MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

Gabriela Streinu-Cercel Gabriela Constantinescu Gabriela Oprea Boris Singer

Gheorghe Stoianovici Costel Chiteº Ioan Marinescu Romeo Ilie

MATEMATICÃ
Manual pentru clasa a XI-a

M2
• Filiera teoreticã, profil real,
specializarea ºtiinþe ale naturii

• Filiera tehnologicã, toate

calificãrile profesionale
 

SIGMA
 Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Culturii nr. 4742 din 21.07.2006, în urma
evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat
în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din
13.02.2006.

Referenþi: lector univ. dr. Cristian Voica

prof. drd. gr. I Manuela Prajea

Redactor: Corina Cîrtoaje

Tehnoredactor: Camelia Cristea, Andrei Cîrtoaje
Coperta: Mihai Niþã

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Matematicã M2 : manual pentru clasa a XI-a / Gabriela Streinu-
Cercel, Gabriela Constantinescu, Gabriela Oprea, ... - Bucureºti :
Sigma, 2006
ISBN (10) 973-649-265-6 ; ISBN (13) 978-973-649-266-5

I. Streinu-Cercel, Gabriela
II. Constantinescu, Gabriela
III. Oprea, Gabriela

51(075.35)

 2006 – Editura SIGMA

Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA.
Nici o parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.

ISBN (10) 973-649-265-6

ISBN (13) 978-973-649-266-5

Editura SIGMA
Sediul central:
Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169
Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70
e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro
Distribuþie:
Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35
Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:
080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)
e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com
Anticariat:
e-mail: comenzi_anticar@editurasigma.ro; web: www.anticar.ro
 Elemente de calcul matricial
ºi sisteme de ecuaþii liniare

Matrice
1. Tabel de tip matricial. Matrice, mulþimi de matrice.
Operaþii cu matrice: adunarea, înmulþirea unei matrice cu scalar

Tabel de tip matricial

O companie de tranzacþii financiare oferã la vânzare pachete de
câte 1000 de acþiuni, la 4 întreprinderi, A, B, C, D. Directorul L Ma Mi J V
A 29 34 32 26 35
companiei alcãtuieºte tabelul alãturat, cu numãrul de pachete de acþiuni
B 20 21 25 30 19
vândute din fiecare fel, în fiecare zi a unei anumite sãptãmâni de lucru. C 25 26 32 31 26
Dacã se cunosc semnificaþiile liniilor ºi coloanelor pentru acþiunile D 24 26 31 30 27
A, B, C, D, respectiv zilele sãptãmânii de lucru L, Ma, Mi, J, V,
atunci tabelul „centralizator” se poate reduce la forma alãturatã.
Acest tablou cu 4 linii ºi 5 coloane este o matrice formatã din  29 34 32 26 35 
 
4 · 5 = 20 de numere reale. Fiecare numãr poate fi precizat cu ajutorul  20 21 25 30 19 
a doi indici; primul indice este indicele de linie, iar al doilea este  25 26 32 31 26 
indicele de coloanã. De exemplu, numãrul 27 se gãseºte pe linia a  
 24 26 31 30 27 
patra ºi coloana a cincea, se noteazã a45 ºi reprezintã în acest caz
numãrul de pachete din acþiunea D vândute vineri.
Noþiunea de matrice a intervenit în studiul sistemelor de ecuaþii liniare. Ea a fost introdusã de matema-
ticianul englez Arthur Cayley (1821-1895) în 1858. El a folosit pentru matrice notaþia aij 1TiTm . În 1913, C.E.
1TjTn

Cullis propune notaþia  aij 1TiTm , iar în 1919, la sugestia lui M. Bôcher, s-a introdus notaþia  aij 1TiTm .
1TjTn 1TjTn

Vom utiliza noþiunea de matrice, în studiul sistemelor de ecuaþii liniare.

x  3y  2z  6

De exemplu, sã considerãm urmãtorul sistem: 2 x  y  3z  4 . Toþi coeficienþii care apar în scrierea
3 x  2 y  z  4

sistemului intervin în rezolvare, atât prin valoarea lor cât ºi prin poziþia pe care o ocupã. Nu este acelaºi
lucru dacã un anumit coeficient apare în faþa unei necunoscute sau a alteia. Pentru a pune în evidenþã
mulþimea coeficienþilor, precum ºi poziþia pe care o ocupã fiecare coeficient, vom ataºa sistemului matricele
 1 3 2   1 3 2 6  6 
urmãtoare:  2 1 3  ,  2 1 3 4  ,  4  .
   
 3 2 1  3 2 1 4   4 
   
3
 În clasele anterioare s-au rezolvat sisteme cu douã sau 1) Un magazin oferã la vânzare foarte
trei ecuaþii ºi necunoscute (m = n = 2 sau m = n = 3), multe tipuri de mãrfuri. Se poate descrie
prin metoda reducerii sau metoda substituþiei. situaþia stocurilor magazinului printr-un
singur numãr, care va reprezenta valoa-
rea totalã a mãrfii. Cum putem sã organi-
x  3y  4 zãm informaþia despre stoc, astfel încât
Rezolvã sistemul:  .
2 x  y  1 sã putem ºti câte obiecte sunt de fiecare
fel ºi cât costã fiecare obiect?
2) Rezolvã prin metoda substituþiei ºi
Metoda reducerii Metoda substituþiei
apoi prin metoda reducerii sistemele:
x  3y  4  x  4  3y 5 x  2 y  11
  a)  ;
2 x  y  1 · 3  2(4  3 y )  y  1  3x  2 y  4
 x  3y  4 Ultima ecuaþie devine:
 2 x  4 y – 3z  1
6 x  3 y  3 8 – 6y – y = 1

b) 3x  2 y  z  2 .
7x =7 , x=1 7 – 7y = 0 7 x  y  z  2

1 + 3y = 4, 3y = 3, y = 1. y = 1, x = 4 – 3y = 4 – 3 = 1
3) Se considerã sistemul:
Obþinem x = 1, y = 1, deci Obþinem x = 1, y = 1, deci
sistemul are soluþia (1, 1). sistemul are soluþia (1, 1). 2 x  3 y  

x  y  2 z  e
x  y  z  0
Definiþie. 
Fie S un sistem de m ecuaþii liniare cu n necunoscute: Scrie matricea sistemului, matricea com-
pletã a sistemului, matricea termenilor liberi
 a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1 ºi matricea necunoscutelor. Din ce mulþimi
 de matrice fac parte aceste matrice?
 a21 x1  a22 x 2 ...  a2 n xn  b2
(S) 
................................................. Atenþie! Atunci când o necunoscutã
nu apare într-o ecuaþie, înseamnã cã ea
 am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm

are coeficientul 0. De exemplu, în prima
Numerele aij , i  1, m , j  1, n, se numesc coeficienþii necunoscu- ecuaþie necunoscuta z are coeficientul 0.

telor x j , j  1, n , iar numerele bi , i  1, m se numesc termeni liberi. 2 x  3 y  3


3 y  1 z  1
Existã metode generale de rezolvare care conduc la operaþii 4) Fie sistemul  2 .
aplicate coeficienþilor necunoscutelor ºi termenilor liberi. Aceºtia 2 z  t  2

pot fi „grupaþi“ în urmãtoarele matrice: t  x  4
Scrie matricea sistemului, matricea com-
matricea matricea matricea
matricea completã termenilor necunos-
pletã a sistemului, matricea termenilor liberi
sistemului a sistemului liberi cutelor ºi matricea necunoscutelor. Din ce mulþimi
de matrice fac parte aceste matrice?
 a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1   b1   x1 
        5) La ce s-ar putea folosi un tabel cu
 a21 a22 ... a2n  ,  a21 a22 ... a2n b2  ,  b2  ,  x2  . linii ºi coloane în care sunt scrise numai
 ...........................  .................................   ...   ... 
cifrele 0 ºi 1?
     b   x 
 am1 am2 ... amn   am1 am2 ... amn bm   m  n
6) Cum poþi prezenta distanþele (în
km) dintre reºedinþele de judeþ, atât pe
calea feratã cât ºi pe ºosea?
4
 Matrice, mulþimi de matrice 7) Scrie câte o matrice de tipul (2, 3)
cu elemente din mulþimea:
Definiþie. a) m; b) {; c) Z; d) ³.
Fie m, n i q* ºi fie E o mulþime de numere (q, m, Z, ³). Se
numeºte matrice de tipul (m, n) cu elemente din E, o funcþie 8) Scrie o matrice coloanã cu patru
A : {1, 2, ..., m}D{1, 2, ..., n}  E; notãm A(i, j) = aij , i  1, m , j  1, n . linii folosind elementele 0, 1 ºi –1.
 a11 a12 ... a1n 

a a ... a2 n 
 9) Scrie o matrice linie cu cinci co-
Notãm A =  21 22 sau A  (aij )1Ti T m . loane, cu elemente numere reale, în care
 ...........................  1T j T n
  suma elementelor sã fie 10.
a
 m1 m2 a ... a mn 

Mulþimea tuturor matricelor de tip (m,n) cu elementele din 10) Ordoneazã dupã incluziune mul-
mulþimea E se noteazã prin Mm,n(E). ţimile de matrice cu m linii ºi n coloane:
Mm,n(³), Mm,n(Z), Mm,n({), Mm,n(m).
Observaþie. 11) a) Scrie o matrice pãtraticã de
Matricele sunt o generalizare a vectorilor; vectorii sunt matrice ordinul 3 cu elementele 1 ºi –1, în care
cu o linie (matrice linie) sau cu o coloanã (matrice coloanã). produsul elementelor de pe fiecare linie,
respectiv coloanã, sã fie –1.
Definiþie.  a11 a12 ... a1n  b) Scrie diagonala principalã a acestei

a21 a22 ... a2 n 
 matrice.
Matricea pãtraticã de ordinul n, A   , este
 ........................... 12) Calculeazã suma elementelor dia-
 
 an1 an 2 ... ann  gonalei principale a matricei de ordin 21.
o matrice cu n linii ºi n coloane.
 1 0 1 1 0 1 ... 1
Matricea linie (a11 a22 ... ann) este diagonala principalã, iar  
matricea (a1n a2(n–1) ... an1) este diagonala secundarã a matricei A.  0 1 1 0 1 1 ... 1 
Mulþimea tuturor matricelor pãtratice de ordin n cu elemente  1 1 0 1 1 0 ... 0 
A 
din mulþimea E se noteazã prin Mn(E).  1 0 1 1 0 1 ... 1 
 ... 
 1 0 5 2  
 3 7 2 8  1 1 0 1 1 0 ... 0 
Matricea A    are diagonala principalã
 15 1 4 3
 5 6 9 10  13) Care este transpusa matricei

A = (1 – i 2i) ?
(–1 7 4 10) ºi diagonala secundarã (2 –2 1 –5)
14) a) Care este transpusa matricei
Definiþie.  1
Transpusa unei matrice A de tip (m, n) este matricea tA de tip B   2 ?
 
(n, m) definitã prin tA(i, j) = A(j, i), µ i  1, n , µ ji  1, m .  3
t t
 a11 a12 ... a1n 
 
 a11 a21 ... am1 
 
b) Verificã relaþia  B  B .
 a21 a22 ... a2 n  t  a12 a22 ... am 2 
A , A
 ..........................   ..........................  1 2 3  1 4 7 
      t  
 am1 am 2 ... am n   a1n a2 n ... amn  15) Dacã A   4 5 6 , A   2 5 8  .
7 8 9   3 6 9
   
2 0
3 Verificã relaþia: t ( tA)  A
1 t 2 3 4 5 
A , A    (dacã transpunem de douã ori o matrice,
4 7  0 1 7 –3 obþinem matricea iniþialã).
5 3

5
 Deci, prin transpunerea matricei A, linia i din matricea A 16) Care dintre urmãtoarele perechi
devine coloana i în matricea tA ºi coloana j din matricea A devine de matrice sunt egale?
linia j în matricea tA.  2 1  2 i4 
a) A    , B   ;
 0 3 0 3 
Egalitatea matricelor
 1
 
Definiþie. b) A  1 2 3 , B   2  ;
 3
Douã matrice de tip (m, n), A  (aij )1Ti T m ºi B  (bij )1Ti Tm , se  
1T j T n 1T j T n

numesc egale dacã aij = bij, µ i i {1, 2, ..., m}, µ j i {1, 2, ..., n}. 2 1 4 2 1 6 – 2
c) A   , B   ;
0 1 5 0 1 5 
 1 2 3 1 2 x
Fie A    ºi B   5 y z  .
 5 2 1   2 1 4  2 1 4 0
d) A   , B   ;
Matricele A ºi B sunt de acelaºi tip, (2, 3), ºi A = B dacã 0 1 5 0 1 5 6
ºi numai dacã x = 3, y = 2, z = 1.  2 0
2 1 4  
e) A   , B   1 1 ?
 0 1 5   4 5
Adunarea matricelor  

Definiþie. Cum adunãm matricele?

Fie matricele A, B i Mm,n(³), A  (aij )1TiT m , B  ( bij )1TiTm .
1T j Tn 1T j T n
Suma matricelor A ºi B este matricea C  ( cij )1TiTm , cu cij = aij + bij, 17) Fie A 
FG1 1 0IJ , B  FG1  2 3IJ .
µ i i {1, ..., m}, µ j i {1, ..., n}. 1T j T n H 2 3 1K H0 2 1K
Matricea sumã C se noteazã A + B. F0 1 3IJ .
Verificã egalitatea: A  B  G
H 2 1 0K
Douã matrice sunt egale dacã sunt de acelaºi tip ºi
elementele corespunzãtoare sunt respectiv egale.  1 0 1  x y x
Matricele se pot aduna numai dacã sunt de acelaºi tip. 18) Fie A    , B   y x y .
 0 1 0  
Determinã numerele x ºi y dacã
Un magazin are douã sucursale, M1 ºi M2, în care  0 0 0
vinde automobile de tipurile P1, P2, P3. A B  .
 0 0 0
Fie A, B matricele care reprezintã numãrul de autotu-
risme vândute în prima, respectiv a doua zi de la deschidere.
 2 6 4 5 9 1 
 5 3  3 4 19) Fie A   2 , B   4 3
.
    i 0  i  i 0 i 
A   2 0 , B   3 1
 1 4  2 3 a) Calculeazã A + B.
   
b) Calculeazã tA + tB.
Cele 2 coloane indicã vânzãrile din magazinele M1 ºi M2 , iar
cele 3 linii reprezintã vânzãrile articolelor P1, P2 , respectiv P3. i 
4 3  
Care sunt vânzãrile din cele douã zile, la cele douã sucursale 20) Fie A  (i i i ) ºi B   i  ,
M1 ºi M2, pentru produsele P1, P2, P3?  i3 
unde i2 = –1.  
a) Calculeazã A + tB.
b) Calculeazã tA + B.

6
 Soluþie. F 2x 0 t I
21) Fie A  G 4 3J,
 5 3  3 4   8 7
     
C  A  B   2 0    3 1    5 1  este matricea
GH v 3y
z
J
3z K
 1 4   2 3   3 7
     
F 4 v 1I F 16 6 2I
B  Gx u J ºi C  G 6 5J.
reprezentând vânzãrile din cele douã zile, la cele douã sucursale
M1 ºi M2, pentru produsele P1, P2, P3. GH v 2y
2z
J GH 0
2K
3
3
J
1K
Teoremã. Proprietãþile adunãrii matricelor
Pentru orice matrice A, B, C i Mm,n(³) avem proprietãþile: Aflã x, y, z, u, v, t i Z ºtiind cã A + B = C.
1. A + B = B + A (comutativitatea); 22) Determinã x, y i Z dacã:
2. (A + B) + C = A + (B + C) (asociativitatea);
3. A + Om,n = Om,n + A = A, unde Om,n este matricea nulã de tip (m, n) FG 0 5y IJ  FG 4x 2yIJ  FG3y 1IJ  FG 1 4xIJ
(are toate elementele 0); Hx 2xK H 2y 4K H 7 3xK H y 2yK
4. existã matricea opusã –A Mm,n (³), A(–A)  (–A)A  Om,n . 23) Determinã matricea X i M2(m)
Pentru A  (aij )1TiTm , avem –A  (aij )1TiTm .
dacã:
FG 2 1 IJ  X  FG 0 1 IJ  FG 3 4IJ .
H 3 1K H 5 6K H 2 1K
1T j Tn 1T jTn

Definim operaþia de scãdere a douã matrice astfel:

A – B = A + (–B). 24) Scrie matricele urmãtoare:
not not
a) O2, 3; b) O2,2  O2 ; c) O3,3  O3 ;
Demonstreazã teorema pentru matrice de tipul (2, 3)!
d) O1, 2; e) O2, 1; f) O3, 1; g) O1, 3.
Adunarea matricelor, particularizatã pentru matrice cu o
singurã linie (sau coloanã), conduce la adunarea vectorilor. Cum înmulþim o matrice cu un numãr?
25) Determinã numerele x, y, z, t dacã
Înmulþirea matricelor cu scalari
2
FG 1 2 IJ FG
3
z 2t 2 1 IJ FG
.
IJ
Extindem definiþia înmulþirii vectorilor cu scalari ºi obþinem...
Hx y K H
3 1

3 2 K H K
26) Calculeazã 2A, 3B, 5B, –5B, A–5B,
Definiþie.  1 1 1 
dacã A  
 2 1 1  .
ºi B  
Fie A  (aij )1TiT m  Mm,n (³ ) ºi  i ³. Produsul dintree  
1T j T n
 2 0 2  –1 2 3 
numãrul  (numit scalar) ºi matricea A este matricea 27) Calculeazã x, y i Z astfel încât
B  ( bij )1TiTm , cu bij = Eaij, µ i i{1, ..., m}, µ j i{1, ..., n}.
1T j T n  1 i 1 i   2  i 1  3i 
x   y i 
Matricea B se noteazã EA sau A.  1  2i 2  3i   3  i 

 5  i 1  7i 

4  i 
Fie A 
FG1 2 3IJ
; 2A
FG IJ FG
2 (1) 2 2 2 3 2 4 6
 .
IJ  1
H4 2 1 K H2 4 2 (2) 21KH 8 4 2 K 28) Determinã matricele X, Y ce
R|2X  3Y  F8 7 2 IJ
Se demonstreazã uºor urmãtoarea ... |S GH1  6 5 K.
verificã sistemul
|| X  2Y  FG 3 0  1I
J
Teoremã. Proprietãþile înmulþirii cu scalari a matricelor T H 3 4  1K
Pentru orice matrice A, B i Mm,n(³), a, b i ³ avem proprietãþile: Indicaþie. Înmulþim ecuaþia a doua cu
1) 1EA = A 2) (a + b)A = aEA + bEA –2 ºi o adunãm la prima ecuaþie. Înlocuim
3) a(A + B) = aEA + aEB 4) (ab)A = a(bA). matricea Y într-o ecuaþie a sistemului ºi
obþinem matricea X.
7
 1. Fie matricele: 7. Calculeazã:
6
5 5
1
1 2 3  0 1 0
 2 1 a)   i  5 ; b)  5i ; c)  k (k  1) . .
  i 1 i 1 k 1
A   ; B  ; C   0 2 .
 1 2 3  1 0 1  1 1 Indicaþie.
  n
Calculeazã: a) a k  a1  a2  ...  an (simbolul sumã);
a) A +B; k 1
n
b) A – B – tC ; b)  ak  a1  a2  ...  an (simbolul produs);
c) C – 2 tA. k 1
1 1 1
2. Se dau matricele: c) k (k  1)  k  k  1 .
 1 0 1  1 0 1  2 0 2
A   0 1 0  ; B   0 1 0  ; C   0 2 0  . 8. Fie a1, a2, ... an, b1, b2, ... bn,  i Z. Aratã cã:
     
 1 0 1  1 0 1  2 0 2 n n

Calculeazã: i)  ( ak   )   ak  n ;
k 1 k 1
a) A + B; n n n
b) A + B + C; ii)    ak  bk   n  ak   bk .
c) A – B + C; k 1 k 1 k 1

d) A + tB – tC;
e) 2A – tC; 9. Calculeazã sumele urmãtoare:
n n n
f) t(A + B) – O3. a) k ; b) k 2
; c) k 3
.
k 1 k 1 k 1
1 0 0 
3. Fie matricea A   0 1 0  . Calculeazã:
  10. Calculeazã sumele urmãtoare:
t
 0 0 1
a) A + A;   n n
2
b) A ,  ³ ; a)  k (k  1) ;
k 1
b)  (2k  k
k 1
 1) .
t
c) x  ³ cu x  A  A . Indicaþie. Foloseºte formulele obþinute la exerciþiul 8.
4. Fie A  M3, 4 (³) º i B  M4, 3 (³). Care dintre n
F1 k k2 k3 I
urmãtoarele operaþii sunt posibile:
a) A + B; b)A + tB;
11. Calculeazã suma S  GH 1
k 1 2 3
J
k (k 1)K
t
c) A + B; d) tA + tB?
12. Dacã  este o soluþie a ecuaþiei x2 + x + 1 = 0,
5. Determinã matricele X, Y i M3 ({) dacã n
F k
 2k  3k I
F2 0 1 I F1 3 0 I calculeazã suma:  GH  3k
k  2k
. JK
X  3Y  G 3 0J ºi 2 X  5Y  G 2 1J .
k 1

GH1 1
2
J
3K
GH 3 1
0
J
1K
Indicaþie.  = 1, deoarece x3 – 1 = (x – 1)(x2 + x + 1).
3

13. Dacã  este o soluþie a ecuaþiei x2 – x + 1 = 0,

F1 1 2 I F 1 0 1 I  k 2 k 3k  n

A  G 2 J0J ºi B  GG 0 0J . calculeazã suma . 

6. Fie
GH 0 1
2 3K H2
1
2
J
3K
 3k
k 1   k 2 k 

t t t Indicaþie. = – 1, deoarece x3 + 1 = (x + 1)(x2 – x + 1).

a) Aratã cã ( A  B )  A  B .
b) Demonstreazã cã, pentru orice matrice
X, Y i Mm,n (³), are loc relaþia t ( X  Y )  t X  tY .

8
 2, Operaþii cu matrice: înmulþirea
Înmulþirea matricelor
Exerciþiu rezolvat.
P1 P2 P3
Pentru fabricarea produselor X ºi Y o întreprindere utilizeazã piesele
P1, P2, P3. Tabelul alãturat reprezintã necesarul pentru fabricaþie; astfel, X 5 2 1
pentru fabricarea unei unitãþi din produsul X sunt necesare 5 bucãþi P1, Y 2 3 2
 5 2 1
2 bucãþi P2, 1 bucatã P3. Asociem acestui tabel matricea A   .
 2 3 2
Tabelul alãturat reprezintã pentru fiecare piesã de tipul cost cost
P1, P2, respectiv P3, în unitãþi monetare, costul de producþie ºi producþie transport
P1 10 1
10 1 
costul de transport. Asociem acestui tabel matricea B   5 3  . P2 5 3
 1 2 P3 1 2
 
Pentru fabricarea unei unitãþi din X, costul total de producþie al pieselor este 5 E 10 + 2 E 5 + 1 E 1 = 61,
iar costul total de transport este 5 E 1 + 2 E 3 + 1 E 2 = 13.
Calculeazã în mod analog costurile pentru fabricarea unei unitãþi din Y.

 5 ·10  2 · 5  1·1 5 ·1  2 · 3  1· 2 
Putem aranja calculele astfel:  
 2 ·10  3 · 5  2 ·1 2 ·1  3 · 3  2 · 2 

ºi obþinem repartiþia costului de producþie ºi a costului de transport pentru fiecare articol.

Acest exemplu ne conduce la urmãtoarea ...
Definiþie.

Fie m, n, p i q*, A  (aij )1TiT m ºi B  ( b jk )1T j T n . Produsul matricelor A ºi B (în aceastã ordine) este matricea
1T j Tn 1Tk T p
n
C  (cik )1TiTm , unde µ i i {1, ..., m}, µ k i {1, ..., p}, cik  a ij  b jk  ai1  b1k  ai 2  b2k ... ain  bnk .
1Tk T p j 1
Matricea produs C se noteazã AEB.
Sã explicitãm modul în care se înmulþesc douã matrice.
Fa11 a12 ... a1n I FG
b11 b12 ... b1 p I
J
F c c ... c I
G a a ... a JJ G b b ... b J G c c ... c JJ
11 12 1p

Fie A  G ºi C  G
21 22 2n 21 22 2p

GG ........................ JJ GG ........................ JJ
21 22 2p
,B
GG ........................ JJ , unde C = AEB.
H a a ... a K H b b ... b K
m1 m2 mn n1 n2 np H c c ... c K
m1 m2 mp

Elementele din prima linie a matricei C sunt:

c11 = a11b11 + a12b21 + ... + a1nbn1 (produsul dintre linia 1 din A ºi coloana 1 din B),
c12 = a11b12 + a12b22 + ... + a1nbn2 (produsul dintre linia 1 a matricei A ºi coloana 2 a matricei B),
...
c1p = a11b1p + a12Eb2p + ... + a1nEbnp (produsul dintre linia 1 a matricei A ºi coloana p a matricei B).
Elementele liniei a doua din C se obþin înmulþind linia 2 din A, pe rând, cu coloanele matricei B, adicã:
c21 = a21b11 + a22b21 + ... + a2nbn1, c22 = a21b12 + a22b22 + ... + a2nbn2, . . . , c2p = a21b1p + a22b2p + ... + a2nbnp.

În general, elementele din linia i a matricei C se obþin înmulþind, pe rând, linia i din A cu coloanele lui B.
9
 F 1
Fie A  G
2 3 IJ
 2 7 1 0 
, B   3 0 4 2  ,
H4 2 1 K

 1 2 0 1


 1 2  2  3  3  1 1 7  2  0  3  2 1 (1)  2  4  3  0 1 0  2  (2)  3  (1)   7 1 9 7 

AB    
 4  2  (2)  3  1 1 4  7  (2)  0  1 2 4  (1)  (2)  4  1 0 4  0  (2)  (2)  1 (1)   3 30 12 3 

Matricea A poate fi înmulþitã cu matricea B numai Cum înmulþim matricele?

dacã numãrul de coloane ale matricei A este egal cu
numãrul de linii ale matricei B. 1) Verificã înmulþirea matricelor urmã-
toare:
Precizãm cã produsul vectorilor (sau matricelor) cu un sca-  1 2  0 1 2
lar este un vector (respectiv o matrice).    
 0 1   –1 1 0 
 1  0  2  ( 1) 1 1  2  1 1 2  2  0 
Teoremã. Proprietãþile înmulþirii matricelor  
 0  0  1  (1) 0  1  1  1 0  2  1  0 
1. Oricare ar fi matricele A i Mm,n(³), B i Mn,p(³), C i Mp,q(³):  2 3 2 
 .
(AB)C = A(BC) (asociativitatea)  1 1 0 
2. Oricare ar fi matricele A de tip (m, n), B ºi C de tip (n, p): F2
2) Fie A  G
1 0 IJ , B  FG 01 5 I
3J .
A(B + C) = AB + AC H1 4 3K GH 2 1K
J
(distributivitatea înmulþirii la stânga faþã de adunare).
3. Oricare ar fi matricele A, B de tip (m, n), C de tip (n, p): Verificã egalitatea A  B 
FG 2 13
.
IJ
(A + B)C = AC + BC H 7 10 K
(distributivitatea înmulþirii la dreapta faþã de adunare).

F1 0 ... 0I 3) Înmulþeºte matricea linie

F 2I
G 0 1 ... 0JJ G 1J
G
3 cu matricea coloanã G J .
4. Matricea unitate de ordinul n, I n
GG ................ JJ  1 0 2
GG 4 JJ
H 0 0 ... 1K H 3K
este element neutru faþã de înmulþire, adicã µ A i Mn(³) avem
AEIn = InEA = A
4) Înmulþeºte matricea linie
F 1I
Atenþie! În general A  B  B  A . Dacã AEB = BEA, spunem G 0J
2 1 4 3 cu matricea coloanã G J .
cã matricele A ºi B comutã între ele.
GG 2 JJ
Observaþie. H 3K
 Considerãm sistemul de ecuaþii liniare:
R|a
( S ) Sa
11 x  a12 y  a13 z  b1
F 5I FG126 IJ
21 x
5) ªtiind cã A  G 1J  G J , aflã tipul
 a22 y  a23 z  b2 . Fie A matricea sistemului, X matricea
|Ta 31 x  a32 y  a33 z  b3 GH 7JK G 7 J
necunoscutelor ºi B matricea termenilor liberi:
GH 8 JK
matricei A ºi dã un exemplu de matrice A.

10
 Fa a12 a13 I F xI Fb I 6) Calculeazã, dacã este posibil,

A  Ga JJ , X  GG yJJ ºi B  GG b JJ .
11 1 produsul matricelor A · B :
GH a 21 a22 a23
K H zK
2

Hb K  0 1 2
a) A  
 0 1 1
 
31 a32 a33 3 , B   1 0 1 ;
 –1 1 0   –1 1 0 
Obþinem scrierea matricialã a sistemului (S): AX = B.  
 2 1
 1 0
b) A   1 2  , B   ;
1) Scrie matricial sistemul de ecuaþii liniare:
 –1 1   0 1
 
2 x  y  3
 x  y  0 .  1 2 1  2 1 0
    
Soluþie. Scrierea matricialã a sistemului este AX = B, unde c) A   0 1 1  , B   1 1 0  .
1 0 1   0 1 1
   
2 1 , x  3
A  X  ; B  . 7) Verificã dacã A · B  B · A, pentru
 1 1  y  0
F 2 3 I F1 IJ .
A  G 5 1J , B  G
2 4
2) Verificã rezolvarea ecuaþiei matriciale:
FG
1 0 1 IJ FG
1 3 IJ GH 7 0K
J H4 3 1K
X .
H
1 1 2 K H
6 0 K 8) Verificã dacã AB = BA, pentru
 1 2 0 1 
Soluþie. A  , B   1 1  .
1 0 1  1 3  0 1  
Fie A   , B   .
1 1 2   6 0 9) Verificã proprietãþile înmulþirii matri-
Numãrul de linii ale lui X este 3, egal cu numãrul de coloane 2 1 1 2  1 0
celor pentru A , B , C  .
ale lui A, iar numãrul de coloane ale lui X este 2, egal cu numãrul 3 0 2 1 –1 1
de coloane ale lui B. 10) Determinã matricele X care au
a b
FG IJ proprietatea: X 
FG IJ FG IJ
1 2 1 2
X.
Fie X   c 
d  , A X 
a e
H
b f
a  c  2e b  d  2 f
.
K H K H K
3 4

3 4
e f 11) Fie matricele:

R| a  e  1  –1 3   3 2 1 0
Din AE X = B, rezultã S
|b  f  3 . Soluþiile sunt: A
 0 –1
, B  
1 1
 ºi I 2   .
 0 1
||a  c  2e  6 Rezolvã în M2(Z) ecuaþiile matriciale:
Tb  d  2 f  0 a) AX = I2 ; b) AX = B.
a =  –1; b =  + 3; c = 3 – 7; d = 3 + 3; e = ; f = , cu ,  i ³. 12) Fie matricele:
Deci, problema are o infinitate de soluþii de forma  –1 3  33 2 
A  ºi BB 1 1  .
  1   3   0 –1 1 
  Rezolvã în M2(Z) ecuaþiile matriciale:
X   3  7 3  3  , ,  i ³.
  a) AX = XB; b) AXA = B.
  
 0 3 13) Determinã matricea X dacã:
 
Caz particular:  = 1,  = 0. Rezultã X   4 3  .  1 1 0  0 2
 1 0   X   .
   0 1 1 2 1
 0 3
 1 0 1    1 3  . 14) Determinã matricea X dacã:
Verificare:    4 3   
 1 1 2    6 0 1 2 
 1 0    0 2 .
X  1 0    
1 1   2 1 
 
11
 Ridicarea la putere a matricelor pãtratice Cum ridicãm o matrice la o putere?

Definiþie.  1 1
15) Fie A    . Calculeazã:
Pentru A i Mn(³), definim Ak  A  ...
 A, µ k i q*.  1 1
Convenþie. de k ori a) A2 = A E A ;
Pentru A  On , A0 = In (matricea unitate cu n linii ºi n coloane). b) A3.

Observãm cã A2 = A · A, A3 = A · A · A = A2 · A, ..., Ak+1 = AkEA. F 1 4 1 I F2 0 1 I

Proprietãþi. 16) Fie A  G 0 1 J , B  G1 2J .
Fie A, B i Mn(³) douã matrice care comutã între ele: AB = BA. GH 2 3
2
J GH1
1K
0
1
J
1K
Relaþiile urmãtoare se demonstreazã în mod asemãnãtor cu relaþiile
corespunzãtoare la numere: Calculeazã:
a) A iB k = B kA i ,µ i, k i q*; a) AB ºi BA ;
b) Ak – Bk = (A – B)(Ak–1 + Ak–2 · B +... + A · B k–2 + Bk–1), µ k i q, k U 2; b) A2 – B2 ºi (A – B)(A + B).
Ce constaþi?
c) Ak + Bk = (A + B)(Ak–1 – Ak–2 · B +... – A · Bk–2 + Bk–1), µ k i q,
c) A3 – B3 ºi (A – B)(A2 + AB + B2).
k U 3, k impar;
k Ce observi?
d) ( A  B )k  C A i
k
k i
B i ,µ k i q, k U 1. (binomul lui Newton).
i 0
 1 2
F1 1 aI 17) Fie matricea A   .
Calculeazã A , pentru A  G 0 1 1J , a i Z.
 0 1
GH 0 0 1JK
n
a) Aratã cã µ X i M2(Z) care comutã cu
Metoda I.  a b
A la înmulþire este de forma X   .
F1 2 2a  1 I F1 3 3a  3 I  0 a
 G0 JJ , A  G0 JJ .
2 3
b) Calculeazã A2 ºi X 2.
Calculãm A
GH 0 1
0
2
1 K GH 0 1
0 1
3
K
c) Calculeazã A3 ºi X 3.

Observãm elementul de pe linia 1, coloana 3. Presupunem ºi  1 1 2  1 2 3

1 k ak F I    
18) Fie A   0 1 1  , B   0 1 2  .
k
demonstrãm prin inducþie cã A  0 1 k , unde ak i Z. GG JJ  0 0 1
 
 0 0 1
 
0 0 1 H K  1 a b
F1 k  1 a  k  ak I F1 k  1 ak 1 I  
Determinã X de forma X   0 1 a  ,
k 1
 G0 JJ  GG 0 k  1J ,
Avem A
GH 0 1
0
k 1
1 K H0
1
0 1 K
J 0 0 1
 
astfel încât X A = B.
2

unde ak+1 = ak + k + a, µ k U1.

19) A 
FG0 aIJ .
Din aceastã relaþie de recurenþã deducem: Ha 0K
a1 = a a) Aratã cã:
a2 = a1 + 1 + a i) A2 = –a2I2;
a3 = a2 + 2 + a ii) A3 = –a2A;
.................... iii) A4 = a4I2.
ak = ak–1 + (k – 1) + a. b) Calculeazã: A5, A6, A7, A8.

b
ak  a  1  2 ... ( k  1)  ( k  1)a  ka g k ( k  1) .
2
12
 20) Calculeazã A2, A3, A4, unde A este
F1 n( n  1) I matricea:
G n na 
JJ
 G0
2
Aºadar A n 1 n . 4 8
GG 0 0 1
JJ a)  ;
 1 2
H K
 0 1
Metoda a II-a. (Metoda binomului lui Newton) b)  ;
1 0 
F1 0 0I F 0 1 a I
Scriem matricea A sub forma A  G 0 1 0J  G 0 0 1 J  I  B .
 0 1
GH 0 0 1JK GH 0 0 0JK 3 c)  ;
 1 0

Cum I3EB = BEI3, aplicãm formula binomului lui Newton:  a 0 0

n d)  b a 0  .
A n  ( I 3  B )n  C k k
nB . Calculãm inductiv puterile lui B:  c d a 
 
k 0

F0 0 1I 21) Calculeazã A2, A3 pentru:

B2  G0 0 0J , B 3
GH 0 J
0 0K
 O3 ºi deci B k = O3, µ k U 3.
F1 0 a I
G
A  G a 1 
a2 JJ
,aiZ.
Atunci: A n  C n0 B 0  C 1n B  C n2 B 2  GH 0 0 1
2 JK
F1 0 0I F 0 n naI FG 0 0
n( n  1) I
JJ
1 n na 
F
n( n  1)
GG
I
JJ Ce poþi spune despre An, n i q*?
 G 0 1 0J  G 0 0 n J  G 0
2 2
.
GH 0 0 1JK GH 0 0 0 JK G 0 0 0  0 1
JJ n
GG JJ
GH 0 0 0 0
K 1
H K
22) Calculeazã A2, A3 , A4 pentru:
Fa 0 bI
A  G0 ab 0J , a, b i Z.
Exerciþiu rezolvat. GH b J
aK
Fie A 
FG1 0IJ . Sã calculãm A , n i q*. 0

H1 1K
n
Ce poþi spune despre An, n i q*?

Soluþie. Calculãm:
F1 0IJ  FG1 0IJ  FG1 0IJ ; A  A  A  FG1 0IJ FG1 0IJ  FG1 0IJ . 23) Calculeazã
FG 1 1IJ 2001
.
A G
2
H1 1K H1 1K H 2 1K
3 2
H 2 1K H1 1K H 3 1K H 1 1K
Vom demonstra prin metoda inducþiei matematice cã
 1 0 a b c
An    , n U 1 . 24) Fie A   0 a d  .
 n 1
Presupunem cã Ak 
FG 1 0IJ ºi demonstrãm cã A FG 1 0IJ . k 1

0 0 a


H k 1K H k 1 1K a) Calculeazã A2, A3, A4.

A  A A  G
k 1 kF 1 0IJ FG1 0IJ  FG 1 0IJ , deci A este de forma de b) Calculeazã An, n U 1.

H k 1K H1 1K H k 1 1K
k+1

25) Determinã X i M2(Z) de forma

mai sus. Atunci A G
F1 0IJ , µ n iq*.
n
 x y
H n 1K X 
– y x
 astfel încât

X2 – 7X + 3I2 = O2.

13
 F 1 2I 8. Calculeazã A2, A3, A4, unde A este matricea:
G0 1J
J1J ºi B  FGH 02 IJ .
1. Fie A  G
1 1 0
GG 3 1 0 3K  2 2
H2 2K
J 
 2 2 

a)  2 2 ;
a) Aratã cã t( A  B )  tB  tA .  
 2 2 
b) Aratã cã între o matrice X de tip (m, n) ºi o matrice
Y de tip (n, m) are loc relaþia: t ( X  Y )  tY  t X .  2 2
  
 2 2 
 2 1 1 2 1 2 b)  2 2 ;
     
2. Fie A   1 0 1  ºi B   1 0 1 .  2 2 
 1 1 0 0 1 1 
  
 2 2 3
Calculeazã: AB, BA, AB – BA, A = AEA,
2
B2, A2 – B2.
c)  ;

 2 3 2 
 1  5a 10a 
3. Fie X (a)     M2 (Z) . Aratã cã:  1 1
 2a 1  4a  d)  ;
 1 1
a) µ a, b i Z, X(a)EX(b) = X(a + b + ab) ;
 3 1 
b) (X(2))2 = X(8).
e)  ;
 1 3 
4. Determinã matricea X care verificã ecuaþia
2 3 2 
1 2   1 2 2  f)  .

     2 2 3 
 0 1  X   3 0 3  .
3 1   12 6 9 
   
FG 1 1IJ . Determinã toate matricele
9. a) Fie A 
5. Gãseºte toate matricele cu elemente în H 0 1K
mulþimea {0, 1} care transformã prin înmulþire ma- X astfel încât A EX = XEA ºi aratã cã nu existã nici
2 2

o matrice Y astfel încât A  Y  Y  A  G

2 2 F 1 0IJ ;
 1
 
 3
 
1
H 0 1K
tricea  2  în matricea   . b) Aratã cã, oricare ar fi A, B i Mn(³), AB  BA  I n .
 3  2
   4 
 
10. Determinã matricea X dacã:

 0 2 3  0 0 2
 1 2  2 2    
6. Fie matricele A   , B    ºi a)  0 0 1   X   0 0 0  ;
1 2  1 1  0 0 0 0 0 0
mulþimea M = {C(x) = xA + B, x i Z*}. Aratã cã:    
a) C(x)EC(y) = C(y)EC(x), µ C(x), C(y) i M ;  1 2  1 1 0 
b) I2 i M.    
b)  0 1   X   0 1 1  .
12
 3 1   1 1  1 2 1
 1 0    
7. Aratã cã    212  .
 1
 3   0 1

14
 11. Rezolvã ecuaþia matricialã: Fa  b
17. Dacã G
a IJ FG IJ
2
x y
, aratã cã
 1 2   2 1  1 1
X  X   .
Ha  b a  2b K H K

z t
 2 3    1 1   1 0  y – x, z – y, t – z sunt în progresie aritmeticã.

12. Fie A 
FG a bIJ M (³) cu a @ d, b @ c, a b 0 a 
18. Se considerã matricea A   0 b 0 ,
H c dK 2
 
 a 0 a  b
b @ 0, c @ 0. Fie A  G
n F a b IJ , n i q.
n n

Hc d Kn n
a, b  Z * . Calculeazã A2, A3, A4.

bn c n an  dn
Demonstreazã cã   , µ n i q* . 19. Determinã X i M2(Z) care verificã relaþia:
b c ad a) X = tX ;
2
b) X 2 = I2 ; c) X · tX = O2.

F0 1 1 I
13. Fie A  G 1 1J . Aratã cã:
1 5a 10a 
20. Fie X (a)    i M2(Z).
GH1 0
1
J
0K
 –2a 1– 4a 
a) Aratã cã  a, b  Z , X(a) · X(b) = X(a + b + ab).
a) An = an · A + bn · I3, an, bn i q*; b) Determinã (X(1))2 .
2n (1) n c) Aratã cã (X(1))n = X(2n – 1), µ n i q*.
b) An   ( A  I3 )   (2 I 3  A), n q * .
3 3
21. Calculeazã:
14. Calculeazã:
n
F 6 4IJ
a) G
2001

;
H 3 2K
n
 1 0 1  0 2 0
a)  0 2 0  ; b)  1 0 1  ;
   0 2 0 2008
 1 0 1   b) 
6 5
;

n
 3 2 
 7 0 7
 
c)  0 14 0  ;
F a bIJ , a, b i Z, n i q*.
c) G
n

 7 0 7
  H b aK
F7 2 7I n  1 0 0

d) G 1 1J
22. Fie A   0 2 0  ºi
GH 7 14
2
J
7K
, n i q*.  
 0 0 3
N ( A)  { X  M3 (³) | XA  AX } . Aratã cã:
F1 2 3 I
15. Fie A  G 0 4J . Determinã  A , n i q*.
n
k a) dacã X, Y i N (A), atunci XY i N (A);
GH 0 1
0
J
1K k 1 b) dacã X i N (A), atunci existã a, b, c i ³ astfel
a 0 3b 

16. Fie A 
FG a bIJ , a, b, c, d i Z. Aratã cã: încât X   0 c 0 ;
H c dK 
b

0 a 
a) A verificã ecuaþia A2 – (a + d)A + (ad – bc)I2 = O2; c) dacã X i N (A) ºi X2 = O3, atunci X = O3;
b) ad = bc implicã: d) dacã X i N (A) ºi X2007 = O3, atunci X = O3.
j r i q* cu Ak = rk–1EA, µ k i q, k U 2.

15
 Sisteme de ecuaþii liniare ºi determinanþi
3. Sisteme de ecuaþii liniare. Determinanþi

 O ecuaþie liniarã cu n necunoscute, x1, x2, ..., xn Sã rezolvãm probleme folosind ecuaþii
este o ecuaþie de forma: a1x1 + a2x2 + ... + anxn = b1, liniare.
unde a1, a2, ..., an, b1 i Z. 1) Douã trenuri, primul lung de 150 m,
iar al doilea de 250 m, trec în sens contrar
Exemple de probleme care se pot rezolva printr-o ecuaþie unul pe lângã altul, primul cu viteza de
liniarã cu o necunoscutã: 70 km/h, iar cel de-al doilea cu viteza de
50 km/h.
1) Într-un cuptor Siemens-Martin se topesc 20t de oþel, având
În cât timp trec unul pe lângã altul?
un conþinut de 0,5% carbon, cu 5t de fontã având un conþinut
de 5% carbon. Ce procent de carbon are amestecul? 2) Aceeaºi problemã, dacã cele douã
trenuri circulã în acelaºi sens.
Soluþie.
3) Aflã ce distanþã parcurge pe ºosea
Fie x% conþinutul de carbon al amestecului, adicã 25t de un automobil cu lungimea de 5 m care
25x 20  0,5 circulã cu viteza de 90 km/h, în timp ce
amestec conþin t carbon. Cele 20t de oþel conþin t
100 100 depãºeºte un camion care circulã cu viteza
5 5 de 16 km/h având lungimea de 13 m.
carbon ºi cele 5t de fontã conþin t carbon. Atunci
100
20  0,5 5  5 25x 4) Un ºlep mergând în sensul curen-
+  , cu x = 1,4.
100 100 100 tului apei ajunge la destinaþie în 2 ore.
Mergând contra curentului, cu aceeaºi
2) Un tren lung de 250 m trece cu viteza de 50 km/h printr-un încãrcare a maºinilor, parcurge aceeaºi
tunel lung de 200 m. Cât a durat trecerea prin tunel? distanþã în 3 ore. Viteza ºlepului în apã
Soluþie. stãtãtoare este de 250 m/min. Care este
Timpul de la intrarea locomotivei în tunel pânã la ieºirea viteza curentului?
ultimului vagon este de x secunde. În acest timp, ultimul vagon
Sã recunoaºtem matricea asociatã
50000 unui sistem liniar.
parcurge x m, adicã lungimea trenului plus lungimea
60  60
50 000 5) Scrie matricea sistemului ºi matricea
tunelului: 200  250  x , de unde x = 32,4 s. extinsã pentru fiecare din urmãtoarele
60  60
sisteme liniare:

Forma generalã a unui sistem de ecuaþii liniare  2 x1  x2  x3  1


sau sistem liniar este: a)  x1  x3  0 ;
R|a x  a x ...a x  b
11 1 12 2 1n n 1
x  x  x  0
 1 2 3

(S) S
|a x  a x ...a x  b
21 1 22 2 2n n 2
,
x  y  z  6
||....................................... 
b)  x  2 y  z  0 ;
Ta x  a x ...a x  b
m1 1 m2 2 mn n m
x  y  z  4

unde x1, x2, ... xn sunt necunoscutele sistemului, numerele reale x  y  z  0

(sau complexe) aij i  1, m , j  1, n sunt coeficienþii necunos- c) 2x  3y  5z  0 ;
cutelor ºi b1, b2, ... bm sunt termenii liberi ai sistemului.  x  y  2z  0


16
 Unui sistem liniar îi asociem urmãtoarele matrice: 3x1  x2  x3  1

matricea matricea matricea d)  2 x1  x3  2 ;
matricea extinsã termenilor necunos- x  x  x  0
sistemului a sistemului liberi cutelor  1 2 3

2 x  y  6
 a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1   b1   x1  e)  ;
        x  5y  0
 a21 a22 ... a2n  ,  a21 a22 ... a2n b2  ,  b2  ,  x2  .
 ...........................  .................................   ...   ... 
2 x  5 y  0
        f)  ;
 am1 am2 ... amn   am1 am2 ... amn bm   bm   xn  2 x  8 y  0
Matricea extinsã se mai numeºte ºi matrice completã.
x  2 y  3
2 y  3z  4
Prin rezolvarea sistemului S înþelegem determinarea mulþimii 
g)  .
soluþiilor (x1, x2, ..., xn) care verificã toate ecuaþiile sistemului (S). 3z  4t  5
 x  3 y  5z  6t  11
... de problemã care conduce la sistem liniar de 2 Sã rezolvãm probleme folosind sisteme
ecuaþii cu 2 necunoscute: de ecuaþii liniare.
Un rezervor poate fi umplut cu apã de la un robinet
6) Pentru a evita îngheþarea apei în
de apã caldã ºi unul de apã rece. Dacã robinetul de apã caldã
blocul motor ºi în sistemul de rãcire al
este deschis 3 minute ºi cel de apã rece 1 minut, atunci în rezervor
unui automobil se amestecã apa cu lichi-
vor fi 50 l. Dacã apa caldã curge un minut ºi apa rece 2 minute,
dul antigel cu densitatea 1,135 g/cm 3 .
atunci în rezervor vor fi 40 l. Câþi litri de apã curg într-un minut
Dacã lichidul ajunge la densitatea de
din fiecare robinet?
1,027 g/cm 3 , atunci se evitã îngheþul
Soluþie. pânã la temperatura de –10°C.
Fie x l/min debitul robinetului de apã caldã ºi y l/min debitul
Câþi litri de antigel ºi câþi litri de apã
celui de apã rece. Obþinem sistemul
RS3x  y  50 , cu soluþia sunt necesari la aceastã temperaturã
Tx  2y  40 pentru a obþine 100 l de amestec?
(x, y) = (12, 14); deci robinetul de apã caldã furnizeazã 12 l/min Sã rezolvãm sisteme liniare:
ºi cel de apã rece 14 l/min.
2 x  3 y  5

 Sistemul
RSa11 x1  a12 x 2  b1
se poate rezolva prin mai multe
7) Rezolvã sistemul 
 3x  2 y  1
:

Ta 21 x1  a22 x 2  b2 a) prin metoda reducerii;

b) prin metoda substituþiei.
metode. Sã-l rezolvãm prin metoda reducerii.
Metoda reducerii constã în eliminarea uneia dintre necunoscute, x  3y  5
8) Rezolvã sistemul  :
adunând cele douã ecuaþii înmulþite cu coeficienþi corespunzãtori: 3 x  y  5
a) prin metoda reducerii;
|RSa11 x1  a12 x 2  b1 |  a22
,
RS a a11 22 x1  a12a22 x 2  a22b1
.
b) prin metoda substituþiei;
T|a 21 x1  a22 x 2  b2 |  (  a12 ) T a a
12 21 x1  a12a22 x 2   a12b2 c) grafic (pe hârtie milimetricã).

x1 ( a11a22  a12a21 )  a22b1  a12b2

9) Rezolvã sistemele urmãtoare prin
mai multe metode:
Pentru a11a22 – a12a21 @ 0, obþinem soluþiile:
a)
RS2x  y  4 ;
a b a b a b a b
x1  22 1 12 2 , x2  11 2 21 1 .
a11a22  a12a21 a11a22  a12a21
T6x  3y  12
b) S
R2 x  y  4 .
T2 x  y  3
17
 Observãm cã la numitor se aflã o expresie pe care o notãm cu Observãm cã:
 = a11a22 – a12a21, care conþine termenii a11 a22 , a12 a21 . a) cele douã ecuaþii au coeficienþii pro-
porþionali: dacã înmulþim prima ecuaþie
Definiþie. cu 3 obþinem a doua ecuaþie; în acest
Determinantul unei matrice de ordinul al doilea, caz, spunem cã sistemul este compatibil
nedeterminat (are o infinitate de soluþii);
a a  a a12
A   11 12  , este numãrul  = detA = 11 = a11a22 – a12a21. mulþimea soluþiilor sistemului este:
 a21 a22  a21 a22
S = {(x, y) | y = 4 – 2x, x, y i Z} =
Fiecare dintre termenii determinantului , a11 a22 ºi a12 a21 , = {(x, 4 – 2x) | x i Z};
sunt obþinuþi înmulþind câte un singur element de pe fiecare b) expresia 2x + y nu poate lua douã
linie ºi câte unul singur de pe fiecare coloanã din matricea A. valori diferite pentru aceeaºi pereche de
numere (x, y); ca urmare, mulþimea
Observaþie.
soluþiilor sistemului (S) este mulþime
Valoarea determinantului matricei asociate unui sistem deter-
vidã deci sistemul este incompatibil (nu
minã compatibilitatea sistemului (existenþa soluþiilor):
are soluþii).
• dacã   0, atunci sistemul este compatibil determinat (are
soluþie unicã); 10) Calculeazã valorile urmãtorilor
• dacã  = 0, atunci sistemul este incompatibil (nu are soluþii) determinanþi de ordinul al doilea:
sau compatibil nedeterminat (are o infinitate de soluþii).
3 2 a 0 ea 0
a) ; b) ; c) , a, b i Z.
 Metoda lui Cramer 4 3 b b 0 eb
Sistemul de douã ecuaþii liniare cu 2 necunoscute
a11 x1  a12 x2  b1 a b a b a b a b 11) Pentru ce valori reale ale parametru-
 , are soluþia: x1  22 1 12 2 , x2  11 2 21 1 .
a21x1  a22 x2  b2 a11a22  a12a21 a11a22  a12a21 (m 1)x  8y  4m
lui m, sistemul liniar 
Observãm cã la numitor avem determinantul matricei sistemului, mx  (m  3)y  3m 1
are o infinitate de soluþii?
a11 a12 b1 a12 a11 b1 Indicaþie.
a21 a22 , iar la numãrãtor avem determinanþii b2 a22 ºi a21 b2 ,
Din condiþia ca determinantul matricei
obþinuþi din  prin înlocuirea coloanei corespunzãtoare coeficien- asociate sistemului sã fie 0, rezultã m = 1
þilor necunoscutei cu coloana termenilor liberi. sau m = 3. Pentru m = 3, înlocuind în
b1 a12 a11 b1 sistem obþinem un sistem incompatibil,
Notãm  x1   a22b1  a12b2 ºi  x2   a11b2  a21b1 . iar pentru m = 1 obþinem un sistem
b2 a22 a21 b2
compatibil nedeterminat. În concluzie,
sistemul are o infinitate de soluþii pentru
Metoda lui Cramer.
m = 1.
a11 x1  a12 x2  b1
Soluþia sistemului liniar  este, pentru  @ 0, 12) Pentru ce valori reale ale parametru-
a21 x1  a22 x2  b2
x x (m 1)x  8y  4m
x1  1 ºi x 2  2 . lui m, sistemul liniar  :
  mx  (m  3) y  3m 1
a) are soluþie unicã?
Exerciþiu rezolvat. b) nu are soluþii?

Sã rezolvãm sistemul
RS2x  y  4 . 3x1  17 x2  9
T3x  y  1 13) Fie sistemul 
5 x1  19 x2  23
.
• Metoda reducerii.
a) Calculeazã .
Adunãm cele douã ecuaþii ºi obþinem x = 1.
b) Calculeazã  x1 ,  x2 .
Înlocuind aceastã valoare într-una din ecuaþii, de exemplu
c) Rezolvã sistemul prin metoda lui Cramer.
în prima, obþinem y = 2. Soluþia sistemului este (1, 2).
18
 • Metoda substituþiei. 14) Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare:
Din prima ecuaþie obþinem y = 4 – 2x ºi înlocuim în a doua.
3x  2 y  13
Obþinem x = 1, de unde rezultã y = 2. Deci soluþia este (1, 2). a)  ;
2 x  y  4
• Metoda lui Cramer.
 4 x  3 y  1
2 1 4 1  b)  ;
  2  3  5  0 ;  x   5 , x  x  1 ; 2 x  9 y  2
3 1 1 1 
2 4 y x  y  0
y   10 , y   2 . Obþinem soluþia (1, 2). c)  ;
3 1  3x  y  0

 Dacã rezolvãm (prin substituþie sau reducere) sistemul liniar: x  y  1

d)  ;
R|
a11 x1  a12 x 2  a13 x3  b1 2 x  2 y  2
S|a 21 x1
 a22 x 2  a23 x3  b2 , unde aij Z , i  1, 3 , j  1, 3 ºi x  y  1
e)  .
Ta
31 x1  a32 x2  a33 x3  b3 2 x  2 y  1
bk  Z , k  1, 3 , obþinem soluþiile:
Sã rezolvãm sisteme liniare de 3
b1a22a33  b2a32a13  b3a12a23  b3a22a13  b2a12a33  b1a32a23 ecuaþii cu 3 necunoscute!
x1 
a11a22a33  a21a32a13  a31a12a23  a31a22a13  a32a23a11  a33a21a12
15) Rezolvã, prin metoda substituþiei,
a11b2 a33  a21b3a13  a31b1a23  a31b2 a13  a21b1a33  a11b3a23 sistemele liniare:
x2 
a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12  x1  x2  6

a11a22 b3  a21a32 b1  a12 b2 a31  a31a22 b1  a12 a21b3  a32 b2 a11 a) 2 x1  x3  3 ;
x3  3x  2 x  x  4
a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12  1 2 3

Observãm cã la numitorul fiecãrei soluþii se aflã expresia 2 x  y  z  4

a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12 . b)  x  2 y  3z  12 ;
 x  2 y  2 z  12
Definiþie. Determinantul unei matrice de ordinul al treilea, 

 a11 a12 a13  a11 a12 a13 2 x  7 y  8 z  16



A   a21 a22

a23  , este numãrul   det A  a21 a22 a23  c) 3x  5 y  3z  14 .
a a 3x  y  8 z  30
 31 32 a33  a31 a32 a33 

 a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12 . 16) Aratã cã:
În scrierea lui  sunt 3! = 6 termeni formaþi din câte 3 factori. În 1 2 3
fiecare dintre aceºti termeni se întâlneºte o singurã datã câte un a) 3 2 1  12 ;
element de pe fiecare linie ºi de pe fiecare coloanã a matricei A.
2 1 3
Teoremã. Regula lui Sarrus
0 7 8
b) 9 0 10  354 ;
a12 a21a33  a11a23 a32 . 3 2 0

0 0 0
c) 7 2 1  0 .
(adunãm produsul elementelor de pe cele 3 diagonale paralele 27 22 21
cu direcþia ºi scãdem produsul elementelor situate pe cele
3 diagonale paralele cu direcþia .)

19
 Teoremã. Regula triunghiului 17) Calculeazã urmãtorii determinanþi
de ordinul al treilea folosind definiþia:
1 0 1 1 1 1
a12 a21a33  a11a23 a32 a) 1 1 0 ; b) 2 2 2 ;
(evidenþiem „triunghiuri“ cu vârfurile în elementele determi- 0 0 1 3 3 3
nantului, ca în schemã. Se adunã produsele elementelor care se 1 2 3 1 2 3
aflã pe diagonala principalã ºi în vârfurile triunghiurilor ce au
c) 0 1 2 ; d) 2 3 4 ;
o laturã paralelã cu aceasta ºi se scad produsele elementelor
0 0 1 3 4 5
care se aflã pe diagonala secundarã ºi în vârfurile triunghiurilor
ce au o laturã paralelã cu aceasta). 2 0 0 1 1 1
e) 1 2 0 ; f) 2 2 2.
Toþi termenii corespunzãtori diagonalei principale au 1 2 3 1 3 4
semnul „+” în dezvoltarea determinantului , iar cei
corespunzãtori diagonalei secundare au semnul „–” în 18) Calculeazã folosind regula lui Sarrus
dezvoltarea determinantului  determinanþii:
Pentru calculul determinanþilor de ordinul 3 este mai comod
1 0 1 1 1 1
sã aplicãm una din urmãtoarele trei reguli de calcul:
a) 1 1 0 ; b) 2 2 2 ;
Teoremã. Regula minorilor 0 0 1 3 3 3
(dezvoltarea determinantului dupã o linie sau coloanã) 1 0 0 0 0 1
a11 a12 a13 c) 0 1 0 ; d) 0 1 0 ;
a22 a23 a21 a23 a21 a22
a21 a22 a23  a11  a12  a13  0 0 1 1 0 0
a32 a33 a31 a33 a31 a32
a31 a32 a33
1 2 3 1 2 3
a12 a13 a11 a13 a11 a12
  a21  a22  a23  e) 0 1 2 ; f) 2 3 4 ;
a32 a33 a31 a33 a31 a32
0 0 1 3 4 5
a12 a13 a11 a13 a a12
 a31  a32  a33 11  2 2 1
a22 a23 a21 a23 a21 a22 2 0 0
g) 1 2 0 ; h) 2  2 ,  i Z;
a22 a23 a12 a13 a12 a13
 a11  a21  a31  1 2 3 1 2 2
a32 a33 a32 a33 a22 a23
1 1 1
a21 a23 a11 a13 a11 a13
  a12  a22  a32  i) x y z , x, y, z i Z.
a31 a33 a31 a33 a21 a23
x2 y 2 z 2
a21 a22 a11 a12 a a12
 a13  a23  a33 11
a31 a32 a31 a32 a21 a22
19) Calculeazã urmãtorii determinanþi
(alegem o linie i sau o coloanã ºi înmulþim fiecare element de ordinul al treilea folosind regula triun-
aij, j  1,3 al acestei linii sau coloane cu determinantul de ordin ghiului:
inferior obþinut prin eliminarea liniei i ºi a coloanei j ºi cu (–1)i+j; 1 0 1
adunãm produsele astfel obþinute ºi obþinem valoarea deter-
a) 2 1 0 ;
minantului).
0 0 3

20
 Teoremã. Metoda lui Cramer 1 1 1
Dacã  @ 0, atunci soluþia sistemului liniar b) x y z , x, y, z i Z;
x2 y 2
z2
a11 x1  a12 x2  a13 x3  b1

a21 x1  a22 x2  a23 x3  b2 este (x , x , x ): x1  x1 , x2  x2 , 1 5 3
a31 x1  a32 x2  a33 x3  b3 1 2 3   c) 0 1 2 ;
a11 a12 a13 b1 a12 a13 0 1 1
x3
x3  , unde   a21 a22 a23 ,  x1  b2 a22 a23 ,
 b3 a32 a33 1 0 1
a31 a32 a33
d) a 2 b , a, b i Z;
a11 b1 a13 a11 a12 b1 1 0  1
 x2  a21 b2 a23 ,  x3  a21 a22 b2 .
a31 b3 a33 a31 a32 b3 3 i 0
e) i 3 0 ,  i ³, i 2 = –1.
0 0 
Aplicaþie. Modelul economic al lui Leontief
(1906 - 1999, economist american de origine rusã. Creatorul
modelului „input-output“ (intrãri - ieºiri; consumuri - producþie) 20) Calculeazã urmãtorii determinanþi
folosit în analiza echilibrului economic. A obþinut premiul Nobel de ordinul al treilea folosind regula
minorilor:
în 1973).
Considerãm o economie formatã din douã sectoare notate 1 1 0 1
ºi 2. Schimburile între sectoare ºi cererile exterioare finale sunt a) 2 –1 0 ;
evaluate în aceeaºi unitate monetarã. Producerea unei unitãþi în 0 0 3
sectorul 1 necesitã 0,1 unitãþi din sectorul 1 ºi 0,2 unitãþi din
sectorul 2; producerea unei unitãþi în sectorul 2 necesitã 0,5 1 1 1
unitãþi din sectorul 1 ºi 0,25 unitãþi din sectorul 2. Sã determinãm b) x  y z , x, y, z i Z;
producþi il e x 1 ºi x2 ale sectoarelor 1 ºi, respectiv, 2 pentru
x2 y 2 z 2
realizarea echilibrului pieþei dacã cererea finalã, din afara celor
douã sectoare, este pentru sectorul 1 de 5000 de unitãþi ºi pentru
–1 5 3
sectorul 2 de 10 000 de unitãþi.
c) 0 1 2 ;
Soluþie.
0 1 4
Pentru a stabili un echilibru trebuie ca în fiecare sector sã
existe egalitate între producþie ºi cerere; echilibrul se traduce prin:
1 2 1
 x1  0,1x1  0,2 x2  5000
 . Sistemul este echivalent cu d) a 2 b , a, b i Z;
 x2  0,5 x1  0,25 x2  10000
1 0  1
0,9 x1  0, 2 x2  5000 |  30 27 x1  6 x2  150 000
 ,  ,
0,5x1  0,75x2  10 000 |  8 4 x1  6 x2  80 000 3 i 0
de unde obþinem soluþia (x1, x2). e) i 3 0 ,  i ³, i 2 = –1.
0 0 

21
 2 x  5 y  3 2 x  ny  4
d)  , n Z .
1. Fie sistemul 5 x  7 y  12 . nx  2 y  6

a) Calculeazã determinantul asociat 5. Pentru ce valori ale lui a, sistemul
matricei sistemului .
b) Calculeazã determinanþii obþinuþi din  prin 4 x  ay  3  a
 nu are soluþii (este incompatibil)?
înlocuirea coloanei corespunzãtoare necunoscutei (6  a) x  2 y  1  a
x, respectiv y prin coloana termenilor liberi, x ºi y.  x  ny  2
c) Rezolvã sistemul prin metoda lui Cramer. 6. Fie sistemul  . Pentru ce valori
2 x  y  m
x  y  4 reale ale lui n ºi m sistemul este compatibil determinat?
2. Fie sistemul  .
2 x  y  1
a) Calculeazã determinantul asociat matricei 5x  my  10
7. Fie sistemul  .
sistemului . x  y  p
b) Calculeazã determinanþii obþinuþi din  prin
Pentru ce valori reale ale lui m ºi p sistemul:
înlocuirea coloanei corespunzãtoare necunoscutei
a) are o soluþie unicã;
x, respectiv y prin coloana termenilor liberi, x ºi y.
c) Rezolvã sistemul prin metoda lui Cramer. b) are o infinitate de soluþii;
3. Calculeazã urmãtorii determinanþi: c) nu are soluþii?

1 1 1 0 8. Rezolvã sistemele liniare:

a) 1 1 ; b) 0 1 ;
 2ax  y  4
a)  2 , a Z ;
1 0 1 2 3a x  ay  a
c) 0 1 ; d) 3 4 ;
 x  y  1
b)  ,  Z ;
i 1  x  y  
e) 1 i , unde i2 = –1;
m3 x  m2 y  m
c)  3 2
, m Z .
x 0 m y  m x  1
f) y x , x, y i Z;
9. Calculeazã urmãtorii determinanþi de ordinul
ex
1
al 3-lea prin toate metodele cunoscute: regula lui
g) x y
, x, y Z ; Sarrus, regula triunghiului ºi regula minorilor.
e ey
1 2 3 1 1 0
ex 0 a) 4 5 6 ; b) 0 1 1 ;
h) x  y y , x, y Z ; 1 2 7 1 0 1
e e

m 1 1 1 0 1 1 1 0
i) , mZ .
1 m 1 c) 1 1 0 d) 0 1 1 ;
4. Rezolvã ºi discutã, în funcþie de valorile 0 1 1 1 0 1
parametrului real, urmãtoarele sisteme liniare:
1 0 1 1 1 1
2x  y  4
a)  , a Z ;
x  ay  2 e) 1 1 0 f) 0 1 1 ;
0 1 1 0 0 1
2x  3y  6
b)  , a Z ;
ax  y  2 1 0 0 1 1 1

mx  y  1 g) 1 1 0 ; h) 0 1 1
c)  , m Z ; 1 1 1 0 0 1
x  y  6
22
 1 0 0 0 2 3 x  y  z  6

i) 1 1 0 ; j) 4 5 0 ; 11. Fie sistemul  x  y  z  2 .
1 1 1 1 2 7
2 x  y  z  1

a) Calculeazã determinantul asociat matricei

1 2 0 1 0 0 sistemului .
k) 4 5 6 ; l) 4 5 6 ; b) Calculeazã determinanþii obþinuþi din  prin
1 0 7 1 2 7 înlocuirea coloanei corespunzãtoare necunoscutei
x, respectiv y prin coloana termenilor liberi, x ºi y.
0 2 3 c) Rezolvã sistemul prin metoda lui Cramer.
m) 4 0 6 ;
1 2 0 12. Rezolvã, folosind metoda Cramer, urmã-
toarele sisteme:
i 2 3
n) 4 2  i 6 , i 2 = –1; x  2 y  z  4 x  2 y  z  8
 
1 2 7 a) 2 x  y  2 z  5 ; b) 2 x  y  z  7 .
 x  y  6 z  6 2 x  4 y  2 z  16
1 2 3
o) a 0 6 , a, b i Z;
1 b 7 13. În circuitul electric urmãtor, se cunosc:

1 i 1 i
p) x 0 2  i , x, y i ³, i 2 = –1.
0 y 1

x  y  z  3

10. Fie sistemul  x  y  z  1 .
2 x  y  z  0

a) Calculeazã determinantul asociat matricei siste- E1 = 12V, E2 = 15 V, r1 = 1, r2 = 2,

mului . R1 = 2, R2 = 1, R3 = 3.
b) Calculeazã determinanþii obþinuþi din  prin Din legile lui Kirchhoff obþinem:
înlocuirea coloanei corespunzãtoare necunoscutei  E1  I1 (r1  R1 )  I 3 R3
x, respectiv y prin coloana termenilor liberi, x ºi y. 
 E2  I 2 ( r2  R2 )  I 3 R3 .
c) Rezolvã sistemul prin metoda lui Cramer. I  I  I
 3 1 2
Determinã intensitãþile curenþilor prin cele 3 laturi.

23
 4. Proprietãþile determinanþilor
Pentru calcularea determinanþilor, uneori este mai util sã aplicãm
Sã calculãm valorile determinanþilor
proprietãþi ale acestora. Vom verifica aceste proprietãþi pentru o
folosind proprietãþile lor.
 a11 a12 a13 
  1) Verificã egalitãþile:
matrice de forma A   a21 a22 a23  .
a 
 31 a32 a33  1 2 1 3
a)  ;
3 4 2 4
I. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul
matricei transpuse. 7 0 1 7 3 0
a11 a12 a13 b) 3 2 0  0 2 3 .
det A  a21 a22 a23  a11  a22  a33  a21  a32  a13  a31  a12  a23  0 3 0 1 0 0
a31 a32 a33
2) Calculeazã determinanþii:
a11 a21 a31
a31  a22  a13  a21  a12  a33  a11  a32  a23  a12 a22 a32  det tA . 1 1 3 1 3 2
a13 a23 a33 3 1 2; 1 1 1 . Ce observi?
Aceastã proprietate ne permite sã transcriem proprietãþile obþi- 2 1 3 3 2 3
nute pentru liniile unui determinant la coloanele sale (ºi reciproc).
3) Verificã dacã:
II. Dacã determinantul unei matrice are o linie (sau o coloanã) 0 7
cu toate elementele 0, atunci determinantul este egal cu 0. a)  0;
0 9
a11 a12 a13
1 2 3
0 0 0  a11  a33  0  a32  a13  0  a12  a31  0 
b) 0 0 0  0 .
a31 a32 a33
9 1 7
a31  0  a13  a12  0  a33  a11  a32  0  0 .
4) Calculeazã determinanþii:
III. Dacã înmulþim toate elementele unei linii (sau coloane)
ale determinantului unei matrice cu un numãr, valoarea 19 0 73 1 0 1
determinantului se înmulþeºte cu acel numãr. a) 24 0 15 ; b) 3 0 5 .
1 0 2 0 0 0
a11 a12 a13
a21 a22 a23  a11    a22  a33  a21    a32  a13  a31    a12  a23  5) Verificã dacã:
a31 a32 a33
1 3 9 1 3 3
a31    a22  a13  a21    a12  a33  a11    a32  a23  5 2 6  5 2 2 0 ;
  (a11  a22  a33  a21  a32  a13  a31  a12  a23  a31  a22  a13  1 7 21 1 7 7
a11 a12 a13 6) Verificã dacã:
a21  a12  a33  a11  a32  a23 )   a21 a22 a23 .
1 2 1 1
a31 a32 a33 a) 2  –6 ;
7 8 7 4
IV. Dacã în determinantul unei matrice adunãm toate 3 6 3 1 2 1 1 1 1
elementele unei linii (respectiv coloane) cu elementele
b) 2 4 1  3 2 4 1  3  2 2 2 1  0 .
corespunzãtoare unei alte linii (respectiv coloane) înmulþite cu
un numãr, valoarea determinantului nu se schimbã. 1 2 1 1 2 1 1 1 1

24
 a11 a12 a13 7) Calculeazã:
a21  a31 a22  a32 a23  a33  a11 ( a22  a32 ) a33  2 0 1 2 2 8
a31 a32 a33 a) 2 2 1 ; b) 0 2 0 .
( a21  a31 )a32  a13  a12  a31 (a23  a33 )  a31  a13 (a22  a32 )  8 0 1 1 1 1
a11  a32 (a23  a33 )  a33  a12 (a21  a31 )  a11  a22  a33  a21  a32  a13  8) Verificã dacã:
 a12  a23  a31  a31  a22  a13  a21  a12  a33  a32  a23  a11  1 2 3 1 2  1( 2) 3
a11 a12 a13 3 5 9  3 5  3( 2) 9 
 a21 a22 a23  det A ,   ³ . 2 4 1 2 4  2( 2) 1
a31 a32 a33
1 0 3
1 3
V. Dacã determinantul unei matrice are douã linii (respectiv  3 1 9  (1)  (1) 2 2  5.
2 1
douã coloane) proporþionale, atunci determinantul este nul. 2 0 1

a11 a12 a13 a11 a12 a13 0 0 0 9) Calculeazã determinanþii:

III IV
a11 a12 a13   a11 a12 a13   a11 a12 a13  0 ,  i ³.
1 2 1 1 2 2 1
a31 a32 a33 a31 a32 a33 a31 a32 a33
a) 1 0 2 ; b) 1  0 0 2 .
VI. Dacã schimbãm între ele douã linii (sau douã coloane) ale 2 1 0 2 1 1 0
unei matrice pãtratice, atunci determinantul îºi schimbã semnul.
10) Verificã dacã este corect calculul:
a11 a13 a12 10 3 1 3 1 1
 10  3  10 0.
a21 a23 a22  a11  a23  a32  a21  a33  a12  a13  a22  a31  20 6 2 6 2 2
a31 a33 a32
a11 a12 a13 11) Verificã dacã:
a31  a23  a12  a21  a13  a32  a11  a33  a22  – a21 a22 a23   det A . 1 2 3 1 3 2
a31 a32 a33 0 1 2  0 2 1 .
VII. Dacã determinanþii a douã matrice diferã printr-o singurã 3 0 1 3 1 0
linie (sau coloanã), atunci suma lor este egalã cu valoarea
determinantului care are pe linia respectivã (coloana respectivã) 12) Calculeazã determinanþii:
suma elementelor liniilor (sau coloanelor) respective ale celor 2 1 3 1 2 3
doi determinanþi ºi restul elementelor egale. a) 1 0 1 ; b) 0 1 1 ;
a11 a12 a13 a11 a12
 a13
 1 1 2 1 1 2
a21 a22 a23  a21 a22 a23  3 32 3 1 1  2
a31 a32 a33 a31 a32 a33 c) ; d) .
2 27 1 2 3 1
 (a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a21a12 a33  a32 a23a11 ) 
13) Verificã dacã:
(a11 a22 a33  a21a32 a13
  a31a12
 a23  a31a22 a13
  a21a12 a33  a11 a32 a23 ) 
1 4 1 4 1 4
 ( a11  a11
 )a22 a33  a21a32 (a13  a13
 )  a31a23 ( a12  a12
 ) a)   ;
2 0 1 1 3 1
a31a22 ( a13  a13
 )  a21a33 (a12  a12
 )  a32 a23 (a11  a11
 )
1 2 7 1 2 7
a11  a11 a12  a12
 a13  a13
b) 2 3 1  2 3 1 0.
 a21 a22 a23 .
5 4 2 5 4 2
a31 a32 a33
25
 VIII. Determinantul produsului a douã matrice pãtratice (de 1 2 7
acelaºi ordin) este egal cu produsul determinanþilor acestor matrice.
14) Fie determinanþii: d1  2 3 1 ,
a a  b b  5 4 2
Fie A   11 12  ºi B   11 12  .
 a21 a22   b21 b22  1 0 7 1 20 7
a11 a12 b11 b12 d2  2 1 1 , d3  2 3 1 1 .
  ( a11a22  a21a12 )( b11b22  b21b12 ) 
a21 a22 b21 b22 5 1 2 5 4 1 2
 a11b11a22 b22  a21b21a12 b12  a11a22 b21b12  a21a12 b11b22  Verificã prin calcul direct egalitatea
a11b11  a12 b21 a11b12  a12 b22 d1 + d2 = d3 .
 .
a21b11  a22 b21 a21b12  a22 b22
 1 3 0 2
IX. Dacã o linie (respectiv coloanã) a determinantului unei matri- 15) Fie A    ºi B   3 1  .
ce este o combinaþie liniarã a celorlalte linii (respectiv coloane) ale 2 4  
aceluiaºi determinant, atunci determinantul este nul (ºi reciproc).  9 5
Aratã cã A  B    ºi cã
Sã verificãm aceastã proprietate pentru matricea  12 8 
 a11 a12 a13  det AB  det A  det B .
 
A a21 a22 a23 , , ³ . 16) Fie matricele:
 a   a a12   a22 a 13  a23 
 11 21
 1 2 3   1 1 0 
   
a11 a12 a13 A   3 0 1  B   0 1 1
; .
Avem a21 a22 a23   1 1 1   1 1 1 
   
a11   a21 a12  a22 a13   a23 Calculeazã: a) detA; b) detB;
c) det(AEB); d)(detA)E(detB).
a11 a12 a13 a11 a12 a13
  a21 a22 a23   a21 a22 a23  0 .
a11 a12 a13 a21 a22 a23 17) Calculeazã determinantul:
1 1 0
Demonstraþia proprietãþilor I-IX pentru determinanþi de ordin
1 2 1.
n este un exerciþiu care presupune o bunã cunoaºtere a modului
de lucru cu simbolurile  ,  . Nu ne-am propus sã dãm aceste 2 1 1
demonstraþii, dar este util sã le încerci!
18) Aratã cã :
Exerciþiu rezolvat.
1 1 1
2 x  3 y  5 (2  4  3) x  (3 – 4  2) y  13 ac bc
Sistemele S1  ºi S2  a) a b c  ;
3 x – 2 y  2 3 x – 2 y  2 a( a  c ) b(b  c )
sunt echivalente (au aceleaºi soluþii). a2 b2 c2

Soluþie. 1 1 1
Din proprietatea IV. rezultã 1   2 . Analog  x1   x2 ºi b) a b c  ( b  a)(c  a)(c  b) ;
 y   y , unde  xi , i  1, 2 se obþine din i înlocuind coloana
1 2 a2 b 2
c2
corespunzãtoare necunoscutei x prin coloana termenilor liberi,
iar  yi , i  1, 2 se obþine din  i înlocuind coloana cores- a b c
2 2
punzãtoare necunoscutei y prin coloana termenilor liberi; cele c) a b c 2  abc( b  a)(c  a)( c  b) .
16 11 a3 b3 c3
douã sisteme au aceeaºi soluþie, ,
13 13  
, adicã sunt echivalente.
26
 Aplicaþii

19) Scrie sub formã de determinant

Douã puncte distincte A(xA, yA) ºi B(xB, yB) determinã ecuaþia dreptei care trece prin punctele:
în mod unic o dreaptã AB. a) A(1, 2) ºi B(2, 3);
Dacã xA = xB, atunci dreapta verticalã AB are ecuaþia x = xA. b) O(0, 0) ºi C(1, 0);
Dacã yA = yB, atunci dreapta orizontalã AB are ecuaþia y = yA. c) O(0, 0) ºi D(0, 2);
Dacã xA @ xB ºi yA @ yB, atunci dreapta AB este oblicã ºi are d) O(0, 0) ºi E(2, –1);
y  yA x  xA y  yA e) F(–1, 2) ºi G(2, 1);
ecuaþia: y  y A  B ( x  x A ) , adicã:  .
xB  x A xB  xA yB  yA f) H(–1, –2) ºi I(3, –1).
Reprezintã într-un reper cartezian, în
Uneori se utilizeazã aceastã reprezentare chiar dacã un numitor fiecare caz, punctele ºi dreptele obþinute.
este nul; atunci numãrãtorul respectiv trebuie egalat cu zero.
Evident, pentru cã A @ B, numitorii nu se pot anula simultan. 20) Reprezintã într-un reper cartezian
Propoziþie. urmãtoarele puncte:
Ecuaþia dreptei care trece prin punctele A(1, 2), B(2, 3), O(0, 0), C(1, 0),
D(0, 2), E(2, –1), F(–1, 2), G(2, 1),
x y 1
H(–1, –2), I(3, –1), J(4, –2), K(–1, 0),
A(xA, yA) ºi B(xB, yB) se scrie sub forma: x A yA 1  0 . L(0, –3), M(0, 1).
xB yB 1 Care dintre aceste puncte sunt coliniare?

21) Determinã  i Z astfel încât

Propoziþie.
Condiþia de coliniaritate a punctelor
x1
M1(x1, y1), M2(x2, y2), M3(x3, y3) se scrie sub forma x2
x3
În clasa a X-a am aflat cum se calculeazã distanþa
de la un punct la o dreaptã.
Fie M(xM, yM) un punct din plan ºi h o dreaptã cu
ecuaþia ax + by + c = 0, unde a @ 0 sau b @ 0.
Distanþa de la punctul M la dreapta h este
ax M  by M  c
d ( M , h)  . C(5, 7).
a2  b2
Este de asemenea cunoscut faptul cã, dacã A(x A, y A) ºi
B(xB, yB) sunt douã puncte din plan, atunci distanþa dintre punctele
A ºi B este d ( A , B )  ( x B  x A ) 2  ( yB  y A ) 2 .
Aria unui triunghi
Fie punctele distincte A(xA, yA), B(xB, yB) ºi dreapta AB de
punctele A(, 3), B(2, 4) ºi C(3, 5) sã fie
coliniare.
y1 1
y2 1  0 .
22) Pentru ce valori ale parametrului
y3 1
real , punctele A(, 3), B(2,  + 1) ºi
C(3, 5) sunt coliniare?
23) Aratã cã, oricare ar fi valoarea para-
metrului real , punctele A(, 3), B(2, )
ºi C(3, 1) sunt necoliniare.
24) Fie punctele A(2, 3), B(–1, –1) ºi
a) Determinã ecuaþia dreptei AB.
b) Verificã dacã punctele A, B, C sunt
coliniare.
c) Calculeazã distanþa de la A la BC.
d) Calculeazã aria triunghiului ABC.
e) Reprezintã punctele, dreptele ºi triun-
ghiurile într-un reper cartezian.

x y 1
ecuaþie x A y A 1  0 . Dacã M(xM, yM) este un alt punct din
xB yB 1
27
 xM yM 1
plan ºi dacã notãm cu   x A yA 1 , atunci 25) Fie punctele A(2, 3), B(–1, –1),
C(5, 7), D(0, 2) ºi E(1, 0).
xB yB 1 a) Determinã ecuaþiile tuturor dreptelor
care trec prin câte douã din punctele A,
 B, C, D, E.
d ( M , AB)  ºi, în consecinþã, obþinem ...
( xB  xA )2  ( yB  yA )2 b) Care dintre punctele A, B, C, D, E sunt
coliniare?
c) Formeazã toate triunghiurile cu vârfu-
Propoziþie. rile în trei dintre punctele A, B, C, D, E.
Aria triunghiului AMB cu vârfurile de coordonate A(xA, yA), Calculeazã cea mai micã ºi cea mai mare
1
B(xB, yB), M(xM, yM) este datã de formula: AAMB   . arie a triunghiurilor formate.
2

1. Aratã, cu ajutorul proprietãþilor x  1 x  1 x2 1

determinanþilor, cã: c) y  1 y  1 y2 1 , x, y, z i Z;
z  1 z  1 z 2 1
7 8 9
a) 2 0 0  0 ;
a b c
1 0 0
d) bc ca a  b , a, b, c i Z.
b2  c2 c2  a2 a2  b2
2 2 4 2
1 1 1
b) 1 2 1 0;
0 0 0 3. Calculeazã determinantul   1  2 ,
1 2 
1  x1 x2 x3
c) x1 1  x2 x3  1  x1  x2  x3,. x1, x2, x3 i Z. unde  este o rãdãcinã cubicã a unitãþii (3 = 1).
x1 x2 1  x3
4. Rezolvã ecuaþiile:
2. Aplicând proprietãþile determinanþilor, calcu-
leazã ºi scrie punând rezultatul sub formã de produs: 4x 6 2
a) 6 9 x 3  0;
1 1 1
2 3 1 x
a) a b c , a, b, c i Z;
a2 b2 c2 a2  x ab ac
2
b) ab b x bc  0 , a, b, c i Z.
a2 ( a  1)2 (a  2) 2
2
ac bc c x
b) b2 ( b  1)2 (b  2) 2 , a, b, c i Z;
c2 (c  1)2 (c  2) 2

28
 5. Interpretarea geometricã a sistemelor liniare cu 2 necunoscute
Fiecare ecuaþie a unui sistem liniar cu douã necunoscute se Sã rezolvãm sisteme liniare
reprezintã în plan printr-o dreaptã.
Pentru a interpreta geometric un sistem liniar de douã ecuaþii 2 x  y  1
1) Fie sistemul liniar  .
cu douã necunoscute vom reprezenta grafic dreptele cores-  3x  2 y  5
punzãtoare ecuaþiilor sistemului. Coordonatele punctului de a) Rezolvã sistemul.
intersecþie, dacã existã, verificã simultan ecuaþiile sistemului ºi b) Reprezintã grafic, în acelaºi reper
reprezintã soluþia acestui sistem. cartezian, dreptele de ecuaþii y = 2x – 1
3 5
Considerãm ecuaþia ax + by + c = 0, cu b @ 0 ºi funcþia ºi y   x  .
2 2
a c c) Gãseºte coordonatele punctului de
y = mx + n, unde m   , n   , a cãrei reprezen-
b b intersecþie al celor douã drepte.
tare este o dreaptã.
• Dacã m @ 0, atunci dreapta d) Ce legãturã existã între soluþia
y = mx + n intersecteazã axa Ox în sistemului liniar dat ºi coordonatele

FG n IJ punctului de intersecþie al dreptelor date?

punctul 
H m
,0 .
K e) Pornind de la interpretarea geometricã
• Dacã m = 0 ºi n = 0, atunci
dreapta y = 0 reprezintã axa Ox.
• Dacã m = 0 ºi n @ 0, atunci
dreapta y = n reprezintã o paralelã
la axa Ox, deci nu are puncte de
intersecþie cu Ox.
Sã interpretãm geometric
sistemul:
4 x  y  12
1)  .
 x  2 y  10
Sistemul are soluþia unicã x = 2,
y = 4, deci S = {(2, 4)}
(sistem compatibil determinat).
Cele douã ecuaþii ale sistemului re-
prezintã ecuaþiile a douã drepte care
se intersecteazã în punctul (2, 4).
2) Sã rezolvãm sistemul
 4 x  y  12
 .
8 x  2 y  24
Obþinem o infinitate de soluþii:
S = {(x, y) | y = 12 – 4x, x i Z}
(sistem compatibil nedeterminat).
Cele douã ecuaþii ale sistemului
sunt ecuaþiile a douã drepte care
coincid (coordonatele oricãrui
punct de pe dreapta 4x + y = 12
reprezintã o soluþie a sistemului).
a mulþimii soluþiilor unui sistem compa-
tibil determinat, dã exemplu de un astfel
y=0 de sistem liniar. Rezolvã-l.
x  2 y  1
2) Fie sistemul liniar  .
2 x  4 y  2
a) Rezolvã sistemul.
b) Reprezintã grafic, în acelaºi reper car-
tezian, dreptele de ecuaþii d1: x – 2y = 1 ºi
d2: 2x – 4y = 2. Ce poþi spune despre d1 ºi d2?
c) Ce interpretare geometricã are mulþi-
mea soluþiilor sistemului liniar dat?
d) Pornind de la interpretarea geometricã
a mulþimii soluþiilor unui sistem liniar
compatibil nedeterminat, dã exemplu de
un astfel de sistem liniar. Rezolvã-l!
x  y  2
3) Fie sistemul liniar  .
2 x  2 y  1
a) Rezolvã sistemul.
b) Reprezintã grafic, în acelaºi reper
cartezian, dreptele de ecuaþii d1: x + y = 2
ºi d2: 2x + 2y = 1. Ce poziþie are dreapta
d1 faþã de dreapta d2 ?
c) Interpreteazã geometric soluþia sistemului.
d) Pornind de la interpretarea geometricã
a mulþimii soluþiilor unui sistem liniar
incompatibil, dã un exemplu de un astfel
de sistem. Rezolvã-l.
29
 4) Rezolvã sistemele liniare ºi inter-
preteazã geometric mulþimea soluþiilor
 4 x  y  12 fiecãrui sistem:
3) Rezolvãm sistemul 
 4 x  y  10 x  2 y  4
prin metoda reducerii sau metoda substi- a)  ;
2 x  4 y  8
tuþiei ºi obþinem S =  (sistem incompa-
tibil). Cele douã ecuaþii ale sistemului 2 x  y  1
b)  ;
reprezintã douã drepte paralele, deci nu  x  3 y  2
au nici un punct comun. x  2 y  3
c)  .
În interpretarea geometricã a unui sistem liniar cu 2 2 x  4 y  7
necunoscute putem avea urmãtoarele situaþii: 5) Rezolvã sistemele ºi interpreteazã
geometric soluþia obþinutã:
• sistemul are o infinitate de soluþii ºi
o infinitate de puncte de intersecþie ale R| x  2y  1
celor douã drepte; în acest caz cele douã a) S2x  y  3 ;
drepte coincid; uneia dintre necunoscute |T7 x  y  6
i se poate da o valoare arbitrarã, iar cea-
laltã este determinatã în funcþie de prima; R|x  3y  0
b) S3 x  2 y  0 .
|Ty  5  0
• sistemul admite o soluþie unicã; în acest
caz dreptele se intersecteazã într-un singur punct; 6) Rezolvã sistemele liniare ºi inter-
preteazã mulþimea soluþiilor fiecãrui sistem:
x  2y  4

a)  2 x  4 y  8 ;
3x  6 y  12

• sistemul nu are soluþii; dreptele sunt 2 x  y  1
distincte ºi paralele. 
b)  x  3 y  2 ;
x  2 y  3
Ce se întâmplã dacã sistemul este format din mai mult de douã 
ecuaþii cu douã necunoscute? Imagineazã astfel de situaþii! x  2 y  3

c)  2 x  4 y  7 ;
2 x  4 y  8
2 x  y  1 

Sã interpretãm geometric sistemul:  x  3 y  11 .
2 x  y  1
  x  2 y  1 
Fiecare ecuaþie a  d)  x  3 y  11 .
sistemului reprezintã   x  2 y  8

ecuaþia unei drepte în plan:
d1 : 2x – y – 1 = 0; x  y  1

d2 : x  3 y  11  0 ; 7) Fie sistemul  x  my  1 .
 x  (2m  1) y  1
d3 : x  2 y  1  0 . 
Observãm cã a) Pentru ce valori ale lui m soluþia sis-
d1 O d2 = {(2, 3)} temului reprezintã un singur punct în plan?
ºi acest punct nu aparþine dreptei d3, deci sistemul este incompatibil. b) Pentru ce valori ale lui m soluþia
sistemului reprezintã o dreaptã în plan?

30
 1. Rezolvã sistemele ºi interpreteazã geometric soluþia obþinutã:

x  y  0 x  3y  0 2 x  y  3
  
a)  x  y  0 ; b) 3x  2 y  0 ; c)  x  2 y  3 ;
 y  5  0  y  3  0 3x  2 y  1

2 x  3 y  8 3 x  2 y  7
 
d) 3x  2 y  1 ; e)  x  2 y  5 .
3x  2 y  7  x  y  3

2. Interpreteazã geometric sistemele liniare :

a)
RS2x  3y  5; b)
RSx  3y  5 ; c)
RS2x  y  4 ; d)
RS2x  8y  4 .
T3x  2y  1 T3x  y  5 T2 x  y  3 Tx  4y  2
3. Interpreteazã geometric sistemele liniare:

2 x  3 y  8 5 x  y  13 7 x  4 y  1 3 x  4 y  1
   
a) 3x  2 y  1 ; b)  2 x  3 y  13 ; c)  x  2 y  1 ; d)  x  y  1 .
x  2 y  5 3x  2 y  12 3x  12 y  5 x  3y  2
   

4. Scrie ecuaþiile sistemelor corespunzãtoare dreptelor reprezentate mai jos ºi calculeazã coordonatele
punctelor de intersecþie ale acestor drepte.

–1

–1 –1
2
–1

31
 6. Matrice inversabilã
Exprimarea matricialã a sistemelor liniare AX = B sugereazã Sã verificãm dacã o matrice este
soluþia X = A–1B. Se pune problema determinãrii unei matrice inversa altei matrice.
notate A–1 cu proprietatea A–1E A = In , n  2,3 . Astfel, ecuaþia
matricialã s-ar rezolva prin analogie cu ecuaþia de gradul I, dupã 1) Scrie matricele I2, I3.
cum urmeazã: 2) Verificã dacã B este inversa matricei
A1  | AX  B; 1 3 
( A1  A) X  A1 B ;  2 3  5 5 
A, unde A   ; B   .
I 3 X  A1 B , cu soluþia X = A–1 B.  1 –1 1 2
 

5 5
 1 0 0 3) Verificã dacã A–1 = B, unde:
 
I 3   0 1 0  este matricea unitate de ordinul al 3-lea.
 1 11 9 
 0 0 1
   – 4 – 32 32 
Pentru orice matrice A i M3(³), I3 E A = AE I3 = A.  1 2 3  
  1 7 3 
A   –2 1 –3 ; B   .
 4 32 32 
 2 3 –1  
Definiþie.  
 1 – 1 –5
Fie A o matrice pãtraticã de ordin al treilea. Matricea A este  
 4 32 32 
inversabilã dacã existã o matrice B pãtraticã de ordinul al treilea
astfel încât AEB = BEA = I3 ; matricea B se numeºte inversa În ce condiþii o matrice este inversabilã?
matricei A ºi se noteazã A–1. 1 2 3
2 3   
4) Fie A    ; B   –2 1 –3 .
Observaþie.  1 –1 2 3
Dacã B este inversa matricei A, atunci ºi matricea A este  –1
a) Calculeazã detA ºi detB.
inversa matricei B. b) Este A inversabilã? Dar B? De ce?
Teoremã.
 2 1 3 
Inversa unei matrice pãtratice, dacã existã, este unicã.  
5) Fie matricea A   1 5 4  .
 1 2 3 
Demonstraþie.  
Fie A i M3 (³) o matrice pãtraticã de ordinul al treilea. Presu- Determinã inversa matricei A ºi apoi
punem cã existã douã matrice de ordinul al treilea, B ºi B  , verificã prin calcul direct relaþia
astfel încât: AB = BA = I3 ºi AB  BA  I 3 . A E A–1 = I3.
Folosind asociativitatea înmulþirii matricelor, obþinem: Indicaþie.
B  B  I 3  B  ( AB )  ( B  A) B   I 3  B   B  , deci B  B  .
2 1 –3
Inversa matricei A se noteazã A–1.
det A  1 5 4  –68  0 , deci A este
Observaþie.
–1 2 –3
Dacã A–1 este inversa matricei A, atunci: 1
• AA–1 = A–1A = I3 • (A–1)–1 = A inversabilã ºi A–1  A* .
det A
• Fie C o matrice inversabilã. Dacã CA = CB sau AC = BC,
 2 1 –1  –23 –3 19 
atunci A = B.  
t
A   1 5 2  ºi A*   –1 –9 –11 ,
În ce condiþii o matrice este inversabilã?  –3 4 –3  7 –5 9 
   
Teoremã.  –23 –3 19 
O matrice A i M3(³) este inversabilã dacã ºi numai dacã –1 1 
deci A  –  –1 –9 –11 .
detA @ 0. 68  
 7 –5 9 

32
 Cum gãsim inversa unei matrice A i M3(³)? Cum gãsim inversa unei matrice?
• Calculãm detA. Dacã detA @ 0, atunci A este inversabilã.  1 2 3
• Scriem matricea transpusã a matricei A, notatã tA, schim- 2 3   
6) Fie A    ; B   –2 1 –3 .
bând în matricea A liniile cu coloanele.  1 –1  2 3 –1
 
a) Scrie matricele transpuse: tA; tB.
 a11 a12 a13   a11 a21 a31 
  t   b) Scrie complementele algebrice ale
Fie A   a21 a22 a23  . Avem A   a12 a22 a32  .
fiecãrui element din matricele tA ºi tB;
a a33  a a23 a33 
 31 a32  13 c) Ai obþinut
 8 11 –9 
 –1 –3   
• Scriem matricea reciprocã a lui A, notatã A*, înlocuind A*    ºi B*   –8 –7 –3  ?
fiecare element al matricei transpuse tA prin complementul sãu  –1 2   –8 1 5 
 
algebric, notat ij , i , j  1, 3 , obþinut astfel: ij  (–1)i  j Aij , d) Gãseºte A ºi B .
–1 –1

1Ti T3, 1T j T3, unde Aij este minorul elementului aij din ma- e) Verificã dacã AA–1 = A–1A = I2 ºi
B–1B = BB –1 = I3.
tricea tA (determinantul obþinut din tA prin eliminarea liniei i ºi
a coloanei j). 7) Notãm d = detA.
a) Aratã cã:
În exemplul anterior, complementul algebric al lui a11 din d 0 0
 
a22 a32 a a A  A*  A *  A   0 d 0  .
t
A este 11  (–1)11 A11 , unde A11  , deci 11  22 32 . 0 0 d
a23 a33 a23 a33  
Analog se calculeazã fiecare ij , 1Ti T 3, 1T j T 3 . b) Verificã relaþia:
1  1 
 11 21 31  A    A *    A *  A  I 3 , d  0 .
  d  d 
Se obþine A*   12 22 32  , matricea reciprocã a matricei A.
   
 13 23 33  8) Existã inversele matricelor urmã-
toare?
1
• Gãsim matricea inversã a matricei A din relaþia A–1  A*,
det A  3 1 0 
adicã împãrþim fiecare element al matricei A* la detA ( det A  0 ).  
a) A   2 4 1  ;
 1 1 5 
 
Propoziþie.
 2 1 0 
Fie m, n i q, m i {2, 3}, n i {2, 3}. Fie A i Mm ,n (Z),  
b) A   1 3 2  ;
B i Mm,n(Z), C i Mm ,n(Z), detA @ 0, detB @ 0.
 4 1 2
Ecuaþia AX = C are soluþia unicã X = A–1C i Mm ,n (Z).  
Ecuaþia XB = C are soluþia unicã X = CB –1 i Mm ,n (Z).
 1 2 3
Ecuaþia AXB = C are soluþia unicã X = A–1CB –1 i Mm ,n (Z). c) A   0 1 2  ;
 0 0 1
 
Demonstraþie.
În ecuaþia AX = C înmulþim ambii termeni cu A–1 în stânga. 2 3 4 
Obþinem:  
d) A   3 –2 3  ;
A–1 (AX) = A–1C ;  5 2 –1
 
(A–1 A)X = A–1C ;
 1 0 0
Im X = A–1C ; e)  0 2 0  .
X = A–1C.  
 0 0 3
33
 Exerciþiu rezolvat. S1 S2 S3
Pentru realizarea a trei preparate farmaceutice F1, F2, F3 se folosesc
F1 20 20 10
substanþele S1, S2, S3 ce conþin elementele active A1, A2, A3. Cantitãþile de
F2 5 10 5
substanþe, respectiv de elemente active, ce intrã în preparate sunt date în tabelele
F3 10 5 10
alãturate. Sã determinãm cantitãþile de elemente active conþinute în substanþe
astfel încât compoziþia preparatelor farmaceutice sã fie respectatã. A1 A2 A3
Soluþie. F1 3 2 8/3
Fie matricele A ºi B asociate celor douã tabele. Cantitãþile de elemente F2 1 1/2 1
active Ai , i  1, 3 conþinute în substanþele Sj , i  1, 3 vor fi date de elemen- F3 2 1 1
tele matricei X obþinutã din ecuaþia AX = B. Avem det A  0 ,
 1/10 1/5 0   1/10 1/10 1/15
1   1  
A  0 2/15 1/15 , deci X  A B   0 0 1/15 .
 1/10 2/15 2/15   1/10 0 0 
  
Substanþa S1 va trebui sã conþinã 1/10 unitãþi de element activ A1, 1/10 unitãþi de element activ A2 ºi 1/15
unitãþi de element activ A3 etc.

1. Determinã, dacã existã, inversele 3. Rezolvã urmãtoarele ecuaþii matriciale:

urmãtoarelor matrice:
 1 2 2 1 
 1 1  1 0 a)  X  ;
a) A    ; b) A   ;  1 0   3 1
 0 1  0 1
 1 2  2 1 
 3 0  0 1  0 2  b) X    ;
c) A    ; d) A   ; e) A   ;  1 0   3 1
 0 3  1 0  2 0 
 3 2 1  1 2 3
   
 1 1  1 2  1 1 c) X   0 1 2    2 3 1  ;
f) A    ; g) A   ; h) A   ;
 1 4 3 4  2 2  2 1 1  3 1 2
   
 1 0 0  0 0 1  1 1 1 d) X  
2 1  3 1  1 4 
;
 
i) A  0 1 0 ; j) A   0 1 0  ; k) A   0 1 1 ;
 
 5 3 2 1  4 1 
     
 0 0 1  1 0 0  0 0 1
 2 1  3 1  1 4 
1 0 0   1 2 3  1 1 1  e)   X   ;
A  1 1 0     2 2 2  .  5 3  2 1  4 1 
l)  ; m) A  1 2 3 ; n) A 
     
1 1 1  1 0 0   1 2 3  2 1  3 1 1 4
f)    X  .
 5 3 2 1 4 1
2. Determinã a i Z astfel încât fiecare din
urmãtoarele matrice sã fie inversabile, apoi determinã  2 2 2 
inversa fiecãreia: 
4. Se considerã matricea A   4 4 4  .

 2 1 0   6 6 6 
 1 a  
a) A   ; b) B   a 1 3  ;
  1 2  a) Calculeazã determinantul matricei A.
 1 0 2
  b) Calculeazã A2 ºi verificã identitatea I3 = (I3 – A)(I3 + A).
c) Aratã cã matricea I3 – A este inversabilã ºi
 a 1 1  1 a 1 a
  calculeazã-i inversa.
c) C   1 2 3 ; d) D  1  a 1 a .
 a 1 1   a 1 a a 
   
34
 7. Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute
R|a x  a x ...a x  b
11 1 12 2 1n n 1
Fie sistemul liniar: |a x  a x ... a x  b de m ecuaþii Sã rezolvãm sisteme liniare.
S|........................................
21 1 22 2 2n n 2

1) Rezolvã sistemele liniare:

|Ta x  a x ...a x  b
m1 1 m2 2 mn n m
 x1  x3  2
cu n necunoscute, n T 3, aij i ³, i  1, m , j  1, n , bi i ³, i  1, m . 
a)  x2  2,
Determinarea mulþimii soluþiilor sistemului liniar se face prin x  x  x  4
 1 2 3
rezolvarea acestuia prin diferite metode. Indiferent de metoda
folositã trebuie sã precizãm tipul sistemului, adicã:
 x1  x2  x3  10
- compatibil (dacã are soluþii) 
• determinat (dacã are soluþie unicã); b)  x1  x2 3 ,
 x3  7
• nedeterminat (dacã are o infinitate de soluþii); 
- incompatibil (dacã nu are soluþii).
 x1  x2  x3  2
Observaþie. 
Urmãtoarele proceduri aplicate unui sistem de ecuaþii liniare nu c)  x1  x2  x3  1 ,
x  x  0
modificã compatibilitatea sau incompatibilitatea acestuia ºi nici  1 2

eventualele soluþii: specificând, pentru fiecare sistem, dacã

• adunarea unei ecuaþii a sistemului la o altã ecuaþie a sistemului; este compatibil determinat, compatibil
• înmulþirea ecuaþiilor sistemului prin factori nenuli; nedeterminat sau incompatibil.
• schimbarea ecuaþiilor între ele.

Metode de rezolvare a sistemelor liniare 2) Rezolvã sistemele liniare:

Metoda lui Gauss a cãpãtat o importanþã mai mare în ultimul  x1  x2  x3  1


timp pentru cã se utilizeazã în programele de calculator. a)   x1  2 x2  x3  0 ,
Ideea acestei metode este urmãtoarea: sistemul liniar de m ecuaþii 2 x  x  x  2
 1 2 3
cu n necunoscute se transformã într-un alt sistem liniar echivalent
în care una dintre necunoscute, de exemplu x1 , apare într-o  x1  x2  x3  2

singurã ecuaþie. Spunem cã x1 a fost eliminat din celelalte m – 1 b)  2 x1  x2  x3  3
ecuaþii. Prin aceeaºi metodã cele m – 1 ecuaþii, fãrã necunoscuta  x x x 0
 1 2 3
x1 , se transformã astfel încât o altã necunoscutã, de exemplu
x2, apare numai în una dintre acestea. Repetând procedeul, vom prin metoda lui Gauss.
obþine:
a) un sistem în care ultima ecuaþie conþine numai necunoscuta xn; 3) Verificã dacã sistemul
atunci sistemul este compatibil determinat;
b) un sistem în care xk = f (xk+1 , ... , xn), unde k < n; atunci
R|x  x  x  6
1 2 3

sistemul este compatibil nedeterminat; |S2x  x  x  0

1 2 3
este echivalent
c) un sistem în care o ecuaþie este de forma 0 = c, c i ³*; ||4x  x  2x  8
1 2 3
atunci sistemul este incompatibil.
 x1  x2  x3  1
T  x  x  2x  7
1 2 3

  x1  x2  x3  6
1) Sã rezolvãm sistemul liniar:  x1  x2  x3  1 . 
x  x  0 cu sistemul:   x2  2 x3  12
 2 3  13x3  34
Soluþie. ºi calculeazã mulþimea soluþiilor.
Scãzând prima ecuaþie din a doua ºi împãrþind la (–2) obþinem

35
  4) Rezolvã sistemele liniare:
 x1  x2  x3  1

x2  x3  0 , deci x3   1 ,   x3  2
sistemul echivalent 
 2 
a)  x1  2 x2  4 x3  4 ;
x3   1
 3 x  6 x  8 x  0
 2  1 2 3

x2  1 , x1  1 ; obþinem S 1, 1 ,  1 (sistem compatibil

 
2 2 2  28 x  56 y  56 z  0

determinat). b) 39 x  78 y  78 z  0 ;
R|x1  x 2  x3  6  40 x  80 y  80 z  0


2) Sã rezolvãm sistemul liniar: S

|2 x  x  x  1 .
1 2 3

||4x  x  2x  8
1 2 3
 28 x  56 y  56 z  28


Soluþie.
T x  x  2 x  7
1 2 3
c) 39 x  78 y  78 z  39 ;
 40 x  80 y  80 z  40
R|x  x  x  6
1 2 3


Sistemul este echivalent cu: S

|  x  3x  11 cu soluþia
2 3
17 x  17 y  34 z  0

|| 13x  39 3
d)  2 x  y  z  0 ;
T 00
4 x  2 y  2 z  0

unicã x3 = 3, x2 = 2 ºi x1 = 1, adicã S = {(1, 2, 3)}
17 x  17 y  34 z  34
(sistem compatibil determinat). 
e)  2 x  y  z  1 .
 Metoda matricialã. Sistemul liniar poate fi exprimat matri- 3x  z  1
cial astfel: AX = B, unde A este matricea coeficienþilor necunos- 
cutelor, X este matricea necunoscutelor (matrice coloanã) ºi B este
matricea termenilor liberi (matrice coloanã). În cazul A i Mn(³),
5) Rezolvã urmãtoarele sisteme prin
dacã matricea A este inversabilã (adicã detA @ 0), înmulþim la
stânga ecuaþia AX = B cu A–1 ºi avem A –1 (AX) = A –1 B, adicã metoda matricialã:
(A–1A)X = A–1B, deci X = A–1B.  2 x  3 x2  1
a)  1 ;
2 x  y – 3z  11  x1 – x2  3

Sã rezolvãm sistemul liniar  x  5 y  4 z  –1 prin
– x  2 y – 3z  6  x1  2 x2  3x3  9

metoda matricialã. 
b)  –2 x1  x2 – 3x3  –4 ;
Scrierea matricialã a sistemului este AX = B, unde  2 x  3x – x  –4
 1 2 3
 2 1 –3   11  x
     
A   1 5 4  , B   –1 , X   y  ; cum detA = –68, rezultã  2 x  3 y  4 z  11
 –1 2 –3  6  z 
      c) 3x – 2 y  3z  1 ;
5 x  2 y – z  –11
 23 3 19  
 68  
68 68
   x2  3x3  1
1 9 11 
cã A este inversabilã ºi A  
1
; soluþia ecuaþiei 
 68 68 68  d)  x1  2 x3  1 ;
  3 x  2 x
 7 5 9  1 7
   2

 68 68 68 
 2 2 x  y 4

 
este X = A B, adicã X   1  . Soluþia sistemului este S = {(2, 1, –2)}
–1 e)  x  2 y  z  1 .
 2   2y  z  0
  
(sistem compatibil determinat).
36
  Metoda lui Cramer 6) Verificã dacã sistemul liniar
Soluþiile unui sistem liniar au la numitor dezvoltarea R|
2x  3y  4 z  11
determinantului asociat matricei sistemului.
La numãrãtorul soluþiilor vom avea dezvoltarea determi-
S|
3x  2y  3z  1 este rezolvat corect.

nanþilor obþinuþi din  prin înlocuirea coloanei corespunzãtoare T5x  2y  z  11

coeficienþilor necunoscutei cu coloana termenilor liberi: Soluþie.
b1 a12 a13 a11 b1 a13 a11 a12 b1 2 3 4
 x1  b2 a22 a23 ;  x2  a21 b2 a23 ;  x3  a21 a22 b2 .  3 2 3  110  0 , deci sistemul
b3 a32 a33 a31 b3 a33 a31 a32 b3 5 2 1
este compatibil determinat (are soluþie
unicã)
Teoremã. Metoda lui Cramer
11 3 4
a11 x1  a12 x2  a13 x3  b1 x
 x  1 2 3  220 , deci x   2;
Dacã sistemul a21 x1  a22 x 2  a23 x3  b2 are determinantul 
a x  a x  a x  b 11 2 1
 31 1 32 2 33 3 3

x 2 11 4
 nenul, atunci soluþia sa este (x1 , x2 , ..., x n), unde x1  1 , y
 y  3 1 3  110 , deci y   1;
 x2  x3 
x2  , x3  , iar  xi , i  1, 3 este determinantul obþinut 5  11  1
 
din  prin înlocuirea coloanei corespunzãtoare coeficienþilor 2 3 11

necunoscutei xi , i  1, 3 cu coloana termenilor liberi. z  3  2 1  330 , deci z  z  3 .

5 2  11
Pentru n = 4, adicã pentru sisteme liniare de patru ecuaþii cu
Mulþimea soluþiilor este S = {(–2, 1, 3)}.
patru necunoscute, soluþia sistemului este (x1, x2, x3, x4), unde
x x x x
x1  1 , x2  2 , x3  3 , x4  4 . 7) Rezolvã sistemele:
   
Un sistem liniar poate fi rezolvat prin metoda lui Cramer, 2 x1  3x2  1
dacã numãrul de ecuaþii este egal cu numãrul de necunoscute 5 x  7 x  2
 1 2
ºi determinantul asociat matricei sistemului este nenul. Un astfel a)  ;
 x1  x2  1
de sistem, se numeºte sistem Cramer.
2 x1  4 x2  6
Exerciþii rezolvate.
x  y  z  1  5
 x  y  6
1) Sã rezolvãm sistemul liniar  x  y  z   , în 
 x  y  z   2  2
 b)  y  z   ;
 3
funcþie de valorile reale ale lui .  1
Soluþie. z  x   2

Determinantul sistemului este  = ( – 1)2( + 2).
• Dacã  @ 0, adicã  @ 1 sau  @ –2, atunci sistemul este 6 x  4 y  3z
2 c)  ;
   1
Cramer ºi S   
1 (  1)   x  2 y  2z  4
, ,   ,   Z ,   1,   2 .
   2   2   2  
• Dacã  = 0, atunci existã urmãtoarele situaþii:

37
 i) dacã  = 1, atunci toate ecuaþiile se reduc la x + y + z = 1;
sistemul este compatibil nedeterminat,
R|3x  4y  8z  1
d) S2x  y  z  2 ;
S = {(, 1 –  – ) | ,  i Z};
ii) dacã  = –2, atunci înlocuind în sistem obþinem
|T9x  10 y  14z  11
2 x  y  z  1

 x  2 y  z  2 . Adunând membru cu membru cele trei ecuaþii
R|x  y  z  5
e) S 4 x  y  2z  4 ;
 x  y  2 z  4
obþinem 0 = 3, relaþie falsã, deci sistemul este incompatibil.
|T x  4 y  5z  6
Unele sisteme liniare se pot rezolva ºi prin diverse artificii   x1  2 x2  2
de calcul. 
f)  4 x1  3x2  5 x3  2 ;
x  y  c  3x  2 x  2
  1 2
2) Considerãm sistemul  y  z  a , a, b , c  Z .
x  z  b
 3x1  3x2  x3  0
a bc 
g)  4 x2  x3  5 .
Adunãm ecuaþiile ºi obþinem x  y  z  . Scãdem, pe
2 2 x  2 x  x  1
 1 2 3
rând, ecuaþiile iniþiale din aceastã relaþie ºi obþinem:
a  b  c abc a  b c
x , y , z (sistem compatibil determinat)
2 2 2
8) Rezolvã sistemul de ecuaþii:
 ax  by  cz
3) Fie sistemul  , a, b, c, m, n, p, r i Z*.
 mx  ny  pz  r ay  bx  c

Se scriu primele douã ecuaþii sub formã de rapoarte egale: cx  az  b , abc  0 .
bz  cy  a
x y z mx  ny  pz r 
    k ;
1 1 1 m n p m n p
   
a b c a b c a b c
k k k 9) Rezolvã urmãtoarele sisteme lini-
x , y ,z . are omogene:
a b c
 2 x1  3x2  x3  0
Definiþie. 
Un sistem liniar în care toþi termenii liberi sunt nuli se nu- a) 3x1  x2  2 x3  0 ;
4 x  x  3x  0
meºte omogen. Forma generalã a unui sistem liniar omogen de m  1 2 3

a11x1  a12 x2  ...  a1n xn  0 3x1  4 x2  5 x3  0


a x  a x  ...  a2n xn  0 b)  2 x1  3x2  3x3  0 ;
ecuaþii cu n necunoscute, n T 3, este:  21 1 22 2 ,
............................................... 
 4 x1  11x2  13x3  0
am1x1  am2 x2  ...  amn xn  0
aij i Z, i  1, m , j  1, n .
 x1  3x2  x3  0
c)  ;
Observaþie. 2 x1  x2  x3  0
Orice sistem liniar omogen este compatibil, având întotdeauna
cel puþin soluþia nulã (x1, x2, x3) = (0, 0 0). 2 x1  3x2  3x3  0
3x  4 x  5 x  0
 1 2 3
d)  ;
 x1  3x2  2 x3  0 5 x  x  2 x3 0
  1 2
1) Sã rezolvãm sistemul  2 x1  x2  3x3  0 .  x1  x2  x3  0
 3x  5 x  x  0
 1 2 3

38
 Soluþie.
Sistemul este Cramer, deoarece numãrul de ecuaþii este egal
cu numãrul de necunoscute ºi  @ 0. Soluþiile sistemului se x  y  z  0
3 x  4 y  2 z  0
x x x 
obþin din x1  1 , x2  2 , x3  3 , unde x1= x2= x3= 0 e)  ;
    x  7 y  3z  0
(fiecare determinant are câte o coloanã cu toate elementele egale 11x  y  4 z  0
cu 0). Obþinem (x 1 , x 2 , x 3 ) = (0, 0, 0), deci sistemul este
compatibil determinat (având soluþie unicã).
x  y  z  0
 x1  3x2  2 x3  0 
f)  x  2 y  z  0 ;

2) Sã rezolvãm sistemul  2 x1  x2  3x3  0 . 2 x  y  z  0

 3x  5 x  4 x  0
 1 2 3

Soluþie. x  3y  2z  0

Din matricea sistemului obþinem  = 0, deci sistemul nu este g)  4 x  12 y  8 z  0 ;
compatibil determinant. Conform observaþiei anterioare, rezultã  3x  9 y  6 z  0

cã sistemul este compatibil nedeterminat (deoarece admite cel
puþin soluþia nulã). 5 x  y  z  0
Sistemul admite ºi soluþii nenule: notãm x3 = ,  i Z ºi prin 
h)  2 x  4 y  z  0 ;
 x1  3x2  2 7 x  3 y  0
rezolvarea sistemului  obþinem: 
2 x1  x2  3
 11 1   x  2 y  z  0
S     ,   ,   |   Z  (sistem compatibil nedeterminat). 
 7 7   i) 2 y  z  0 ;
 x  z  0
mx  y  z  1

3) Sã rezolvãm sistemul  x  my  z  1, m  Z .
 x  2 y  3z  0
 x  y  mz  1 
j)  x  2 y  3z  0 .

2 y  0
Soluþie.
Din matricea sistemului obþinem:
m 1 1 10) Rezolvã urmãtoarele sisteme:
  1 m 1  ( m  2)(m  1) 2 .  x  y  mz  1
1 1 m 
a)  x  my  z  1 ;
i) pentru m @ 1 ºi m @ –2 sistemul este sistem Cramer ºi mx  y  z  1

1 1 1
mx  y  z  1
avem:  x  1 m 1  ( m  1) 2 ; b)  x  my  z  1 ;
1 1 m  x  y  mz  m
m 1 1
 y  1 1 1  (m  1) 2 ; mx  y  z  1
1 1 m c)  x  my  z  m .
 x  y  mz  m2

m 1 1
z  1 m 1  (m 1)2 . Obþinem S   1 , 1 , 1  mZ ,
 
1 1 1  m  2 m  2 m  2  
soluþie unicã.

39
 x  

ii) pentru m = 1 sistemul este compatibil dublu nedeterminat  y   , ,   Z .
 z  1    

2 x  y  z  1

iii) pentru m = –2 se obþine sistemul  x  2 y  z  1 ; adunând cele trei ecuaþii obþinem 0 = 3, deci
 x  y  2 z  1
sistemul este incompatibil.

1. Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare prin R|8x 13y  6z  158

metoda lui Gauss: c) S7 x  9y  5z  122 ;

R|x  y  2z  1
|T6x  3y  4z  26
a) S 14 y  3z  3 ;
|T z  1
x  2 y  z  5

d)  x  y  2 z  1 .
R|x  y  2z  1  x  3 y  5 z  3

b) S2x  12y  z  5 ;
|T3x  12y  8z  1 3. Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare prin
metoda lui Gauss:

R|x  y  z  5  2 x  y  3z  13
c) S x  2y  z  3 ;

a)  x  y  z  6 ;
|Tx  3y  3z  1  3x  y  z  8


R|6x  2y  5z  22  x  2 y  3z  8

d) S4 x  3y  2z  9 ; b) 3x  y  z  6 ;
|T3x  7 y  8z  8 2 x  y  2 z  6


 x  2 y  3z  4 7 x  2 y  4 z  19
 
e)  2 x  y  4 z  8 . c) 5 x  3 y  3z  15 ;
3 x  2 y  5 z  8 5 x  3 y  3z  15
 
2 Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare prin metoda 4. Rezolvã sistemele liniare:
lui Cramer:
2 x1  x2  3x3  3
R|12x  7 y  6z  83 
3x1  x2  5x3  0
a) S8 x  4 y  3z  24 ; a)  ;
|T2x  5y  13z  23 4 x 1  x2  x3  3
 x1  3x2  13x3  6
R|3x  8y  4z  23  x1  3x2  2 x3  0
b) S6 x  2y  7 z  6 ;
|T x  9y  5z  38 
2x1  x2  3x3  0
b)  .
3x 1 5x2  4 x3  0
 x1  17x2  4 x3  0

40
 5. Rezolvã sistemele urmãtoare pentru m i Z:
4 x  3 y  2 z  5
d)  ;
 mx  2 y  1 8 x  6 y  4 z  9
a)  ;
x  2 y  m  2
x  3y  z  2
 mx  4 y  9 3 x  y  z  1
b)  ; 
e)  ;
9 x  my  1
 2 x  y  2 z  1
2 2  4 x  2 y  3z  4
 x  m y  m
c)  3
;
 mx  y  m
 x1  x2  3x3  1
x  y  m  1 2 x  x  2 x  1
 1 2 3
d)  . f)  .
 mx  y  0 x
 1 2  x  x 3  3
 x1  2 x2  3x3  1
6. Pentru ce valori reale ale lui m sistemele liniare
urmãtoare sunt compatibile?
8. Rezolvã urmãtoarele sistemele liniare:
2 x  3 y  10

a) 3x  2 y  2 ;  mx  y  z  0
 x  my  6 a)  , unde m i Z;
  x  y  mz  0
 x  y  1
  mx  2 y  z  0
b)  2 x  y  m ; b)  , unde m, p i Z;
2 x  3 y  8  2 x  py  3z  0

x  3y  1 2 x  y  4 z  0
 
c) 2x  my  10 . c) 3x  5 y  7 z  0 .
3x  my  5m 4 x  5 y  6 z  0
 
7. Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare:
9. Pentru ce valori reale ale lui m urmãtoarele
x  6 y  z  7 sisteme liniare admit ºi soluþii diferite de soluþia nulã?
a)  ;
2 x  5 y  3z  2 mx  y  z  0

a)  x  my  z  0 ;
x  y  z  3  x  y  mz  0
b)  ; 
 2 x  2 y  2 z  1
mx  my  z  0
 x  y  3z  3 
b) mx  y  mz  0 .
c)  ;
3 x  2 y  z  4  x  my  mz  0


41
 Teste de evaluare

Testul 1 Testul 3
 1 1 În mulþimea M2(Z) se considerã matricele
1. Fie matricea A   .
 0 1 1 2   1 0
A  , I2    , precum ºi mulþimea
a) Calculeazã A2, A3, A4. 1 2   0 1
b) Aratã cã matricea A este inversabilã. G = {X(a) | a i Z ºi X(a) = I2 + aA}.
 2 3 a) Verificã dacã A2 = 3A.
c) Rezolvã ecuaþia AX   .
 0 1 b) Verificã dacã I2 i G.
d) Calculeazã A3 – 3A + 2I2. c) Aratã cã X(a) · X(b) = X(a + b + 3ab).

2. Se considerã sistemul: d) Aratã cã X (a)  X  1  X  1 , ¼a i Z.

   
3 3
x  y  z  0
 e) Aratã cã, dacã a   1 , atunci X (a)  X a  I 2 .
 
3
 x  2 y  3z  0, unde ( x , y , z)  Z . 3 1  3a
 x  3 y  5z  0 3
f) Demonstreazã cã ( X (a))3  X  32 a  1  1  .
  
Se noteazã cu A matricea sistemului. 
  3 3
a) Calculeazã determinantul matricei A.
g) Determinã t i Z, pentru care
b) Rezolvã sistemul.
c) Gãseºte o soluþie (x0, y0, z0) a sistemului pentru X 2007  X 2006 ...X (0)  X 1 ...X 2007  X .(t)
      
care x0 + 2y0 + 3z0 = 8. 3 3 3 3

Testul 2 Testul 4
În mulþimea M 2 ({) se considerã submulþimea 1. Se considerã matricele
 a b  2 2 
G    | a  2b  1, a , b  { .  4 2 2   2 2 2
2b a
   A   2 4 2  , B   2 2 2  ºi C = A + B.
 
 1 0  2 2 4   2 2 2
a) Aratã cã I 2    G .    
 0 1
b) Aratã cã, dacã A, B i G, atunci AB i G. a) Aratã cã A = –6A ºi B = 6B.
2 2

b) Aratã cã AB = BA.
 a b c) Determinã matricea C 3 .
c) Aratã cã, dacã X i G, X    , atunci X este
 2b a  (Bacalaureat 2000 – varianta 4 economic,
enunþ modificat)
 a b 
matrice inversabilã ºi X 1     G.
 2b a   x  2 y  3z  1

2. Se considerã sistemul 2x  y  z  2 ,
 a b mx  3y  2 z  3
d) Gãseºte o matrice A i G, A    cu b @ 0. 
 2b a 
m parametru real ºi A matricea sistemului.
 a b a) Calculeazã determinantul matricei A.
e) Aratã cã dacã B i G, B    cu a > 0, b > 0, b) Determinã valorile lui m pentru care sistemul este
 2b a 
compatibil determinat.
atunci B 2 @ I2. c) Pentru m = 1 rezolvã sistemul.
f) Aratã cã mulþimea G este infinitã. (Bacalaureat 2000 – varianta 8 – economic)
(Bacalaureat 2002, Varianta 3 – economic,
enunþ modificat)
42
 Testul 5
1. În mulþimea M2(Z) se considerã matricele 3x  2 y  z  1

A
a b e f  2. Considerãm sistemul  x  y  2 z  2 ,
, B   . mx  y  z  1
c d g h 
a) Calculeazã AB ºi BA. m parametru real ºi A matricea sistemului.
b) Aratã cã suma elementelor de pe diagonala a) Calculeazã determinantul matricei A.
principalã a matricelor AB ºi BA este aceeaºi. b) Determinã valorile lui m pentru care sistemul este
c) Aratã cã det(A + B) + det(A – B) = 2(det(A) + det(B)). compatibil determinat.
d) Demonstreazã cã det(AB) = det(A) · det(B). c) Determinã valorile lui m pentru care sistemul este
(Bacalaureat 2002 – varianta 4 economic) incompatibil.
d) Pentru m = 4 rezolvã sistemul.

Probleme date la examenul de bacalaureat

x  y  z  0

1. Se considerã sistemul  x  2 y  3z  0 , unde (x, y, z) i Z3.
3x  2 y  z  0
Notãm cu A matricea sistemului.
a) Sã se calculeze determinantul matricei A.
b) Sã se rezolve sistemul.
c) Sã se gãseascã o soluþie (x0, y0, z0) a sistemului, cu proprietatea ca x0 + y0 + z0 = 4.
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 1 – economic)

 1 0
2. În mulþimea matricelor M2(Z) se considerã matricea I 2    precum ºi
 0 1
 a 0  
submulþimea G    | a  (0,  ), b  Z  .
 b 1  
a) Sã se verifice cã I2 i G.
b) Sã se arate cã, dacã A, B i G, atunci AB i G.
c) Sã se arate cã, dacã C i G atunci existã D i G astfel încât CD = DC = I2.
d) Sã se gãseascã douã matrice S, T i G pentru care ST  TS .
e) Sã se demonstreze cã, pentru orice matrice A i G ºi µn i q, existã o matrice X i G astfel încât X n = A.
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 1 – economic)

 a b e f 
3. În mulþimea matricelor M2 (Z) se considerã matricele A    ,B .
c d g h

a) Sã se calculeze AB ºi BA.
b) Sã se arate cã suma elementelor de pe diagonala principalã a matricelor AB ºi BA este aceeaºi.
c) Sã se arate cã det(A + B) + det(A – B) = 2(det(A) + det(B)).
d) Sã se arate cã det(AB) = det(A) det(B).
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 4 – economic)

43
 Elemente de analizã matematicã

Mulþimea numerelor reale. Funcþii reale

1. Mulþimi de puncte pe dreapta realã

Dreapta realã
Folosirea numerelor la mãsurarea lungimilor a condus Cum se reprezintã numerele?
la reprezentarea lor pe o dreaptã.
1) Reprezintã pe axa numerelor reale
Definiþie. punctele de abscisã:
Se numeºte axa numerelor (sau axã de coordonate sau a) –3; b) –1; c) 2; d) 3; e) 5; f) 2,5;
dreapta realã) o dreaptã d pe care sunt fixate: un punct O g) –1,5; h) ; i) 0,5·j)0,8 ; k) 1,7; l) –1,3
(origine), un segment OE (de lungime unitate) ºi un sens pozitiv 3
(de la O spre E) . m) 1,5 ; n) ; o) 2 ; p) – 3 ; r) 5 .
4
Indicaþie.
–b a
Pentru 2 foloseºte diagonala unui
pãtrat de laturã 1.
P(b) –2 E’ (–1) O(0) E(1) 2 M(a)
2) Aratã cã: 2  {, 3 5  { .
Numãrului 0 îi corespunde originea axei O. Numãrului pozitiv
3) Calculeazã:
a îi corespunde punctul de pe semidreapta (OE aflat la distanþa a de
O. Unui numãr negativ b îi corespunde punctul de pe (OE situat a)|–3|; b)|2|; c) 1  2 ; d) 3  2 .
la distanþa – b de O. Punctul P(x), asociat numãrului x, se numeºte
imaginea lui x, iar numãrul x se numeºte abscisa punctului P(x). 4) Expliciteazã, în funcþie de numã-
Dintre douã puncte de pe axa numerelor, abscisa celui din rul real m:
dreapta este mai mare decât abscisa celuilalt punct. a) m  3 ; b) m  2 ; c) m  3  m  3 .

Putem reprezenta numai porþiu- 5) Reprezintã pe axã mulþimile:

nea de axã care ne intereseazã.

A  x  Z | d ( P ( x ), 0)  2 ,
 x , x U0 B   x Z | d ( P ( x ), 0)T 2 ,
Distanþa dintre P(x) ºi O este : d( P ( x ), O )  x   .
 x , x  0
C   x  Z | d ( P ( x ), 0)  2 .
Distanþa dintre punctele P(x) ºi P (y) este d(P(x), P (y)) = |x – y|.

44
 Teoremã. Proprietãþile modulului 6) Determinã distanþa dintre punctele
Dacã a, b i Z, avem urmãtoarele proprietãþi: A ºi B situate pe axa numerelor reale:
a) A(2) ºi B(3); b) A(–2) ºi B(3);
1. a  0 ® a = 0; 2. a > 0 ® a@0; 3. a  a ;
a a c) A(– 3) ºi B(2); d) A( 3) ºi B(2).
4. ab  a  b ; 5.  , b  0;
b b 7) Aratã cã:
6. | a | b, b  0  a { b, b} ; 7. | a | Tb, b U 0 ® –b T a T b;
x
ab 1
2
c h
T x  a  x  b , µa, b, xiZ.
2
8. | a | Ub, b U 0  a T  b sau a U b ;
9. a  b T a  b ; 10. || a | – | b || T | a – b | .

Ordinea numerelor reale ºi intervale de numere reale

Mulþimea numerelor reale este înzestratã în mod natural cu trei tipuri de structuri, fundamentale pentru
gândirea umanã: structura algebricã, structura de ordine, structura topologicã.

Structura algebricã a numerelor reale este datã de operaþiile de adunare ºi înmulþire.

Structura de ordine pe Z este datã de relaþia T (sau poate fi definitã de relaþiile înrudite: <, >, U).

Relaþia de ordine a numerelor reale este definitã de urmãtoarele proprietãþi:

1) µa i Z, a T a (reflexivitate) 2) µa, b i Z, a T b ºi b T a ± a = b (antisimetrie)
3) µa, b, c i Z, a T b ºi b T c ± a T c (tranzitivitate)

Teoremã. Proprietãþi de compatibilitate ale relaþiei de ordine „T” cu operaþiile din Z

Dacã a, b, c i Z, atunci:
1) a T b  a + c T b + c 2) a T b ºi c U 0 ± aEc T bEc

Utilizând teorema de mai sus, demonstreazã urmãtoarele proprietãþi ale relaþiei de ordine:
1) µa, b i Z, a T b sau b T a 2) µa, b i Z, a U 0 ºi b U 0 ± aEb U 0
3) µa, b i Z, a U 0 ºi b T 0 ± aEb T 0 4) µa, b i Z, a T 0 ºi b T 0 ± aEb U 0
1 1
5) µa, b, c, d i Z, a T b , c T d ± a + c T b + d 6) µa, b i Z, 0 < a T b ± U
a b
Cu ajutorul relaþiei de ordine putem sã definim intervalele.
Fie a, b i Z, a < b,  > 0
{x | x i Z, x > a} = (a, )

{x | x i Z, x U a} = [a, )

{x | x i Z, x < a} = (–, a)

{x | x i Z, x T a} = (–, a]

45
 {x | x i Z, a < x < b} = (a, b)

{x | x i Z, a < x Tb} = (a, b]

{x | x i Z, a T x < b} = [a, b)

{x | x i Z, a T x T b} = [a, b]

{x | x i Z, | x – a | < } = (a –  , a + )

Observaþie. [a, a] = {a}, (a, a) = 

Dreapta realã încheiatã

Pânã acum am lucrat cu simbolurile  ºi –. Extindem în Z  { , } ordinea ºi operaþiile din Z.

Definiþie.
Notãm Z  Z  { , } ; Z se numeºte dreaptã realã încheiatã. Pentru orice numãr real x considerãm:
 – < x < 
 , x  0 x x
 x +  =  + x =  x –  = – + x = – x      x     0
  , x  0  
 =  –– = – E =  –E = – (–E(–

Nu definim ºi nu dãm sens scrierilor:

 0
 – – + 0E(G)(G)E 
 0

Mulþimi mãrginite
În continuare, vom remarca acele numere care sunt mai mici Sã cercetãm dacã o mulþime este
sau mai mari decât toate elementele unei mulþimi. mãrginitã!
8) Fie A = [0, 1), reprezentatã pe axa
Definiþii. realã: minoranþi majoranþi
Fie A o mulþime nevidã de numere reale. [ )
Un numãr real m se numeºte minorant pentru A dacã m este 0 1
m=0iA M=1A
mai mic sau egal decât orice numãr din A (m T x , µ x i A).
Un numãr real M se numeºte majorant pentru A dacã M este mai Dã exemple de doi majoranþi ºi, res-
mare sau egal decât orice numãr din A (M U x , µ x i A). pectiv, de doi minoranþi ai mulþimii A.
A se numeºte mãrginitã superior (majoratã) dacã admite majorant. 9) Reprezintã pe axã fiecare dintre
A se numeºte mãrginitã inferior (minoratã) dacã admite minorant. intervalele urmãtoare:
A se numeºte mãrginitã dacã este mãrginitã superior ºi inferior.
a) (1, ); b) (–7, );
O mulþime nevidã care nu este mãrginitã se numeºte nemãrginitã.
46
 Observaþie. 1
c) [2, ); d)   ,   ;
O mulþime este nemãrginitã dacã nu este mãrginitã superior  2 
sau nu este mãrginitã inferior. e) (–, –9); f) (–, 3);
g) (–, –4]; h) (–, 5);
Teoremã. Fie A _ Z, nevidã.
i) (2, 7); j) [–5, 3];
I. Urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
k) (2, 7]; l) [–3, 5).
1) mulþimea A este mãrginitã;
2) existã a, b i Z astfel încât a T x T b, µ x i A; 10) a) Care dintre intervalele de mai
3) existã M i Z cu x T M , x  A . sus sunt minorate în Z?
II. A este nemãrginitã ® µ M i Z , jxM i A cu x M  M . b) Care dintre intervalele de mai sus sunt
majorate în Z?
Demonstraþie. c) Care dintre intervalele de mai sus sunt
I. 1) ® 2) A este mãrginitã dacã ºi numai dacã admite un mãrginite în Z?
minorant a ºi un majorant b; adicã µ x i A, a T x T b.
3) ± 1) Dacã  M Z cu | x | T M, µ x i A, atunci mulþimea A 11) Reprezintã pe dreapta realã inter-
admite –M ca minorant ºi M ca majorant, adicã µ x i A, –M T x T M. valele:
1) ± 3) Reciproc, dacã A este mãrginitã, atunci existã a) 1, 2  1 ;
numerele a ºi b astfel încât a T x T b, µ x i A.
Fie M = max{| a |, | b |}. Avem –M T –| a | T x T | b | T M, µxiA. 
b) 1  2 , 1  2 ; 
II. Demonstraþia se reduce la un calcul logic. Ne vom baza c)   , 2  .
pe urmãtoarele teoreme de logicã: 12) Fie A = {x i Z | x2 < 2}. Dã
a) µ q ºi r propoziþii: ( r  q ) ® (  r   q ). exemplu de un minorant ºi de un
b) µ P(x, y) predicat: (j x µ y P(x, y)) ® (µ x j y P(x, y)). majorant al mulþimii A.
Ca urmare, sunt adevãrate urmãtoarele propoziþii: 13) Fie B = {x i Z | x 3 T 8}. Dã
A este mãrginitã   M  0, x  A , x T M exemplu de un majorant al mulþimii B.
A este nemãrginitã   M  0,  x M  A , x M >M Mulþimea B admite un minorant?
(am notat xM deoarece acest numãr depinde eventual de M). 14) Fie C = {x i Z | x4 > 1}. Mulþimea
C admite un minorant? Dar un majorant?
Definiþie.
15) Gãseºte minoranþi ºi (sau)
Fie A o mulþime nevidã de numere reale.
majoranþi, dacã existã, pentru:
Numãrul m i Z se numeºte minimul mulþimii A, ºi se noteazã
minA, dacã m este minorant pentru A ºi m i A. A = {x i { | x2 T 3};
Numãrul M i Z se numeºte maximul mulþimii A, ºi se B = {x i Z | x > 0 ºi x2 U 3}.
noteazã maxA, dacã M este majorant pentru A ºi M i A.
16) Reprezintã pe axa realã fiecare
dintre mulþimile:
Vom demonstra cã minimul (ca ºi maximul) unei mulþimi,
A = {x i Z | x2 T 3};
dacã existã, este unic: fie A o mulþime realã; presupunem cã a ºi m
sunt minime în A, deci a, m i A; rezultã m T a ºi a T m, deci a B = {x i Z | x2T 4};
= m. În concluzie minA este unic. C = {x i Z | x2 U 2};
D = {x i Z | x2 = 2}.
Definiþie.
17) a) Precizeazã minimul ºi maximul,
Fie A o mulþime de numere reale, nevidã.
dacã existã, pentru fiecare din mulþimile
Cel mai mare minorant (dacã existã) al mulþimii A se numeºte
A, B, C ºi D de la exerciþiul 16.
infimum (margine inferioarã) pentru mulþimea A ºi se noteazã infA. b) Precizeazã marginea inferioarã ºi
Cel mai mic majorant al lui A (dacã existã) se numeºte supremum marginea superioarã, dacã existã, pentru
(margine superioarã) pentru A ºi se noteazã supA. mulþimile A, B, C, D (exerciþiul 16).
47
 Observaþii.
 Dacã j infA ºi infA i A, atunci infA = minA.
 Dacã  supA ºi supA i A, atunci supA = maxA.

Axioma lui Cantor.

Orice mulþime de numere reale, nevidã, mãrginitã superior admite supremum.

Teoremã.
Orice mulþime nevidã de numere reale mãrginitã inferior admite infimum.

Vecinãtãþi în Z

În continuare vom vedea cum se leagã între ele numerele reale. Mai exact, cã orice numãr real are o
vecinãtate ºi în orice vecinãtate, oricât de micã, a unui numãr real se aflã o infinitate de numere reale. Ca sã
studiem unele numere vom apela la vecinii lor. În acest caz putem parafraza un proverb astfel: „Spune cu cine
te învecinezi ca sã-þi spun cine eºti“.

Definiþie. Sã lucrãm cu vecinãtãþi!

O mulþime de numere reale V este vecinãtatea numãrului 18) Aratã cã: a) (0, 2) i V (1) ;
real a dacã existã r > 0 astfel încât (a – r, a + r) _ V. b) (0, 2)  V (0) ; c) [0, 1]  V (0).
Notãm cu V (x) mulþimea vecinãtãþilor numãrului x.
19) Este (  , 0) o vecinãtate a lui –3?
Un tip de vecinãtãþi ale unui punct a sunt intervalele simetrice
de centru a ºi razã r, notate (a – r, a + r). 20) Aratã cã intervalul [0, 2] este
vecinãtate a oricãrui numãr a i (0, 2),
Consecinþã. dar nu ºi pentru a i {0, 2}.
O mulþime V nu este o vecinãtate a punctului a dacã, µ r > 0,
21) Dacã 0 T x < , µ > 0, atunci x = 0.
intervalul (a – r, a + r)  V.
22) Fie a i Z ; definim urmãtoarele
Propoziþie.
intervale:
Intervalele (a, b) sunt vecinãtãþi pentru orice punct al lor.
{x | x i Z , x < a} = [–, a)
Demonstraþie.
Fie x i (a, b) ºi r = min{x – a, b – x} > 0. Avem
V = (x – r, x + r) _ (a, b), deoarece {x | x i Z , x T a} = [–, a]
a = x – (x – a) T x – r < x < x + r T x + (b – x) = b.
Orice vecinãtate a unui punct este vecinãtate pentru o infinitate
de puncte. De exemplu, intervalul [0, 1] este vecinãtate pentru orice {x | x i Z , x > a} = (a, ]
punct din (0 , 1). Deci, o vecinãtate nu caracterizeazã un punct, însã
mulþimea tuturor vecinãtãþilor caracterizeazã perfect punctul.

Observaþii. {x | x i Z , x U a} = [a, ]
 µ x, y iZ, x @ y , j V1 iV (x), V2 iV (y) cu V1 O V2 = l
(oricare ar fi douã numere reale diferite, ele au douã vecinãtãþi
disjuncte). Reprezintã pe axa realã intervalele:
  V  { x} a) (2, ]; b) [–, –6);
V V (x)
c) [–3, ]; d) [–, 5].
(intersecþia tuturor vecinãtãþilor unui punct este chiar punctul).

48
 Vecinãtãþi în Z = Z N {–, }
Cum legãm – ºi  de mulþimea Z? Prin vecinãtãþi, desigur! 23) Fie x i Z . Demonstreazã cã:
a) dacã y Z , y  x , atunci x = 
Definiþie. b)dacã y Z , y  x , atunci x = –
O mulþime V din Z este o vecinãtate a lui – dacã existã m i Z
24) Fie a i Z . Atunci:
astfel încât [–, m) _ V. O mulþime V din Z este o vecinãtate a
lui  dacã existã M i Z astfel încât (M, +] _ V. a) V i V(a) ºi V _ U ± U i V(a) ;
O mulþime V din Z este vecinãtate a lui x dacã V O Z i V (x). b) V1, V2 i V(a) ± V1 O V2 i V(a) ;
c) V i V(a) ± a i V;
1) [0, ] este vecinãtate a lui  deoarece existã M = 0 d) µ ViV(a), j WiV(a) astfel încât
ºi intervalul (M, ] _ [0, ].
µ b iW, WiV(b).
2) Z este vecinãtate a oricãrui punct al sãu (rezultã
din definiþia vecinãtãþii unui numãr real, aplicatã la – ºi ). 25) Aratã cã:
3) Z nu este vecinãtate a lui  deoarece   Z. a)  (0, ) , unde (0, ) este mulþimea
punctelor de acumulare din intervalul
Definiþie. (0, );
Fie A o submulþime a lui Z . b) (  , 5) = [, 5];
Un element x i Z (numãr real, – sau ) este punct de c)  este punct de acumulare pentru mul-
acumulare pentru mulþimea A dacã, µ V i V (x), V O A – {x}@l. [10n ] 
þimea trunchierilor sale  n
| nq .
Notãm cu A’ mulþimea punctelor de acumulare ale lui A.  10 
Un element x din A, care nu este punct de acumulare pentru
26) Aratã cã originea este punct de
A, se numeºte punct izolat al lui A. acumulare pentru mulþimile urmãtoare:
1 
a)  2 | n  q * ; b) (0, 5); c) Z \ q;
Fie A = {0, 1} N (2, 3) ( (  n 
0 1 2 3
d) {; e) Z\ {; f) Z \ {0,5};
0 ºi 1 sunt puncte izolate în A;
A = [2, 3], adicã punctele 2, 3 precum ºi orice punct din 1 
g) Z \  | n  q *
(2, 3) sunt puncte de acumulare pentru A. n 

1. Fie x i Z. Folosind proprietãþile D = {x i Z | |x| U 2};

modulului, expliciteazã urmãtoarele
expresii: E = {x i Z | |x – 1| U 1};
1  1
a) E ( x )  x  ; F   x  Z || 1  2 x | U .
2  2
b) E(x) = |x2 – 5x + 6| ; 3. Exprimã cu ajutorul modulului urmãtoarele
inegalitãþi, pentru a, b i Z:
c) E(x) = |x – 2| + |3 – x|.
1 1
a) a   b a ;
2. Reprezintã pe dreapta realã urmãtoarele mulþimi: 2 2
A = {x i Z | |x| T 2}; 1 1
b) b  a  sau b  a  ;
2 2
B = {x i Z | |x – 1| T 1};
c) b – 1 < a < b + 1;
 1
C   x  Z || 1  2 x | T ; d) a < b – 6 sau a > b + 6.
 2
49
 4. Reprezintã pe axa realã mulþimile: 9. Care dintre mulþimile urmãtoare sunt veci-
A = {x i Z | d(x, 3) T1}; nãtãþi ale lui 0,5:
B = {x i Z | d(x,1) > 2}; a) (0,  ) ;
C = {x i Z | 1 T d(x, 3) T3}. b) Z \ m;
c) (  ,  1) ;
5. Determinã n i q* dacã:
1 1 1 1  1 1 
a)  ; b)  ; d)   ,  r  , r  0 ;
n 5 n 5  2 2 

n2 1 2n  1 1 e) m;
c) 2
1  ; d) n
1  .
n 1 100 2 3 10
1 
f) Z \   ?
2 
6. Fie a, b, c i Z. Aratã cã:
ab ab 10. Aratã cã submulþimile urmãtoare sunt nemãr-
a) min{a , b}  ; ginite ºi calculeazã inf, sup, min ºi max, dacã acestea
2
existã.
ab ab
b) max{a , b}  ; a) { x i Z | x2 U 2};
2
c) a  b  b  c  c  a  2 max{a, b, c}  min{a , b , c} b) {x i Z | x > 0, x2 U 2};
c) {x i Z | x3 + x T 0};
7. Fie n i q*. Pentru orice numãr real x existã d) {x i Z | x3 + x < 0};
m 1 e) {x i Z | x3 + x2 T 0};
m i m astfel încât x   .
n n f) {x i Z | x3 + x2 < 0};
 x2 
8. Determinã infimum, supremum, minimum ºi g)  | x  0 .
maximum (dacã existã) pentru urmãtoarele mulþimi  x 1 
reale:
11. Determinã punctele de acumulare ºi punc-
a) (–2, 1]; tele izolate ale mulþimilor urmãtoare:
b) [1, 1) N (2, 3] ; 1 
a)  | n  m * ;
n 
c) {3}  (0, 100) ;
1 
b)  | x  Z * ;
 1  x 
d) 1  | n  q * ;
 n  c) (  ,  3)  [5,  ) ;
n
3 1  d) m;
e)  n | n  q * ;
3 1 
e) q;
n
 2  1 
f)  n nq * . f) Z \ m;
 2  1  g) Z \ {;
h) (  ,  3)  {1} .

50
 2. Funcþii reale de variabilã realã
1) Care dintre urmãtoarele funcþii sunt
Se numeºte funcþie realã de variabilã realã o
funcþii reale de variabilã realã:
funcþie f : E  F, unde E ºi F sunt submulþimi nevide
a) f : q  q, f (x) = x2 ;
ale mulþimii numerelor reale.
b) f : Z  m, f (x) = [x];
În continuare, vom folosi termenul de funcþie înþelegând cã c) f : ³  ³, f ( z )  z  iz ;
este vorba de o funcþie realã de variabilã realã.
Fie E o mulþime simetricã faþã de origine, adicã o mulþime de d) f : Z2  Z2, f (x; y) = (x – 2y; 3x – y);
numere reale cu proprietatea –x i E, ¼x i E,; fie funcþia f : E  Z. e) f : Z  Z, f (x) = x8 + 5x6 – 2?
f se numeºte funcþie parã dacã f (–x) = f(x), ¼x i E. 2) Ce proprietate de simetrie are re-
f se numeºte funcþie imparã dacã f (–x) = –f(x), ¼x i E. prezentarea graficã a unei funcþii pare?
Funcþia f : E  Z (E _ Z) este mãrginitã dacã ja, b i Z 3) Ce proprietate de simetrie are re-
astfel încât a T f(x) T b, ¼x i E. prezentarea graficã a unei funcþii impare?
Se considerã funcþia f : E  Z (E _ Z).
4) În figura urmãtoare este reprezen-
a) f este crescãtoare pe E dacã, ¼x1, x2 i E, x1 < x2 , atunci f(x1) T f(x2).
tarea graficã pe [0, ) a unei funcþii
b) f este descrescãtoare pe E dacã, ¼x1, x2 iE, x1 < x2 , atunci f(x1)U f(x2).
f : Z  Z. y
c) f este monotonã pe E dacã este crescãtoare sau descrescãtoare pe E.
Observaþii. 2
 Dacã în definiþia funcþiei crescãtoare, descrescãtoare respectiv
monotonã, inegalitãþile între valorile funcþiei sunt stricte, funcþia O 1 x
se numeºte strict crescãtoare, strict descrescãtoare ºi respectiv
strict monotonã. Completeazã graficul pe (–; 0) dacã
 Pentru studiul monotoniei unei funcþii, f : E  Z, uneori funcþia f este parã.
este convenabil sã considerãm x1, x2 i E, x1 @ x2 ºi sã studiem 5) În figura urmãtoare este reprezen-
f ( x1 )  f ( x2 ) tarea graficã pe [0, ) a unei funcþii
semnul raportului .
x1  x2 f : Z  Z. y
f ( x1 )  f ( x2 )
Dacã > 0, atunci diferenþele f (x1) – f (x2) ºi x1 – x2 2
x1  x2
au acelaºi semn, adicã funcþia este strict crescãtoare.
f ( x1 )  f ( x2 ) O 1 x
Dacã < 0, atunci diferenþele f (x1) – f (x2) ºi x1 – x2
x1  x2
au semne opuse, adicã funcþia este strict descrescãtoare. Completeazã graficul pe (–; 0) dacã
funcþia f este imparã.

Funcþia constantã 6) Se considerã funcþia f : Z  Z.

Demonstreazã cã f este mãrginitã dacã
Se numeºte funcþie constantã o funcþie f : Z  Z, jM > 0, M i Z, astfel încât f ( x ) T M ,
f (x) = c, unde c i Z (c este un numãr real). ¼x i Z.
Reprezentarea graficã a funcþiei 7) Se considerã funcþia f : Z  Z.
y
constante este dreapta orizontalã dusã prin Demonstreazã cã f este mãrginitã dacã
punctul (0, c): Imf este o mulþime mãrginitã.
(0, c)
O x
8) Fie funcþia f : E  Z (E _ Z), a, b i E,
Observaþii. f (a)  f (b)
a @ b ºi raportul R(a , b)  .
 Funcþia constantã este mãrginitã; Imf = {c}. ab
 Funcþia constantã este o funcþie parã, deoarece Completeazã urmãtoarele enunþuri,
f (–x) = c = f (x), µx i Z, deci reprezentarea graficã este simetricã astfel încât sã obþii propoziþii adevãrate:
faþã de axa Oy. a) Dacã R(a, b) > 0, ¼a, b i E, a @ b,
atunci funcþia f este ...
51
 Funcþia putere ºi funcþia radical
 Se numeºte funcþia putere cu exponentul natural n
(n i q*), funcþia f : Z  Z, f(x) = x n.
În cazurile n = 1 ºi n = 2 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
(prima bisectoare) (parabolã)
În cazurile n = 3 ºi n = 4 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
(parabolã cubicã) (parabolã)
 Se numeºte funcþia putere cu exponentul întreg negativ (–n),
n i q*, funcþia f : Z*  Z, f(x) = x –n.
În cazurile n = 1 ºi n = 2 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
(hiperbolã echilaterã)
Stabileºte pentru fiecare reprezentare graficã de mai sus dacã
funcþia este mãrginitã, monotonã, parã/imparã, bijectivã;
determinã Imf.
 Fie n i q, n U 2. Se numeºte funcþie radical de ordinul n
funcþia f : E  Z, f ( x )  n x , unde E = [0; ), dacã n este par
ºi E = Z, dacã n este impar.
Pentru n = 2 ºi n = 3 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
Observaþii.
 Orice funcþie radical este strict crescãtoare pe domeniul ei
maxim de definiþie.
 Orice funcþie radical de ordin impar este o funcþie imparã.
52
b) Dacã R(a, b) T 0, ¼a, b i E, atunci
funcþia f este ...
c) Dacã R(a, b) nu are semn constant
pentru µa, b i E, atunci ...
9) Stabileºte pentru ce valori ale lui
n i q* funcþia f : Z  Z, f(x) = xn este
parã sau imparã.
10) Stabileºte intervalele de monotonie
ale funcþiei f : Z  Z, f(x) = xn, n i q*.
Indicaþie.
Analizeazã separat cazurile n par ºi n
impar. Foloseºte reprezentãrile grafice
alãturate!
11) Stabileºte pentru ce valori n i q*,
funcþia f : Z*  Z, f(x) = x–n este parã
sau imparã. Foloseºte reprezentãrile
grafice alãturate!
12) Care sunt intervalele de monotonie
pentru funcþia f : Z*  Z, f(x) = x–n, n i q*?
Foloseºte reprezentãrile grafice alãturate!
13) Stabileºte valoarea de adevãr a
propoziþiilor:
1
a) Funcþia f : Z*  Z, f ( x )  este
x
strict monotonã deoarece este strict des-
crescãtoare pe (–, 0) ºi pe (0; ).
b) Funcþia f : Z*  Z, f(x) = x –2 este
mãrginitã.
Indicaþie.
Foloseºte reprezentãrile grafice alãturate!
14) Stabileºte domeniul maxim de de-
finiþie al fiecãrei funcþii f : D  Z, D _ Z:
a) f ( x )  x  3 x ;
b) f ( x )  3 2 x  7 ;
c) f ( x )  x  1  3 x  2 ;
x 1
d) f ( x )  .
2x  3
15) Fie funcþia f : E  Z,
f ( x )  x 2  mx  1 . Care sunt valorile
parametrului real m?
16) Dacã funcþia f : E  Z,
f ( x)  2x  m are domeniul maxim de
definiþie [–1; ), cât este parametrul real m?
 Funcþii polinomiale
Definiþie.
Se numeºte funcþie polinomialã cu coeficienþi reali o funcþie
f : Z  Z, f (x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0, unde a0, a1, ...,
..., an i Z ºi n i q.
Numerele a 0 , a 1 , ..., a n se numesc coeficienþii funcþiei
17) Pentru fiecare din urmãtoarele funcþii
polinomiale, precizeazã coeficienþii ºi ter-
menul liber.
a) f : Z  Z, f(x) = 5x3 – 3x2 + 2x – 7;
 1
b) f : Z  Z, f ( x )  2 x  x   ;
 2
c) f : Z  Z, f(x) = (x – 2)(x + 1).
2 2

polinomiale f. Coeficientul a0 se numeºte termen liber.

Numãrul natural maxim n, cu an @ 0, se numeºte gradul 18) Dã câte un exemplu de funcþie
funcþiei polinomiale; se noteazã grad f = n. polinomialã care:
Pentru funcþia polinomialã f cu grad f = n, numãrul an se a) este funcþie parã;
numeºte coeficient dominant. b) este funcþie imparã;
c) are termenul liber 2  3 ;
1 d) este strict crescãtoare;
• Funcþia f : Z  Z, f ( x)  2 x5  3x 4  x 2  3x  4
2 e) nu este monotonã.
este o funcþie polinomialã de gradul al cincilea.
• g : Z  Z, g(x) = x2 + 3 este o funcþie polinomialã de
gradul al doilea; 19) Determinã funcþii polinomiale
f : Z  Z, care au urmãtoarele reprezen-
• k : Z  Z, k ( x )  2 x  3 este o funcþie polinomialã de
tãri grafice:
gradul întâi; y
a) b)
• h : Z  Z, h(x) = 7 este o funcþie polinomialã de gradul zero.
O
x
Convenþie.
Funcþia polinomialã nulã (care are toþi coeficienþii zero) se –3
considerã cã are gradul –.
y
y
c) d)
În clasa a IX-a s-au studiat funcþiile polinomiale
1 1
de gradul zero, de gradul întâi ºi de gradul al doilea. –1 O x
O 1 x
Funcþiile de gradul întâi, f : Z  Z, f (x) = mx + n, m  0 ºi
funcþiile de gradul al doilea, f : Z  Z, f (x) = ax2 + bx + c,
y y
a  0, au urmãtoarele reprezentãri grafice:
e) f)
1
–1 3 x O 1 2 x
O
O
O O
20) Precizeazã gradul ºi coeficientul
dominant pentru fiecare din funcþiile:
a) f : Z  Z, f(x) = –5x2 + 7x + 1;
Fiecãrei funcþii polinomiale f : Z  Z îi putem asocia o ecuaþie b) f : Z  Z, f(x) = (2 – x)(x2 + 5);
polinomialã (numitã ºi ecuaþie algebricã): f (x) = 0, x i Z. c) f : Z  Z, f ( x )  3x 8  7 x 2  5 x  3 .
Putem rezolva astfel de ecuaþii utilizând descompunerea în factori.
21) Dacã funcþia f : Z  Z,
f(x) = (m2 – 1)x4 + mx3 + 3, m i Z este o
x3 – a3 = (x – a)(x2 + ax + a2), ¼a, x i Z funcþie polinomialã de gradul al treilea,
x3 + a3 = (x + a)(x2 – ax + a2), ¼a, x i Z cât este m?

53
 Funcþii raþionale 22) Stabileºte domeniul maxim de
definiþie pentru urmãtoarele funcþii
Definiþie. raþionale f : D  Z:
Se numeºte funcþie raþionalã cu coeficienþi reali o funcþie
p (x ) 2x  5
a) f ( x )  3 ;
f : D  Z, f ( x )  1 , unde p1 ºi p2 sunt funcþii polinomiale x x
p2 ( x )
cu coeficienþi reali, p2 este diferitã de funcþia nulã ºi 2
b) f ( x )  ;
D = {x i Z | p2(x) @ 0}. ( x  1)2
2
x2 c) f ( x )  4 ;
Funcþiile f : Z  Z, f ( x )  2 ºi g : Z \ {±1}  Z, x  5x 2  4
x 1
x3 x5  x  2
g( x)  2 sunt funcþii raþionale cu coeficienþi reali. d) f ( x )  .
x 1 x2  x  1
La sfârºitul clasei a XI-a vei stabili cã aceste funcþii au
urmãtoarele reprezentãri grafice: 23) Dacã funcþia f : E  Z,
3
y=1 f (x)  2 este definitã pe Z,
x  x  3m
– 3 care sunt valorile parametrului real m?
–1 1 3

24) Dã câte un exemplu de funcþie

raþionalã pentru care domeniul maxim
• Stabileºte dacã funcþiile raþionale care sunt reprezentate de definiþie este:
grafic în exemplul de mai sus sunt pare, impare, mãrginite, a) E = Z;
monotone. b) E = Z \ {1; 7};
• Determinã intervalele de monotonie pentru funcþiile de mai sus. c) E  Z \{ 2 ;  3} .

Funcþia exponenþialã ºi funcþia logaritmicã 25) Precizeazã în funcþie de baza a mo-

notonia funcþiei exponenþiale ºi logaritmice.
Considerãm un numãr real a astfel încât a > 0, a @ 1.
Se numeºte funcþia exponenþialã în baza a, funcþia 26) Determinã mulþimea Imf dacã:
f : Z  (0; ), f(x) = ax, pentru a > 0, a  1.
a) f este o funcþie exponenþialã;
Se numeºte funcþia logaritmicã în baza a, funcþia
b) f este o funcþie logaritmicã.
f : (0, )  Z, f(x) = logax, pentru a > 0, a  1.
Fie a > 0, a  1. Atunci: 27) Care este domeniul maxim de defi-
a log a x
= x , x > 0 x
log a a  x , x  Z niþie al fiecãrei funcþii f : D  Z (D _ Z)?
x
2
Funcþiile exponenþialã ºi logaritmicã, ambele în baza a, sunt a) f ( x )     10 x ;
inverse una alteia. Reprezentãrile lor grafice sunt simetrice faþã 5
b) f(x) = log5(x2 – 2x – 2);
de prima bisectoare.
c) f ( x )  lg( x  1)  x  3 .
a>1 0<a<1
28) Determinã parametrul real m astfel
încât fiecare din urmãtoarele funcþii sã fie
bine definitã:
x
 m 1 
a) f : Z  Z, f ( x )    ;
 m 2
Observaþie. b) f : (0; )  Z, f ( x )  log m 1 x ;
Funcþiile exponenþiale ºi funcþiile logaritmice sunt nemãrginite.
Notaþii. c) f : Z  Z, f(x) = log7(mx2 + x + 1)?
log10x = lgx (logaritm zecimal); logex = lnx (logaritm natural).
54
 Observaþii. 29) Determinã m i Z astfel încât
 Numãrul e este o constantã fundamentalã în analiza fiecare dintre urmãtoarele funcþii sã fie
matematicã (e este iraþional ºi e  2,718281...). monotonã:
 Logaritmând în baza e dubla inegalitate a) f : Z  Z, f (x) = 2x – mx.
x
 1
n
 1
n 1  1
 1    e   1   , n  q * obþinem b) f : (0; )  Z, f ( x )  log m x    .
 n  n  10 
n 1 n 1 30) Aratã cã, pentru m i (0, 1), func-
n ln  1  (n  1)ln , µ n i q* sau
n n þiile urmãtoare sunt descrescãtoare:
a) f : Z  Z, f (x) = 2x – mx.
x
1 1  1
 ln( n  1)  ln n  , µ n i q* b) f : (0; )  Z, f ( x )  log m x    .
n 1 n  10 

Notã istoricã.
Logaritmul natural, lnx, a fost descoperit de John Neper (1550 - 1617) ºi de Jobst Bürgi (1552 - 1632) în
dorinþa de a pune la dispoziþia astronomilor un mijloc de simplificare a calculelor.
Isaac Newton (1615-1677) cât ºi G. Leibniz (1646 - 1716) au stabilit dezvoltarea în serie a numãrului e.
Leonard Euler (1707 - 1783, matematician, mecanician ºi astronom elveþian) a introdus în 1748 notaþia
e ca bazã a logaritmilor naturali (sau neperieni).
n
 1
În 1728, Daniel Bernoulli (1700 - 1782) a stabilit formula e  lim  1   .
n 
 n
Iraþionalitatea lui e a fost demonstratã în 1815 de cãtre J. Fourier (1768 - 1830).

Observaþie.
Funcþiile reale de variabilã realã prezentate în aceastã secþiune se mai numesc ºi funcþii elementare.
Probleme rezolvate. x
 (m2  1)a  m 
1) Se considerã funcþia f : E _ Z  Z, f ( x )   2  , a i Z, m i Z.
 ma  a  m  1
a) Determinã m i Z astfel încât ma2 + a + m – 1 @ 0, ¼a i Z.
b) Determinã m i Z astfel încât funcþia f sã fie definitã pe Z, ¼a i Z.
c) Pentru m = –1, studiazã monotonia funcþiei f.
Soluþie.
a) Sunt echivalente urmãtoarele afirmaþii:
 1 2   1  2 
ma2  a  m  1  0, a  Z ;  a  0 ; 1  4m2  4m  0 ; m    ;    ;   .
 2   2 
2
ma  a  m  1  0, a  Z (1)

b) Funcþia f este definitã pe Z, a  Z   ( m2  1)a  m
 2  0, a  Z (2)
 ma  a  m  1
Dacã este îndeplinitã condiþia (1), atunci numitorul din (2) are semn constant, adicã este pozitiv µa i Z sau
este negativ µa i Z. Trebuie ca ºi numãrãtorul sã aibã semn constant pentru orice a i Z, adicã m2 – 1 = 0.
Convine doar m = –1. x
 1 
c) Dacã m = –1, atunci f ( x )   2  .
a a2
1 1
Deoarece 2
 2
 (0; 1) , a  Z , rezultã cã f este strict descrescãtoare pe Z.
a a2  1 7
a  
 2 4
55
  1
2) Se considerã funcþia f : (0; )  [ln2; ), f ( x)  ln  x   .
 x
a) Demonstreazã cã f este surjectivã.
b) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f.
c) Determinã restricþiile inversabile ale funcþiei f ºi inversele acestora.
Soluþie.
a) f este surjectivã ® ¼y i [ln2; ), jx i (0, ) astfel încât f(x) = y.
y
e y  e2  4
Ecuaþia f(x) = y este echivalentã cu x – e x + 1 = 0 ºi y U ln2. Soluþiile sunt x1,2
2 y
 , y U ln 2 .
2
1
b) Deoarece f  h  g unde g : (0, )  [2;  ), g ( x )  x ºi h :[2,  )  [ln 2; ), h( x )  ln x ºi h este
x
strict crescãtoare, este suficient sã determinãm intervalele de monotonie ale funcþiei g.
g(a)  g(b) ab  1
Fie a, b i (0, ), a @ b. Calculãm R(a, b)   .
ab ab
• dacã a, b i (0, 1], a @ b, atunci R(a, b) < 0, de unde g strict descrescãtoare pe (0; 1];
• dacã a, b i (1, ], a @ b, atunci R(a, b) > 0 , de unde g strict crescãtoare pe [1; ).
c) f are douã restricþii bijective; ele au ca domeniu de definiþie fiecare interval maximal de monotonie al
funcþiei f :
e x  e 2x  4
f1 : (0, 1]  [ln2; ), f11 :[ln 2; )  (0; 1], f11 ( x )  ,
2
e x  e 2x  4
f2 : [1; )  [ln2; ), f 21 :[ln 2; )  (1; ], f 21 ( x )  .
2

1. Se considerã funcþia f : Z \ {1}  Z, 5. Stabileºte domeniul maxim de definiþie al

3x  2 funcþiilor f : D _ Z  Z:
f (x)  . Este surjectivã? Este injectivã?
x 1 2
a) f ( x )  x  1 ; b) f ( x )  lg( x 2  1) ;
2. Se considerã funcþia f : E _ Z  Z,
x 1
x 1 
f (x)  3  x  x  1 . c) f ( x )  ln  ; d) f ( x )  e x  2  1 .
a) Determinã domeniul maxim de definiþie E.  2x  3 
b) Demonstreazã cã f este injectivã.
6. Expliciteazã funcþiile:
c) Determinã cea mai mare ºi cea mai micã dintre
valorile funcþiei. 1 
a) f :  ; 2006  Z, f ( x ), f ( x )  [lg 2 x] , unde [·]
3. Se considerã funcþia f : D _ Z  Z, 2 
reprezintã funcþia parte întreagã;
f ( x )   x 2  3x  4 . Determinã:
a) domeniul maxim de definiþie D; b) f : [–1; 1]  Z, f ( x )  min{ t2}.
1TtTx
b) intervalele de monotonie ale funcþiei;
c) punctele de intersecþie ale reprezentãrii grafice 7. Stabileºte domeniul maxim de definiþie al
cu axele de coordonate. funcþiilor f : D _ Z  Z:
a) f (x) = (x – 1)6; b) f (x) = (x – 1)–6;
4. Expliciteazã funcþiile f : Z  Z:
a) f (x) = max{2x; 10x}; 1
b) f ( x )  min{ x  1 ; 2} ; c) f ( x )  x  1 ; d) f ( x )  ;
x  x 1
3
c) f ( x )  x  3x  2 .

56
 x  x 1 l) f ( x )  ln( x  1) ; m) f ( x )  log x 1 ( x  1) .
e) f ( x )  ; x 1
x  x 1
n) f ( x )  lg( x 2  1) ; o) f ( x )  e x  2  1 .
1 8. Simplificã fracþiile:
f) f ( x )  3 x  1 ; g) f ( x )  3 ;
x 1
x2  x  2
a) 2 , x  Z \ {1} ;
x2  x  2 x3  8 x  2x  1
h) f ( x )  ; i) f ( x )  ;
x2  2x  1 x2  x  6 x3  8
b) , x  Z \ {–2, 3} ;
2 x  10
x2  x  6
j) f ( x )  ; k) f ( x )  4 x  2 x ;
x 3  125 2 x  10
c) , x  Z \{5} .
x 3  125

Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
1. Se considerã mulþimile: 1. Calculeazã urmãtoarele limite de ºiruri:
A = {x i Z | x < 2}, B = {x i Z | x U 1}, a) lim( 2n  3  3n  2);
C = {x i Z ||x – 1| < 4} ºi D  {x  Z | x  0} . 5n 1
n 1
a) Scrie sub formã de intervale (din Z ) mulþimile
A, B, C ºi D.
 
b) lim n  2 ;

b) Determinã A N C, B O C, A \ D ºi C \ B.  n 1 n2 
c) lim  2n  3  2  .
c) Care dintre mulþimile A, B, C ºi D este vecinãtate  n  1
pentru origine? Dar pentru +?
2. Determinã a, b i Z astfel încât
2. Completeazã urmãtoarele enunþuri astfel încât sã lim( 4n2  3n  5  an  b)  1
obþii propoziþii adevãrate:
a) Dacã 2 x  3 T 0 ºi x i Z, atunci x = ... 3. Se considerã ºirul (an) definit astfel: a0 = 1,
b) Mulþimea punctelor de acumulare pentru an1  an2  5an  7, ¼n i q.
(0; 1] N {2; 3} este ... Stabileºte dacã ºirul (an) are limitã ºi în, caz afir-
c) Mulþimea punctelor izolate pentru m este ... mativ, calculeazã liman
d) Dacã A    10 ; 10   q , atunci minA = ... ºi
4. Calculeazã:
maxA = ... n3
 1  sin  
3. Se considerã mulþimea A = (0; 2). Dã câte un a) lim  n ;
n  
exemplu de:  1  tg 

 n
a) majorant iraþional al mulþimii A;
b) minorant din m \ q al mulþimii A; Cn21  Cn2 2  ...  C22n
c) vecinãtate a lui – care conþine mulþimea A; b) lim .
n  n2
1
d) vecinãtate a punctului care este indusã în
106
mulþimea A.
4. Determinã n i q* în fiecare din cazurile:
n 1 1 lg n  1 1
a) 2n  1  2  7 ; b) lg n  1  1  10 .

57
 Testul 3 Testul 4
1. a) Care este inversa funcþiei f : Z  (0, ), 1. Stabileºte domeniul maxim de definiþie pentru
x
f ( x)  1 ? funcþiile f : D  Z (D  Z):
 2
a) f (x) = lg(2x – 3); b) f (x) = (x2 – 5)–2;
b) Care este domeniul maxim de definiþie al
2
funcþiei f : D _ Z  Z, f ( x )  x( x  1) ? 2
c) f ( x)  x( x  1)  3 2 x  1.
2. Dã un exemplu de numãr a > 0, a @ 1 astfel 2. a) Care este inversa funcþiei f : Z  (0, ),
încât funcþia f : Z  Z, f (x) = a–x+3 sã fie strict f (x) = 7 x ?
crescãtoare. b) Determinã valorile reale ale parametrului a pentru
3. Se considerã funcþia f : D _ Z  Z, care funcþia f : (0, )  Z, f ( x)  log(2a1) x este
f(x) = log5(x2 – 9). strict crescãtoare.
a) Determinã domeniul maxim de definiþie D. c) Determinã valorile reale ale parametrului a pentru
b) Stabileºte valoarea de adevãr a propoziþiilor: x
 a 1 
(p1) funcþia f este parã; care f : Z  Z, f (x)    este strict descrescãtoare.
 2a 1
(p2) f(x) = log5(x – 3) + log5(x + 3), ¼x i D.
c) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f. 3. Se considerã funcþia f : D _ Z Z,
d) Demonstreazã cã funcþia f este nemãrginitã. f (x) = log5(x2 – 16).
a) Determinã domeniul maxim de definiþie D.
b) Stabileºte valoarea de adevãr a propoziþiilor:
(p1) funcþia f este parã.
(p2) f (x) = log5(x – 4) + log5(x + 4), ¼x i D.
c) Rezolvã ecuaþia f (x) = –2, x i D.
d) Rezolvã inecuaþia f (x) T 0, x i D.

Probleme date la examenul de bacalaureat

1. Se considerã funcþiile f : Z  Z, f (x) = 1 – x + x2 – x3 + ... + x8 ºi g : Z  Z, g(x) = x9 + 1.
a) Sã se calculeze f (–1) ºi g(–1).
b) Sã se verifice cã (x + 1)f (x) = g(x), µx i Z.
c) Sã se arate cã dacã x < –1, atunci g(x) < 0 ºi dacã x > –1, atunci g(x) > 0.
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 1 – economic)
2. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = x2 + x + 1.
3
a) Sã se verifice cã f ( x ) U , x  Z .
4
b) Sã se rezolve în Z ecuaþia f (2x).
c) Sã se rezolve în intervalul (0, ) ecuaþia f (log2 x) = 3.
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 3 – economic)

 1 1 1  1 0 0
3. Se considerã matricele A  1 2 3 ºi I 3   0 1 0  . Pentru orice x i ³, definim matricea B(x) = A + xI3
 
   
 3 2 1  0 0 1
ºi funcþia polinomialã f : ³  ³, f (x) = detB(x).
a) Sã se calculeze determinantul matricei A.
b) Sã se arate cã f (x) = x3 + 4x2 – 5x, µx i ³.
c) Sã se rezolve în ³ ecuaþia f (x) = 0.
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea specialã – economic)
58
 Limite de funcþii

1. Limita unei funcþii într-un punct. Limite laterale

În secolul al XVII-lea trei mari probleme se aflau în atenþia oamenilor de ºtiinþã: studiul traiectoriei unui
mobil ºi viteza sa, studiul tangentelor la o curbã ºi studiul problemelor de maxim ºi de minim. Aceste probleme
au condus la conturarea unui concept fundamental în analiza matematicã, limita unei funcþii într-un punct.
Cristalizarea completã a conceptelor, aºa cum le întâlnim astãzi, dateazã din secolul al XIX-lea ºi se datoreazã
unor matematicieni celebri: Cauchy, Bolzano, Darboux, Weierstrass, Heine etc.

Modelarea conceptului Ce înþelegem prin limitã?

2
Considerãm funcþia f : Z  Z, f (x) = x ºi tabelul de valori: 1) La un concurs de maºini de curse
distanþa parcursã de o maºinã este func-
x 1,1 1,19 1,2 1,21 1,3 þie de timp. Momentul cel mai important
f (x) 1,21 1,4161 1,44 1,4641 1,69 este cel în care maºina va trece linia de
sosire. Un alt moment important este
Analiza tabelului de valori ne conduce la ipoteza cã, pentru momentul 0, în care maºina demareazã
numere x din ce în ce mai apropiate de 1,2 , numerele f (x) sunt în cursã. Ce alte momente importante
din ce în ce mai apropiate de 1,44. pot fi studiate în timpul cursei? De ce
Aceastã observaþie poate fi formulatã astfel: oricât de micã ar fi crezi cã în studiul acestor momente ne
vecinãtatea V a numãrului 1,44 de pe axa Oy, existã o vecinãtate intereseazã comportamentul automobi-
W a numãrului 1,2 de pe axa Ox astfel încât f (W \{1,2}) _ V. lului în vecinãtãþile acestora?

Sã interpretãm grafic ...

2) Fie funcþia f : [0; )  Z, f ( x)  x .

 1 1
a) Fie V   2  ; 2   , V V ( 2) .
 10 10 
O O Reprezintã grafic pe axa Oy mulþimea V.
Gãseºte o mulþime U i V(2) astfel încât
f (x) i V, ¼x i U O [0, ) \ {2}.
59
 Fie f : Z \{0}  Z, f x  bg
1
x2
. Graficul funcþiei ne sugereazã 
b) Fie V    2 
1
; 2
1 
cã, oricât de „sus“ este plasat un punct M pe Oy, existã o ,
 100 100 
vecinãtate W a originii din Ox astfel încât f (W) _ (M, ).
V  V ( 2) . Gãseºte o mulþime U i V(2)
astfel încât f (x) i V , ¼x i U  O [0; ) \ {2}.

1
3) Fie funcþia f : Z*  Z, f ( x )  .
x2
y

Fie D  Z ºi aZ ; a este punct de acumulare V

O x
pentru D dacã, µV i V(a), avem V  D \ {a}   .
U=?
Am notat cu D mulþimea punctelor de acumulare pentru
mulþimea D. Alege pe axa Oy o vecinãtate V a
punctului O. Gãseºte o vecinãtate U i V()
Atenþie! Problema existenþei limitei unei funcþii f : D  Z se astfel încât, dacã x i U \ {0}, sã rezulte
pune doar în punctele a care sunt puncte de acumulare pentru D. f(x) i V.

Definiþie. (Cauchy) 4) Fie M = (–, 0) \ {–1} N {2}.

Fie f : D  Z, a  D  º i l Z . Funcþia f are limita l în punctul Încercuieºte litera A dacã afirmaþia
a dacã  V V ( l ),  U V ( a ) astfel încât f (U O D \{a})  V , este adevãratã ºi litera F în caz contrar:
adicã x U O D \{a} , f ( x ) V . a) 0  M  ; A. F.;
În acest caz, notãm lim f ( x )  l ºi citim „limitã când x tinde b) 2  M  ; A. F.;
x a
la a din f (x) este egalã cu l”. c) 1  M  ; A. F.;
d)   M  ; A. F;
1 e) 1 i M ; A. F.;
lim x 2  1,44; lim  f) –2 i M ; A. F.;
x 1,2 x 0 x2
g)  i M ; A. F.;
lim f ( x )  a  (V  V (l ), U  V (a) astfel încât 1
x a h) i M ; A. F..
x  U  D \{a} rezultã f ( x ) V ) . 2

Observaþie. 5) Care este mulþimea D a punctelor

Dacã aplicãm regulile de negaþie obþinem de acumulare în fiecare caz în parte:
lim f ( x)  l  (V V (l ), astfel încât U V (a) , x U  D \{a} a) D = Z;
xa
ºi f ( x ) V ) . b) D = Z*;
c) D = {0; 2; 4; 6};
Fie funcþia f : Z  Z , f ( x )  { x}  x  [ x ] . Repre-
 (2k  1)  
zintã graficul funcþiei f ºi aratã cã lim f ( x )  1 . d) D  Z \  / k  m ?
x 1  2 
y
(

jV 1 ) )
6) Folosind definiþia, demonstreazã:
a) lim(2 x  3)  1 ;
(

x 1

[ [ ( [ ) [ b) lim10 x   .
0 1 2 x x 
–1
µU
60
 Figura ilustreazã faptul cã existã o vecinãtate V a lui 1 de pe
axa Oy ºi, oricare ar fi U vecinãtate a lui 1 de pe axa Ox, mulþimea 7) Fie funcþia h : [–2, 2]  Z,
U nu este „dusã“ de funcþia f în vecinãtatea V a lui 1. În acest
caz lim f ( x ) nu existã.
R|x  2, dacã x [2, 1)
x 1 h( x )  S2 , dacã x  1 .
Putem observa cã aceastã funcþie are „tendinþe“ laterale în |T2x  3, dacã x (1, 2]
punctul 1 de pe axa Ox, adicã, dacã ne apropiem de 1 prin a) Traseazã graficul funcþiei h.
valori mai mici decât 1, valorile funcþiei se apropie de 1, iar
dacã ne apropiem de 1 prin valori mai mari decât 1, valorile b) Existã lim h( x) ? Dacã da, calculeaz-o.
x 1
funcþiei se apropie de 0. c) Existã lim h( x ) ? Dacã da, calculeaz-o.
x 0
d) Existã lim h( x ) ?
Limite laterale x  

lq
Exemplu. f : Z \ 0  Z, f x  bg 1
x
.
8) Aratã cã funcþia f : Z  Z, f(x) = [x]
x –10–4 –10–6 –10–8 –10–10 0 10–10 10–8 10–6 10–4 nu are limitã în 1.
f (x) –104 –106 –108 –1010 1010 108 106 104 Cum calculãm limitele laterale ale
unei funcþii într-un punct?

Analiza tabelului ºi a repre-

zentãrii grafice aratã cã nu existã 1
lim f ( x ). Însã, funcþiile 9) Fie f : Z*  Z, f (x)  . Calculeazã
x 0
x
1 limitele laterale ale funcþiei în punctul 0.
f1 : (–, 0)  Z, f 1 ( x )  ºi
x
bg
1
f 2:(0 ,   )  Z, f 2 x  ,
x 10) Determinã parametrul real a,
au limitã în 0: pentru care funcþia f : Z \ {4}  Z,

b g RSax2x 35, , xx  44 are limitã în x = 4.

lim f 1 ( x )   , lim f 2 ( x )   .
x 0 x 0
f x 
T 2

Definiþie.
Punctul a i Z este punct de acumulare la dreapta (la stânga) 11) Calculeazã limitele laterale ale
pentru D dacã, µ V i V(a), V O D O (a, +) @ l (respectiv,
 x  3, x  2
V O D O (–, a) @ l). funcþiei f : Z « Z, f ( x )   ,
 2 x  1, x U 2
în x = 2.
Observaþie.
Dacã a este punct de acumulare la stânga ºi la dreapta pentru
D, atunci a este punct de acumulare pentru D (notãm a i D).
12) Calculeazã limitele laterale ale
Definiþie.  ex , x T 0
Fie funcþia f : D  Z, l Z ºi a  D  Z punct de acumulare funcţiei f : Z  Z, f ( x )  
2 x  5, x  0
la dreapta. Dacã µ V i V(l), jUiV(a) astfel încât în punctele x = –1 ºi x = 0.
µx i U O D O (a, +) avem f (x) i V, spunem cã f are limita l
la dreapta în a ºi notãm
lim f ( x )  lim f ( x )  f (a  0)  ld ( a)  l .
xa x a
x a

61
 Definiþie. 13) Stabileºte dacã funcþia
x
Fie funcþia f : D  Z, l Z ºi a i D punct de acumulare la f : Z \ {5}  Z, f ( x )  are
( x  5)2
stânga. Dacã µ V i V(l), jUiV(a) astfel încât limitã în punctul 5.
µx i U O D O (–, a) avem f (x) i V, spunem cã f are limita l la
stânga în a ºi notãm lim
xa
f ( x )  lim f ( x )  f (a  0)  ls ( a)  l .
x a
14) Determinã parametrul real a astfel
x a încât funcþia
 a
 , x 1
Teoremã. a) f : Z \ {1}  Z, f ( x )   x  1
Fie f : D  Z ºi a  D  Z un punct de acumulare bilateral. ln( x  1), x  1
Funcþia f are limitã în a dacã ºi numai dacã f are limitã la dreapta sã aibã limita în punctul 1;
ºi la stânga în a ºi aceste limite sunt egale.
 a
x 2, x  2
Demonstraþie. b) f : Z \ {2}  Z, f ( x )   sã
1
 2 x
„” Dacã existã lim f ( x )  l , atunci evident existã f (a – 0) = l e , x  2
x a
ºi f (a + 0) = l. aibã limitã în punctul 2;
„” Presupunem cã existã f (a + 0) ºi f (a – 0), iar c) Determinã valorile parametrului real
nenul m astfel încât funcþia
f (a + 0) = f (a – 0) = l. Rezultã cã, pentru oricare V i V(l),
existã U1, U2 i V(a), astfel încât µ x i U1 O D O (–, a) 1
f : Z \ 1  Z, f ( x )  m
sã aibã
implicã f (x) i V ºi µ x i U2 O D O (a, +) implicã f (x) i V.
2e x 1

Cum U = U1 O U2 i V(a) ºi µ x i U O D \ {a} implicã f (x) i V, limitã în punctul x = 1.

rezultã cã existã lim f ( x )  l .
x a

1. Fie f : Z  Z, f (x) = x2. Aratã, cu

ajutorul definiþiei (cu vecinãtãþi), cã 5. Fie f : Z  Z, f (x) 
RSx  1, dacã x T1
,
lim f ( x )  4 . T3  ax 2
, dacã x  1
x2 a i Z. Determinã parametrul real a astfel încât f sã
2. Fie f : Z  Z, f(x) = lnx. Folosind definiþia aibã limitã în 1.

(cu vecinãtãþi), aratã cã lim f ( x )   . R|x  2, x [2, 1)

6. Fe h : [–2, 2]  Z, h( x )  S2 ,
x 
x 1 .
3. Fie f : Z \ o 2t  Z, f ( x)  x 1 2 .
|T2x  3, x (1, 2]
i) Calculeazã h(1 – 0) ºi h(1 + 0).
i) Calculeazã f ( 2  0 ) ºi f ( 2  0 ) . ii) Are h limitã în x0 = 1?
ii) Existã lim f ( x )? R| 1 , x ( ,  1)
f ( x)  S x  1
x 2
7. Fie f : Z  Z, .
4. Fie f : Z  Z, |T x , x [1, )
R|2 x  3x  1, dacã x ( , 2)
2
Cerceteazã dacã existã lim f ( x ).
x 1
f ( x )  S10 , dacã x  2 .
|T x  7 , dacã x (2 ,  )
2 
 1
8. Fie f : Z « Z, f ( x )   x  a
, x  (  ,  2)
.
Cerceteazã dacã existã lim f ( x ) .  x , x  [2, )
x 2
Pentru ce valori ale parametrului a, f are limitã în –2?
62
 2. Operaþii cu limite de funcþii. Limitele funcþiilor elementare
Operaþii cu funcþii
Sã ne amintim operaþiile cu funcþii!
Definiþie. Dacã f, g : D  Z, atunci:
1) Fie funcþiile f, g, h : Z  Z,
 funcþia f + g : D  Z, cu (f + g)(x) = f (x) + g(x), µ x i D
f (x) = 2x, g(x) = x2, h( x )  3 x .
se numeºte funcþia sumã a funcþiilor f ºi g;
i) Calculeazã:
 funcþia f · g : D  Z, cu (f · g)(x) = f (x) · g(x), µ x i D a) (f + 2g – h)(x);
se numeºte funcþia produs a funcþiilor f ºi g;
b) (f · g · h)(x) ;
f
 funcþia : D1  Z, D1  { x  D | g ( x )  0} , cu c) (gEh2)(x) ;
g
f
  (x) 
f (x)
, x  D 1, se numeºte funcþia cât a funcþiilor f ºi g.
FG g IJ ( x );
d) h 
g g(x) H fK
Fie f, g : Z  Z, f (x) = x ºi g(x) = x2 + 4. Atunci: F f  2g IJ ( x).
e) G
(f + g)(x) = x + x2 + 4, µ x i Z; (f · g)(x) = x(x2 + 4), H 3 f 1 K
µx
g
 f 
2
i Z;   ( x )  x  4 ,  x  Z \ 0 .
x
lq ii) Fie F : Z  Z. Care dintre enunþurile
urmãtoare sunt adevãrate?
Fie funcþia h : Z  Z, h(x) = x2(x2 + 4). Se observã cã h = f 2 · g. 2 h3  g
a) dacã F ( x )  x x x , atunci F  ;
Compunerea funcþiilor este o altã modalitate de a defini 2 5 f 5
funcþii noi cu ajutorul unor funcþii cunoscute.
b) dacã F(x) = 4x + 2x, atunci F = f 2 + f ;
Fie funcþiile f : A  B ºi g: C  D, Im f a C. 2 h3  g
Funcþia g  f : A  D , ( g  f )( x )  g ( f ( x )) , se c) dacã F ( x )  xxx , atunci F  ;
2 f
numeºte compusa funcþiei g cu funcþia f. d) dacã F(x) = x4, atunci F = 1 – g2;
2 1 g
Operaþii cu limite de funcþii e) dacã F ( x )  1  x 2 , atunci F  .
1 x 1  h4
Proprietãþile care urmeazã se pot demonstra cu ajutorul
rezultatelor obþinute pentru operaþiile cu limite de ºiruri. 2) Fie funcþiile
Teoremã. f1 : Z  Z, f1(x) = x2 – 3x + 2,
f2 : Z  Z, f2(x) = 3x,
Fie f, g : D  Z, a i D lim f ( x )  l1 Z ºi lim g ( x )  l 2 Z
x a x a
f3 : [0, )  [0, ), f 3 ( x )  x .
 Cu excepþia cazului {l1 , l2 }  { , } (cazul    ), Marcheazã corespondenþele:
funcþia f + g are limitã în punctul a ºi x
a) f 3  f 2  f1 1) 3
R|
l1  l2 , dacã l1 , l2  Z
2) 32 x
 3 3 x  2
limb f  g gb x g  S ,
b) f 2  f 3
dacã l1  l2   sau l1   ºi l2  Z
x a
|T , dacã l1  l2   sau l1   ºi l2 Z. c) f 3  f 2 3) 3x
2
 3x  2

 Cu excepþia cazului {l1 , l2 }  {0, } sau {l1 , l2 }  {0,  } d) f 2  f 2 4) 33

e) f 1  f 2  f 3 5) 9 x  3 x 1  2
(cazul 0   ), funcþia f  g are limitã în punctul a ºi
R|l  l , dacã l , l Z
1 2 1 2
f) f 1  f 2 6) 3x

||, dacã l  l   sau l   ºi l  0 sau

1 2 1 2 3) Fie f, g : Z  Z astfel încât
lim( f  g)( x )  S l   ºi l  0 sau l  l   . lim f ( x )  3, f ( x )  3, x  (1; 3) ºi
x a
|| , dacã l   ºi l   sau l   ºi l  0
1
1

2
2 1

1
2

2
x 2
lim g ( x )   . Determinã lim g ( f ( x )) .
|T sau l   ºi l  0
1 2
x 3 x 2

63
 Fie f : D  Z, a i D Dacã lim f ( x )  0 ºi existã V V (a ) 4) Completeazã tabelul:
x a

astfel încât µ x i V O D \ {a} implicã f (x) > 0 (respectiv f (x) < 0), lim f ( x ) lim g ( x ) lim[ f ( x )  g ( x )]
x a xa x a

spunem cã f are în punctul a limita zero pozitiv (respectiv zero l1 i Z l2 i Z l 1 + l2

negativ) ºi notãm 0+ (respectiv 0– ). l1 i Z +
l1 i Z –

Teoremã. Fie g : D  Z*, a i D ºi lim g x  l Z .

1 x a
bg +
–
+
–
Despre limita funcþiei în punctul a putem spune cã:  – nedeterminare
g
1) R|
1
, dacã l Z *
2) Dacã l = 0 ºi µ V i V(a),

1 |
l j x1, x2 i V O D \ {a} astfel
l q
5) Completeazã tabelul:
lim
x a g ( x )
 S|
0 , dacã l   .
încât g(x1 ) > 0 ºi g(x2) < 0, lim f ( x )
xa
lim g ( x )
x a
lim[ f ( x ) g ( x )]
x a

||
 , dacã l  0 
atunci
1
nu are limitã în a. l1 i Z l2 i Z l1 l2
T
 , dacã l  0  g l1 > 0 +
l1 < 0 +
Observaþie. + +
f 1
Fie f, g : D  Z, a i D. Cum  f  , studiul limitei – –
g g
 –
funcþiei cât în punctul a se reduce la studiul unei funcþii produs.  ±
0 
Cazul de excepþie 0E apare în ipostaza sau .
0  6) Completeazã tabelul:
Observaþii.
lim f ( x ) lim g ( x ) f ( x)
 Operaþiile algebrice cu funcþii care au limitã sunt valabile x a x a lim
ºi pentru limitele laterale.
xa g( x)
 Dacã nu ne situãm în anumite cazuri de excepþie, avem: l1 i Z l 2 i Z* l1
l2
lim( f  g )  lim f  lim g (limita sumei este suma limitelor).
l1 > 0 0+ +
lim( f  g )  lim f  lim g (limita produsului este produsul limitelor).
l1 > 0 0–
f lim f + l2 > 0
lim  (limita câtului este egalã cu câtul limitei).
g lim g – l2 > 0
 +
În cazurile exceptate, la operaþii cu limite de funcþii limita  –
poate sã existe (ºi sã fie egalã cu un numãr real, + sau –) sau  0+
sã nu existe. Exemplele urmãtoare motiveazã aceastã afirmaþie. – 0–

 Cazul de excepþie „ – “. 7) a) Dacã lim f ( x )   ºi

x 2
1) Fie f, g : Z → Z, f (x) = x2 + x ºi g(x) = –x ; lim g ( x)   , cât este lim[2 f ( x )  5g ( x)] ?
x 2 x 2
lim f ( x )   , lim g ( x )   ºi b) Dacã lim f ( x )  3 ºi lim g ( x )   ,
x  x  x  x 

x
b g 
 lim f ( x )  g( x )  lim x 2   .
x 
cât este lim[2 f ( x ) g ( x )] ?
x 

FG 1 IJ ºi g(x) = –x ;
x
c) Dacã lim f ( x )  3 ºi lim g ( x )   ,
2) Fie f, g : Z  Z, f ( x )  x 
H 2K x 1 x 1

lim f ( x )   , lim g ( x )  

F 1I
ºi  limb f ( x)  g( x )g  limG J
x
cât este lim
5 f ( x )  2007
?
x x x xH 2K  0. x 1 g (x)

64
 3) Fie f, g : Z  Z, f ( x )  x ºi g ( x )  2 x ; 8) Fie f, g : D  Z ºi a i D. Dacã
b g

lim f ( x )   , lim g ( x )   ºi  lim f ( x )  g ( x )    . lim f ( x )  l  Z ºi funcþia g nu are limitã
x a
x  x  x
în a, demonstreazã cã funcþia f + g nu
are limitã în a.
 Cazul de excepþie „0E“.
Indicaþie.
FG 1 IJ x

ºi g ( x )  4 x ; Foloseºte raþionamentul de demon-

1) Fie f, g : Z  (0, ), f ( x ) 
H 2K straþie prin reducere la absurd.
lim f ( x )  0 , lim g ( x )   ºi
x  x 
0 
 lim f ( x )  g ( x )  lim 2x   .
x  x  9) Fie f, g : D  Z ºi a i D. Dacã
FG 1 IJ x
ºi g ( x )  2x ; lim f ( x )  l  Z * ºi g nu are limitã în a,
2) Fie f, g : Z  (0, ), f ( x ) 
H 2K x a
0 
FG 1 IJ x
 2 x  1.
demonstreazã cã funcþia fg nu are limitã
lim f ( x )  0 , lim g( x)   ºi  lim f ( x )g ( x )  lim
x x x  x  H 2K în a.
1
3) Fie f, g : (0, )  Z, f ( x )  , g ( x )   x 2; 10) Rãmâne adevãratã concluzia din
x
0  problema precedentã dacã lim f ( x )  0
lim f ( x )  0 , lim g ( x )   ºi  lim f ( x )  g( x )  lim( x )  . x a
x  x  x  x  ºi g nu are limitã în a?

Limitele funcþiilor compuse

Cum folosim schimbarea de variabilã
pentru a calcula limita unei funcþii compuse?
Teoremã.
Fie f : A  B ºi g : B  Z, A, B _ Z, a  A  , b  B . 11) Verificã urmãtoarele calcule:
R|i)  lim f ( x )  b lim e x
3
 x 2  x 1
 lim e y  0 , unde
| V V (a) ,  x V  A \ {a} , f ( x )  b ,
Dacã Sii)  V
x a x 

y = x – x + x – 1.
3 2
y 

||iii)  lim g( y )  l, l Z
T y b
12) Completeazã spaþiile punctate:
atunci  lim( g  f )( x )  lim g ( y )  l .
x a y b a) lim x 2  3x  4  lim ....y = ...
 , unde
x  y  ....

Observaþie. y = x2 + 3x – 4;
Substituþia y = f (x) se mai numeºte „schimbare de variabilã”. x 2 3 x  4
b) lim e  lim e y ...., unde y = ....;
x  y ....
Sã calculãm limitele urmãtoare, folosind schimbarea
de variabilã: 3
c) lim x 3  x 2  x  1  lim 3 y ....,
6 x  y ...
1) xlim

x  1  lim y   , y = x – 1;
y 
6

unde y = ....;
1 1 1
2) lim  lim y  0 , unde y  ;
x 6  1 y 0 d) lim ln  lim .... ....,
x 
x6  1 x 2
x  3x  4 y ....
x y
3) lim e  lim e  1 , unde y  x ; 1
x 0 y 0
unde y  .
x y x 2  3x  4
4) xlim

e  lim e   , unde y  x ;
y 

x2 2
e) lim e  lim e y  1 , unde y  x .
x  y 0

65
 Limitele funcþiilor elementare Calculul limitelor de funcþii elementare
ºi utilizarea operaþiilor cu funcþii care
1) Funcþia constantã au limitã.
f : Z  Z, f(x) = c, c i Z. 13) Calculeazã limitele:
lim c = c ,   Z a) lim x 5 ;
x  x 2

b) lim x10 ;
x 
2) Funcþia identitate pe Z
f : Z  Z, f(x) = x c) lim x 8 ;
x 

lim x =  , ¼ i Z d) lim x7 ;
x x

lim x =  e) lim ( x 3  x 2  x  1) ;
x  x 

f) lim (3x 2  1)
lim x = – x 
x 
g) lim (3x  1) .
x 
3) Funcþia putere cu exponent natural
f : Z  Z, f(x) = xn, n i q, n U 2. 14) Calculeazã limitele:
2
lim x n =  n , ¼ i Z a) lim x ;
x  x 2


lim x n =  b) lim x ; 2
x 
x  1

c) lim x 3
;
 , n par
n x 
lim x = 
x 
 - , n impar d) lim x1 2 ;
x 0
x0

4) Funcþia putere cu exponent real e) lim x1 2 .

x 0
f : (0, ) Z, f(x) = xa, a i Z* x0

lim x a =  a , ¼ i (0, ) 15) Calculeazã limitele:

x 

 , a  0 a) lim x 1 ;
lim x a =  x 
x 
0 , a  0
b) xlim

x 1 ;
0 , a  0 c) lim x2  4 ;
lim x a =  x 
x0
x 0  , a  0
d) xlim x2  4 ;
– 

5) Funcþia radical
e) lim
x 2
x 1 .
2p
a) f : [0; )  Z, f ( x )  x,piq *

2p 2p
16) Calculeazã limitele:
lim x  , ¼ i [0, )
x 
a) lim x ;
x 16
2p
lim x 
x  b) lim 3 x ;
x 
Pentru p = 1 obþinem
c) lim n x , unde n i q, n U 2 fixat;
lim x   ,   [0,  ) x 0
x0
x 

lim x  
x 

66
 b) f : Z  Z, f ( x )  2 p 1 x , p i q*. d) lim 4 x ;
x 
5
lim
2 p 1
x
2 p 1
 , ¼ i Z e) lim x;
x  x 

lim
2 p 1
x  f) lim 7 x ;
x 1
x 

lim
2 p 1
x   x
e
g) lim 2 x  33 x  44 x . j
x 

Pentru p = 1 obþinem
17) Calculeazã limitele:
lim 3 x  3  ,  Z
x  a) lim 2 x ;
x  1

e j ;
x
3 3
lim x   , lim x   b) lim 3
x  x  x 3

c) lim e 3 j ;
x
6) Funcþia exponenþialã x 2
f : Z  (0, ), f(x) = ax, a > 0, a @ 1
d) lim a x , a  (0 ,   ) \ {1};
lim a x  a , ¼ i Z x 0
x 
FG 1 IJ ; x

 , a  1
lim a x  
e) lim
x 2 H 3K
x 
0, 0  a  1 f) lim e x ,  i Z;
x  sin 
0, a  1
lim a x   g) lim e x , a  ( 0 ,  ).
x 
 , 0  a  1 x  ln a

7) Funcþia logaritmicã
18) Calculeazã limitele:
f : (0, )  Z, f(x) = logax, a > 0, a @ 1
a) lim ln x ;
x e
lim log a x  log a  , ¼ i (0, )
x 
b) lim ln x ;
x 0
 , a  1 x 0
lim log a x  
x 
  , 0  a  1 c) lim ln x ;
x 

  , a  1 d) lim lg x ;
lim log a x   x 100
x0
x 0  , 0  a  1 e) lim lg x ;
x 

f) lim lg x ;
Dacã f : D  Z este o funcþie elementarã sau o x 0
x0
funcþie care se obþine din funcþii elementare prin
aplicarea succesivã de un numãr finit de ori a g) lim ( e lg x  10 ln x ) ;
x 
operaþiilor algebrice, de compunere, de inversare ºi
h) lim x ln x ;
  D O D , atunci existã lim f ( x )  f ( ). x 
x 
i) lim log 1 x ;
x10
10
Problemã rezolvatã.
Calculeazã limitele laterale ale funcþiei f : Z \ {2; 3}  Z, j) lim log 1 x ;
x 
2
1
f (x )  în punctele x = 2 ºi x = 3.
1 k) lim log 1 x .
e e x 2 x0
e

67
 Soluþie. 19) Calculeazã limitele:
lim f ( x )  lim
1 1
 , unde y 
1
; FG 1IJ x

x 2
x 2
y  e  e y

1
e x
1
 2
a) lim
1
H 2K ;
lim f ( x )  lim y
 0 , unde y  . x x
x 2
x 2
y  e  e x2
1
1 b) lim  3
x  x3  3
x| x| ; 
Dacã x i (2; 3), atunci x – 2 i (0; 1) ºi  1 , deci e  e x 2
. x 
x2
1 1 1 ex
Avem lim f ( x )  lim   , unde y  e x  2 ºi c) lim ;
x  3 x
x 3 y e e  y
x 3 y e
1 1
1 2
3
x
1
lim f ( x )  lim   , unde y  e x  2 . d) lim ;.
x 3 y e e  y
x 3 y e x  1
3
1
x

1. Calculeazã limitele laterale ale 3. Calculeazã limitele laterale în punctul x = 2

R|2 ,
funcþiei f :Z  Z , f ( x )  S
x
x U1
, în pentru funcþia f : Z  Z, f ( x )  2
x2
|Tx , 2
x 1 x  x 1
.

punctul  = 1.
4. Calculeazã limitele laterale ale funcþiilor în
2. Calculeazã: punctele indicate:
1
a) lim ( x 4  x ) ; lim ( x 4  x ) ; a) f : Z \ {±3}  Z, f ( x )  2 , a = 3 ºi a = –3;
x 1 x 2 x 9
b) lim( x 4  x ) ; lim( x 4  x ) ; 1
x 1 x 2 b) f : Z \ {1}  Z, f ( x )  1
, a 1;
1 2 x 1
c) lim( x 3  8 x 2 ) ; lim( x 3  8 x 2 ) ; x
x 1
x 2
c) f : (1; 2) N (2; )  Z, f ( x )  , a2.
ln( x  1)
d) xlim ( x 3  8x 2 ) ; lim (  x 3  8 x 2 ) ;
2 x 1
5. Calculeazã limitele:
4 4
x x x x x
e) lim ; lim ; a) lim 2x ; b) lim 2 ;
x0 x 4  x x  x 4  x x  x0

x4  x x4  x c) lim 2 x ; d) lim 2 x ;
f) lim 4 ; lim 4 ; x  x1
x 1 x  x x 1 x  x

F I
e) lim G J ;
x
f) lim

x

g) lim
x4  x3
; lim
4
x x
; x H 4K   ;
x0  4 
x 0 x4 x 0 x4
F I
g) lim G J ;
x
h) lim

x

h) lim
x 1
4
x x
x4
;
3
lim
x 1
4
x x
x4
;
3
x H 4K   ;
x1  4 

i) lim e x ; j) lim e x ;
x x x  x 0
i) lim ; lim 3 ;
x 0 x 3 x  x
k) lim e x ; l) lim ex ;
x  x 1
x x
j) lim ; lim . m) lim ln x ; n) lim ln x .
x  x 3 x  x 3 x  x 0
x 0

68
 6. Calculeazã valoarea limitei: 8. Fie funcþia f : Z  Z , f (x)  x2n1  x 1 ,
a) lim( x 2  3x  1) ; nq * . Calculeazã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .
x  x  x 
3
b) xlim ( x  3x  1) ; 9. Se considerã
R|x  q; x  1


c) lim (  x3  5x 2  2) ;
x  f : Z  Z, f ( x )  S2x  p ; x  1 ,
d) lim (  x 3  5 x 2  2) |Tq; x  1
x 
unde p ºi q sunt parametri reali.
Pentru ce valori ale lui p ºi q funcþia f are limitã
x 

e) lim  2x  x  1 ; 2
 în punctul x = 1?
2
f) lim ( 2 x  x  1) ; În ce caz aceastã limitã este egalã cu f (1)?
x 

g) lim ( x 3  x 2  1) ; 10. Determinã a i Z dacã funcþia f : Z « Z,

x 
e x , x (, 0)

h) lim ( x 3  x 2  1) ; f ( x)  1 x , x [0,1] , a i Z are limitã în orice  i Z.
x 
a, x (1, )

i) lim ( x 4  x 3  x 2  x ) ;
x 
111. Calculeazã:
 4 3 2
a) lim x  x  x  x 1  3x 2 2 x   ;
j) lim ( x 4  x 3  x 2  x ) . 
x  x  4 3 2 9 3
 
b) lim ( x 4 x 3  x 2  x 1)( x 3  x 2  x  1);
7. Foloseºte la calculul limitelor urmãtoare x 

calculul limitelor unor funcþii polinomiale ºi 3 x3  1 x3  1 x3  1

completeazã spaþiul punctat. c) lim x 2  1 , lim 2 ; lim 2 ; lim 2 .
x 1 x  1 x 1 x  1 x  x  1 x  x  1
a) lim ( 4 x  2 x  1)  .............; ( y  2 x ) ;
x 

b) lim(ln 2 x  ln x  1)  .........; ( y  ln x ) ;
x 0
x 0

  
c) lim x  3 x  .............; y  3 x .
x 


69
 3. Metode de eliminare a nedeterminãrii
În studiul limitei unei funcþii într-un punct putem întâlni 1) Calculeazã urmãtoarele limite:
0  a) lim( x 2  2 x  1) ;
cazurile de nedeterminare:  – , 0E, , , 1, 0, 00. În
0  x 1

aceste situaþii, cãutãm sã exprimãm funcþia a cãrei limitã o studiem b) lim( x 2  2 x  1) ;

în forme echivalente care nu mai prezintã cazuri de nedeterminare. x 0

Indicãm câteva tehnici posibile prin exemplele urmãtoare: c) lim ( x 2  2 x  1) ;

x 1

I. Exerciþiu rezolvat. d) lim( x 2  2 x  1) ;

Studiazã dacã existã lim ( 2 x 2  3x  1) . x 
x 
Soluþie. e) lim ( x 2  2 x  1) ;
x 
2
Deoarece lim 2 x   ºi lim (3x  1)   , ne plasãm în f) lim( x 5  4 x  3) ;
x  x  x0
cazul de excepþie  – . Pentru eliminarea nedeterminãrii
g) lim ( x 5  4 x  3) ;
procedãm astfel: x 1

 1 1 h) lim( x 5  4 x  3) ;
lim(2 x 2  3x  1)  lim x 2  2  3   2    . x 1
x  x 
 x x 
i) lim( x 5  4 x  3) ;
Aceeaºi strategie se foloseºte ºi în cazul general: x 

j) lim ( x 5  4 x  3) .
Limitele funcþiilor polinomiale. x 

Fie f : Z  Z, f (x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0, ak i Z, 2) Calculeazã urmãtoarele limite:
k  0, n , an  0 (funcþia polinomialã). x2  5x  4
a) lim ;
n 1 1   , dacă an  0 x  2 x 2  x  1
 lim f ( x )  lim x  an  an1  ... a0 n   
x  x   x x   , dacă an  0 x 2  5x  4
 , dacă n par şi an  0 sau n impar şi an  0 b) lim ;
x  2 x 2  x  1
 xlim f (x)   .

 , dacă n impar şi an  0 sau n par şi an  0 x2  5x  4
c) lim ;
x 1 2 x 2  x  1
II. Exerciþiu rezolvat.
Studiazã dacã existã limitele urmãtoare: x2  5x  4
d) lim ;
2x 2  3x  1 2x 2  3x  1 x 4 2x2  x  1
a) lim 2 ; b) lim 2 .
x  x  x  2 x 1 x  x  2
x2  5x  4
 e) lim ;
Soluþie. a) Observãm cã suntem în cazul de excepþie , deci x 0 2x2  x  1

1 1  x3  1
2
x  2  3  2  f) lim ;
2 x  x  1
2 x  3x  1 x x 
lim  lim   2.
x  x 2  x  2 x  2  1 1  x3  1
x 1   2  2  g) lim ;
 x x  x  x  1

0 x3  1
b) Întâlnim cazul de excepþie , deci h) lim ;
0 x 0 x 1
2 x 2  3x  1 ( x  1)(2 x  1) 1
lim 2  lim  . x3  1
x 1 x  x  2 x 1 ( x  1)( x  2) 3 i) lim ;
x 1 x 1
Aceastã prelucrare este posibilã deoarece, conform definiþiei,
x reprezintã un numãr oricât de apropiat de 1, dar diferit de 1.
70
 În cazul general... x 1
j) lim ;
Limitele funcþiilor raþionale x  x3  1
Fie f1, f2 : Z  Z, f1(x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a0, an @ 0 ºi x 1
k) lim ;
f1 x  x 3  1
f2(x) = bmxm + bm–1xm–1 + ... + b0, bm @ 0. Funcþia f : D  Z, f  ,
f2 x 1
l) lim ;
unde D = {x i Z | f2(x) @ 0}, se numeºte funcþie raþionalã. x 0 x3  1
1
y x 1
x
m n an  an1 y  ...  a0 y n m) lim .
 lim f ( x )  lim y  x 1 x3  1
x  y 0 bm  bm1 y  ...  b0 y m
 , dacă n  m şi an  bm  0 3) Calculeazã:

 , dacă n  m şi an  bm  0 x3  x2  4x  1
a) lim ;
  an . x  2 x 2  3x  1
 b , dacă n  m
 m x3  x2  4 x  1
0, dacă n  m b) lim ;
x 1 2 x 2  3 x  1

Asemãnãtor se procedeazã pentru lim f ( x ) . 1 x3

x 
c) lim ;
 Fie a i Z cu proprietatea f1(a) = f2(a) = 0. Atunci existã x  1  x 2

g1, g2 : Z  Z, g1(a) @ 0, g2(a) @ 0 ºi i, j i q* astfel încât f1(x) 1  x3

d) lim ;
= (x – a) ig1(x) ºi f2(x) = (x – a) jg2(x). Astfel, x  1  x 2

g ( a) 1  x5
lim f ( x )  1  lim( x  a)i  j . e) lim ;
x a g 2 (a ) x  a x  1  x 3

x4  1
f) lim ;
III. Exerciþii rezolvate. x  x 2  1

2 2
1) Fie f, g : Z  Z, f ( x )  2 x  1  x  x  1 , x 2  3x  5
g) lim ;
x  2 x 2  3 x  4
g ( x )  x 2  x  1  x 2  x  1 . Studiazã dacã existã lim f (x ) ,
x  2x  1
respectiv lim g ( x ) . h) lim ;
x  x  3x  2

Soluþie. Se aplicã principiul „dominãrii de grad“ sau

principiul „dominãrii de coeficient“. În cazul în care acestea nu 2x
i) lim 2
;
x  x  1
funcþioneazã, amplificãm cu „conjugata“.
Astfel, lim f ( x )   , conform principiului „dominãrii de x
x 
2 2 j) lim ;
coeficient“ ; lim g ( x )  lim
 2
x  x 1    2
x  x 1  
x  4  x2
x2  1
x  x 
x2  x  1  x2  x  1 k) lim ;
x 1 x 1
2x
 lim 1. x 2  x  12
x   1 1 1 1  l) lim ;
x  1  2  1   2  x 3 3x  9
 x x x x 
x 2  3x  2
m) lim ;
x2 x2  4
• Conjugata expresiei a  b este a  b.
x3  8
3 3 n) lim ;
• Conjugata expresiei 3 a  3 b este a2  3 ab  b2 . x 2 x 2  4

71
 Nedeterminãrile care apar în studiul limitelor funcþiilor iraþionale x3  1
se înlãturã, de regulã, folosind „factorul comun forþat“ sau o) lim ;
x 1 x2  1
raþionalizarea folosind formulele: x4  x2  2
a n – b n = (a – b)(a n–1 + a n–2 b + ... + ab n–2 + b n–1 ), p) lim ;
x 1 x2  1
an + bn = (a + b)(an–1 – an–2b + ... – abn–2 + bn–1), n impar.
x6  x 4  x 2  3
r) lim ;
x 1 x2  1
1 x  2
2) Calculeazã lim . x 2 n  x 2 n  2  ...  x 2  n
x 3 x2  9 s) lim , nq * ;
x 1 x2  1
Soluþie. x2  2
lim
º) x  2 ;
x 2
2

lim
1 x  2
 lim 2
1 x  2 
 t) lim 3
x3  x 2  2x  2
.
2 x 2 x  x 2  2x  2
x 3 x 9 x  3 ( x  9)(1  x  2 )
3 x 1 1
 lim  lim  .

x  3 ( x  3)( x  3) 1  x  2 
x 3 ( x  3) 1  x  2 
12  4) Calculeazã urmãtoarele limite:
a) lim  x  x  1  ;
x 
IV. O altã posibilitate de eliminare a nedeterminãrii o constituie
folosirea urmãtoarelor „limite remarcabile“. b) lim  x  x  1  ;
x 1
Numãrul e, introdus de Euler, pe care l-am întâlnit deja ca
bazã a logaritmilor naturali este definit printr-o limitã remarcabilã: c) lim  x  x  1  ;
x 2
x
 1 d) lim  x  1  x  ;
lim 1    e x 
x  x
e) lim  x  1  x  ;
Din definiþia numãrului e rezultã urmãtoarele limite: x 1
1
ln(1  x ) f) lim  x  1  x  .
1° lim (1  x )x e 2° lim 1 x 2
x 0 x 0 x
5) Calculeazã limitele urmãtoare:
ax 1 (1  x ) r  1
3° lim  ln a , a  0 4° lim r
1 x  3
x 0 x x0 x a) lim ;
x 4 x 2  16
Demonstraþie.
1 1 x  3
1° i) Facem schimbarea de variabilã y  ,x 0; b) lim ;
x
x  x 2  16
1 y
1  1 1 x  3
lim   deci lim(1  x ) x  lim  1    e
x 0 x x 0 y 
 y c) lim .
x 3 x 2  16
1  1 
ii) Facem schimbarea de variabilã y    1 , lim    1   .
x x 0  x  6) Calculeazã limitele urmãtoare:
1  ( y 1) y
 1   1  1
1
2x
Atunci lim(1  x) x  lim 1    lim 1   1    e . 
a) lim  1   ;
x 0 y 
 y  1 y 
 y  y x 
 x
1 x
Din i), ii) rezultã cã existã lim (1  x ) x  e .  1
x 0
b) lim  1   ;
1 x 
 x
2° Considerãm schimbarea de variabilã y  (1  x ) x . Atunci x
1  x 1
ln(1  x ) c) lim   ;
lim  lim ln(1  x ) x  lim ln y  ln e  1 . x 
 x 
x 0 x x 0 y e

72
 3° Considerãm schimbarea de variabilã y = ax – 1, echivalentã x 1
 2 
ln(1  y ) ax 1 1 d) lim  1   ;
cu x  . Atunci lim  lim  ln a  ln a . x 
 x 1
ln a x 0 x y 0 ln( y  1)
2
y  2 
e) lim  1   ;
4° Facem schimbarea de variabilã y = ln(1 + x),
x 
 x 1
1

echivalentã  2 2
(1  x ) r  1 e yr  1 f) lim  1   .
cu x + 1 = ey, deci x = ey – 1. Atunci lim  lim y  x 
 x 1
x 0 x y 0 e  1

e yr  1 1 e yr  1 ry t et  1
 lim  y  r  r ; lim  lim  ln e  1
y 0 ry e 1 y  0 ry t0 t
y

Din rezultatele precedente se obþin:

f (x)
 1  a f (x) – 1
1. lim  1    e , dacã lim f ( x )   4. lim  ln a ( a  0) , dacã lim f ( x )  0
x  x0
 f ( x)  x  x0 x  x0 f (x) x  x0

1 (1  f ( x )) r  1
2. lim 1  f ( x )  f ( x )  e , dacã lim f ( x )  0 5. lim  r , dacã lim f ( x )  0
x  x0 x  x0 x  x0 f ( x) x  x0

ln(1  f ( x ))
3. lim  1, dacã lim f ( x )  0
x  x0 f (x) x  x0

0
Utilizarea acestor rezultate oferã mai multe posibilitãþi de eliminare a nedeterminãrilor de tip sau 1.
0

Exerciþii rezolvate. x
1
 2x  3   ax  b x  x
Calculeazã limitele: a) lim   ; b) lim   , a, b  0 .
x   2 x  1  x 0
 2 
Soluþie.
2
2 x 1 x
x x x  2 x 1 2x
2x  3    2x  3  2   2  2 lim
a) lim    lim 1   1   lim  1   lim  1    e x 2 x 1  e1  e .
x   2 x  1  x  
  2 x  1  x   2 x  1  x  
 2 x  1  

b) Metoda I.
ax  bx –2
1 2 2x
  a x  bx –2 1  a x –1 b x –1 
 ax  bx  x x x
 1  a  b – 2  a b –2 
x x 1
lim lim 
2 x 0 x

x 
 1
(ln a ln b )
1
ln( ab )
lim    lim    e 2 x 0 x
e  e2  e2  ab
x 0
 2  x 0 
 2  
 
Metoda II.
 a x  b x  
1
1 a b x x ln   1  1
x
bx  x x x 2 x x
  lim e x 2 ; l1  lim 1 ln a  b  lim 1     a 1 b 1 .
a  ln
lim      
x 0
 2  x 0 x 0 x 2 x 0 2 ax  bx
1  x x 
ax  b x 2
Considerãm schimbarea de variabilã y  1 ;
2
x
 a  b x
 
ln   1  1 1
 2
   ln( y  1) 1  ax  b x  x ln ab
lim x x
 lim  1 , deci l1  ln ab . Atunci lim   e  a b .
x 0 a b y  0 y 2 x  0
 2 
1
2
73
 Limita funcþiilor de forma f ( x ) g ( x ) 7) Calculeazã limitele urmãtoare:
Fie f : D  (0, +), g : D  Z, a i D, lim f (x)  l1 , lim g(x)  l2 . x
xa xa  x  1
a) lim   ;
Dacã  lim g ( x ) ln f ( x )  b ºi V V ( a) astfel încât x  x  1
 
x a
µ x i V O D \ {a}, g(x)lnf (x) @ b, atunci 1

b) lim( x  e x ) x ;
e b , dacă b  Z x 0

g(x) 
lim f ( x )   , dacă b   . ln x  ln a
x a
0, dacă b   c) lim , a i Z;
 x a xa
1

Limita funcþiei produs glnf se stabileºte cu ajutorul operaþiilor d) lim(9  4 x ) x  2 ;

x 2
cu funcþii care au limitã, mai puþin în urmãtoarele situaþii: l1 = 1
3
ºi l2 i {±}, sau l1 = 0 ºi l2 = 0, sau l1 =  ºi l2 = 0 (rezultate din e) lim(11  2 x ) x 5
;
cazul de excepþie 0E, aplicat limitei funcþiei glnf. x 2

x
Propoziþie.  xn
f) lim   , n i q;
x  x  1
Fie funcþiile f, g : D  Z, a i D, lim f ( x)  1 , lim g ( x) {} ,  
x a x a
1
lim g ( x )( f ( x )  1)  b . Dacã V V ( a) , µx i V O D \ {a} ,  2x  x
x a
g) lim   ;
f (x) @ 1, atunci lim g ( x ) ln f ( x )  b . x  3x  1 
x a
2x
 1  x1
Demonstraþie. h) lim  2  ;
x  x 
Utilizând schimbarea de variabilã y = f (x) – 1, obþinem
x
ln[( f ( x )  1)  1] ln( y  1)  x  1
lim  lim 1 i) lim   ;
x a f (x)  1 y 0 y x  x 

ln[( f ( x )  1)  1] x 1
lim g ( x )  ln f ( x )  lim  ( f ( x )  1)  g ( x )  b .  x 1 x 1
x a x a f (x)  1 j) lim  ;
x  x  1

Observaþie.
1
Propoziþia precedentã reduce studiul limitei funcþiei f g , în k) lim(7  2x) x3 ;
cazul de excepþie 1, la studiul limitei funcþiei g(f – 1). x3
1

L OP
x x
1
g ( x )( f ( x )1) l) lim( x  e ) .
 limM(1  f ( x)  1)
x 0
g ( x) g( x ) f ( x )1
lim f ( x)  lim(1  f ( x)  1)
xa xa MN
xa PQ 
8) Calculeazã limitele:
e x ( x 2  x  6)
LMb
 lim 1  f ( x )  1 g
1
f ( x )1
OP xa
b
lim g ( x ) f ( x )1 g b
lim g ( x ) f ( x )1
 e xa
g a) lim
x 2 x2
;
x a
N Q b) lim
1
;
x 0 1
În cazurile de excepþie 0 ºi  se utilizeazã aceeaºi schimbare
0 0
x 0 1  e x
de variabilã, y = g(x)lnf (x), care ne plaseazã în cazurile de
e 3x  1
0  c) lim ;
excepþie 0E, sau . Pentru eliminarea acestor nedeterminãri, x 0 x
0 
vor fi prezentate unele metode ºi în capitolul „Funcþii derivabile“. e3x  e 2 x
d) lim ;
x 0 x
Valoarea limitei în punctul a a lui f g se decide imediat, ax  b x  2
e) lim , a  0, b  0 .
dacã nu întâlnim cazurile de excepþie: 1, 00, 0 . x 0 x
74
 Calculeazã: 20. lim 3 x 3  3x 2  1  x  ;
10 x  
10  x
1. lim ; 3
x  x 2  1 xh 3 x
21. lim , x i Z*;
1  x  x3 h0 h
2. lim ;
x  1  x  x 2
1
2 x 2  3x  7 22. lim [ x ] x  , unde [x] este partea întreagã a
3. lim ; x
3 2
x  x 2 1 2
numãrului real x.
(3x  1) 2 ( x  2)
4. lim ;
x  x5  5 23. Pentru ce valori ale parametrului real ,
(2x  3)(3x  5)(4 x  6)   2  2x  x 2 , 0 T x T1
5. lim ; 
x   3x 5  x  1 f :  0, 2  Z , f ( x )   x
2 x 2  3x  1   , 1  x T2
6. lim ;  2
x 2 2x  3
( x  1)2 are limitã în 1?
7. lim 2 ;
x 1 x  1 24. Fie a, b i (0, ) ºi funcþia f : Z \ {1}  Z,
x 3  x 2  5x  1 ax 2  b
8. lim 3 ; f (x)  . Calculeazã:
x 1 2 x  7x 2  8x  3 x 1
x f ( x)
9. lim ; i) lim ;
x 2 x  2 x  x
x2 ii) lim  f ( x )  ax  ;
10. lim ; x 
x 2 x  2
x2 iii) lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .
 1 3  x 1 x 1
11. lim  3 ; x 1 x 1
x 1 1  x x  1
x 3  a3
25. Calculeazã lim x 
x 
 
x  1  x  1 ,  i Z.
12. lim , a i Z;
x a x  a
26. Aflã a, b i Z dacã:
x a
13. lim , a > 0;  x2  1 
x a x a i) lim   ax  b  0 ;
x x  1
3  
x 2  23 x  1
14. lim ;
x 1 ( x  1) 2 ii) lim
x 
 
x 2  x  1  ax  b  2 ;
2x  1 1
15. lim ; iii) lim  3 ax 3  bx 2  2 x   .
x 
x 12 x    3
2x  1 27. a) Determinã A _ Z astfel încât ax2 + x + 3 U 0,
16. lim ;
x  
x2  1 µ a i A ºi µ x i Z.

x  x2  2x  3 b) Pentru a i A, calculeazã lim x 1 ax2  x  3  .

17. lim ; x 
x  x 1
28. Determinã a i Z astfel încât:
 x 1 
18. lim x  1 ;
 x
x 
 x  2   2 x 2  3ax  2
lim  2  e .
19. lim x2  
x  2 x 1  x  2 ;
x 
 2x  1 
x 

75
 4. Asimptotele unei funcþii
Considerãm mulþimea D _ Z ºi f : D « Z o funcþie. Dacã D Sã recunoaºtem asimptotele unor
este o mulþime nemãrginitã sau graficul lui f este o mulþime nemãrginitã grafice de funcþii cunoscute.
în plan spunem cã reprezentarea graficã a funcþiei f are ramuri
1) Care dintre urmãtoarele funcþii
nemãrginite (adicã nu existã un cerc în plan care sã conþinã în interiorul
admit asimptote?
sãu graficul funcþiei f). Dacã o ramurã nemãrginitã a graficului se
a) f : Z  Z, f (x) = ax, a > 1
apropie de o anumitã dreaptã, spunem cã aceastã dreaptã este asimptotã
la graficul funcþiei. Termenul de asimptotã provine din limba greacã:
a = „fãrã“, simptotos = „a coincide“. Noþiunea de asimptotã se întâlneºte
iniþial la Menechnurs (sec 4 î.Hr.), iar termenul a fost propus de
Autolykos (sec 4 î.Hr.). Asimptotele unei funcþii, fiind drepte în plan,
pot fi: asimptote verticale (au direcþia axei Oy), asimptote orizontale
(au direcþia axei Ox), asimptote oblice (nu au direcþia axelor Ox ºi Oy). b) f : Z  Z, f (x) = ax, 0 < a < 1
În cele ce urmeazã, D  Z, D   .

Asimptote verticale
Asimptotele verticale se definesc pentru funcþii nemãrginite,
chiar dacã funcþiile respective sunt definite pe mulþimi mãrginite.
Definiþie.
Fie f : D « Z o funcþie ºi x0 i Z un punct de acumulare al lui D. c) f : (0, )  Z, f (x) = logax, a > 1
Dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptota verticalã la stânga
(respectiv la dreapta) la graficul funcþiei f, dacã lim f ( x ) (res-
x  x0
pectiv lim f ( x ) ) existã ºi este infinitã.
x  x0

Dreapta de ecuaþie x = x0 se numeºte asimptotã verticalã la

graficul funcþiei f dacã ea este asimptotã ºi la stânga ºi la dreapta
la graficul funcþiei f.
Observaþie. d) f : (0, )  Z, f (x) = logax, 0 < a < 1
În reperul cartezian xOy, dreapta x = x0 este o dreaptã verticalã.
Interpretare geometricã

ls ( x0 )   ; lim d (M , M )  0 ls ( x0 )   ; lim d (M , M)  0 1

x  x0 x  x0 e) f : Z*  Z, f ( x ) 
x
deci dreapta x = x0 este asimptotã verticalã la stânga.

ld ( x0 )   ; lim d (M , M)  0 ld ( x0 )   ; lim d (M , M)  0

x  x0 x  x0

deci dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptotã verticalã la dreapta.

(Am notat cu d (M , M ) distanþa dintre punctele M ºi M ).
76
 1 Sã stabilim asimptotele verticale ale
1) f : (–1, 1) « Z, f ( x )  ;
x2 unei funcþii.
ls (0)   , ld (0)   , deci 1
dreapta de ecuaþie x = 0 (axa Oy) este 2) Fie x0 i [–1, 0]. Calculeazã lim 2 .
x  x0 x
asimptotã verticalã la graficul lui f. Este dreapta de ecuaþie x = x0 asimptotã
1 verticalã la stânga pentru graficul lui f ?
2) f : (1, 2) « Z, f ( x )  ;
( x  1) 2
3) Determinã punctele de acumulare
ld (1)   , deci dreapta de ecuaþie x = 1 (paralelã cu Oy) este
finite ale mulþimilor: A = (0, 1); B  (0,  ) ;
asimptotã verticalã pentru graficul lui f .
C = (0, 1) N {2}; D = {2n | n i q}.
1
4) Fie x0 i (0, 2). Calculeazã lim .
xx0 ( x  1)2
Asimptote oblice. Asimptote orizontale
Este dreapta de ecuaþie x = x0 asimptotã
Asimptotele oblice se definesc pentru funcþii definite pe verticalã pentru graficul lui f ?
mulþimi nemãrginite.

Definiþie. Sã studiem existenþa asimptotelor

Fie o funcþie f : D « Z. verticale!
1
Dacã D este o mulþime nemãrginitã la dreapta ( este punct 5) a) Fie f : Z \ {1} « Z, f ( x )  .
de acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = mx + n, x 1
Calculeazã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) . Dreapta
m, n Z , m @ 0 este asimptotã oblicã la + a graficului dacã x 1 x 1

lim  f ( x )  mx  n   0. x = 1 este asimptotã verticalã a funcþiei f ?

x 
Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (– este punct de 1
b) Fie f : Z \ {2} « Z, f (x)  .
acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = m’x + n, (2  x)2
m, n Z , m @ 0 este asimptotã oblicã la –  a graficului dacã Calculeazã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) . Dreapta
x 2 x 2
lim  f ( x )  mx  n   0. x = 2 este asimptotã verticalã a funcþiei f ?
x 

Interpretare geometricã.
Sã studiem existenþa asimptotelor
oblice.
6) Fie funcþia f : Z \ {1} « Z,
x2 f ( x)
f ( x)  . Calculeazã m  lim . Dacã
x 1 x x

m este finit, calculeazã n  lim  f (x)  mx  .

x

Este dreapta y = x + 1 asimptotã oblicã a

funcþiei la  sau la –  ?
lim d (M , M)  0 lim d (M, M)  0
x  x  2x3
lim ( f ( x )  mx  n)  0 7) Fie funcþia f : Z « Z, f ( x )  2 .
lim ( f ( x )  mx  n)  0 x 1
x  x 
f ( x)
y = mx + n asimptotã y = mx + n asimptotã Calculeazã m  lim ºi
x  x
oblicã la + oblicã la –
n  lim  f ( x )  mx  . Calculeazã
x 
f ( x)
m  lim ºi n  lim  f ( x )  mx  .
x  x x 

Este dreapta y = 2x asimptotã oblicã la ±  ?

77
 Observaþie. 8) Verificã dacã funcþiile urmãtoare
În loc de „asimptotã oblicã la ramura spre  (sau –) a graficului“ admit asimptote oblice:
vom spune „asimptotã oblicã la  (sau –)“ sau „asimptotã la “. x2  1
a) f : Z \ {1} « Z, f ( x )  ;
x 1
Teoremã. 1
b) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
Fie o funcþie f : D  Z. x 1
1) Dacã  e un punct de acumulare pentru D, atunci dreapta x3  8
de ecuaþie y = mx + n este asimptotã oblicã la + a lui f dacã ºi c) f : Z* « Z, f ( x )  .
x2
f (x)
numai dacã existã m  lim Z * , n  lim  f ( x )  mx  i Z. Sã studiem existenþa asimptotelor
x  x x 
orizontale!
2) Dacã – e un punct de acumulare pentru D, atunci dreapta
de ecuaþie y = m’x + n’ este asimptotã oblicã la –a lui f dacã x 1
9) Fie funcþia f : Z* « Z, f ( x )  .
f ( x) x
ºi numai dacã existã m  lim i Z*, n  lim  f ( x )  mx  i Z. Calculeazã lim f ( x ) , lim f ( x ) .
x  x x  x  x 
Este dreapta y = 1 asimptotã orizontalã a
funcþiei f ?
Demonstraþie.
1) Dacã y = mx + n este asimptotã la +, atunci 2x2
10) Fie funcþia f : Z « Z, f ( x )  .
lim  f ( x )  mx  n   0 , deci lim  f ( x )  mx   n . x2  1
x  x  Calculeazã lim f ( x ) , lim f ( x ) .
x  x 
f (x) f ( x )  mx Este dreapta y = 2 asimptotã orizontalã a
Avem m , deci
x x funcþiei f ?
 f (x)  f ( x )  mx f ( x)
lim   m   lim  0 , de unde m  lim .
x 
 x  x  x x  x 11) Verificã dacã funcþiile urmãtoare
f ( x) admit asimptote la ± ºi completeazã
Reciproc, dacã  lim  m  Z ºi  lim  f ( x )  mx   n Z , spaþiile punctate:
x  x x 

atunci lim  f ( x )  mx  n   lim  f ( x )  mx   n  0 , deci a) f : Z  Z , f ( x )  x 3 . Avem

x  x 
lim x 3   , deci funcþia ..........., dar
y = mx + n este asimptotã la +. x 

Analog se demonstreazã afirmaþia 2). este posibil sã aibã asimptotã oblicã.

f (x)
Calculãm lim  lim x 2   ; deoa-
Observaþii. x  x x 

f ( x) rece limita este infinitã, funcþia ............

 Dacã lim nu existã sau este infinitã, atunci graficul
x  x 2x  1
funcþiei nu are asimptotã oblicã la +. b) f : (–, –1) « Z, f ( x )  .
x
f ( x) Deoarece lim f ( x )  2 , dreapta y = 2 este
 Dacã existã lim  m ºi este finitã ºi lim  f ( x )  mx 
x  x x  x 
...................................................................
nu existã sau este infinitã, atunci graficul funcþiei nu are asimptotã
oblicã la +. ( x  1) 2
c) f : [2, +)  Z, f ( x )  .
Analog pentru cazul –. x –1
Deoarece lim f ( x )   , funcþia ................
Caz particular. x 

Dacã existã lim f ( x )  a ºi este finitã, atunci dreapta de f (x) ( x  1)2

x  Calculãm: m  lim  lim 2 1
x  x x  x – x
ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã la +.
f (x) deci m este finit ºi
(Dacã m  lim  0 ºi n  lim  f ( x )  mx   lim f ( x )  a , 3x  1
x  x x  x 
n  lim  f ( x )  mx  lim  3.
atunci dreapta de ecuaþie y = a este orizontalã). x  x  x  1

Deci dreapta de ecuaþie y = x + 3 este .......

78
 Dacã nu existã lim f ( x ) , atunci graficul lui f nu are 12) Verificã dacã funcþiile urmãtoare
x 
asimptotã orizontalã la +; dacã nu existã lim f ( x ) , atunci admit asimptote la ±:
x  x
graficul lui f nu are asimptotã orizontalã la –. a) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
x 1
x2
Presupunem cã mulþimea D este nemãrginitã la b) f : Z \ {1} « Z, f ( x )  ;
x 1
dreapta. Pentru a vedea dacã existã asimptotã la 
(orizontalã sau oblicã) ºi, în cazul în care existã, pentru c) f : Z « Z, f (x) = e –x;
a o determina, procedãm astfel:
x 1
a) calculãm lim f ( x ) : d) f :[1,   )  Z, f ( x )  ;
x  x 1
• dacã existã lim f ( x )  a ºi este finitã, atunci dreapta y = a este
x 
e) f :(, 0]  (1, ) Z, f (x)  x x ;
asimptotã orizontalã la ; x 1
• dacã existã lim f ( x ) ºi este infinitã, atunci:
x  f) f : Z \ [1, 1]  Z, f ( x )  ln( x 2  1) .
f (x)
b) calculãm lim ;
x  x 13) Determinã asimptotele verticale
f (x ) (dacã existã) ale urmãtoarelor funcþii:
• dacã existã lim  m ºi este finitã nenulã, atunci:
x  x 1
c) calculãm lim  f ( x )  mx  ; a) f : Z \ {  1} « Z, f ( x )  ; 2
x  x 1
• dacã existã lim  f ( x )  mx   n ºi este finitã, atunci dreapta 1
x  b) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
y = mx + n este asimptotã oblicã la . ( x  1) 2
x
Presupunând cã mulþimea D este nemãrginitã la stânga, în c) f : Z « Z, f ( x )  2 ;
x 1
mod similar se studiazã existenþa asimptotei la – ºi, în cazul
în care existã, se trece la determinarea ei. 1

d) f : Z* « Z, f ( x )  e x ;

O funcþie f definitã pe o mulþime nemãrginitã nu 1

e) f : Z \ m « Z, f ( x )  .
admite ºi asimptotã orizontalã ºi asimptotã oblicã la  x  [ x]
(sau la –).

1. Determinã valoarea parametrului

x x2
real a > 0 pentru care funcþia g) f ( x )  x ; h) f ( x )  ;
1 x x 1
x2  1
f : D  Z, f ( x )  2 sã
x  ax  a x2  1
aibã o singurã asimptotã verticalã ( D  Z fiind i) f ( x )  ; j) f (x) = ln(4 – x)2;
2x  3
domeniul maxim de definiþie). 1
x2  9x  8
2. Determinã asimptotele funcþiilor f : D  Z , k) f ( x )  ex ; l) f ( x )  ;
x2
unde D este domeniul maxim de definiþie:
2x  3 x2 m) f ( x )  x  x 2  x ; n) f ( x )  ( x 2  x )e x .
a) f ( x )  2 ; b) f ( x )  2 ;
x 1 x 4
x 5x  1 3. Determinã numerele reale a ºi b astfel încât
c) f ( x )  2 ; d) f ( x )  ;
x 4 x 1 dreapta de ecuaþie y = 2x – 1 sã fie asimptotã oblicã
x2 1 2x 2  x  1 ax 2  bx  1
e) f ( x )  ; f) f ( x )  ; a funcþiei f ( x )  , f : Z \ {1}Z.
x x 1 x 1

79
 x2  px  1
4. Fie funcþia f : Z \{1}  Z , f ( x )  , punctului A.
x 1
p i Z. Determinã p astfel încât graficul funcþiei f sã
admitã asimptota oblicã y = x + 1.
(Bacalaureat - 1996, enunþ parþial)
5. Fie funcþia f : (0,  )  Z ,
1 2ln x  1
f (x)   x  3  . Determinã asimptota
2 x
oblicã la ramura graficului funcþiei f spre ; cerce-
teazã dacã aceastã asimptotã intersecteazã graficul
funcþiei ºi, în caz afirmativ, determinã coordonatele
punctului de intersecþie.
(Bacalaureat - 1995, enunþ parþial)
ln x
.
6. Fie funcþia f :(0, ) Z, f ( x)  x  2  4
x 9. Determinã valorile parametrilor reali p ºi q
Determinã asimptota oblicã la ramura graficului
funcþiei f spre . Aceastã asimptotã intersecteazã
graficul funcþiei într-un punct A. Aflã coordonatele
(Bacalaureat - 1994, enunþ parþial)
( x  a)2
7. Fie funcþia f : D Z , f ( x )  , a, b i Z,
bx  1
unde D este domeniul maxim de definiþie.
Determinã a ºi b astfel încât graficul funcþiei f sã admitã
dreapta de ecuaþie y = x + 3 ca asimptotã oblicã.
(Bacalaureat - 1993, enunþ parþial)
( x  a)2
8. Fie funcþia f : D Z , f ( x )  , a, b i Z,
bx  1
unde D este domeniul maxim de definiþie.
Determinã a ºi b astfel încât graficul funcþiei f sã
admitã dreapta de ecuaþie y = x + 3 ca asimptotã oblicã.
(Bacalaureat - 1993, enunþ parþial)
astfel încât funcþia f : Z  Z, f ( x )  px  q | x 2  1|
sã admitã ca asimptote dreptele y = 2x ºi y = 0.

Teste de evaluare

Testul 1 Testul 2
1. Calculeazã: 1. Calculeazã:
2

x 2  5x  1); x 2  2 x  1; a) xlim(3x2  5x  1); b) lim x 26 x  9 ;

a) lim(3 b) lim 1 x 3 x 9
x 2 x 1 x3  1
1
x  2  2;  x x x

 x 1  2 ;
 d) lim  3  4  .
c) lim

c) xlim d) lim( x3  1  2x  1). x 2 x 2  x  6
 2 x  3 x3  1 x  x  2 

x  2  2; 2. Determinã a i Z astfel încât:

2. Calculeazã: a) lim
x 2 x 2  x  6
(a  1)2 x 2  2 x
3x 1  1 1
 a) lim  2;
x 1 3x  1
b) lim  
x  x  2
.; c) x 
3
lim x  e  e 1  .


x x


x 

 ln(1  a2 x)
 ,x0
3. Calculeazã limitele laterale ale funcþiei b) funcþia f : Z  Z, f ( x)   3x sã
5x 2  7x  3, x T 0
  1x
e , x  0 aibã limitã în 0.
f : Z* Z, f ( x)   în punctul 0.
ln(1  2x )
 , x0
 x 3. Calculeazã:
4. Determinã a, b i Z astfel încât dreapta y = 2x – 1 1
1 1
 x  3 33 x
sã fie asimptotã oblicã pentru graficul funcþiei a) lim x  e x  e x 1  ;
3
b) lim  2   .
x    x 3  3
2
f : Z*  Z, f ( x )  ax  bx  1.
x
80
 Testul 3 Testul 4
1. Dã câte un exemplu de: 1. Considerãm funcþia f : Z  Z, f (x) = ex + e–x.
a) funcþie f : Z  Z care în punctul 2 are o limitã
Determinã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .
lateralã finitã ºi cealaltã limitã lateralã infinitã; x  x 

b) funcþie care nu are limitã în –; 2. Considerãm funcþia g : Z  Z, g(x) = (1 – x)ex.

c) funcþii f, g: Z  Z astfel încât lim f ( x)   ,
x  a) Determinã lim g ( x ).
lim g ( x)   ºi lim  f ( x)  g( x)   5; x 
x  x
b) Determinã lim g ( x ). Ce asimptotã admite
x 
d) funcþii f, g: Z  Z astfel încât lim f ( x )   , funcþia g?
x 
f ( x) 3. Considerãm funcþia h : Z  Z, h(x) = ex – x.
lim g ( x)   ºi lim  1.
x  x  g ( x )
a) Determinã lim h( x).
2. Stabileºte valoarea de adevãr a propoziþiilor: x 

(p1) Dacã f : Z  Z ºi f(3 – 0) @ f(3), atunci f nu x

b) Aratã cã h( x )  x  e  1 , pentru ¼x i Z*.
are limitã în punctul 3.  x 
(p2) Dacã f este o funcþie polinomialã, atunci Determinã apoi lim h( x ).
x 

lim f ( x ) Z . 4. Fie f : (0,  )  Z, f ( x )  2 x  1  ln x . Deter--

x 1

(p3) Dacã f ºi g sunt funcþii polinomiale, atunci minã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .

x 0 x 
f (x)
lim Z ln x
x 2 g ( x ) 5. Fie f : (0,  )  Z, f ( x )  1  .
x
3. Calculeazã limitele laterale ale funcþiei
a) Determinã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .
 x11 x 0 x 
e , x 1
b) Ce asimptote admite funcþia f?
f : (0; 2) \ {1}  Z, f (x)   1 în punctul  = 1.
 , x  1
e  ex
1
4. Determinã a, b i Z astfel încât funcþia 6. Fie f :   ,    Z , f(x) = ln(2x + 1).
 2 
ax 2  bx  3
f : Z \ {2}  Z , f ( x )  sã aibã ca
x2 Determinã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .
1 x 
asimptotã dreapta y = 2x – 3. x 
2

Probleme date la examenul de bacalaureat

x2  4
1. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  .
x2  1
3
a) Sã se verifice cã f ( x )  1  2 , x  Z .
x 1
b) Sã se determine asimptotele la graficul funcþiei f.
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 5 – economic)
1
2. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  .
1 x
a) Sã se determine asimptota verticalã a graficului funcþiei f.
b) Sã se determine asimptota la + a graficului funcþiei f.
c) Sã se arate cã f (x) – 1 + x – x2 T 0, µx U 0.
d) Sã se arate cã f (x) – 1 + x – x2 + x3 U 0, µx U 0.
1
e) Sã se deducã inegalitãþile 1  x  x 2  x 3 T T 1  x  x 2 , x U 0 .
1 x
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea august, varianta 2 – economic)
81
 Continuitatea funcþiilor

1. Continuitate punctualã; continuitate pe un interval.

Operaþii cu funcþii continue

Ce înþelegem prin continuitate?

În mod obiºnuit, a afirma cã o curbã este continuã este 1) În imaginea de mai sus apar
echivalent cu a spune cã aceasta nu are întreruperi, cã o putem reprezentate obiecte sau fenomene care au
trasa fãrã sã ridicãm creionul de pe hârtie etc. caracteristici continue. De exemplu: trenul
Graficele funcþiilor reale de o variabilã realã pot fi reprezentate este un obiect unitar (continuu), locomoti-
printr-o curbã într-un plan raportat la un sistem de coordonate. va ºi vagoanele sunt „legate“ între ele;
calea feratã este continuã.
Fie funcþia f : [0, 2] N {4}  Z Dã cel puþin trei exemple de obiecte
R|x , dacã 0TxT1
2 sau fenomene sugerate de imagine, care
au aspecte continue.
definitã prin f ( x)  Sx  1, dacã 1  x T2 .
|T1 , dacã x  4 2) Dã exemple de discontinuitãþi
prezente în imaginea de mai sus. Ce
Observãm cã reprezentarea graficã se întrerupe în punctele discontinuitãþi poþi remarca la obiecte sau
de abscise 1, 2 ºi 4. Ce se întâmplã cu valorile funcþiei în jurul fenomene din clasa voastrã?
acestor puncte?
Soluþie. Sã interpretãm grafic...
Sã analizãm comportarea valorilor lui f în jurul punctului 3) Traseazã graficul funcþiei f : Z  Z,
de abscisã 1. Observãm cã, atunci când x tinde spre 1 ºi x < 1,
 x, x U 0
valorile f (x) tind cãtre valoarea lui f în 1, adicã f (x)   . Este funcþia f
  x, x  0
lim f ( x )  1  f (1) . Dacã x tinde spre 1 ºi x > 1, valorile f (x) tind continuã în x0 = 0?
x 1

spre 2; lim f ( x )  2 ; deci „saltul“ din jurul punctului de 4) Traseazã graficul funcþiei f : Z  Z,
x 1
abscisã 1 se datoreazã faptului cã limitele laterale în 1 sunt diferite. RS
f ( x) 
a , dacã x T 0
, a , b Z . În ce
Sã studiem comportarea lui f în jurul punctului de abscisã 2: T b , dacã x  0
lim f (x )  3  f (2) ;deci
lim fnu
(x )avem „salt“ în 2. condiþii funcþia f este continuã în x0 = 0?
x 2 x 2
Dacã alegem un punct de abscisã x0 diferit de 1, 2 sau 4, 5) Traseazã graficul funcþiei f : Z  Z,
adicã x0 i (0, 1) N (1, 2), constatãm cã f (x) tinde la f (x0), când f ( x )  x 2  1 . Este funcþia continuã în
x tinde la x0 . punctele –1 ºi 1?

82
 Punctul de abscisã 4 este punct izolat în domeniul de definiþie 6) Traseazã graficul funcþiei f : Z Z,
al funcþiei f . Graficul „nu se întrerupe“ în x = 4. R| x  1, dacã x T 1
Vom defini continuitatea funcþiei într-un punct: f ( x )  Sln(  x ), dacã x b 1 , 0g ºi
Definiþie.
||T x  1, dacã x  0 , g
Fie E  Z , f : E Z ºi x0 i E. studiazã apoi continuitatea ei pe Z.
Funcþia f se numeºte continuã în x0 dacã, µ V i V(f (x0)),
j UV i V(x0) astfel încât µ x i E, x i UV rezultã f (x) i V. 7) Determinã a i Z astfel încât urmã-
Dacã f nu este continuã în x0, atunci x0 se numeºte punct de toarele funcþii sã fie continue în punctul
discontinuitate. x0 specificat:
Observaþii. a) f ( x ) 
RSax  1, x T1 ; x = 1;
 Problema continuitãþii se pune doar în punctele domeniului T3x  1, x  1 0

de definiþie al funcþiei.
 Dacã x0 i E este punct izolat al lui E, adicã x0 i E – E, b) f ( x )  S
R2x  1, x Ta ; x = a;
atunci f este continuã în x0. T x ,xa 0

 Dacã x0 i E  E (x0 este punct de acumulare din domeniul  2 x  3, x T a

c) f ( x )   ; x0 = a;
de definiþie al funcþiei), studiul continuitãþii funcþiei în x0 revine  x  1, x  a
la cercetarea existenþei limitei în x0 ºi compararea ei cu valoarea  x 2 , xTa
funcþiei în x0. d) f ( x )   ; x0 = a.
 Dacã x0 este punct de acumulare al lui E doar la dreapta 4, x  a
(respectiv stânga), atunci: 8) Funcþia f :Z  Z are urmãtoarea
f continuã în x0  f continuã la dreapta (respectiv la stânga) în x0. reprezentare graficã:
 Funcþia f nu este continuã în a, dacã ºi numai dacã existã
a i E  E astfel încât nu existã lim f (x ) , sau lim f ( x ) existã
x a x a
ºi este diferitã de f(a).
Noþiunea de continuitate a avut ca suport intuitiv noþiunea
de neîntrerupere a curbelor. Existã, însã, funcþii cãrora le putem
studia continuitatea fãrã a le trasa graficul.
a) Este funcþia continuã pe Z?
Continuitate pe un interval
1
b) Dar pe intervalul  , 1 ?
FG IJ
Definiþie. 2 H K
Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a dome-
niului de definiþie dacã este continuã în fiecare punct al acesteia. 9) Studiazã continuitatea în punctele
Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie pe care o funcþie indicate pentru fiecare din urmãtoarele
este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei. funcþii, f :Z  Z :

Teoremã.
R| x ,x0
a) f ( x )  S
1
; în x0  0
Funcþiile elementare studiate (polinomiale, putere, exponen-
þiale ºi logaritmice) sunt funcþii continue pe întreg domeniul lor
|T10 , e x

x0
de definiþie.
 2 2
b) f ( x )   a  2ax  x ,1T x T 2 ;
Demonstraþie. ax  3, x  (,1)  (2,  )
Dacã f este funcþie elementarã, atunci lim f ( x )  f ( x 0 ) pentru
x  x0
în punctele x0  1 ºi x0  2 ;
orice punct x0 din domeniul maxim de definiþie al funcþiei f ºi
x0 punct de acumulare. Dacã x0 este punct izolat, atunci f este
continuã.
83
 Problemã rezolvatã. c) f (x) = [x2], unde [·] este partea întreagã
1) Fie f : Z Z, f (x) = [x], µ x i Z. Demonstreazã cã f este a numãrului real x2, în punctele x0 = 2 ºi
continuã în x0 dacã ºi numai dacã x0 m . x0 = 9.
Soluþie.
Dacã x0 i m, atunci lim f ( x )  x0  1 ºi lim f ( x )  x0 , 10) Studiazã continuitatea urmãtoarelor
xx0 xx0
funcþii pe domeniul lor maxim de definiþie:
deci x0 este punct de discontinuitate.
Dacã x0 h m, atunci [x]=[x0] pentru x dintr-o vecinãtate sufi- e  x , x  0
a) f ( x )   ;
cient de micã a lui x0, deci lim f ( x )  lim [ x ]  x 0  f ( x 0 ), 0, x  0
x  x0 x x0
deci f este continuã în x0.
2 x , x2
b) f ( x )   2 ;
 x  1, x U 2
3 2
 x  x , x T 1
c) f ( x )   2 .
 x  1, x  1

11) Fie f : [0, 1) « Z o funcþie conti-

nuã în punctul 0, ce îndeplineºte con-
diþia f (x) = f (x2), x  [0, 1) . Aratã cã
f este funcþie constantã.

12) Fie funcþiile f, g : (0, 1)  Z, defi-

nite prin f (x) = x2, g(x) = xlnx.
Operaþii cu funcþii continue a) Studiazã continuitatea urmãtoarelor
f g
Având în vedere faptul cã definiþia continuitãþii este bazatã funcþii: f + g , f E g , 2f – 3g , , .
pe limite de funcþii, multe din proprietãþile limitelor de funcþii g f
b) Calculeazã limitele funcþiilor de mai
se regãsesc ºi în cazul funcþiilor continue.
sus la capetele intervalului de definiþie.
Teoremã.
Dacã funcþiile f, g : E  Z (E _ Z) sunt continue în punctul
13) Dã exemplu de douã funcþii
f
x0 i E, atunci funcþiile f + g, a · f (a i Z), f · g, (dacã f, g : Z « Z discontinue în x = 2 astfel
g
încât f + g ºi fEg sã fie continue în x = 2.
g ( x0 )  0 ), f g (dacã f(x0) > 0) sunt continue în x0.

ln x 14) Fie f , g : Z  Z ,
f ( x) 
x
este continuã pe (0, ).
|RS1, x  (  , 1]
f (x) 
|Tx  x ,
2
b
x  1,   g,
bg R|x , x b,1
Teoremã.
b g
gx  S|2, x b1,  g .
Dacã funcþia f : E  Z E  Z este continuã în punctul T
x0 E , atunci funcþia f este continuã în x0.
Studiazã continuitatea funcþiilor f + g,
f · g. Ce observi ?

84
 Teoremã. 15) Determinã douã funcþii
Fie f : E1  E2 ºi g: E2  Z (E1, E2 _ Z) ºi h  g  f : E1  Z f , g :Z  Z ºi x0 Z astfel încât fg sã
funcþia compusã. Dacã f este continuã în punctul x0 i E1 ºi fie continuã în x0, dar f ºi g sã nu fie con-
g este continuã în punctul f (x0) i E2, atunci h este continuã în x0: tinue în x0.
f g
E1  E2 Z 16) Traseazã graficul funcþiei
f : Z  Z, f (x) = max{x2 , 3x – 2} ºi
x0  f ( x0 )  g ( f ( x0 ))  ( g  f )( x0 ) verificã dacã funcþia f este continuã pe Z.

Consecinþã. 17) Traseazã graficul funcþiei

Dacã f, g : E  Z sunt continue în x0 i E, atunci funcþiile n
f : Z  Z, f ( x )  min x 2 ,  2x 2  3, x , s
max{f, g} ºi min{f, g} sunt continue în x0. utilizând graficele funcþiilor x  x 2 ,
Demonstraþie. x  –2x2 + 3, x | x | ºi verificã dacã
f g f g funcþia f este continuã pe Z.
l q
max f , g 
2
. Cum f, g sunt continue în x0,
atunci f + g ºi f – g sunt continue în x0. Deoarece funcþia f – g 18) Studiazã continuitatea fiecãreia
este continuã în x0, rezultã cã ºi f  g este continuã în punctul x0, din funcþiile urmãtoare pe domeniul lor
deci max { f, g} este continuã în x0. maxim de definiþie:
f g f g R| 1
Analog, se aratã cã min f , g  l q 2
este continuã.
| xe , x0 x

a) f : Z  Z, f ( x )  S 0 , x  0;
1) f ( x )  x 2  1 este continuã pe Z, fiind || ln(1  x )
compunere de funcþii continue (funcþia radical se va T x ,x0
demonstra cã este continuã). R|e  x  1, xT1 x

l q
x 2  3x  2  max x  1, 2x  1 este continuã pe Z. b) f : Z  Z, f ( x )  S ;
2) f ( x ) 
|Tx , x  1
1
x 1

Probleme rezolvate. 1
 x x
1) Studiazã continuitatea funcþiei f : Z  Z, c) f : [0, )  Z, f ( x )  ( x  e ) , x  0;
R| a x  1 , dacã x T1 , unde a Z
2 2

1, x0
f (x)  S|2ax  1, dacã x  1 .
T R|x , x  1 2

Soluþie. d) f : Z  Z, f ( x )  Sa , x  1, a i Z;

Funcþiile f 1 ( x )  a 2 x 2  1 ºi f2(x) = 2ax + 1 sunt continue

|T2  x , x U1
pe Z, deci f este continuã pe fiecare din intervalele (–, 1) ºi
(1, ). e) f : Z  Z,
Studiem continuitatea în punctul x0 = 1. R|F a x x
b c x
I
1
x
Avem: lim f ( x )  a2  1, lim f ( x )  2a  1 ºi f (1)  a 2  1 , f ( x )  SGH 3 JK , x  0,
x 1 x 1
|| ,
deci f este continuã în x0 = 1 dacã ºi numai dacã
RS
2a  1U0
T x0
a 2  1  2a  1  2  a  0. a , b , c  ( 0 ,  ) \ {1},  Z ;
T
a  1  ( 2a  1)2
În concluzie, pentru a = 0 funcþia f este continuã pe Z, iar
pentru a @ 0 domeniul de continuitate al funcþiei f este Z \ {1}.
85
 2) Studiazã continuitatea funcþiei f) f : Z  Z,
R|a( x  1) , dacã x  0
3 2

f ( x )  S2a  1 ,
 4 x 2  1, dacã x T1
dacã x  0 , a Z . f ( x)   ;
|T 2x  1 , dacã x  0 4 x  1, dacã x  1
g) f : Z  Z,
Soluþie.
Funcþiile f 1 ( x )  a( x 3  1)2 ºi f 2 ( x )  2 x  1 sunt continue, ( x 3  1) 2 , dacã x T 0
deci f este continuã pe fiecare din intervalele (–, 0) ºi (0, ). f (x)   ;
| 2 x  1|, dacã x  0
Cum lim f ( x )  a , lim f ( x )  1 ºi f (0 )  2a  1 , rezultã cã f este
x 0 x 0

continuã în x0 = 0 dacã ºi numai dacã a = 1 = 2a – 1. Deducem  2 x 2  1, x T 2

cã, pentru a = 1 funcþia f este continuã pe Z, iar pentru a @ 1, h) f : Z  Z, f ( x )   .
| 5  x |, x  2
f este continuã pe Z* ºi discontinuã în x = 0.

R|1, x  0
1. Studiazã continuitatea urmã- b) f : Z  Z, f ( x )  S 0 , x  0 ºi
toarelor funcþii în punctele indicate: |T 1, x  0
a) f : Z  Z, f ( x ) 
RS2x  3, x T1 , în g : Z  Z, g ( x )  x 2  2x  1 ;
Tx  1, x  1 R|x , dacã 0  x  1
2
punctul x0 = 1; c) f : (0, 1)  (0, 1), f ( x )  S 2
,
 x  1, x T  1
b) f : Z  Z, f ( x)   2 , în punctul x0 = – 1. |Tx , dacã 2  x  1
1
 x  1, x  1
c) f : (0, e3]  Z, f (x) = [lnx], unde [·] este partea R|2x , dacã 0  xT 1
g : (0, 1)  (0, 1), g( x )  S
4
întreagã a numãrului real lnx, în punctele x0 = 1, x1 = e, .
x2 = e2, x3 = e3. |T 2 , dacã 4  x  1
1 1

2. Studiazã continuitatea funcþiei

L 1O
6. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x )  M x  P , numitã
R| 1 1  x 2
N 2Q
f : Z \ {–1, 1}  Z, f ( x)  S x
ln , x Z \{–1, 0 , 1} „funcþia de rotunjire“.
2 2 ,
|Ta, 1  x x  0. a) Traseazã graficul funcþiei ºi determinã punctele
pentru a i Z. ei de discontinuitate.
3. Determinã  i Z astfel încât funcþia b) Definim funcþia g ( x )  f ( x )  x , µ x i Z.

R| x  2x  
2 2 1 1 LM OP
f : Z  Z, f ( x )  S|x  3, , x U1 Demonstreazã cã g ( x )  x ,  x   , , este
2 2 N Q
T x 1 continuã pe Z.
sã fie continuã în x = 1. 7. Fie f : (0, )  m cu proprietatea cã
R|ae ,
x
dacã x T0 2 T x  21 f ( x ) , µ x > 0. Studiazã continuitatea lui f
f ( x)

4. Fie f : Z  Z, f ( x )  S x  1  . pe (0, ).

|T x b
, dacã x  0
8. Studiazã continuitatea urmãtoarelor funcþii
Aflã a, b i Z, b > 0 ºtiind cã f este continuã pe Z. pe domeniul lor maxim de definiþie:
a) f : (0, )  Z , f (x) = [lnx], unde [·] este partea
5. Studiazã continuitatea funcþiilor compuse
întreagã a numãrului real lnx;
f  g ºi g  f , în fiecare din cazurile:
a) f : Z  Z, f(x) = x – 1 ºi g : Z  Z, g(x) = ex; b) f :[0,  )  Z , f (x) = x – [x], unde [·] este partea
întreagã a numãrului real x.
86
 2. Studiul existenþei soluþiilor reale ale unor ecuaþii ºi
semnul unei funcþii continue pe un interval
Teoremã.
Dacã f : [a, b]  Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au
semne contrare, atunci existã c i [a, b] astfel încât f (c) = 0.
Justificarea geometricã a acestei teoreme y
este urmãtoarea: dacã, spre exemplu, f (a) < 0
ºi f (b) > 0, atunci o extremitate a graficului f(b)
a
lui f se aflã sub axa Ox, iar cealaltã deasupra O C
axei Ox. Deoarece f este continuã graficul ei
nu se întrerupe, deci el trebuie sã intersecteze f(a)
axa Ox în cel puþin un punct.
1) Aceastã teoremã este foarte utilã în studiul unor
ecuaþii de forma f (x) = 0, unde f este o funcþie continuã
pe un anumit interval I. Astfel, dacã existã douã puncte
în I unde f ia valori de semne contrare, atunci ecuaþia
are cel puþin o soluþie pe intervalul I.
2) Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval,
atunci ea pãstreazã semn constant pe acest interval.
Acest rezultat va fi util în rezolvarea unor inecuaþii sau în
studiul semnului unor funcþii continue pe intervale.
Probleme rezolvate.
1) Ecuaþia 2–x = x are cel puþin o soluþie în (0, 1).
Soluþie.
Funcþia f :[0, 1]  Z , f (x) = 2–x – x este continuã ºi
1
f (0) = 1 > 0, f (1)   1  0 , deci  c  ( 0 , 1) cu f (c) = 0.
2
2) Orice funcþie polinomialã de grad impar cu coeficienþi
reali admite cel puþin o soluþie realã.
Soluþie.
Într-adevãr, dacã f (x) = an xn + .. + a0 , n impar ºi an  0 ,
atunci f este continuã pe Z, iar lim f ( x )   a n   ºi
x 
lim f ( x )  a n   . Deci existã x0 i Z astfel încât f (x0) = 0.
x 
3) Fie f : [a, b]  [a, b] o funcþie continuã. Demonstreazã cã
j c i [a, b] astfel încât
f (c) = c (punctul c se numeºte
punct fix al funcþiei f ).
Soluþie.
Justificarea geometricã a
acestui rezultat este ilustratã în
figurã.
87
1) Demonstreazã cã urmãtoarele ecu-
aþii au cel puþin o soluþie în intervalul I:
a) x4 + 5x + 1 = 0, I = [–1, 0];
b) ex + x = 0; I = [–1, 0]
c) ln(1  x )  x  1; I  [0 , 1] ;
d) x4 – 3x = 1; I = [–1, 0];
b x e) x 5  11 ; I  [ 2 , 2] ;
f) x 2  x 3  2 ; I  (  ,  ) ;
g) x 6  x 4  2 x 2  0 ; I  (2,0) ;
h) ln x x  x  0 ; I  (0, 2e ) .
2) Fie f :[a , b]  Z o funcþie continuã.
Aratã cã existã x0 [a , b] astfel încât
f ( x0 )  f ( a  b  x0 ) .
Indicaþie.
Fie g:[a , b]  Z ,
g ( x )  f ( x )  f ( a  b  x ) . Observãm cã
g este continuã pe [a, b]. Se studiazã
semnul expresiei g ( a)  g (b ) .
3) Fie f : Z  Z o funcþie continuã
mãrginitã. Atunci ecuaþia f (x) = ax + b
are cel puþin o soluþie, unde a, b i Z,
a @ 0.
Indicaþie.
Funcþia g : Z  Z, g(x) = f (x) – ax – b
este continuã. În plus, f fiind mãrginitã,
avem lim g( x)  a   , lim g( x)  a   .
x x
4) Un rezervor este umplut la o sursã
cu debit variabil între orele 8 ºi 12.
Acelaºi rezervor este golit prin scurgere
a doua zi, tot între orele 8 ºi 12. Aratã cã
existã o aceeaºi orã t în ambele zile în care
apa este la acelaºi nivel.
Indicaþie.
Fie V volumul rezervorului ºi
f, g : [8, 12]  [0, V] definite astfel:
f (t) este volumul de apã la momentul t
în timpul umplerii, iar g(t) este volumul
de apã la momentul t în timpul scurgerii.
Funcþiile f ºi g sunt continue, deci ºi
funcþia h = f – g este continuã.
 Demonstrãm cã ecuaþia f (x) – x = 0 are soluþie în [a, b]. 5) Rezolvã urmãtoarele inecuaþii:
Considerãm funcþia ajutãtoare g : [a, b]  Z, g(x) = f (x) – x. x 1  x x 1  x
Funcþia g este continuã ºi, în plus, g(a) = f (a) – a U 0, iar a) 2  0 ; b) 2  0;
x  3x  2 x  3x  4
g(b) = f (b) – b T 0. Rezultã cã  c  [a , b] astfel încât g(c) = 0,
x2 x2 x 1
adicã f (c) = c. c)  0; d)  1.
x 1  x x2
( x  1)( x  3)( x  5)
4) Rezolvã inecuaþia: T0
x2
Soluþie. Considerãm funcþia continuã f : Z \ {2}  Z, 6) Studiazã semnul funcþiei
( x  1)( x  3)( x  5) f : (–1, ) \ {2}  Z,
f ( x)  . Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0 ºi obþinem 1 1
x2 f ( x)   .
soluþiile x1 = 1, x2 = 3 ºi x3 = 5. Pentru aflarea semnului pe 1 x x  2
intervalele (–, 1); (1, 2); (2, 3); (3, 5) ºi (5, ) va fi suficient Indicaþie.
sã calculãm valoarea funcþiei într-un punct al intervalului sau Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0. Obþinem:
limita la una dintre extremitãþile acestuia. R|2  x  0
x – 1 2 3 5  ºi S x  1
f (x) + + 0 – –|+ + 0 – 0 + +
1 x  2 x
|T1  x  (2  x) , 2

Soluþia este x i [1, 2) N [3, 5]. R|1  x  2 1  x  2

De reþinut urmãtoarea observaþie: funcþia f nu se anuleazã
pe intervalul (1, 3), totuºi îºi schimbã semnul pe acest interval.
S|x  5  13 , de unde  x  5  13 ;
Explicaþia constã în faptul cã f nu este definitã pe intervalul T 1, 2
2  2
1,2

(1, 3), ci pe reuniunea intervalelor (1, 2) ºi (2, 3). 5  13

deci x  .
2
Funcþia f este continuã ºi
Proprietatea lui Darboux lim f ( x )   , lim f ( x )   ,
O proprietate globalã foarte importantã a funcþiilor continue x  1 x2
3
definite pe intervale este proprietatea lui Darboux lim f ( x )   ºi f ( 3)   0.
(Gaston Darboux, 1842 – 1917, matematician francez).
x2 2
Se studiazã semnul funcþiei pe fiecare din in-
Definiþie.
F 5  13 IF
5  13 I
Fie I un interval. Spunem cã o funcþie f : I  Z are proprietatea
lui Darboux pe intervalul I dacã pentru orice puncte x1, x2 i I,
tervalele 1, GH 2
, JK GH
2 JK
, 2 , (2, ).

x 1 < x 2 ºi orice numãr  cuprins între f ( x1 ) ºi f ( x 2 ) ,

f ( x1 )  f ( x 2 ) , existã un punct c ( x1 , x 2 ) astfel încât f (c) = . 7) Fie funcþia f : Z  Z,

Observaþie. Funcþiile constante definite pe un interval au f ( x) 

RSx  1, x T0 ,
proprietatea lui Darboux pe acel interval. Tx  a , x  0
a Z ºi I = (–, ),  > 0.
Altfel formulat, funcþia f are proprietatea lui Darboux pe
a) Determinã f (I) în cazul a = 0
intervalul I dacã, o datã cu valorile distincte luate în douã puncte
b) Determinã f (I) în cazul a = –2
ale intervalului I, f (x) ia toate valorile intermediare atunci când
c) Determinã a astfel încât f (I) sã fie in-
x parcurge intervalul dintre cele douã puncte.
terval pentru orice  > 0.
Urmãtoarea teoremã oferã o imagine mai clarã a acestei proprietãþi:
8) Demonsteazã cã urmãtoarele funcþii
Teoremã.
nu au proprietatea lui Darboux pe Z:
O funcþie f : I  Z are proprietatea lui Darboux pe intervalul
I dacã ºi numai dacã imaginea oricãrui interval prin funcþia f a) f : Z  Z, f ( x ) 
RS1, dacã xT0 ;
este de asemenea interval, adicã pentru orice interval J a I, f (J) Tx  1, dacã x  0
este interval.
88
 Teorema urmãtoare stabileºte legãtura dintre funcþiile con-
tinue ºi funcþiile care au proprietatea lui Darboux. b) f : Z  Z, f ( x ) 
RSx  1 , dacã xT1 ;
T 3 , dacã x  1
Teoremã.
Orice funcþie continuã pe un interval are proprietatea lui R2x  3, x T2 .
c) f : Z  Z, f ( x )  S
Darboux pe acel interval. T x, x2
Demonstraþie.
Fie f : I  Z o funcþie continuã, x1 < x2, x1,2 i I ºi  cuprins 9) Aratã cã urmãtoarele funcþii au
proprietatea lui Darboux:
între f (x1) ºi f (x2), f ( x1 )  f ( x 2 ). Trebuie sã demonstrãm cã
existã c i (x1, x2) astfel încât f (c) = .  x 5 , x  [2,0)
a) f : [–2, 2] « Z, f ( x )   2 ;
Considerãm funcþia g : [x1, x2]  Z, g(x) = f (x) – ; g este  x , x  [0, 2]
continuã iar g(x1) ºi g(x2) au semne contrare, deci existã un
4 x  1, x  [0, 1]
c i (x1, x2) astfel încât g(c) = 0. 
b) f : [0, 3] « Z, f ( x)   x  1 ;
 3 x  1 , x  (1, 3]
Reciproca acestei teoreme nu este adevãratã: existã 
funcþii care au proprietatea lui Darboux pe un inter-
e x , x [a , 0)
val, dar care nu sunt continue pe acel interval. c) f : [–a, a] « Z, f ( x )   ,
1  x , x [0, a]
a > 0.
Teoremã.
Fie f : I  Z (I un interval) o funcþie continuã ºi injectivã. 10) Demonstreazã cã urmãtoarele
Atunci f este strict monotonã. funcþii sunt bijective:
x
a) f : Z  Z, f ( x )  x 3  , unde a > 0;
Demonstraþie. a
Presupunem cã f nu este strict monotonã. Atunci existã e x  ex
b) f : Z  (–1, 1), f ( x )  x ;
x1, x2, x3 i I astfel încât x1 < x2 < x3, iar f ( x1 )  f ( x 2 )  f ( x3 ) e  ex
sau f ( x1 )  f ( x 2 )  f ( x 3 ). 1 x
c) f : (0, 1)  (0, ), f ( x )  ln ;
Sã ne situãm în primul caz. Dacã f ( x1 )  f ( x3 ), atunci 1 x
f ( x3 ) este cuprins între f ( x1 ) ºi f ( x 2 ), deci existã c ( x1 , x2 ) d) f : [0, 3]  [0, 2],
astfel încât f ( c )  f ( x 3 ) . Cum f este injectivã, rezultã cã c = x3,
imposibil deoarece x1 < c < x2 < x3. Cazul f ( x1 )  f ( x 3 ) con- R|
1  1  x , x [0 , 1]
duce, de asemenea, la o imposibilitate. S|
f ( x)  x  1
, x  (1 , 3]


Problemã rezolvatã.
T
2
Demonstreazã cã funcþia f : Z  Z, f (x) = x3 + x este bijectivã.
Soluþie. ex 1
11) Fie f : Z  Z, f ( x )  .
Demonstrãm mai întâi cã f este injectivã. ex 1
Avem: f ( x1 )  f ( x 2 ) , ( x13  x 23 )  ( x1  x 2 )  0, Determinã imaginea funcþiei f.
( x1  x 2 )( x12  x1 x 2  x 22  1)  0 , x1  x 2 (sau: f este strict Indicaþie.
 
0 f este injectivã, lim f ( x )  1 ,
x 
crescãtoare, ca sumã de funcþii strict crescãtoare). Cum f este lim f ( x )  1 ºi f este continuã, rezultã
x 
continuã, lim f ( x )   ºi lim f ( x )   , rezultã cã Imf = Z, Imf = (–1, 1).
x  x 
ceea ce înseamnã cã f este ºi surjectivã. Fiind injectivã ºi
surjectivã, funcþia f este bijectivã.

89
 1. Rezolvã inecuaþiile: 7. Studiazã dacã urmãtoarea funcþie are pro-
4  x 1 prietatea lui Darboux pe domeniul sãu de definiþie.
T3;
a)
1 x  3 R| ( x  1  ln x )
a 2
, 0  x 1
f ( x )  S x  5x  6
3 , a > 0.
b) 3
5 x  2 x U 3 .
3 3
|Ta  1, x 1
2. Fie f : [0, 1]  [0, 1] N [2, 3] o funcþie continuã 8. Studiazã semnul funcþiilor f : D  Z (D  Z
FG 1 IJ  0 . Aratã cã: este domeniul maxim de definiþie):
astfel încât f
H 2K x 2  3x  2
a) f nu este surjectivã; a) f ( x )  ;
2x 2  5x  3
b) f nu este strict crescãtoare;
ln x  1
c) f nu este injectivã. b) f ( x )  ;
ln x  1
3. Fie f, g : [a, b]  [a, b] continue, f surjectivã. x 1
Demonstreazã cã existã cel puþin un punct x0 i [a, b] c) f ( x )  e x  2  1 ;
astfel încât f (x0) = g(x0).
lg( x 2  1)
4. Demonstreazã cã pentru orice funcþie d) f ( x )  ;
f : Z  Z, continuã ºi mãrginitã, existã un punct x2  4
x0 i Z astfel încât f (x0) = x0 (în acest caz x0 se x3
numeºte punct fix pentru f ). e) f ( x )  2.
x 3
5. Fie f : [a, b]  Z continuã cu f (a) = f (b) ºi
ab 9. Determinã relaþiile dintre a i Z ºi b i Z,
fie c  mijlocul intervalului [a, b].
2 astfel încât funcþia
Demonstreazã cã existã x0  0 ,
LM
ba OP
astfel încât  x  1, dacã  1 T x  0
N
2 Q f : [–1, 1]  Z, f ( x )   2
 x  ax  b, dacã 0 T x T 1
f (a + x0) = f (c + x0).
sã aibã proprietatea lui Darboux pe [–1, 1].
6. Fie f : Z  Z cu ( f  f )( x )   x , µ x i Z.
Demonstreazã cã f nu are proprietatea lui Darboux 10. Fie f : (a, b)  Z o funcþie continuã.
pe Z, dar este injectivã. Demonstreazã cã, dacã lim f ( x )  lim f ( x ) , atunci
x b x a
f nu este injectivã.

Test grilã
2 x  m2 x 2  mx  10, x T 2
1. Fie funcþia fm : Z  Z, f m ( x )   , m Z . Dacã M = {m i Z | fm continuã pe Z},
 x  2  2 | m | x  1, x  2

  m , atunci:
mM
1 2 4 2 13
A)    ; B)    ; C)   ; D)   ; E)   .
7 21 21 3 21
(Facultatea de Management 2000 – prelucrare)

2. Fie f : Z  Z, f continuã ºi f (f (x)) + x = 0, µx i Z. Fie  = f (0). Decide:

A) nu existã o funcþie f cu proprietãþile de mai sus; B)  = 0; C)  = –1; D)  = 1; E)  = 2.

90
 | x 2  2 |, x  {
3. Se dã funcþia f : Z  Z, f ( x )   . Dacã  este numãrul de elemente ale mulþimii
2, x  Z \ {
A = {x i Z | f continuã în x}, atunci:
A)  = 0; B)  = 1; C)  = 2; D)  = 3; E)  = 4.
(Facultatea de Ciberneticã, Statisticã ºi Informaticã Economicã 1998)

4. Fie f : Z  Z, f continuã, f nu se anuleazã pe Z ºi f satisface relaþia f (x + y) = f (x) · f (y), µx, y i Z.

Dacã f (lg2) = 2, atunci  = f (2) este:
1
A)  = 100; B)  = 4; C)    ; D)  = 10; E)  = 16.
2

5. Fie a, b i (1, +) cu a  b. Fie P  f : Z+*  Z | f continuã, neconstantã cu f ( a x )  f ( b x ), x  Z ºi

 
fie p numãrul elementelor lui P.

A) P = ; B) p = 1; C) p = 2; D) p = 3; E) P este infinitã.

Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
1. Studiazã continuitatea funcþiei f : Z  Z, 1. Studiazã continuitatea funcþiei f : Z  Z,

2( x3  1)2 , dacã x  0 2

 e ax  bx  1
  , dacã x  0
f ( x )  3 , dacã x  0 . x2

 f ( x)   1, dacã x  0,
| 2x  1| , dacã x  0  1
(bx  e x ) x , dacã x  0
2. Determinã valorile lui a i Z pentru care funcþia 

 x 2  ax , dacã x  { unde a, b i Z, b U –1.

f : Z  Z, f ( x )   are un
1, dacã x  Z \ { 2. Studiazã semnul funcþiei:
singur punct de continuitate.
x 1 x ;
a) f : Z \ {1, 2}  Z, f ( x) 
3. Fie f : Z  Z o funcþie cu proprietatea cã x 2  3x  2
f ( x3  x 2  x  1)  2x 2 , ¼x i Z. 1  1
1 x b) f : (–1, ) \ {2}  Z, f ( x)  .
1 x x  2
Demonstreazã cã:
a) funcþia g : Z  Z, g(x) = x3 + x2 + x + 1 este
3. Demonstreazã cã funcþia f : Z  Z,
bijectivã;
f (x) = x + ex este bijectivã.
b) funcþia f este continuã;
c) funcþia f nu este monotonã;
d) Imf = [–1, 1].

91
 Derivabilitatea funcþiilor

1. Funcþii care admit derivatã. Funcþii derivabile

Noþiunea de derivatã, parte esenþialã a calculului diferenþial, îºi are originea în studiul
unor probleme de geometrie ºi de mecanicã. În antichitate, Eudoxiu (408-355 î.Hr.),
Arhimede (287-212 î.Hr.) ºi Papus (sec. III), au abordat problematica care a condus
ulterior la calculul diferenþial. Regulile generale ale calculului diferenþial au fost elabo-
rate, aproape în acelaºi timp, de cãtre Isaac Newton (1642-1727) ºi Gottfried Wilhelm
Leibniz (1646-1716).
Posibilitatea de a duce o tangentã într-un punct al unui grafic este studiatã cu
ajutorul noþiunii de derivatã. Atunci când o funcþie admite derivatã într-un punct a,
vom înþelege cã reprezentarea graficã a funcþiei f admite o tangentã în punctul de
coordonate (a, f (a)).
Deoarece multe relaþii sunt frecvent exprimate prin funcþii continue ºi derivabile,
calculul diferenþial exprimã matematic stãri ºi procese din ºtiinþele naturii ºi din disciplinele
tehnologice. De exemplu, dacã s=f (t) descrie dependenþa distanþei, parcurse de un
punct material în miºcare, de timpul t, atunci derivata acestei funcþii în punctul t 0
reprezintã viteza instantanee a punctului material la momentul t0. Ca o generalizare a
acestei idei, conceptul de vitezã este aplicat ºi pentru alte situaþii în care timpul are rol
de variabilã independentã. Noþiunile de încãlzire sau rãcire a unui corp, viteza de reacþie
a proceselor chimice, rata de dezintegrare a proceselor radioactive ºi rata de creºtere a
organismelor biologice pot fi definite ºi calculate cu ajutorul derivatelor.

Vom prezenta probleme ce conduc la noþiunea de derivatã. 1) O rachetã se înscrie pe traiectorie

dupã o curbã. Masa ºi viteza deosebit
I) Problema calculãrii vitezei unui punct în miºcare
0 de mari determinã asupra rachetei o forþã
Sã considerãm cãderea liberã în vid a unui punct de inerþie tangentã la traiectorie. De ce
material greu. Distanþa S (mãsuratã în metri) parcursã aceastã traiectorie nu se schimbã brusc,
de punctul material în intervalul de timp t (mãsurat în adicã de ce traiectoria nu deseneazã
g unghiuri ºi linii frânte?
secunde) se exprimã astfel: S   t 2, unde g  9,81 m/s2.
2
Ne propunem sã aflãm viteza v a punctului mate- 2) În miºcarea rectilinie ºi uniformã
rial aflat în poziþia M, la momentul t dat. S
S(t) = vEt. Aratã cã vm  v.
Sã dãm variabilei t o creºtere t ºi sã considerãm timpul t + t t
când punctul va fi în poziþia M 1. Creºterea MM1 a distanþei
parcurse de punct în intervalul de timp t o notãm prin S.
92
 Din OM1  S  S 
g
2
b 2
g g
t  t deducem S  ( 2t  t  (t )2 ) .
2
Derivabilitatea funcþiilor într-un punct.
3) Fie funcþia f : Z  Z, f (x) = x2.
Viteza medie vm de cãdere a punctului material în porþiunea
S g a) Calculeazã f (1).
MM1 este datã prin formula vm   g  t   t ; vm depinde b) Este f derivabilã în x0 = 1?
t 2
de variaþia t ºi caracterizeazã cu atât mai bine miºcarea
punctului material la momentul t cu cât t va fi mai mic. Definim 4) Considerãm f : Z  Z, f (x) = x3.
viteza v a punctului în momentul t ca fiind limita cãtre care Calculeazã f (1). Este f derivabilã în 1?
tinde viteza medie vm în intervalul t, când t tinde la zero,
S FG g IJ
adicã v  lim vm  lim
t  0 t  0 t t  0 H
 lim g  t   t  gt .
2 K 5) Fie f ( x )  x , x U 0.
a) Calculeazã f (0).
II) Intensitatea unui curent variabil la un moment dat b) Este f derivabilã în 0?
Sã notãm cu Q cantitatea de electricitate (mãsuratã în c) Fie x0 > 0. Calculeazã f (x0). Putem afir-
coulombi) scursã în intervalul de timp t (mãsurat în secunde) ma cã f este derivabilã în x0 dacã x0 > 0?
printr-o secþiune transversalã a unui circuit Q = Q(t). Sã dãm
variabilei t o creºtere t ºi sã considerãm creºterea 6) C este reprezentarea graficã a funcþiei
Q = Q(t + t) – Q(t). Intensitatea medie a curentului în intervalul f ; t este tangenta la curba C în M0(x0, y0).
Q Determinã f (x0 ), ecuaþia tangentei ºi
de timp t va fi I m  . Definim intensitatea curentului la un
t panta tangentei în x0 .
Q Q( t  t )  Q(t )
moment t: I  lim I m  lim  lim .
t  0  t  0 t t  0 t
Problemele prezentate, cât ºi alte probleme asemãnãtoare, a)
conduc la studierea dintr-un punct de vedere unitar a limitei
f ( x 0  x )  f ( x 0 )
raportului când x tinde la zero;
x
f (x0 + x) – f (x0) se numeºte creºterea funcþiei corespunzãtoare
creºterii argumentului cu x.

În cele ce urmeazã considerãm D  Z, D   . b)

Definiþie.
Fie f : D  Z o funcþie ºi x0 i D O D. Dacã
f ( x )  f ( x0 )
lim existã (finitã sau infinitã), se noteazã cu f (x0)
x  x0 x  x0
ºi se numeºte derivata funcþiei f în x0. Dacã, în plus, f (x0) i Z
(este finit) atunci spunem cã funcþia f este derivabilã în x0. c)

Sã studiem derivabilitatea funcþiei:

f : Z  Z, f (x) = ax2 în punctul x = x0;
ax 2  ax 02 a( x  x 0 )( x  x0 )
lim  lim  2a  x 0 ,
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
deci f este derivabilã în x0 i Z ºi f  ( x 0 )  2  a  x0 .
Ce interpretare geometricã dãm
numãrului f (x0)?

93
 Alãturi de simbolul f (x0) dat de J. Lagrange se mai folosesc
df ( x 0 )
ºi simbolurile dat de G. Leibniz sau f (x0 ) dat de 7) Studiazã derivabilitatea funcþiilor
dx
A. Cauchy. Noi vom folosi în special notaþia simplã a lui Lagrange. urmãtoare în x0 = 0:
a) f : Z  (0,   ), f ( x )  2 x ;
f ( x)  f ( x0 )
În cazul în care existã lim   (sau –), f nu este b) g : (–1,   )  Z, g ( x )  ln( x  1) .
xx0 x  x0
derivabilã în x0, dar vom spune cã are derivata + (respectiv –). Indicaþie.
ax  1
Utilizeazã lim  ln a ºi
x 0 x
Interpretarea geometricã a derivatei unei funcþii ln(1  x )
lim  1.
într-un punct x 0 x

8) Studiazã continuitatea ºi derivabi-

Considerãm funcþia f ºi curba litatea funcþiei modul, f ( x )  x , x Z în
sa reprezentativã C, M 0 ( x0 , y0 )  C. punctul x0 = 0.
f ( x )  f ( x0 ) Indicaþie.
Raportul f : Z  Z este continuã pe Z, deci
x  x0
reprezintã panta secantei M0M. este continuã în x0 = 0.
Dacã x ia valori oricât de apro- f ( x )  f (0) f ( x)  f (0)
lim  1 ; lim  1.
piate de x0 , atunci punctul M x 0 x 0 x 0 x 0
„tinde“ sã se confunde cu M0 ;
f ( x )  f ( x0 ) 9) Aratã cã
în aceste condiþii lim devine panta tangentei t la x
f ( x )  e este con-
x  x0 x  x0
curbã în M0 , notatã f (x0) = mt . tinuã în x = 0, dar nu
este derivabilã în
Observaþii. acest punct. Regã-
 Dacã derivata este finitã, coeficientul unghiular tg al seºte rezultatul ob-
acestei tangente este egal cu derivata f (x0). þinut pe grafic.
 Dacã derivata este infinitã, tangenta este verticalã. Observã cã în punctul (0, 1) funcþia nu are
tangentã, dar are douã semitangente.
Cunoaºtem panta dreptei
tangente mt ºi coordonatele 10) Studiazã continuitatea ºi deriva-
unui punct al ei, M0(x0 , y0 ); bilitatea funcþiei f :Z Z,
prin urmare, ecuaþia tangentei
la grafic este: y – y0 = mt(x – x0),
R|
2x  1 , x  0
f ( x )  S1 , x  0 , în punctul x0 = 0.
adicã
|T2x  1, x0
y = f (x0) + f (x0)(x – x0).
Indicaþie.
Observaþii. lim( 2x  1)  lim( 2x  1)  1  f ( 0 );
x 0 x 0
 Derivabilitatea unei funcþii într-un punct reprezintã o proprie- x 0 x0
tate a funcþiei, iar derivata f ( x0 ) reprezintã un numãr sau . f ( x )  f (0 ) 2x
lim  lim  2 iar
 Derivabilitatea este o noþiune cu caracter punctual; ea are x 0 x0 x 0 x
x 0 x 0
sens numai în punctele de acumulare care aparþin domeniului
de definiþie. De exemplu, nu are sens problema derivabilitãþii f ( x )  f (0 ) 2x
lim  lim  2.
funcþiei f (x) = lnx în punctul 0 sau în punctul –1, sau a funcþiei x 0 x0 x0 x
x 0 x 0

f (x) = tgx în punctul .
2
94
 Propoziþie. 11) Aratã cã funcþia f ( x )  x  2 ,
Fie f : D  Z o funcþie ºi x0  D  D ; atunci urmãtoarele
x U –2 este derivabilã în 0 ºi nu este
afirmaþii sunt echivalente:
derivabilã în x = –2.
f ( x )  f ( x0 )
1)  lim  f  ( x 0 ) Z
x x0 x  x0
f ( xn )  f ( x0 )
2) µ (xn)n  D \ {x0}, lim x n  x 0 rezultã lim  f ( x0 )
n n xn  x0 12) Aratã cã funcþia f ( x )  3 x ,
f : Z  Z, nu este derivabilã în x0 = 0.
Ideea demonstraþiei. Se utilizeazã definiþii echivalente ale Regãseºte pe grafic rezultatul. Observãm
f ( x )  f ( x0 ) cã tangenta la grafic în x0 = 0 este axa
limitei funcþiei r : D \ {x0}  Z, r ( x )  .
x  x0 Oy.
Definiþie.
Fie f : D  Z ºi A _ D O D. Funcþia f este derivabilã pe
mulþimea A dacã f este derivabilã în orice punct x i A.
Dacã A = D, spunem simplu cã funcþia f este derivabilã.

Definiþie. f (x )  3 x
Fie f : D  Z o funcþie.
Mulþimea D f   {x0  D  D | f e derivabilã în x0 } se numeºte
domeniul maxim de derivabilitate al funcþiei f.
Funcþia f  : D f   Z , care asociazã fiecãrui x  D f  numãrul 13) Aratã cã funcþia f : Z  [0, ),
real f ( x ) , se numeºte derivata funcþiei f.
  12

f ( x )  e
x , x0
este derivabilã pe Z.
Fie f : Z  Z , f (x) = x2; f (x0) = 2x0, µ x0 i Z. 0, x U0
Domeniul de derivabilitate al funcþiei f , Df  , este tot Z.
Funcþia f : Z  Z , f (x) = 2x, x i Z este derivata lui f.
14) Studiazã derivabilitatea funcþiei
În cele ce urmeazã, vom nota cu I un interval al dreptei reale. a) f : Z  Z, f ( x )  x – 2 , în x0 = 2;
Teoremã. Legãtura dintre continuitate ºi derivabilitate b) f : Z  Z, f ( x )  x 3 x , în x0 = 0;
Dacã funcþia f : I  Z este derivabilã în x0 i I, atunci f este
continuã în x0 . c) f : Z  Z, f ( x )  3 x  1 , în x0 = 1;

Demonstraþie. d) f : Z*  Z, f ( x )  ln | x | , în x0 = –1.
f ( x )  f ( x0 ) Indicaþie.
Fie x i I, x @ x0; atunci f ( x )  f ( x0 )   ( x  x0 ).
x  x0 x 13
( x  1)
f ( x )  f ( x0 ) c) x  1  , x  Z \ {1} ;
Din lim  f  ( x 0 ) Z ºi lim ( x  x 0 )  0 rezultã ( x  1) 3 ( x  1) 2
x  x0 x  x0 x  x0

lim f ( x )  f ( x0 ), adicã f este continuã în x0. f ( x )  f ( 1) ln[1  (  x  1)]

x  x0 d)  ºi
x  ( 1) x 1
Consecinþã.
ln(1  t )
Dacã f : I  Z este o funcþie derivabilã pe I, atunci f este lim 1.
t 0 t
continuã pe I.
În figura alãturatã, D reprezintã
mulþimea funcþiilor derivabile pe un
interval I, iar C reprezintã mulþimea D
C
funcþiilor continue pe I (D  C).

95
 Observaþie.
Reciproca nu este, în general, adevãratã. Este posibil ca o funcþie sã fie continuã într-un punct x0iI, fãrã sã
fie derivabilã în x0.

... de funcþie continuã într-un punct, care nu este derivabilã în acest punct.
f ( x )  f (0) x
Fie f : Z  Z, f (x) = |x|. Evident, f este continuã în x0 = 0. Din lim  lim  1 ºi
x 0 x0 x0 x

f ( x )  f (0) x
lim  lim  1 , rezultã cã f nu este derivabilã în x0 = 0.
x 0 x 0 x  0 x

Remarcã.
Existã funcþii continue pe un interval care nu sunt derivabile în nici un punct din acest interval. Un astfel
de exemplu a fost dat prima datã în 1874 de matematicianul german Karl Weierstrass.

1. Determinã creºterea funcþiei 9. Fie f : Z  Z, definitã prin

f (x) = x2 corespunzãtoare schimbãrii f (x) = x(x – 1)(x –2) ... (x – 50). Calculeazã f  (0 ).
argumentului:
1
a) de la x = 1 la x1 = 2; 10. Se considerã funcþia f : Z*  Z, f ( x )  .
x
b) de la x = 1 la x1 = 1,1.
a) Calculeazã f (1).
2. Calculeazã y pentru funcþia y  3 x dacã: b) Calculeazã f (–1).
a) x = 0, x = 0,001; c) Pentru x0 i Z*, calculeazã f  ( x0 ).
b) x = 8, x = –9.
11. Aratã cã funcþia f : Z  Z, f ( x )  5 x nu
y
3. Determinã y ºi corespunzãtoare schim- are derivatã finitã în punctul x0 = 0.
x
bãrii argumentului din x în x + x: 12. Studiazã derivabilitatea funcþiilor:
a) y = ax + b; b) y = x .2
a) f : Z  Z, f ( x )  x2 – 1, în x0 = –1 ºi x1 = 1;
4. Determinã rata de creºtere y a funcþiei y = x2 b) f : (0, )  Z, f(x) = ln x – 1, în x0 = e;
în intervalul [1, 4]. c) f : (–1, )  Z, f(x) = 1 + ln(x + 1), în x0 = 0;
d) f : Z  (0, ), f(x) = 3x, în x0 = 0;
y 1
5. Determinãpentru funcþia y  în x = 2, e) f : Z  (0, ), f ( x )  2 x 3 , în x0 = 3;
x x
dacã: a) x = 1; b) x = 0,1. Calculeazã y ( 2) . f) f : Z  (0, ), f(x) = 1 + 3x, în x0 = 0;
6. Fie funcþia f : [0, )  Z, f(x) = x. g) f : Z  Z, f(x) = |x – 1|, în x0 = 1;
a) Calculeazã f (1). h) f : Z  Z, f(x) = |x + 1|, în x0 = –1;
b) Calculeazã f (4).
  12
c) Calculeazã f (0).
i) f : Z  Z, f ( x )   xe x ; x  0 , în x0 = 0.
d) Este funcþia f derivabilã în x0 = 0? 0 ; xU0
7. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x )  3 x 13. Studiazã continuitatea ºi derivabilitatea
a) Calculeazã f  (8 ) . urmãtoarelor funcþii f : Z  Z în punctul x = 0.
b) Calculeazã f (0). 3x  1, x  0
c) Este funcþia f derivabilã în x0 = 0? a) f ( x )  x 2 – x ; 
b) f ( x )   1 ,x0;
 3x  1, x  0
8. Pentru funcþia f : Z  Z, 2
 x  x , x T 0
f (x) = x · (x – 1)2, calculeazã: f (0), f (1). c) f ( x )   2 .
 2 x  x , x  0
96
 2. Derivate laterale. Derivatele unor funcþii elementare
Derivate laterale. Interpretare geometricã 1) Calculeazã derivata la stânga în
punctele specificate, pentru urmãtoarele
Fie o funcþie f : D  Z ºi x0  D O D . Funcþia raport
funcþii:
f ( x )  f ( x0 )
r : D – {x0}  Z, r ( x )  este posibil sã nu aibã a) g : Z  Z, g ( x )  3 x  1 , în x0 = –1;
x  x0
limitã în punctul x0, dar sã aibã limite laterale în x0. b) h : Z  Z, h(x) = x2 + 1, în x0 = 1.
Definiþie. Indicaþie.
3
Fie f : D  Z o funcþie ºi x0 i D un punct de acumulare al x 1 1
a) g s ( 1)  lim  lim ;
mulþimii D O (–, x0). Spunem cã f este derivabilã (respectiv are x 1 x 1 x  1 3
( x  1) 2
x 1
f ( x )  f ( x0 )
derivatã) la stânga în x0, dacã existã lim  f s( x0 ) Z x2 1  2
x  x0 x  x0 b) hs (1)  lim  lim( x  1) .
f ( x )  f ( x0 )
x 1 x 1 x 1
x 1
(respectiv lim  f s( x0 )  Z ).
x  x0 x  x0 2) Pentru funcþia f : Z « Z,
Fie T(x0, f (x0)) i Gf . Apar urmãtoarele situaþii:  x 2  1, x  (  ,  1]
f ( x)   2
, calculeazã
1  x , x  ( 1,   )
f s( x0 )   ; Gf are semitan-
f s(1), f s( 2), f s(0) .
gentã la stânga în T, de ecuaþie:
x = x0, y U f (x0).
3) Calculeazã derivatele la stânga
ale funcþiilor f : Z  Z în punctele x0
indicate:
f s( x0 )   ; Gf are semitan-
a) f ( x )  x 2  x în x0 = 0;
gentã la stânga în T, de ecuaþie:
x = x0, y T f (x0). b) f ( x )  x  x – 2 în x0 = 2;

c) f ( x )  x x  2 în x0 = –2;

f s( x0 ) Z ; G f are semitan-  x ln | x |, x  0

gentã la stânga în T, de ecuaþie: d) f ( x )   , în x0 = 0.
0, x 0
y  f ( x0 )  f s(x0 )( x  x0 ) x T x0.
4) Calculeazã derivatele la dreapta ale
funcþiilor, în punctele specificate:
Exerciþiu rezolvat.
a) g : [0, +)  Z, g ( x )  4 x , în x0 = 0,
Calculeazã derivata la stânga în punctul x0 = 0 pentru funcþia:
b) h : Z  Z, h(x) = x3 + 5, în x0 = 2.
f : Z  Z, f ( x )  x .
Indicaþie.
x x 1 4
x 1
Soluþie. f s(0)  lim   lim   lim   . a) g d (0)  lim  lim ;
x0 x x0 (  x )2 x0 x x 0 x x 0 4 3
x
Definiþie. x 3  5  13
Fie f : D  Z o funcþie ºi x0 i D un punct de acumulare al b) hd (2)  lim 
x 2 x2
mulþimii D O (x0, +). Spunem cã f este derivabilã (respectiv are
( x  2)( x 2  2 x  4)
f (x)  f (x0 )  lim 
derivatã) la dreapta în x0, dacã existã lim  fd(x0 ) Z x 2 x2
xx0 x  x0
f ( x )  f ( x0 )
(respectiv lim  f d ( x0 )  Z ).  lim( x 2  2 x  4) .
x  x0 x  x0 x 2

97
 Fie T(x0, f (x0)) i Gf . Apar urmãtoarele situaþii: 5) Pentru funcþia f : Z « Z,
2
x  1, x Z  (,  1]
f d ( x 0 )   ; Gf are semitan- f ( x)   2
, calculeazã
1 x , x (1,  )
gentã la dreapta în T, de ecuaþie:
x = x0, y T f (x0). f d ( 1) , f d (2), f d (0) .

6) Calculeazã derivatele laterale la

dreapta în punctele specificate:
2
f d ( x 0 )   ; Gf are semitan-  x  1, x  ( , 1]
a) f : Z  Z , f ( x )   2
,
gentã la dreapta în T, de ecuaþie: 1  x , x  ( 1,   )
în x0 = –1;
x = x0, y U f (x0).
b) f : 1,    Z, f ( x )  x – 1 , în x0 = 1;

c) f : Z  Z, f ( x )  3 x , în x0 = 0;
d) f : Z  Z, f (x) = x2 + 3x, în x0 = 2.
f d ( x0 )  Z ; G f are semitan-
gentã la dreapta în T, de ecuaþie:
7) Studiazã derivabilitatea funcþiei în
y  f ( x0 )  f d ( x0 )( x  x0 ), x U x0.
punctul specificat:
a) f :[2, ) Z, f (x)  x  2 , în x0 = –2;
b) g : (, 1]  Z , g ( x )  1  x , în x0 = 1.
Observaþii.
 Dacã a, b i Z, a < b ºi f : [a, b]  Z este o funcþie, atunci
nu are sens problema derivatei la stânga în punctul a ºi nici a 8) Determinã a, b i Z astfel încât
4
derivatei la dreapta în punctul b.  x  ax  2, x  0
f :Z  Z , f ( x)  
 Funcþia f are derivatã în punctul a dacã ºi numai dacã are ln( x  1)  b , x U 0
derivatã la dreapta în a ºi, în acest caz, f (a )  f d(a ).
sã fie derivabilã pe Z.
 Funcþia f are derivatã în punctul b dacã ºi numai dacã are
derivatã la stânga în b ºi, în acest caz, f (b )  f s(b ).
9) Calculeazã derivatele laterale ale
funcþiilor f : Z  Z în punctele indicate:
Propoziþie.
Fie funcþia f : D  Z ºi x0 i D O D. Atunci f are derivatã în a) f ( x )  x  x , în x0 = 0;
x0 dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în x0. În acest
b) f (x) = sgnx , în x0 = 0;
caz, f ( x0 )  f s( x0 )  f d( x0 ).
2 x  1, x T1
c) f ( x )   2 , în x0 = 1;
x , x  1
Demonstraþie. x –1
f ( x )  f ( x0 ) d) f ( x )  , în x0 = 0 ºi x1 = 1;
Fie funcþia raport r : D \ {x0}  Z, r ( x )  , x 1
x  x0
µ x i D – {x0}. Obþinem: f are derivatã în x0 , adicã 1
e) f ( x )  , în x0 = 0;
 lim r ( x ) , deci  lim r ( x )  l s ,  lim r ( x )  ld ºi l s  ld ; rezultã | x | 1
x  x0 x  x0 x  x0
1
cã  f s( x 0 ), f d ( x0 ) ºi f s( x0 )  f d ( x 0 ) . f) f ( x )  , în x0 = –1.
| x  1| 1
Reciproca se justificã asemãnãtor.

98
 Exerciþii rezolvate. 10) Determinã a, b i Z astfel încât
1) Determinã ecuaþiile tangentelor la graficul funcþiei x , xT2
f : Z  Z, f ( x )  
f (x) = x – x2 în punctele de abscisã:  ax  b , x  2
a) x = 0 b) x = 1 sã fie derivabilã pe Z.
ºi mãsurile unghiurilor formate de semidreapta (Ox cu aceste tangente.
Soluþie. 11) Scrie ecuaþia tangentei la graficul

a) f ( 0 )  1;   ; y  x ; funcþiei f : Z « Z, f (x) = x2, în punctul
4
M(1, 1).
3
b) f (1)  1;   ; y   x  1.
4 12) Scrie ecuaþia tangentei la graficul
2) Determinã b, c i Z ºtiind cã parabola y = x2 + bx + c are lui f :[0, +) « Z, f ( x )  x , în M(1, 1).
ca tangentã dreapta de ecuaþie y = x în punctul (1, 1).
Soluþie. 13) Fie funcþia f : Z  Z, x0 i Z.
( x  x )2  b( x  x )  c  x 2  bx  c Scrie ecuaþia tangentei la grafic în punctul
y ( x )  lim  M0(x0, f(x0)) i Gf:
x  0 x
2x  x  ( x ) 2  b  x a) f (x) = x3, în x0 = 0;
lim  lim ( 2 x  b  x )  2x  b ;
x  0 x x  0 b) f (x) = x2 – 5x + 1, în x0 = 2.
y (1)  1 ºi y(1) = 1. Rezultã 2 + b = 1 ºi 1 + b + c = 1, de unde
14) Scrie ecuaþia tangentei la curba
deducem b = –1, c = 1. 1
y  x 2 tangentã ce este perpendicularã
2
pe dreapta y = x + 1.
Derivatele unor funcþii elementare
Indicaþii.
Vom calcula derivatele câtorva funcþii elementare. Dacã Panta tangentei la curba datã în
f : D  Z, vom nota D f  domeniul ei de derivabilitate. punctul (x0, y(x0)) este y(x0).
Douã drepte oblice sunt perpendi-
1) Funcþia constantã culare dacã ºi numai dacã produsul
f : Z  Z, f (x) = c, c Z , pantelor este – 1.
este derivabilã pe Z ºi f  : Z  Z, f ( x )  0 .
Sã calculãm derivatele unor funcþii
Demonstraþie.
elementare.
f ( x )  f ( x0 ) cc
Fie x0 i Z; lim  lim  0  f  ( x 0 ). Cum
x  x0 x  x0 x  x0 x  x
0
15) Deriveazã funcþiile urmãtoare ºi
x0 a fost ales arbitrar, rezultã f ( x )  0 , µ x i Z. determinã, în fiecare caz în parte,
domeniul de derivabilitate:
Observaþie.
a) f : Z « Z, f (x) = 7;
Prin notaþia c   0 vom înþelege cã derivata funcþiei
constante este zero (nu derivata numãrului c). b) f : (0,  )  Z , f (x ) = 7;
c) f : (  ,0)  Z , f (x) = 7;
2) Funcþia identitate
f : Z  Z, f (x) = x d) f : Z « Z, f (x) = ;
este derivabilã ºi f  : Z  Z, f ( x )  1 . e) f : Z  Z , f (x) = 2;
Demonstraþie. f) f : Z « Z, f (x) = x ;
f ( x )  f ( x0 ) x  x0
Fie x0 i Z arbitrar; lim  lim  1  f ( x0 ) . g) f : Z « Z, f (x) = x2;
x  x0 x  x0 x x0 x  x
0
Rezultã f ( x )  1 , µ x i Z. h) f : Z « Z, f (x) = x3;

99
 Observaþie. i) f : Z « Z, f (x) = x1001;
Prin notaþia x   1 vom înþelege derivata funcþiei identice ºi 1
nu trebuie sã se înþeleagã derivata argumentului. j) f : (0, +) « Z, f ( x )  3 ;
x
 1  3
3) Funcþia putere Indicaþie.  3   ( x ) .
f : Z  Z, f (x) = xn, n i q, n U 2 x 
1
este derivabilã pe Z ºi f : Z  Z, f ( x )  n  x n1 , x Z . k) f : Z* « Z, f ( x )  ;
x
Demonstraþie. l) f : Z* « Z, f ( x )  x 2 ;
f ( x )  f ( x0 ) x n  x0n 1
Fie x0 i Z arbitrar, lim  lim  m) f : Z* « Z, f ( x )  ;
x  x0 x  x0 x  x
x  x0
0 x5
n) f : Z*\{1} « Z, f (x) = max{x, x2};
 lim x
xx0
d n1
x n2
 x0 ... x  x0n2  x0n1 i  n x0n1  f ( x0 )
o) f : Z* « Z, f (x) = min{x3, 0} .

4) Funcþia putere
f : (0, +)  Z, f (x) = xr, r i Z 16) Calculeazã derivatele f ‘ pentru
fiecare din urmãtoarele funcþii, definite
este derivabilã pe (0, +) ºi f’ : (0, +)  Z, f  ( x )  r  x r 1 , pe domeniile lor maxime de definiþie ºi
x  (0, ) . specificã D f  (domeniul de derivabili-
tate) în fiecare caz în parte.
Demonstraþie.
Fie x0 i (0, +). a) f (x) = 10;

FF x I I r
FG x IJ r
b) f (x) = x2;
x G G J  1J
GH H x K JK
r
1 c) f (x) = x3;
lim
r
x  x 0r
 lim
0

x
0
r 1
 lim
Hx K
0
d) f ( x )  6 x ;
x  x0 x  x0 x  x0 F x
x G  1J
I 0
x  x0 x
1
Hx K 0
0
x0 e) f ( x )  5 x .
x x Verificã dacã afirmaþiile urmãtoare sunt
Notãm  1  t ºi observãm cã lim  1  lim(1  t )  1 . adevãrate:
x0 x  x0 x
0
t 0

(1  t ) r  1 a) Df = Z; D f   Z , f ( x )  0 ;
Deci f ( x0 )  x 0r 1  lim  x0r 1  r .
t 0 t b) D f  D f   Z , f ( x ) = 2 x ;
Observaþie.
c) D f  D f   Z , f  ( x )  3x 2 ;
Dacã r i m, r < 0, funcþia f : Z*  Z, f(x) = xr este derivabilã
pe Z* ºi f ( x )  rx r 1 , x Z * . d) D f  0,   , g
1
5) Funcþia radical D f   (0 ,   ), f  ( x )  ;
66 x 5
f : [0, )  Z, f ( x )  2n x , n i q*, 1
1 e) Df = Z; D f   Z * , f  ( x )  .
este derivabilã ºi f  : (0, +)  Z, f ( x )  ,  x (0, ). 5 x45

2n2 n x 2 n1
1 17) Calculeazã f’ pentru funcþiile:
Pentru n = 1, ( x )  ,x  0 .
2 x a) f : (0,  )  Z , f ( x )  x ;
1
Demonstraþie. Se considerã în formula 4), r  . b) f : (0,  )  Z , f ( x )  4 x ;
2n
Observaþie. c) f : (0,  )  Z , f ( x )  8 x .
2n
f ( x)  f (0) x 1
lim  lim  lim   , deci  f (0)   .
x0 x 0 x0 x x0 2n 2n1
x
100
 6) Funcþia radical 18) Calculeazã f’ pentru fiecare dintre
2n 1 urmãtoarele funcþii:
f : Z  Z, f ( x )  x , n i q*
a) f : Z*  Z , f ( x )  3 x ;
1
este derivabilã pe Z*, f  : Z*  Z, f ( x )  , x Z* . b) f : Z*  Z , f ( x )  9 x ;
( 2n  1)  2n1 x 2n
1 c) f : Z*  Z , f ( x )  7 x .
Reþinem: ( 3 x )  , x Z * .
33 x2
19) Calculeazã derivata f  ºi specificã
Demonstraþie. D f  (domeniul de derivabilitate) pentru:
1
Pentru x > 0 se considerã r  în formula 4). Pentru x < 0 a) f (x) = ;
2n  1
se va demonstra în paragraful urmãtor. b) f (x) = x5;
Observaþie. c) f ( x )  x 7 ;
f ( x)  f (0) 2n1
x 1 d) f ( x )  x 2 ;
lim  lim  lim   , deci  f (0)   .
x 0 x 0 x 0 x x 0 2 n1
x 2n e) f ( x )  | x | ;
7) Funcþia exponenþialã f) f ( x )  | x |3 .
f : Z  (0, ), f (x) = ax cu a > 0 ºi a @ 1,
20) Calculeazã f’ pentru fiecare dintre
este derivabilã pe Z ºi ( a x )  a x ln a , x Z . urmãtoarele funcþii:
Demonstraþie.
a) f : Z « Z, f (x) = 2x;
x x0 x0 x  x0
a a a  (a  1)
Fie x0 i Z; lim  lim  b) f : Z « Z, f (x) = 3x ;
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
c) f : Z « Z, f (x) = x3;
x0 a x  x0  1
 a  lim  a x0  ln a  f ( x0 ) .  3
x
x  x0 x  x
0 d) f : Z « Z, f (x) =   ;
 2 
Consecinþã. (e x )  e x , µ x i Z.
e) f : Z « Z, f (x) = x;
8) Funcþia logaritmicã f) f : Z « Z, f (x) = ex.
loga: (0, +)  Z, cu a > 0, a @ 1
1 21) Calculeazã f’ pentru fiecare dintre
este derivabilã pe (0, +) ºi (log a x )  ,  x (0, ). urmãtoarele funcþii:
x  ln a
Demonstraþie. a) f : (0,   )  Z , f (x) = log2x;
log a x  log a x0 b) f : (0,   )  Z , f (x) = lgx;
Fie x0 i (0, +); atunci lim 
x  x0 x  x0 c) f : (0,   )  Z , f ( x )  log 1 x ;
 x  2
ln 1   1 d) f : (0,   )  Z , f(x) = log5x;
1 x 1 x0  1
 lim  loga  lim     f ( x0 )
x x0 x  x x0 xx0 x0  ln a x x0 ln a e) f : (0,   )  Z , f ( x )  log 1 x ;
0 1
x0 5

Consecinþã. f) f : (0,   )  Z , f(x) = log6x;

1 g) f : (0,   )  Z , f ( x )  log 1 x ;
(ln x )  , µ x > 0.
x 6

h) f : (0,   )  Z , f(x) = lnx.

101
 1. Determinã derivatele laterale ale func- Gãseºte a, b i Z pentru care funcþia f este derivabilã
þiilor urmãtoare în punctele specificate: în punctul x = 0.
a) f ( x )  x  2 , în x0 = –2; 5. Calculeazã derivatele laterale în 0 pentru
f : Z  Z:
b) f ( x )  x , în x0 = 0;
a) f(x) = |x|; b) f ( x )  x ; c) f ( x )  x  x .
R2x , x  0 în 0;
c) f ( x )  S 6. Scrie ecuaþiile semitangentelor la graficul lui
T3x , xU0 f : Z « Z, f ( x)  4 x2 , în M(0, 0).
2 x  1; x  0
d) f ( x )   2 , în x0 = 0. 7. Scrie ecuaþiile semitangentelor la graficul lui
x ; x U 0
 x , x  0
f : Z « Z, f ( x )   , în M(0, 0).
2. Calculeazã în douã moduri (cu definiþia ºi cu  x , x U 0
formule) derivatele funcþiilor în punctele date:
8. Scrie ecuaþiile semitangentelor la graficul
a) f (x) = x2, x0 = 3;
1  x 2 , x  ( , 0]
b) f (x) = x4, x0 = 2; funcþiei f : Z « Z, f ( x )   1 , în
 , x  0
c) f ( x )  x , x0 = 3; x 1
d) f ( x )  3 x , x0 = 8; M(0, 1).
e) f (x) = 2x, x0 = 1;
f) f(x) = ln x, x0 = e; 9. Scrie ecuaþiile tangentelor sau
semitangentelor la graficele funcþiilor în punctele
g) f (x) = ex, x0 = 0. de abscisã specificate:
3. Calculeazã derivata fiecãreia dintre funcþiile a) f : Z  Z, f (x) = 3x2 – 2, x0 = 1;
urmãtoare:
b) f : [3, +)  Z, f ( x )  x  3 , x0=3.
a) f : Z « Z, f(x) = x2;
b) f : Z « Z, f(x) = x4; 10. Calculeazã derivatele urmãtoarelor funcþii:
c) f : (0, +)  Z, f(x) = x; a) f : (0, )  Z, f (x) = lnx ;
d) f : Z « Z, f ( x )  3 x ; b) f : (0, )  Z, f (x) = ln2;

e) f : Z « Z, f(x) = 2x; c) f : Z  Z, f(x) = ex;

f) f : (0, +)  Z, f(x) = lnx; d) f : Z  Z, f(x) = e2.
g) f : Z « Z, f(x) = ex;
11. Pentru funcþiile urmãtoare schiþeazã graficul
h) f : (0, +)  Z, f(x) = log3x; ºi calculeazã derivatele laterale în punctele indicate:
i) f : (0, +)  Z, f(x) = log 1 x . a) f : Z  Z, f ( x ) | x 2  1| , x0 i {–1, 1};
2

4. Se considerã funcþia f : Z  Z :   3 x ; x T 0
b) f : Z  Z, f ( x )   , x0 = 0;
 x ; x  0
 x  a , xT 0
a) f ( x )   2 ;
 x  bx  1, x  0  x  1  x 
c) f : Z  Z, f ( x )  max e ,    , x0 = 0;
 x 2 ,   e  
x T0
b) f ( x )   2 ;
 x  ax  b , x  0  
d) f : Z  Z, f ( x )  min  x , 3 x , x0 = 0.

e x , x T0
c) f ( x )   .
ax  b , x  0
102
 3. Operaþii cu funcþii derivabile. Derivate de ordinul al doilea
Operaþii cu funcþii derivabile
Operaþiile algebrice cu funcþii derivabile ºi compunerea Sã calculãm derivatele unor funcþii
funcþiilor derivabile conduc tot la funcþii derivabile. Vom completa obþinute prin operaþii algebrice cu funcþii
derivatele funcþiilor elementare din paragraful anterior. derivabile.
Teoremã. 1) Calculeazã f’ ºi D f  pentru fiecaree
Fie funcþiile f, g : D  Z derivabile în punctul x0  D  D . dintre funcþiile urmãtoare:
Funcþia f + g este derivabilã în x0 ºi ( f  g )( x0 )  f ( x0 )  g ( x0 ) . a) f :[0,  )  Z , f ( x )  3 x  x ;

h( x )  h( x 0 ) b) f : (0,   )  Z , f (x) = lnx + ex.

Demonstraþie. Sã notãm h = f + g; lim 
x  x0 x  x0
2) Calculeazã f’ ºi D f  pentru fiecaree
 lim
FG
f ( x )  f ( x0 ) g ( x )  g ( x0 ) IJ
 f  ( x 0 )  g  ( x 0 ) Z . dintre funcþiile urmãtoare:
x x0 H x  x0

x  x0 K a) f : Z « Z, f (x) = 3x2 + 5x + 1;
Consecinþe. b) f : (0,  )  Z , f ( x )  2ln x  x  3 x .
 Dacã f ºi g sunt derivabile pe D, atunci f + g este derivabilã
pe D ºi vom scrie ( f  g )  f   g  . 3) Fie funcþia f : D  Z. Precizeazã
domeniul maxim de definiþie Df , domeniul
 Suma f1 + f2 + ... + fn a n funcþii derivabile pe D este
maxim de derivabilitate D f  ºi calculeazã f 
derivabilã pe D ºi ( f1  f 2 .. f n )  f 1 f 2... f n .
pentru fiecare dintre funcþiile urmãtoare:
1) Funcþia f : Z  Z, f (x) = x2 + ex + lnx este a) f (x) = 3ln x;
derivabilã pe Z ºi f  ( x )  2 x  e x  1 .
x b) f (x) = x3 + 1;
2) Funcþia f : (0, +)  Z, f ( x )  ln x  x este 1
1 1 c) f ( x )  x 2  ;
derivabilã pe (0, +) ºi f ( x )   . x
x 2 x d) f (x) = x2 + 5x + 3;
Teoremã. e) f (x) = 2;
Fie o funcþie f : D  Z derivabilã în x0  D  D ºi c i Z. f) f (x) = 3x – 1;
Funcþia c · f este derivabilã în x0 ºi (c  f ) ( x0 )  c  f ( x0 ) .
g) f ( x)  2
x
h( x )  h( x 0 ) 1
Demonstraþie. Sã notãm h = c f ; lim  h) f ( x )  3x  ;.
x  x0 x  x0 x
c  f ( x )  c  f ( x0 ) f ( x )  f ( x0 ) 1
 lim  c  lim  c  f ( x0 ). i) f ( x )  x;
x x0 x  x0 x  x0 x  x0 2x

Consecinþe. j) f (x) = 3x2 – 1;

 Dacã funcþia f este derivabilã pe D ºi c i Z, atunci 1
k) f ( x )   2.
funcþia c · f este derivabilã pe D ºi (c  f )  c  f  . x
 Pentru c = – 1 obþinem (–f )= –f . 4) Calculeazã f  ºi D f  pentru fiecare
 Dacã f ºi g sunt funcþii derivabile, atunci f – g este funcþie dintre funcþiile urmãtoare:
derivabilã ºi (f – g) = f  – g . a) f : Z « Z, f (x) = x2Ex3;
(Într-adevãr, f – g = f + (–g) ºi (f – g)’ = f’ + (–g)’ = f’ – g’) b) f : Z « Z, f (x) = x2Eex;
c) f : (0,   )  Z , f (x) = xElnx;
Funcþia f : Z « Z, f (x) = ax2 + bx + c este derivabilã
ºi f (x) = 2ax + b. d) f : (0,  )  Z , f ( x )  x  x .

103
 Teoremã. 5) Calculeazã f  ºi D f  pentru funcþiile:
Fie funcþiile f, g: D « Z derivabile în x0 i D O D. a) f (x) = xe2x + 2;
Funcþia f E g : D « Z este derivabilã în x0 ºi b) f ( x )  x  e x ;
(f E g)(x0) = f (x0)E g(x0) + f (x0)E g(x0). c) f (x) = ln x + xex;
Demonstraþie. d) f ( x )  x 2 e x  x ;
h( x)  h( x0 ) f ( x)g(x)  f (x0 )g( x0 ) e) f (x) = (ln3)x3 · ex.
Notãm h = fEg ; lim  lim 
x x0 x  x0 xx0 x  x0
f ( x ) g ( x )  f ( x0 ) g ( x )  f ( x0 ) g ( x )  f ( x0 ) g ( x0 ) 6) Dacã f, g : I « Z sunt derivabile ºi g
 lim  este funcþie constantã (g = c), ce devine
x  x0 x  x0
formula (fEg) = f Eg + fEg?
 f ( x )  f ( x0 ) g ( x )  g ( x0 ) 
 lim   g ( x )  f ( x0 )    g  g f  gf 
x  x0
 x  x0 x  x0  Dar    ( c  0) ?
f f2
 f ( x 0 ) g ( x0 )  f ( x0 ) g ( x 0 ) iZ (am folosit continuitatea
funcþiei g în x0, g fiind prin ipotezã derivabilã). 7) Calculeazã f  specificând domeniul
maxim de derivabilitate, pentru fiecare
Consecinþã. dintre funcþiile:
Dacã f ºi g sunt funcþii derivabile pe D, atunci funcþia f E g 1
a) f ( x )  ;
este derivabilã pe D ºi ( f E g) = f g + f g. x
b) f ( x )  x ;
Teoremã. 2
Fie funcþiile f ºi g : D « Z derivabile în x0 i D O D ºi g @ 0. c) f (x) = (x + 1)Elnxx;
f
Funcþia este derivabilã în x0 ºi
g d) f ( x )  ( x  3)  e x ;
 f  '( x )  f '( x0 )  g ( x0 )  f ( x0 )  g '( x0 )
g 0
  g 2 ( x0 ) . e) f ( x )  (2 x  1)  4 x .
8) Calculeazã f  , specificând dome-
Demonstraþie. Fie x i D. niul maxim de derivabilitate, pentru fiecare
 f   f  dintre funcþiile:
  ( x )    ( x0 ) x
g g 
f ( x )  g ( x0 )  g ( x )  f ( x0 )

a) f ( x )  ;
x 1
x  x0 g ( x )  g ( x0 )  ( x  x0 )
x2  2x  1
b) f ( x )  ;
f ( x )  g ( x0 )  f ( x0 )  g ( x0 )  f ( x0 )  g ( x0 )  g ( x )  f ( x0 ) x 1
 
g ( x )  g ( x0 )  ( x  x0 )
x3  1
c) f ( x )  ;
1  f ( x )  f ( x0 ) g ( x )  g ( x0 )  x 1
   g ( x0 )  f ( x0 ) 
g ( x )  g ( x0 )  x  x0 x  x0  2x  3
d) f ( x )  ;
x  x0 x 1
f ( x0 )  g ( x0 )  f ( x0 )  g ( x0 )
 . x2
g 2 ( x0 ) e) f ( x )  ;
2x  3
Consecinþe. x2  x  1
1) Dacã f ºi g sunt derivabile pe D ºi g(x) @ 0, µx i D, f) f ( x )  ;
x2  x  1
f FG f IJ   f   g  f  g  g) f ( x ) 
x3
;
atunci funcþia
g
este derivabilã pe D ºi
H gK g 2 (1  x ) 2

104
 2) Dacã g este derivabilã pe D ºi g(x) @ 0, µx i D, atunci x
l) f ( x )  ;
 1  g ex
   2 ex
g g i) f ( x )  ;
x
ln x
Teoremã. Derivabilitatea funcþiei compuse j) f ( x )  .
x
Fie funcþiile f : D  E, g : E  Z ºi punctele x0 i D O D,
y 0  f ( x0 )  E  E  . Dacã f este derivabilã în x 0 ºi g este
derivabilã în y0, atunci funcþia g  f : D  Z este derivabilã în 9) Calculeazã f  pentru fiecare din
x0 ºi ( g  f ) ( x 0 )  g  ( f ( x 0 ))  f ( x0 ) . funcþiile:
a) f : Z « Z, f (x) = (x2 + x + 1)71;

Demonstraþie. 1  x2
b) f : ( 1, 1)  Z , f ( x )  ;
Din g derivabilã în y0 rezultã cã existã 1  x2
g( y )  g( y0 ) c) f : Z « Z, f ( x )  1  x 2 .
lim  g  ( y 0 ) Z . Definim funcþia  : E  Z,
y  y0 y  y0
R| g( y )  g( y )  g ( y ), y  y
0
10) Pune în evidenþã greºeala din
( y )  S y  y
0 0
. Atunci
|T0 , 0
yy 0
rezolvarea exerciþiului urmãtor.
Fie f : Z  Z , f (x) = x6. Demonstreazã
g ( y )  g ( y 0 )  g  ( y 0 )  ( y  y 0 )   ( y )  ( y  y 0 ), y  E – {y0} cã f este derivabilã pe Z ºi determinã
ºi cum lim  ( y )  0   ( y 0 ), rezultã cã  este continuã ºi nulã derivata funcþiei.
y  y0 Soluþie.
în y0, deci relaþia se verificã ºi pentru y = y0: Metoda 1.
g ( y )  g ( y 0 )  g ( y 0 )  ( y  y 0 )  ( y )  ( y  y 0 ), y E. Scriem f ( x )  ( x 3 )2 ºi notãm u(x) = x3 ,
Fie x i D, x @ x0; atunci pentru y = f (x) avem: iar g(u) = u2 ; atunci
g ( f ( x ))  g ( f ( x0 ))  g ( f ( x0 ))  ( f ( x)  f ( x0 ))  f ( x )  g ( u )  2u  2x 3 .
g ( f ( x ))  g ( f ( x0 )) Metoda 2.
b gb
 f ( x ) f ( x )  f ( x0 ) sau g x  x0
 Observãm cã f  g  u ºi
f ( x )  f ( x0 ) f ( x )  f ( x0 ) g (u( x ))  u( x )  2u( x )  u( x ) 
 g  ( f ( x 0 ))    ( f ( x ))  (1).  2 x 3  3 x 2  6 x 5  f  ( x ).
x  x0 x  x0
Cum f este derivabilã în x0 rezultã cã f este continuã în x0, iar
11) Fie funcþiile f : E  Z (E fiind
din  continuã în y0 = f (x0) rezultã cã   f este continuã în x0 domeniul maxim pe care f este deri-
b g
ºi lim  f ( x )  0 . Trecând la limitã în relaþia (1) obþinem:
x  x0 vabilã). Precizeazã E ºi calculeazã f 
pentru fiecare din funcþiile urmãtoare:
lim
x  x0
( g  f )( x )  ( g  f )( x 0 )
x  x0
b g
 g  f ( x0 )  f ( x0 )  0  f ( x0 ) 
a) f ( x )  3 x 2  ln x ;
b g
 g  f ( x 0 )  f  ( x 0 ), de unde rezultã concluzia teoremei. b) f ( x )  ln
x
2
;
x 1
c) f ( x )  x 2  ln x ;
Consecinþã.
Dacã f : D  E ºi g : E  Z sunt derivabile, atunci funcþia d) f ( x )  ln x ;
compusã g  f : D  Z este derivabilã ºi
e) f (x) = 3x + x3 + ln;
b g
( g  f ) ( x )  g  f ( x )  f ( x ), x  D.
f) f ( x )  2 x  1 .

105
 Exerciþii rezolvate.
1) Determinã derivatele urmãtoarelor funcþii definite ºi derivabile pe intervalele date:
ln x
a) f : (0, )  Z, f(x) = –2lnx; b) f : (0, )  Z, f(x) = 2x – lnx; c) f : (0, )  Z, f ( x )  2  ;
x
x  3ln x
d) f : (0, )  Z, f(x) = x2lnx; e) f : (0, )  Z, f ( x )  .
x
Soluþii.
1 2 1
a) µx i (0, ), f ( x )  2    , pentru cã (ln x )  .
x x x
1
b) µx i (0, ), f ( x )  2  ;
x
1 
 x  1  ln x
c) µx i (0, ), f ( x )  0  x 1  ln x , deoarece  f   f   g  f  g  ;
  
x2 x2 g g2
1
d) µx i (0, ), f ( x )  2 x  ln x  x 2   2 x ln x  x , deoarece ( f  g )  f g  fg  ;
x
 1
 1  3   x  ( x  3ln x )  1 x  3  x  3ln x 3  3ln x
e) µx i (0, ), f ( x )   x .
 
x2 x2 x2
2x
2) f : Z  Z, f ( x )  3 x 2  1 este derivabilã ºi f ( x )  .
33 ( x 2  1)2
Soluþie.
1
Fie u, g : Z  Z, u(x) = x2 + 1 ºi g ( x )  3 x . Obþinem f  g  u , g, u derivabile ºi g( x)  3
, u( x )  2 x .
x2
1 2x
Atunci f ( x )  g (u( x ))  u( x )   2x  .
3 3 ( x 2  1) 2 3 3 ( x 2  1) 2

3) Fie I, J, K intervale ale dreptei reale ºi f : I  J, g : J  K, h : K  Z funcþii derivabile; atunci funcþia

F  h  g  f este derivabilã (pe I) ºi F  ( x )  h  ( g ( f ( x )))  g ( f ( x ))  f  ( x ) .
b g
Soluþie. F  ( x )  (( h  g )  f ) ( x )  ( h  g ) f ( x )  f  ( x )   h ( g ( f ( x )))  g ( f ( x ))  f  ( x ) .

Ca o sintezã a formulelor obþinute, vom prezenta urmãtorul tabel al derivatelor funcþiilor elementare.
f Df f Df  Observaþii
c (constantã) Z 0 Z
xn, n i q* Z n · xn–1 Z
x,  i Z* (0, +)  · x–1 (0, +)
1
2
x , n i q* [0, +) (0, +) f d(0 )  
2 x

ax, a > 0, a @ 1 Z ax·lna Z

1
ln x (0,  ) (0,  ) a  e  (e x )  e x
x
1
log a x , a  0 , a  1 (0,  ) (0,  )
x  ln a

106
 Derivate de ordinul al doilea
În cele ce urmeazã, considerãm D  Z. 12) Calculeazã derivata de ordinul al
2-lea pentru fiecare dintre urmãtoarele
Definiþie. funcþii ºi stabileºte, în fiecare caz, dome-
Fie f : D  Z o funcþie ºi x0  D  D . Funcþia f este niul de derivabilitate D f  .
derivabilã de douã ori în x0 (respectiv are derivatã de ordinul
al doilea în x0) dacã: a) f : Z  Z, f ( x )  c, c  Z ;
1) f este derivabilã pe o vecinãtate V a lui x0.
b) f : Z  Z, f (x) = 3;
2) funcþia derivatã f   D f   Z este derivabilã în x0 (res-
f ( x )  f ( x0 ) c) f : Z  Z, f (x) = x3;
pectiv are derivatã în x0), dacã existã lim i Z
x x0 x  x0
f ( x )  f ( x0 ) d) f : Z*  Z, f ( x )  x n , n  m * ;
(respectiv lim Z ).
x x0 x  x0 d 2 f ( x0 )
În acest caz, limita se noteazã cu f ( x0 ) (sau sau e) f : (0,  )  Z, f ( x )  x r , r  Z ;
dx 2
D2 f ( x0 )) ºi se numeºte derivata a doua (sau derivata de ordinul al
f) f : Z  Z, f (x) = x3 + 2x2;
doilea) a funcþiei f în punctul x0.
1
Observaþie. g) f : Z*  Z, f ( x)  ;
x
f   ( f ), f  : D f   Z , unde D f  este domeniul de deriva-
bilitate al funcþiei f  : D f   Z . h) f :[0,   )  Z, f ( x )  2 n x , n  q * ;

f : Z  Z, f (x) = 5x3 + 2x,

i) f : Z  Z, f ( x )  2 n 1 x , n  q * ;
derivata de ordinul 1 este f ( x )  15x 2  2,
derivata de ordinul al 2-lea este f ( x )  30 x . j) f : Z  Z, f (x) = 2x;

În mod asemãnãtor se defineºte prin recurenþã derivata de k) f : (0,  )  Z, f ( x )  lg x ;

ordin n i q* a funcþiei f : D  Z ºi se va nota f (n).
f ( n )  ( f ( n 1) ), n q *
l) f : Z  (0, ), f ( x )  ax , a  0 ºi a  1 ;
Convenþie.
Derivata de ordinul 0 a funcþiei f coincide cu f, adicã f (0) = f. m) f :(0, ) Z, f ( x)  loga x, a  0, a  1.

1. Calculeazã derivatele urmãtoarelor

f) f (x) = x2lnx ;
funcþii specificând, în fiecare caz mulþi-
mile maxime de definiþie ale funcþiilor f
g) f(x) = x2 lna, unde a > 0;
ºi f  :
a) f (x) = x4 – 3x2 + 2x + 1; ln a
h) f ( x )  , unde a > 0;
x
b) f (x) = x3 + x2 + x + 1;
ln x
c) f(x) = xex; i) f ( x )  ;
x
1 j) f (x) = xE2x;
d) f ( x )  ;
ex k) f (x) = 3x + x · 6x + 2x;
x
e) f ( x )  x ; l) f (x) = x2 + y2;
e

107
 c) f (x) = 3x + x2.
m) f (y) = x2 + y2;
d) f (x) = 3x + x3;
n) f (z) = x2 + y2.
e) f ( x )  2 x  log 2 x ;
2. Calculeazã derivatele funcþiei f (specificând
ax
domeniile maxime de definiþie ale funcþiilor f ºi f  ): f) f ( x )  e , a Z * ;
a) f (x) = (2x + 3)70;
1
b) f (x) = (ax2 + bx + c)31, unde a, b i Z; g) f ( x )  , a Z ;
xa
c) f (x) = (x3 – x)7; h) f ( x )  ln( x  a), a Z .

d) f ( x )  3 x 2  x ;
5. Fie f : Z  Z. Calculeazã f  pentru urmãtoarele
2
e) f ( x )  1  x ; funcþii:

f) f ( x )  x  e x  x ; a) f (x) = x2 + 1;

g) f ( x )  e x ;
2
1
b) f ( x )  2 ;
2
x 1
h) f ( x )  7  e  x .
c) f (x) = x3 + 3;

3. Calculeazã derivatele urmãtoarelor funcþii pe d) f (x) = ln(x2 + 3);

domeniile maxime de derivabilitate: e) f (x) = x2 – 2x;
a) f (x) = e x – e –x; f) f ( x )  e x
2
2x
.
b) f (x) = e x + e –x;
6. Pentru f : (1, +)  Z, f (x) = ln(x – 1),
1 calculeazã f .
c) f ( x )  x ;
e  ex
x x
7. Pentru f : Z  Z, f (x) = 3x, calculeazã f .
e e
d) f(x) = ;
e x  ex 8. Calculeazã:
a) f (0 )  x  f ( 0 ) pentru funcþia f (x) = e–x;
e) f (x) = 1 – x4; b) f ( 3)  ( x  3)  f  (3) pentru funcþia f ( x )  x 1 .
9. Dacã I _ Z ºi u, v : I  Z sunt funcþii
f) f ( x )  1  x 4 ;
derivabile ºi u(x) > 0, µ x i I, atunci funcþia uv este
1 derivabilã ºi (u v )  v  u v 1  u   u v  ln u  v  .
g) f ( x )  ;
1 x4
10. Folosind formula de derivare din exerciþiul
1
h) f(x) = ln . anterior, calculeazã:
1  x4
a) xln x;
4. Calculeazã derivatele de ordinul al 2-lea b) (ln x)x;
pentru urmãtoarele funcþii f : D  Z, unde D  Z
este domeniul maxim de definiþie: c) x x ;
a) f (x) = x3 + 3x + 1;
d) ( x ) x .
1
b) f ( x )  3 ;
x  3x  1

108
 11. Dedu formula sumei: 19. Fie f : Z  Z,
S = 1 + 2x + 3x 2 + ... + nx n–1 din egalitatea: f(x) = (x – x1)(x – x2) · ... · (x – xn), x1, x2, ..., xn i Z,
x n1  1 distincte douã câte douã. Aratã cã:
1  x  x 2 ... x n  , µ x i Z \ {1}.
x 1
a) f  ( x )  1  1 ... 1 ,
f ( x ) x  x1 x  x 2 x  xn
12. Demonstreazã cã funcþia
RS
1  x , x T0
µ x i Z \ {x1, x2, ..., xn};
f : Z  Z , f ( x)   x
e , x0 T
este derivabilã. b g 2
b) f  ( x )  f ( x )  f  ( x ) , µ x i Z.
Calculeazã f  .
Pentru miºcarea rectilinie pe axa Ox, cunoaºterea
13. Fie f : Z  Z o funcþie cu proprietatea cã
funcþia g : Z  Z, g(x) = x · f (x) este derivabilã într-un ecuaþiei de miºcare x(t) oferã posibilitatea
determinãrii ecuaþiilor vitezei v(t) = x(t) ºi
punct x0 i Z*. Aratã cã f este derivabilã în x0.
acceleraþiei a(t) = v(t) = x(t), cu toate consecinþele
din interpretarea geometricã a derivatei.
14. a) Dacã f : I  Z este strict crescãtoare
(crescãtoare) ºi derivabilã, atunci f (x) > 0 (respec- 20. Un mobil pleacã dintr-un punct cu o vitezã
tiv f ( x )U0 ), µ x i I; iniþialã v01 = 5m/s ºi acceleraþia a1 = 2m/s2. Dupã un
b) Dacã g : I  Z este strict descrescãtoare interval de timp , din acelaºi punct pleacã un alt
(descrescãtoare) ºi derivabilã, atunci g(x) < 0 (respec- mobil într-o miºcare uniformã, cu viteza v02 = 20m/s.
tiv g  ( x )T0 ), µ x i I. a) Pentru ce valoare a lui  mobilele se întâlnesc doar
o datã?
x b) Interpreteazã geometric faptul
15. Deriveazã funcþia f : Z*  Z, f ( x )  1
.
cã, la momentul întâlnirii,
1 e x mobilele au aceeaºi vitezã.
16. Studiazã continuitatea ºi derivabilitatea (Ecuaþia miºcãrii uniform
funcþiei f : Z  Z, f (x) = max{x, x2}. at 2
accelerate: x  v0t  .
2
Ecuaþia miºcãrii uniforme: x = vt).
17. Fie f : Z  Z o funcþie derivabilã. Aratã cã:
a) dacã f este parã, atunci f  este imparã;
b) dacã f este imparã, atunci f  este parã. 21. Dintr-un punct pleacã douã mobile cu
ecuaþiile de miºcare x1(t) = 5t2 + 2t, x2(t) = t3 + 2t2 + 4t,
18. Aratã cã : unde x este mãsurat în metri ºi t în secunde. Determinã:
1 a) momentele de întâlnire;
a) y  verificã x  y   y  ( y  ln x  1) ;
1  x  ln x b) ecuaþiile vitezelor ºi acceleraþiilor celor douã mobile;
x2 c) vitezele ºi acceleraþiile mobilelor în momentele

b) y  x  e 2 verificã x  y   (1  x 2 )  y ; de întâlnire;
c) y = x · e–x verificã x  y   (1  x )  y . d) momentele în care vitezele ºi respectiv accelera-
þiile mobilelor sunt egale.

109
 4. Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile pe un interval

1) Aratã cã funcþia:
 Teorema lui Fermat a) f :[0,  ) Z , f (x) = x + 2
(Pierre de Fermat, 1601 – 1665, matematician francez, pre- are punct de minim global, dar nu are punct
cursor al calculului diferenþial al geometriei analitice, al teoriei de maxim.
numerelor ºi al calculului probabilitãþilor). b) f : (,0]  Z , f (x) = x + 2
y
Fie funcþia f : [–1, 3]  Z, are punct de maxim global, dar nu are
3
punct de minim absolut.
f ( x )  x ; Imf = [0, 3]; y0 = 0 este
2
minimul funcþiei obþinut pentru
1
x0 = 0, iar y 1 = 3 este maximul 2) Ce puncte de minim sau maxim
funcþiei obþinut pentru x1 = 3. global au urmãtoarele funcþii definite pe
0 x
-1 1 2 3 domeniul maxim?
a) f ( x )  x 4  1;
Definiþie.
b) f ( x )  3x 2  x 4  2.
Fie f : D  Z  Z o funcþie. Punctul x0 i D se numeºte
punct de minim absolut (global) al funcþiei f dacã: f (x0) T f (x),
µ x i D. 3) Se considerã funcþia f : Z  Z,
Punctul x0 i D se numeºte punct de maxim absolut (sau x2 , x  0
global) al funcþiei f dacã: f (x) T f (x0), µ x i D. 
f (x )   2 , x  0 .
x  a, x  0
Funcþia f : (–2, 4)  Z, f (x) = x2 este mãrginitã, x = 0 
este punct de minim global, f (0) T f (x), µ x i (–2, 4), Determinã a i Z pentru care x = 0
dar nu are puncte de maxim global. este punct de maxim local al lui f .

Definiþie. 4) Se considerã funcþia f : Z  Z,

Fie f : D Z  Z o funcþie ºi x0 i D.  x , x  0
Punctul x0 se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei f (x)   . Aratã cã x = 0 este
1, x  0
f, dacã existã o vecinãtate V a lui x0 astfel încât f (x) T f (x0), punct de minim local (ºi global). Observã
µ x i V O D; f (x0) se numeºte maxim relativ al funcþiei.
cã x = 0 este punct de discontinuitate,
Punctul x0 se numeºte punct de minim relativ (sau local) al deci f nu e derivabilã în x = 0.
funcþiei f, dacã existã V o vecinãtate a lui x 0 astfel încât
f (x0) T f (x), µ x i V O D; f (x0) se numeºte minim relativ al funcþiei.
Punctul x0 i D este punct de extrem relativ (sau local) al lui 5) Determinã extremele funcþiilor
f dacã este punct de minim sau de maxim relativ (sau local). f : Z  Z:
a) f (x) = x2 + 2x;
b) f (x) = min{x, 1 – x};
c) f (x) = max{–x, – x2};
Fie funcþia ce are d) f (x) = |x2 – 1|.
graficul trasat în figura
alãturatã. x0 ºi x2 sunt
puncte de maxim local, iar x1
ºi x3 sunt puncte de minim lo-
cal.

110
 Observaþii. 6) a) Aratã cã, dacã a, b, c i (0, +)
 Un punct de maxim relativ nu este în mod necesar un ºi ax + bx + cx U 3, µ x i Z, atunci
punct de maxim absolut (în care funcþia are cea mai mare valoare aEbEc = 1.
pe domeniul D); un punct de maxim absolut este ºi punct de b) Determinã a i Z dacã
maxim relativ.
15 x  2 x U 3x  a x , x  Z .
 Un punct de minim relativ nu este în mod necesar un
Indicaþie.
punct de minim absolut (în care funcþia are cea mai micã valoare
a) Definim funcþia f : Z  Z,
pe domeniul D); un punct de minim absolut este, în acelaºi
f (x) = ax + bx + cx – 3;
timp, ºi un punct de minim relativ.
x0 = 0 este punct de minim absolut, deci
 Este posibil ca un minim (relativ) al funcþiei sã fie mai este evident ºi un punct de extrem local
mare decât un maxim (relativ) al funcþiei. din interiorul intervalului Z, iar f este
Urmãtoarea teoremã aratã legãtura între punctele de extrem derivabilã. Aplicãm teorema lui Fermat
ale unei funcþii derivabile ºi zerourile derivatei întâi. ºi rezultã f (0) = 0;
lna + lnb + + lnc = 0; abc = 1.
Teorema lui Fermat.
Fie I  Z un interval ºi f : I  Z o funcþie derivabilã într-un 7) Determinã punctele critice pentru
punct de extrem local x0 din interiorul intervalului I (x0 i I ºi x0 funcþiile f : Df   Z urmãtoare (Df  este
nu este capãt al intervalului); atunci f ’(x0) = 0. domeniu de derivabilitate al funcþiei f ).
a) f (x) = x3 – 27x ;
Interpretare geometricã
Teorema lui Fermat aratã cã, dacã f : I  Z este derivabilã b) f ( x )  x 2 – x ;
ºi x0 este un punct de extrem local din interiorul intervalului I, c) f (x) = 2x2 –lnx ;
atunci tangenta la graficul funcþiei f dusã în punctul de abscisã
x3
x0 este paralelã cu axa Ox. d) f ( x )  ;
x2  1
Observaþii. e) f (x) = 2x2;
 Reciproca teoremei nu este în general adevãratã. f) f (x) = x2 + 3x;
Exemplu. f : Z  Z, f(x) = x3 are f (0) = 0, dar 0 nu e punct
de extrem pentru f (f este crescãtoare). g) f (x) = lnx – 2;
2
 Dacã x0 nu e punct interior lui I, propoziþia din teorema h) f ( x)  x ;
lui Fermat nu este adevãratã. 3x  1
Exemplu. f : [0, 1]  Z, f(x) = x admite x0 = 0 ºi x1 = 1 x
i) f ( x)  ;
puncte de extrem, dar f (0) = f (1) = 1. x2  1
3x
j) f ( x)  .
Definiþie. x2
Dacã f : I  Z este o funcþie derivabilã pe un interval I,
atunci punctele  i I pentru care f () = 0 se numesc puncte 8) Fie f : Z  Z o funcþie derivabilã
critice ale lui f pe I. care se anuleazã în punctele a1 < a2 < ... < an.
Aratã cã f  se anuleazã cel puþin în
Observaþie. n – 1 puncte.
Teorema lui Fermat afirmã cã punctele de extrem local se Indicaþie.
gãsesc printre punctele critice. Aplicã teorema lui Rolle restricþiei
funcþiei f la intervalele [a1, a2], [a2, a3],
..., [an–1, an].

111
  Teorema lui Rolle 9) Aplicã teorema lui Rolle funcþiei
(Michel Rolle, 1652 – 1719, matematician francez). f : [3, 5]  Z, f (x) = (3 – x)(5 – x).
Teorema lui Rolle.
Fie a, b i Z, a < b ºi f : [a, b]  Z o funcþie cu urmãtoarele 10) Studiazã aplicabilitatea teoremei
proprietãþi: lui Rolle pentru funcþiile:
1) f este continuã pe [a, b]; a) f :  0, 2  Z, f ( x )  x – 1 ;
2) f este derivabilã pe (a, b);
x 1, x  –1, 0
3) f (a) = f (b). b) f : –1,1 \ {0}Z, f (x)   .
Atunci jc i (a, b) astfel încât f ( c )  0 . 1– x, x(0,1]
Indicaþie.
Interpretare geometricã a) Studiazã derivabilitatea funcþiei f
Fie A(a, f (a)), B(b, f (b)); cum în x = 1.
f (a) = f (b), rezultã AB t Ox. Dacã b) Studiazã derivabilitatea funcþiei f
graficul funcþiei f admite tangentã în în x = 0.
orice punct din (a, b) ºi coarda [AB]
este orizontalã, atunci existã cel puþin un punct al graficului în 11) Fie f : [–1, 1]  Z, definitã prin
care tangenta are direcþia axei Ox. 2
 x  ax  4 , x  [–1, 0]
f (x)   2 , a, b i Z.
Exerciþii rezolvate. 3x  bx  4, x  [0, 1]
1) Fie f : [0, 1]  Z, f (x) = x3 – x + 1; f fiind elementarã, rezultã: Determinã valorile parametrilor a ºi b
a) f continuã pe [0, 1]; b) f derivabilã pe (0, 1); c) f (0) = f (1) = 1. pentru care f verificã ipotezele teoremei
Din teorema lui Rolle, existã c i (0, 1) astfel încât f ( c )  0 . lui Rolle pe intervalul [–1, 1].
1 1 Indicaþie.
Într-adevãr, f (c)  0 , 3c 2  1  0 , c1  (0 , 1), c2   (0 , 1) i) f(–1) = f(1) ºi f este derivabilã pe
3 3
[–1, 1] \ {0}.
2) Fie a0, a1, a2, a3, a4 i Z, a4 @ 0 cu proprietatea:
a0 a1 a2 a3 a4 f (x)  f (0) x2  ax
     0 . Aratã cã ecuaþia: ii) fs(0)  lim  lim a
1 2 3 4 5 x0 x 0 x0 x
a 4 x 4  a3 x 3  a2 x 2  a1 x  a0  0 are cel puþin o soluþie realã. f ( x )  f (0) 3x 2  bx
f d (0)  lim  lim  b.
Soluþie. x 0 x 0 x 0 x
a a a a a
Fie f : [0, 1]  Z, f ( x)  4 x5  3 x4  2 x3  1 x2  0  x . Funcþia f este derivabilã în x = 0 dacã ºi
5 4 3 2 1
numai dacã a = b. Din i) ºi ii), f verificã
f este derivabilã, deci ºi continuã, pe [0, 1]; f (0) = 0 = f (1).
ipotezele teoremei lui Rolle dacã a = b.
Conform teoremei lui Rolle rezultã existenþa unui punct inter-
mediar c i (0, 1) pentru care f (c )  0 , condiþie echivalentã cu 12) Aratã cã ecuaþia
a4c4 + a3c3 + a2c2 + a1c + a0 = 0. a0x2n + a1x2n–1 + a2x2n–2 + ...+ a2n–1x + a2n = 0
Consecinþe ale teoremei lui Rolle are cel puþin o soluþie în intervalul (–1, 1),
dacã are loc relaþia:
Consecinþa 1. a0 a a4 a
Fie f : [a, b]  Z continuã, f derivabilã pe (a, b) ºi  2   ...  2 n  0 .
2n  1 2n  1 2n  3 1
f (a) = f (b) = 0; atunci existã c i (a, b), astfel încât f (c )  0
Indicaþie.
(între 2 zerouri ale funcþiei se aflã cel puþin un zerou al derivatei).
Aplicã teorema lui Rolle funcþiei
Consecinþa 2. a
Între 2 zerouri consecutive ale derivatei se aflã cel mult un F :[1,1]  Z, F ( x )  0 x 2n1 
2n  1
zerou al funcþiei. a1 2 n a2n1 2
Fie f ( x1 )  f ( x2 )  0 , x1 < x2 zerouri consecutive ale lui f  .  x  ...  x  a2n x .
2n 2
Presupunem cã jx3, x4 zerouri ale funcþiei f (x1 < x3 < x4 < x2).

112
Conform consecinþei 1, din f (x3) = f (x4) = 0 rezultã cã existã 13) Aratã cã, dacã f : Z  Z este o
x5 i (x3, x4) astfel încât f ( x5 )  0 , contradicþie deoarece funcþie derivabilã, atunci pentru orice
x1 < x5 < x2 ºi x1, x2 sunt zerouri consecutive ale lui f  . interval [a, b] existã un punct c i (a, b)
Sunt posibile situaþiile prezentate în figurile urmãtoare: ( a  b – 2c )
astfel încât: f (c )  f (c ) .
(c – a)(c – b)
Indicaþie.
Se aplicã teorema lui Rolle pentru
funcþia g : [a, b]  Z,
g(x) = (x – a)(x – b) · f (x).
c

f (a)  f ( b)  0 f ( x1 )  f ( x2 )  0 14) Aratã cã urmãtoarele funcþii veri-

c  (a, b) a.î. f (c )  0 f ( x3 )  0, x3  ( x1 , x2 ) ficã numai una din condiþiile teoremei
lui Rolle, iar concluzia teoremei nu se
 Teorema lui Lagrange verificã.
(Joseph Louis Lagrange, 1736 – 1813, matematician francez).  x , x  [0, 2)
a) f : [0, 2]  Z, f ( x )  
Teorema lui Lagrange. 0, x  2
este discontinuã în x = 2,
Fie a, b i Z, a < b ºi f : [a, b]  Z ce verificã proprietãþile: f ( x )  1, x  (0, 2) ;
1) f continuã pe [a, b]; 2) f derivabilã pe (a, b). b) g : [–1, 1]  Z, g ( x )  x nu este
f (b )  f (a )  1, x  ( 1, 0)
Atunci existã c i (a, b) astfel încât  f (c ) . derivabilã în 0, g ( x )   ;
ba
 1, x  (0, 1)
Interpretare geometricã c) h : [0, 2]  Z, h(x) = x,
Dacã graficul lui f admite h(0)  h(2), h( x )  1, x  (0, 2) .
tangentã în fiecare punct (cu
excepþia eventual a extremitãþilor) 15) Concluzia teoremei lui Lagrange se
existã cel puþin un punct pe grafic poate scrie:
în care tangenta este paralelã sau „jc i (a, b) astfel încât
coincide cu coarda [AB] ce uneºte extremitãþile acestuia. f ( a)  f ( b)
 f (c) ”
Observaþie. ab
Teorema lui Lagrange generalizeazã teorema lui Rolle sau
(într-adevãr, dacã în plus f (a) = f (b), atunci f (c )  0 ). „jc i (a, b) astfel încât
Aceastã teorema se numeºte ºi prima teoremã a creºterilor fi- f ( b)  f ( a)  f (c )( b  a ) ”?
nite sau prima teoremã de medie.
16) Studiazã aplicabilitatea teoremei
Exerciþii rezolvate.
lui Lagrange ºi aplic-o, unde este posibil,
1) Determinã punctul intermediar c obþinut prin aplicarea
în cazul funcþiilor urmãtoare:
teoremei lui Lagrange funcþiei
x
f : [, ]  Z, f (x) = mx2 + nx + p (m i Z*, n, p i Z). a) f :  0, b  Z, f ( x )  , 0  b  1;
1– x
Soluþie.
x 2 , x [0, 1]
f este continuã pe [, ], f este derivabilã pe (, ), deci b) f :  0, 2  Z, f ( x)   .
f ()  f ( ) 2x –1, x  (1, 2]
existã c i (, ) astfel încât f (c )  . Obþinem
 17) Determinã punctul intermediar
 
2mc  n  m(  )  n , deci c  (adicã c este mijlocul c i (0, 1) prin aplicarea teoremei lui
2
segmentului de pe axa Ox ce are abscisele  respectiv ). Lagrange funcþiei f : [0, 1]  Z,
Acest rezultat ne aratã modul în care se poate construi cu f (x) = 3x2 – 5x + 7.
rigla ºi compasul tangenta într-un punct al parabolei.

113
 b a ba 18) Fie funcþia f : [1, 2]  Z,
2) a) Dacã 0 < a < b, demonstreazã cã:  ln b  ln a  . f (x) = x + lnx. Aratã cã existã c i (1, 2)
b a
1 1 astfel încât 1  ln 2  f (c ) . Determinã
b) Fie x > 0; aratã cã:  ln( x  1)  ln x  .
x 1 x efectiv valoarea lui c.
 1 1 1
c) Aratã cã lim  1    ...     .
n 
 2 3 n
Consecinþe ale teoremei lui Lagrange
Soluþie.
a) Definim funcþia f : [a, b]  Z, f (x) = lnx; f este continuã 19) Fie funcþia f : [1, +]  Z,
pe [a, b], derivabilã pe (a, b). Conform teoremei lui Lagrange, f(x) = x1–a, a > 1. Aratã:
1 ln b  ln a 1 1 1
 c i (a, b) pentru care  . Din a < c < b rezultã a) a
  f (k )  f (k  1)  a
c ba (k  1) (a  1) k
1 1 1 1 ln b  ln a 1
  , deci   . k q * ;
b c a b ba a
b) Pentru a = x ºi b = x + 1 se obþine afirmaþia. 1 1 1
b) a
 a  ...  a 
1 2 3 n
c) În inegalitatea ln(k  1)  ln k  , dãm lui k valori de la
k 1
1 1  [ f (1)  f ( n  1)], n  q, n U 2 .
1 la n ºi, însumând, obþinem: ln(n  1)  1   ...  , µ n U 1. ( a  1)
2 n
Soluþie.
 1 1 a) Pentru orice k i q*, restricþia lui f
Cum lim ln(n  1)   , rezultã cã lim  1   ...     .
n  n 
 2 n la intervalul [k, k + 1] este derivabilã.
Conform teoremei lui Lagrange, existã
Consecinþe ale teoremei lui Lagrange ck i (k, k + 1) cu f (k  1)  f (k )  f (ck ).
Fie I _ Z un interval. Avem, µx U 1, f ( x )  (1  a) x  a ºi
Consecinþa 1. f ( x )  a( a  1) x  a 1  0 . Rezultã cã
Dacã f : I  Z este derivabilã ºi f ( x )  0 , µ x i I, atunci f funcþia f  este strict crescãtoare.
este constantã pe I. Din k < ck < k + 1 rezultã
Observaþie. f (k) < f (ck) < f (k + 1); din aceasta, prin
Dacã I nu este interval, concluzia poate fi falsã. Fie funcþia 1
înmulþire cu  0 , obþinem inegalitatea
 1, x  0 a 1
f : Z*  Z, f ( x )  sgn x   , f derivabilã, 1 1 1
 1, x  0 a
  f (k )  f (k  1)  a .
f ( x )  0 , dar f nu este constantã pe Z* (Z* nu este interval). (k  1) (a  1) k
b) Din prima parte a inegalitãþii de la
Consecinþa 2. punctul a) rezultã:
Dacã f, g : I  Z sunt derivabile pe intervalul I ºi f   g  , 1 1
atunci g – f este constantã pe I. a
  f (1)  f (2)
2 (a  1)
Observaþie. 1 1
Condiþia ca I sã fie interval este esenþialã. a

( a  1)
 f (2)  f (3)
3
x
e  1, x  0 ..........................................
Fie f, g : Z*  Z, f (x) = ex, g ( x )   x , f   g ,
e  1, x  0 1 1
a
  f (n)  f (n  1)
 1, x  0 n ( a  1)
dar g ( x )  f ( x )   nu este funcþie constantã.
 1, x  0 Însumând aceste inegalitãþi, obþinem:
Consecinþa 3. Monotonia funcþiilor 1 1 1 1
a
 a  ...  a  [ f (1)  f (n  1)] .
Fie f : I  Z o funcþie derivabilã pe intervalul I. 2 3 n (a  1)
a) Dacã f   0 pe I, atunci f este strict crescãtoare pe I.
b) Dacã f   0 pe I, atunci f este strict descrescãtoare pe I.
114
 c) Dacã f este strict crescãtoare (crescãtoare), atunci 20) Fie I _ Z un interval ºi f : I  Z o
f ( x ) U 0, x  I . funcþie derivabilã.
Aratã cã f este constantã dacã ºi numai
Observaþie. dacã f   0 .
Condiþia ca I sã fie interval este esenþialã.
1 21) Determinã intervalele de mono-
Deºi funcþia f : Z*  Z, f ( x )  este derivabilã ºi are tonie pentru funcþiile urmãtoare.
x
1 a) f (x) = x3 + 3x2 – 2;
derivata negativã ( f ( x )   2  0 , µ x i Z*), f nu este strict
x x
descrescãtoare pe Z* (f (–1) = –1 < 1 = f (1)), însã f este strict b) f ( x )  2 .
x 2
descrescãtoare pe fiecare din intervalele (–, 0) ºi (0, +).
22) Studiazã derivabilitatea funcþiilor
Consecinþa 4. Derivata unei funcþii într-un punct urmãtoare în punctele indicate, folosind
Fie I _ Z un interval, f : I  Z o funcþie ºi x0 i I. Dacã f este consecinþa 4 a teoremei lui Lagrange:
continuã pe I, derivabilã pe I – {x0} ºi existã lim f ( x )  l  Z , 2
x  x0  2 x , x  0
atunci existã derivata lui f în x0 ºi f ( x0 )  l . a) f : Z  Z, f ( x )   3 , în
 x , x U 0
Observaþii. punctul x0 = 0;
 Condiþia ca f sã fie continuã în x0 i I este esenþialã.
b) f : (0,  )  Z, f ( x )  ln x – 2 , în
1, x  0
 punctul x0 = e2;
f ( x )  sgn x   0, x  0
 1, x  0 1 x
 c) f : Z \ {–1}  Z, f ( x )  e , în
nu este continuã în x = 0, este derivabilã pe Z* ºi lim f ( x )  0 .
x 1
x 0
punctul x0 = 0;
Evident cã f nu e derivabilã în x = 0 (0 fiind punct de discon-
tinuitate).
 x2  1
 Consecinþa 4 exprimã condiþii suficiente, nu ºi necesare, – , x (–, –1)
 2
pentru ca o funcþie f : I  Z sã fie derivabilã în x0 i I. d) f : Z  Z, f ( x)  x , x [1, 1]
 Adesea, în aplicaþii, consecinþa 4 se utilizeazã când x 0  2
este capãt de interval. În acest caz, l  f s( x0 ) respectiv l  f d ( x0 ) .  x  1, x (1,  )
 2

în punctele x0 = –1 ºi x1 = 1.

115
 1. Stabileºte cãror funcþii li se poate 1 1 1
aplica teorema lui Rolle ºi determinã punctele b) 2(1  ln2)  3(1  ln3)  ...  n(1  ln n) 
intermediare c din concluzia teoremei.
a) f : [0, 1]  Z, f (x) = 1 + x – x4;  f ( n  1) – f (2) , µn i q, n U 2.
b) f : [–1, 1]  Z, f ( x )  x .
9. Stabileºte inegalitatea:
2. Dacã numerele reale a0 , a1, ..., an verificã e > 1 + ln(1 + x), µ x > –1, x @ 0.
x

(Institutul de Arhitecturã, Bucureºti, 1995)

a0 2  a1 22  a2 2n  an
   ...   0 , aratã cã funcþia
1 2 3 n 1 10. a) Demonstreazã inegalitatea: ex U x + 1,
µ x i Z;
f : [1, e2]  Z, f (x) = a0 + a1Elnx + ... + anElnnx
b) Aratã inegalitatea dintre media aritmeticã ºi me-
se anuleazã în intervalul (1, e2). dia geometricã a n numere pozitive.
(G. Polya)
3. Fie f : [a, b]  Z continuã pe [a, b] ºi derivabilã
pe (a, b). Aratã cã pentru orice  i Z între douã zerouri 11. Demonstreazã inegalitatea:
ale lui f se aflã cel puþin un zero al funcþiei   f  f  . x
 ln(1  x )  x , x  (1, 0) N (0,   ) .
x 1
4. Determinã c n din teorema lui Lagrange
12. a) Studiazã monotonia funcþiei
aplicatã funcþiei f : [0, 1]  Z, f (x) = xn ºi apoi lim cn . ln x
n 
f : (0, +)  Z, f ( x )  .
5. Aplicând teorema lui Lagrange funcþiei x
1 b) Demonstreazã inegalitatea
f : [0, x]  Z, f (t )  , vom determina    x ºi
t 1 nn+1 > (n + 1)n, µ n i q, n U 3.
0   x  1 astfel încât f ( x )  f (0)  x  f ( x  x ) .
Calculeazã lim  x . 13. Determinã m, n i Z astfel încât funcþiile
x 0
urmãtoare sã fie derivabile pe întreg domeniul de
6. Fie n i q*. Aplicând teorema lui Lagrange definiþie:
funcþiei f : [n, n + 1]  Z, f (x) = lnx, verificã  x 2  n , xT 2
a) f : Z  Z, f ( x )   ;
1 1 mx  n , x  2
inegalitãþile:  ln( n  1)  ln n  .
n 1 n
 2mx 3  n , x T1
x b) f : Z  Z, f ( x )   2 ;
7. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x )  2
.  2 x  3m , x  1
x 1
a) Calculeazã lim f ( x ) .  1
x 
  n , x T2
b) Verificã aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pe c) f : Z  Z, f ( x )   x 2  1 ;
un interval [c, d] _ Z. mx  n , x  2
n
1
c) Aratã cã lim  f ( xk )   f (1)   , unde xk este  m
n 
k 0 2  4
 n , x T1
punctul intermediar obþinut prin aplicarea teoremei d) f : Z  Z, f ( x )   2  x .
lui Lagrange funcþiei f pe intervalul [k + 1, k + 2].  2 x 2  3m , x  1

8. Fie funcþia f : (1, )  Z,
14. Determinã m, n i Z pentru care funcþia
f (x) = ln(1 + lnx). Aratã cã:
1 ln 3 x , x   0, e 
a) T f (k  1) – f (k )T f : (0, +)  Z, f ( x )  
(k  1)(1  ln(k  1))  mx  n , x  (e ,   )
1 este derivabilã.
T , µk i q, k U 2;
k (1  ln k ) Indicaþie. Se poate utiliza o consecinþã a teore-
mei lui Lagrange.
116
 15. Fie intervalul I _ Z ºi f : I  Z funcþie deriva- 22. Dacã a1, a2, ..., an i Z*+ ºi
bilã. Dacã f este crescãtoare, atunci f ( x ) U 0 , µ x i I. a1x  a2x ...anx U n , µ x i Z, atunci a1Ea2E...Ean = 1.
1
16. Demonstreazã cã x  U 2, x  0 . 23. Determinã a i (0, 1) N (1, ) pentru care
x
a U x + 1, µ x i Z.
x
17. Determinã intervalele de monotonie ale
(W. Sierpinski)
urmãtoarelor funcþii:
a) f : Z  Z, f (x) = –x2 – 4x – 1; 24. Gãseºte a > 0 pentru care are loc inegalitatea
2 + ax U 3x + 4x, µ x i Z.
x
b) f : Z  Z, f (x) = (x – 2)2;
c) f : Z  Z, f (x) = (x + 4)3; 25. Determinã a i Z pentru care are loc
d) f : Z  Z, f(x) = x2 + 4x +1; inegalitatea (1 + x)n U 1 + ax, µ x > –1 ºi n i q* fixat.
e) f : Z  Z, f(x) = x2 – 3x + 2;
26. Determinã a i Z pentru care are loc
f) f : Z  Z, f(x) = –x2 + 5x – 6;
a
g) f : Z  Z, f(x) = x(x – 2); inegalitatea: x a  aU1  , x  0 .
x
1
n
a
h) f : Z \ {2}  Z, f ( x )  ; 27. Aratã cã dacã  k  0 (ak i Z, 0 T k T n),
x2 k 0 k  1

x atunci ecuaþia: an  x n  an 1  x n1  ...  a1  x  a0  0

i) f : Z – {2}  Z, f ( x )  ; admite cel puþin o soluþie realã.
x2
1
j) f : Z \ {1}  Z, f ( x )  ; 28. Dã un exemplu de funcþie f : [1, 10]  Z
x 1 ce verificã condiþiile din teorema lui Lagrange pentru
1 care punctul intermediar c i (1, 10) nu este unic.
k) f : Z – {1}  Z, f ( x )  .
( x  1)2
29. Fie 0 < a < b ºi f (x) = lnx; conform teoremei
18. Fie funcþia f : Z  Z, lui Lagrange, existã cel puþin un punct c i (a, b)
f ( x )  x 2 x – 1 – x  a , a i Z. Determinã f (b )  f (a )
astfel încât  f (c ) . Aratã cã
parametrul real a pentru care f este derivabilã pe Z. ba
19. Aratã cã, pentru orice a, b i Z*, a < b, dacã  ab
c   ab , .
f : [a, b]  Z este o funcþie derivabilã pe [a, b]  2 
astfel încât af (b) = bf (a), atunci existã c i (a, b)
30. Rezolvã în Z ecuaþia 3x + 4x = 2x + 5x.
aºa încât f (a) – f (c )  f ( b)  (a  c  b)  f (c ) .

20. Fie f : [a, b]  Z derivabilã ºi mãrginitã pe 31. a) Se considerã funcþiile a ij : Z  Z

(a, b). Atunci existã c i (a, b) astfel încât derivabile, 1 T i T 2, 1 T j T 2 ºi se defineºte funcþia:
a – 2c  b a11 ( x ) a12 ( x )
 f (c) . f : Z Z, f ( x )  . Aratã cã f este
(c – a)(c – b) a21 ( x ) a22 ( x )
derivabilã ºi demonstreazã cã:
21. Aratã cã existã f : ZZ cu una din proprietãþile:
a11
 ( x ) a12
 ( x) a11 ( x ) a12 ( x )
a) f este continuã, dar nu este derivabilã în a = 1; f ( x )   ;
b) f este continuã, are derivatã dar nu este derivabilã a21 ( x ) a22 ( x ) a21
 ( x ) a22
 ( x)
în a = 0; b) Extinde regula precedentã pentru determinanþii
c) f are derivatã dar este discontinuã în a = 0. de ordinul al 3-lea.

117
 5. Calculul unor limite de funcþii cu ajutorul derivatelor
În cazurile exceptate de teoremele referitoare la operaþii cu x
limite de funcþii se studiazã direct existenþa limitei cu ajutorul 1) Calculeazã lim .
x  ex
derivatelor, utilizând „regulile lui l’Hospital“ Soluþie.
(Guillaume de l’Hospital, 1661 – 1704, matematician francez). Considerãm f (x) = x ºi g(x) = ex.
0 
Aceste reguli se aplicã în cazurile de nedeterminare ºi . lim g ( x )   ; f ºi g sunt derivabile;
0  x 
Celelalte cazuri se reduc la acestea. f ( x ) 1
g ( x )  0, x  Z; lim  lim x  0,
x  g ( x ) x  e
Regula l’Hospital x
deci lim x  0 .
Fie I  Z un interval, x0 i I ºi f, g : I \ {x0}  Z funcþii cu x  e

proprietãþile:
2) Dupã modelul exerciþiului prece-
1) lim f ( x )  lim g ( x )  0 (respectiv lim | f ( x )  lim g ( x )   ) ; dent, calculeazã:
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0
x2
2) f ºi g sunt derivabile pe I – {x0} ºi g ( x )  0, x  I \{ x0 } ; a) lim x ;
x  e
f ( x )
3) existã lim Z ; x3
x  x0 g ( x ) b) lim x ;
x  e
f ( x) f ( x )
atunci g(x) @ 0, µ x i I \ {x0} ºi existã lim  lim . xk
x  x0 g ( x ) x  x0 g ( x ) c) lim x , unde k i q*;
x  e

0  x7  1
 Cazul exceptat ºi d) lim 29 .
0  x 1 x 1
Exerciþiu rezolvat.
xn  1 3) Calculeazã lim x  ln x .
Sã calculãm: lim m ( n , m  q*) ; x 0
x 1 x  1

Soluþie. 4) Calculeazã:
Fie f (x) = xn – 1, g(x) = xm – 1, lim f ( x )  0 , lim g ( x )  0 ; x 3  3x  2
x 1 x 1 a) lim ;
x 1 x 3  x 2  5x  3
f ºi g sunt derivabile, g ( x )  m  x m 1  0 ;
f ( x ) n  x n 1 n n nx n  2  (n  1) x n 1  x
lim  lim  , deci l  . b) lim ;
x 1 g ( x ) x 1 m  x m 1
m m
x 1 ( x  1) 2

 1
Observaþie. c) lim e x ln  1– ;
f x 
 x
Dacã limita raportului nu se calculeazã mai uºor decât
g
f d) lim x 3 ln x ;
limita raportului , nu este indicatã folosirea teoremei lui x 0
g –
1
l’Hospital. e) lim e x
ln x ;
x 0
De exemplu, fie f , g:Z  Z, f ( x )  e x  e  x ºi g ( x )  e x  e  x .
Avem lim f ( x )   ºi lim g ( x )   ; g( x )  e x  e  x ºi 1 1 
x  x  f) lim  – ;
x0 x ln( x  1) 

f ( x) e x  e x f ( x ) e x  e  x
g( x )  e x  e  x  0 pentru x  0,  x  x ºi   1 1 
g( x ) e  e g ( x ) e x  e  x g) lim  – x ;
x 0 2 x x (e  1) 

f g
 Reducerea cazului exceptat „0E“ f g  
1 1  1x
2
1

0  h) lim x  e – e  ;
x 1
la una din formulele „ “ sau „ “ : g f x 
 
0 
118
 Exerciþiu rezolvat. 1
i) lim x 2  x  e x  x ; j) lim x x .
Sã calculãm lim x ln x . x0 x 0
x 0
Soluþie.
ln x 5) Calculeazã:
Suntem în cazul 0E(–); x ln x  1 .
x 1 1
1
Definim f (x) = lnx, g ( x )  , f , g :(0,   )  Z . a) lim x x ; b) lim(1  x ) x ;
x x  x 0
1 1
limln x   , lim g ( x )   ; f, g sunt derivabile, g ( x )   2  0 . 2 x2
x0 x0 x c) lim(1  x ) .
x 
f ( x ) x 1
lim  lim 2  lim(  x )  0, deci lim x  ln x  0 .
x 0 g ( x ) x0  x x 0 x 0
6) Calculeazã:
 Reducerea cazului exceptat 1 1 x  1
 a) lim ( , Z*) ;
0 g f x 1 x  1
„ – “ la cazul „ “ f g 
0 1 1
(1  x ) x  e
f g b) lim ;
Exerciþiu rezolvat. x 0 x

Sã calculãm: a) lim( x  x ln x ); 1  c) lim x  e x ;

b) lim   ln x  . x 
x 0 x 0 x
  1
d) lim( x  1)  ln ;
Soluþie. x 1 x 1
1
a) lim( x  x ln x)  lim 1  ln x  lim x  ; e) lim(e x  x ) ;
x 
x 0 x 0 1 x 0
 12
x x f) lim x x ;
x 0
1  1  x ln x ln x  1 x 0
b) lim 
x 0 x
 ln x   lim  lim  . . 1
  x 0 x x 0 1 g) lim  ln x  x ;
x 

 Reducerea cazurilor exceptate g

f e ln f g
e g ln f
3

„1 , °, 0°“ h) lim x 4 ln x ;

x0
x2
Observaþie. e x 1 x 
i) lim 2 ;
f ( x) f ( x ) x 0 x3
Este bine sã evitãm scrierea: lim  lim ,
x x0 g ( x ) x  x0 g ( x )
j) lim[ln(
x e
x  e )(ln x  1)] ;
aceastã egalitate având loc doar când ultima limitã existã. Dacã 1
f ( x )  2 x  3x  4 x  x
nu existã lim , teorema lui l’Hospital nu este aplicabilã. k) lim   .
x  x0 g ( x ) x
 3 

1. Calculeazã: 3. Calculeazã:
1
2 1 1 ;
a) lim x  1 ; b) lim ln x ; a) lim  
x 0  x

ln( x  1) 
b) lim  xe x  ;
x 1 3x  3 x 1 2 x  2 x 0  
x0
1
d) lim  x 1  1 .
3
3 x  27  3 .
c) lim 1  x  1; d) lim c) lim(1  x 2 )e x 1 ; 
x  0  e  1 ln( x  1) 
x 0 3x x 0 x42 x 1
x 1

2. Calculeazã: 4. Calculeazã:
1 1
x
ln x ;
a) lim e ; b) lim
2

x  e
2x a) lim(4  x ) x  9 ; b) lim(ln x) x ;
x  ln x x 3 x 
1 1
ln( x  1) ln(e x  e x ) c) lim x 2 1 ;  d) lim ln x  
x x
c) lim ; d) lim . .
x  x 2  3 x  x x  x x  x

119
 6. Rolul derivatei de ordinul întâi în studiul funcþiilor

Derivata întâi a unei funcþii ne dã informaþii despre monotonia Sã interpretãm grafice

funcþiei ºi despre eventualele puncte de extrem ale acesteia. 1) Fie f : [a, b]  Z o funcþie deriva-
bilã care are urmãtoarea reprezentare
graficã:
Fie f : [a, b]  Z o funcþie derivabilã care are
urmãtoarea reprezentare graficã.

i) Ce soluþii are ecuaþia f (x) = 0?

H ii) Care sunt punctele de intersecþie
ale graficului funcþiei f cu axa Ox?
iii) Ce soluþii are ecuaþia f (x) = 0?
iv) Care sunt punctele critice ale lui f ?
v) Ce puncte din plan sunt puncte de
Grafic, observãm cã: extrem local pentru funcþia f ?
• x1, x2, soluþiile ecuaþiei f (x) = 0, sunt zerourile funcþiei f ºi vi) Sunt punctele (a, f (a)), (b, f (b))
punctele A(x1 , 0), B(x2 , 0) reprezintã intersecþiile graficului puncte de extrem local pentru funcþia f ?
funcþiei cu axa Ox;
• x1 , x 2 , x3 , x 4 , x 5 , soluþiile ecuaþiei f’’(x) = 0, sunt zerourile vii) Care sunt intervalele de monotonie?
derivatei f’ (numite ºi puncte critice ale lui f ) ºi pot fi puncte de 2) Imagineazã o reprezentare graficã
extrem local pentru funcþia f: a unei funcþii f : [–2, 4] « Z astfel încât
- punctele C( x1 , f ( x1 )), E( x3 , f ( x3 )) , I(b, f(b)) sunt puncte de graficul sã intersecteze axa Ox în punctele
maxim local; (0, 0), (2, 0), (4, 0) ºi urmãtoarele puncte
sã fie de extrem local: (–2, 2), (1, 4), (3, –1).
- punctele D( x2 , f ( x2 )), F (x4, f ( x4)) , H(a, f(a)) sunt puncte de Existã mai multe funcþii ale cãror
minim local; reprezentãri grafice verificã condiþiile de
- punctul G( x 5 , f ( x5 )) nu este punct de extrem pentru funcþia f mai sus?
(vom vedea mai departe cã G este punct de inflexiune). Imagineazã ºi traseazã încã o astfel de
reprezentare graficã.
– pe intervalele [a, x1 ], [ x2 , x3 ], [ x4 , b] funcþia f este strict crescã-
toare; 3) Funcþia f :[ 3, 4]  Z are urmã-
– pe intervalele [ x1 , x2 ], [ x3 , x4 ] funcþia f este strict descrescã- toarea reprezentare graficã.
y
toare.

x
–3 –1 O 1 3 4
Care sunt punctele de extrem local ale
funcþiei f ? În care dintre aceste puncte,
graficul admite tangentã orizontalã?
120
 Intervale de monotonie ale unei funcþii
O consecinþã a teoremei lui Lagrange ne asigurã cã o funcþie
derivabilã este strict monotonã pe intervalele pe care derivata
sa pãstreazã semn constant.
Consecinþã a teoremei lui Lagrange
Fie f : I  Z o funcþie derivabilã pe intervalul I.
a) Dacã f’(x) > 0, µ x i I, atunci f este strict crescãtoare
pe I.
b) Dacã f’(x) < 0, µ x i I, atunci f este strict descrescãtoare pe I.
c) Dacã f este strict crescãtoare (crescãtoare pe I), atunci
f ( x ) U 0, x  I .
d) Dacã f este strict descrescãtoare (descrescãtoare pe I),
atunci f ( x ) T 0, x  I .
Un rezultat important relativ la determinarea intervalelor de
monotonie ale unei funcþii derivabile pe un interval este:
Propoziþie.
Dacã funcþia f : I  Z, I _ Z interval, are proprietãþile:
a) f este continuã pe I;
b) f este derivabilã pe I \ A, unde A este o mulþime finitã ºi
f (x) > 0, ¼x i I \ A.
Atunci funcþia f este strict crescãtoare pe I.
Demonstraþie.
Este suficient sã analizãm cazul A = {a}, a i I.
Dacã a = min{x | x i I} sau a = max {x | x i I}, rãmâne
valabilã demonstraþia consecinþei teoremei lui Lagrange.
Dacã a este un punct din interiorul intervalului I, atunci
funcþia f este strict crescãtoare pe intervalele (–, a] O I ºi
[a, +) O I i)
Oricare ar fi x1 i (–, a) O I ºi x2 i (a, +) O I, rezultã
f (x1) < f (a) ºi f (a) < f (x2), ceea ce implicã f (x1) < f (x2) ii)
Din i), ii) funcþia f este strict crescãtoate pe I.
Observaþie.
Dacã ipoteza „f (x) > 0, ¼x i I \ A” este înlocuitã cu
„f (x) < 0, ¼x i I \ A”, atunci funcþia f este strict descrescãtoare
pe I.
1) Fie f : [0, 2]  Z, f (x) = x2 + x.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã
f este strict crescãtoare pe [0, 2].
Soluþie.
Funcþia f este derivabilã pe [0, 2] ºi
f (x) = 2x + 1. Pentru x i [0, 2], f (x) > 0,
deci f este strict crescãtoare pe [0, 2].
121
Sã demonstrãm monotonia funcþiilor
derivabile folosind derivata întâi!
4) i) Studiazã, cu ajutorul derivate-
lor, monotonia funcþiilor:
a) f : [–1, 4] « Z, f (x) = x 2 + 5x + 6;
b) f : Z « Z, f (x) = x 2 + 5x + 6;
c) f : [–3, 3] « Z, f (x) = x3;
d) f : Z  Z, f (x) = x3
(parabola cubicã);
1
e) f : [1, 5] « Z, f ( x )  ;
x
1
f) f : Z \ {0}  Z, f ( x )  .
x
(hiperbola echilaterã);
ii) Studiazã monotonia funcþiilor de
mai sus fãrã sã foloseºti derivatele.
5) Fie f : [–4, –1] « Z, f (x) = x2 + x.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict descrescãtoare pe [–4, –1].
Reprezintã grafic funcþia f ºi regãseºte
grafic proprietatea demonstratã.
6) Fie f : Z « (0, ), f (x) = e –x.
Aratã cã funcþia f este strict descrescã-
toare pe Z.
1
7) Fie f : Z* « Z, f ( x )  e x .
Studiazã, folosind derivate, monotonia
funcþiei (gãsind intervalele de monotonie
ale funcþiei).
8) Fie f : (–, 0] « Z, f (x) = –x2 .
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict crescãtoare pe (–, 0]. Reprezintã
grafic funcþia f ºi regãseºte grafic proprie-
tatea demonstratã.
1
9) Fie f : (0, ) « Z, f ( x )  ln .
x
Aratã cã f este strict descrescãtoare pe (0, )
10) Formuleazã enunþul propoziþiei
pentru varianta „ f funcþie strict descres-
cãtoare“ ºi demonstreazã acest rezultat.
 2) Fie f : Z  (0, ), f (x) = ex. Aratã cã
funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
Soluþie.
Funcþia exponenþialã este derivabilã pe
Z ºi f (x) = ex > 0, µ x i Z, deci f este strict
crescãtoare pe Z.
3) Fie f : [0, )  Z, f (x) = –x2.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict descrescãtoare pe [0, ).
Soluþie.
Funcþia f este derivabilã pe [0, ) ºi
f’(x) = –2x. Pentru x i (0, ), f’(x) < 0, deci
f este strict descrescãtoare pe [0, ).
4) Fie f : (0, )  Z, f (x) = –lnx. Aratã cã
funcþia f este strict descrescãtoare pe (0, ).
Soluþie.
Funcþia f este derivabilã pe (0, ) ºi
1 Aratã cã funcþia f este strict descrescã-
f '( x )   . Cum x > 0, avem f’’(x) < 0, deci
x toare pe Z.
f este strict descrescãtoare pe (0, ).
5) Fie f : Z  Z, f ( x)  3 x . Aratã cã
funcþia f este strict descrescãtoare pe Z.
Soluþie.
a) Funcþia f este continuã pe Z.
b) Funcþia f este derivabilã pe Z \ {0} ºi
f ( x)  31 2  0 , ¼x i Z \ {0}.
3 x
Din a) ºi b) rezultã cã funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
Puncte de extrem ale unei funcþii
... interpretarea geometricã a teoremei lui Fermat
Dacã reprezentarea graficã a unei funcþii derivabile
pe un interval admite tangentã într-un punct de extrem,
ce nu coincide cu extremitãþile graficului, atunci tan-
genta în acest punct este orizontalã.
122
11) Fie f : Z  (0, ), f (x) = 2ex. Aratã
cã funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
12) Fie f : [0, )  Z, f (x) = –3x2.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict descrescãtoare pe [0, ).
13) Fie f : Z  Z, f (x) = 5 x3  2x  3 .
Aratã cã funcþia f este strict crescãtoare.
1
14) Aratã cã f (x) = este strict
x3
descrescãtoare pe (–, ), strict
descrescãtoare pe (0, ), dar nu este strict
descrescãtoare pe Z*.
15) Fie f : (0, )  Z, f (x) = –2lnx.
Aratã cã funcþia f este strict descrescãtoare
pe (0, ).
16) Fie f : Z  Z, f ( x)  3  3 x .
Sã interpretãm grafic!
17) Folosind semnul derivatei,
stabileºte intervalele de monotonie ale
funcþiilor ºi specificã eventualele puncte
de extrem:
a) f : [–4, 4] « Z, f (x) = x2 + 5x + 6;
b) f : [–1, 1] « Z, f (x) = –x2 + 1.
Pentru fiecare funcþie în parte ilustreazã
grafic rezultatul obþinut.
18) Construieºte o funcþie f : [0, 6] Z,
derivabilã, strict descrescãtoare pe [0, 6]
ºi gãseºte punctele de extrem ale funcþiei.
19) Stabileºte intervalele de mono-
tonie ale funcþiei f : Z  Z, f (x) = ex – x.
Indicaþie.
Funcþia f este derivabilã pe Z,
f’(x) = ex – 1. Ecuaþia f  = 0 are soluþia
x1  0 . Derivata pãstreazã un semn
constant pe fiecare din intervalele (–, 0)
ºi (0, ).
 Teorema lui Fermat pune în evidenþã faptul cã derivata unei
funcþii se anuleazã în orice punct de extrem local din interiorul 20) Stabileºte intervalele de monoto-
intervalului I. Deci, punctele de extrem local ale unei funcþii nie ºi punctele de extrem pentru fiecare
derivabile definite pe un interval deschis se gãsesc printre zerourile din funcþiile urmãtoare:
derivatei, adicã printre punctele critice. a) f : Z  Z, f (x) = x2;
Fie f : I  Z o funcþie ºi x0 un punct din interiorul intervalului I. b) f : Z « Z, f (x) = –x2;
a) dacã, pe I, funcþia este strict crescãtoare la stânga lui x0 ºi
strict descrescãtoare la dreapta lui x0, atunci x0 este punct de maxim c) f : Z « Z, f (x) = –x3;
local al funcþiei (  M  );
d) f : Z « [0, ), f (x) = |x + 1|;
b) dacã, pe I, funcþia este strict descrescãtoare la stânga lui
x0 ºi strict crescãtoare la dreapta lui x0, atunci x0 este punct de e) f : Z « (0, ), f (x) = ex;
minim local al funcþiei (  m  ).
f) f : (0, ) « Z, f (x) = lnx;
Dacã funcþia f este derivabilã pe I ºi x0 un punct din interiorul
intervalului I, reformulãm aceste proprietãþi folosind semnul g) f : (0, ) « Z, f (x) = –lnx;
derivatei:
h) f : (0, )  Z, f (x) = lnx – x;
a) dacã f’(x) > 0, µ x i I, x < x0 x x0
ºi f’(x) < 0, µ x i I, x > x0, atunci f’ + 0 – x4
i) f : Z « Z, f ( x )  1  x 2  ;
x0 este punct de maxim local al f  M  2
funcþiei f; j) f : Z « Z, f (x) = –x4 + 8x3;
x x0
b) dacã f’(x) < 0, µ x i I, x < x0 x
f’ – 0 + k) f : Z « Z, f ( x )  2 ;
ºi f’(x) > 0, µ x i I, x > x0, atunci x 1
x0 este punct de minim local al f  m 

funcþiei f. x 8
l) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
x3  1
Observaþii.
 Dacã derivata are acelaºi semn la stânga ºi la dreapta lui x0, ( x  1)3
m) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
atunci x0 nu este punct de extrem al funcþiei. ( x  1) 2
 Proprietãþile a) ºi b) rãmân adevãrate ºi în cazul în care f
este derivabilã pe I – x0 ºi este continuã în x0. Pot fi puncte de 5 2
n) f : Z \    Z, f ( x )  x  ;
extrem local ºi punctele în care funcþia nu este derivabilã. 2 2x  5
 Dacã f : [a, b]  Z este o funcþie derivabilã ºi f’ are semn 1
o) f : Z \ {0, 1} « Z, f ( x )  ;
constant, atunci a ºi b sunt puncte de extrem ale funcþiei astfel: x ( x  1)
x a b x a b
x2
f’ + sau f’ – p) f : Z \ {4} « Z, f ( x )  ;
f m M f M m x4
 
q ) f : Z  Z, f ( x )  x ( x  1)( x  2) ;
Concluzie.
Pentru a determina intervalele de monotonie ºi punctele de r) f : Z  Z, f ( x )  ln( x 2  1) ;
extrem ale unei funcþii derivabile, procedãm astfel: s) f : (0, )  Z, f ( x )  x ln x ;
• calculãm f’ pe domeniul maxim de derivabilitate D f   I ;
• rezolvãm ecuaþia f’(x) = 0; soluþiile acestei ecuaþii sunt t) f : Z  Z, f ( x )  x 3e x ;
eventualele puncte de maxim sau de minim ale funcþiei f;
u) f : (0,  )  Z, f ( x )  x 2 e x  x ln x .
• stabilim intervalele pe care f’ are semn constant, acestea fiind
intervalele de monotonie ale lui f (dacã f’ > 0 pe I, atunci f este
strict crescãtoare pe I ºi, dacã f’ < 0 pe I, atunci f este strict descres-
cãtoare pe I).
123
 Sã exemplificãm cele trei observaþii precedente prin...

1) Funcþia f : Z  Z, f (x) = x3 are

derivata f’(x) = 3x2 > 0, µ x i Z*. 21) Stabileºte intervalele de mono-
tonie ºi punctele de extrem pentru fiecare
x – 0 +
din urmãtoarele funcþii:
f’ + 0 +
a) f : Z « Z, f (x) = x2 – Sx + P, unde S ºi
f  0 
P sunt numere reale;
Observãm cã la stânga ºi la dreapta lui x0 = 0 derivata este b) f : Z « Z, f (x) = –x2 + Sx – P, unde S
pozitivã, deci x0 = 0 nu este punct de extrem al lui f, ceea ce se ºi P sunt numere reale;
vede ºi în reprezentarea graficã a lui f (parabola cubicã). c) f : Z « Z, f (x) = x3 + 3x;
d) f : Z « Z, f(x) = –x3 + 3x;
2) f : Z [0, ), f ( x )  x este continuã
în x0 = 0, dar nu este derivabilã în 0; totuºi x 1
e) f : Z \{1}  Z , f ( x )  ;
x0 = 0 este punct de minim al funcþiei f. x 1
f) f : Z « Z, f (x) = ex + x;

3 g) f : [0, 2] « Z, f (x) = x2 + 1;
3) f :[0,2]  Z, f ( x )  x aree
derivata pozitivã pe tot intervalul [0, 2]. h) f : [0, 5] « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;

x 0 2 i) f : [3, 5] « Z, f (x) = x3 – 4x + 3;
f + j) f : [0, ) « Z, f (x) = x3 – 4x + 3;
f f (0)  f (2)
m M k) f : (0, ) « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;

l) f : [2, ) « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;
Observãm cã punctul O(0, f (0)) este punct de minim ºi A(2,8)
este punct de maxim. m) f : (2, ) « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;

Probleme rezolvate. n) f : [–1, 1] « Z, f (x) = ex – x;

Stabileºte intervalele de monotonie ºi punctele de extrem o) f : [–1, ) « Z, f (x) = ex + x;
pentru urmãtoarele funcþii:
1 x
1) f : Z  Z, f (x) = ax2 + bx + c, a @ 0, a, b, c i Z. p) f : (–1, 1) « Z, f ( x )  x ;
1 x
Soluþie. q) f : Z  Z , f ( x )  x 4 e  x .
Funcþia f este derivabilã ºi f (x) = 2ax + b.
Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0, adicã 2ax + b = 0 cu soluþia
22) Determinã cea mai micã ºi cea mai
b
x   . Calculãm f 
b FG IJ
b 2  4ac 
.
3
mare valoare a funcþiei f ( x )  6 x  x pe
2a 2a

4aH K 
4a intervalul [–2, 3].

b b
x –  + a > 0 x –  + a < 0
2a 2a
f’ – 0 + f’ + 0 –
 
f    f   
4a 4a
(m) (M)

124
 FG b ,   IJ este un punct de extrem al
Observãm cã punctul
H 2a 4a K 23) Preþul unei ore de mers cu auto-
graficului funcþiei f ºi anume: punct de minim pentru a > 0 sau turismul se poate exprima cu ajutorul
punct de maxim pentru a < 0. Am regãsit astfel rezultatele formulei empirice p  a  bv 3 , unde
obþinute în clasa a IX-a, când s-a studiat funcþia de gradul al 3 lei  h
3

doilea. a = 500 lei ºi b  0,35  10 3 . Care

km
2) f : Z  Z, f (x) = x3 – 3x este viteza cea mai economicã a maºinii?
Indicaþie.
Soluþie.
Dacia parcurge 1km în timpul
f’(x) = 3x2 – 3; f’(x) = 0 are x –1 1 1 km 1
soluþiile x1  1 ºi x 2  1. t  (h) .
f’ + 0 – 0 + v km/ h v
Calculãm f (–1) = 2 ºi f (1) = –2.
Derivata pãstreazã un semn f  2  –2  Preþul pentru 1 km este
M m
constant pe fiecare din interva- a  bv 3 a
lele (–, –1), (–1, 1), (1, +). Pentru determinarea semnului p   bv 2 (lei).
v v
derivatei, putem folosi semnul funcþiei de gradul 2 (derivata
Preþul minim se obþine din p  0 , deci
fiind funcþie de gradul 2), sau putem utiliza proprietatea lui
a
Darboux a funcþiei f . Pentru aceasta, calculãm valoarea sa în v3  .
2b
câte un punct al fiecãrui interval (de exemplu, f (–2) = 9 > 0,
f (0) = –3 < 0, f (2) = 9 > 0). Funcþia f este strict crescãtoare pe
(–, –1] ºi pe [1, ) ºi strict descrescãtoare pe [–1, 1].

1. Studiazã monotonia fiecãreia 3. Determinã intervalele de monotonie ale urmã-

dintre urmãtoarele funcþii f : Z « Z: toarelor funcþii:
a) f (x) = 3x + 5; x
a) f : Z  {2}  Z, f ( x )  ;
b) f (x) = –5x + 9; x2
c) f (x) = x4;
x
b) f : Z  {1}  Z, f ( x )  .
d) f (x) = x2n, n i q* fixat; ( x  1) 2
e) f (x) = x2n + 1, n i q* fixat; 4. Studiazã monotonia funcþiei:
f) f (x) = 2x2 – 3x + 5; f : (0, ) « Z, f (x) = x – lnx.
g) f (x) = –x2 + 2x;
h) f (x) = x 3 + 3x; 5. Studiazã monotonia fiecãreia dintre urmã-
toarele funcþii f : D « Z, determinând D, domeniul
i) f (x) = x 3 – 3x.
maxim de definiþie, pentru fiecare funcþie în parte:
2. Stabileºte intervalele de monotonie ºi even- a) f (x) = ex – 2x;
tualele puncte de extrem ale funcþiilor urmãtoare, defi- b) f(x) = 4 – x2;
nite pe domeniile lor maxime de definiþie:
a) f (x) = x2 – 6x; c) f ( x )  4  x 2 ;
b) f (x) = x3 – x; 2
d) f ( x )  (2 x  3)(1  x ) ;
c) f (x) = x3(8 – x);
1
x 1 e) f ( x )  ;
d) f ( x )  ; 1  x2
x 1
2  5x 2x  3
e) f ( x )  . f) f ( x )  ;
3x  4 1 x2

125
 2 2
g) f ( x )  (1  x  x )(1  x  x ) ; x 2  2ax  b
8. Fie funcþia f ( x )  , a , b , c , d Z .
x 2  2cx  d
1 Determinã a, b, c, d astfel încât funcþia sã aibã pentru
h) f ( x )  ;
1 x  x2 x = –1 un maxim egal cu 2 ºi pentru x = 1 un minim
egal cu 4.
1  x  x2
i) f ( x )  ;
1  x  x2
9. Fie f : Z « Z, f ( x )  3 x 2  3 ( x  1) 2 .
j) f ( x )  ln x ; a) Calculeazã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .
x  x 

1 b) Determinã f  ºi f  pe Z \ {0, 1}.

k) f ( x )  ; c) Studiazã monotonia lui f .
x
d) Comparã numerele:
ln x
l) f ( x )  ; x1  3 9  3 16 ºi x2  3 4  3 25 .
x
m) f ( x )  x 2 ( x 4  4) ; 10. Determinã numerele reale a ºi b astfel încât
funcþia f : Z « Z definitã prin f (x) = ln(1 + |x2 + ax + b|)
1 sã aibã puncte de extrem în x = 1, x = 3 ºi x = 5.
n) f ( x )  4
;
x 4
x2 1
o) f ( x )  4 ; 11. Fie funcþia f : D  Z , f ( x )  x  ,
x 4 xm
mZ , D fiind domeniul maxim de definiþie al funcþiei f.
2 x
p) f ( x )  ; Pentru ce valoare a lui m, abscisa punctului de minim
2 x
este jumãtate din abscisa punctului de maxim ?
2 x (Admitere 2000, Universitatea Transilvania Braºov)
q) f ( x )  ;
2 x
12. Fie funcþiile f, g : Z « Z,
2 x x x
r) f ( x )  x ; 3 4
2 x f ( x )        1 ºi g(x) = f (x) – 1 + x.
7 7
s) f (x) = xln(–x); a) Determinã g(x) ºi g(x), pentru orice x i Z.
x b) Stabileºte semnul funcþiei g ºi precizeazã
t) f ( x )  ;
ln x monotonia funcþiei g.
u) f (x) = x3ex; c) Utilizând teorema lui Rolle pentru funcþia g,
x3 demonstreazã cã existã c i (0, 1) astfel încât g(c) = 0.
v) f ( x )  . Aratã cã punctul c este unic.
ex
d) Aratã cã funcþia g este strict descrescãtoare pe (0, c)
6. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x )  3 x  3 7  x . ºi strict crescãtoare pe (c, 1), unde c este definit la c).
a) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f . e) Aratã cã, pentru orice x i [0, 1], g(x) T 0.
b) Utilizând monotonia lui f, stabileºte care dintre nu- 13. Determinã triunghiul isoscel de arie maximã
merele A  3 2  3 5 sau B  3 3  3 4 este mai mare. înscris într-un cerc de razã r.

7. Fie funcþia f (x) = ax(x – b)(x – c), a, b, c i Z. 14. Determinã conul de volum minim
Determinã b ºi c astfel încât funcþia f sã admitã pentru circumscris unei sfere de razã r.
4
x  un minim ºi pentru x = 6 un maxim. Determinã
3
apoi a i Z astfel încât maximul lui f sã fie egal cu 6.

126
 7. Rolul derivatei de ordinul al doilea în studiul funcþiilor
Funcþiile convexe au proprietatea remarcabilã de a admite în
fiecare punct derivate laterale. Derivata de ordinul al doilea al
unei funcþii oferã informaþii despre convexitatea ºi concavitatea
funcþiei ºi despre eventualele puncte de inflexiune ale acesteia.
Am vãzut cã semnul derivatei de ordinul întâi ne indicã dacã
o funcþie este crescãtoare sau descrescãtoare pe un interval.
Priveºte urmãtoarele reprezentãri grafice ale unor funcþii pe
intervalul [a, b]:
 funcþii strict crescãtoare
(1) (2)
 funcþii strict descrescãtoare
(3) (4)
Funcþiile reprezentate în (1) ºi (3) sunt convexe pe [a, b], iar
cele reprezentate în (2) ºi (4) sunt concave pe [a, b]. Vom defini, în
continuare, aceste noþiuni.
Intervale de convexitate ºi concavitate ale unei funcþii
Definiþie.
Fie funcþia f : I  Z, unde I  Z este un interval. Funcþia f se
numeºte convexã pe I, dacã µ x1, x2 i I ºi µ i [0, 1]
f ((1 –)x1 + x2) T (1 –)f (x1) + Ef (x2).
Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã, µ x1, x2 i I ºi µ i [0, 1]
f ((1 –)x1 + x2) U (1 –)f (x1) + Ef (x2)
Observaþie.
Funcþia f este concavã dacã ºi numai dacã funcþia –f este
convexã.
127
1) Reprezintã grafic urmãtoarele
funcþii:
a) f : [2, 5] « Z, f (x) = x2 – 1;
b) f : [1, 2] « Z, f (x) = x2 – 4x;
c) f : [–5, –2] « Z, f (x) =x2 – 1;
d) f : [2, 3] « Z, f (x) = x2 – 4x.
Care dintre aceste funcþii sunt crescã-
toare, descrescãtoare, concave sau convexe
(conform imaginilor alãturate)?
2) Fie a, b i Z, a < b. Aratã cã [a, b] =
{x i Z | x = (1 – )Ea + Eb,  i [0, 1]}=
{x i Z | x = 1a + 2b, 1, 2 U 0, 1 + 2 = 1}.
3) Fie I  Z un interval, x 1, x2, ...,
xn i I, de unde n i q, n U 2. Atunci pentru
1, 2, ... nU 0 cu 1 + 2 + ... + n = 1,
avem 1x1+ 2x2 + ... + nxn i I.
Sã interpretãm definiþiile funcþiilor
convexe/concave.
4) Rescrie definiþia funcþiei convexe
1
ºi interpretarea ei geometricã pentru   .
2
5) Rescrie definiþia funcþiei concave
1
ºi interpretarea ei geometricã pentru   .
2
6) Verificã (folosind definiþiile) ºi
interpreteazã grafic reprezentãrile func-
þiilor a), b), c), d), de la exerciþiul 1).
x1 f ( x1 ) 1
7) Aratã cã x2 f ( x2 ) 1  0 ,
x0 f ( x0 ) 1
unde x0 = (1 – )x1 + x2,  i [0, 1].
8) Dacã f : I « Z este convexã, atunci
 x1 , x2  I ,  1 , 2  [0, 1] cu 1 + 2 = 1,
are loc inegalitatea:
f (1x1 + 2x2 ) T f (x1) + 2f (x2).
 Interpretarea geometricã a definiþiei 9) Aratã cã:
Fie funcþia f : I  Z. Fixãm x1, x2 i I, x1 < x2. Orice punct a) f : Z « Z, f (x) = ax + b, a, b i Z este
x0 i (x1, x2) se scrie sub forma x0 = (1 – )x1 + x2 cu  i (0, 1). convexã ºi concavã; ce concluzie putem
trage?
b) g : Z « Z, g(x) = ax2 + bx + c este convexã
pentru a > 0 ºi concavã pentru a < 0.

10) Fie f, g : I « Z douã funcþii

convexe. Aratã cã:
a) f + g este convexã (Bacalaureat 1999);
b) Ef este convexã pentru  > 0.
Punctul C(x0, f (x0)) se aflã pe graficul lui f, iar punctul
D(x0, (1 – )f (x1) + f (x2)) se aflã pe coarda care uneºte punctele
A(x1, f (x1)) ºi B(x2, f (x2)).
11) Considerãm funcþia derivabilã
Dacã funcþia f este convexã pe I, atunci punctul C este situat f : Z « Z, f (x) = ax2 + bx + c, a > 0.
sub punctul D, adicã yC T yD, sau f (x0) T (1 – )f (x1) + f (x2), Ce poþi spune despre monotonia funcþiei f’ ?
adicã f ((1 – )x1 + x2) T (1 – )f (x1) + f (x2); porþiunea din Studiazã ºi cazul a < 0. Ce concluzie obþii?
graficul funcþiei cuprinsã între punctele A ºi B este situatã sub
segmentul (AB);
Dacã funcþia f este concavã pe I, punctul C este situat deasupra 12) Funcþia f : Z « Z, f (x) = ax2 + bx + c,
punctului D, adicã yC U yD, sau f ( x0 )U(1   ) f ( x1 )  f ( x 2 ), a > 0 este de douã ori derivabilã.
adicã f ((1   )x1  x 2 ) U(1   ) f ( x1 )  f ( x 2 ) , deci porþiunea Calculeazã f (x). Studiazã semnul
din graficul funcþiei cuprinsã între punctele A ºi B este situatã lui f . Ce observi? (Vezi ºi exerciþiul 11).
deasupra segmentului (AB). Considerã ºi cazul a < 0.
Intervalele pe care o funcþie este convexã (concavã) se numesc
intervale de convexitate (concavitate) ale funcþiei.
13) Fie f, g : I « Z de douã ori
Observaþii. derivabilã ºi a > 0. Aratã cã:
 Funcþia f : I « Z este convexã, dacã ºi numai dacã µ x1, a) dacã f ºi g convexe, atunci f + g convexã;
x2, x3 i I cu x1< x2< x3 , punctul M2(x2, f (x2)) se aflã sub sau pe b) dacã f ºi g concave, atunci f + g concavã;
segmentul determinat de M1 (x1, f (x1)) c) dacã f convexã, atunci af convexã;
ºi M3(x3, f (x3)). d) dacã f concavã, atunci af concavã.
 Dacã f este convexã pe I, atunci
despre pantele dreptelor M1M2 , M1M3
ºi M2M3 putem afirma: 14) Studiazã convexitatea (conca-
f ( x2 )  f ( x1 ) f ( x3 )  f ( x1 ) f ( x3 )  f ( x2 ) vitatea) urmãtoarelor funcþii:
T T a) f : Z « Z, f (x) = x3;
x2  x1 x3  x1 x3  x2
(1) (2) b) f : Z « Z, f (x) = x2 + x;
c) f : Z « Z, f (x) = ex;
Reciproc, dacã pentru orice puncte x1 < x2 < x3 din intervalul d) f : Z « Z, f (x) = –x2;
I, una dintre inegalitãþile (1) sau (2) este adevãratã, atunci funcþia e) f : (0,  )  Z , f ( x )  ln x .
este convexã pe I.
Lemã.
Dacã f : I « Z este convexã, atunci pentru orice x0 i I, funcþia
f ( x )  f ( x0 )
(raport) r : I \ {x0} « Z, r ( x )  este crescãtoare.
x  x0
128
 Consecinþã.
Dacã f : I « Z este convexã, atunci f este continuã pe I
(exceptând eventual capetele intervalului I).
Demonstraþie.
Fie a, b puncte interioare din I. Aplicând teorema precedentã 15) Reprezintã grafic urmãtoarele
f ( b)  f ( a) funcþii ºi spune despre fiecare dacã este
obþinem f s(a) T f d (a ) T T f s( b ) T f d ( b) . convexã sau concavã:
b a
Înmulþind cu (b – a) inegalitãþile precedente ºi trecând la a) f : Z « Z, f (x) = x2 + x + 1;
limitã dupã b  a , obþinem concluzia. b) f : Z « Z, f (x) = x2 + 2x + 1;
c) f : Z « Z, f (x) = x2 + 2x – 3;
Teoremã.
d) f : Z « Z, f (x) = x + 1;
Fie f : I « Z o funcþie derivabilã. Atunci f este convexã dacã
e) f : Z « Z, f (x) = –x + 1;
ºi numai dacã f’ este crescãtoare.
 x  1, x T 0
f) f : Z « Z, f ( x )   .
Demonstraþie.  4, x0
Dacã f este convexã, fie a, b i I, a < b. Din teorema
precedentã avem f s(a) T f d (a)T f s( b) T f d (b) ºi, cum f este
derivabilã, derivatele laterale sunt egale, deci f (a) T f (b), 16) Fie f : Z « Z o funcþie parã ºi
adicã f  este crescãtoare. a > 0. Demonstreazã cã:
Reciproc, fie x1, x2, x3 i I cu x1< x2< x3. Aplicând teorema lui a) dacã f este crescãtoare pe [0, –a],
Lagrange funcþiei f pe intervalele [x1, x2], respectiv [x2, x3], rezultã atunci f este descrescãtoare pe [–a, 0];
b) dacã f este convexã pe [0, –a], atunci
f ( x2 )  f ( x1 )
cã existã c1i (x1, x2), c2i (x2, x3) astfel încât f (c1 )  f este convexã pe [–a, 0];
x2  x1 Formuleazã ºi demonstreazã proprie-
f ( x3 )  f ( x2 ) tãþile corespunzãtoare dacã f este imparã.
ºi f (c2 )  . Din f’’ crescãtoare ºi c1 < c2 rezultã
x3  x2
f (c1) T f (c2), adicã inegalitatea (1). Deci f este convexã.

Consecinþã. Fie f : I « Z de douã ori derivabilã pe I.

a) f este convexã dacã ºi numai dacã f U 0 ;
b) f este concavã dacã ºi numai dacã f T 0 .
Sã stabilim intervalele de convexitate,
Puncte de inflexiune ale unei funcþii concavitate ºi eventualele puncte de extrem
pentru funcþiile de douã ori derivabile.
Fie o funcþie f : (a, b)  Z  Z ºi x0 i (a, b).
17) Determinã, dacã existã, punctele
Definiþie. de inflexiune ale fiecãrei funcþii:
Spunem cã x0 este punct de inflexiune al funcþiei f dacã: a) f : Z  Z, f (x) = x3;
1) f continuã în x0; b) f : Z  Z, f (x) = x2 + x;
2) are derivatã în x0 (finitã sau infinitã); c) f : Z  Z, f (x) = ex;
3) f este convexã pe (a, x0) ºi concavã pe (x0, b), sau f este d) f : Z  Z, f (x) = –x2;
concavã pe (a, x0) ºi convexã pe (x0, b).
e) f : Z  Z, f (x) = x –x3;
2
x
Observaþie. f) f : Z  Z, f ( x )  e ;
Dacã x0 este un punct de inflexiune al funcþiei, atunci M0(x0, f (x0)) g) f : (0,  )  Z, f ( x )  2 x 2  ln x ;
se numeºte punct de inflexiune al graficului funcþiei.
h) f : Z  Z, f (x) = xe x .

129
 Fie f : I « Z de douã ori derivabilã pe I, f (x) @ 0,  x  I , 18) Funcþia f satisface urmãtoarele con-
astfel încât existã un unic x0 din interiorul lui I pentru care f (x0) = 0, diþii într-o vecinãtate V a punctului x0 = 1.
iar pentru x i I, x < x0, f (x) > 0 (f (x) < 0) ºi pentru x i I, a) f (1)  2 , f (1)  1 ,
x > x0, f (x) < 0 (f (x) > 0).
f este concavã pe V;
Obþinem cazurile: 1
b) f (1)  2 , f '(1)  ,
x x0 2
f este strict crescãtoare pe V,
I) f’ + + +
f "( x )  0,  x  V  ( , 1) ;
f’’ + 0 –
c) f (1)  2 ,
Gf
f s(1)  f d (1)   .

Imagineazã ºi traseazã curba reprezen-

II) x x0
tativã a funcþiei f pe V.
f’ + + +
f’’ – 0 + 19) Pentru funcþiile urmãtoare,
Gf x = 0 este punct de inflexiune. Determi-
nã ecuaþia tangentei la graficul fiecãrei
funcþii în punctul de abscisã x = 0.
III) x x0   x , x  0
f’ – – – f :Z  Z , f (x)   ;
 x , x U0
f’’ + 0 –
Gf   x , x  0
g : Z  Z , g (x)   .
 x , x U 0

IV) x x0
f’ – – –
20) Stabileºte intervalele de convexi-
f’’ – 0 + tate/concavitate ºi eventualele puncte de
Gf inflexiune pentru fiecare din urmãtoarele
funcþii:
a) f : [1, ) « Z, f ( x )  x  1 ;
Punctul M(x0, f (x0)) i Gf este punct de inflexiune al grafi-
cului. Cum f (x0) i Z*, ecuaþia tangentei în M este y – f (x0) = 1
b) f : Z* « Z, f ( x )  ;
= f (x0)(x – x0) ºi tangenta traverseazã graficul Gf . x
c) f : Z « Z, f (x) = x3 + 3x;
Dacã f nu este derivabilã în x0, dar are derivatã în x0 infinitã ºi
f (x) > 0 (f (x) < 0),  x  I , x < x0, iar f (x) < 0 (f (x) > 0), d) f : Z « Z, f (x) = x3 – 6x;
 x  I , x > x0, obþinem încã douã cazuri: 1
e) f : Z* « Z, f ( x )  2 ;
x x0 x
x 1
f + + | + + f) f : Z  Z, f ( x )  2 ;
x 1
f  + | –
g) f : (0, )  Z, f ( x )  ln x ;
Gf x
h) f : Z  Z, f ( x )  x 3  e x .

130
 x x0 21) Stabileºte intervalele de convexi-
f – – | – – tate/concavitate ºi, dacã existã, punctele
f  – | + de inflexiune pentru fiecare din urmã-
Gf toarele funcþii definite pe domeniul
maxim de definiþie:
a) f (x) = x2 + 4x + 1;
În aceste douã cazuri, M(x0, f (x0)) este punct de inflexiune
b) f (x) = –3x2 – x + 2;
al graficului lui f ºi tangenta în M la grafic este verticalã având
ecuaþia x = x0. c) f (x) = x3 + 9x2 – x + 1;
Concluzie. d) f (x) = x4 – 16;
Pentru a determina intervalele de convexitate/concavitate ºi
punctele de inflexiune ale unei funcþii derivabilã de douã ori, e) f (x) = 2x5 – 3x + 1;
procedãm astfel: 1
f) f ( x )  ;
• calculãm f  ; 1 x
• rezolvãm ecuaþia f  (x) = 0; soluþiile acestei ecuaþii sunt 1
g) f ( x )  ;
eventualele puncte de inflexiune ale funcþiei f ; 1  x2
• stabilim intervalele pe care f  are semn constant, acestea x
h) f ( x )  ;
fiind intervalele de convexitate/concavitate ale lui f (dacã f  > 0 1  x2
pe I, atunci f este convexã pe I; dacã f < 0 pe I, atunci f este x 1
concavã pe I). i) f ( x )  ;
x 1
Stabileºte intervalele de convexitate/concavitate ale
funcþiilor urmãtoare ºi punctele de inflexiune ale acestora: x 1
j) f ( x )  ;
x 1
a) f : [0, )  Z, f ( x )  x ;
2 2
b) f : Z  Z, f ( x )  x 3  3x . k) f ( x )  ( x  1) 3  ( x  1) 3 ;
Soluþie. 2
l) f ( x )  e  x ;
a) f este derivabilã pe (0, ) x [0  2

1 f’’ | – m) f ( x )  e x ;
ºi f d (0)   , f  ( x )  ;
2 x f 0 n) f (x) = x2lnx;
f’ este derivabilã pe (0, ),
o) f (x) = ln(4x2 + 1).
1
f  ( x )   .
4 x3
Ecuaþia f  (x) = 0 nu are soluþii, dar
f  (x) < 0, µ x i (0, ). Deci f este
concavã pe (0, ) ºi nu are puncte de
inflexiune.
Observãm cã reprezentarea graficã a
funcþiei radical f ( x )  x corespunde
rezultatului obþinut mai sus.
b) f  (x) = 3x2 – 3, f  (x) = 6x;
soluþia ecuaþiei f  (x) = 0 este x   0 . x – 0 
Pentru x < 0, f  (x) < 0 ºi pentru x > 0, f  – 0 +
f  (x) > 0. Deci f este concavã pe (–, 0) f 0
ºi convexã pe (0, ), având O(0, 0) ca
punct de inflexiune. Observãm cã graficul
lui f este simetric faþã de O (f este imparã).
131
 3. Stabileºte intervalele de convexitate/conca-
1. Completeazã tabelul de variaþie în vitate ºi eventualele puncte de inflexiune pentru
fiecare dintre situaþiile urmãtoare, pentru fiecare dintre urmãtoarele funcþii.
 > 0 fixat:
a) f(x) = x3 + 4x, f : Z  Z;
x 2 2 2   ,  > 0 fixat b) f(x) = x3 – 4x, f : Z  Z;
f '( x ) ?
c) f ( x )  x , f : [0, )  Z;
f ( x) ?
f "( x ) ? d) f ( x )  x  1 , f : [–1, )  Z;
a) b) 1
e) f ( x )  , f : Z*  Z;
x
1
f) f ( x )  2 , f : Z*  Z;
x
1 1
g) f ( x )   , f : Z*  Z;
x x2
h) f ( x )  x 4 e x , f : Z  Z;

c) d) i) f ( x )  x 4 e  x , f : Z  Z;

x4
j) f ( x )  , f : Z  Z;
ex

x4
k) f ( x )  , f : Z  Z;
e x

ex
e) f) l) f ( x )  , f : Z  Z;
x4
m) f(x) = xlnx, f : (0, )  Z;
n) f(x) = x2lnx, f : (0, )  Z;
x
o) f ( x )  , f : (0, )  Z;
ln x
ln x
2. Determinã, dacã existã, punctele de inflexiune p) f ( x )  , f : (0, )  Z;
x
ale fiecãreia dintre funcþiile urmãtoare:
a) f(x) = x2, f : Z  Z; x2
q) f ( x )  , f : (0, )  Z.
b) f(x) = x2 – x, f : Z  Z; ln x
c) f(x) = x2 + x, f : Z  Z;
4. Se considerã funcþia f : R  R,
d) f(x) = x3, f : Z  Z;
e) f(x) = x3 – 1, f : Z  Z; x , x 1
f (x)   x2 .
f) f(x) = x3 + 1, f : Z  Z; e , xU1
g) f(x) = x2 + lnx, f : (0, )  Z; a) Determinã numerele reale  ºi  astfel încât funcþia
h) f(x) = x2 – lnx, f : (0, )  Z; f sã fie derivabilã pe R.
2 x b) Pentru  ºi  determinate la punctul a), aratã cã
i) f ( x )  x e , f : Z  Z;
|f (x) – f (y)| T |x – y|, µ x, y i R.
x2
j) f ( x )  x , f : Z  Z.
e
132
 Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
Considerãm funcþia 1. Considerãm funcþia
f : (0, 2)  Z, f (x) = ln(ax2 + bx), unde a i Z ºi b i Z, g : (0, )  Z, g(x) = –x2 – 2 + 2ln x,
având reprezentarea graficã urmãtoare: având reprezentarea graficã urmãtoare:
y d y
1
1 2
x
x

–3

Dreapta d are ecuaþia x = 2.

2ax  b ,
1. Aratã cã: f ( x )  2 ¼x i (0, 2).
ax  bx Prin lecturã graficã:
2. Presupunând cã reprezentarea graficã a func- a) determinã intervalele de monotonie ale funcþie g;
þiei f trece prin punctul A(1, 0) ºi admite în acest b) determinã semnul funcþiei g pe (0, ).
punct tangentã orizontalã, determinã a ºi b.
2. Considerãm funcþia f : (0, )  Z,
3. Fie funcþiile g : Z  Z, g(x) = –x2 + 2x ºi
f : (0, 2)  Z, f(x) = lng(x). f ( x)   x  5  2 ln x .
x
a) Determinã lim g ( x), apoi lim f ( x ) ºi lim g ( x) ,
x 0 x 0 x 2 a) Determinã lim f ( x ) ºi lim f ( x).
x 
apoi lim f ( x). x 0
x 2 b) Calculeazã derivata funcþiei f. Verificã dacã
b) Calculeazã g(x) ºi aratã cã f ( x)  2 x  2 . g ( x)
g(x) f ( x )  2 , ¼x i (0,  ) .
c) Studiazã semnul funcþiei f (x) ºi completeazã x
tabelul semnului funcþiei f. c) Dedu semnul lui f , apoi determinã intervalele
de monotonie ale funcþiei f.

Probleme date la examenul de bacalaureat

1
1. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f ( x )  x  .
x
a) Sã se calculeze f  (x), x > 0.
b) Sã se arate cã x = 1 este punct de minim global.
c) Sã se determine asimptotele la graficul funcþiei f.
2 1 3 1
d) Sã se arate cã 2 
2
2 .
2 2 3
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 3 – economic)
3
2. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  e x .
a) Sã se calculeze f  (x), x i Z.
f ( x )  f (0)
b) Sã se calculeze lim .
x 0 x
c) Sã se arate cã funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
(Examen de bacalaureat 2003 – sesiunea iunie-iulie, varianta 4 – economic)
133
 Reprezentarea graficã a funcþiilor

1. Reprezentarea graficã a funcþiilor

A reprezenta grafic o funcþie f : D  Z înseamnã a trasa (a Sã reprezentãm grafic!
desena) într-un reper cartezian graficul lui f, Gf = {(x, f (x)) | x i D}. 1) Determinã:
Reprezentarea graficã a unei funcþii este utilã în ilustrarea unor a) domeniul de definiþie;
proprietãþi locale ºi globale ale acesteia ºi, implicit, în aplicaþiile b) punctele de intersecþie (dacã existã) ale
din care provine sau în care este utilizatã funcþia respectivã. graficului funcþiei f cu axele de coordonate;
Vom prezenta un mod de lucru sistematic în reprezentarea c) valorile funcþiei la capetele domeniu-
graficã a unei funcþii. Recomandãm parcurgerea urmãtoarelor lui de definiþie;
etape de determinare succesivã a unor elemente caracteristice, d) determinã asimptotele funcþiei (dacã
importante ale funcþiei. existã), pentru fiecare din funcþiile:
I. Domeniul de definiþie al funcþiei (notat cu D). 1) f(x) = x2 – 2x + 1; 2) f(x) = x3 – 1;
 Stabilirea domeniului de definiþie (acesta fie este indicat x
în mod explicit prin definirea funcþiei respective, fie este 3) f(x) = x4 + 1; 4) f ( x )  2 ;
x 1
subînþeles ca fiind domeniul maxim pe care funcþia are sens ºi, x2
x2  1
în acest caz, se determinã). 5) f ( x )  ; 6) f ( x)  2 ;
x x 1
 Gãsirea (dacã existã) a intersecþiilor graficului cu axele
7) f(x) = x3; 4
8) f(x) = x ;
de coordonate
– intersecþiile cu axa Ox (y = 0) sunt puncte de forma (x1, 0), 9) f ( x )  x ; 10) f ( x )  3 x ;
x
(x2, 0), ..., unde x1, x2, ... sunt soluþiile ecuaþiei f (x) = 0 (dacã existã!);  1
– intersecþia cu axa Oy (x = 0) este punctul de forma (0, f (0)) 11) f(x) = 2x; 12) f ( x )    ;
 2
(dacã punctul 0 aparþine domeniului de definiþie!) 13) f(x) = ex; 14) f(x) = lnx;
 Calcularea valorilor funcþiei (dacã este cazul, a limitelor 15) f ( x )  log 1 x ; 16) f(x) = log2x.
funcþiei) la capetele domeniului de definiþie ºi determinarea 2
asimptotelor funcþiei (dacã existã): ne intereseazã comportarea
2) Pentru fiecare dintre aceste funcþii:
funcþiei la capetele domeniului de definiþie, obþinând astfel
a) determinã f  ºi gãseºte eventualele
informaþii despre eventualele asimptote verticale sau orizontale
puncte de extrem;
ale funcþiei; dacã funcþia nu admite asimptote orizontale la +
sau la –, verificãm dacã funcþia admite asimptotã oblicã la +, b) determinã f  ºi gãseºte eventualele
respectiv la –. puncte de inflexiune;
c) completeazã tabelul de variaþie;
• Dacã x0 este un punct de acumulare pentru D, x0  D ºi d) traseazã graficul fiecãrei funcþii în parte.
dacã  lim f ( x )   sau  lim f ( x )   , atunci 3) Figura urmãtoare reprezintã graficul
x  x0 x  x0
x  x0 x  x0
unei funcþii, G f ºi graficul derivatei
dreapta x = x0 este asimptotã verticalã a funcþiei f la stânga sau funcþiei, G f  , în acelaºi reper xOy.
la dreapta lui x 0. Ne punem problema existenþei asimptotelor Identificã Gf ºi Gf .
verticale dacã D, domeniul de definiþie, are puncte de acumulare
134
care nu aparþin lui D (pentru funcþii care au numitor se
cerceteazã punctele în care se anuleazã numitorul).
• Dacã D conþine intervale nemãrginite ºi  lim f ( x )  l
x 
(l finit), atunci dreapta y = l este asimptotã orizontalã a funcþiei f.
f (x)
• Dacã D conþine intervale nemãrginite ºi  m  lim
x  x
(m finit), n  lim  f ( x )  mx  (n finit), atunci dreapta y = mx + n
x 
este asimptotã oblicã a funcþiei f la +, respectiv –. 4) Verificã dacã obþii tabelul de varia-
þie ºi reprezentarea graficã a urmãtoarelor
 Studierea continuitãþii funcþiei pe D ºi determinarea funcþii:
mulþimii pe care funcþia f este derivabilã.
a) f :(0, ) Z , f (x) = lnx
x 0 1 
II. Derivata de ordinul întâi (dã informaþii despre monotonia
funcþiei ºi despre punctele de extrem ale acesteia) f + +
 Calculãm f . f –  0  +
 Rezolvãm ecuaþia f’(x) = 0 (soluþiile acestei ecuaþii, no-
tate x1’, x2’, ..., sunt eventualele puncte de extrem ale funcþiei). f  – –
 Stabilim semnul derivatei întâi, adicã intervalele pe care
f  are semn constant; acestea sunt intervalele de monotonie ale
lui f (dacã f’ > 0 pe I, atunci f este strict crescãtoare pe I; dacã
f  < 0 pe I, atunci f este strict descrescãtoare pe I).

III. Derivata de ordinul al doilea (dã informaþii despre

1
convexitatea/concavitatea funcþiei ºi despre punctele de inflexiune b) f : Z*  Z , f ( x ) 
x2
ale acesteia)
x – 0 +
 Calculãm f .
 Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0 (soluþiile acestei ecuaþii, notate f’ + | –
x1, x2, ..., sunt eventualele puncte de inflexiune ale funcþiei).
 Stabilim semnul derivatei a doua, adicã intervalele pe care f 0  |  0
f  are semn constant; acestea fiind intervalele de convexitate / f’’ + | +
concavitate ale lui f (dacã f  > 0 pe I, atunci f este convexã pe I;
dacã f < 0 pe I, atunci f este concavã pe I). Observãm cã funcþia
f este parã (graficul
IV. Tabelul de variaþie (sistematizeazã rezultatele obþinute este simetric faþã de Oy).
în etapele anterioare).
 Pe prima linie se trec, în ordine crescãtoare, valorile remarcabile
ale lui x (domeniul de definiþie, abscisele intersecþiilor graficului x2  3
c) f ( x ) 
cu axele, zerourile derivatei întâi, zerourile derivatei a doua). x 1
 Pe a doua linie se trec informaþiile referitoare la derivata întâi, x – –1 0 1 3 +
obþinute în etapa a II-a.
 Pe a treia linie se trec valorile lui f corespunzãtoare valorilor f’ – 0 + + | – 0 +
lui x din prima linie ºi sãgeþile corespunzãtoare monotoniei lui f.
f +  2  3  +|+  6  +
 Pe ultima linie se trec informaþiile referitoare la derivata a
doua obþinute în etapa a III-a ºi simbolurile pentru convexitatea f’’ + + + | + +
sau concavitatea funcþiei (dacã s-a determinat ºi derivata a doua).

135
 V. Trasarea graficului
Într-un reper cartezian xOy reprezentãm asimptotele funcþiei
(dacã existã) ºi punctele remarcabile (x, f (x)) din tabelul de variaþie.
Unim printr-o linie curbã punctele obþinute, þinând seama de
asimptotele, monotonia, convexitatea sau concavitatea funcþiei f.
Observaþii.
 Tabelul nu trebuie sã conþinã elemente contradictorii.
Eventualele neconcordanþe din tabel provin din greºeli de calcul.
 Dacã determinarea derivatei a doua este laborioasã, se poate
renunþa la studierea acesteia, convexitatea/concavitatea funcþiei
rezultând prin corelarea celorlalte informaþii. 5) Stabileºte domeniile de definiþie,
 Este util sã observãm anumite proprietãþi ale funcþiei studiate: reprezintã grafic funcþiile ºi verificã dacã
• Dacã f U 0 (respectiv f T 0), atunci graficul lui f este situat obþii graficul alãturat fiecãreia:
deasupra axei Ox (respectiv sub axa Ox).
x2 1
• Dacã D este o mulþime simetricã ºi f este o funcþie parã a) f ( x ) 
(f (–x) = f (x), µ x i D), atunci graficul lui f este simetric faþã de x2 1
axa Oy. Dacã D este o mulþime simetricã ºi f este o funcþie imparã
(f (–x) = –f (x), µ x i D), atunci graficul lui f este simetric faþã
de origine. Pentru o funcþie parã sau imparã se poate studia
funcþia pe D O [0, ) ºi trasarea reprezentãrii grafice se face
prin simetrie (faþã de Oy sau faþã de O) pe D.
• Dacã f este o funcþie periodicã, atunci studiul se face pe un
interval de lungime egalã cu perioada principalã a funcþiei,
graficul funcþiei fiind trasat pe D prin translaþie. 1
x

b) f ( x )   
1) Funcþia f ( x )  x , f : Z  Z e
este pozitivã, adicã f (x) U 0, µ x i Z;
graficul ei este situat deasupra axei Ox.
Deoarece f(–x) = |–x| = |x| = f(x), µx i Z,
funcþia f este parã ºi reprezentarea graficã c)
2
este simetricã faþã de axa Oy. f ( x)  e  x

2) Funcþia f (x) = –x2 , f : Z  Z este

negativã, adicã f (x) T 0, µ x i Z; graficul
ei este situat sub axa Ox.
Deoarece f(–x) = –(–x)2 = – x2 = f(x),
µx i Z, funcþia f este parã ºi reprezentarea
graficã este simetricã faþã de axa Oy.

3) Funcþia f (x) = x3, f : Z  Z este

imparã: f (–x) = (–x)3 = –x3 = –f (x), µ x i Z; d) f ( x )  ln( x 2  4)
graficul ei este simetric faþã de origine.

136
 Exerciþii rezolvate. Reprezintã grafic funcþiile urmãtoare:
1) f (x) = x2n, cu n i q*.
I. Domeniul de definiþie este D = Z.
Intersecþiile cu axele:
O Ox (y = 0): avem x2n = 0 cu soluþia x = 0, deci
graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O(0, 0),
care este ºi punctul de intersecþie cu axa Oy.
Asimptote:
• funcþia nu admite asimptote verticale;
2) f (x) = x2n+1, cu n i q*.
I. Domeniul de definiþie este D = Z.
Intersecþiile cu axele
OOx (y = 0): avem x2n+1 = 0 cu soluþia x = 0, deci
graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O(0, 0),
care este ºi punctul de intersecþie cu axa Oy.
Asimptote:
• funcþia nu admite asimptote verticale;

• lim f ( x)  lim x 2n   , deci funcþia nu admite • lim f ( x )  lim x 2 n1   , deci funcþia nu
x ±  x 
x  x 
admite asimptote orizontale;
asimptote orizontale;
f ( x) f ( x)
• m  xlim  lim x 2 n 1   , deci funcþia nu • xlim  lim x 2 n   , deci funcþia nu admite
±  x x 
±  x x 
asimptote oblice.
admite asimptote oblice. Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.
Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.
II. Studiul derivatei întâi II. Studiul derivatei întâi
f (x) = 2nx2n–1; ecuaþia f (x) = 0 are soluþia x1 = 0 f (x) = (2n + 1)x2n; ecuaþia f (x) = 0 are soluþia
ºi semnul derivatei întâi este dat în urmãtorul tabel: x1  0 ºi semnul derivatei întâi este dat în urmãtorul
tabel:
x 0 x 0
f (x) – 0 + f (x) + 0 +

III. Studiul derivatei a doua III. Studiul derivatei a doua

f ( x )  2n(2n  1) x 2 n 2
; ecuaþia f ( x )  0 are f ( x)  (2n  1)2nx2 n1 ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia
x1  0 ºi semnul derivatei a doua este dat în urmã-
soluþia x1  0 ºi semnul derivatei a doua este dat în
torul tabel:
urmãtorul tabel:
x 0 x 0
f (x) + 0 + f (x) – 0 +

IV. Tabelul de variaþie IV. Tabelul de variaþie

x – 0 + x – 0 +
f (x) – – 0 + + f (x) + + 0 + +
f (x) +  0  + f (x) –  0  +
f (x) + + 0 + + f (x) – – 0 + +

V. Reprezentarea graficã a funcþiei V. Reprezentarea graficã a funcþiei

y y

O x O x

Observaþie. Reprezentarea graficã de mai sus se

numeºte parabolã.
Observaþie. Reprezentarea graficã de mai sus se
numeºte parabolã cubicã.
137
 3) f(x) = –x3 + 3x2. 1 3
4) f ( x )  x – x.
I. Domeniul de definiþie este D = Z. 3
Intersecþiile cu axele: I. Domeniul de definiþie este D = Z.
• OOx (y = 0): avem –x3 + 3x2 = 0, adicã x1 = 0 ºi Intersecþiile cu axele:
x2 = 3, deci graficul intersecteazã axa Ox în punctele 1
• OOx (y = 0): x 3  x  0 , adicã x(x2 – 3) = 0, cu
(0, 0) ºi (3, 0); 3
• OOy (x = 0) este punctul (0, 0) deja obþinut soluþiile x1 = 0, x2  3 ºi x3   3 , deci graficul
Asimptote: intersecteazã axa Ox în trei puncte (0, 0), ( 3, 0) ,
• funcþia nu admite asimptote verticale;
( 3 , 0) ;
• lim f ( x )  lim( x 3  3x 2 )   ºi lim f ( x )  • OOy (x = 0) este punctul (0, 0) obþinut deja.
x  x  x 

 lim ( x 3  3x 2 )   , deci funcþia nu admite asim- Asimptote:

x  • funcþia nu admite asimptote verticale;
ptote orizontale; 1 
f ( x) • lim f ( x )  lim  x 3  x    ºi lim f ( x )   ,
x  3
• m  xlim  lim ( x 2  3x )   , deci funcþia x 
  x 
 x x 
deci funcþia nu admite asimptote orizontale;
nu admite asimptote oblice;
Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z. f ( x)
• m  lim   , deci funcþia nu admite asim-
x x

II. Studiul derivatei întâi ptote oblice;

f (x) = –3x2 + 6x; ecuaþia f (x) = 0 are soluþiile Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.
x1  0 ºi x2  2 ºi semnul derivatei este dat în tabelul II. Studiul derivatei întâi
urmãtor: f (x) = x2 – 1; ecuaþia f (x) = 0 are soluþiile x1  1
x 0 2 ºi x2  1 ; semnul derivatei întâi este dat în tabelul
f (x) – 0 + 0 – urmãtor: x –1 1
f (x) + + 0 – 0 +
III. Studiul derivatei a doua
f ( x )  6 x  6 ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia III. Studiul derivatei a doua
x1  1 ºi semnul derivatei a doua este dat în tabelul f ( x )  2 x ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia x1  0 ;
urmãtor: semnul derivatei a doua este dat în tabelul urmãtor:
x 1
x 0
f (x) + 0 –
f (x) – 0 +
IV. Tabelul de variaþie: IV. Tabelul de variaþie
x – 0 1 2 3 + x –  3 –1 0 1 3 +
f (x) – 0 + + 0 – – f (x) + + 0 – – 0 + +
f (x)   0  2  4  0  – 2 2
f (x) –  0   0  0 +
f (x) + + 0 – – – 3 3
f (x) – – – 0 + + +
V. Reprezentarea graficã a funcþiei
V. Reprezentarea graficã a funcþiei
y
y
2
– 3 3

–1 2 3 x
–
3
O 1 3 x Observaþie. Reprezentãrile grafice ale funcþiilor
polinomiale nu au asimptote.
138
 1 1
5) f ( x )  , cu n i q*. 6) f ( x )  , cu n i q.
2 n 1
x 2n x
I. Domeniul de definiþie al funcþiei este D = Z \ {0}.
I. Domeniul de definiþie este D = Z \ {0}. Intersecþiile cu axele:
Intersecþiile cu axele: Graficul lui f nu intersecteazã axa Ox (deoarece
Graficul lui f nu intersecteazã axa Ox (deoarece f (x) @ 0, ¼x i D) ºi f nu intersecteazã axa Oy
f(x) @ 0, ¼x i D) ºi f nu intersecteazã axa Oy (deoarece x @ 0).
(deoarece x @ 0). Asimptote:
Asimptote:
• lim f ( x )  ; lim f ( x )   , deci f admite
• lim f (x)  , lim f ( x)   , deci f admite x 0
x 0
x 0
x 0
x0 x 0
x 0 x 0 dreapta x = 0 ca asimptotã verticalã;
dreapta x = 0 ca asimptotã verticalã;
• lim f ( x )  0 , deci f admite dreapta y = 0 ca • xlim

f ( x )  0 , deci f admite dreapta y = 0 ca
x 
asimptotã orizontalã la + ºi la –; asimptotã orizontalã.
• funcþia nu admite asimptotã oblicã (deoarece • funcþia nu admite asimptotã oblicã (deoarece
admite asimptotã orizontalã ºi la + ºi la –). admite asimptotã orizontalã ºi la + ºi la –).
Funcþia f nu este definitã în 0, deci funcþia f este Funcþia f nu este definitã în 0, deci funcþia f este
continuã ºi derivabilã pe (–, 0) ºi pe (0, ). continuã ºi derivabilã pe (–, 0) ºi pe (0, ).

II. Studiul derivatei întâi II. Studiul derivatei întâi

2n 2n  1
f ( x )   2 n 1 , având semnul dat de tabelul: f ( x )   2 n  2 , având semnul dat de tabelul:
x x
x 0
x 0
f (x) + | –
f (x) – | –
III. Studiul derivatei a doua III. Studiul derivatei a doua
2n(2n  1) (2n  1)(2n  2)
f ( x )  , având semnul dat de tabelul: f ( x)  , cu semnul dat de tabelul:
x 2n 2 x 2 n 3
x 0 x 0
f (x) + | + f (x) – | +

IV. Tabelul de variaþie IV. Tabelul de variaþie

x – 0 + x – 0 +
f (x) + – f (x) – –
f (x) 0  + + 0 f (x) 0  +  0
–
f (x) + + f (x) – +

V. Reprezentarea graficã a funcþiei V. Reprezentarea graficã a funcþiei

y
y

x x

139
 x 2 – 2x + 3 2x – 1
7) f ( x ) = . 8) f ( x )  .
x 2 + 2x – 3 ( x – 1) 2
I. Domeniul de definiþie I. Domeniul de definiþie este D = Z \ {1}
Punem condiþia ca numitorul sã fie diferit de 0, Intersecþiile cu axele:
deci x2 + 2x – 3 @ 0, adicã x1 @ – 3 sau x2 @ 1; deci 2x  1 1
• OOx (y = 0): avem  0 cu soluþia x  ,
D = Z \ {–3, 1}. ( x  1) 2
2
x 2  2x  3 1
• O Ox (y = 0): 2  0 , de unde x2 – 2x + 3 = 0 deci graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O , 0 .
x  2x  3 2 
cu  = –8, adicã nu existã x real astfel încât y = 0; • OOy (x = 0): este punctul (0, –1).
Asimptote:
deci graficul funcþiei f nu intersecteazã axa Ox;
• lim f ( x )   , lim f ( x )   , deci f admite
• OOy (x = 0): f(0) = –1, deci (0, –1) este punctul x 1
x 1
x 1
x 1
de intersecþie cu axa Oy. dreapta x = 1 ca asimptotã verticalã;
Asimptote:
• lim f ( x )   , lim f ( x )   , deci dreapta • lim f ( x )  0 , deci f admite dreapta y = 0 ca
x 
x 3 x 3
x 3 x 3 asimptotã orizontalã la + ºi –;
x = –3 este asimptotã verticalã a funcþiei f; • funcþia nu admite asimptotã oblicã.
• lim f ( x )   ; lim f ( x )   , deci dreapta x = 1 Funcþia nu este definitã în 1, deci funcþia f este
x 1 x 1
x 1 x 1
continuã ºi derivabilã pe fiecare din intervalele
este asimptotã verticalã a funcþiei f ;
(–, 1) ºi (1, ).
x2  2x  3
• xlim
 x 2  2 x  3
 1 , deci dreapta y = 1 este asimp-
II. Studiul derivatei întâi
totã orizontalã a funcþiei f cãtre + ºi –. 2x
• funcþia nu admite asimptotã oblicã (deoarece f ( x )   , având semnul dat de tabelul:
( x  1) 3
admite asimptotã orizontalã la ±).
Funcþia f este continuã ºi derivabilã pe fiecare x 0 1
din intervalele (–, –3), (–3, 1) ºi (1, ). f (x) – 0 + | –
II. Studiul derivatei întâi
4 x ( x  3) III. Studiul derivatei a a doua
f ( x )  2 , cu semnul dat de tabelul:
( x  2 x  3) 2 2(2 x  1)
x –3 0 1 3 f ( x )  , având semnul dat de tabelul:
( x  1) 4
4x – – 0 + + + 1
x  1
x–3 – 0 + 2
2 2
(x + 2x – 3) + + + + + f (x) – 0 + | +
f (x) + | + 0 – | – 0 + IV. Tabelul de variaþie
III. Studiul derivatei a doua este mai complicat, fiind 1 1
calcule mai multe; vom deduce convexitatea ºi conca- x –  0 1 +
2 2
vitatea funcþiei prin corelarea celorlalte date obþinute. f’ – – 0 + + –
IV. x – –3 0 1
3 + 8
f (x) + + 0 – 0 + – f 0  –1  0  + + 0
9
1 f – 0 + + + + +
f (x) 1  + – –1  – +   1
2
V. Reprezentarea graficã a funcþiei
V.
y

– 21 1
2
1 x
– 98
140 –1
 ( x – 1) 2
9) f ( x )  . 10) f ( x )  2 n x , n q *
x1
I. Domeniul de definiþie este D = [0, )
I. Domeniul de definiþie este D = Z \ {–1}
Intersecþiile cu axele:
( x  1)2
OOx (y = 0): avem  0 cu soluþia x = 1, • OOx (y = 0) ºi OOy (x = 0) în punctul (0, 0).
x 1 Asimptote:
deci graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O(1, 0).
f nu admite asimptote verticale, orizontale sau oblice.
OOy (x = 0): este punctul (0, 1).
Funcþia f este continuã pe [0, ) ºi derivabilã pe
Asimptote:
• lim f ( x )   , lim   , deci dreapta x = –1 (0, ).
x 1 x 1
1 1
x 1 x 1
II. Studiul derivatei întâi f ( x ) 
este asimptotã verticalã; 2n x 2 n 1
2 n

• lim f ( x )   ; lim f ( x )   , funcþia nu admite 1 2n 1 1

x  x  III. Studiul derivatei a doua f (x)    
asimptotã orizontalã. 2n 2n 2n x4n1
• m  xlim

f ( x )  1; n  lim ( f ( x )  x ) 
x  IV. Tabelul de variaþie x 0 +
3 x  1 f’ | +
 lim  3 , deci y = x – 3 este asimptotã oblicã.
x  x f 0 

Funcþia nu este definitã în –1, deci funcþia este con- f | –
tinuã ºi derivabilã pe fiecare din intervalele (–, –1) ºi
(–1, ). V. Reprezentarea graficã a funcþiei
II. Studiul derivatei întâi y
( x  1)( x  3)
f ( x )  are semnul dat de tabelul:
( x  1)2 x
O
x –3 –1 1
f (x) + 0 – | – 0 + 11) f ( x )  2 n 1 x
III. Studiul derivatei a a doua I. Domeniul de definiþie este D = Z
8 Intersecþiile cu axele:
f ( x )  are semnul dat de tabelul:
( x  1)3 • OOx (y = 0) ºi OOy (x = 0) în punctul (0, 0).
Asimptote:
x ––1 f nu admite asimptote verticale, orizontale sau oblice.
f (x) – | + Funcþia f este continuã pe Z ºi derivabilã pe Z*.
IV. x – –3 –1 0 1 + 1 1
II. Studiul derivatei întâi f ( x )  
f (x) + 0 – – – 0 + 2n  1 2 n 1 x 2 n
f (x) –  –8 – + 1 0  + 2n 1
III. Studiul derivatei a doua f ( x)   
2 2n1 4n1
f (x) – – + + (2n  1) x
IV. Tabelul de variaþie
V. y x – 0 +
f’ + | +
1
f –   0

–3 –1 1 3 x
f + | –
–3
V. Reprezentarea graficã a funcþiei y

–8
O x

141
 1 2 13) f (x) = ln(x2 – 1)
12) f ( x ) =
x –1
2 I. Domeniul de definiþie
I. Domeniul de definiþie
Din condiþia x2 – 1 > 0, obþinem D = (–, –1) N (1, ).
din x2 – 1 U 0, obþinem D = (–, –1] N [1, +).
O Ox: (y = 0): ln(x2 – 1) = 0 cu soluþiile x1   2 ºi
• O Ox (y = 0): x 2  1  0 , adicã x1 = –1 ºi x2 = 1,
x2  2 ;
deci graficul intersecteazã axa Ox în punctele (–1, 0)
O Oy: graficul nu intersecteazã axa Oy deoarece
ºi (1, 0);
x = 0 h D.
• O Oy: graficul nu intersecteazã axa Oy deoarece
• lim ln( x 2  1)   , deci dreapta x = –1 este
x @ 0. x  1

Asimptote: asimptotã verticalã la stânga; lim ln( x 2  1)   ,

x 1
• funcþia nu admite asimptote verticale; deci dreapta x = 1 este asimptotã verticalã la dreapta.
1 2 • lim ln( x 2  1)   , funcþia nu admite asimptote
• lim x  1   , funcþia nu are asimptote x 
x  2
orizontale
orizontale;
• nu admite asimptotã oblicã (deoarece
f (x) 1 f (x)
• m  lim  ºi n  lim  f ( x )  mx   0 , lim  0  m ºi n  lim f ( x )   ).
x  x 2 x  x  x x 

1 Funcþia este continuã ºi derivabilã pe fiecare din

deci dreapta y  x este asimptotã oblicã la +;
2 intervalele (–, –1) N (1, ).
f ( x) 1
• m  lim   ºi n  lim  f ( x)  mx   0 de
II. Studiul derivatei întâi
x  x 2 x 
2x
1 f '( x )  2 ; ecuaþia f ( x )  0 nu are soluþii în D.
unde dreapta y   x este asimptotã oblicã la –. x 1
2
Funcþia este continuã pe fiecare interval (–, –1] III. Studiul derivatei a doua
ºi [1, ) ºi derivabilã pe fiecare interval (–, –1) ºi
2( x 2  1)
(1, ). f  ( x )  ; ecuaþia f’’’(x) = 0 nu are soluþii.
( x 2  1)2
II. Studiul derivatei întâi IV.
x
f ( x )  ,  x  (  ,  1) N (1,  ) ; ecuaþia
2 x2  1 x –  2 –1|///|1 2 +
f’(x) = 0 nu are soluþii reale ( x1  0  D ). f’ – – |///| + +
f +  0  –|///| –  0  +
III. Studiul derivatei a doua
f’’ – – |///| – –
1
f ( x )   ; ecuaþia f’’’(x) = 0 nu are soluþii.
2 ( x 2  1)3
V. y
IV. x – –1|///|1 +
f’ – –|///| +
f +  0 |///|0  +
–1 1
f’’ – –|///|– – x
– 2 2

V.

Observaþie. Funcþiile din exerciþiile 12 ºi 13 fiind

funcþii pare, în fiecare caz se poate studia ºi trasa
graficul numai pe intervalul (1, +), iar apoi pe
(–, –1) se traseazã prin simetrie faþã de Oy.
142
 14) f (x) = x · e–x.
I. Domeniul de definiþie este D = Z.
Intersecþiile cu axele:
• O Ox (y = 0), obþinem xe–x = 0, deci x = 0; punctul O(0, 0) este punctul de intersecþie cu axele de coordonate.
Asimptote:
• funcþia nu admite asimptote verticale;
x
• xlim f ( x)  lim xe  x  ; lim xe  x  lim x  0 , deci funcþia admite dreapta y = 0 ca asimptotã orizontalã
 x  x  x  e
la +;
f ( x)
• m  lim  lim e  x   , deci funcþia nu admite asimptotã oblicã la –.
x  x x 

Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.

II. Studiul derivatei întâi

f (x) = e–x(1 – x); ecuaþia f (x) = 0 are soluþia x1  1 ; semnul derivatei întâi este dat în tabelul:

x 1
f (x) + 0 –

III. Studiul derivatei a doua

f ( x )  e  x ( x  2) ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia x1  2 ; semnul derivatei a doua este dat în tabelul:

x 2
f (x) – 0 +

IV. Tabelul de variaþie x – 0 1 2 +

f (x) + + 0 – –
1 2
f (x) –  0   2 0
e e
f (x) – – – 0 + +

V. Reprezentarea graficã a funcþiei y

1
e
O 1 2 x

Observaþie. „Citind” graficul unei funcþii putem stabili: intervalele pe care funcþia respectivã este monotonã
(crescãtoare sau descrescãtoare); punctele de extrem, adicã punctele de minim sau de maxim (dacã existã);
intervalele pe care funcþia este convexã sau concavã; punctele de inflexiune (dacã existã); soluþiile ecuaþiei
f(x) = 0 asociate funcþiei f (dacã existã) etc.

143
 Exerciþiu rezolvat.
Într-un reper cartezian xOy, Gf este graficul unei funcþii f : (–, 1]  Z având reprezentarea graficã
urmãtoare:

Dreapta T1 este tangenta la grafic în punctul de abscisã 0 ºi dreapta T2 este singura tangentã paralelã cu
axa absciselor.
a) Rezolvã grafic ecuaþia f (x) = 0, unde f  este funcþia derivatã a funcþiei f : (–, 1]  Z.
b) Rezolvã grafic inecuaþia f (x) < 0, unde f  este funcþia derivatã a funcþiei f : (–, 1]  Z.
c) ªtiind cã tangenta T1 la grafic în punctul A de abscisã 0 trece prin punctul B(1, 1), gãseºte coeficientul
unghiular al dreptei T1 .
d) Dedu f (0).
e) Presupunem cã funcþia f : (–, 1]  Z este definitã astfel: f ( x) = 3 – 2xex.
i) Calculeazã lim f ( x ) , ºtiind cã lim xe x  0; interpreteazã grafic acest rezultat.
x  x -

ii) Rezolvã grafic inecuaþia f (x) > 3.

iii) Calculeazã derivata funcþiei f ºi studiazã semnul funcþiei f  pe (–, 1].
iv) Dedu variaþia funcþiei f.
Soluþie.
a) Soluþiile ecuaþiei f (x) = 0 sunt abscisele punctelor în care reprezentarea graficã are tangentã orizontalã.
Avem o singurã soluþie x = –1.
b) f (x) < 0 pe intervalul pe care funcþia f este descrescãtoare, adicã x i (–1, 1].
yB  yA 1  3
c) mT1  x  x  1  0  2.
B A
d) Din a) deducem f (0) = –2.
e) i) lim f ( x)  3, deci dreapta de ecuaþie y = 3 este asimptotã orizontalã a funcþiei la –.
x 
ii) Mulþimea soluþiilor inecuaþiei f(x) > 3 este (–, 0), conform reprezentãrii grafice a funcþiei f.
iii) Pentru ¼x i (–, 1], f (x) = –2(x + 1)ex; cum ex > 0, ¼x i (–, 1], atunci f (x) U 0 este echivalentã
cu –2(x + 1) U 0, adicã x T –1. Deci x < –1, f (x) > 0 ºi x > –1, f (x) < 0 ºi f (–1) = 0.
iv) f(–1) = 3 + 2e–1 Y 3,74.

x ––1 1
f + 0 –
f 3  3+2e–1  3 – 2e

144
 20. Fiecare dintre figurile alãturate prezintã
Reprezintã grafic funcþiile urmãtoare:
curba reprezentativã a unei funcþii, Gf ºi curba repre-
1. f : Z  Z, f (x) = x2 – x + 1. zentativã a derivatei funcþiei, Gf  în acelaºi reper.
2. f : Z  Z, f (x) = –x3 + 3x. Identificã Gf ºi Gf 
1
3. f : Z\ {0}  Z, f ( x )  .
x
1 a)
4. f : Z\ {±1}  Z, f ( x )  2 .
x 1
1 1
5. f : Z\ {0}  Z, f ( x )   . –
x x2
x
6. f : Z\ {–2, +2}  Z, f ( x )  2
.
x 4
7. f : Z  Z, f ( x )  3 x 2 . b)
x
8. f :[0,  ) \ {1}  Z , f ( x )  .
( x 1)2
9. f : ( , 2]  [0,  ) ; f ( x )  x  x 2  2x .

10. f : Z  Z , f (x) = xe–x.

11. f : (–1, 1)  Z, f (x) = ln(1 – x2).

ln x 21. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x)  e x  x  1.
12. f : (0,   )  Z , f ( x )  . 2
x2 a) Determinã lim f ( x ) .
13. f : Z  Z , f ( x )  min{ x , x , 1} . x 

b) Aratã cã funcþia f admite o asimptotã oblicã.

Fie D domeniul maxim de definiþie pentru fiecare
x
dintre funcþiile urmãtoare (f : D  Z). Determinã D c) Aratã cã f ( x )  x  e  1  1  pentru ¼x i Z*.
ºi traseazã graficul funcþiei în fiecare caz.  x 2 x
Dedu de aici lim f ( x ).
x x 
14. f ( x )  2
. d) Determinã f derivata funcþiei f pe Z.
x 1
e) Rezolvã în Z inecuaþia e x  1 U 0.
x 2
15. f ( x )  . Dedu semnul derivatei f pentru x i Z.
(1  x 2 )
f) Calculeazã valoarea exactã a lui f ln 1 .
 2
1  x4
16. f ( x )  . g) Stabileºte tabelul de variaþie al funcþiei f.
x h) Reprezintã într-un reper cartezian luând unitatea
ln x de mãsurã egalã cu 5 cm, graficul funcþiei f ºi asimp-
17. f ( x )  . tota sa oblicã.
1  ln x
ln x  x 2
18. f ( x )  .
ln x  x 2
1
19. f ( x )  x – 1 .
ex

145
 2. Aplicaþii ale unor proprietãþi locale sau globale ale funcþiilor
Probleme de maxim sau de minim
Existã probleme practice de geometrie, fizicã, mecanicã etc. în care se cere cea mai mare sau cea mai
micã valoare pe care o ia o anumitã mãrime variabilã (lungime, arie, volum, timp, forþã, preþ, consum de
material etc.).
Cum rezolvãm o problemã de maxim sau de minim?
Procedãm astfel:
• se alege o variabilã independentã;
• se exprimã mãrimea al cãrei maxim sau minim se cere, în funcþie de variabila independentã aleasã;
• se calculeazã derivata funcþiei, se egaleazã cu zero ºi se determinã valorile variabilei,
pentru care funcþia este maximã sau minimã. A
1) Determinã triunghiul isoscel, de arie maximã, înscris într-un cerc de razã egalã cu 2.
Rezolvare. O
Alegem ca variabilã independentã înãlþimea AD = x, x i [0, 4]. C
B D
BC  AD
Exprimãm aria triunghiului AABC  (1), unde BC  2  DC  2 OC 2  OD 2 ;
2
2 2
þinând cont cã OC = 2 ºi OD = x – 2, obþinem: BC  2 4  ( x  2)  2 4 x  x .
Înlocuind în (1) obþinem funcþia A( x )  x 4 x  x 2 .
2 4  2x 4 x  x 2  2x  x 2 6 x  2x 2
Calculãm derivata acestei funcþii ºi obþinem: A( x)  4 x  x  x   .
2 4x  x2 4x  x2 4x  x2
A(x) = 0 implicã 6x – 2x2 = 0, adicã 2x(3 – x) = 0, cu soluþiile x1 = 0 (soluþie care nu convine problemei
deoarece nu existã un triunghi cu o înãlþime egalã cu zero) sau x2 = 3.
Semnul derivatei întâi este dat în tabelul alãturat, deci pentru x = 3 x 0 3 4 +
funcþia A(x) admite un maxim egal cu 3 3 . A(x) | + 0 – | –
Deci, dacã x = 3, atunci înãlþimea triunghiului de arie maximã are A(x) 0  3 3  0 
3
lungimea egalã cu din diametru.
4
În acest caz (x = 3), triunghiul ABC este echilateral.
Observaþie.
Dintre toate triunghiurile isoscele înscrise într-un cerc dat, triunghiul echilateral are aria cea mai mare.

2) Dintr-un pãtrat se taie din colþuri 4 pãtrate egale, apoi se îndoaie marginile astfel
încât sã obþinem o cutie (fãrã capac). Latura pãtratului iniþial având lungimea egalã cu 12,
care trebuie sã fie lungimea laturii pãtratului mic astfel încât volumul cutiei sã fie maxim?
Rezolvare.
Alegem ca variabilã independentã lungimea laturii pãtratului mic ºi o notãm cu x.
Înãlþimea cutiei care se formeazã este x, iar lungimea laturii bazei este 12 – 2x. Volumul x
x x
cutiei este descris de funcþia V(x) = x(12 – 2x) . Calculãm derivata funcþiei V ºi obþinem
2
12
V(x) = 12(6 – x)(2 – x).
Ecuaþia V(x) = 0 are soluþiile x1 = 6 sau x2 = 2. Soluþia x1 = 6 nu convine problemei (nu mai existã cutia!).
Tabelul de variaþie pentru funcþia V este urmãtorul:
x 0 2 6 +
V(x) + 0 – 0 +
V(x)  128  m 

Volumul este maxim pentru x = 2 ºi este egal cu 128 unitãþi de volum.

146
 3) Dintr-o bucatã de tablã de formã circularã cu raza R se decupeazã
un sector de cerc din care se confecþioneazã o pâlnie. Pentru ce unghi la
centru, , pâlnia are capacitatea maximã?
Soluþie.
Alegem ca variabilã independentã înãlþimea h a conului care
r 2 h
reprezintã pâlnia. Volumul pâlniei este V  ; cum r 2 = R2 – h 2 ,
3

obþinem funcþia V = f (h) = ( R 2 h  h3 ) . Valoarea extremã (maximã) se calculeazã din f ( h)  0 ºi obþinem
R 3 2
h 3 > 0. Cum f ( h)   R 3  0 , rezultã cã valoarea gãsitã este un maxim. Când se îndoaie tabla,
3 3 R
2r
arcul de cerc  AB  R devine circumferinþa bazei, deci  AB  2r ; obþinem   ºi, cum r  6,
R 3
2 6
rezultã    294 .
3
4) O fabricã de conserve îºi confecþioneazã din tablã cutii cilindrice având capacitatea de 1 l (1 dm3). Ce
dimensiuni trebuie sã aibã cutiile pentru a se folosi cât mai puþin material?
Rezolvare.
Alegem ca variabilã independentã raza bazei cilindrului pe care o notãm cu x.
Notãm cu A aria totalã a cilindrului. Volumul cutiei fiind egal cu 1 dm3, deducem h
1
înãlþimea h în funcþie de x, astfel: 1 = x · h, de unde h  2 .
2 x
x
2 1
Exprimãm aria totalã a cilindrului: A( x )  2xh  2x 2   2x 2 . x 0 3
x 2
2 A(x) | – 0 +
Studiem punctele de extrem ale funcþiei A(x): A( x )   2  4x ;
x
1  1   1 
din A(x) = 0 obþinem x  3 , pentru care A  3 are o valoare minimã. A(x)  A  
2

 2   3 2 
1 2
Calculãm, în acest caz, dimensiunile cutiei ºi, pentru x  3 (raza bazei), obþinem h  3 , adicã
2 2
înãlþimea cutiei trebuie sã fie egalã cu dublul razei bazei cilindrului.

1. Într-o întreprindere, un ii) Determinã limitele lui Cm în 0 ºi +.

studiu al costurilor unei producþii aratã Studiazã monotonia funcþiei Cm ºi dedu cã existã
cã, dacã q reprezintã numãrul de unitãþi un numãr real unic, r, astfel încât C m (r )  0 .
produse, costul total C(q) este dat prin: Determinã, cu o aproximaþie de 10–3, valoarea lui r.
1 iii) Studiazã funcþia Cm ºi completeazã tabelul
C (q )  q3  2q2  50q  1 .
3 de variaþie. Traseazã, într-un reper cartezian,
a) Studiazã monotonia funcþiei C definitã pe [0, +). porþiunea din reprezentarea geometricã a graficului,
Construieºte, într-un reper cartezian, porþiunea din corespunzãtoare lui 0 < q T 5.
graficul lui C pentru 0 T q T 5.
C ( q) 2. Determinã conul, de volum maxim, înscris
b) Fie funcþia C m (q )  , definitã pentru q > 0 într-o sferã de razã datã R.
q
(Cm reprezintã costul mediu unitar). 3. Dintre toate dreptunghiurile cu perimetrul
de 24 m, care are aria maximã?
i) Calculeazã derivata Cm ( q) ( Cm reprezintã
costul marginal, adicã costul suplimentar necesar 4. Dintre toate dreptunghiurile cu aria de 36 cm2,
pentru a produce o unitate în plus). care este dreptunghiul cu perimetrul cel mai mic?

147
 3. Rezolvarea graficã a unor ecuaþii. ªirul lui Rolle
Rezolvarea graficã a ecuaþiilor; utilizarea reprezentãrii grafice a funcþiilor în
determinarea numãrului de soluþii ale unei ecuaþii

Oricãrei ecuaþii îi putem asocia o funcþie ºi oricãrei funcþii îi putem

asocia o ecuaþie (punând f(x) = 0).
Dacã se cunoaºte reprezentarea graficã a unei funcþii f, atunci putem
observa numãrul de soluþii reale ale ecuaþiei f(x) = 0 ºi, eventual, valorile
lor sau intervalele în care se aflã acestea.
De exemplu, pentru o funcþie f : Z  Z, având reprezentarea graficã x1 x2 x3
din figura alãturatã, ecuaþia f(x) = 0 are, conform imaginii grafice, trei
soluþii reale x1, x2, x3 pe care, fie le putem determina din calcul, fie putem
spune în ce interval se aflã fiecare din ele. Pentru reprezentarea graficã
de mai sus observãm cã x3 = 0 ºi x1, x2 i (–, 0).
Dacã în exemplul precedent avem doar o porþiune din reprezentarea
graficã a funcþiei f, atunci ºi discuþia referitoare la numãrul soluþiilor ecuaþiei
asociate, f(x) = 0, poate fi incompletã (de exemplu, în reprezentarea graficã x2 x3
lipseºte soluþia x1!).
De aceea, avem nevoie de reprezentarea graficã a funcþiei f (pe domeniul ei de definiþie) ºi de o metodã
prin care sã stabilim cu certitudine numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei f(x) = 0 (pe domeniul ei de definiþie)
ºi intervalele în care se aflã acestea.

y
3
1) Sã rezolvãm grafic ecuaþia x – 4x + 3 = 0.
2

Asociem funcþia f (x) = x2 – 4x + 3, f : Z  Z, având reprezentarea graficã

alãturatã. A B
O 1 3 x
Intersecþia reprezentãrii grafice cu axa Ox se face în douã puncte, A(1, 0) ºi B(3, 0).
Abscisele acestor puncte reprezintã soluþiile ecuaþiei date f(x) = 0, adicã x1 = 1 ºi x2 = 3.
y
2) Sã rezolvãm grafic ecuaþia –x + 2x – 1 = 0.
2

Asociem funcþia f (x) = –x2 + 2x – 1, f : Z  Z. 1

O x
Reprezentarea graficã a funcþiei f intersecteazã axa Ox într-un singur punct V(1, 0). –1
Abscisa acestui punct este soluþia realã (dublã) a ecuaþiei f (x) = 0, adicã x1 = x2 = 1.

3) Sã rezolvãm grafic ecuaþia x2 + x + 1 = 0.

y
Asociem funcþia f (x) = x2 + x + 1, f : Z  Z.
Observãm cã reprezentarea graficã a funcþiei f nu intersecteazã axa Ox, deci ecuaþia 1
asociatã nu are soluþii reale. O x

Observaþie.
În fiecare dintre aceste exemple am putut calcula numãrul soluþiilor fiecãrei ecuaþii ºi valorile lor!

148
 ªirul lui Rolle
Pentru determinarea numãrului de soluþii reale ale unor 1) Gãseºte soluþiile multiple pentru
ecuaþii ºi a intervalelor în care ele sunt situate, se utilizeazã funcþiile f : D  Z, unde D este domeniul
ºirul lui Rolle. ªirul lui Rolle ne permite sã separãm soluþiile maxim de definiþie:
ecuaþiei f (x) = 0, atunci când cunoaºtem soluþiile ecuaþiei a) f (x) = x3 – 3x2 +3x –1;
f ( x )  0 . Aceastã metodã se bazeazã, atât pe teorema lui Rolle, 0, x T0

cât ºi pe proprietatea lui Darboux. b) f ( x )    1 ;
e , x  0
x

Fie a, b i Z , a < b, f : (a, b) « Z o funcþie derivabilã ºi

x1, x2, ...xn soluþiile reale consecutive ale ecuaþiei f (x) = 0. c) f (x) = x2(ex – 1) ;
ªirul lui Rolle reprezintã ºirul semnelor dat de valorile: f (a + 0), d) f (x) = (x2 – 1)lnx2.
f (x1), f (x2), ...f (xn), f (b – 0).
Distingem urmãtoarele cazuri: 2) Determinã numãrul de soluþii ale
unei ecuaþii f (x) = 0, urmãrind condiþiile
I. Dacã în ºirul lui Rolle apar douã semne alãturate diferite, adicã
prezentate în tabel.
pentru xk  xk 1 avem f ( xk )  f ( xk  1 ) < 0, k i {0, 1, ..., n} (am
notat x0  a ºi xn1  b ), atunci în intervalul ( xk , xk 1 ) existã o a) x  1 4 
unicã soluþie a ecuaþiei f (x) = 0 (existenþa este datã de f ( x ) 0 0
proprietatea lui Darboux a lui f , iar unicitatea este asiguratã de f ( x )  + + 
teorema lui Rolle).
II. Dacã în ºirul lui Rolle apar douã semne alãturate identice, b) x  
1 4
adicã pentru xk < xk+1 avem f ( xk )  f ( xk 1 )  0 , atunci f (x) = 0 f ( x ) 0 0
nu are nici o soluþie în intervalul ( xk , xk 1 ) . f ( x )  – – – 
Demonstraþie. Aplicãm metoda reducerii la absurd.
Dacã j c1, c2 i ( xk , xk 1 ) , c1 @ c2 cu f (c1) = f (c2) = 0, atunci, c) x  1 4 
conform teoremei lui Rolle, existã c între c 1 ºi c 2, adicã f ( x ) 0 0
c i ( xk , xk 1 ) astfel încât f’’(c) = 0, contradicþie cu faptul cã xk f ( x )  + + 
ºi xk 1 sunt soluþii consecutive ale lui f’’.
Dacã c i ( xk , xk 1 ) este unica soluþie a ecuaþiei f (x) = 0,
atunci c este un punct extrem al lui f, deci f’(c) = 0 (conform d) x  1 4 
teoremei lui Fermat). Am ajuns din nou la o contradicþie. f ( x ) 0 0
f ( x )  + + 

III. Dacã în ºirul lui Rolle apare valoarea 0, adicã f (x’k) = 0,

atunci xk este soluþie multiplã a lui f ºi în intervalele ( xk 1 , xk ) e) x  1 4 
f ( x ) 0 0
ºi ( xk , xk 1 ) ecuaþia nu mai are alte soluþii.
f ( x )  + – 
Etapele formãrii ºirului lui Rolle sunt urmãtoarele:
1) se fixeazã intervalul de studiu, I = (a, b) cu a, b i Z , f) x  1 4 
pentru ecuaþia f(x) = 0, unde f : I  Z este o funcþie derivabilã; f ( x ) 0 0
2) se rezolvã ecuaþia f (x) = 0 ºi considerãm soluþiile reale f ( x )  – + 
ale acestei ecuaþii (situate în I) în ordine crescãtoare:
x1  x2  ...  xn ; g) x  2 0 3 
f ( x ) 0 0 0
f ( x )  + – + 

149
 3) se calculeazã valorile funcþiei f în aceste puncte la care h) x  –1 1 10 
se adaugã valorile (sau limitele) lui f la capetele intervalului I, f ( x ) 0 0 0
notate cu f(a + 0), respectiv f(b – 0); f ( x )  + 0 + 
4) se organizeazã datele obþinute anterior într-un tabel de
forma: i) x  –1 0 1 2 
x a x1 x2.... xn b f ( x ) 0 0 0 0
f ( x )  + – 0 + 
f ( x ) 0 0 ....... 0
f (x) f(a+0) f(x1) f(x2) ....f(xn ) f(b–0)
3) Gãseºte câte un exemplu de funcþie
care verificã fiecare tabel în parte ºi scrie
ªirul lui Rolle este ºirul semnelor valorilor ultimei linii a ecuaþia asociatã.
tabelului. Indicaþie.
a) f (x) = (x + 1)(x – 4) = x2 – 3x – 4, de
Observaþie.
Putem folosi ºirul lui Rolle numai dacã se poate rezolva x 3 3x 2
unde obþinem f ( x )    4 x , deci
ecuaþia f (x) = 0. 3 2
ecuaþia asociatã este 2x3 – 9x2 – 24x = 0.
Probleme rezolvate
1) Determinã numãrul de soluþii reale ale ecuaþiilor urmãtoare
ºi intervalele în care se aflã acestea: Sã stabilim numãrul de soluþii reale
a) 4x3 – 18x2 + 24x – 9 = 0. ale unei ecuaþii ºi le separãm pe intervale
Soluþie.
Considerãm f : Z « Z, f (x) = 4x3 – 18x2 + 24x – 9, 4) Determinã numãrul soluþiilor reale
f este derivabilã ºi f’(x) = 12x2 – 36x + 24 = 0 x2 – 3x + 2 = 0  ale ecuaþiei:
a) 2x 5  5x 4  10 x 3  10 x 2  40 x  1  0 ;
 x1  1  x2  2 . Calculãm lim f ( x )   ºi lim f ( x )   .
x  x  b) ln x  x  1  0 ;
x – 1 2 + c) e x  x  1  0 ;
d) x 3  3x  m  0
f(x) 0 0
unde m este un parametru real.
sgn f – + – +
5) a) Determinã numãrul soluþiilor
Prin urmare, având trei schimbãri de semne, ecuaþia f (x) = 0 reale ale ecuaþiei x4 – 2x3 – 3x2 + 4x + 1 = 0
are trei soluþii reale: x1 i (–, 1), x2 i (1, 2), x3 i (2, +). ºi separã pe intervale soluþiile obþinute.
b) x5 – 4x3 + 3 = 0 b) Propune o ecuaþie care sã aibã acelaºi
Soluþie. numãr de soluþii.
Considerãm f : Z  Z, f(x) = x5 – 4x2 + 3 derivabilã pe Z ºi 6) Se dã ecuaþia 2 x  x ln 2  m  0 .
f (x) = 5x4 – 8x. Ecuaþia f (x) = 0, adicã x(5x3 – 8) = 0, are a) Pentru ce valori ale lui m Z , ecuaþia
2
soluþiile reale x1  0 ºi x2  3 . are douã soluþii reale distincte?
5 b) Poate avea ecuaþia exact trei soluþii
Limitele funcþiei f în – ºi + sunt egale cu –, respectiv
reale distincte?
+. ªirul lui Rolle este dat în tabelul urmãtor:
2 7) Determinã numãrul soluþiilor reale
x – 0 3 + ale ecuaþiei x4 – 2x3 – 3x2 + 4x +  = 0,
5
 i Z ºi separã pe intervale soluþiile
f(x) – + – + obþinute în funcþie de parametrul .
Deci ecuaþia datã are trei soluþii reale (având trei schimbãri de
 2   2 
semne în ºirul lui Rolle): x1 (, 0), x2  0, 3 , x3  3 ,   .
 5  5 

150
 2) Separã soluþiile ecuaþiei x2 + 2lnx – 4x = m, în funcþie de 8) Determinã numãrul soluþiilor reale
valorile reale ale parametrului m. ale ecuaþiilor ºi separã pe intervale solu-
Soluþie. þiile obþinute:
Fie f : (0, +) « Z, f (x) = x2 + 2lnx – 4x – m. f este derivabilã a) x3 – 6x + 2 = 0;
2 b) x4 – 4x –1 = 0;
 4 ; din f (x) = 0 obþinem x1  1 ; f (1) = –m – 3;
ºi f ( x )  2 x  c) x + ex = 0;
x
d) 3x4 – 4ax3 – 6x2 + 12ax + 7a2 – 36 = 0,
f (0 + 0) = –; lim f ( x )   . unde a i Z;
x 

x 0 1 + e) 3x4 – 20x3 + 30x2 + 60x – 72Eln|x| + 1 = 0;

sgn f – sgn(–m – 3) + f) 2x + ln x – m(x – ln x) = 0, m i Z.
Dacã m i (–, –3), atunci ecuaþia f (x) = 0 are o unicã soluþie
ce se aflã în intervalul (0, 1).
Dacã m = –3, atunci x1 = 1 este soluþie multiplã.
Dacã m i (–3, +), atunci ecuaþia f (x) = 0 are o unicã soluþie
ce se aflã în intervalul (1, +). y
5,125
3) Considerãm funcþia f : [–1; 3,5]  Z, f (x) = x – 3x – 1, având3 2

reprezentarea graficã alãturatã:

a) Completeazã tabelul de variaþie al funcþiei f.
b) Demonstreazã cã ecuaþia f (x) = 0 are o singurã soluþie, x1 i [3; 3,5].
–1 2 3
c) Pune pe figurã punctul A de abscisã x1. Determinã grafic o încadrare a
3,5 x
lui x1 într-un interval de lungime 0,5 unitãþi.
d) Completeazã tabelul urmãtor (aproximând la 10–2):

x 3 3,5 3,25 3,10 3,20 3,11

f(x)
–5
e) Dedu o încadrare a lui x1 (aproximare prin lipsã ºi prin adaos) la o sutime.
Soluþie.
a) x –1 0 2 3,5
f + 0 – 0 +
f –5  –1  –5  5,125

b) Funcþia f este derivabilã pe [3; 3,5] ºi pentru ¼x i [3; 3,5], f (x) > 0, adicã f este strict crescãtoare pe
[3; 3,5]; f(3) = –1 ºi f(3,5) = 5,125, deci 0 i [f(3); f(3,5)] = [–1; 5,125]. Deci ecuaþia f (x) = 0 admite o
singurã soluþie în intervalul [3; 3,5].
c) Punctul A este punctul în care reprezentarea graficã a lui f intersecteazã axa absciselor. Citim pe grafic
cã abscisa punctului A verificã 3 < x1 < 3,5.
d) x 3 3,5 3,25 3,10 3,11
f(x) –1 5,13 1,64 1,05 0,06
e) f (3,10) Y –0,04 < 0 ºi f (3,11) Y 0,06 > 0, deci f (3,10) < 0 < f (3,11), de unde 3,10 < x1 < 3,11

151
 1. Determinã valoarea lui m Z
pentru care ecuaþia
3 x 4  4 x 3  24 x 2  48 x  m  0 :
a) are douã soluþii egale;
b) are toate soluþiile reale.
L 44 OP , ecuaþia
2. Aratã cã, pentru m  M 3 ,
4. Determinã valorile parametrului real m
pentru care ecuaþia e x  mx 2 are trei soluþii reale.
5. Fie a, b i Z cu a @ b. Rezolvã în Z ecuaþia
(x – a)n + (x – b)n = (a – b)n, nq * dat.
6. ªtiind cã ecuaþia
x  4 x 3  6 x 2  ax  b  0 , a, b Z
4

N 7Q are toate soluþiile reale, precizeazã aceste soluþii.

2 x 3  x 2  4 x  m  0 are toate soluþiile reale.
3. Aratã cã, µ p i Z, ecuaþia x3 – 3x + p = 0 nu
poate avea în intervalul [0, 1] douã soluþii distincte.
7. Determinã numãrul de soluþii reale ale ecuaþiei
urmãtoare ºi intervalele în care se aflã acestea:
a) x3 – 3x2 – 9x + 3 = 0; b) x3 + 3x2 + 6 = 0;
c) x3 – 2x + 1 = lnx.

Teste de evaluare

Testul 1 Testul 2
Într-un reper cartezian xOy, Gf este graficul unei Se considerã funcþia f : (–2, +), f (x)  x  2  4
funcþii f : Z « Z, având reprezentarea graficã urmãtoare. x 2
ºi reprezentarea ei graficã într-un reper cartezian.
y
y
A1
–1 1 2 4
3 x

–3 B –2 –1 1 2 3 4 5 6 x

Tangentele la curbã în punctele A ºi B, de ab- 1. Aratã cã funcþia f admite o asimptotã oblicã ºi

scise 0 ºi 2, sunt paralele cu Ox. determinã ecuaþia acesteia.
1. Determinã grafic f (0), f (1), f (2). 2. Graficul funcþiei f este situat deasupra sau sub
2. Fie funcþia f : Z « Z, f (x) = ax + bx + c.
3 2 asimptota sa oblicã?
Determinã constantele a, b, c, dacã f are reprezentarea
3. Presupunând cã lim f ( x )   , ce putem
graficã de mai sus. x 2

3. Presupunând cã f (x) = x3 – 3x2 + 1, f : Z « Z, spune despre funcþia f ?

determinã lim f ( x) ºi lim f ( x ) . 4. Reprezintã, în acelaºi reper cartezian, funcþia
x  x 
f ºi asimptotele ei.
4. Completeazã urmãtorul tabel de variaþie, folo-
sind datele obþinute mai sus.
x –... ... +
f ... 0 ... 0 ...
f ...  ...  ...  ...

152
 Testul 3 Testul 4

Fie funcþia f : 3 ,    Z , f ( x)  x  1 ºi Gf
  1. Considerãm funcþia f : (0, )  Z, f ( x)  4 .
2 2x  3 x
reprezentarea ei graficã într-un reper cartezian. a) Determinã coeficientul unghiular al tangentei la
grafic în punctul A de abscisã 2.
y b) Reprezintã grafic într-un reper cartezian funcþia f
3 ºi tangenta la grafic în punctul A.

2. În figura urmãtoare este reprezentatã o funcþie

1 Gf
f : [–1, 4]  Z.
y
1 2 3 4 x
E
2
B
1. Determinã lim f ( x) . –1
3 x
2
3 x
2. Verificã, din limita de mai sus, existenþa unei A –1
asimptote d1 pentru funcþia f ºi determinã ecuaþia
dreptei d1 .
–4
3. Determinã lim f ( x) .
x 
a) Determinã grafic coeficientul unghiular al fie-
4. Verificã, din limita de mai sus, existenþa unei
cãreia din dreptele AB ºi OE.
asimptote d2 pentru funcþia f ºi determinã ecuaþia
b) Dreapta AB este tangenta în A reprezentãrii grafice
dreptei d2 .
a lui f ºi dreapta OE este tangentã în E reprezentãrii
5. Traseazã dreptele d1, d2 ºi funcþia f în acelaºi grafice a lui f. Dedu f (0) ºi f (3).
reper cartezian.

Testul 5
Considerãm funcþia f :  1 ,    Z , f (x) = 4x – 2 – 3ln(2x + 1).
 
2

1. Presupunem cã lim f ( x)   . Determinã lim1 f ( x). Ce deducem de aici, pentru reprezentarea graficã
x  x 
2
x  1
2
a lui f ?
2. a) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f.
b) Determinã tabelul de variaþie al funcþiei.
3. Reprezintã grafic funcþia f.
4. Demonstreazã cã ecuaþia f (x) = 0 admite soluþie unicã pe intervalul [1, 2].

153
 Probleme recapitulative

F1 x 0 I
1. Fie x i Z ºi A( x )  G 0 0 J  M (Z ).
GH 0 1
0
J
3 K
x
3

a) Aratã cã A(x) · A(y) = A(x + y), µ x, y i Z.

b) Calculeazã An(x), x i Z, n i q*.
x – 1 2x 2– x
2. Calculeazã determinantul, punând rezultatul sub formã de produs:   1 x x , x i Z.
4– x x 2x – 3
3. Fie A, B i M3 (³) astfel încât B4 = 2I3 ºi A = B2 + I3.
a) Aratã cã matricea A este inversabilã.
b) Calculeazã det(A – A–1).
c) Aratã cã: det A  det( A – 2I 3 ) U 2 .
R|ax  y  z  –1
4. Studiazã compatibilitatea sistemului S x – ay  z  a , unde a este un parametru real.
|Tx  y – z  2
 1 1 1 1 1 1
    *
5. Fie matricele A   0 1 1 , B   m m 0  , m  Z . Rezolvã ecuaþia matricialã B  X  A  O3 .
 0 0 1  m 0 m
   

 a 0
6. Fie A   , a  0 .
0 a
n
a) Calculeazã B   Ak .
k 1
b) Precizeazã dacã B este inversabilã ºi, în caz afirmativ, determinã inversa sa.

Inegalitãþi celebre
7. a) Dacã x > –1 ºi n i q*, atunci (1 + x)n U 1 + nx (Inegalitatea lui Bernoulli)
1
y
b) Dacã y > –1 ºi n i q*, atunci (1  y ) T1  n
.
n
c) Aratã cã (1,001)1000 > 2.
d) Dacã x > 1 ºi y i Z, atunci existã n i q* cu xn > y. (Forma multiplicativã a inegalitãþii Bernoulli)
8. Fie a1, a2, ..., an > 0 cu proprietatea cã a1Ea2E...Ean = 1. Avem a1 + a2 + ... + an U n. (Ehlers)
9. Inegalitãþile mediilor (A. Cauchy, 1821)
Fie ai > 0, 1 T i T n ; atunci:
n a  a  ..  an
min a1 , a2 , ..., an  T T n a1  a2  ...  an T 1 2 T maxa1 , a2 , ..., an 
1 1 1 n
  .. 
a1 a2 an
2
 n   n  n 
10.  ai  bi  T ai2  bi2  , pentru ai, bi i Z, 1 T i T n. (Cauchy - Buniacovsky - Schwartz)
 i 1   i 1  i 1 
154
 n n n
2 2 2
11. Pentru ai, bi i Z,  (a  b )
i 1
i i T a
i 1
i  b
i 1
i . (inegalitatea lui Minkowski).

12. Inegalitãþile lui Cebâºev

n n n

a1 Ta2 T...T an  ai bi

i 1
 ai
i 1
b
i 1
i
a) Pentru  , U  ;
b1 T b2 T...Tbn n n n
n n n

a T a T...T an a b i i a b i i
b) Pentru  1 2 , i 1
T i 1
 i 1
.
b1 U b2 U ... U bn n n n
 1 2 
13. Rezolvã în  2 Z  ecuaþia X 2   .
 12 1 

a b 2 2 2
14. Determinã matricele X     2 Z  ºtiind cã X  2aX  a  b  I 2  O2 .
c d
 
abc bca cab
15. Fie a, b, c cifre nenule, nu toate egale. Demonstreazã cã   0 , unde   cab abc bca .
bca cab abc

3 2 3
16. Determinã a gZ dacã graficul funcþiei f : Z  Z , f  x   ax  x admite o asimptotã ce trece prin
punctul A(1, 1).
17. Demonstreazã urmãtoarele inegalitãþi:
a) ln 1  x  T x,  x  1 ;

b) x  1 T ln x T x  1,  x U 1 ;
x
x2 x2  e x
c) 1  x   ex  1 x  , x  0;
2 2
x
d) ln 1  x   ,x0;
1 x
x x2
e) 1   T 1  x ,  x U 0 .
2 8
x 2  ax
18. Fie f : D  Z , f  x   , a, b  q* .
bx  2
a) Determinã domeniul maxim de definiþie D.
b) Determinã a ºi b astfel încât funcþia sã aibã puncte de extrem de abscise –2 ºi 6.
c) Traseazã graficul lui f pentru a, b determinate anterior.

19. Fie f :  0,    Z , f  x   2  x  4  ln x .
x
a) Traseazã graficul lui f .
b) Determinã coordonatele punctului A în care tangenta la grafic este paralelã cu dreapta de ecuaþie x  y  2 .

155
 20. Traseazã graficele funcþiilor:
a) f : Z  Z , f  x   x  2  e x ;

ln x
b) f :  0,    Z , f  x   ;
x

c) f : Z  Z , f  x   x 2  x  x 2  x ,

2 x3
d) f : Z  Z , f  x   2
;
2
x 1 
x 3  3x 2  4
e) f : Z*  Z , f  x   ;
x2
f) f : Z*  Z , f  x    x  1  e  x .

 x  1, dacã x  [0, 1]
21. Determinã a i Z pentru care funcþia f : [0, 2] « Z, f ( x )   2 are limitã în x = 1.
 x  a , dacã x  (1, 2]
22. Calculeazã:
x3  2 x  3 3
3
 3x  1  2 x 2 7  x3  x  1 2x
a) lim  3  ; b) lim  3  ;
x  3 x  1 x 0 x  x 2  1
   
2 x 1
 x 3  x  2  sin x  x3  1  x 2 4
c) lim  3  ; d) lim  3  .
x 0 x  x 2  2 x 2 x  3
   
23. Calculeazã:
1
3x  9 x – 12
a) lim
x 5
e 2x  1  2 j x 2 – 25 ; b) lim
x 1 2 x  4 x  6
.

24. Calculeazã:
2
m
2x –4
 4x–2 – 2 x –1
a) lim ; b) lim , m , n q *, m , nU 2 .
x 2 x3 – 8 xn –1
x 1

(Concurs internaþional M.C.M. – 18 iulie 2001 – Poiana Pinului, Buzãu)

25. Calculeazã:
log 2 (log 3 x ) x
a) lim ; b) lim(3x 1  32 x 1  33 x 1 ) 3 .
x 3 5x – 2 – 5 x 0

26. Fie f : (0, +)  Z astfel încât lim xf (e x )  0 . Calculeazã lim x f ( x ) .

x  x 
(Concurs internaþional M.C.M. – 18 iulie 2001 – Poiana Pinului, Buzãu)
FG F 1 ,  I IJ   ,   0 . Se presupune cã
27. Fie f, g : Z  Z ºi a i Z astfel încât f ((a – , a + )) O g
lim g ( x )   . Studiazã continuitatea lui f în punctul x = a.
HH  KK
x 
(Olimpiada de matematicã, etapa judeþeanã, 2000 – Dâmboviþa)
28. Fie f : [0, 2] Z, continuã, cu f (0) = f (2). Demonstreazã cã j c i (0, ) astfel încât f (c) = f (c + ).

156
 a  b b  c c  a
 
29. Fie matricea A   a  c a  b b  c   3 Z  . Demonstreazã cã, dacã a2 + b2 + c2 = 4, atunci det A T 16.
 c  b a  c a  b
 

30. Fie A   2 Z  astfel încât det(A – I2) = –3, det(A + 2I2) = 15.
a) Determinã det A, det(A + I2), det(A – 2I2).
b) Determinã matricea A4 – 3A3 + 2A2.

 0 1
31. Rezolvã în  2 Z  ecuaþia A2  2 A   .
 4 3

32. Fie numerele reale distincte a, b, c ºi funcþiile f, g : Z  Z, f (x) = (x – a)(x – b)(x – c), g(x) = x2 – 3x + 2.

1 1 1
a) Calculeazã determinantul a b c .
g (a ) g ( b ) g (c )

g ( a) g ( b ) g ( c )
b) Demonstreazã cã   1.
f ( a) f ( b) f (c )

33. Fie A, B   n Z  , n i {2, 3} astfel încât A + B = In, A3 = A2.

a) Demonstreazã cã matricea C = AB + In este inversabilã.
b) Determinã C –1
.
 1 1 1
34. Fie x, y i Z, A = xI3 + yB, unde B   1 1 1 .
 1 1 1
 
a) În ce condiþii matricea A este inversabilã?
b) Determinã A–1 (când existã).

a b
35. Fie A     2 (Z ) . Demonstreazã cã:
c d
a) A2 + A + I2 = O2 ® a + d + 1 = 0, ad – bc = 1;
b) ecuaþia X 2 + X + I2 = O2 are o infinitate de soluþii în  2 Z  .
x –1
36. Fie f : Z  Z, f ( x )  x 2  2x  e .
a) Studiazã derivabilitatea funcþiei f .
b) Calculeazã  ( f ( x ) – f ( x )) , unde A = {x i Z | f nu este derivabilã în punctul x}.
d s
x A

x y
37. Fie A  2 Z  , A    astfel încât x + t = xt – yt = 1. Câte elemente are mulþimea {A | n i q }.
n *

z t

38. Fie A  3  ³  , astfel încât A2 = A. Demonstreazã cã (A + I3)n = (2n – 1)A + I3, ¼ n i q*.

157
  1  4 x 6 x 
39. Fie A( x )    , x i ³.
 2x 1  3x 
a) Demonstreazã cã A(x) · A(y) = A(x + y + xy), ¼ x, y i ³.
b) Determinã (A(1))n, n i q*.
c) Determinã (A(x))n, n i q*, x i ³.
1 1 1
1    
40. Fie  rãdãcinã a ecuaþiei x + x + 1 = 0 ºi matricele A  
2
2
, B  1  2  .
0   1 2
  
Determinã An ºi Bn, n i q*.

41. Determinã An pentru matricele:

 1 0 x 
 x x  x   1 x 2x2  2 x   
  x2 
a) A    x 
x  x  ; b) A   0 1 
4 x  ; c) A   x 0  , x i ³.
 x   
 2
 x x 0 0 1   0 0 1 

 0 0 1
 
42. Fie matricea A   1 0 0  .
 0 1 0
 
a) Demonstreazã cã A3 = I3.
b) Demonstreazã cã (A – I3)(A2 + A + I3) = O3.
c) Demonstreazã cã existã B, C i 3(Z) – {O3} astfel încât AB = O3.

x y 4
43. Fie x, y U 0 astfel încât x + y = 4. Aratã cã 1  y  xy  1  x  xy  9 .
(Olimpiada de matematicã, etapa municipalã, cls. a IX-a, Constanþa, 2001)

 1 2  0 1  m 3 1
44. Fie matricele A, B, C  2  Z  , A   , B   , C    , m  . Fie a, b, c Z .
 2 0  1 0   2 0 3

Demonstreazã cã a  A  b  B  c  C  O2  a  b  c .

1
45. Considerãm funcþiile F, f : (1, +) « Z, F(x) = ln(1 + lnx) ºi f ( x )  .
x (1  ln x )
a) Aratã cã F(x) = f (x),  x  (1,  ) .
b) Utilizând teorema lui Lagrange, aratã cã pentru orice k i q, k U 2, existã ck i (k, k + 1) astfel încât
F(k + 1) – F(k) = f (ck).
1 1
c) Aratã cã µ k i q, k U 2 au loc inegalitãþile  F (k  1)  F (k )  .
(k  1)(1  ln(k  1)) k (1  ln k )
46. Reprezintã grafic funcþiile urmãtoare:
a) f : Z  (0, ) , f (x) = ex; b) f : Z  [0, ) , f (x) = x2;
c) f : Z  Z , f (x) = x3; d) f : Z  Z, f (x) = x2 + x + 1;
e) f : Z  Z, f (x) = x3 – 3x + 2; f) f : Z  Z, f (x) = x3 – 1;
1 1
g) f : Z*  Z, f ( x )  ; h) f : Z  Z, f ( x )  ;
x4 2
x 1
158
 1 x2 1
i) f : Z  Z, f ( x ) 2
; j) f : Z \ {0}  Z, f ( x )  ;
x  x 1 x
x2  4 x2  3
k) f : Z \ {0}  Z, f ( x )  ; l) f : Z \ {–1}  Z, f ( x )  ;
x x 1
1 2
m) f : (0, )  Z, f ( x )  xx ; n) f : (0, )  Z, f ( x )  xx .

47. Care sunt dimensiunile pe care trebuie sã le aibã o cutie de conserve cilindricã, astfel încât pentru o
capacitate datã de 1l = 1000cm3 sã se consume minimum de tablã?
Indicaþie.
2V
Acilindru  2r 2  2rh ; Vcilindru  r 2 h  1000cm 3 . Obþinem Acilindru  f ( r )  2r 2  , iar valoarea extremã
r
se obþine din f (r )  0 .
x 1
48. Fie f : Z  Z, definitã prin f ( x )  .
x2 1
3
a) Aratã cã f ( x ) pentru oricare x i Z.
2
b) Determinã ecuaþia tangentei la graficul lui f în puncutul de abscisã x0 = 1.

49. Fie n i q* ºi fn : Z  Z, definitã prin fn(x) = xenx.

a) Pentru n i q* fixat, studiazã variaþia funcþiei fn.
P
b) Dacã An  min f n ( x )( n q*) , calculeazã L  lim A k 2k
.
x Z p 
k 1

50. Studiazã variaþia ºi traseazã graficul funcþiilor:

x2
a) f : Df _ Z Z, f ( x )  x ;
x–2
x –1
b) f : Df _ Z Z, f ( x )  ;
x
x
c) f : Df _ Z Z, f ( x )  x – 1 e .

51. Pentru  i (0, +), fie f  :Z +*  Z definitã prin f(x) = xln(x).

a) Pentru  > 0 fixat, studiazã variaþia funcþiei f.
1
b) Dacã A  min f  ( x ),   (0,  ) , calculeazã L  lim A 1 ln  .
x(0, ) 1

e

52. Determinã a, b i Z astfel încât lim  2 x 2  4 x  1  ax  b   2 2 .

x   
x
53. Se considerã f : (–, 0] \ {–1}  Z, f ( x )  ln x  1  . Calculeazã limitele în capetele domeniului
x 1
de definiþie (se poate utiliza lim x ln x  0 ).
x0

54. Se considerã f : Z  Z, f (x) = 3–2x – 2 · 3–x. Calculeazã limitele funcþiei la + ºi –.

55. Se considerã f : (–, –1]  Z, f ( x )  x ( x  1)  x ( x  1) .

f ( x)
Calculeazã: i) m  lim ; ii) n  lim  f ( x )  mx  .
x   x x  

159
 1  a2 x
56. Se considerã f : D  Z (D domeniul maxim de definiþie), f ( x )  2 2
 2
.
(1  ax )  ( a  x ) a( x  1)
Determinã a astfel încât lim ( ax  f ( x )) x  e 2 .
x 

57. Fie f : D  Z (D domeniul maxim de definiþie), f ( x )  ax  bx 2  cx  1 , a, b i (0, ), c i Z.

Determinã a, b, c astfel încât lim ( f ( x )  4 x )  2 ºi lim f ( x )  1 .
x  x  
2
x y a b
58. Fie x, y, z, t numere reale în progresie aritmeticã. ªtiind cã     , demonstreazã cã numerele
z t  c d
b – a, c – b, d – c sunt în progresie aritmeticã.

x y
59. Determinã A   2 Z  , A    , ºtiind cã A – 2xA + (x + y )I2 = O2.
2 2 2

z t

60. Rezolvã în  2  m  ecuaþiile:

 2 0  5 3
a) A99  A   ; b) A3   ; c) A6 = I2.
 200 2  6 2

61. Fie A, B   2 Z * . Determinã A ºi B, ºtiind cã A

  99
+B 99
= AB = O2.

 4 2 2  2 2 2
   
62. Fie a, b i Z ºi matricele A   2 4 2  , B   2 2 2  , C = aA + bB.
 2 2 4   2 2 2
   
a) Determinã matricele A2 + 6A, B2 – 6B, AB – BA.
b) Fie x i Z, X    Z  astfel încât X 2 = xX. Determinã matricea Xn – xn–1X, unde n i q*.
c) Determinã matricea Cn, n i q*.
63. Calculeazã A3 ºi A4, unde a, b, i Z, în cazurile:
 1 0 a 
 0 a b  1 1 0  
1
a) A   b 0 0  ; b) A   0 1 1  ; c) A   a 1   a2  .
 a 0 0  0 0 1  2 
     0 0 1 

0 m 1
64. Fie A 3  ³  , unde A   m 2 0  .
1 1 m 

a) Determinã m, ºtiind cã A este inversabilã .
b) Determinã A1 pentru m  2 .
 2 1 1   1 1 1
65. Fie matricele A   1 2 1 , B   1 1 1 .
 
 1 1 2   1 1 1
   
a) Demonstreazã cã A2  3A, A  B  B  A .
b) Determinã A6 ºi B6.
160
 66. Fie f : Z  Z , f  x   m2 x 3  mx 2  x  3, m  Z * .

a) Demonstreazã cã, pentru orice m, funcþia are douã puncte de extrem.

1
b) Reprezintã grafic funcþia pentru m   .
3

67. Fie a  0, b  0, c Z ºi funcþia f : D  Z , f  x   ax  bx 2  cx  1 , unde D este domeniul maxim de

definiþie.
a) Determinã a, b, c astfel încât spre  graficul sã admitã asimptota y  1 , iar spre  sã admitã o
asimptotã paralelã cu dreapta y  4 x  2 .

b) Reprezintã graficul lui f pentru a  2, b  4, c  4 .

68. Fie A, B, C   2 Z  astfel încât A2 = BC, B2 = CA, C2 = AB. Demonstreazã cã A3 = B3 = C3.

a b
69. Fie A      2  m  . Demonstreazã cã:
c d
a) dacã det A i {–1; 1}, atunci A–1 i  2  m  ;
b) dacã existã A–1 ºi A–1 i  2  m  , atunci det A i {±1}.

70. Fie matricea inversabilã A   n  ³  , n i {2, 3}. Determinã:

a) (A*)t – (At)*; b) (A* )* .

71. Fie A, B   3  ³  astfel încât A3B = I3 + B. Demonstreazã cã matricele B ºi A2 + A + I3 sunt inversabile.

ax  e nx , x  [1, 0]
f
72. Pentru fiecare n i q se considerã funcþia fn : [–1, 1]  Z, n ( x )   2 .
 x  b , x  (0, 1]

a) Determinã a, b i Z astfel încât funcþiei fn sã i se poatã aplica teorema lui Lagrange pe [–1, 1].
b) Deerminã punctul intermediar c(n) ºi determinã n i q astfel încât c(n) i (0, 1).

ln( x  1)
73. Fie funcþia f :(2, )  Z, f ( x )  .
ln x
a) Studiazã monotonia funcþiei f.
b) Demonstreazã cã ln(e – 1)ln(e + 1) < 1.
c) Demonstreazã cã ln(e – 1)ln(e + 1) < 2.

x y
74. Determinã A   2 Z  , A    , dacã A – 2xA + (x + y )I2 = O2.
2 2 2

z t

161
 Teste grilã
1. Fie A i M2(Z), A 
FG a 1IJ , B  {ba, bg  Z s bA  I g2 2
} nb g
 O 2 , C  a, b  Z 2 s A 2  I 2 . s
H b 0K 2

Dacã S   (a 2  b 2 ) ºi T   (a  b), atunci:

( a , b )B ( a , b )C

1) A) S = 1; B) S = 3; C) S = 9; D) S = 5; E) S = 18.
2) A) T = –1; B) T = 1; C) T = –2; D) T = 0; E) T = 3.
Facultatea de Economie Generalã 1999
2. Fie A o matrice ale cãrei elemente sunt numere naturale ºi care verificã: 1 3 2   A   3 2 1 . Fie k i q
numãrul tuturor matricelor A cu aceste proprietãþi. Atunci:
A) k = 4; B) k = 2; C) k = 8; D) k = 6; E) k = 0.
a b
3. Fie A  M2 ( ³ ) \ {O2 }, A  
c d
n

 cu a  d  0 . Dacã M  A n  q * este o mulþime finitã, aflaþi p, 
 
numãrul maxim de elemente pe care le poate avea M.
A) p = 2; B) p = 3; C) p = 4; D) p = 6; E) p = 8.

  1 0  
4. Fie M   X  M2 (Z ) X 3     ºi m numãrul elementelor lui M. Atunci:
  3 1  
A) M   ; B) M este infinitã; C) m = 1; D) m = 2; E) m = 4.

  4 8  
5. Fie M   A  M2 ( m )  n  q, nU 2 cu A n     ºi fie m numãrul elementelor lui M.
  3 6  
A) M   ; B) m = 1; C) m = 2; D) m = 4; E) m U 5.
6. Fie K   X  M2 ( m) X 4  4I 2  ºi p numãrul elementelor lui K. Atunci:
A) K   ; B) p  2 ; C) p  4 ; D) p  6 ; E) K este infinitã.
F3 0 1 I
) dacã A  G 1 JJ
7. Calculeazã det(A –1
GH 2 0 1 .
1 2 K
1 1
A)  ; B) ; C) 2; D) 1; E) –2; F) A), B), C), D), E) false.
2 2
Universitatea Tehnicã de Construcþii 1999, sesiunea B
 1 0 1   4 2 3 
   
8. Fie A   2 0 1  ºi B   1 2 1 . Dacã d  det(A  B1 ) atunci:
 1 1 2  1 0 1 
   
1 2 3 1 4
A) d   ; B) d   ; C) d  ; D) d   ; E) d   .
4 3 2 2 3
Facultatea de Management 2000 (prelucrare)
x p q r
9. Se considerã ecuaþia: r x p q  0 , p , q, r  Z cu soluþiile x1, x2, x3 . Dacã soluþiile sunt
q r xp
3
2
reale, fie S1  x k. Pentru p = 0, q = 4 ºi r = 1 notãm cu S2 suma soluþiile ecuaþiei. Atunci:
k 1

162
 1) A) S1 = 3(p2 + 2q2); B) S1 = 2p2 – 2pq + 5q2; C) S1 = 2p2 + r2;
D) S1 = p2 + q2 + r2; E) S1 = p2 + q2 – r2.
2) A) S2 = 0; B) S2 = 10; C) S 2  5  3 3 ; D) S 2  5  3 ; E) S2 = 4.
Facultatea de Management 1999
a1  b1 b1  c1 c1  a1 a1 a2 a3
10. Fie d  a2  b2 b2  c2 c 2  a2 ºi d1  b1 b2 b3 cu ai , bi , ci i Z,  i {1, 2, 3}. Atunci:
a3  b3 b3  c3 c3  a3 c1 c2 c3
A) d = d1; B) d = 3d1; C) d = 2d1; D) d = –2d1; E) d = 4d1.
Universitatea Politehnicã Bucureºti 1985, lot olimpic

1 1 1  2  1
   
3
11. Fie   ³ \ Z cu   1. Fie X i M3(³) astfel încât  1  2   X     2 1 ºi  suma tuturor
or
1  2  
   1 1 1
elementelor lui X. Atunci:
A)   0 ; B)   1; C)   3; D)    ; E)    2 .
Facultatea de Matematicã Bucureºti 1986 ºi Facultatea de Management 1998

ax  (a  1) y  (a  2) z  a  3

12. Fie sistemul: bx  (b  1) y  (b  2) z  b  3, a , b , c  Z , a  b . Dacã (x0, y0, z0) este o soluþie a sistemului,
 2 3
 x  cy  c z  c
ºi C este mulþimea acelor c i Z pentru care x0  y0  z0  1 , atunci:
A) C  Z \ {1}; B) C  Z ; C) C = {2}; D) C = {–1}; E) C   .
Facultatea de Matematicã Bucureºti 1985 (prelucrare)
1
 2 x  ax  by  cz

1
13. Fie a, b, c i m ºi fie sistemul  y  cx  ay  bz .
2
1
 2 z  bx  cy  az


Notãm M  ( a , b , c)  m3 sistemul admite ºi alte soluþii în afarã de soluþia nulã  ºi fie m numãrul
elementelor lui M. Avem:
A) M   ; B) m = 1; C) m = 2; D) m = 6; E) M este infinitã.
Universitatea Politehnicã Bucureºti 1987 (prelucrare)
 34 5 18 
  2
14. Se considerã ecuaþia matricealã: X   6 27 20  , unde X  ( xij ) i , j 1, 3 , cu xij  Z ºi xii  0 , pentru
 4 12 13 
3 3  
 i  1,3 . Dacã S   x ij , atunci:
j 1 i 1

A) S = 18; B) S = 24; C) S = 21; D) S = 16; E) S = 12.

Facultatea de Comerþ, 2000 (prelucrare)

163
 n
15. Notãm ~ b
x1 , x~2 , ..., x~n g soluþia sistemului a x ij j  ni 1 , i  1, n , n q *, unde aij = ji–1 , i, j  1, n . Fie
n j 1
  ~
xj , A  ~ l
x1 , ~
x 2 , ..., ~
xn q ºi  numãrul elementelor distincte din A. Atunci:
j 1
1) A)  = 1; B)  = 8; C) = 2; D)  = n; E)  = 11.
2) A)  = n; B)  = 2; C)  = 4; D)  = 5; E)  = 3.
Facultatea de Relaþii Economice Internaþionale 1999
R|x  y  z  1
16. Fie sistemul S x  (    1) y  (  1) z  2 ,  Z, cu x , y ºi z soluþia sistemului pentru  i Z \ {0, 1}
2

|T2 x  (    2)y  2(  1) z  3

2

FG x , x  y , 1  1 IJ ; t  FG x , y , z  1IJ ; t  b y  x , z  y , x  z g;
ºi S  x  y  2z . Se considerã t1 
Hy yK H 1 z K 2 3

F x y , z IJ , t  FG y , y , z  x IJ . Fie T tripletul ai cãrui termeni sunt în progresie aritmeticã. Atunci:

G ,
t4
H y z 1 x K H z 1 K 5

1) A) S = –5; B) S = 0; C) S = 1; D) S = 5; E) S = 25.
2) A) T = t1; B) T = t2; C) T = t3; D) T = t4 ; E) T = t5.
Facultatea de Economie Generalã 1999
 m   m   m 
 1  2 x    1 2 y  2  2 z  0
  m  m  1   m  m  1   m  m  1 
17. Se considerã sistemul:  , cu x, y, z i Z ºi
3mx  (1  m) y  4 mz  1

2 x  (1  m) y  3z  1
parametrul m i Z. Fie (m) determinantul sistemului ºi M  m  Z | sistemul este incompatibil ,  
3
S m . Atunci:
mM
23
1) A) (4 )  21; B) (4 )  18 ; C) ( 4)  19 ; D) ( 4)  20 ; E) ( 4)  .
2
7 1 9 13
2) A) S  ; B) S   ; C) S = 0; D) S  ; E) S  .
4 8 8 8
Facultatea de Economia ºi Gestiunea Producþiei Agricole 2000

x3  8
18. Calculeazã lim .
x 2 x 2  4

A) ; B) 2; C) –4; D) 1; E) 3.

x 3  3x  2
19. Fie funcþia f : D  Z, D _ Z, f ( x )  . Alege rãspunsul corect:
x4  4x  3
1 1
A) lim f ( x )  ; B) lim f ( x )   ; C) lim f ( x )  1 ; D) lim f ( x )  2 ; E) lim f ( x )  2 .
x 1 2 x 1 2 x 1 x 1 x 1

 3 1 
20. Dacã l  lim  3
  atunci:
x  1 1  x 1 x 

A) l = 0; B) l = 1; C) l  2 ; D) l  3 ; E) l = .

164
 x    x 

21. Dacã l1  lim  x 2  x  1  2 x 2  x  1  ºi l2  lim x 2  x  1  x 2  x  1 , atunci: 
A) l1 = , l2 = 1; B) l1 = –, l2 = –1; C) l1 = –, l2 = 1; D) l1 = –, l2 = ; E) l1 = , l2 = –1.

22. Valorile parametrilor reali  ºi  astfel încât lim  x 2  x  x 2   x  sã fie infinitã sunt:
x   
A)   1,  i Z; B)  U 1,  = 0; C)  i (0, 1),  = 0; D)  i [0, 1) N (1, ),  i Z; E)  , .

1  2x  3
23. Dacã l  lim atunci:
x 4 x4
2 4
A) l = 0; B) l  5  3 ; C) l = ; D) l  ; E) l  .
5 3 53
 1 
24. lim x  e x  1 =...
x   
 
A) 0; B) 1; C) ; D) –; E) e.

x 2 4
 x2  x  1
25. lim  2  este:
x  x  x  1 
 
A) e–2; B) e; C) 1; D) e2; E) e–1.

1
26. lim (e x  3x ) 2 x = ...
x 0
3 1
A) e; B) 1; C) e–2; D) ; E) .
2 e

 3x  [ x]
 , x U2
27. Valoarea parametrului a pentru care funcþia f ( x )   x are limitã în punctul x = 2, este:
{x}  a , x  2
1 1
A) a  2 3 ; B) a  3  1 ; C) a = 1; D) a  ; E) a  .
2 3
28. Valorile parametrilor reali a ºi b astfel încât lim
x 
 3

8 x 3  ax 2  bx  2  1 sunt:

A) a = 12, b = 2; B) a = 10, b = 2; C) a = 2, b = 4; D) a = 1, b = 2; E) a = 8, b = 6.

 1 1

29. Fie lim x 3  e x  e x 1  . Care dintre urmãtoarele afirmaþii este adevãratã?
x 
 
A) limita nu existã; B) limita este –1; C) limita este  ; D) limita este 0; E) limita este  .
1
30. Fie a, b, c i Z, c > 0 astfel încât lim x( ax  b  cx 2  4 x  3)   ºi S = a + b + c.
x  2
A) S = 5; B) S = 4; C) S = 3; D) S = –2; E) S = 7.
1

x a
d
31. Fie l  lim ln log a x e i xa
. Avem:
1 a
1
A) l  e a ln a ; B) l  1; C) l  e ln a ; D) l  0; E) l  ; F) l  .
ea
165
 LM 1 1
OP
32. Fie l  lim M
MN lnFH x  1  x IK lnb1  xg PPQ
 . Avem:
x 0 2

1
A) l  0; B) l  lne 2  2 2 j; C) l   ; D) l  2; E) l = –1; F) l  .
2

33. Dacã b  lim x  3 x 3  3x 2  x  1  3 x 3  3x 2  x  2  2 x  , atunci:

x   
A) b = 1; B) b = 3; C) b = 0; D) b = –2; E) b = –1.
Facultatea de Relaþii Economice Internaþionale 2000 (prelucrare)

34. Fie f : Z  Z, f ( x )  ( a3  3a  2) x 5  ( a2  1) x 4  ( a2  3a  2) x 3  3x 2  2 x  5 , a i Z. Dacã

 
A  a Z | f este funcþie surjectivã atunci:
A) A   ; B) A = (–2, +); C) A = Z \ {–2, 1}; D) A = Z; E) A), B), C), D) false.

b g RSrx2 21,, xxT11 , r  Z ,

rx
35. Fie f r : Z  Z , f r x 
T l q
A  r  Z s f r continuã pe Z ºi S  r 2
. Atunci:
r A

A) S i (1, 2); B) S = 0; C) S = 1; D) S = 16; E) S U 25.

Facultatea de Contabilitate ºi Informaticã de Gestiune 1999
 x  m , pentru x T 0
36. Fie f : Z  Z , f ( x )   . Care dintre urmãtoarele afirmaþii este adevãratã?
nx  m , pentru x  0
A) f injectivã  n  m  0 ; B) f injectivã  n  m  0 ;
C) f surjectivã  n  mT0 ; D) f injectivã ºi m  0  f nu este surjectivã;
E) f bijectivã  f continuã.

 x 2 , x  [0 , 1]
37. Fie f : [0 , 2]  Z , f ( x )   . Decide:
ax  1, x  (1, 2]
A) f injectivã  f strict monotonã; B) f continuã pe [0 , 2]  f injectivã;
C) f injectivã  aU 2 ; D) f [0 , 2]  [0 , 2]  f nu este injectivã;
E) f injectivã  f [0 , 2] este un interval compact.

1 2 3 4 5
38. Fie ecuaþia:      0 . Atunci:
x 1 x  2 x  3 x  4 x  5
A) ecuaþia nu are nici o soluþie realã; B) ecuaþia are exact 2 soluþii reale distincte;
C) ecuaþia are exact 3 soluþii reale distincte; D) ecuaþia are 4 soluþii reale distincte;
E) ecuaþia are o soluþie realã.

39. Dacã existã f continuã astfel încât f ( f ( x ))  f ( x )  x ,  x Z , atunci:

A) existã funcþii polinomiale care verificã ipoteza;
B) f nu este monotonã;
C) f este surjectivã, dar nu este injectivã;
D) f nu este surjectivã, dar este injectivã;
E) A), B), C), D) false.
166
 x x
40. Fie a , b  (0 , 1)  (1,  ) ºi f : Z  (0,   ), f ( x )  a b  b a ,  x  Z . ªtiind cã 2  f (Z) , care dintre
urmãtoarele afirmaþii este adevãratã?
A) f este surjectivã; B) f nu este injectivã; C) a  b  (1,  ) ; D) a  b  (0 , 1) ; E) (a  1)(1  b)  0 .
41. Fie I  Z , I interval ºi f : I  Z , f continuã pe I ºi f neconstantã. Fie J  f ( I) . Care dintre urmãtoarele
afirmaþii este adevãratã?
A) I este interval deschis  J este interval deschis;
B) I este interval mãrginit  J este interval mãrginit;
C) I este interval nemãrginit  J este interval nemãrginit;
D) J este interval compact  I este interval compact;
E) A), B), C), D) false.
 x 2  mx  2 , x  0

42. Determinã m real dacã funcþia f : Z  Z , f ( x )   e x , este continuã ºi derivabilã pe Z.
n , x U0
 x 1
A) m = n = e; B) m = –2, n = 0; C) m = 0, n = –2; D) m = –2, n = 3e;
E) m = 1, n = –2; F) A), B), C), D), E) false.
Universitatea Tehnicã de Construcþii 2000

bg 2
{ }
43. Se considerã funcþia f : Z  Z, f x  max 2 x , x  1 . Fie p numãrul punctelor în care funcþia f nu
p
2
este derivabilã ºi xi , i = 1, 2, ..., p, punctele în care f nu este derivabilã, S  x i . Atunci:
i 1
1) A) p = 1; B) p = 2; C) p = 3; D) p = 4; E) p = 5.
2) A) S  2 2 ; B) S  10 2 ; C) S = 12; D) S = 16; E) S  20 2 .
Facultatea de Economie Generalã 1999

44. Fie f : Z  Z, f ( x )  x x – a  x – b , care depinde de parametrii reali a ºi b. f este derivabilã pe Z pentru:

A) a = 0, b > 0; B) a, b i Z; C) a = b = –1; D) a = b = 1; E) nici o pereche (a, b) i Z D Z.
Facultatea de Matematicã Bucureºti 1972

45. Fie f : Z  Z , f ( x )  x  |1  x 2 | ºi n i q numãrul punctelor de intersecþie dintre graficul lui f ºi dreapta

tangentã la graficul lui f dusã prin punctul de abscisã x = 0. Atunci:
A) n = 1; B) n = 2; C) n = 3; D) n = 4; E) n U 5.

46. Fie f , g : Z  Z , f ( x )  x 2  3x , g ( x )   x 2  5 x  c , c  Z . Notãm

C  c  Z graficele funcþiilor f º i g admit o dreaptã tangentã comunã . Atunci:
 1
A) C   ; B) C     ,   ; C) C  [ 1,  ) ; D) C  [1, 1]; E) C = Z.
 2

47. Fie f : (0 ,  )  Z , f ( x )  x ln x . Dacã M   x 0  (0 ,   ) dreapta tangentã la graficul lui f în

punctul de abscisã x0 trece prin A (2 , 1) , fie S  x . 0
x 0M

A) M   ; B) S [1, 2) ; C) S (2 , 3) ; D) S (3 , 4) ; E) S (4 , 5) .

167
48. Calculeazã f (0) pentru f ( x )  ln( x 2  x  1) .
1 1 1
A) ; B) 2; C) ; D) 0; E) 1; .F)
3 4 2
Universitatea Politehnicã Bucureºti 1999

n
49. Fie A  a Zse x Uax 2  1,  x Z . Decide: s
A) A = l; B) A = {–1}; C) A = (–1, 1) \ {0}; D) A  ( , 0) ; E) A  (  ,  1) ; F) A = Z*.

 e x  2  e 2  a 2 , x  0
50. Fie f : D  Z , f ( x )   , unde D (domeniul maxim de definiþie) conþine pe [1, 1].
ln( x 2  x  p 2 ) , x U 0

Notãm M  {( a , p ) Z 2 lui f i se poate aplica teorema lui Lagrange pe [1, 1]  ºi k i q numãrul

elementelor mulþimii M.
A) k = 1; B) k = 2; C) k = 4; D) k U 6; E) M   .

1
51. Fie f : Z  Z , f derivabilã pe Z, astfel încât f ( x )  2  f ( x ),  x Z ºi f (0)  1. Atunci   f   este:
2
1
A)   1; B)   e ; C)   e ; D)   ; E) f nu este unicã cu aceste proprietãþi.
e

 1 x 
52. Fie n i q astfel încât existã lim  x  x n  ln   l  Z . Atunci   n  l este:
x   x 
3 5 7
A) 1; B) ; C) ; D) 2; E) .
2 2 2

a , x 0

53. Fie f : [0 , 1)  Z , f ( x )   1 1 . Care dintre urmãtoarele afirmaþii este adevãratã?
 x  ln(1  x ) , x  (0 , 1)

A) Pentru  a Z , f nu este continuã în 0.
B) Dacã f este continuã în 0, atunci f nu are derivatã în 0.
1
C) Dacã f este continuã în 0, atunci  f (0)  .
12
D) Dacã f este continuã în 0, atunci  f (0)   .
E) A), B), C), D) false.
ln x
54. Fie f : (0, )  Z, f ( x )  . Precizeazã pe care dintre urmãtoarele intervale funcþia este strict descrescãtoare.
x
A) (e2, ); B) (0, 10); C) (0, e2); D) (1, e); E) (0, 1); F) A), B), C), D), E) false.
Universitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti 1999, sesiunea A

x3 1
55. Fie f : (  ,  1)  [1,   ) , f ( x )  ax  b , a , b  Z . ªtiind cã dreapta de ecuaþie y   x  1 este
x 1
asimptotã oblicã spre   , determinã valoarea lui   m  n , unde y  mx  n este ecuaþia dreptei asimptotã
oblicã spre .
A)   0 ; B)   1; C)   1; D)   2 ; E)   3; F)   4 .

168
 x
56. Determinã asimptotele funcþiei f : (,  1)  [0, )  Z, f ( x )  x .
x 1
1
A) x  1, y  x  ; B) x  1, y  x ; C) x  0 , y  x  2 ;
2
1
D) x  1, y  x  ; E) x  1, y  x  2 ; F) A), B), C), D), E) false.
2
Universitatea Tehnicã de Construcþii Bucureºti, 2000
1
1 x2
57. Fie f : Z \ { , 0}  Z , f ( x )   e 2 x , k i q numãrul punctelor de extrem local ale lui f ºi
2 2x  1
y  mx  n asimptota la graficul funcþiei spre   . Atunci:
1) A) k  1; B) k  2 ; C) k  3; D) k  4 ; E) k  0 .
1 1 1 1
2) A) m   , n  1; B) m = 1, n = 0; C) m = –1, n  ; D) m  , n  0 ; E) m  , n = 1.
2 2 2 2
Colegiul Economic 2000 (prelucrare)
58. Fie f : Z  Z astfel încât f ( x )  x 3 T 2 x 2 , () x  Z . Atunci:
1) A) f nu este continuã în x = 0;
B) f este continuã în x = 0, dar f nu este derivabilã în x = 0;
C) Existã f (0)  1 ;
D) Existã f (0)  0 .
E) Nu putem decide asupra derivabilitãþii lui f în x = 0.
2) A) f admite asimptotã verticalã;
B) f admite asimptotã orizontalã spre   sau spre   ;
C) f admite asimptotã oblicã spre   ;
D) f admite asimptotã oblicã spre   ;
E) A), B), C), D) false.

 ln x
 , x  (0 ,   ) \ {1}
59. Fie f : (0 ,  )  Z , f ( x )   x  1 . Decide:
 1 , x  1

A) f nu este continuã;
B) f este continuã dar nu este derivabilã pe (0 ,  ) ;
C) f este derivabilã pe (0 ,  ) dar nu este de douã ori derivabilã pe (0 ,   ) ;
D) f este concavã pe (0 ,   ) ;
E) x = 1 este punct de inflexiune;
F) f este convexã pe (0 ,  ) .

bg
60. Se considerã funcþia f : Z  Z, f x  x 2  x  1  x 2  x  1 . Fie A = Imf ºi n numãrul punctelor
critice ale funcþiei f . Atunci:
1) A) A = (0, ); B) A = Z; C) A = (–, 1); D) A = (–1, 1); E) A = (1, 2).
2) A) n = 3; B) n = 0; C) n = 4; D) n = 1; E) n = 2.
Colegiul Economic 1999

169
  x3
  2 ln x  m , x  {
61. Fie f : Z*  Z , f ( x )   3 , unde m  Z . Fie k  q numãrul maxim de puncte în
x 2  x , x {

care f poate fi continuã.

A) k = 1; B) k = 2; C) k = 3; D) k = 4; E) k = 5; F) k = 6.
x
62. Determinã m i Z dacã ecuaþia m( x  1)  e are exact douã soluþii reale ºi distincte.
A) Nici una dintre celelalte afirmaþii nu este adevãratã;
B) Nu existã un astfel de m;
C) m  ( ,  e 2 )  (0 , 1) ; D) m  ( ,  e 2 ]  [1,  ) ;
E) m  (1,  ) ; F) m  ( ,  e 2 )  (1, ) .
Universitatea Politehnicã Bucureºti 2000
2
63. Fie ecuaþia mx  ln x  m  0 , m  Z ºi k numãrul maxim de soluþii.
Notãm M   m  Z ecuaþia are exact k soluþii. Atunci:
1) A) k = 2; B) k = 3; C) k = 4; D) k = 6; E) k = 8.
 1 1
2) A) M   0 ,  ; B) M    , 0; C) M   1, 1 \ {0}; D) M  0 ,    \  ; E) M  0 , 1.
 2 2

64. Fie f : Z  Z , f ( x )  3 x 3  12 x  m , m  Z . Fie M  m  Z f nu este derivabilã în 3 puncte . Pentru

m = 16, fie p numãrul punctelor de extrem ale lui f , q numãrul punctelor de inflexiune, l numãrul
asimptotelor la graficul lui f ºi n  p  q  l . Atunci:
1) A) M   ; B) M  (16 ,   ) ; C) M  (  ,  16 ) ; D) M  ( 16 , 16 ) ; E) M  {16}.
2) A) n = 4; B) n = 3; C) n = 2; D) n = 5; E) n U 6.

x2
65. Fie f : Z  Z , f ( x )  3 e x  1  x  . Atunci:
2
1
A) f nu este derivabilã în 0; B) f (0)  0 ; C) f (0)  ;
3
D) x0 Z în care f nu are derivatã; E) f este derivabilã pe Z.
Universitatea Politehnicã Bucureºti 1989 (prelucrare)
66. Se considerã f : [1, 2]  Z , f ( x )  max ( 2 x  3 y ) 2 . Dacã S este suma derivatelor laterale ale lui f în
y[ 0 , 2]
3
punctul x0  , atunci:
2
1 1 3
A) S  ; B) S   ; C) S = 0; E) S  .
D) S  1;
3 2 2
Facultatea de Economia ºi Gestiunea Producþiei Agricole 2000 (prelucrare)
min{3x , x 2  x , x 3  x} , x T 0
67. Fie funcþia f : Z  Z , f (x)   2 2 2x
. Fie k numãrul punctelor
max{ x  e  1 , 2 x  1 , e } , x0
în care funcþia f nu este derivabilã. Atunci:
A) k = 1; B) k = 2; C) k = 3; D) k = 4; E) k = 5.
Facultatea de Studii Economice în Limbi Strãine 2000 (prelucrare)

170
 0 , x 0
68. Fie f : Z  Z , f ( x )   , A   x0 Z f nederivabilã în x 0  ,
 2

min 2 x , ln x  2 ln x  2 , x  0
S    f s( x0 )  f d( x0 )  . Atunci:
x0 A

A) A   ; B) S = 2; C) S = 4; D) S = 8; E) S = 12.

 x 
69. Fie f : (0 ,   )  Z , f ( x )  max  , x 2  . Decide:
 x  1 
A) f nu este continuã; B) f este derivabilã; C) f admite 2 puncte de inflexiune;
D) f are cel puþin un punct de extrem; E) f este injectivã.

R|d2  1i , x  0
1

f (x)  S
x x
70. Fie f : Z  Z, ,  i Z. Fie  mulþimea tuturor valorilor lui  pentru care f este
|T  , x  0
injectivã. Avem:
A)  = ; B)  = [1, 2]; C)  = [2, +); D)  = Z; E)  = (–, 0]; F)  = (–, 0]  [1, 2].

x 1
71. Fie f : Z \ {1}  Z , f ( x )  x  . Fie n numãrul punctelor de extrem ale lui f, p numãrul punctelor
x 1
de inflexiune ale lui f ºi q numãrul asimptotelor la graficul lui f. Dacã   n  p  q , atunci:
A)   2 ; B)   5 ; C)   4 ; D)   3; E)  U6 .

 2 ln x 1
 x  e 2 ln x 1 , x  0
72. Fie f : D  Z , f ( x )   , unde D este domeniul maxim de definiþie. Fie n numãrul
0 , x 0

asimptotelor la graficul lui f, m numãrul punctelor de extrem ºi l numãrul punctelor de inflexiune ºi fie
k  n  m  l . Atunci:
A) k = 4; B) k = 3; C) k = 5; D) k = 2; E) k U 6.
73. Fie f : Z  Z , f ( x )  a x  (a  1) x , a  (0 , 1)  (1, )  A . Care dintre urmãtoarele afirmaþii este adevãratã?
A)  a  A pentru care f are un punct minim în ( , 0) ;
B)  a  1 pentru care f admite un punct de maxim;
C)  a  A pentru care f nu are puncte de extrem;
D)  a  A pentru care f admite un punct de minim în (1,   ) ;
E) A), B), C), D) false.

171
 Recapitulare pentru bacalaureat

1. Se considerã funcþia
1 6. În mulþimea M2(³) se considerã matricele
f : Z \{1,2}  Z, f ( x )  .
( x  1)( x  2)  0 1  1 0
A  ºi I 2   0 1  , precum ºi submulþi-
a) Determinã asimptotele funcþiei f.  1 0   
a b mea G = {X i M2(³)|AX = XA}.
b) Determinã a ºi b pentru care f(x) =  . a) Verificã dacã A i G ºi I2 i G.
x 1 x  2
c) Calculeazã f ( x ) . b) Gãseºte o matrice T i M2(³) cu proprietatea
d) Studiazã monotonia funcþiei f. T G .
c) Aratã cã A2 = I2.
e) Calculeazã f (0) .
d) Aratã cã, dacã a, b i³, atunci matricea
2. Se considerã funcþia B = aI2 + bA i G.
f : (0, ) « Z, f (x) = elnx + ln(ex).
a) Calculeazã f (x).
7. Se considerã funcþia f : Z    23 Z , f (x)  3x1 2 .
f ( x) a) Determinã asimptota verticalã a graficului
b) Calculeazã lim .
x  x funcþiei f.
f (x) b) Determinã asimptota la + a graficului funcþiei f.
c) Calculeazã lim 2 .
x  x c) Verificã dacã existã alte drepte ce sunt asimp-
d) Verificã dacã funcþia f este surjectivã. tote pentru f.
d) Aratã cã 1  1  x  x 2 T 0 , µ x U 0.
 1 1 1 x 1
  e) Calculeazã lim xf ( x ) .
3. Se considerã matricele A   3 3 3  ºi
x 
 4 4 4 
   1 1 
B = I3 – A, unde I3 este matriea unitate de ordinul al 8. Se considerã matricele A    ºi
 2 3
 1 0
3-lea. I2   .
a) Calculeazã A2 ºi A3.  0 1
b) Aratã cã B2 = I3 – 2A. a) Calculeazã determinantul matricei A.
c) Aratã cã B + B2 – B3 = I3. b) Calculeazã matricea A3 .
d) Determinã inversa matricei B, dacã existã. c) Calculeazã suma I2 + A + ... + A10.
d) Gãseºte B i M2(³) pentru care A · B = I2.
 x  my  z  1 e) Calculeazã determinantul matricei A3 .

4. Se considerã sistemul (S):  y  2 z  3 , m i Z.
 x  y  mz  0 e x  ex
 9. Se considerã funcþia f : Z  Z , f ( x )  .
a) Determinã m astfel încât sistemul (S) sã fie 2
compatibil determinat. a) Calculeazã f ( x ) , x i Z.
b) Rezolvã sistemul (S) pentru m = 3. b) Calculeazã (f )(x).
5. Se considerã funcþiile f : Z « Z, f (x) = ex – x + 1. c) Determinã intervalele de monotonie ale lui f.
a) Calculeazã f (x), x i Z. d) Rezolvã ecuaþia f(x) = 0.
b) Aflã câte puncte de extrem local are funcþia f . e) Determinã mulþimea soluþiilor ecuaþiei
f(2x) – f(x) = 0.
c) Determinã asimptota la graficul f câtre –.
f (x )
d) Calculeazã lim .
x  f ( x )
172
 x f ( x )  f (0)
10. Se considerã funcþia g ( x )  e x   1, g : Z  Z. b) Calculeazã lim .
2 x0 x
a) Determinã lim g ( x ) .
x  c) Câte puncte de extrem local are funcþia f ?
b) Determinã asimptota oblicã a funcþiei g. d) Determinã asimptotele graficului funcþiei f.
x
e 1 1
c) Aratã cã g ( x )  x     , pentru orice x 15. Fie funcþia f : Z  Z, f(x) = x2 – x + 1.
 x 2 x
real nenul. Calculeazã lim g ( x ) . a) Calculeazã f (x).
x 
d) Determinã derivata funcþiei g pentru orice x 1 
b) Aratã cã f este crescãtoare pe intervalul  ,   .
real. 2 
3
1 c) Aratã cã f ( x ) U , µx i Z.
e) Rezolvã în Z inecuaþia e x  U 0 . 4
2
f) Stabileºte semnul derivatei funcþiei g pentru orice ln x
16. Se considerã funcþia f(x) = , f :[1,  )  Z .
x real. ex

11. Se considerã funcþia f : Z  Z , f ( x )  e x  x . a) Calculeazã f (x).

a) Calculeazã f ( x ) , x i Z . b) Calculeazã f (x).

b) Calculeazã f (0). c) Determinã asimptotele graficului funcþiei f .
c) Aflã câte puncte de extrem local are funcþia f.
f (x)
d) Calculeazã lim .
d) Verificã dacã f este mãrginitã. x 1 x 1
e) Verificã dacã, pe intervalul (0, ), funcþia f 17. Se considerã funcþia f : (1, )  Z,
este strict crescãtoare sau strict descrescãtoare. 4x
f (x )  .
2x  1 ( x  1) 2 ( x  1)2
12. Fie f : Z  Z, f ( x )  .
x2  1 a) Calculeazã f ( x )  1 2  1 2 .
a) Calculeazã f (x). ( x  1) ( x  1)
b) Calculeazã f (x).
b) Determinã intervalele de monotonie ale lui f.
c) Calculeazã f(f(x)). c) Calculeazã f(2) + f(3) + ... + f(100).
d) Determinã ecuaþia asimptotei cãtre  la graficul
 1 funcþiei f.
d) Calculeazã f ( x )  f   pentru x @ 0.
x
1 18. Se considerã funcþia
e) Calculeazã f    .
x 2x  1
f : (0, )  Z, f ( x )  .
x ( x  1)2
2

13. Fie funcþia f : Z+  Z, f(x) = 2x + x3. 1 1

a) Verificã dacã f ( x)  2  , x  (0, ) .
x ( x  1)2
a) Calculeazã f (x).
b) Calculeazã f (x), x i (0, ).
b) Demonstreazã cã f este crescãtoare. c) Determinã ecuaþia asimptotei cãtre  ºi ecuaþia
c) Demonstreazã 2x U 1 – x3, ¼ x i Z+. asimptotei verticale la graficul funcþiei f.

f ( x )
d) Calculeazã lim . 19. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f(x) = lnx – x.
x  3x
a) Calculeazã f (x).
3
x 1 f ( x )  f (1)
14. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  . b) Calculeazã lim .
x2  1 x 1 x 1
a) Calculeazã f (x). c) Câte puncte de extrem local are funcþia f ?

173
 x2
20. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  . 24. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  2 x 2  3 .
1  x2
a) Calculeazã f (x), x i Z. a) Calculeazã f (x).
b) Calculeazã f(1) · f(–1) · f (1) · f (–1). b) Calculeazã lim f ( x ) .
x 
1 1 c) Aratã cã dreapta y  2  x este asimptotã
c) Aratã cã  T f ( x ) T , µx i Z.
2 2 oblicã cãtre + la graficul lui f.
d) Aratã cã, dacã x, y i Z ºi f(x) + f(y) = 1, atunci d) Rezolvã pe Z ecuaþia f(x) + f(2x) = f(3x) + f(4x).
x = y = 1.
1
21. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = e3x – 2. 25. Se considerã funcþia f : Z*  Z, f ( x )  x  .
x
a) Calculeazã f (x). a) Calculeazã f (x), x i Z*.
f ( x )  f (0) f ( x )  f (1)
b) Calculeazã lim . b) Calculeazã lim .
x0 x x 1 x 1
c) Rezolvã ecuaþia f(y) = f(2y), y i Z. c) Câte asimptote verticale are graficul funcþiei f ?
d) Rezolvã ecuaþia f (x) = 0, x i Z. f (x)
d) Calculeazã lim .
x  x
22. Se considerã funcþia
2x  1 26. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f (x) = x + lnx.
f : Z  Z, f ( x )  .
( x  1)( x 2  2 x  2)
2
a) Calculeazã f (x), x i (0, ).
1 1 f ( x )  f (1)
a) Verificã dacã f ( x)   , ¼ x i Z. b) Calculeazã lim .
x2  1 (x  1)2 1 x 1 x 1
b) Calculeazã f (x), x i Z. c) Câte asimptote verticale are graficul funcþiei f ?
c) Determinã ecuaþia asimptotei cãtre  la graficul
f (x)
funcþiei f. d) Calculeazã lim .
x  x
d) Determinã mulþimea A pentru care
2x  1 x4
f : Z  A, f ( x )  este surjectivã. 27. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  .
2
x  x 1 x2  1
1
a) Verificã dacã f ( x )  x 2  1  , ¼ x i Z.
x2  1
23. Se considerã funcþia
f : (0, )  Z, f (x) = –3x + 2lnx. b) Calculeazã lim( f ( x )  x 2 ) .
x 

a) Calculeazã f (x). c) Calculeazã f (x), x i Z.

f (x)
d) Aratã cã funcþia f este strict descrescãtoare pe
b) Calculeazã lim . intervalul (–, 0] ºi strict crescãtoare pe intervalul
x  x
[0, ).
c) Câte asimptote verticale are graficul funcþiei f ?
e) Aratã cã funcþia f nu admite asimptotã cãtre .

174
 INDICAÞII ºi RÃSPUNSURI

n( n  1) n( n  1)(2n  1) n2 ( n  1) 2 n(n  1)( n  2)

Pag. 8. 9. a) ; b) ; c) . 10. a) .
2 6 4 3

 n(n  1) n(n  1)(2n  1) n2 (n  1)2 

 n    2 3 p  1
11.  2 6 4 . 12.  0 0 3 p  pentru n = 3p;  
n(n  1)(n  2)   3p 1  2 
  3p 0 0 
 n 2n 3n 
 3 

 1 1 3 p  2 
pentru n = 3p+1;   pentru n = 3p + 2.
 3 p  2 1 1 
0 0 1
 
 5 2 4  1 0 0  2  x 2  2x 
Pag. 14-15. 4. X    . 5. . 6. C ( x )    , x Z * .
 3 0 3 0 1 0  x  1 2x 1 
 
1 0 1 

9. X 
FG a bIJ ; rezultã c = 0, d = a. Considerãm Y  FG x yIJ ºi se ajunge la un sistem incompatibil.
H c dK Hz tK
12. An1  A  An  An  A , obþinem bcn = cbn, abn + bdn = ban + dbn ºi can + dcn = acn + cdn.
(1)n 2n1
13. a) A2  1  A  2  I 3 ; A3  3  A  2  I 3 ; A4  5  A  6  I 3 ; A5  11 A  10  I 3 ; ... b) an   ,  x q * ;
3 3
 0 2 3
2 n1 2n1   k (k  1) 2
bn  (1)  , n q * . 15. A = I3 + B, cu B   0 0 4  ; Bk = O3, k U 3 , deci Ak  I 3  K  B  B ;
3 3 0 0 0 2
 
 n(n  1)(1  8n) 
 n n ( n  1) 
n 6
k
 
 A  0 n 2n(n  1)  . 17. 2(z – y) = t + y – x – z.
k 1 0 
 0 n 
1 1
Pag. 22-23. 1. c) (1, 1). 2. c) (1, 3). 4. a) Dacã a  , sistem compatibil nedeterminat; dacã a  , sistem
2 2
compatibil determinat, ( x , y )  ( 2 , 0 ) ; c) Dacã m  1 , sistem incompatibil; dacã m  1, sistem compatibil

determinat, ( x , y ) 
FG 7 , 6m  1IJ ; d) ( x , y)   8  6n , 4n  12  . 5. Punem condiþia ca determinantul matricei
H m 1 m 1 K 2
n 4 n 4 
2

1 1
sistemului sã fie 0; a  4 . 6. Dacã n   , m  4 , sistem incompatibil; dacã n   , m  4 , sistem compatibil
2 2
1
nedeterminat; dacã n   , sistem compatibil determinat, ( x , y )   2  mn , 4  m  . 7. a) m  5 (  0) ,
2  2n  1 2 n  1 
 10  mp 5 p -10  
S   ,  | m, p Z,m  5 ; b) m = 5 ºi p = 2 (   0, x  0,  y  0 ), S {(x, 2  x)| x Z}; c) m  5 ºi
 5  m 5- m  
p  2 (   0,  x  0,  y  0 ), S   . 8. a) Dacã a = 0, sistem compatibil nedeterminat; dacã a  0 , sistem
compatibil determinat; b) Dacã   Z \ { 1 , 1} , sistem compatibil determinat, ( x , y )  ( 0 , 1) ; dacã   1, sistem
compatibil nedeterminat; dacã   1 , sistem compatibil nedeterminat. 10. c) (1, 1, 1). 11. c) (1, 2, 3).
175
 Pag. 28. 2. a) (a – c)(b – c)(b – a); b) 4(a – b)(b – c)(a – c); c) 2(x – y)(y – z)(x – z);
d) (c – a)(c – b)(b – a)(a + b + c). 3. 3(  1) .
4. b) Obþinem ecuaþia x2(a2 + b2 + c2 – x) = 0; x1= 0, x2 = a2 + b2 + c2.
 2 2 3 
1 1  2  a  1 1 1  
pag 34. 2. a Z \{2} , A    ; b) a  Z \   , B   3  2a 4 6  ;
a  2 1 1   2 1  2a 
 1 1 2  a 
 1 4 0
1  6 2  1   23 34 
c) a Z \{4} . 3. a) X    ; c) X   8 2  9  ; e) X    . 4. a) detA = 0; b)A = O3.
2
2 5 0 3   39  57 
 3 0 9 
Pag. 40-41. 1. a) (3, 0, –1); b) (3, 0, –1); c) {(–3 – 7, –2 – 2, ) |  i Z}; d) (–1, 3, –2).
2. a) (2, –5, 4); b) (–3, 5, 2); c) (4, –6, 8); d) (3, 2, 0, 0). 3. a) (1, 2, 3); b) (1, 2, 1); c) (3, 1, 1); d) (3, 2, 1);

e)  9  4 a , 19a  4 , a  , aZ ; f) sistem incompatibil; g) (0, 1, 1); h) (1, 2, 3). 5. a)= 2(m + 1); dacã m @ –1,
 11 11 
1
atunci x  1, y  ( m  1) (sistem compatibil determinat); dacã m  –1, atunci x  1 – 2y, y i Z (sistem
2
9m  4 m  81
compatibil nedeterminat); b)  = m2 – 36; dacã m @ ±6, atunci x  2
; y 2 ; dacã m = 6 sau
m  36 m  36
m = –6, atunci sistemul este incompatibil; c) = 1 – m3; dacã m @ 1, atunci x  m2, y  0; dacã m  1, atunci
sistemul este compatibil nedeterminat, x   , y  1  ,  Z ; d) dacã m  1 , x = 1, y = m; dacã m = –1,
23  8 
x   , y   . 6. a) m  ; b) m  0 ºi S = {(1, –2)}; c) m = 2 ºi S = {(4, –1)} sau m = –9 ºi S   7,   .
11  3 
 23  13 12    
7. a) S    , ,   |   Z  , sistem compatibil nedeterminat; b) S = l, sistem incompatibil;
 7 7  
c) S = {( + 2, 2 + 1, ) |  i Z}; d) S = l; e) sistem incompatibil; f) sistem incompatibil. 8. a) Dacã m @ –1,
atunci x = (m + 1)k, y = (1 – m2)k, z = –(m + 1)k, k arbitrar; dacã m = –1, atunci x  y  z , cu y, z arbitrare;
2 2
b) Dacã m  , p  6 , atunci x  ( p  6 )k , y  ( 3m  2)k , z  ( mp  4)k ; dacã m  , p  6 , atunci x = (p – 6)k,
3 3
y = 0, z 
FG
2p IJ 2 2
 4 k ; dacã m  , p = 6, atunci x = 0, y = (3m – 2)k, z = 2(3m – 2)k; dacã m  , p  6, atunci
H
3 K 3 3
FGx IJ
H K
2x + 6y – 3z = 0; z = 2; y  , y ºi z arbitrare; c) x = 13k, y = 2k, z = 7k, k Z. 9. a) m = 1, m = –2;
3
1
b) m   , m = 1.
2
1 1
Pag. 49-50. 3. a) 0  a  b  ; b) a – b  . 5. a) n i {1, 2, 3, 4}; b) n U 6; c) n U 10; d) n U 5.
2 2
6. Deoarece membrii egalitãþilor sunt expresii simetrice în a, b, respectiv a, b, c pentru a treia egalitate, este
suficientã considerarea cazului a T b, respectiv a T b T c pentru a treia egalitate. 7. Inegalitatea este
echivalentã cu nx – m  1. Pentru x = 0 putem alege m = 0  m. În general se poate alege m = [nx]  m. 8. Infimumul
1
este: a) –2; b) –1; c) –3; d) 0; e) . Supremumul este: a) 1; b) 3; c) 100; d) 1; e) 1. Pentru minimum: a) nu
2
1
existã; b) –1; c) –3; d) 0; e) . Pentru maximum: a) 1; b) 3; c) nu existã; d) nu existã; e) nu existã. 9. a), b), d).
2

176
10. Infimumul calculat în Z; a) nu existã; b) 2 c) nu existã e) nu existã; f) nu existã; g) 0; h) nu existã.
Supremumul calculat în Z:a) nu existã; b) nu existã; c) 0; d) 0; e) –1; f) –1; g) nu existã; h) nu existã.
Minimum: a) nu existã; b) 2 ; c) nu existã; d) nu existã; e) nu existã; f) nu existã; g) nu existã; h) nu existã.
Maximum: a) nu existã; b) nu existã; c) 0; d) nu existã; e) –1; f) –1; g) nu existã; h) nu existã.
11. a) A = {0}, A \ A = A; b) A = Z, A \ A = l; c) A= (–, –3] N [5, +), A \ A = l; d) A = l, A \ A = m;
e) A = l, A \ A = q; f) A = Z, A \ A = l; g) A = Z, A \ A = l; h) A = (–, –3], A \ A = {1}.

pag. 62. 3. i) f ( 2 – 0)  –  , f ( 2  0)   ; ii) Nu existã. 4. lim f ( x )  3 . 5. a = 1. 6. i) h(1– 0)  3,

x 2
3
h(1  0)  1 ; ii) Nu existã. 7. Nu existã. 8. a  .
2
pag. 68-69. 1. f (1 – 0) = 1, f (1 + 0) = 2. 2. a) 0; c) 24; e) –1; g) –; i) +. 3. f (2 – 0) = f (2 + 0) = 0.
3 1
9. p + q = –1, p  – , q  . 10. a = 0. 11. a) –; b) –; c) – 3 .
2 2 2
13 1 1
pag. 75. 1. 0. 2. +. 3. 2. 4. 0. 5. 0. 6. . 7. 0. 8. +. 9. –. 10. –1. 11. –1; 12. 3a2. 13. . 14. .
7 2 a 9
1 1 1 1
15. 2. 16. –2. 17. 0. 18.  . 19.  . 20. 1. 21. 3 2 . 22. 1. 23.   . 24. i) a; ii) a; iii) f (1 – 0) = –; f (1  0 )   .
2 4 3 x 4
1 1 1 5
25. 0, dacã   ; 1, dacã   ºi +, dacã   . 26. i) a = 1, b = –1; ii) a = 1, b  – ; iii) a = 8, b = –4.
2 2 2 2
1  1  1 4
27. a   ,    ,  dacã a   , 1 , dacã a  1 ºi –  dacã a  (1,  ) . 28. .
 12  12  2 3

Pag. 86. 1. a) x0 = 1 punct de discontinuitate; c) e; e2; e3 puncte de discontinuitate. 2. f este continuã în x = 0

1
dacã ºi numai dacã a = – 2. 3.   1. 4. a  , b  1. 5. b) f  g continuã pe Z \ {1} , x0 = 1 punct de discontinuitate;
2

g  f continuã pe Z \ {0} , x0 = 0 punct de discontinuitate; c) f  g continuã pe (0 , 1) \

1 RS UV1
, x0  punct de
1
2 TW 2
discontinuitate; g  f continuã pe (0, 1). 6. a) x0  n  , n m , sunt puncte de discontinuitate;
2
LM 1 1 OP
b) g( x )  n  x , x  n  , n  , n  m . 7. Avem: f (x) T log2x < f (x) + 1, µ x > 0, de unde f ( x )  log 2 x ,
N 2 2 Q
µ x > 0. Rezultã cã f este continuã în x0 ® log2x0 h m ® x0 @ 2p, p i m.

Pag. 90. 1. a) xU 1. 2. a) Contrazice proprietatea Darboux; b) Contrazice definiþia de funcþie strict crescãtoare.

 b  a
4. f mãrginitã  lim g ( f ( x) – x)  –  ºi lim ( f ( x ) – x )   . 5. g : 0,  Z , g ( x )  f ( a  x )  f (c  x )
x–  x –   2 
ia valori de semne contrare în capete. 6. f (x) = f (y)  f ( f (x)) = f ( f (y))  x = y  f injectivã  f strict
monotonã  f  f strict crescãtoare, contradicþie. 10. f injectivã  f strict monotonã  lim f ( x )  lim f ( x ) .
x a x b

y
Pag. 96. 1. a) x = 1; f = 3; b) x = 0,1; f = 0,21. 2. a) y = 0,1; b) –3. 3. a) y  a  x ;  a;
x
y 1 5 1
b) y = 2x·x + (x)2;  2x  x . 4. 15. 5. a)  ; b)  . 7. a) f (8)  . 8. f (0)  1, f (1)  0 .
x 6 21 12
177
 f ( x )  f (0) 1
9. f ( 0 )  lim  50 ! . 10. c)  2 . 11.
1. f (0)   . 12. a) nu e derivabilã nici în x0, nici în x1; b) nu
x 0 x x0
este derivabilã în x0 = e; e) nu este derivabilã în x0 = 3; i) este derivabilã în x0 = 0 ºi f (0)  0 . 13. a) continuã
ºi nedeterminatã în x = 0; c) continuã ºi nederivabilã ºi nederivabilã.

Pag. 102. 1. a) f d( 2)   ; f s( 2) nu are sens; b) f s(0)  1; f d(0)  1; c) f s( 0 )  2 ; f d(0 )  3;
d) f s(0)  2; f d (0)  0 . 4. a) b = 1; b) a = 1; c) a = 1. 5. b) f s(0)   ; f d(0)   ; c) f s(0)  0; f d(0)  2.
6. f d(0)   , Gf are semitangenta la dreapta în M de ecuaþie x = 0, y U 0. 7. Gf are semitangenta la stânga în
M de ecuaþie y = x; x T 0, iar la dreapta semitangenta de ecuaþie x = 0; y U 0. 8. la stânga y = 1, x T 0, iar la
dreapta y = x + 1; x U 0. 9. a) tangenta de ecuaþie y = 6x – 5; b) semitangenta de ecuaþie x = 3; y U 0.
11. a) f s(1)  2; f d(1)  2 ; f s(1)  2; fd(1)  2. b) f s(0)   ; f d(0)   . c) f s(0)   ; f d(0)   ;
d) f s(0)   ; f d(0)  1.
1 x  ln a
Pag. 107-109. 1. a) 4x3 – 6x + 2; b) 3x2 + 2x + 1; e) ; f) lnx + 1; h) ; j) 2x + x · 2x · ln2;
e x x2
k) 3x · ln3 + 6x + x· 6x · ln6 + 2xln2; l) 2x; m) 2y; n) 0. 2. a) f ( x )  140  ( 2x  3)69 ;
2x 1 x
b) f ( x )  31  ( ax 2  bx  c )  ( 2ax  b ) ; c) f ( x)  7  (x3  x)6  (3x2 1); d) f ( x)  ; e) f ( x)  ;
3 3 (x2  x)2 1  x2
ex  x  ex 1 2  x2 4 2x 3
f) f ( x )  ; g) f ( x)  2x  e ; h) f ( x)  14x  e . 3. d) y   x
x ; h) y   .
2 x ex  x (e  e  x )2 1 x4
4 2 2 1
4. a) f ( x)  6 x ; c) f ( x)  3x ln2 3  2. 5. b) f ( x )  6 x 2 4 x 2 2 ; d) f ( x )  22x  62 . 6. f ( x )   ( x  1)2 .
( x  1) ( x  3)
 n  x  ( n  1)  x n  1
n1
v
d
1. S  1  x  x 2 ... x n 
7. f (x)  3x ln2 3. 9. u v  e ln u  e vln u . 11. i ( x  1)2
.

12. f s(0 )  1  f d(0 )  f (0 ); f ( x ) 

RS1, x T0 .
T e , x  0
x

f ( x )  f ( x0 ) 1  g ( x )  g ( x0 )  1
13. lim  lim   f ( x0 )    f ( x0 )  f ( x0 ) .
x  x0 x  x0 x  x 0 x
 x  x0  x0
f ( x0  h)  f ( x0 ) f ( x0  h)  f ( x0 )
14. a) Fie x0 i I ºi h i Z* astfel încât x0 + h i I; U0 . Deci lim  f ( x0 )U0 ;
h h 0 h


1
1
ex
 R|
x2 , x  0
b) Se demonstreazã analog. 15. f ( x )  1

1   1 


S|
. 16. f ( x )  x , x [0 , 1] ; f este derivabilã,
e  1
x


x 1  e x 





T
x2 , x 1

deci ºi continuã pe Z \ {0, 1} ca restricþie de funcþii elementare. lim x 2  lim x  0  f ( 0 ) , deci f este continuã
x 0 x 0
x 0 x0
2
în x = 0; lim x  lim x  1  f (1) , deci f este continuã în x = 1, f este continuã pe Z. f s(0)  0 , f d(0)  1;
x 1 x 1
x 1 x 1

f s(1)  1 , f d (1)  2, deci f este derivabilã pe Z \ {0, 1}. 17. a) f (–x) = f (x), x i Z ºi derivând obþinem
 f  (  x )  f  ( x )  f  (  x )   f ( x ) deci f  imparã; b) f (– x )   f ( x ) , µx i I ºi derivând obþinem:

178
 x2
 f  (  x )   f ( x )  f  (  x )  f ( x ), deci f  parã. 18. a) y   x  1 ; x  1  ln x . b) y  e  2 (1  x 2 ).
x( x  ln x )2 y
x
c) y  e (1  x). 19. f (x) = (x – x1)(x – x2) ... (x – xn); f ( x )   (x  x2 )...(x  xn ) (x  x1 )(x  x3 )...(x  xn )...(x  x1 )...(x  xn1 ) ;
f ( x ) 1 1 1
  ... , µx i Z – {x1, x2, ..., xn}. Derivând aceastã ultimã egalitate obþinem:
f ( x ) x  x1 x  x 2 x  xn

f  ( x )  f ( x )  ( f ( x ))2 1 1 1 2
2
 2
 2
... 2
 0 ; deci f ( x ) f ( x )  ( f  ( x )) ,
f (x) ( x  x1 ) ( x  x 2 ) ( x  xn )
µx i Z – {x1, x2, ..., xn} rãdãcinile lui f fiind simple, rezultã imediat cã inegalitatea se verificã ºi cã x1, ..., xn.

20. a) Ecuaþia miºcãrii primului mobil este x1(t) = 5t + t2. b) Ecuaþia miºcãrii celui de-al doilea mobil este
45
x2(t) = 20t; din 5t + t2 = 20(t – ) rezultã   s . 21. a) x1(t) = x2(t), rezultã t1 = 1, t2 = 2; b) v1(t )  x1(t )  10t  2;
16
v2 (t)  x2 (t )  3t2  4t  4; a1(t )  v1(t )  10; a2 (t)  v2 (t )  6t  4.
1
Pag. 116-117. 1. a) c  3
; b) Nu, deoarece f nu e derivabilã în 0. 2. Considerãm funcþia g : [1, e2]  Z,
4
a0 a a
g( x )   ln x  1  ln 2 x ... n  ln n1 x ce este derivabilã, deci continuã ºi g(1) = g(e2) = 0. Aplicând teorema
1 2 n 1
lui Rolle rezultã concluzia. 3. Considerãm funcþia g : [a, b]  Z, g(x) = f (x)·ex care este derivabilã, deci
continuã ºi f (x1) = f (x2) = 0  g(x1) = g(x2) = 0. Aplicãm teorema lui Rolle ºi obþinem c între x1 ºi x2 astfel
1
încât g (c )  0  f (c)   f (c)  0 . 6. a) j cn i (n, n + 1) astfel încât ln( n  1)  ln n  , n  cn  n  1 
cn
1 1 1
 
 n 1 c
n n , de unde rezultã inegalitãþile date; b) 0 < xn < 1; (xn)n strict descrescãtor; c) c = ln2.
7. a) Aplicând teorema lui Lagrange funcþiei f : [n, n+1]  Z, f (x) = ln(lnx) rezultã cã existã cn i (n, n + 1)
1 1 1
astfel încât ln(ln(n  1))  ln(ln(n))  ; n  cn  n  1   de unde rezultã inegalitatea;
cn  ln cn cn  ln(cn ) n  ln(n)
n
1
b)  k  ln k  ln(ln(n  1))  ln(ln 3) , deci l = +. 7. a) 0; b) f continuã pe [c, d] ºi derivabilã pe (c, d) ca
k 2

restricþie de funcþie elementarã; c) f ( xk )  f  k  2   f (k  1), f ( xk )lim

deoarece  ff ((nx
) 2)0. 8. f continuã
f (1)   f pe  *ca
(1) Z
x 

restricþie de funcþii elementare lim f ( x )  1;. lim( a sinbx= 1,

Pentru b cos x )f( xb)  f (0) , deci f este continuã în x = 0.
lim
x0 x 0 x 0
x0 x 0

f s(0)   1 , f d(0 )  a . Pentru a = –1, f este derivabilã. Deci a = –1, b = 1. 9. f (x) = ex – 1 – ln(1 + x),

e x ( x  1)  1
f : (–1, 0) N (0, +)  Z. f ( x )  . Definim funcþiile g(x) = ex(x + 1) – 1, g : Z  Z,
x 1
g ( x )  e x ( x  2)  0 , x i (–1, +), deci g este strict crescãtoare pe (–1, ) ºi g(x) < 0, µ x i (–1, 0) ºi g(x)
> 0, µx i (0, +). Deci f este strict descrescãtoare pe (–1, 0) ºi strict crescãtoare pe (0, +). Cum lim f ( x )  0
x 0

rezultã cã f (x) > 0, µ x i (–1, 0) N (0, +). 10. a) Definim funcþia f : Z  Z, f (x) = e – x – 1 ce este x

derivabilã ºi f ( x )  e x  1; f ( x )  0  x  0 . Deci f (x) U 0, µ x i Z; b) Fie a1, a2, ..., an i (0, +) ºi

ai
a1  a2  ...  an a 1 a
A ºi G  n a1  a2 ..an . Luãm x  i – 1 , 1 T i T n ºi obþinem: e A U i  0, 1Ti T n .
n A A
179
 0 Gn x
Înmulþind cele n inegalitãþi obþinem: e U n
 G T A . 11. a) Definim f, g : (–1, +)  Z, f ( x )   ln(1  x )
A x 1
x x
ºi g(x) = ln(1 + x) – x. Avem f ºi g derivabile, f ( x )  , g ( x )  ; f (x) < 0, µ x i (–1, 0) N (0, +),
( x  1) 2 x 1

1  ln x ln n ln( n  1)
g(x) < 0, µ x i (–1, 0) N (0, +). 12. a) f ( x )  2 ; b) n  n  1  f ( n)  f (n  1)   ,
x n n 1
1
echivalentã cu inegalitatea datã. 16. Definim funcþia f : (0, +)  Z, f ( x )  x   2 ; f este derivabilã.
x
1 x  1 f ( x )  0 
2
f ( x )  1  2  ;   x  1 , rezultã f (x) U 0, µ x > 0.
x x2 x  0 
17. a) strict crescãtoare pe (–, –2) ºi strict descrescãtoare pe (–2, +); b) strict descrescãtoare pe (–, 2) ºi
strict crescãtoare pe (2, +); c) strict crescãtoare pe Z ; d) strict descrescãtoare pe (–, 2) ºi pe (2, +);
e) strict crescãtoare pe (–, 1) ºi strict descrescãtoare pe (1, +). 18. a = –1.
Pag. 125-126. 1. a) f este strict crescãtoare pe Z; b) f este strict descrescãtoare pe Z; c) f este strict
descrescãtoare pe (–, 0] ºi strict crescãtoare pe [0, +); d) f este strict descrescãtoare pe (–, 0] ºi strict
3
crescãtoare pe [0, +); e) f este strict crescãtoare pe Z; f) f este strict descrescãtoare pe  , 4  ºi strict
3

crescãtoare pe  4 ,   ; g) f este strict crescãtoare pe (–, 1] ºi strict descrescãtoare pe [1, +); h) f este
strict crescãtoare pe Z; i) f este strict crescãtoare pe intervalele (–, –1] ºi [1, +), iar pe (–1, 1] este strict
descrescãtoare. 2. a) f este strict descrescãtoare pe (–, 3] ºi strict crescãtoare pe (3, +), x = 3 este punct de
3  3  3 3
    
minim; b) f este strict crescãtoare pe  ,  3  ºi  3 ,   , iar pe   3 , 3  este strict descrescãtoare,


x   3 este punct de minim, x  3 este punct de maxim. c) f este strict crescãtoare pe (–, 6] ºi strict
3 3
descrescãtoare pe [6, +), x = 6 este punct de maxim; d) f este strict crescãtoare pe intervalele (–, –1) ºi
4 4
   
(–1, +); e) f este strict descrescãtoare pe intervalele ,  3 ºi  3 ,   . 3. a) f este strict descrescãtoare
pe intervalele (–, 2) ºi (2, +); b) f este strict descrescãtoare pe intervalele (–, –1] ºi (1, +), iar pe (–1, 1)
este strict crescãtoare. 4. f este strict descrescãtoare pe (0, 1] ºi strict crescãtoare pe [1, +).
5. a) f este strict descrescãtoare pe (–, 0] ºi strict crescãtoare pe [0, +); c) f este strict crescãtoare pe
[–2, 0] ºi strict descrescãtoare pe [0, 2]; f) f este strict descrescãtoare pe intervalele (–, –1] ºi [1, ), iar pe
1 5 1 5 , 1
[–1, 1] este strict crescãtoare; i) f este strict descrescãtoare pe intervalele  , 2 ºi 
2  
2  , iar pe
1 1 5 1 5 ,  
intervalele  2 , 2
  
ºi 2 
este strict crescãtoare; l) f este strict crescãtoare pe (0, e2) ºi strict

descrescãtoare pe (e2, +); o) f este strict crescãtoare pe intervalele   ,  2  ºi  0, 2  , iar pe intervalele

 1 5
 2 , 0  ºi   2,  este strict descrescãtoare; r) f este strict descrescãtoare pe  1, 2  ºi strict
 

crescãtoare pe 1 2 5 , 1; s) f este strict descrescãtoare pe  1e , 0 ºi strict crescãtoare pe  ;  1e  ; t) f este
strict descrescãtoare pe intervalele (0, 1) ºi (1, e] iar pe (e, +) este strict crescãtoare; u) f este strict

180
 7

descrescãtoare pe (–, –3] ºi strict crescãtoare pe (–3, +). 6. a) f este strict crescãtoare pe  , 2  ºi strict

7

descrescãtoare pe  2 ,   ; b) f (2) < f (3) implicã A < B; 7. a   1 , b = 3, c = 8 sau a   1 , b = 8, c = 3.
6 6

2 1 
 3 1 4 ;
8. a = –5, b = 1, c = –2, d = 1. 9. a) lim f ( x)  lim f ( x)  0; b) f (x)  2 31  3 1 , f (x)  9  3
 
x  x  3 x x 1  (x  1)
4
x 
c) pe intervalele (–, 0] ºi [1, +) f este strict descrescãtoare, iar pe [0, 1] este strict crescãtoare; d) f (3) > f (5)
implicã x1 > x2. 10. a = –6, b = 5. 11. m = 3. 13. triunghiul echilateral. 14. Notãm înãlþimea conului cu x ºi

raza bazei conului cu R. Folosind asemãnarea ºi teorema lui Pitagora rezultã R  rx . Funcþia
2
x  2rx
2 2
V : (2r, +)  Z, V ( x)  r x , reprezintã volumul conului ºi are punct de minim absolut x = 4r.
3( x  2r )

Pag. 172-174. 1. a) x = 1 ºi x = 2 sunt asimptote verticale, iar y = 0 este asimptotã orizontalã. b) Prin
2 x  3  3
identificare gãsim a = –1, b = 1. c) f ( x )  2 2
. d) Pe intervalele  ,1 ºi  1,  avem f ( x )  0 ,
( x  1) ( x  2)  2

3 
deci f este strict crescãtoare, iar pe intervalele  ,2  ºi  2,   avem f ( x )  0 , deci f este strict descrescãtoare
2 
5
. e) Calculând f ( x ) ºi înlocuind pe x cu 0 obþinem f (0)  . 2. a) f (x) = 2. b) 2. c) 0. d) Nu, deoarece
2
0 0 0  0 0 0
2   3  
Im(f) = (0, ). 3. a) A   0 0 0   O3 ; A   0 0 0   O3 .
0 0 0   0 0 0
  
b) B 2  ( I 3  A) 2  I 32  2 I 3 A  A2  I 3  2 A  O3  I 3  2 A .
0 1 1
c) B  ( I 3  2 A)( I 3  A)  I 3  3A; B  B  B  I 3  A  I 3  2A  I 3  3A  I 3 . d) det B  3 2 3  9  0;
3 2 3

4 4 5
 2 1 4 
 9 3 9 
 2 3 4    1 m 1
  1  1 4 4
B*   1 4 4  ; B    . e) 0 1 2  (m  3) . Pentru ca (S) sã fie compatibil
 9 9 9
 1 3 3    1 1 m
 
 1 1 1 
 
 9 3 3 
1 3 1   1
   
determinat trebuie ca m  3  0 , adicã m  3 . Deci m Z \ {3} . f) A   0 1 2  ; B   3  ;
 1 1 3   0
   

29 4 2 11
det A  6; x  ; y     ; z   . 5. a) f (x) = ex – 1. b) f (x) = 0  ex – 1 =  x = 0, deci existã un
6 6 3 6
ex  x 1
punct de extrem local. c) lim (e x  x  1)   ; dreapta y = –x + 1 e asimptota cãtre –. d) lim 1
x  x  ex 1
(L’Hospital). 6. a) A · A = A · A  A iG;, I2 · A = A · I2 = A  I2  G.

181
  0 1 a b   a b  0 1  c d   b a  x y  
b)            b  c ºi a = d Rezultã G   , x, y ³ ºi
 1 0  c d   c d  1 0   a b   d c   y x  

 1 2  0 1  0 1  1 0   a b  2
  G . c)        I 2  A2  I 2 d) B  aI 2  bA     G . 7. a) x   este
 3 4   1 0   1 0   0 1   b a  3
asimptotã verticalã pentru f. b) lim f ( x )  0 , deci y = 0 este asimptotã la + a graficului lui f.c) Nu. Funcþia
x 

1 2 1 x3 1
verificã aceleaºi proprietãþi. d) f ( x )  x  x  1   U 0 . e) . 8. a) detA = ad – bc = –5.
x x 1 x 1 3
3 1 9 1  3 1 ex  ex
b) A   11
 . c) I2 + A + ... + A10 = ( A  I 2 )( A  I 2 ) –1. d) B  A  
1
 . e) –125. 9. a) f (x)  .
18 37 5  2 1 2
e x  e x
b)  f ( x )    f ( x ) . c) f ( x )  0, x Z, rezultã f strict crescãtoare. d) e x  e  x  x  0 .
2
e 2 x  e 2 x e x  e  x t (t  1)
e) f (2x )  f ( x )    0  e 2 x  e x  e 2 x  e  x  0 . Notãm ex = t > 0 ºi obþinem t (t  1)   3 ,
2 2 t
 1
adicã t (t  1) 1  3   0 . Rezultã t = 0, t = 1 sau t = –1, adicã x = 0. 10. a) Deoarece lim e x  0 ºi
 t  x 
x
 x  x e 1 1 x
lim    1   , obþinem lim g ( x )   . b) y    1 . c) Pentru orice x nenul, x      e x   1 ;
x 
 2  x  2  x 2 x 2
ex  1 1 1  ex 1 1  1
deoarece lim   ºi lim       , avem lim       . d) g ( x )  e x  , oricare ar fi x real.
x  x x 
 2 x 2 x 
 x 2 x 2
x 1 1 1
e) Inecuaþia este echivalentã cu g(x) U 0, ¼x i Z, adicã e U , de unde obþinem x U ln . Dacã x  ln ,
2 2 2
1
1
1    1  2 1 1 1 1 1
atunci g(x) > 0; dacã x  ln , atunci g(x) < 0 ºi g   ln   0 . f) g  ln   e ln  ln  1    ln .
2  2   2  2 2 2 2 2
11. a) f (x) = ex – 1. b) f (0) = e0 – 1 = 0. c) f (x) = ex – 1 = 0  x = 0 un punct de extrem local.
d) xlim e x  x   , f nu e mãrginitã. e) Funcþia f este strict crescãtoare pe (0, ).


2
12. a) f ( x )  2 x  2 2 2 x (2 x  1) 2 x 2  2  4 x 2  2 x 2  2 x  2 x 2
 
( x  1) 2 ( x 2  1) 2 ( x 2  1) 2
1 5 1 5   1  5  1  5 1  5 
b) f ( x )  0  x 2  x  1  0  x   . Intervalele sunt  ºi
 2 , 2    ,
2
, 
2
,
2
     
4x  2
1
1  5  x2  1 (4 x  2)( x 2  1)  ( x 2  1) 2
 ,   . c) f ( f ( x ))  2
 .
 2   2x  1 (2 x  1) 2  ( x 2  1)2
 2  1
 x 1
2
1 2  2
 1   2 x  x  2 x  2 x  2
1 2 x  1 2 x  1 2x  x 2 x 2  1 2
 x
  f     2
d) f ( x )  f    2  2  2  2  1  2 . e)   .
 x  x 1 1 1 x 1 x 1 x 1 x 1  x   x 1  ( x 2  1) 2
2
x
13. a) f (x) = 2xln2 + 3x2. b) f (x) > 0, ¼x > 0, deci f este crescãtoare. c) f (x) U f(0), ¼x i Z+  2x + x3 U 1 
x
f ( x)  2 x2 2 2
 2x( x3  1) x4  3x2  2x .
 2x U 1 – x3, ¼x i Z+. d) lim x  lim    ln2  3 x  0 . 14. a) f ( x)  3x ( x  1) 
x  3 x 3 3
  (x2  1)2 ( x2  1)2
b) f (0)  0 . c) f ( x )  0  x 4  3x 2  2 x  0 , rezultã x = 0 sau x3 + 3x – 2 = 0; douã puncte de extrem local: 0 ºi
182
 x 1
xo i (0, 1). d) Funcþia f ( x )  x  are o asimptotã oblicã x = y. 15. a) f (x) = 2x – 1. b) f (x) U 0,
x2  1
2
1  2  1 3 3 1
x   ,   . c) x  x  1   x    U , x  Z . 16. a) f ( x )  ln x  (e  x )  e  x  ln x  e  x .
2   2 4 4 x
1 x 1 x 1 x x
b) f ( x )   2 e  e  e  ln x  e . c) lim f ( x )  0 , deci y = 0 este asimptotã la .
x x x x 
f (x) 1
d) lim  f (1)  . 17. a) 0. b) f ( x )  2( x  1) 3  2( x  1) 3 .
x 1 x  1 e
1 1 1 1 1 1 1 1 1
c) f (2)  f (3)  ...  f (100)  1  2  2  ...  2  2  2  ...  2
 1   . d) y = 0.
2 3 99 3 4 101 4 100 1012
2

2 2
18. a) Se verificã prin calcul direct. b) f ( x )   3  , ¼ x i (0, ). c) lim f ( x )  0 , deci y = 0 este
x ( x  1)3 x 

asimptotã cãtre + ºi lim f ( x )   , deci x = 0 este asimptotã verticalã. d) 0.

x 0
x 0
1
19. a) f ( x )   1, x  0 . b) f (1) = 0. c) f ( x )  0  x  1 . Funcþia are un singur punct de extrem local.
x
2x 1 1 2 1 1 1 2x
20. a) f ( x )  . b) f(1)f(–1)f(1)f(–1)      . c)  T f ( x ) T  1 T T1
2 2
(1  x ) 4 2 4 16 2 2 1  x2

1 1
 (1  x 2 ) T 2 x T 1  x 2  ( x – 1) 2 U 0 ºi (1 + x)2 U 0. d) Din f(x) + f(y) = 1 rezultã f(x) U sau f ( y ) U ,
2 2
adicã x sau y este egal cu 1. Obþinem x = y = 1. 21. a) 3e 3 x . b) f (0) = 3. c) f ( y )  f (2 y )  e 3 y  e 6 y  y  0 .

d) f ( x )  0  e 3 x  0 ; ecuaþia nu are soluþii reale. 22. a) Se verificã prin calcul direct.

2 x 2( x  1)
b) . f ( x )  2 2
 , ¼ x i Z. c) Cum lim f ( x )  0 , rezultã cã y = 0 este ecuaþia asimptotei
( x  1) (( x  1) 2  1) 2 x 

2x  1
spre +. d) 2  m  mx 2  mx  m  2 x  1  0  mx 2  x ( m  2)  m  1  0 .
x  x 1
 4 4
( m)  ( m  2) 2  4m( m  1)  m2  4 m  4  4m2  4m  3m2  4 U 0 , deci m    ,  A.
 3 3
2 f ( x)  2ln x 
23. a) f ( x )  3  . b) lim  lim  3    3 . c) O asimptotã verticalã x = 0.
x x  x x 
 x 
1
1 3
2
2


x  x 
 2
24. a) f ( x )  (2 x  3) 2  4 x . b) lim 2 x 2  3   . c) lim 2 x  3  2 x  lim
x 
2x2  3  2  x
0.

d) Funcþia e monotonã pe [0, ) ºi pe (–, 0], deci unica soluþie este x = 0.

f ( x)
25. a) f ( x )  1  12 , x Z * . b) f (1) = 0. c) Existã o asimptotã verticalã, x = 0. d) lim 1.
x x  x
1 f ( x)
26. a) f ( x )  1  . b) f (1) = 2. c) Existã o asimptotã verticalã, x = 0. d) lim 1.
x x  x
1  2x
27. a) Se verificã prin calcul direct. b) lim( f ( x )  x 2 )  lim  1  2   1 . c) f ( x )  2 x  2 , ¼ x i Z.
x  x   x  1 ( x  1) 2
2x 4 2 2x 3 ( x 2  2)
d) f ( x )  2 ( x  2 x  1  1)  , rezultã cã f (x) < 0, ¼ x < 0, deci f este strict descrescãtoare pe
( x  1)2 ( x 2  1)2
f (x )
(–, 0] ºi f (x) > 0, ¼ x > 0, deci f este strict crescãtoare pe [0, ). e) lim f ( x )   ºi lim   , rezultã
x  x  x
cã f nu admite asimptotã cãtre .
183
 CUPRINS

I. Elemente de calcul matricial ºi sisteme de ecuaþii liniare

1. Tabel de tip matricial. Matrice, mulþimi de matrice.
Matrice Operaþii cu matrice: adunarea, înmulþirea unei matrice cu scalar ................. 3
2. Operaþii cu matrice: înmulþirea ...................................................................... 9
Sisteme de ecuaþii 3. Sisteme de ecuaþii liniare. Determinanþi ..................................................... 16
liniare ºi determinanþi 4. Proprietãþile determinanþilor ........................................................................ 24
5. Interpretarea geometricã a sistemelor liniare cu douã necunoscute ........... 29
6. Matrice inversabilã ...................................................................................... 32
7. Sisteme liniare cu cel mult 3 necunoscute .................................................. 35

II. Elemente de analizã matematicã

Mulþimea numerelor 1. Mulþimi de puncte pe dreapta realã ............................................................. 44
reale. Funcþii reale 2. Funcþii reale de variabilã realã .................................................................... 51
1. Limita unei funcþii într-un punct. Limite laterale ........................................ 59
Limite de funcþii 2. Operaþii cu limite de funcþii. Limitele funcþiilor elementare ...................... 63
3. Metode de eliminare a nedeterminãrilor ..................................................... 70
4. Asimptotele unei funcþii .............................................................................. 76
1. Continuitate punctualã; continuitate pe un interval.
Continuitatea Operaþii cu funcþii continue. ......................................................................... 82
funcþiilor 2. Studiul existenþei soluþiilor reale ale unor ecuaþii ºi semnul
unei funcþii continue pe un interval ............................................................. 87
1. Funcþii care admit derivatã. Funcþii derivabile ........................................... 92
2. Derivate laterale. Derivatele unor funcþii elementare ................................. 97
Derivabilitatea 3. Operaþii cu funcþii derivabile. Derivate de ordinul al doilea .................... 103
funcþiilor 4. Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile pe un interval ..................... 110
5. Calculul unor limite de funcþii cu ajutorul derivatelor ............................. 118
6. Rolul derivatei de ordinul întâi în studiul funcþiilor ................................. 120
7. Rolul derivatei de ordinul al doilea în studiul funcþiilor .......................... 127
1. Reprezentarea graficã a funcþiilor ............................................................. 134
Reprezentarea
2. Aplicaþii ale unor proprietãþi locale sau globale ale funcþiilor .................. 146
graficã a funcþiilor
3. Rezolvarea graficã a unor ecuaþii. ªirul lui Rolle ..................................... 148

Probleme recapitulative.................................................................................................... ....................... 154

Teste grilã .................................................................................................... ............................................. 162
Recapitulare pentru bacalaureat .................................................................................................... ........ 172
Indicaþii ºi rãspunsuri .................................................................................................... .......................... 175

240