse, exerseză modalităţi de comunicare cu ceilalţi.
Explorarea directă în natură poate fi o activitate naturală și interesantă prin care copiii
găsesc răspunsurile la întrebări precum: de unde vin semințele? cum cresc florile? de ce au
plantele flori? care sunt părțile unei plante. Copiii pot afla multe alte lucruri interesante despre
acestea. În cadrul acestor excursii în natură se pot lua și folosi cărticele despre flori, un atlas sau o
enciclopedie. Astfel, se pot identifica florile pe care le găsesc în drumul lor și pot asculta mai
multe despre acestea chiar acolo, la fața locului. Aceste ritualuri de identificare ale plantelor cu
ajutorul cărților îi vor fi sădite în conștiință copiilor, iar pe măsura ce vor trece anii poate vor fi și
ei bucuroși să le reia. Dacă în pădure copiii pot urmări cartea și florile doar secvențial, atunci
când fac o pauză din alergat și din explorarea de voie, ajunși la grădiniță se poate relua activitatea
și se poate identifica cu ajutorul cărților fiecare floare găsită.
Floricelele pe care le-au descoperit și le-au cules în drumul lor, copiii le pot folosi în
cadrul altor activități. De exemplu, pentru dezvoltarea motricității fine se poate pune la dispoziția
copiilor materiale pentru realizarea unei activității de transfer. Într-un bol mai mare se poate pune
apă, iar în ea se pot presăra câteva flori din cele culese în plimbarea prin natură. Alăturat se poate
pune la dispoziție un bol mai micuț în care să transfere floricelele cu ajutorul unui infuzor pentru
ceai. Activitatea se poate relua de mai multe ori în decurs de vreo 30 - 40 de minute, iar
satisfacția poate fi pe măsură. Este fantastic de câtă concentrare dau dovada copiii în astfel de
activități.
Pentru învățarea părților componente ale unei plante se pune la dispoziție o rădăcină, o
tulpină, o floare și frunze de la o plantă culeasă din padure. Se pot folosi și niște cartonașe
reprezentând părțile componente ale unei plante cu ajutorul cărora se pot fixa denumirile
acestora și o fișă de ansamblu care se poate folosi ca model în "asamblarea" unei plante. Astfel,
în paralel cu cartonașele decupate, copilul poate asambla și părțile reale ale unei plante. Se pot
organiza ți acţiuni de înfrumuseţare a spaţiului exterior. Preşcolarii pot planta flori şi puieţi
ornamentali în grădina grădiniţei şi în jardinière, moment în care se poate discuta despre părțile

57
componente ele unei plante. Zi de zi, copiii pot urmări evoluţia florilor plantate de ei, le îngrijesc
şi le protejează, valoarea educativă a acţiunii fiind foarte mare.
Se pot realiza și jocuri distractive legate de acțiunile întreprinse de copii în natură. În cazul
acestora se pot folosi o serie de cartonașe cu diverse imagini, iar copilul trebuie să le aleagă pe
acelea care sunt necesare creșterii unei plante. Spre exemplu aerul, soarele, ploaia, solul sunt de
folos, în timp ce stegulețul, bombonelele și celelalte nu. Pentru fiecare cartonaș folositor trebuie
colorat un pătrățel de pe fișă sau se pot pune pietricele colorate pe pătrățelele respective. Acest
joc poate fi folosit ca o recapitulare a informațiilor asimilate. Un alt joc este unul de recunoaștere
a formelor geometrice în mediul înconjurător.
În cazul activităților artistice, pe lângă faptul că dezvoltă imaginația și creativitatea, aceste
activități sunt și o bună oportunitate pentru dezvoltarea motricitații fine la copii. Se pot face
jocuri de potrivire a imaginilor cu o serie de carduri reprezentand flori. Imaginile pot fi decupate
din reviste. Poate fi o bună oportunitate de a repeta culorile și de a învăța denumirile acestor flori.
Atelierele de creaţie permit tuturor participanţilor să se exprime prin experimentarea unor
tehnici diverse, cum ar fi desenul, pictura, modelajul sau colajul, dar mai ales, să-şi dezvolte
imaginaţia prin tratarea creativă a tematicii. Discuţia ulterioară, pe marginea lucărilor realizate de
copii, constituie un element esenţial al atelierului, deoarece sunt învăţaţi să-şi depăşească
concentrarea, atenţia și interesul strict pentru propria creaţie şi sunt îndemnaţi să analizeze şi să
aprecieze şi celelalte realizări, ale colegilor. Sunt susţinuţi să-şi explice opţiunile personale în
privinţa evaluării artistice a celorlalte lucrări şi să caute argumente prin care să-şi susţină sau să-şi
justifice opinia.
Atunci când se pun în aplicare aceste activități, este important să fie legate unele de altele,
urmărind interesul copilului. Se observă cu lupa o sămânță pe care copiii au găsit-o, se plantează
pentru a o vedea cum crește. Se pot culege alte semințe ca să fie studiate, să fie clasificate....Se
pot taia fructe pentru a observa semințele, sâmburii sau miezul....se poate planta din nou și studia
ciclul plantei, care poate fi redat prin desene....Se poate experimenta pentru a se observa că planta
are nevoie de apă și de lumină...Trebuie să se creeze legături între lucruri, abordând treptat
situații din ce în ce mai complexe, luând în considerare cunoștințe pe care copilul le-a învățat
deja. Astfel copilul refolosește informațiile pe care le cunoaște deja, face legătura între lucruri.
Educația trebuie să transmită cultura care să-i permită copilului să-și desăvârșească
personalitatea și să se adapteze timpului și mediului său. Pentru ca acest lucru să se întâmple, el
trebuie să înțeleagă lumea înconjurătoare, să studieze viața din jurul lui și să simtă că face parte
din ea. Activități, precum cunoașterea mediului, educația pentru societate, educația fizică, timpul
și spațiul..... stârnesc interesul copiilor și îi conectează la lume. Pentru copilul de la 3 la 6 ani,
materialul este, înainte de toate, senzorial și legat de realitate. Asimilarea cu ajutorul simțurilor
dezvoltă o memorie senzorială care permite structurarea inteligenței. Activitățile și experiențele
au ca scop să îl conducă pe copil la observarea mediului, prin mânuire și experimentare. Este o
invitație de a se deschide către lume.

Bibliografie:
1.Ciobanu Melania, Geamăna Nicoleta, Jalbă Cornelia – Educația ecologică în grădiniță –
București, Editura CD Press, 2005
2.Herrmann Eve – 100 de activități montessori pentru descoperirea lumii înconjurătoare- Iași,
Editura Gamma, 2016
3.Ministerul Educației și Cercetării - Revista Învăţământului Preşcolar nr.2, București, Editura
Didactică și Pedagogică, 2007.

58
 „PRIMĂVARA ÎN GRADINĂ"

Prof.Înv.Preșcolar:Manole Nicoleta- Georgeta

Grădiniţa P.P.a Șc. Gim. „Marin Preda” Pitești

Nivelul I, Grupa : Mică

Tema anuală de studiu: „Când, cumşi de ce se întâmplă?”
Tema proiectului tematic: „Primăvara în grădină”
Tema zilei: „Mânuțe mici pentru fapte mari"
Forma de realizare: Activitate integrată( DȘ+DOS) de tip outdoor
Domenii de activitate: DȘ:( Cunoașterea mediului);
DOS:( Activitate practică și elemente de activitate casnică)
Mijloc de realizare: Observare/ Plantare
Elemente componente ale activității integrate:
ADE.: DȘ.- Observare „ Zambila”
DOS:Activitate practică și elemente de activitate casnică „Zambile parfumate” -plantare
Tipul de activitate: mixtă (Predare și consolidare)
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupuri
Scopul activității :
Dezvoltarea capacității de investigare și cunoaștere a mediului înconjurător, de a avea
inițiativa ecologică, de a se implica în acțiuni concrete de protejare a mediului natural și de a-l
explora cu mijloace specifice vârstei;
Obiective de referință:
Să descopere elementele componente ale mediului înconjurător prin antrenarea tuturor
organelor de simț;
Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate utilizând un limbaj adecvat;
Să exprime impresiile și trăirile proprii prin activitățile practice desfășurate în natură;
Să înțeleagă regulile de minimă protecție a naturii și să anticipeze pericolele încălcării
acestora;
Să manifeste disponibilitate de a participa la acțiuni de îngrijire și protejare a mediului,
aplicând cunoștințele dobândite.
Obiective operaționale:
Să descrie ce observă, exprimându-se logic, coerent și corect;
Să recunoască alcătuirea plantei, mediul de viață și factorii care-i influențează creșterea;
Să enumere foloasele pe care le are omul datorită florilor;
Să protejeze natura prin efort propriu: plantarea unor flori și îngrijirea lor;
Să-și formeze deprinderi practice de plantare corectă a florilor.
Strategii didactice:
Metode și procedee: Observația, conversația, explicația, demonstrația, exercițiul,
învățarea
prin descoperire, instructajul verbal.
Materiale didactice: Zambile de diferite culori, unelte pentru grădinărit, stropitori,
echipamente de protecție, costume specifice, ecusoane, recompense.
Durata: 30 minute
Bibliografie:
-Life Long Learning Program ,Manual de educaţie outdoor, 2012-2013;
-V. Preda, M.Pletea, F.Grama, „Ghid pentru proiecte tematice”, Ed. Humanitas
Educaţional, 2005;
-“ Curriculum pentru invăţământul preşcolar" ( 3-6/7 ani), 2008
-Metoda proiectelor la vârste timpurii, Ed. Miniped, București, 2002;
-Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii, București, 2002

59
SCENARIUL ZILEI
ADP: -Întâlnirea de dimineață:
Tema: „Dacă aș fi o floare, aș vrea să fiu....”
Salutul: Educatoarea rosteşte următoarele versuri: “Dimineaţa a sosit/Şi în parc noi am
venit/Încerc să ne adunăm /Cu toţi să ne salutăm/Bună dimineaţa!"
Calendarul naturii:
"Ne bucurăm căsuntem aici/A-nceput o nouăzi/Cum e vremea dragi copii?"
Împreună cu copiii se stabilesc: ziua, luna şi anotimpul în care ne aflăm, aspectele vremii din
această dimineaţă, îmbrăcămintea adecvată pentru această zi.
Noutatea zilei(captarea atenţiei):Cutia cu surprize de la Zâna Primăvară
Tranziție: „ Cântec de primăvară- joc muzical
„Vine primăvara pe dealuri și câmpii/ Sună toată țara de cântece zglobii/ Peste dealuri și livezi
zboară o urare/ Primăvară, timp dorit, bine ai venit!”
Copiii se deplasează spre centrele de interes puse la dispoziție în curtea grădiniței. Ei vor avea de
ales între:
-Știință: Sortăm florile de primăvară
-Artă: „ Zambila”- modelaj din argilă
Se va explica copiilor ce au de realizat la fiecare centru. Se vor realiza câteva exerciții de
încălzire a mușchilor mici ai mâinilor, după care copii vor începe să realizeze sarcinile prezentate.
La final se vor face aprecieri, având în vedere lucrările realizate de copii și comportamentul
acestora.
Tranziție: Copiii iau o mică pauză (merg în cerc), recitind versurile:
„Încă nu am obosit, /Dar momentul a sosit/ Forța să ne-o împrospătăm, /Ca apoi cu spor să
lucrăm”.
După realizarea sarciniilor cu ajutorul unei tranziției copiii vor trece la următoarea categorie de
activitate ( activități pe domenii experiențiale)
Activitate intergartă: DȘ. +DOS
Intoducerea în activitate se va face prin câteca întrebări:
“-Ce flori avem pe masă?”(flori galbene, roșii și mov)
“-Ele se numesc zambile! Vom face un concurs (copilul grijuliu): voi va trebui să aveți grijă de
floricele, să nu le rupeți, le vom planta iar la sfârșit, floricelele cele mai frumoase le vom dărui
mamelor .”
“-Vom afla acum mai multe despre zambile“
„-Am stat de vorba cu o zambilă din grădinăși mi-a spus că ea trăiesște alături de ghiocel , lalele,
toporași, lăcrămioare, narcise și că ei sunt vestitorii primăverii!“
„-Voi ați văzut undeva zambile?“(în piață, în grădină)
„-Zambilele trăiesc (cresc) în grădini sau în ghivece, în grădinile oamenilor îngrijite de aceștia.“
Se vor prezenta imagini cu zambile și mediul lor de viață.
Copiii vor fi solicitați să enumere părțile componente ale plantei. În același timp ele vor fi
indicate pe planșă.
-Din ce este formatăzambila?(rădăcină, bulb, tulpină,floare)
Se va prezenta o floare în ghiveci.
“-Priviți planta ! Dacă tragem de ea, ce se întamplă?”(o smulgem)
“-Ce observați la floarea smulsă?”(are rădăcină- bulb, tulpină, frunză, floricele)
Se va prezenta o plansă acoperită pe care se vor studia pe rand părțile componente, ele se vor
descoperi pe rând.

Rădăcina:
“-Ia priviți ! cum e rădăcina zambilei?”(ovală)
“-Cu ce seamănă?”(o ceapă mică )
“-Ce culoare are?”(alb-gălbui)
“-La ce servește rădăcina?”(fixează planta să nu cadăși suge apa din pământ)

60
Se va explica copiilor ca zambila are tulpina dreapta , de culoare verde și tubulară
Se va descoperi pe planșă tulpina și se va analiza.
“-Luați florile în mânăși observați tulpina.”
“-Ce culoare are tulpina?”( verzuie)
“-Cum este ea ?”(tare )
“-Încercați săîndoiți puțin tulpina (aveți grijă să nu o rupeți)! Ce observați?”(se poate îndoii)
“-Ce observați pe tulpină ? “(frunze)
După observarea florilor, copiii sunt îndrumați cum să planteze o floare în ghiveci.
Activitățile zilei se încheie cu un joc de mișcare în aer liber ALA II-„Culegem flori din curtea
grădiniței
Se vor face aprecierii generale asupra modului în care au lucrat copiii și se vor acorda
recompense.

ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR ÎN GRĂDINIŢĂ

O NOUĂ PROVOCARE

Prof. înv. presc. Manolescu Alina

G. P.P.”Academia Piticilor”

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)
„Există mai mult în tine decât crezi!”, era motto-ul după care se ghida Kurt Hahn,
fondatorul primei şcoli de Educatie Experienţială Outdoor – Outward Bound – in 1941. În opinia
lui, societatea modernă suferea de câteva „boli”, acestea apărând ca revers negativ al evoluţiei
tehnologiei: declinul condiţiei fizice, al spiritului de antreprenoriat, al imaginaţiei, creativităţii şi
abilităţilor practice, al autodisciplinării şi al compasiunii interumane. Modelul educaţional din
şcoala lui Hahn putea fi sintetizat în următorul citat: „Consider că principala sarcină a educaţiei
este să asigure supravieţuirea următoarelor calităţi: o curiozitate inovatoare, o voinţă invincibilă,
tenacitate în atingerea ţelului, lepădare de sine şi deasupra tuturor: compasiune!”.
De curând a crescut interesul cadrelor didactice pentru programe educaționale alternative în
educația nonformală, cum ar fi: educația outdoor sau educația în aer liber,învățarea prin aventură
sau activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar.Programele de educație outdoor se
desfășoară în natură sau în spaţii neconvenţionale, în afara sălii de clasă,având caracter
nonformal.Educația outdoor este cea care începe dincolo de ușa clasei și se consumă în drumeții,
excursii, incursiuni în lumea reală (pădure, cartier, parc, centru cultural, comercial, industrial etc.)
și care este conectată la conținuturile școlare, fiind un mediu de explorare, de aplicare, de punere
la probă sau experimentare a unor cunoștințe stipulate prin programă.

61
 Această ipostază a formării a luat un avânt deosebit, dispunând și de o consistentă literatură
în domeniu, ca și de o practică pe măsură, în țări precum Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda.
Se evidențiază un mod de învățare experiential ”Înveți cu creierul,mâinile și inima!”.Eficiența
educației experiențiale poate fi ilustrată printr-un proverb chinezesc: Ce aud-uit, ce văd-îmi
amintesc ,ce fac-înțeleg. Este un lucru îmbucurător,întrucât educația Outdoor oferă oportunitatea
acumulării de cunoștințe, exersării deprinderilor fizice și formării unor comportamente.
Mediul preșcolar oferă posibilitatea realizării în bune condiții a educației outdoor.Ţinând
seama de faptul că bucuria de a învăţa determină o stare de bine a copilului,educatoarele trebuie
să ofere multiple ocazii pentru a trezi în preşcolar plăcerea de a învăţa şi de a se simţi bine în
climatul educaţional creat. Activităţile de tip outdoor reprezintă oportunităţi atât pentru
producerea unei stări emoţionale ce favorizează învăţarea, cât şi o modalitate de a
forma,consolida sau exersa deprinderi şi cunoştinţe pe domeniile experienţiale cuprinse în
Curriculum-ul pentru învăţământ preşcolar.
Natura reprezintă un material didactic recreativ și stimulativ pentru activitățile de
cunoașterea mediului, activităţile matematice, învăţarea unei poezii sau crearea unei poveşti,dar şi
pentru activităţile plastice, muzicale şi practice.
Venirea primăverii, timpul frumos, caldura ne îndeamnă să desfăşurăm mai multe activităţi
în natură. O acțiune de plantare de flori oferă prilejul reactualizării unor cunoștințe matematice,
privind constituirea de grupe după criteriul formei, mărimii sau culorii sau exersarea număratului
și socotitului,precum și dezvoltarea abilităților fonetice și lexicale, învăţarea unor poezii sau
cântece.
Activităţile educative,materializate în vizite,excursii,drumeţii reprezintă o formă de
cunoaştere şi de educare mai interesantă şi mai captivantă decât o povestire sau lecturare de
imagini.
Creta colorată poate fi utilizată în aer liber pentru realizarea desenelor individuale sau
colective. Nelimitarea spaţiului de lucru inspiră şi reduce plictiseala din sala de grupă.Totodată,
natura îi poate inspira pe micuţi în a crea diverse tablouri,colaje cu materiale din
natură,decoraţiuni.
Activităţile educative, materializate în vizite, excursii, drumeţii reprezintă o formă de
cunoaştere şi de educare mai interesantă şi mai captivantă decât o povestire sau lecturare de
imagini.O vizită la muzeu stârneşte curiozitatea preşcolarului mai mult decât o planşă, observată
în sala de grupă. Asta şi pentru că,de cele mai multe ori i se prezintă copilului o lume nouă, plină
de mister.
Aceste activităţi, care creează un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le
impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”, contribuie în mare măsură la producerea stării de bine a

62
copilului. De obicei, ca activităţi cu caracter nonformal, activităţile outdoor trebuie realizate doar
în conformitate cu dorinţele copilului, la iniţiativa lui, axându-se pe spontaneitate şi creativitate.
De aceea, nu trebuie realizat un demers didactic rigid şi închistat în şabloane metodologice. Sub
aspect nonformal,activităţile de tip outdoor contribuie, în principal, la a produce copilului o stare
de bine, decât să îndeplinească cu stricteţe prevederile Curriculumului. Dar, realizate ca şi
activităţi complementare celor informale, aceste activităţi au un rol determinant în dezvoltarea
psihică a copilului.
Variante de activități outdoor sunt nenumărate,influențate fiind de creativitatea și
ingeniozitatea educatoarelor. Introducerea acestora în mediul preșcolar este benefică datorită
multiplelor avantaje:
- oferă posibilitatea contactului cu natura;
- reprezintă un climat motivațional copiilor cu dificultăți de învățare;
- formează abilități de colaborare, comunicare, învățare activă;
- educă adaptabilitatea, flexibilitatea, inițiativa, autonomia, asumarea responsabilității.

Închei prin a stabili locul şi rolul educaţiei de tip outdoor în sistemul de învăţământ, aşa cum
îl vede pedagogul Constantin Cucoş:” Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este
complementată de ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei; Educația de tip outdoor nu
eclipsează educația din sala de clasă, ci îi imprimă o altă demnitate și consistență. Este o formă de
stimulare și „împlinire” a ei, prin extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. O școală inovativă
va prelua și integra, în modul ei specific, astfel de situații, le va face aliat, sursă de revigorare, de
întărire, de extensiune a ariei ei de acțiune. Și asta, pentru binele școlii și al celor care intră în ea,
deopotrivă!”

BIBLIOGRAFIE:
1.Manual de educație outdoor-www.slideshare.net
2.Baze teoretice ale EducațieiOutdoor –http:outdoorlife.ro
3.Curriculum pentru învăţământ preşcolar

63
 ACTIVITĂŢILE DE TIP OUTDOOR
POSIBILITĂŢI ŞI MODALITĂŢI DE ORGANIZARE CU PREŞCOLARII
PROF.INV.PRESC.MARICESCU MARIA CRISTINA
SCOALA GIMNAZIALA ,,T.VLADIMIRESCU”
STRUCTURA SCOALA GIMNAZIALA NR.2 PITESTI

Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la

cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei
se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate eforturile
educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie,
am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia
acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă.Copiii care stau din ce în
ce mai mult în casă,în faţa monitoarelor de orice fel, cunosc natura numai din „poze” şi din filme.
Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate „afară”.
Este motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca
alternativă pentru educaţia formală,tradiţională. Educaţia outdoor este un concept relativ nou în
contextul educativ românesc, însă ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor
educaţionali din sistemul de învăţământ formal. Termenul de educaţie outdoor, poate include
educaţia pentru mediu, activităţi recreative, programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii,
aventură, etc.
Există mai multe accepţiuni pentru termenul de outdoor, cea mai simplă fiind aceea de
activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţionalal şcolii.
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
-Dezvoltarea abilităţilor socio personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea
relaţiilor sociale,dezvoltarea competenţelor de conducere, etc;
-Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare, atât a celor
care o aplică, cât şi elevilor.
Educaţia nonformală şi, implicit, educaţia outdoor nu este o activitate lipsită de un efect
formativ, ci trebuie înţeleasă ca o realitate educaţională mai puţin formalizată. Conceptul de
educație nonformală este asociat conceptului de „învățare pe tot parcursul vieții”(lifelong
learning).
Evaluarea în cadrul educaţiei nonformale este realizată de cel care învaţă, iar abordarea
multi-disciplinară a procesului de învăţare ajută copiii să înţeleagă şi să aprecieze mediul şi
legătura lor cu acesta,pregăteşte copiii pentru un viitor durabil şi analizează problemele pe termen
lung ale interdependenţei om – natură.
Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al educaţiei outdoor, având în vedere
că activităţile formale, informale şi nonformale se desfăşoară în afara grădiniţei, dintotdeauna.
Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de transmitere către copii
de informaţii, priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind organizate doar de dragul de a fi
organizate. Activităţile de tip outdoor nu sunt activităţi ale educaţiei formale ce loc în afara sălii
de clasă, ci activităţi de educaţie nonformală, menite să familiarizeze copiii cu natura şi să le
formeze deprinderi şi priceperi de cunoaştere prin experienţă, bazându-se desigur pe cunoştinţele
dobândite în activităţile de educaţie formală.
Durata unei activităţi outdoor este de regulă între 30-120 minute (în funcţie de nivelul de
vârstă al participanţilor se pot organiza runde suplimentare ).
Exemple de activităţi outdoor:

A. SĂ DUCEM BALONUL

64
Se vor forma două sau mai multe echipe. Fiecare echipă se va aşeza în cerc. Lise vor da câte un
ghem de sfoară foarte lung. Participanţii îl vor arunca de la unul la altul. Odată formată reţeaua,
se va aşeza un balon în centru pe care aceştia trebuie să-l ducă pe o anumită distanţă. Ex.: 10 m.
Se vor organiza trei runde şi evident,va fi o echipă câştigătoare. Alternativ se poate organiza cu o
farfurie şi un ou, taskul fiind acelaşi.
Obiective:- lucru în echipă;
-competiţie;
-sincronizare;
-consolidare relaţii între oameni;
-dinamism.

B.PERFECT TEAM - este un joc provocator în care trebuie să se caute soluţii. Se vor face două
echipe. Singura soluţie este aceea în care ei vor funcţiona ca o echipă. Toţi participanţii vor fi
legaţi la ochi şi se vor ţine de mână. Vor avea de parcurs împreună un traseu foarte complicat.
Lungimea traseului va fi de aproximativ 100 m pentru o echipă de 10-12 persoane. Este un joc
care are şi o soluţie.
Obiective: -creşterea încrederii;
- sincronizare;
-identificare potenţiali lideri;
-orientarea către soluţii;
-orientare către distribuirea sarcinilor;
- consolidare relaţii între oameni;
- spirit de echipă;
-lucrul în echipă.
C.DETECTIVII NATURII - este o activitate dinamică în care învăţarea prin descoperire este la
ea acasă. Sunt necesare lupe pentru cercetare şi multă voie bună.
Copiii vor ieşi în curtea grădiniţei înarmaţi cu lupe şi vor avea la îndemână un panou (carton) pe
care vor nota observaţiile. Vor observa cu lupele insecte, solul, plante.
D.PĂSĂRILE FURIOASE- este un joc foarte distractiv, care implică domeniul estetic (desen) şi
domeniul psihomotric. Copiii primesc cretă colorată cu care vor desena pe asfalt diferite feţe, fie
la cererea educatoarei, fie vor reproduce emoţia, starea de spirit pe care o trăiesc în acelmoment.
Pot deasemenea să deseneze faţa pe care au avut-o când au fost supăraţi. Vor umple apoi
baloanecu apă şi vor arunca la ţinţă pentru a spăla supărarea sau orice altă emoţie. Vor
aruncabaloane cu apă până vor spăla de tot desenele.
E.CULORI AMESTECATE - o activitate este cu atât mai interesantă cu cât se bazează pe
acţiuni care de regulă sunt interzise copiilor de către părinţi. Acasă nu li se prea permite să se
joace cu acuarele şi cu apă. La grădiniţă rar li se permite să amestece la întâmplare acuarelele. De
aceea o activitate outdoor în care li se permit aceste lucruri nu poate fi decât benefică. Copiii
primesc foi de carton pe care vor picta cu acuarele linii în duct continuu, curbe sau frânte cu cât
mai multe culori. Foile vor fi aşezate pe asfalt, iar copiii vor ţinti foile cu baloane cu apă astfel
încât culorile să fuzioneze între ele. Foile se lasă la uscat, iar copiii vor căuta să identifice forme
în amestecul de culori. Se poate realiza şi cu carioci, dar trebuie să fie de foarte bună calitate.

Bibliografie:
1. Cucoș, C-Doxologia, decembrie 2012
2. Ionescu, M. , Radu, I. (coord)-Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
3. Manual de educație outdoor -Liflong Learning Programme 2010-2012

65
 PRIMĂVARA, ANOTIMPUL RENAȘTERII

GPP. „Castelul Fermecat”, Pitești

Educatoare: Tucu Carmen

A sosit un anotimp îndrăgit de toată lumea, iar acesta este primăvara. Acum toate
poveştile încep să se transforme şi să capete o altă aură. Totul se transformă zilnic. Natura ne
şopteşte că există viaţă peste tot şi că în fiecare început de primăvară există fericire. Câte flori
apar! Câtă lumină şi câtă culoare!
Primăvara aşterne peste tot un covor multicolor, iar în văzduh păsările câmpului compun
triluri de renaştere. Un parfum uşor de flori se răspândeşte la adierea vântului. Muguraşii
dezmierdaţi de soare încep să se umfle de bucurie. Brazii care tocmai şi-au lepădat mantia de nea
privesc bucuroşi spre soare. Albinele cele muncitoare şi fluturii cei vioi ne asigură că vremea
frumoasă şi zilele însorite se apropie. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare dezmorţindu-şi
piciorușele şi aripioarele. O buburuză se îndreaptă greoi pe un fir de iarbă. Este greu şi pentru ea
să-şi revină din somnul cel profund de astă iarnă. Furnicile au ieşit din ascunzişurile lor şi
încercă să-şi croiască drum şi să construiască cele mai rezistente muşuroaie.
Firișoarele mici de iarbă îşi ridică braţele către soare şi către cerul cel albastru dorind să le
îmbrăţişeze cu mare drag. Copacii se deşteaptă din somnul de peste iarnă şi se îmbracă îndată cu
un veşmânt înmugurit apoi înflorit. Ciocârlia se înaltă spre văzduh şi cântă mai veselă că
niciodată. Din tufişurile proaspăt înverzite se aude inconfundabilul cântec al privighetorii. Câte
cântece inundă natura! Cântă cucul, cântă sturzul, cântă mierla! Primăvara lucrează zi de zi şi
ceas de ceas la alungarea deplină a bătrânului anotimp al zăpezilor. Păpădiile încep să zâmbească
vesele pe câmpuri şi prin păduri.
Razele soarelui se strecoară vesele printre crengile de cireş înflorite, coborând spre
pământ pentru a-l încălzi. Miroase a iarbă verde şi a pământ arat. Din zori şi până în seară
tractoarele cutreieră ogoarele în lung şi în lat lăsând în urma lor un petic negru de pământ
proaspăt arăt. Munca este în toi. Oamenii muncesc şi se bucură de renaşterea naturii. Fiecare
munceşte în gospodăria sa. Unii plantează pomi, unii sapă vii, unii însămânţează grădinile, dar
adevăratele lor roade se vor vedea toamna. O cloşcă îşi plimbă puişorii galbeni şi
pufoşi arătându-le şi strigându-i pe fiecare pe nume, în legea ei ca să ciugulească gâze ori mălai.
Curţile sunt ornate cu tot felul de flori plantate cu grijă de gospodinele cele harnice. Câte flori
atâtea culori şi atâtea parfumuri. Rândunelele zboară prin împrejurimi după paie pe care le
poartă-n zbor până sub streşinile caselor, ori prin copaci pentru a-şi face cuibul cât mai rezistent.
În curând în ele vor locui puişorii.
Petale de flori de cireş se desprind uşor de la locul lor şi aleargă una după alta spre pământ
formând un covoraş alb care ne aminteşte de iarna care cu greu a plecat. Fiecare floare are
povestea ei, de când apare şi până dispare. În locul florilor se vor forma cireşele mult dorite de

66
toată lumea dar mai ales de copii. Primăvara este o armonie de sunete şi de culori alese cu grijă
de Creatorul lumii pentru mângâierea văzului şi al auzului. Este un anotimp în care toată natura
renaşte dar renaşte şi omul. În acest anotimp bucuria creşte, se multiplică, iar omul este mai vesel
şi mai creativ.
Dacă primăvara ar fi o regină cum ar arăta ea? Cu ce haine ar fi îmbrăcată şi ce culori ar
purta? Câte parfumuri ar purta cu ea ? Cu siguranţă ar fi cea mai cochetă dintre toate fiicele
anului.
Există o primăvară pentru natură şi una pentru suflet. Acum trebuie să zâmbim… să ne
iubim. Acum să lăsăm ca mintea să alerge şi sufletul să viseze. Cerul s-a făcut albastru, iar în
suflet se aştern gânduri de veselie. O rază caldă de lumină străpunge fereastra sufletului. Lumina
face minuni în împărăţia sufletelor noastre odată cu venirea primăverii. O zi senină şi cu mult
soare este afară şi în suflet. Verdele puternic din împărăţia câmpului ne linişteşte fiin a care
renaşte. Orice mişcare are o melodie, orice peisaj are o cheie care se deschide cu un sentiment.
Fiecare cuvânt vine din cel mai adânc colţ al sufletului. Culorile care ne învăluie devin
sentimente, iar albul pictează în noi fericirea. Atâta timp cât pe peretele din suflet există şi puţin
alb orice culoare ţi se pare mai frumoasă şi mai caldă. Când priveşti mai profund o lalea
gândurile bune coboară lângă ea.
Primăvara este un anotimp plin de magie şi de culori. Este renaşterea naturii dar şi a
sufletului.

EDUCAŢIA OUTDOOR ÎN GRĂDINIŢĂ

Educatoare Pintilei Iulia Maria

G.P.P. “Armonia” Piteşti

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, există
numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru a da o definiţie simplă,
putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer liber. Termenul de
educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative, programe de
dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.
Într-o societate în care tehnologia progresează cu o viteză ameţitoare şi datorită ei de la
cele mai fragede vârste copiii sunt asaltaţi de adevărate avalanşe de informaţii, ştiinţele educaţiei
se orientează din ce în ce mai acut către întoarcerea la natură. După secole în care toate eforturile
educatorilor s-au concentrat pe aducerea copiilor între pereţii clasei pentru a li se face educaţie,
am constatat cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi, ca atare, a apărut nevoia
acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătosă.
“Copiii care stau din ce în ce mai mult în casă în faţa monitoarelor de orice fel, cunosc natura
numai din poze şi din filme. Este momentul şi avem obligaţia de a-i scoate afară”1.
Este motivul pentru care de câţiva ani a apărut conceptul de activitate outdoor, ca
alternativă pentru educaţia formală, tradiţională. Există mai multe accepţiuni pentru termenul de
outdoor, cea mai simplă fiind aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al
şcolii.
Carateristicile cheie ale educaţiei outdoor sunt:
*oferă posibilitatea contactului direct cu natura, în condiţiile în care protecţia mediului reprezintă
un subiect de interes mondial iar urbanizarea masivă a produs un efect nociv asupra mediului şi
prin faptul că oamenii nu conştientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice le au
asupra mediului, educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru
schimbarea atitudinilor şi comportamentelor faţă de mediu;

67
*reprezintă o puternică sursă de experienţe de învăţare, beneficiind de un mediu relaxant, liber,
fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de clasă”
poate oferi elevilor nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic,
inspiraţional şi de natură să schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între
oameni bazată pe sprijin reciproc;
*facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest sens un climat
diferit de învăţare ce permite elevilor care, în mod usual, întâmpină dificultăţi de învăţare şi au un
nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai motivaţi, cu mult mai capabili;
asigură dezvoltarea personală atât al celor care o aplică, cât mai ales al elevilor, prin libertatea de
manifestare şi exprimare pe care le oferă.
*asigură dezvoltarea spiritului de echipă, conexiunea între elevi, elevi-profesori, creşterea
gradului de participare activă, dezvoltarea spiritului cetăţenesc activ în rândul ambelor categorii;
*oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea individului şi,
implicit, a comunităţii şi societăţii din care face parte;
*oferă un cadru stimulativ de învăţare prin varietatea mediului;
*oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant şi motivant în funcţie de problema identificată
deoarece permite escaladarea unor nivele înalte de imaginaţie în vederea obţinerii rezultatelor
propuse.
“Educația în aer liber parcurge toate cele trei nivele de învățare:
- cognitiv;
- afectiv;
- motric.
Finalitatea activității de tip outdoor este aceea de a dezvolta personalitatea fiecărui copil în unul
dintre domeniile”2

Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:

Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea spiritului de echipă, îmbunătăţirea
relaţiilor sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că răspunde atât nevoilor de bază ale
individului, cât şi celor care îl particularizează în grupul din care face parte:
Nevoia de a fi respectat – derularea de diferite activități în aer liber încurajează copilul să se
simtăînlargul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica,își va exprima propriile opinii, se
va simți băgat în seamăși va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți; eleviipot fi consultați
cu privire la diferite jocuri sau activități.
Nevoia de a fi responsabil – activităţile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi diferite
sarcini, responsabilităţi pentru atingereascopului propus ( spre exemplu dacă se optează pentruo
activitate de ecologizare, un copil poate primi sarcina de a curăţa pomii, un altul sarcina de a uda
florile, important este însă, ca prin comunicarea cu copilul, profesorul să-i transmită acestuia
sentimentul că princeea ce întreprinde el, mediul va fii mai curat, astfel el va conştientiza că are o
responsabilitate faţă deprotejarea mediului ).
Nevoia de a fi activ –implicarea în diferite activitățisportive, jocuri, plimbări tematice, aduce
numeroasebeneficii dezvoltării fizice, psihice ale copilului. Jocul fiind activitatea fundamentală a
copilului este important ca toţi copiii să fie stimulaţi în mod constant să sejoace, să alerge, să
participe la diferite activităţi în modactiv.
Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educaţiei outdoor este
aceea că este o modalitate de succes de a depăşi unele dificultăţi alecopilului ( psihice, fizice,
sociale, emoționale saueconomice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparţine
unei comunităţi; se consideră ca mediul din interiorul grupei este mai degrabă unulcompetitiv, în
timp ce cel din afara clasei este unulsuportiv, care permite copiilor să se exprime, să relaționeze
cu ceilalți, să colaboreze.
Nevoia de a se simti în siguranță –interiorul clasei este mult mai sigur pentru copii, în timp ce
mediul exterior implică diferite riscuri şi situaţii neprevăzute care pot avea efect negativ.

68
Educatorul trebuie să identifice posibilele riscuri care pot să apară şi să conceapă un plan de
management al riscului, întrucât este un aspect deosebit de important care i-a făcut pe unii
specialişti în domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor.
Învăţământul preşcolar poate fi considerat precursor al educaţiei outdoor, având în vedere
că activităţi formale, informale şi nonformale se desfăşoară în afara grădiniţei dintotdeauna.
Excursiile, plimbările în aer liber, vizitele la muzee au fost mereu prilej de transmitere către copii
de informaţii, priceperi şi deprinderi, niciodată nefiind organizate doar de dragul de a fi
organizate.

Bibliografie:

Moldovan, E., Activităţi de timp liber în natură şi înalte arii cognitiv-formative, Braşov,
Editura Universităţii Transilvania Braşov,2007.

http://www.scrib.com - Implementarea educaţiei nonformale în educaţia formală prin

intermediul activităţilor outdoor;

PRIMĂVARA - ANOTIMPUL RENAŞTERII NATURII ŞI AL

SUFLETULUI OMULUI

Prof. înv. preşcolar Puică Ioana

Şc. Gimn. ”Ştefan cel Mare” - G.P.N.

„Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele,
cucul. Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubeasca tot ce-i înconjoară, pentru că
fără dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel
mai minunat dintre cuvinte- VIAŢA.” (C.MIHĂIESCU)
Primăvara este anotimpul care trezeşte la viaţă natura amorţită, cu sunetul clopoţelului alb şi
plăpând, ce îsi face apariţia de sub petele de zăpadă, sfios încă, dar încurajat de razele
mângâietoare ale soarelui, simbolizând sosirea primăverii şi a renaşterii naturii.
Verdele crud inundă ameţitor natura, sub adierea uşoară a vânticelului de primăvară, ce
dezmiardă copăceii şi alintă muguraşii care încep să se deschidă de fericire, făcând ca florile să
tresară şi, în sărbătoarea lor, să aştearnă un covor multicolor ce răspândeşte o boare nebună de
viaţă.
Gâzele încep să mişune şi să zumzăie nerăbdătoare, sporind astfel agitaţia către cerul senin, de
acum, şoptind fluturilor care se ridică în înaltul cerului să o caute, să o caute pe ea, privighetoarea
care înalţă triluri melodioase, incomparabile şi inconfundabile.
Tot ce prinde viaţă de-acum are o poveste, care curge peste râul ce clipoceşte şi mângâie valea
care răsună de glasurile cristaline ale copiilor ce se întrec cu mieluşeii zburdalnici în joc şi cu
păsările cerului în cântece. Veselia copiilor derivă din joc şi mişcare.
Precum se ştie, cea mai importantă modalitate de exprimare a copilului preşcolar o reprezintă
jocul. Jocul satisface în cea mai mare măsură trebuinţele de manifestare şi de exprimare ale
copilului.
Valoarea activităţilor de joc este apreciată după capacitatea acestora de a-l ajuta pe copil să se
integreze în mediul natural dar şi social, pentru a înţelege lumea înconjurătoare.
Activităţile outdoor “vizează explorarea posibilităţilor de utilizare a aerului liber şi a cadrului
natural ca spaţiu de învăţare şi formarea unor deprinderi pentru a lucra tematic, folosind acest
spaţiu de într-un mod interdisciplinar.’’ Activităţile outdoor care se desfăşoară cu preşcolarii pot
fi organizate sub formă de: ateliere de creaţie, activităţi sportive, excursii, jocuri diverse, acţiuni
gospodăreşti etc.

69
 Mişcarea fizică ajută la dezvoltarea psihică a copilului, previne labilitatea emoţională,
modelează temperamentul şi atitudinile. Unii specialişti ai domeniului apreciază că: „educaţia
fizică este fiziologică prin natura exerciţiilor sale, pedagogică prin metodă, biologică prin
efectele sale şi socială prin organizare şi activitate, în centrul căreia stă omul.”
Dacă învăţarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor are un
aspect pur practic, informal şi experienţial.
Educaţia în aer liber parcurge toate cele trei nivele de invăţare: cognitiv, afectiv şi motric.
Finalitatea activităţii de tip outdoor este aceea de a dezvolta personalitatea fiecărui copil în unul
dintre domeniile:

Primăvara este o armonie de sunete şi culori alese cu grijă de insuşi “ Creatorul lumii” pentru
fericirea auzului şi a văzului . Este un anotimp în care toată natura renaşte, odată cu sufletul
omului.

Bibliografie:
1.Curriculum pentru învăţământ preşcolar (3-6/7 ani) , 2008
2. Life Long Learning Program, Manual de educaţie outdoor, 2012-2013
3. Păişi Lăzărescu, Mihaela şi Ezechil, Liliana, Laborator preşcolar ghid metodologic-ediţia a
v-a , Bucureşti, Editura V& Integral, 2005

70
 PRIMĂVARA, ANOTIMPUL RENAȘTERII

GPP. „Castelul Fermecat”, Pitești

Educatoare: Popescu Ionela

Sub razele blânde ale discului auriu, zăpada se topește văzând cu ochii și se retrage în
unghere întunecoase. Pe pârâiele cu apă cristalină și pe ochiurile line de apă ale lacurilor nu mai e
nici urmă de gheață. Dinspre ele, licoarea dulce și incoloră se revarsă spre natura secătuită,
insuflând prospețime și viață. Mantia albă a iernii, cândva întinsă peste întreaga natură, este acum
zdrențuită, doar câteva urme albe din vechile ei haine mai există.
Primăvara lucrează zi de zi, neobosită, la alungarea deplină a anotimpului zăpezilor.
Firișoare mici de iarbă ridică brațele firave spre razele delicate ale soarelui, în încercarea lor de a
sorbi cât mai mult din grația luminii. Izbânda noii primăveri este pe punctual să fie proclamată.
Ceasul deșteptător al naturii a sunat. Primii care deschid ochii sunt somnoroșii ghiocei.
Încă buimaci se grăbesc să ne vestească sosirea primăverii. Arborii se deșteaptă și după ce își
verifică pierderile de peste iarnă încep a gândi primii mugurei. Nu trece mult timp, iar gândacii și
albinele ies de prin cotloanele care le-au servit drept adăpost.
După ce gustă din prospețimea noului anotimp, zboară vessel în aer. Încă sunt nesiguri pe
aripile lor diafane, dar sunt bucuroși că somnul friguros de peste iarnă s-a sfârșit.
Ce mișcare veselă aduce primăvara și printre animalele pădurii! Mii de viermuleți ies de
dedesubtul mușchiului palid. Furnicile harnice aleargă cu voioșie pe trunchiurile copacilor.
Fluturi de diferite culori zboară din floare în floare, zbenguindu-se în lumina caldă a începutului
de an. Șopârlele și broaștele se deșteaptă și ele din somnul lor de peste iarnăși se strecoară în
toate părțile prin iarba răsfirată.
De departe mare zumzet se aude. Rândunicile și berzele se reîntorc într-o zarvă de
nedescris. Ciocârlia se înalță spre văzduh și de acolo cântă mai vesel ca niciodată. În frunzișurile
întunecoase ale copacilor se aude cântecul cel dulce al privighetorii. Din tufișuri proaspăt
înverzite același cântec inconfundabil al privighetorilor inundă natura. Se alătură orchestrei și
sturzii și mierlele de pe vârfurile copacilor, iar cucul își strigă numele, mai abitir ca anul trecut.
Bucuria naturii cuprinde și toată suflarea omenească. Ciobanii își mână turma spre
pășunea cea verde de pe vârfurile dealurilor. Mielușeii gingași pasc veseli pe câmpia proaspăt
înflorită. În curțile caselor gospodarii trebăluiesc ca niște furnici. Copiii se adună mai mulți la un
loc jucându-se și râzând.
Petale de flori de cireş se desprinduşor de la locul lor şi aleargă una după alta spre pământ
formând un covoraş alb care ne aminteşte de iarna care cu greu a plecat. Fiecare floare are
povestea ei, de când apare şi până dispare. În locul florilor se vor forma cireşele mult dorite de
toată lumea dar mai ales de copii. Primăvara este o armonie de sunete şi de culori alese cu grijă
de Creatorul lumii pentru mângâierea văzului şi al auzului. Este un anotimp în care toată natura

71
renaşte dar renaşte şi omul. În acest anotimp bucuria creşte, se multiplică, iar omul este mai
vessel şi mai creative. Toată lumea e veselă și aduce mulțumire lui Dumnezeu că primăvara s-a
reîntors.

Activități outdoor în cadrul proiectului ECO-GRĂDINIȚA

Prof. Radu Elena Lavinia

G.P.P. Academia piticilor Curtea de Argeș

A ocroti și îmbunătății mediul înconjurător reprezintă pentru întreaga societate un

obiectiv primordial, o sarcină a cărei realizare trebuie coordonata și armonizata bine în sistemul
educațional. Acțiunea de protecție a mediului nu este ușoară în comunitate. Schimbarea
mentalității oamenilor este dificilă, iar fara educațifiecărui individ în acest sens, începând de la o
vârsta timpurie, orice demers, pe scara sociala, de ocrotirere a mediului este supusă eșecului.
Activităţile de educaţie ecologică ajută copiii să manifeste sensibilitate faţă de mediu şi de
problemele care apar în mediu.De asemenea prin activităţile de educaţie ecologică copiii înţeleg
funcţionalitatea mediului,interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre modul cum pot fi rezolvate
problemele legate de mediu,cum pot ei,copiii interveni şi ajuta.În cadrul activităţilor din grădiniţă
copiii dobândesc cunoştinţe şi abilităţi care îi vor ajuta în realizarea unor acţiuni pozitive şi bine
gândite pentru a păstra şi apăra mediul în care trăiesc.Copiii trebuie să înţeleagă modul de
funcţionare a mediului,a problemelor care pot apărea dar şi faptul că,aceste probleme se pot
rezolva dacă există grijă faţă de mediu. Activităţile ecologice duc la dezvoltarea copiilor pe plan:
intelectual, emoţional, voliţional, moral.
Interesul și dragostea pentru natură pot fi formate și dezvoltate copiilor de la cea mai fragedă
vârsta, drept pentru care grădiniței îi revine o sarcină deosebit de importantă: copilul să cunoasca,
să iubeasca si să ocrotească natura.
În acest sens, în cadrul proiectului ECO-GRADINIȚA derulat în cadrul gradinitei noastre,
in urma acțiunilor realizate s-a constatat formarea unor comportamente și deprinderi ecologice la
copii, cum ar fi:
- folosirea eficientă a apei și a energiei electrice;
- îngrijirea și protejarea plantelor din clasa și din curtea grădiniței;
-refolosirea materialelor(hârtie,peturi)pentru confecționarea diferitelor jucării, costume și lucrări
artistice;
- colectare de hârtie și valorificarea acesteia în folosul copiilor.
În cadrul acestui proiect au fost desfășurare și activități de tip outdoor, activități care s-au
bucurat de un real succes în rândul copiilor.
1.”Copacul GRĂDINIȚEI noastre”
- acțiune de plantare de copaci, arbuști și flori în curtea grădiniței. Copiii au avut sarcina să le
îngrijească și după plantare. Copacii sunt mândria copiilor care i-au plantat. Unii au fructe care au
fost savurate de către copiii din grădiniță.
2. „Pământul – casa noastra” – expoziție de lucrări din matriale refolosibile în cadrul Bibliotecii
Municipale – sărbatorirea zilei pământului. Tot cu ocazia Zilei Pământului copiii au confecționat
costume ecologice și au organizat o paradă pe străzile orașului. Trecătorii au primit fluturași cu
mesaje ecologice.
3.”Apa - Viata pentru mediu, viata pentru om” – concurs de desene desfășurat în urma unei
vizite la stația de epurare a apei.
4.” Prietenii naturii” – ecologizarea parcului din apropierea grădiniței. Preşcolarii, înarmaţi cu
saci menajeri, mănuşi de unică folosinţă, după o discuţie prealabilă, au înţeles necesitatea
menţinerii curăţeniei în parcul în care ei se joacă zilnic, şi astfel au participat la igienizarea

72
acestuia, iar la sfârşit, au simţit o mare bucurie văzând rezultatele muncii lor. Acţiunea a
continuat prin organizarea în parcul curat a unor jocuri distractive şi sportive de echipă
5. „Unde se aruncă gunoiul?” (cu obiectivele: să cunoască modalitatea de ambalare a
gunoiului, să cunoască locul unde se pot arunca gunoaie, să ia atitudine faţă de cei care nu
respectă acest lucru);
Fiecare contact cu mediul înconjurător îmbogăţeşte vocabularul copiilor, permite formarea
treptată a sentimentului de admiraţie şi dragoste pentru natură.
Copilul care a învăţat să admire parcurile cu flori, să asculte murmurul unui izvor, să observe
viaţa unei insecte, obiceiurile unei păsări va deveni prietenul naturii, apoi protectorul ei.
Activităţile desfăşurate cu copiii pot fi diverse: activităţi de observare şi recoltare a unor
elemente poluante, acțiuni de colectare și sortare a materilelor reciclabile, colecţionarea unor
imagini cu plante
şi animale din diferite medii, acţiuni practice de îngrijirea plantelor, cunoaşterea semnelor de
interzicere a acţiunilor care duc la poluarea mediului, lecturarea unor texte ce cuprind curiozităţi
din lumea plantelor şi animalelor. Aceste activităţi duc la formularea răspunsurilor la întrebările
pe care şi le pun copiii, ca de exemplu: „De ce mor plantele?” „Care sunt sursele poluării?”
Cine va preţui o floare, cu atât mai mult va preţui un copil, iar cine preţuieşte un copil va
preţui cu siguranţă un adult sau un vârstnic. Nu ajunge doar gândul la acestea, mai trebuie să le şi
simţi, să le trăieşti. Iar ca să le trăieşti sufleteşte, trebuie să te implici direct, să le îngrijeşti, să
răspunzi de ele. De exemplu, cei ce preţuiesc mai mult copiii şi sunt mai ataşaţi sufleteşte de ei
sunt tocmai cei care răspund de creşterea şi educarea lor, cu toate numeroasele necazuri şi
renunţări care sunt legate de această responsabilitate. De ce tocmai ei îi preţuiesc mai mult?
Deoarece au prilejul să-i cunoască mai bine şi, dincolo de slăbiciunile şi lipsurile inerente ale
copilului, ei descoperă chipul îngeresc al sufletului lor. Mai mult, efortul de a-l proteja dă un sens
înalt şi autentic muncii lor. La fel, mai mult decât alţii preţuieşte o grădină tocmai grădinarul.
În consecinţă, copiii care se implică direct în ocrotirea şi conservarea mediului, desigur
sub o atentă supraveghere, îl vor preţui mai mult decat alţii.
Grădiniţa trebuie să pună un accent mai mare pe educaţia ecologică, care e menită să-i
ajute pe copii să conştientizeze existenţa globală a mediului, faptul că suntem parte din natură şi
nu stăpânii ei. Ceea ce interesează în primul rând în învăţământul preşcolar este naşterea şi
menţinerea în forul interior al copiilor a două stări : dorinţa de a cunoaşte universul lumii şi
puterea de ocroti formele de viaţă. Sarcina grădiniţei este de a furniza preşcolarului instrumentele
unei interpretări critice şi pozitive a realităţii naturale şi a societăţii care îl înconjoară, învăţându-l
să administreze mediul său înconjurător prin alegeri adaptate şi responsabile.
BIBLIOGRAFIE
1. Vaideanu, D., Vaideanu, E. – Educaţie ecologică, Editura Mirton, Timişoara, 2003;
2. SOCF- Mediul curat pentru lumea întreagă, Craiova,Editura Arves, 1999;
3. Cuciinic, C. – Natura-prietena mea, Editura Aramis, Bucureşti, 2005;
4. Diminescu, Nicolae – Descoperă natura, Editura Mirton, Timişoara, 2003

73
 E PRIMĂVARĂ IAR

Prof. înv. preşc. Ungureanu Emilia

G.P.P. ,,Castelul Fermecat” Piteşti

De când se arată în albastrul cerului dunga neagră a cocorilor, fiori noi trec prin întreaga
natură şi-n fiecare firicel de iarbă, se simte tremurarea unei vieţi tinere.
Nu e nevoie să ai cunostinţe de pedagogie, ca să găseşti în această exuberanţă de viată, ce
se revarsă în juru-ţi, prilej de a deştepta în inima mititelului tău, deprinderi care vor folosi cu atât
mai mult, cu cât vor fi sădite mai de mic. Ai întâlnit în viaţa ta nepăsători şi te frământă gândul ca
al tău copilaş să nu fie din aceştia, ci dimpotrivă, să fie simţitor şi duios.
Fă-l să împărtăşească emoţiile tale la cel dintâi zâmbet al primăverii şi vei dezvolta în el,
încetul cu încetul, acea sensibilitate delicată ce împodobeşte aşa de frumos unele suflete. A, iată
ghiocelul, vioreaua, toporaşul ce ne aduc cea dintâi bucurie. Sunt un simbol! Atragându-i atenţia
asupra lor, copilul se gândeşte la tot ce vine odată cu ele şi cu aceasta se deprinde că nu numai să
vadă cu ochii, ci să judece şi cu mintea.
În grădina ta sau a vecinului, într-o grădină publică, afară la câmp, ca o bună prietenă
întovărăşeşte-l, făcându-l să observe schimbările din natură şi să se bucure de ele.
Înmugurirea pomilor, înverzirea câmpului, viaţa păsărilor, a plantelor, sunt tot atâtea
prilejuri de duioase convorbiri între tine şi el, tot atâtea prilejuri de a trezi în el simţul de
observare care-l va ajuta în viaţa lui să observe şi să descopere în lucruri ceea ce pentru multi
ramane tainic.
Deschide fereastra şi atrage-i atenţia asupa păsărelelor, care sub streşini de casă, cu atâta
străduinţă, clădesc un adăpost puillor lor.
Ce minunat prilej de a sădi în inima copilului tău respectul şi dragostea de părinţi
comparând strădania micii fiinţe ce o observă cu strădania ce o pui tu ca să-l creşti!
Iată prima lecţie de zburat, a doua, a treia … Copiii fac ce-i învată părinţii. Vai de cel ce
nu-i ascultă şi se avânta, fără voia lor, mai departe! Admirabilă învăţătură pentru mititelul tău
care în clipele de ezitare, între a face ce i-ai spus tu sau ceea ce-l atrage, îşi va aminti de păţania
puiului de sub streaşină.
Să nu vă pară, dragii nostri, timpul pierdut! Orice timp petrecut lângă copilul dvs. în felul
acesta nu e pierdut dacă te îngrijeşti de creşterea lui. Astfel, el va fi deprins de mic să preţuiască
munca şi strădania în ea, în vederea împlinirii unei dorinţe, mai târziu a unui ideal.
Dar ce izvor natural de sănătate nu-ţi pune la îndemână primăvara, dacă deprinzi pe
copilul tău să iubească grădinăritul: voi oraseni, care abia aveti o bucăţică de curte, dacă staţi la
casă, despărţiţi din ea o parte, în care îşi va săpa singur mititelul tău straturi, făcând în plin soare
acele mişcări regulate cu braţele, cu picioarele, cu corpul întreg, mişcări energice, dar nu violente,
care îi dezvoltă muşchii şi îi încarcă plămânii de aer sănătos. Grădinăritul înlocuieşte cu folos
orice fel de mişcări de gimnastică şi orice sporturi riscante de la care inima voastră de părinţi
(mama, tata) te face să-l opreşti.
Cele de mai sus le întăresc spusele unui mare doctor: “dacă medicii în loc de a întreţine în
bolnavii lor obiceiul medicamentelor artificiale de tot soiul, ar căuta sa-i convingă asupra
bogatului izvor vindecător al naturii, ar vedea ce minuni de vindecare ar obţine reţetele lor
obişnuite”.
Dar ce bucurie intensă nu-i va luci în ochi când cele dintâi încolţiri se vor arăta, rezultatul
muncii lui. În această bucurie descoperiţi simţul răspunderii personale, al încrederii în sine însuşi,
încredere care-i va folosi, când va fi mare, să ducă la bun sfârşit ceea ce va începe. Şi după cum
la grădinărit va avea de luptat, cu atâtea piedici, schimbări în natură, tot aşa în viaţă va avea de

74
înfruntat destule pierdici. Numai voinţa lui de fier deprinsă de mic a nu da înapoi, va face din
micuţul vostru învingătorul de mâine.
Aşadar, afară, în mijlocul naturii, la câmp ori în colţisorul grădinii voastre, observând şi
lucrând mereu sub ochii voştri, să-şi petreacă copilul vostru timpul, nu dus de mâna de către vreo
bonă ori guvernantă, pe străzile pline de praf şi îmbulzite de lume …

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI - ACTIVITĂȚI OUTDOOR DESFĂȘURATE ÎN

ANOTIMPUL PRIMĂVARA

prof. Nistor Maria, G.P.P.”O lume minunată” Curtea de Argeș

,,Pe copil îl educă tot ce îl înconjoară: câmpul, pădurea, râul, marea, munţii, rândunelele, cucul.
Faceţi tot posibilul ca şi copiii dumneavoastră să iubească tot ce-i înconjoară, pentru că fără
dragostea faţă de natură şi animale omul nu poate să simtă din plin, ceea ce numim, cu cel mai
minunat dintre cuvinte – VIAŢA.” C. MIHĂESCU

În prezent, copiii sunt asaltaţi de o multitudine de informaţii, sunt atrași în caruselul

tehnologiei și gadgeturilor, iar pedagogii se văd nevoiți să se orienteze din ce în ce mai mult către
întoarcerea la natură. După ani în care toate accentul a fost pus pe aducerea copiilor în școală
pentru a li se face educaţie, se constată cu uimire că nu este cea mai fericită formă de educaţie şi,
ca atare, a apărut nevoia acută de altceva, de întoarcerea la natură, ca izvor de educaţie sănătoasă,
de4oarece natura ne oferă lecţii de nepreţuit.
Copiii petrec mult prea mult timp în faţa monitoarelor de orice fel, cunoscând natura mai
mult din „poze” şi din filme. Acum este timpul de să îi scoatem „afară”. Astfel a apărut conceptul
de activitate outdoor, aceea de activitate în aer liber, în afara spaţiului instituţional al şcolii, ca
alternativă pentru educaţia formală, tradiţională.
Primăvara, anotimpul renașterii, este deopotrivă și anotimpul în care activitățile outdoor
pot lua avânt. În continuare voi împărtăși exemple de bune parctici de activități outdoor ce pot fi
organizate cu plăcere odată cu sosirea primăverii.
Iată câteva exemple de activităţi outdoor, nonformale cu caracter profund formal.
JOCUL ȚINTAȘILOR
În curtea grădiniţei, pe o bancă se construiesc piramide din pahare de unică folosinţă pe
care sunt scrise diferite cifre. Cu diferite arme: mingi de tenis, săgeţi cu ventuze, bile de popice
copiii trebuie să doboare paharele. Pentru a potoli gustul copiilor pentru puşti şi pistoale pot fi
folosite pistoalele cu bile sau ventuze, după ce în prealabil li se vor descrie riscurile utilizării
armelor şi vor fi echipaţi corespunzător cu ochelri de protecţie (de sudură). Pe un panou fiecare
copil va nota cu diferite simboluri punctele doborâte. La final punctele vor fi centralizate şi se va
desemna câştigătorul.
EMOȚII JUCĂUȘE
Este un joc foarte distractiv, care implică domeniul estetic (desen) şi domeniul psiho-
motric. Copiii primesc cretgă colorată cu care vor desena pe asfalt diferite feţe, fie la cererea
educatoarei, fie vor reproduce emoţia, starea de spirit pe care o trăiesc în acel moment. Pot
deasemenea să deseneze faţa pe care au avut-o când au fost supăraţi. Vor umple apoi baloane cu
apă şi vor arunca la ţinţă pentru a spăla supărarea sau orice altă emoţie. Vor arunca baloane cu
apă pâla vor spăla de tot desenele
ÎN CĂUTAREAGÂZELOR
Matematica şi ştiinţele sunt activităţi foarte agreate de către copii. În general, fiecare
unitate preşcolară, inclusiv din mediul urban are câte un spaţiu verde disponibil, ceea ce înseamnă
că au numeroase oportunităţi de a desfăşura activităţi de tip outdoor.

75
 O zi frumoasă şi însorită de primăvară, vânătoarea de insecte poate fi un bun prilej de a le
studia. Pentru început pregătim materialele necesare. Pe o foaie facem o listă cu insectele pe care
le întâlnim în mod frecvent în spaţiul verde al grădiniţei. Nu este nici o problemă dacă în ziua
respectivă nu le găsim pe toate. Le vom spune copiilor că vom completa lista cu altă ocazie. Lista
se întocmeşte împreună cu copiii, chiar dacă va include şi alte vieţuitoare decât insecte. Vom
desena în dreptul numelui vieţuitoarelor alese spre descoperire imaginea lor.
Mergem afară şi safari-ul poate începe. Copiii vor căuta insectele în toată curtea. Cu un
marker fiecare copil va nota pe listă câte insecte a găsit. La sfârşit se va face totalul. Copiii
învaţă cel maio bine din experienţa proprie. Căutând şi găsind insecte ei obsevă direct unde se
adăpostesc, cum sunt organizate, eventual cu ce se hrănesc. Odată reveniţi în sala de grupă se
poate realiza o carte a insectelor în care vor fi consemnate toate concluziile vânătorii sau safari-ul
de insecte.
ÎN GRĂDINĂ NE JUCĂM ȘI MUNCIM
Este o activitate outdoor de educaţie ecologică în care copiii contribuie direct la
îmbunătăţirea calităţii aerului, la înfrumuseţarea spaţiului verde al grădiniţei conştienţizând astfel
importanţa acestuia pentru viaţa pe Pământ. Muncile pe care le vor executa copiii trebuie să fie
adaptate la nivelul lor de dezvoltare psiho-fizică şi trebuie să fie precedate de un serios instructaj
de protecţia muncii. Scopul acestui gen de activităţi este de a-I responzabiliza pe copii faţă de
calitatea mediului, de a preţui munca şi de a conştientiza valoarea muncii.
NATURA NE AJUTĂ SĂ NUMĂRĂM
Primăvara este un bun prilej pentru activităţi de învăţare profund distractive pentru copii.
Copiii pot:
- să adune bețe, pietre, flori, fire de iarbă, etc;
- să le sorteze după diferite criterii: mărime, formă, culoare;
- să le numere, raportănd numărul la cantitate şi invers;
- să observe copaci şi să le determine caracteristicile după grosime, înălţine, etc;
- să execute diferite exerciţii fizice în condiţii diferite faţă de sala de sport.
Printre lucrurile strânse de ătre copii se amestecă frunze cu cifre si se solicită copiii să execute
diferite sarcini. Între acţiunile cu caracter ştiinţific, pentru deconectare se execută diferite sarcini
specifice domeniului psiho-motric.
CERCETAȘI ÎN NATURĂ
Este o activitate dinamică în care învbăţarea prin descoperirte este la ea acasă. Sunt
necesare lupe pentru cercetare şi multă voie bună. Copiii vor ieşi în curtea grădiniţei înarmaţi cu
lupe şi vor avea la îndemână un panou (carton) pe care vor nota observaţiile. Vor observa cu
lupele insecte, solul, plante. Este o activitate foarte potrivită pentru marcarea ZILEI
PĂMÂNTULUI.

BIBLIOGRAFIE:

1. *** Programa activităţilor instructiv-educative în învăţământul preşcolar, Ediţie

revizuită, Editura DPH, Bucureşti, 2005
2. *** Scrisoare metodică pentru anul şcolar 2013/2014
3. Life Long Learning Program Manual de educaţie outdoor, Primăria Cătunele, 2012-2013
4. I.Ş.J. Satu Mare
5. As.Educatoarelor Novatoare Satu Mare Prezentare power-point, activitate educaţie
outdoor, iunie 2013

76
 NONFORMAL ÎN EDUCAȚIE PRIN ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR

Prof.Visalom Donescu Manuiela

GPP ACADEMIA PITICILOR Curtea de Argeș

Din ce în ce mai des, mai ales în anotimpurile care ne permit, educatoarele de la noi din
grădiniță aleg să-și țină activitățile în curtea grădiniței sau în parcul din apropiere. Copiii se
bucură de natură. Avem astfel un mix de grădiniță și natură. Pornim de la ideea că cei mici
sunt în mod natural curioși să studieze plantele și animalele, iar grădinița noastră profită de acest
lucru. Am constatat că sunt multe avantaje de a învăța copiii în spatiul verde: copiii își amintesc
mai ușor ceea ce învață iar dacă noi îi implicăm în creșterea legumelor, vor fi mai dispuși să le
mănânce. În plus, copiii mai învață și lucruri din domeniul științelor: despre sol, puterea soarelui,
despre vânt etc.

Integrarea educației outdoor în cadrul învățământului preșcolar implică diferite etape de la

planificarea procesului și până la implementare. Atunci când este planificată o activitate outdoor
trebuie să se realizeze o serie de conexiuni cu domeniul pe care dorim să-l ”scoatem în aer liber”.
Limbă și comunicare:
- Începeți o poveste alegând un obiect din natură ( un copac, o floare, etc ) și încurajați copiii să
continue povestea;
- Creați împreună cu ei un loc sau mai multe locuri în care se poate spune o poveste;
- Încurajați copiii să spună poezii despre diverse obiecte din jur ( copaci, iarbă, etc ). De exemplu:
Micii doctori de Rusalim Muresan
-Unde mergeți măi feciori?/ -În pădure după flori,/ -După flori de mușețel /Ca să facem ceai din
el,/ Când vom bea, fierbinte, ceaiul/ Să ne treacă guturaiul/.
Stii, copile, oare? de Constantin Clisu
Rupt-ai floarea din grădină, /Știi, copile, oare?/ Floarea e-o o ființă mică, /Dacă - o rupi, ea
moare./
Dacă ții la ea de drag /S-o iubești, s-o ocrotești,/ Ca, în zori, lumina ei/ Să-ți răsară la ferești./

-Plimbaţi-vă în jur afară, căutând obiecte care încep cu literele alfabetului. Când zăriţi o furnică,
cereţi copiilor să spună tot ce știu despre aceasta sau să deseneze o furnica sub litera F.

- Poveştile Copacilor: Aşezați grupuleţe de copiii în linişte o perioadă de timp lângă un copac. Ce
sunete aud? De unde vin? Dacă copacul ar putea vorbi, ce poveşti ar putea spune el? ).

Domeniul științe –Activități matematice oferă şi ele oportunități care mai de care mai
diversificate. Prin compunerea sau rezolvarea de probleme, copiii sunt puşi în situaţia de a evalua
în cifre exacte anumite aspecte, spre exemplu:

- Adunați o grămadă de pietre din care profesorul și fiecare copil își vor alege una, compară piatra
aleasă de tine cu cea a copiilor, cine are piatra cea mai mare sau piatra cea mai mică;

- Școateți copiii în curtea grădiniței și puneț-i să formeze diferite figuri geometrice, astfel vor
învăța într-un mod interactiv;

- Măsurați curtea grădiniței sau poate grădina cu flori, etc.;

- Cereţi copiilor să adune mai multe frunze pe care le găsesc pe jos, să le sorteze pe grămezi
diferite (dupa culoare, formă, etc). Discutaţi despre modul cum diferite criterii de clasificare duc
la diferite distribuiri de grămezi (mulțimi).

77
 Domeniul științe-Cunoașterea mediului: Copilul dobândeşte organizat cunoştinţe cu privire la
plantele și animalele din natură, informații cu privire la mediul înconjurător, la poluare şi
consecinţele acesteia. Valenţele educative ale activităților de cunoșterea mediului pot fi puse în
valoare prin:

- plantarea şi îngrijirea plantelor din curtea grădinitei,/din grădina de legume a unui bunic din
apropiere/ vizite la grădina zoologică, la grădina botanică,/ participarea copiilor la acţiuni de
protecţia mediului,/ drumeţii în pădure şi construire de căsuţe pentru păsărele / fotografierea
vietăților din jur ( pasări, insecte ).

Domeniul om și societate se poate realiza o simulare a modului cum să te comporți pe stradă,

cum să fii un pieton model , cum să traversezi strada.

Domeniul știinte și domeniul om și societate sunt discipline ce pot forma preșcolarilor deprinderi
legate de ocrotirea calităţii mediului înconjurător. Regulile de comportare corectă faţă de natură
trebuie să fie respectate de toţi. Totul porneşte de la deprinderile simple.

Domeniul esthetic și creative - Educaţia artistico-plastică și abilitățile practice oferă

posibilitatea manifestării depline a creativităţii şi sensibilităţii copilului. Desenele,colajele, afişe
cu mesaj ecologic constituie o îmbinare a esteticului cu informaţia ştiinţifică. Prin aceste activităţi
capătă valoare artistică unele obiecte realizate din materiale refolosibile. Documentați-vă,
identificați și vizitați împreună cu cei mici un monument din comunitatea dumneavoastră, o operă
de artă din apropierea localității, încurajați copiii să-și exprime părerile față de obiectivele
vizitate: ce reprezintă acestea, oferiți-le informații despre autorul/autorii creațiilor. În acest fel
copiii își formează vorbirea, exprimarea, creativitatea gândirea analitică și critică. Creioanele
colorate ale Naturii : Puneţi-i pe copii să adune mostre de frunze, crenguţe, pământ, boabe şi să
le frece pe o bucată de hârtie pentru a determina ce culoare, dacă există una, are creionul lor
natural. Puneţi-i să deseneze plantele și animalele din natură, poluarea şi consecinţele acesteia.

Educația muzicală: Organizați concursuri muzicale în aer liber sau mergeți împreună cu copiii la
un concert, în acest fel ii puteți descoperi pe cei cu talent muzical, ei pot fi îndrumați spre o
carieră în acest domeniu. Orice activitate ce se desfăşoară în afara sălii de clasă înseamnă
activitate în contact nemijlocit cu mediul înconjurător. Aşa cum îi învăţăm pe copii să vorbească,
să se poarte în familie, la gradiniță şi în societate, să respecte normele de igienă, tot aşa trebuie
să-i învăţăm să se poarte cu mediul în care trăim. Educaţia outdoor poate fi o parte semnificativă
din sistemul educaţional şi pe ansamblu o gamă de oportunităţi de învăţare. În grădiniţa
ACADEMIA PITICILOR, ale căror "cursuri" se desfăşoară cât mai mult în natură, copiii sunt
încurajaţi să sape pământul, să urce în copaci, să alerge liberi oriunde doresc, să se bucure de ce
le oferă natura. Experienţa dobândită pe viu este hotărâtoare pentru viitorul lor: lucrurile astfel
învăţate, la vârstă fragedă, se întipăresc definitiv, iar "lecţiile" deprinse în şi de la natură au un rol
în modelarea dezvoltării copilului. Apelaţi în permanenţă cu încredere la educaţia outdoor ,
aceasta activitate in care se face ,,educație fără pereți” deoarece ea se adresează celor trei
nivele de învăţare: cognitiv, motric şi afectiv, este educaţia pentru corp, minte şi suflet. Şi
nu uitaţi niciodată: „Cea mai plăcută metodă de a-i face pe copii buni este să-i faci fericiţi!”

BIBLIOGRAFIE:1. GEAMĂNA N.A., ,,Suport de curs pentru cadrele didactice implicate în

proiecte de educație ecologică la nivel preprimar și primar”, elaborat in cadrul Departamentului
de Ecologie Sistematică și Dezvoltare Durabilă, Universitatea din București, 2004;

2 Friedman,.J., ,,Jelly Jam, prietenul nostrum și al naturii”, București, 2004;

3.Piaget J., ,,Judecata morală la copii”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980

78
 ACTIVITĂȚILE DE TIP OUTDOOR-
O MODALITATE DE PARCURGERE A CURRICULUMULUI ȘCOLAR

Prof.ed. BUDREALĂ I. ELENA

G.P.P. ,,Academia Piticilor” C.de Argeș

Educația outdoor este o fereastră de oportunitate în educație, cea care începe dincolo de
ușa instituției școlare și se desfășoară în drumeții, excursii, ateliere de creație, activităti sportive,
activitați practice-gospodăresti, diverse jocuri, concursuri, incursiuni în lumea reală (pădure,
cartier, parc, gradiniță, spații culturale etc.) și care este conexată la conținuturile curriculumului
preșcolar, fiind un mediu de explorare, de aplicare, verificare sau experimentare a unor cunoștințe
și deprinderi.
Prin aceste activități copiii au posibilitatea de a-și structura propria analiză, confruntându-
se cu noi situații și noi informații pe baza cunoștințelor déjà dobândite.
Fiecare activitate are rolul de a aduce copilului experiențe noi, de a-l pune în situația de a
găsi soluții singur sau de a conlucra cu coechipierii pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Spre deosebire de învățământul tradițional, activitățile de tip outdoor preferă formele
deschise de muncă și activitate; în loc să stea liniștiți și să lucreze pasiv-receptiv, copiii au voie să
se deplaseze în perimetrul stabilit de comun acord, comunică cu cine doresc fără a perturba
activitatea , pot alege în grup, echipă sau individual.
Ofera posibilitatea plasării în cadrul vietii cotidiene a elementelor pe care copiii le învață
la clasă, dezvoltarea spiritului practic și adaptarea la situațiile concrete de viață.
Contribuie la completarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor
preșcolarilor.
Activitătile de tip outdoor înlocuiesc cărtile, planșele și alte materiale ilustrative axându-
se pe dezvoltarea simțurilor, mișcare și acțiuni cu materiale concrete din mediul specific.
Gandirea divergentă (creativitatea) și cea convergentă (solutionarea problemelor) sunt stimulate
în aceeași măsură.
Există o varietate de activităti ce pot fi derulate pentru a preda într-un mod
ineditcunostinte din diverse domenii,astfelpreșcolariiiși pot activa imaginația, creativitatea,
vorbirea, exprimarea literar-artistică.
DEC, DOS -educația plastică și activitățile practice oferă posibilitatea manifestării depline a
creativității și sensibilității copiilor. Desenele, colajele și afișe cu mesaje ecologie constituie o
îmbinare a esteticului cu informați a știintifică. Prin aceste activități capătă valoare artistică unele
obiecte realizate din materiale refolosibile.
D.P.M.
Acestdomeniu de activitate se pliază cel mai bine în acest concept de educatie. Exemple de
activităti :
1. ,,GALERIA COPIILOR’’ –pictură pe cearșafuri vechi, vopsim pietrele cu acuarele și
personalizăm spațiul de joacă.
2. ,,VÂNĂTOAREA DE COMORI’’- facem colecții de frunze, pietre castane ,etc., urmărim
harta unei comori observând direcția săgeților indicatoare și numărând corect pașii.
3. ,,DETECTIVII NATURII’’-investigăm grădina cu o lupă, desenam în caiet ce am
descoperit.
4. ,,PAVILIOANELE CUNOAȘTERII’’-mini ateliere ,,cum se face pâinea?’’sau ,,cum se
curăță porumbul?’’
5. ,,SPĂLĂM JUCĂRIILE’’- observămcare plutesc și care se scufundă.
6. Stăm culcați pe o patură și ne imaginăm ce forme au norii; asocierea lor cu formere reale
sau din lumea basmelor.

79
DS –Activitatea matematică ofera multe oportunitați care mai de care mai diversificate ,astfel
preșcolarii:
Adună frunzele, pietricele, castane, crenguțe, fructe din livadă, curte, formează mulțimi
după culoare, mărime, le ordonează, le numără așezând cifra corespunzătoare mulțimii ,rezolvă
mici probleme prin adăugare sau scădere, le cantărește,etc.
Preșcolarii pot măsura cu pasul curtea gradiniței, își pot imagina forma geometrică cu care
seamănă curtea, trotuarul, rondul cu flori.
Tot în cadrul domeniului știință, preșcolarul dobândește cunoștințe cu privire la plante,
animale din natură, informații cu privire la mediul înconjurător, la poluare și consecințele
acesteia. Valențele educative ale acestor activități pot fi puse în valoare prin plantarea și îngrijirea
plantelor din curtea grădiniței, vizite la gradina zoologică, botanică,in curtea bunicilor unde pot
observa câinele ,iepurasul, răsadurile, legumele, fructele, participarea la acțiuni de protecție a
mediului înconjurător, drumeții la pădure, construirea unor căsuțe pentru păsărele.
Acestea reprezintă o puternică sursă de experiențe de învățare –un mediu relaxant, liber,
fără constrângerile pe care le impun, cei patru pereti ai unei săli de grupă poate oferi preșcolarilor
nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspirațional și de natura să
schimbe comportamente anti sociale, să creeze o relație puternică între oameni bazată pe sprijin
reciproc. În cadrul acestui proces de învățare educatoarea joacă un rol semnificativ: sursa de
impulsionare,observator,creator al condițiilor de învățare.
Activitățile de tip outdoor se desfașoară corespunzător anotimpurilor, evenimentelor sau
fenomenelor studiate. Copiilor le placa stfel de activități, anturajul plăcut ,atmosfera benefică,
confortabilă, materialele autentice, comunicarea liberă,bucuria descoperiri, fac ca învățarea să fie
o plăcere.
Gradinița care le oferă va deveni un loc la care copiii merg cu încantare și interes iar activitatea
de studio va da rezultate mai bune dacă este imbinată și cu momente de distracție și de tensionare.
SĂ NU UITĂM: educația nu înseamnă doar informare ci in primul rând ,, formare”.

BIBLIOGRAFIE:
Revista Invațamantul preșcolar in mileniulIII ,numărul 15,16 -2013
Cucos,Constantin,2012, -,,Este importantăeducația de dincolo de usa clasei ?‘’
Preda,Viorica,Pletea,Mioara,Grama,Filofteia,2011- ”450de jocuri educaționale, Repere
fundamentale in invățarea si dezvoltarea timpurie a copilului, Editura Didactică Publishing
House, Bucuresti

PRIMĂVARA GINGAȘĂ!

Popa Diana-Maria

G.P.P. “ALBĂ CA ZĂPADĂ” PITEȘTI

A sosit un anotimp îndrăgit de toată lumea, iar aceasta este primăvara. Acum toate poveştile
încep să se transforme şi să capete o altă aură.. Natura ne şopteşte că există viaţă peste tot şi că în
fiecare început de primăvară există fericire. Câte flori apar! Câtă lumină şi câtă culoare!

Primăvara, fiica cea mai tânără a bătrânului an, cea aducătoare de bucurie şi voie bună a
sosit şi la noi cu alaiul ei de flori, lumină şi culoare. Totul e învăluit în mantia de lumină a
soarelui, care mângâie blând pământul şi toate vietăţile. Bolta albastră se oglindeşte în apele
limpezi ale râurilor. Zilele sunt mai blânde şi mai lungi, iar nopţile mai scurte.

80
 În această perioada s-a aşternut peste tot un covor multicolor. Câmpurile şi dealurile au
înverzit, iar livezile se pregătesc să dea în floare. În păduri, muşchiul copacilor e moale ca o
pernă de puf, iar brazii care abia şi-au lepădat mantia de nea privesc mândri către soare. În
desişuri a albit floarea ghiocelului şi un parfum uşor de toporaşi se răspândeşte la adierea vântului
din amurg. Mireasma de flori se răspândeşte la adierea vântului. Muguraşii dezmierdaţi de soare
încep să se umfle de bucurie. Păpădiile încep să zâmbească vesele pe câmpuri şi prin păduri.

Brazii care tocmai şi-au lepădat mantia de nea privesc bucuroşi spre soare. Copacii se
deşteaptă din somnul de peste iarnă şi se îmbracă îndată cu un veşmânt înmugurit apoi înflorit.
Ciocârlia se înaltă spre văzduh şi cântă mai veselă că niciodată. Din tufişurile proaspăt înverzite
se aude inconfundabilul cântec al privighetorii. Câte cântece inundă natura! Fluturii zburdă,
albinele harnice îşi încep dulcele zumzet printre flori. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare,
dezgheţându-şi aripioarele şi picioruşele. Păsările călătoare par nişte vâslaşi pe marea cerului
albastru. Rândunica cea veselă, turturica şi sturzul ciripesc în deschiderea marelui concert al
acestui anotimp.

Frumusețea ei ne face să uităm supărările, iar muzica acesteia ne bucură urechile.

Temperaturile mai calde ce se datorează acestui anotimp, înseamnă că pământul, ce ar putea fi
înghețat în timpul lunilor de iarnă, devine mai moale și mai roditor. Primăvară de cele mai multe
ori este marcată de o ploaie crescută, ce ajută ca sămânța să prindă rădăcina în pământ.

Dacă primăvara ar fi o regină cum ar arăta ea? Cu ce haine ar fi îmbrăcată şi ce culori ar

purta? Câte parfumuri ar purta cu ea ? Cu siguranţă ar fi cea mai cochetă dintre toate fiicele
anului.

Există o primăvară pentru natură şi una pentru suflet. Acum trebuie să zâmbim… să ne
iubim. Acum să lăsăm ca mintea să alerge şi sufletul să viseze. Cerul s-a făcut albastru, iar în
suflet se aştern gânduri de veselie. O rază caldă de lumină străpunge fereastra sufletului. Lumina
face minuni în împărăţia sufletelor noastre. O zi senină şi cu mult soare este afară şi în suflet.
Verdele puternic din împărăţia câmpului ne linişteşte ființa care renaşte. Orice mişcare are o
melodie, orice peisaj are o cheie care se deschide cu un sentiment. Fiecare cuvânt vine din cel
mai adânc colţ al sufletului. Culorile care ne învăluie devin sentimente, iar albul pictează în noi
fericirea. Atâta timp cât pe peretele din suflet există şi puţin alb orice culoare ţi se pare mai
frumoasă şi mai caldă. Când priveşti mai profund o lalea gândurile bune coboară lângă ea.
Primăvara este un anotimp plin de magie şi de culori. Este renaşterea naturii dar şi a sufletului.

Frumusețea ei e nemuritoare și uneori chiar ne întrebăm… de ce nu poate să fie o veșnică

primăvară?! Parcă toate anotimpurile au farmecul lor, dar aceasta le întrece pe toate. Este
așteptată cu drag pentru a ne readuce la viață, pentru a ne lumina mintea și inimile. Pentru unii,
anul ce a trecut de la acea ultimă primăvară a fost unul greu. Unii au cunoscut fericirea, alții au
suferit, alții au pierdut pe cineva drag. Cert este că în curând, odată cu această primăvară care a
venit, a început o nouă viață!

Bibliografie:

BUDIȘ MONICA, Ramura verde și ciclul pascal, în „Primăvara. Tradiții și obiceiuri”, Academia
Română-Institutul de Etnografie și Folclor, București, 1991.

CĂLIN CORNELIA, Mărțișorul - coordonate istorice și actuale, în „Primăvara. Tradiții și

obiceiuri”, Academia Română-Institutul de Etnografie și Folclor, București, 1991.

81
 ACTIVITĂŢI DE TIP OUTDOOR

Prof.înv.preşc: Răboj Felicia Mihaela

G.P.P. Castelul Fermecat, Piteşti

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când
ei vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Copiii percep lumea înconjurătoare în totalitatea ei în mod direct, dar nu pot căpăta reprezentări
sistematice şi corecte despre ea decât cu ajutorul cuvântului adulţilor, care dirijează întreaga activitate
de cunoaştere, îi orientează spre esenţial conform scopului propus. Natura îi atrage prin frumuseţea,
varietatea ei, precum şi prin multitudinea culorilor, formelor, mirosurilor şi sunetelor.

Însuşindu-şi cunoştinţele, copiii depun efort intelectual, aceasta ajutându-i să-şi formeze
deprinderi elementare de muncă intelectuală, care-i integrează mai uşor în activitatea şcolară de mai
târziu. Venind în contact cu obiecte şi fenomene din mediul înconjurător, învaţă denumirea lor, pe
parcurs încep să le plaseze în lumea din care acestea fac parte, ajungând la concluzii, la generalizări,
abstractizări, la formarea unor noţiuni clare şi precise. Cunoaşterea îşi urmează drumul ei, de la
contemplarea vie la abstract şi înapoi la practică.

Nu este suficient să-l familiarizăm pe copil cu natura şi societatea numai din cărţi şi ilustrate. Un
asemenea fel de a educa copiii este profund greşit, deoarece nici cele mai captivante poveşti, nici cele
mai minunate imagini nu pot înlocui natura vie. Excursiile, plimbările şi vizitele prijeluiesc
contemplarea vie a fenomenelor în mediul lor natural. Prezentând copiilor obiecte şi fenomene din
natură, reprezentările lor devin clare, corespunzătoare realităţii. Atunci când copiii observă ceva într-un
tablou, reprezentările lor sunt doar aproximative. De exemplu, imaginea unui mijloc de locomoţie
cunoscut,”trenul”, îi dă copilului o idee cu totul generală. Observându-l direct în gara sau alergând pe
linie, copilul îşi va însuşi cunoştinţe corecte despre el: aspectul lui caracteristic, mărimea vagoanelor,
forma lor, locomotiva, sunetele pe care le produce, viteza cu care merge, mişcarea roţilor etc.

Excursia, plimbarea şi vizita îşi aduc din plin contribuţia la formarea trăsăturilor morale ale
copiilor, acestea ocupând un loc important în procesul de formare a personalităţii lor. Copiii se
obişnuiesc cu unele reguli de comportare în colectiv. Ei devin ascultători, li se educă o atitudine
conştientă faţă de cerinţele educatoarei, faţă de colectivul de copii, li se dezvoltă spiritul de organizare
şi de ordine faţă de tot ce ceea ce-i înconjoară.

Aşadar, vedem că într-adevăr contactul nemijlocit cu tot ceea ce-i înconjoară pe copii- natura
vie, viaţa socială,- contribuie la dezvoltarea lor, îi ajută la formarea intelectuală, le formează
patriotismul, dragostea faţa de muncă, le dezvoltă simţul estetic şi le întăreşte sănătatea. Într-un cuvânt,
excursiile, plimbările şi vizitele fac parte din multiplele mijloace care asigură dezvoltarea personalităţii
copiilor.

Activitățile educației de tip outdoor se desfășoară întotdeauna în natură și nu au ca finalitate

rezultate palpabile ( diplome, atestate) , ci produse vizibile la nivelul comportamentului copiilor.

Dacă învățarea clasică, în sala de grupă, are un aspect cognitiv, activitatea de tip outdoor are un
aspect pur practic, informal și exepriențial.

82
 Un vechi proverb chinezesc accentueaza eficienta Educatiei Experientiale:
“Ce aud – Uit, Ce vad – Imi amintesc, Ce fac – Inteleg”

Un studiu mai modern spune ca:

“Ne amintim 20 % din ceea ce auzim, 30 % din ceea ce vedem si 90 % din ceea ce facem.”

Închei prin a stabili locul şi rolul educaţiei de tip outdoor în sistemul de învăţământ,aşa cum îl
vede pedagogul Constantin Cucoş:” Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este
complementată de ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei; Educația de tip outdoor nu
eclipsează educația din sala de clasă, ci îi imprimă o altă demnitate și consistență. Este o formă de
stimulare și „împlinire” a ei, prin extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. O școală inovativă
va prelua și integra, în modul ei specific, astfel de situații, le va face aliat, sursă de revigorare, de
întărire, de extensiune a ariei ei de acțiune. Și asta, pentru binele școlii și al celor care intră în ea,
deopotrivă!”

Bibliografie:

 Curriculum pentru învăţământul preşcolar 3-7 ani

 Programa activităţilor instructiv- educative EDP 1985
 Revista de pedagogie Bucureşti- 1986

Locul și rolul educației outdoor în activitățile educaționale specifice ciclurilor

de învățământ preșcolar
Prof.inv.presc. SERBAN MĂDĂLINA
GPP ”Căsuța Poveștilor”Pitești

Educaţia outdoor este un concept relativ nou în contextul educativ românesc, însă
ea începe din ce în ce mai mult să capteze interesul actorilor educaţionali din sistemul de
învăţământ formal. Există numeroase accepţiuni pentru termenul de educaţie outdoor, însă pentru
a da o definiţie simplă putem spune că această formă de educaţie se bazează pe învăţarea în aer
liber. Termenul de educaţie outdoor, poate include educaţia pentru mediu, activităţi recreative,
programe de dezvoltare personală şi socială, drumeţii, aventură, etc.
Caracteristicile cheie ale educaţiei outdoor:
- Educaţia outdoor ofera posibilitatea contactului direct cu natura – protecţia mediului
reprezintă un subiect de interes mondial, urbanizarea masiva a produs un efect nociv asupra
mediului si prin faptul ca oamenii nu constientizează impactul pe care acţiunile lor non-ecologice
le au asupra mediului – educaţia outdoor se desprinde ca o modalitate extrem de benefică pentru
schimbarea atitudinilor si comportamentelor faţă de mediu;
- Educaţia outdoor reprezintă o puternica sursă de experienţe de învăţare – un mediu relaxant,
liber, fara constrângerile pe care le impun “cei 4 pereți ai unei săli de clasă” poate oferi elevilor
nenumărate provocări, astfel că procesul de educare devine puternic, inspiraţional si de natură să
schimbe comportamente antisociale, să creeze o relaţie puternică între oameni bazată pe sprijin
reciproc;
- Educaţia outdoor facilitează procesul de învăţare al elevilor care întâmpină dificultăţi în acest
sens – educaţia outdoor oferă un climat diferit de învăţare ce permite elevilor care în mod uzual
83
întâmpină dificultăţi de învăţare si au un nivel scăzut de performanţă şcolară, să devină mai
motivaţi, cu mult mai capabili;
- Contribuie la dezvoltare personală atât a celor care o aplică, cât mai ales a elevilor;
- Facilitează dezvoltarea spiritului de echipă – conexiunea între elevi, elevi-profesori duce la
creşterea gradului de participare activă, creșterea cetăţeniei active în rândul ambelor categorii;
- Educaţia outdoor oferă nenumărate beneficii fizice, emoţionale, mentale ce asigură bunăstarea
societăţii
Obiectivele generale ale educaţiei outdoor sunt:
• Dezvoltarea abilităţilor socio-personale: îmbunătăţirea muncii în echipă, îmbunătăţirea relaţiilor
sociale, dezvoltarea competenţelor de conducere, etc
• Dezvoltarea abilităţilor de management: organizare, coordonare, evaluare
• Oferirea unui cadru stimulativ de învăţare
• Oferă posibilitatea creării unui mediu relaxant și motivant în funcţie de problema identificată –
permite escaladarea unor nivele inalte de imaginație în vederea obţinerii rezultatelor propuse.
Aspecte practic-aplicative de realizare a educației outdoor
De cele mai multe ori educația primită la școală are un aspect teoretic(cognitiv).
Profesorii au de urmat o programă încărcată și prea puțin timp la dispoziție ca să o predea unei
clase numeroase. În educația outdoor copiii învață totul în mod practic, activ, prin experiențe
personale la care apoi reflectă pentru a extrage învățăturile. Acest mod de învățare, se numește
exeriențial-Înveți cu creierul, mâinile și inima!.
În cadrul domeniului Limbă și comunicare, la grupele mari de preșcolari, clasa
pregătitoare și chiar la clasa I, în funcție de nivelul vârstei, activitățile se por ține în aer liber și
pot îmbrăca diferite modalități de realizare:
- punerea în scena a a unei povești, după ce in prealabil aceasta a fost citită în sala de clasă – - -
putem solicita copiilor, elevilor să schimbe firul epic al poveștii (pentru a evita haosul și
dezorganizarea, pregătim elevii pentru activitate cu o zi înainte, sprijinim elevii în acest proces,
fără însă a interveni în deciziile lor pentru stabilirea unui nou fir epic - activitatea nu presupune o
repetiție propriu-zisă, este indicat să lăsăm elevii să fie spontani, ei se vor gandi în prealabil cum
să schimbe firul epic, însă pentru exemplificare ei vor fi încurajați să improvizeze)
- identificăm anumite elemente naturale cu care elevii pot scrie: pe pământ, pe pietre sau frunze
- începem o poveste alegând un obiect din natură ( un copac, o floare, etc ) și încurajați elevii să
continue povestea - poveste cu început dat
- creem împreună cu elevii un loc sau mai multe locuri de citit ( atunci cand avem ca mijloc de
realizare Lectura educatoarei la grădiniță, putem merge în acel loc )
- încurajăm elevii să compună poezii cu diverse obiecte din jur ( copaci, iarba, etc ).
Matematica oferă şi ea oportunități care mai de care mai diversificate, prin compunerea sau
rezolvarea de probleme, preșcolarii, elevii sunt puşi în situaţia de a evalua în cifre exacte anumite
aspecte, spre exemplu:
- se pot adunam o gramadă de pietre din care profesorul si fiecare elev își vor alege una, compară
piatra aleasă de noi cu cea a copiilor,cine are piatra cea mai mare sau piatra cea mai mică, se
desenează cu creta (la școală) semnele < > = a pentru a exemplifica
- în curtea școlii sau grădiniței copiii sunt puși să formeze diferite figuri geometrice, astfel vor
învăța într-un mod interactiv
- se poate măsura curtea școlii sau poate grădina cu flori, etc.
Există o serie de programe de educaţie outdoor care pot fi utile în diferite contexte si
în funcţie de nevoile existente/identificate, astfel ca se pot utiliza astfel de programe axate pe
sănătate şi educaţie fizică, ştiinţa mediului, management şi psihologie.
Un exemplu de program de educaţie outdoor axat pe educaţie fizică ar putea avea efect preventiv-
educativ-terapeutic, ar putea duce la scăderea numărului de elevi cu obezitate crescută din şcoală
(programul ar putea include exerciţii fizice, plimbări in aer liber, discuţii libere cu elevii într-un
cadru relaxant şi motivant); un program de educaţie outdoor axat pe ştiinţa mediului ar avea ca

84
efect informarea elevilor cu privire la problemele de mediu din comunitatea lor, conştientizarea
cu privire la impactul pe care acţiunile lor le au asupra mediului (se poate organiza o activitate de
ecologizare, sau orice alte activităţi relevante în abordarea problemei identificate - o
caracteristică importantă a educaţiei outdoor este aceea că permite un grad ridicat de creativitate).
Valorificarea educației oudoor în dezvoltarea emoțională și socială a copiilor - premisă a
dezvoltării cognitive
Un aspect important al educaţiei outdoor este acela că poate contribui la creşterea
nivelului de bunăstare al indivizilor; pe lângă nevoile de bază ale unei persoane, există şi o serie
de nevoi la care educaţia outdoor poate răspunde şi anume: nevoia de a fi respectat, inclus social,
de a fi activ şi responsabil, nevoia de a te simţi în siguranţă.
Nevoia de a se simţi respectat – derularea de diferite activități în aer liber incurajeaza copilul să
se simtă în largul său, astfel el va fi mult mai deschis, va comunica, își va exprima propriile
opinii, se va simți băgat în seamă și va simți ca deciziile sale contează pentru ceilalți; elevii pot fi
consultați cu privire la diferite jocuri sau activități.
Nevoia de a fi responsabil – activitățile outdoor permit copilului oportunitatea de a primi diferite
sarcini ( educația outdoor este printre altele o forma de învățare organizată și structurată, astfel ca
profesorul trebuie să aibă în vedere implicarea tuturor elevilor în activitățile propuse ); sub
supravegherea profesorului/educatorului, fiecare copil primește diferite responsabilități și sarcini
pentru atingerea scopului propus ( spre exemplu daca se optează pentru o activitate de
ecologizare, un elev poate primi sarcina de a curața pomii, un elev are sarcina de a uda florile –
este important însă ca prin comunicarea cu elevul, profesorul să-i insufle acestuia sentimentul că
prin ceea ce întreprinde el, mediul va fi mai curat, astfel el va conștientiza că are o
responsabilitate față de protejarea mediului.
Nevoia de a fi activ – implicarea în diferite activități sportive, jocuri, plimbări tematice, nu va
aduce decât beneficii dezvoltarii fizice, psihice ale elevului. Jocul este o caracteristică principală
a copilăriei, de aceea este important ca elevii sa fie stimulați in mod constant să se joace, să
alerge, să participe la diferite activități în mod activ.
Nevoia de a fi inclus social – poate cea mai importantă caracteristică a educației outdoor este
aceea că este o modalitate de succes de a depăși unele dificultăți ale copilului ( psihice, fizice,
sociale, emoționale sau economice ), astfel încât acesta să fie inclus social, să simtă că aparține
unei comunități; se consideră ca mediul din interiorul clasei este mai degraba unul competitiv, în
timp ce cel din afara clasei este unul suportiv, care permite copiilor să se exprime, să relaționeze
cu ceilalți, să colaboreze.
Nevoia de a se simti în siguranță - un aspect pe care literatura de specialitate îl consideră
important în abordarea educației outdoor este că aceasta trebuie să țină cont de această nevoie.
Interiorul clasei este mult mai sigur pentru elevi, în timp ce mediul exterior implică diferite
riscuri și situații neprevăzute care pot avea efect negativ. Profesorul trebuie sa identifice
posibilele riscuri care pot să apară și să conceapă un plan de management al riscului, despre care
vom vorbi mai târziu întrucât este un aspect deosebit de important care i-a facut pe unii specialiști
in domeniu să nege utilitatea utilizării educației outdoor.
Întrucât educația outdoor se adresează unui public larg, indiferent de vârstă, nevoile sunt similare
și pentru cei mici și pentru cei mari, acest tip de educație trebuie să acorde locul cuvenit acestor
nevoi indiferent de vârsta elevului.
Participarea la activitățile de formare din cadrul proiectelor care au ca tematică educația autdoor
ar oferi oportunitatea de a înțelege acest fenomen nou, de a-l aprofunda și implementa cu succes
în curiculara școlară chiar și fără existența unor norme ale Ministerului Educației Naționale.
Procesul de învățare a modului de abordare al acestui tip de educație este unul benefic, necesitând
un management de timp pentru a putea fi implementat cu succes și pentru a putea da rezultatele
pe care le dorim.
Perspectiva educației outdoor în relatia cu celelalte forme ale educației
Dintre toate aceste forme, educația outdoor se pliază cel mai bine cu cea non-
formală, întrucât ca şi aceasta, educația outdoor se bazează foarte mult pe participarea activă,

85
maximizează procesul de învățare, minimalizând constrângerea specifică școlii, oferă o utilitate
practică imediată cunoștințelor învățate, se desfășoară în contexte diferite având un cadru de
învățare și un conținut lejer, folosește metode care stimulează implicarea și participarea, are o
structură și o planificare flexibilă, procesul învățării este orientat spre participant, se bazează pe
experienţa participanţilor.
Atât educația non-formală cât și educația outdoor pot fi integrate cu succes în educația formală cu
scopul de a maximiza efectele procesului de învățare, tendința actuală este aceea de amplificare a
celor două forme, mai ales pentru faptul că încorporate, ele conduc la un sistem educativ mult
mai valoros din punct de vedere al calității, produc avantaje pe termen lung, permit acoperirea
unei game largi de discipline și cel mai important, actul educațional se axează în aceeași măsură
și celor care o implementează ( în speță profesorilor ) și celor care fac obiectul învățării ( în speță
elevii ). Educația formală are meritul de a fi organizată și structurată, încorporând o paletă
întreagă de informații și cunoștințe de care are nevoie un individ în formarea sa educațională,
educația informală vine în sprijinul educației formale și asigură procesul de învățare oricând și
oriunde, pe tot parcursul vieții, educația non-formală vine cu acele elemente de natură să satisfacă
nevoile unui individ de natura, psihica, social, emoțională prin diferite metode interactive,
participative, iar educația outdoor “ scoate la aer ” cele 3 forme de educație, le rivigorează, le
adaugă prospețime si își extinde acțiunea benefică în diferite domenii ( în speță dezvoltare
durabilă, protecția mediului, dezvoltare personală și profesională ).
Concluzii
Educația outdoor reprezintă suma acțiunilor întreprinse de profesori, instructori,
trainer, formatori, într-un mediu natural/sălbatic, folosind metode experiențiale, pentru a produce
schimbări la nivelul abilităților fizice, intra și interpersonale și al comportamentului față de
mediu, în rândul participanților. Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este completată de
ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei. O școală inovativă va prelua și va integra astfel
de situații, le va face aliat, sursă de întărire, de revigorare, de extensie a ariei ei de acțiune.

Bibliografie:

1. Cucoș, C-Doxologia, decembrie 2012

2. Ionescu, M. , Radu, I. (coord)-Didactica Modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2001
3. Manual de educație outdoor -Liflong Learning Programme 2010-2012

PRIMĂVARA, ANOTIMPUL RENAȘTERII

Prof. înv. preşc. Ungureanu Elena Cristina

G.P.P. ,,Castelul Fermecat” Piteşti

A sosit un anotimp îndrăgit de toată lumea, iar acesta este primăvara. Acum toate
poveştile încep să se transforme şi să capete o altă aură. Totul se transformă zilnic. Natura ne
şopteşte că există viaţă peste tot şi că în fiecare început de primăvară există fericire. Câte flori
apar! Câtă lumină şi câtă culoare! Primăvara aşterne peste tot un covor multicolor, iar în văzduh
păsările câmpului compun triluri de renaştere. Un parfum uşor de flori se răspândeşte la adierea
vântului. Muguraşii dezmierdaţi de soare încep să se umfle de bucurie. Brazii care tocmai şi-au
lepădat mantia de nea privesc bucuroşi spre soare. Albinele cele muncitoare şi fluturii cei vioi ne

86
asigură că vremea frumoasă şi zilele însorite se apropie. Gândăceii şi cărăbuşii dorm la soare
dezmorţindu-şi picioruşele şi aripioarele. O buburuză se îndreaptă greoi pe un fir de iarbă. Este
greu şi pentru ea să-şi revină din somnul cel profund de astă iarnă. Furnicile au ieşit din
ascunzişurile lor şi încercă să-şi croiască drum şi să construiască cele mai rezistente muşuroaie.
Firișoarele mici de iarbă îşi ridică braţele către soare şi către cerul cel albastru dorind să le
îmbrăţişeze cu mare drag. Copacii se deşteaptă din somnul de peste iarnă şi se îmbracă îndată cu
un veşmânt înmugurit apoi înflorit. Ciocârlia se înaltă spre văzduh şi cântă mai veselă că
niciodată. Din tufişurile proaspăt înverzite se aude inconfundabilul cântec al privighetorii. Câte
cântece inundă natura! Cântă cucul, cântă sturzul, cântă mierla! Primăvara lucrează zi de zi şi
ceas de ceas la alungarea deplină a bătrânului anotimp al zăpezilor. Păpădiile încep să zâmbească
vesele pe câmpuri şi prin păduri.

Razele soarelui se strecoară vesele printre crengile de cireş înflorite, coborând spre
pământ pentru a-l încălzi. Miroase a iarbă verde şi a pământ arat. Din zori şi până în seară
tractoarele cutreieră ogoarele în lung şi în lat lăsând în urma lor un petic negru de pământ
proaspăt arăt. Munca este în toi. Oamenii muncesc şi se bucură de renaşterea naturii. Fiecare
munceşte în gospodăria sa. Unii plantează pomi, unii sapă vii, unii însămânţează grădinile, dar
adevăratele lor roade se vor vedea toamna. O cloşcă îşi plimbă puişorii galbeni şi pufoşi arătându-
le şi strigându-i pe fiecare pe nume, în legea ei ca să ciugulească gâze ori mălai. Curţile sunt
ornate cu tot felul de flori plantate cu grijă de gospodinele cele harnice. Câte flori atâtea culori şi
atâtea parfumuri. Rândunelele zboară prin împrejurimi după paie pe care le poartă-n zbor până
sub streşinile caselor, ori prin copaci pentru a-şi face cuibul cât mai rezistent. În curând în ele vor
locuii puişorii.

Petale de flori de cireş se desprind uşor de la locul lor şi aleargă una după alta spre pământ
formând un covoraş alb care ne aminteşte de iarna care cu greu a plecat. Fiecare floare are
povestea ei, de când apare şi până dispare. În locul florilor se vor forma cireşele mult dorite de
toată lumea dar mai ales de copii. Primăvara este o armonie de sunete şi de culori alese cu grijă
de Creatorul lumii pentru mângâierea văzului şi al auzului. Este un anotimp în care toată natura
renaşte dar renaşte şi omul. În acest anotimp bucuria creşte, se multiplică, iar omul este mai vesel
şi mai creativ.

Dacă primăvara ar fi o regină cum ar arăta ea? Cu ce haine ar fi îmbrăcată şi ce culori ar

purta? Câte parfumuri ar purta cu ea ? Cu siguranţă ar fi cea mai cochetă dintre toate fiicele
anului.

Există o primăvară pentru natură şi una pentru suflet. Acum trebuie să zâmbim… să ne
iubim. Acum să lăsăm ca mintea să alerge şi sufletul să viseze. Cerul s-a făcut albastru, iar în

87
suflet se aştern gânduri de veselie. O rază caldă de lumină străpunge fereastra sufletului. Lumina
face minuni în împărăţia sufletelor noastre odată cu venirea primăverii. O zi senină şi cu mult
soare este afară şi în suflet. Verdele puternic din împărăţia câmpului ne linişteşte ființa care
renaşte. Orice mişcare are o melodie, orice peisaj are o cheie care se deschide cu un sentiment.
Fiecare cuvânt vine din cel mai adânc colţ al sufletului. Culorile care ne învăluie devin
sentimente, iar albul pictează în noi fericirea. Atâta timp cât pe peretele din suflet există şi puţin
alb orice culoare ţi se pare mai frumoasă şi mai caldă. Când priveşti mai profund o lalea gândurile
bune coboară lângă ea. Primăvara este un anotimp plin de magie şi de culori. Este renaşterea
naturii dar şi a sufletului.

88