Universitatea de Nord Baia Mare

Facultatea de Litere
Catedra de teologie şi asistenţă socială
Specializarea: Teologie Ortodoxă Pastorală

Convertirea lui Saul

-lucrare de seminar-

ÎNDRUMĂTOR:
Borca Eusebiu

STUDENT:
Timiş Petrică

Baia Mare
2011
 Sfântul Apostol Pavel, care înainte de a veni apostol se numea Saul, era un evreu
din neamul lui Veniamin. El s-a născut in Tars, in Cilicia, din părinţi de vază, care au trăit
intâi la Roma, iar apoi s-au mutat în Cilicia, la Tars, rămânând şi cetăţeni romani, aşa
încât şi Pavel era cetăţean roman.1 El era, se pare, rudă cu primul Sfânt Mucenic Ştefan şi
( pesemne cu acesta ) Pavel a fost trimis să înveţe legea lui Moise la Ierusalim. Aici, el a
fost ucenicul renumitului Rabbi Gamaliel. Prietenul şi tovarăşul său de învăţătură era
Varnava, cel ce mai apoi a ajuns apostol al lui Hristos. Când Varnava a devenit creştin, el
se ruga stăruitor şi cu lacrimi ca Dum-nezeu să lumineze cugetul şi să aducă la calea
dreaptă inima lui Saul. Pe atunci, Saul învăţa legea strămoşişor săi şi era chiar un mare
propovăduitor al acesteia, alăturându-se fariseilor ( păstrători fanatici ai moştenirii lor, de
o evlavie făţarnică, exagerat arătată ).

În acest timp, in Ierusalim şi în cetăţile şi ţinuturile dimprejur, sfinţii apostoli

răspândeau vestea bună a lui Hristos. Făcând aceasta, ei erau adesea siliţi să aibă fără de
sfârşit schimburi de vorbe cu fariseii şi saducheii ( cei din urmă respingeau Tradiţia şi nu
credeau în nemurirea sufletului ), precum şi cu toţi cărturarii şi oa-menii legii, care îi urau
şi îi prigoneau pe cei care-L mărturiseau pe Hristos. Nici Saul nu-i suferea pe apostoli şi
nici nu râdea de Varnava ( care era deja apostol al lui Hristos ) şi rostea ocări despre
Hristos. Când primul Sfânt Mucenic Ştefan a fost ucis cu pietre de iudei, Saul nu numai
că nu a arătat pic de milă faţă de cel de un sânge cu el, care fusese omorât nevinovat
fiind, ci chiar a incuviinţat omorul şi a păzit hainele iudeilor care aruncau cu pietre în
Ştefan. Apoi, cerând voie arhie-reilor şi bătrânilor iudeilor, el a lovit Biserica
(comunitatea credincioşilor întru Hristos ) cu furie mare, intrând în case şi prinzând
bărbaţi şi femei, pe care-i trimitea în temniţă. Nemulţumit fiind doar cu prigonirea
credincioşilor din Ierusalim şi împrăştiind vorba că cei ce cheamă numele lui Hristos vor
fi prinşi şi omorâţi, el a pornit spre Damasc cu scrisori de la arhierei către sinagogi, ca să
poată căuta şi acolo bărbaţi şi femei care credeau în Hristos, să-i prindă şi să-i aducă la
Ierusalim. Aceasta se întâmpla împăratului Tiberiu. În timpul nopţii, pe când Saul se

1
Pr .Prof. Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2004, p. 41
indrepta spre Damasc, o lumină mare şi orbitoare a coborât din ceruri asupra sa2; căzând
la pământ, a auzit un glas care i-a spus: „ Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti ?” Plin de
uimire, Saul a întrebat: „ Cine eşti, Doamne ?” Atunci Domnul a spus: „ Eu sunt Iisus,
pe Care tu Îl prigoneşti. Greu iţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă”.Cu spaimă şi
cutremur, Saul a întrebat: „ Doamne, ce voieşti să fac ?” Iar Domnul i-a zis: „ Ridică-te,
intră ân cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci”( F. Ap. 9, 4 – 6) Soldaţii care erau cu
Saul au rămas înmărmuriţi şi, orbiţi de limina minunată, stăteau nevăzând nimic: auzeau
vocea care vorbea cu Saul, dar nu vedeau pe nimeni.

Urmând porunca Domnului, Saul s-a ridicat de la pământ şi, cu toate că avea ochii
deschişi, nu putea vedea nimic: ochii trupeşti îi erau orbi, însă el a început să vadă cu
ochii sufletului. Însoţitorii şi ajutoarele lui Saul l-au luat de mână şi l-au dus în Damasc.
Acolo a rămas trei zile, fără să vadă, vreme în care, plin de căinţă, nu a mâncat nimic,
rugându-se fără incetare ca Domnul să-i descopere voia Sa.

În Damasc locuia Sfântul Apostol Anania. Apărându-i îitr-o vedenie, Domnul i-a
poruncit acestuia să-l găsească pe Saul, care locuia în casa unui bărbat pe nume Iuda, şi
să lumineze ochii trupeşti, atingându-l, şi pe cei sufleteşti, botezându-l. Anania a răspuns:
„ Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în
Ierusalim. Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele Tău !” Însă
Domnul a zis către el: „ Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales ca să poarte numele Meu
înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui Israel; căci Eu îi voi arăta câte trebuie să
pătimească el penrtu numele Meu”( F. Ap. 9, 13 – 16)

Sfântul Anania, pornind aşa cum a poruncit Domnul, a găsit pe Saul şi şi-a pus
mâinile pe el. Şi pe loc s-a luat ca un văl de pe ochii săi şi într-o clipă el şi-a recăpătat
vederea; şi ridicându-se a primit botezul şi s-a umplut de Duhul Sfânt, Care l-a sfinţit,
pregătindu-l pentru misiunea sa apostolească. Şi el a început să propovăduiască despre
Domnul Iisus Hristos, spunând prin sinagogi că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Toţi cei
caree-l ascultau rămâneau uimiţi de preschimbarea celui care prigoni-se Biserica lui
Hristos şi ziceau: „Nu estre acesta cel ce a nimicit pe cei ce chemau acest nume în

2
Radu Diac, Viaţa Sfântului Apostol Pavel , Editura Fundaţiei ,,Anastasia” , 2002 ,Bucureşti, p
42
Ierusalim şi a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe cei legaţi la arhierei ?”(F. Ap. 9,
21)

Dar Saul, plin de râvnă sfântă se întărea în credinţă şi tulbura pe iudeii ce locuiau
ăn Damasc, arătând că Iisus este Hristosul. Iudeii s-au ridicat atunci cu mânie îimpotriva
lui, sfătuindu-se să-l omoare şi au pus strajă la porţile cetăţii ca să nu-l scape. Însă
ucenicii lui Hristos, care erau în Damasc cu Anania, aflând de iudeii care să-l ucidă pe
Saul, l-au luat pe acesta şi, în timpul nopţii, l-au coborât într-un coş prin fereastra unei
case construite în zidul cetăţii.3 Părăsind Damascul, el nu a pornit chiar atunci spre
Ierusalim, ci a mers mai î ntâi în Arabia, după cum scrie în Epistola sa către Galateni: „ ...
nu am primit sfat de la trup şi de la sânge, nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei
dinainte de mine, ci m-am dus în Arabia şi m-am întors iarăşi la Damasc. Apoi, după trei
ani, m-am suit la Ierusalim, ca să-l cunosc pe Chefa”.( Ga.1, 16 – 18)

Ajungând la Ierusalim, Saul a voit să se alăture ucenicilor lui Hristos, însă ei se

temeau de el, necrezând că este ucenic al Domnului. Dar Sfântul Apostol Varnava a
crezut, el fiind acela ale cărui rugi arzătoare Stăpânul milostiv nu le lăsase fără de
răspuns. Saul, convertit, a căzut la picioarele prietenului său, stri-gând: „ O, Varnava,
învăţător al adevărului, acum cunosc adevărul celor spuse de tine despre Hristos !”
Varnava a plâns de bucurie, şi-a îmbrăţişat prietenul şi, apu-cândul de mână, l-a dus la
apostoli. Atunci Saul le-a spus cum văyuse pe Domnul pe drumul spre Damasc şi cum a
propovăduit în Damasc în numele lui Iisus. Atunci sfinţii apostoli s-au umplut de bucurie
şi au preamărit pe Domnul Hristos. Şi chiar şi în Ierusalim, Sfântul Saul se sfădea cu
iudeii şi elinii în numele Domnului Iisus Hristos şi le arăta că Iisus este Mesia Cel
prorocit de profeţi.

Într-o zi, pe când se ruga în templu, Saul a avut o vedenie în care L-a văzut pe
Domnul care i-a vorbit: „Grăbeşte-te şi ieşi în grabă din Ierusalim, pentru că nu vor
primi mărturia ta despre Mine.” Atunci Saul a zis: „ Doamne, ei ştiu că duceam la
închisoare şi băteam prin sinagogi pe cei care credeau în Tine. Şi când se vărsa sângele
lui Ştefan, mucenicul Tău, eram şi eu de faţă şi încuviinţam uciderea lui şi păzeam
3
Radu Diac, Viaţa Sfântului Apostol Pavel , Editura Fundaţiei ,,Anastasia” , 2002 ,Bucureşti, p.
67
hainele celor care îl ucideau”. Însă Domnul i-a spus: „ Mergi, că Eu te voi trimite
departe, la neamuri”( F. Ap. 22, 18 – 21 )

După această vedenie, sfântul, cu toate că mai voia să rămână pentru câteva zile în
Ierusalim, căci mulţumire avea la vorbele apostolilior, nu a putut face aceasta. Iudeii cu
care la vorbele apostolilior, nu a putut face aceasta. Iudeii cu care se sfădise despre
Hristos îi purtau mânie mare şi doreau să-l ucidă. Aflând, creştinii din Ierusalim l-au
însoţit în Cezareea şi de acolo s-a îmbarcat pe o corabie spre Tars, ţinutul său natal, unde
a rămas o vreme, propovăduind celor de acolo Cuvântul lui Dumnezeu.4

Bibliografie

4
Pr. Dr. Sandu Dan, Viaţa Sfântului Apostol Pavel în Studii Teologice, Revista Institutelor
Teologice Universitare din Patriarhia Română, Nr. 5-6, Editura Institutului Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, 1995, p. 290
 1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediţie jubiliară a Sântului Sinod, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, versiune diortosită după Septuaginta,
redactată şi adnotată de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania.

2. RĂMUREANU, Pr .Prof. Dr. Ioan, Istoria Bisericească Universală, Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2004,

3. DIAC, Radu, Viaţa Sfântului Apostol Pavel , Editura Fundaţiei ,,Anastasia” ,

2002 ,Bucureşti,

4. DIAC, Radu, Viaţa Sfântului Apostol Pavel , Editura Fundaţiei ,,Anastasia” ,

2002 ,Bucureşti,

5. DAN, Pr. Dr. Sandu, Viaţa Sfântului Apostol Pavel în Studii Teologice, Revista
Institutelor Teologice Universitare din Patriarhia Română, Nr. 5-6, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1995