BATERII. ACUMULATORI
Coordonator:
Student:
Oradea, 2022
1
CUPRINS
5. Acumulatorul ............................................................................... 5
2
1. Definiție
3
acumulatoare de dimensiuni mari și durabilitate mare, pentru instalații staționare
etc.)
După Volta, s-au inventat multe forme similare de pile electrice. Acum se
folosesc substanțe variate pentru plăci, sau electrozi, și pentru soluție, sau
electrolit. Asemenea pilei electrice funcționează prin transformarea energiei
chimice în energie electrică. Electrolitul emite ioni (atomi sau grupuri de atomi
încărcați electric) care sunt atrași de electrozi. Un electrod atrage ionii încărcați
negativ, care au un surplus de particule încărcate negativ numite electroni.
Celălalt electrod atrage ionii încărcați pozitiv, care au o deficiență de electroni.
Când se conectează un circuit conductor între placi, electronii curg prin circuit
de la electrodul negativ la cel pozitiv. Acest flux formează un curent electric.
4
4. Chimia pilei
Tipul cel mai simplu de element galvanic primar este bazat pe unul inventat
de Georges Leclanché în anii 1860. Forma modernă are o teacă de zinc, care
servește drept electrod negativ, iar electrodul pozitiv este o tijă de cărbune. Deși
se numește pila uscată, electrolitul său este o pasta groasă si umedă de clorura de
amoniu.
În timpul utilizării pilei, hidrogenul format pe tija de cărbune trebuie
înlăturat deoarece altfel ar reduce eficiența pilei. O substanță chimică numita
polizator (în acest caz, dioxid de mangan) înlătură produsul nedorit. Bateriile
reîncărcabile ale celor mai multe mașini au pile electrice bazate pe tipul cu Pb si
acid, inventat în 1860 de Gaston Plante. Electrozii de Pb si dioxid de Pb sunt
imersați in acid sulfuric diluat. În timpul utilizării, ambii electrozi sunt înveliți in
sulfat de Pb. Pb și dioxidul de Pb sunt reformați in timpul reîncărcării. Pilele cu
cadmiu-nichel reîncărcabile au ca electrolit electrozi de hidroxid de nichel.
Aceste pile pot înlocui pilele uscate obișnuite și sunt folosite la unele lanterne,
unelte si alte aparaturi de uz casnic fără cordoane.
5. Acumulatorul
5
plumb. Plăcile de oxid se transformă în sulfat de plumb. La descărcare se ivește
procesul invers, ceea ce înseamnă că anodul va fi catodul si catodul va fi anodul.
Concentrația H2SO4 cu timpul scade.
Apoi, o pastă formată din oxid de plumb, acid sulfuric și apă este aplicată
pe grătare. Materialele expandate alcătuite din diverse pudre sulfuroase sunt
adăugate în această pastă pentru a realiza plăcile negative.
În interiorul bateriei, plăcile pozitive și plăcile negative trebuise separate
pentru a preveni scurt-circuitele.
Separatorii sunt folii de plastic subțiri, folosite ca izolatori între plăcile
pozitive și cele negative. Porii din separatori permit curentului electric sa circule
între plăci în timp ce împiedică scurtcircuitele.
7
Figura 3 – Încărcarea bateriei
Ultimul pas, este încărcarea. În timpul acestui proces, bornele bateriei sunt
conectate la o sursă de curent și bateria este încărcată mai multe ore la rând.
6. Instalația electrică
8
Starea bateriei este descrisă de anumite valori ale unor mărimi și
parametri specifici ca, de exemplu, densitatea electrolitului, tensiunea etc.
Atunci când bateria este supusă încărcării, densitatea electrolitului trebuie sa
crească, ceea ce provoacă mărirea tensiunii. Cantitatea de electrolit din baterie
se modifica din mai multe cauze, dar mai ales prin evaporarea apei distilate sau
prin pierderi datorate scurgerilor. În primul caz este necesar să se adauge apa
distilată până la restabilirea valorii prescrise a densității electrolitului. In al
doilea caz, se adaugă electrolit de densitate cerută.
Realizarea densității prescrise a electrolitului constituie o operație deosebit
de pretențioasă, deoarece valoarea acesteia este dependenta de gradul de
încărcare a bateriei și de temperatură. Gradul de descărcare a bateriei, respectiv
valoarea sarcinii (capacității) electrice a acesteia este imposibil de determinat cu
precizie. Cum valoarea densității electrolitului corespunde unui anumit grad de
descărcare, se înțelege deci, ca nu se poate stabili o mărime satisfăcătoare pentru
densitate. Din acest motiv, la bateria complet încărcată, densitatea
electrolitului trebuie sa ajungă valoarea 1,285 kg/dm 3. Densitatea
electrolitului se poate determina cu areometrul. Valoarea măsurată a acesteia
stabilește diagnosticul.
Starea bateriei de acumulatoare este data și de tensiunea acesteia. De fapt,
în aceste împrejurări se disting două condiții de măsurare a tensiunii: în sarcină
și în gol (in repaus). Valorile ambelor tensiuni depind de gradul de încărcare
(sau descărcare) a bateriei și sunt variabile în duratele de încărcare si de
descărcare ale bateriei.
Un alt criteriu de apreciere a stării bateriei este tensiunea de pornire.
Măsurarea acesteia se efectuează după deconectarea instalației de aprindere (la
motoarele cu benzină), pentru ca sarcina bateriei sa fie creată numai de motorul
electric de pornire. Se considera ca bateria este în stare normala dacă, la
acționarea demarorului, tensiunea măsurată este mai mica de 9V pentru bateriile
de 12V respectiv 4,5V la bateriile de 6V si de 18V la bateriile de 24V, adică
tensiunea unui element sa fie cel puțin 1,5V.
Încărcările rapide nu numai ca nu dăunează bateriei de acumulatoare,
cum se mai crede uneori, ci chiar sunt folositoare pentru prevenirea unor
defectări. Singura grijă ce trebuie avută la aplicarea încărcării rapide este de a nu
se supraîncălzi electrolitul și de a nu se ajunge la degajări mari de gaze. Evitarea
supraîncălzirii electrolitului pretinde controlul temperaturii acestuia, care se
realizează printr-un traductor de temperaturi montat la instalația de încărcare
rapidă. Evitarea degajării masive de gaze se realizează printr-o dozare electrică
corectă. Astfel, la începutul încărcării tensiunea crește treptat in timp, iar când
începe degajarea intensa de gaze trebuie să se mențină tensiunea constantă, lucru
care se realizează prin limitarea curentului de încărcare. Comanda necesară se
efectuează cu ajutorul unui releu de timp sau al unui traductor de tensiune
corespunzător începutului degajării de gaze.
9
Sisteme de stocare a energiei electrice Există cel puțin câteva motive pentru
care este necesar să stocăm energia electrica. Printre altele, pot fi menționate
următoarele cauze:
• creșterea cererii de energie electrica în cazul supraproductiei,
• generarea rapida în cazul unei cereri de vârf rapide,
• optimizarea utilizării surselor de energie regenerabilă primare,
• realizarea postulatului privind compensarea energiei disponibile local.
2. Stocare electrochimică
a. Acumulatori cu stocare internă (ex. Pb, NiCd, Li-ion)
b. Acumulatori cu stocare externă:
- baterii primare cu regenerare externa (ex. Zn-aer)
- stocare în gaz (electrolizor, celule de combustie)
- stocarea cu electrozi lichizi (ex. redox cu vanadiu)
3. Stocare Electrică
a. bobine supra-conductoare
b. condensatori (diferite tehnologii)
Alegerea sistemului corespunzător se poate face pe baza mai multor factori,
cum ar fi: capacitatea necesară pentru stocare, perioada minimă de stocare,
condițiile de încărcare și descărcare, spațiul și mediul disponibile, tipul de
fluctuații compensate, densitatea de energie necesară, durata de viață necesară,
numărul minim de cicluri și proprietățile sistemului energetic. Este interesant
faptul că există mai multe surse de energie regenerabilă care conțin sisteme
naturale de stocare. Acestea sunt centralele hidro-electrice si generatoarele ce
utilizează biomasa și biogazul.
10
7. Concluzii
8. Bibliografie
11