Andreev Mihai

Clasa a XIII-a Seral

Referat:Legile efectului fotoelectric extern

Prima lege a efectului fotoelectric extern

Daca se mareste fluxul radiatiei elecromagnetice incidente

de doua ori fara sa se modifice frecventa (acest lucru se
realizeaza pastrand filtru din fata ferestrei din cuart si
micsorand de doua ori distanta dintre arc si fereastra) se
constata o crestere corespunzatoare a intensitatii
curentului electric de saturatie si o independenta de
tensiunea de stopare(vezi graficul familiei de
caracteristici), respectiv a energiei cinetice maxime de
fluxul energetic al radiatiei electromagnetice incidente.
Intensitatea curentului fotoelectric de saturatie este
Is=n·e, unde n este numarul de fotoelectroni emisi de
catod in unitate de timp, iar e este sarcina electrica a
electronului( e = 1,6·10-19 C ). Rezulta prima lege a efectului
fotoelectric:
1.Pentru o frecventa data a radiatiei electromagnetice incidente
energia cinetica maxima a fotoelectronilor emisi nu variaza, ci
numai numarul lor este proportional cu fluxul energetic al
radiatiei electromagnetice incidente.
A doua lege a efectului fotoelectric extern
Pentru a putea reprezenta grafic energia cinetica maxima
a fotoelectronilor in functie de frecventa trebuie iradiat
catodul cu radiatii de diferite culori (folosind filtre diferite
pentru a ridica caracteristici diferite), dar de flux energetic
constant (distanta dintre arcul electric si fereastra din
cuart este aceeasi pentru toate caracterisicile de frecvente
diferite).

Forta electromagnetica
Circuite electrice
Se constata experimental ca efectul fotoelectic nu apare pentru
frecvente mici sau lungimi de unda mari indiferent de valoarea
tensiunii dintre placi. Folosind radiatii cu frecventa din ce in ce
mai mare, din grafic se observa ca de la o anumita frecventa,
numita frecventa de prag (ν01, ν02) dependenta de natura
catodului apare efectul fotoelectric extern. Cu cat frecventa
radiatiei incidente (ν > ν0) este mai mare decat frecveta de prag
cu atat tensiunea de stopare este mai mare in valoare absoluta,
deci si Ecmax a fotoelectronilor este mai mare. Reprezentand
grafic energia cinetica maxima a fotoelectronilor in functie de
frecventa pentru materiale diferite [catod din litiu, respectiv catod
din cupru - vezi figura2)] se obtin drepte paralele indiferent de
natura catodului. Prin urmare, dependenta dintre cele doua
marimi (energia cinetica maxima a fotoelectronilor si frecventa
radiatiei incidente cu care este iradiat catodul), poate fi descrisa
pentru toate substantele de o relatie asemanatoare cu ecuatia
dreptei. (vezi figura), adica Ecmax trebuie sa fie o functie liniara
de frecventa. Ecuatia dreptei se deduce din figura. Coeficientul
unghiular sau panta dreptei este P = tg φ care are aceeasi
valoare pentru toate materialele din care est confectionat catodul.
Din triunghiul AMN
tg φ = MN/AN = [Ecmax −( −n)]/ν
De unde
Ecmax = Pν −n
sau
eUs = Pν− n;
n reprezinta ordonata la origine. Pentru ν = 0 si Us = Uo (Uo este
tensiunea de extractie ce depinde de natura catodului), relatia de
mai sus devine:
eUo = −n
Panta dreptei P se afla facand Ecmax = 0, iar ν = ν0 si se obtine
o=Pν0 − eUo
eUo/νo = P>
Inlocuind constantele P si n rezulta:
Ecmax = eUo/νo (ν − eUo) = eUo/ν0(ν −ν0)
Valoarea medie a raportului eUo/ν0 pentru diferite materiale are
aproximativ aceeasi valoare egala cu valoarea constantei lui Plank
(h = 6,625·10-34 j·s)
eUo/ν0 = h
Ecmax = hν − eUo
Ecmax = h(ν−ν0)
hν = Ecmax+hν0
Din aceste date se poate formula legea a doua a efectului fotoelectric extern:

Energia cinetica maxima a fotoelectronilor este direct proportionala cu frecventa radiatiei electromagnetice incidente si nu depinde de

fluxul energetic

Legea a treia si a patra a efectului fotoelectric extern

Daca frecventa radiatiei incidente este ν ≤ ν0 efectul
fotoelectric extern inceteaza iar pentru ν > ν0 efectul fotoelectric
apare.
Legea a treia:
Efectul fotoelectric se produce daca frecventa radiatiei
incidente este egala sau mai mare decat o anumita
frecventa νo numita pragul rosu al efectului fotoelectric extern.
Experimental s-a constatat ca intre momentul iradierii si
momentul aparitiei efectului fotoelectric extern exista un interval
de timp foarte scurt(de ordinul nanosecundelor).
Legea a patra:
Efectul fotoelectric extern este practic instantaneu.
Fotonul
 Cu toate ca Max Plank a introdus cuantificarea in
procesele de emisie si absorbtie a radiatiei , el a continuat
sa considere lumina ca o unda electromagnetica.Pentru
prima data Einstein a emis ipoteza ca undele
electromagnetice sunt formate dintr-un flux de cuante
numite mai tarziu fotoni de catre Lewis.Fotonii sunt
particule ale campului electromagnetic ce se
caracterizeaza prin faptul ca in vid se misca numai cu
viteza luminii si au o masa de miscare finita si
constanta,iar masa de repaus este nula(m.=0).Spre
deosebire de fotoni particulele de substanta se pot misca
cu orice viteza fara sa atinga viteza luminii in vid .Masa de
miscare a fotonilor este diferita de masa de repaus,
deoarece masa de miscare se modifica cu viteza
m = mo/√1 - v2/c2
Fotonul are o masa de miscare(m) care este legata de frecventa undelor electromagnetice prin relatia

ε=mc2

m=ε/c2 =hν/c2
Fotonul fiind o particula in miscare este caracterizat si de impuls,

p=mc=hν/c=ε/c=h/λ

λ=c/ν

λ este lungimea de unda a fotonului . In procesul ciocnirii inelastice a fotonului cu suprafata unui solid acesta exercita o presiune care

este determinata de forta medie cu care fotonul actioneaza in procesul ciocnirii asupra suprafetei de arie data,in directia normalei la

aceasta suprafata.

P=F/S=[Δp/Δt]/S

Variatia impulsului in timpul absobtiei este

Δp=p − p
o =−po
- p este impulsul fotonului dupa ciocnire (p=0);

este impulsul initial al fotonului

- po

Conform principiului al III-lea al dinamicii, asupra suprafetei

corpului iradiat actioneaza o forta egala si de sens contrar, avand
modulul
F=Δp/Δt=p/Δt=ε/cSΔt
Daca fotonul face parte dintr-un fascicul ce contine N fotoni,
atunci energia fasciculului este
P=E/cSΔt=Nhν/cSΔt
Daca suprafata ciocnita este perfect reflectatoare, variatia de
impuls a fotonului este
Δp= -po − p0=−2p0
Variatia de impuls a suprafetei este

=2ε/c
Δp=2p0

Presiunea exercitata de foton va fi

P=F/S=[Δp/Δt]/S=2ε/cSΔt
Daca in loc de un foton suprafata reflectatoare este iluminata de
un fascicul de energie,
E=Nhν
atunci presiunea exercitata pe suprafata S in intervalul de timp Δt
va avea forma
P=2E/cSΔt
Efectul presiunii luminii poate fi observat in cazul cozilor foarte
difuze a cometelor. Fotonii proveniti de la Soare interactioneaza
cu particulele ce alcatuiesc coada cometei si le accelereaza pe
directie opusa Soarelui.