Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cartea Deltei Dunarii
Cartea Deltei Dunarii
II
AR
N
U
D
I
TE
EL
T
IA
D
ER
EA
EN
T
AR
RT
PA
PARTENERIAT
EDUCAŢIONAL
OBIECTIVE CARTEA
su
ste
na
bili
ta
valori te
2015 DELTEI
po
pu
la
riz
functii ar
e
ac
tiv
ita
DUNARII ti
ARBDD
importanta
ARBDD
Profesori şi elevi, parteneri cu Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) încă de
la înfiinţare, ne-am propus ca în 2015, an omagial, de celebrare a unui sfert de secol de existenţă a
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (RBDD), după o bună tradiţie a aniversărilor anterioare să publicăm un
nou ghid de educaţie ecologică, al patrulea, şi aşa a venit ideea proiectului educaţional CARTEA DELTEI
DUNĂRII.
A.R.B.D.D. - Ocro te şte natura şi păstrează tradiţiile! ® 3
CARTEA DELTEI DUNĂRII
OMAGIUL ECHIPEI DE
PROIECT
Transmitem tuturor celor care lucrează, au lucrat sau colaborează cu ARBDD sincere felicitări
pentru ceea ce fac, au făcut şi vor face pentru DELTA DUNĂRII, sănătate, putere de muncă şi pasiune
pentru natură, în general, şi pentru Delta Dunării, în special.
Tuturor guvernatorilor RBDD recunoştinţă şi mulţumirile noastre.
INTRODUCERE
Acest ghid se adresează tuturor celor care iubesc Delta Dunării şi, mai ales, vor să abordeze
problemele de mediu şi dezvoltare durabilă nonformal, fără stres de catalog şi note, dar cu mult drag pentru
natură în general şi pentru Delta Dunării, în special.
Este un opţional interdisciplinar care vizează educaţia ecologică a elevilor din şcolile tulcene, dar în
egală măsură şi pe cea a elevilor din întreaga ţară, care vor să cunoască mai multe lucruri despre acest
paradis al nostru care este Delta Dunării, acum, la 25 de ani de la înfiinţarea RBDD. Prin dezvoltarea
cunoştinţelor despre Delta Dunării şi a capacităţii de a se relaţiona de către orice elev sau dascăl cu colegii
lor din deltă, prin conştientizarea problemelor de mediu şi a impactului intervenţiei umane asupra acesteia,
poate fi un schimb de idei benefic şi elevilor şi Deltei Dunării, în special sau mediului, în general.
Prin acest opţional, elevii folosesc cunoştinţe însuşite în cadrul orelor din trunchiul comun, din sfera
ştiinţelor naturii, pe care le aplică la cercetarea zonei în care locuiesc. În acest proces, elevii îşi
consolidează cunoştinţele teoretice şi capătă deprinderi de cercetare practică, iau contact cu particularităţile
mediului ambiant şi cu valorile culturale ale zonei, dezvoltându-şi astfel respectul şi admiraţia pentru
intervenţia umană pozitivă.
O componentă importantă a opţionalului este accentul pus pe rolul comunităţii locale şi
internaţionale în protejarea mediului, asigurându-se astfel dezvoltarea la elevi a unei viziuni globale asupra
mediului înconjurător şi educarea lor în spiritul colaborării pentru un scop comun, un mediu sănătos şi o
deltă la fel de frumoasă şi urmaşilor.
să realizăm un material didactic atractiv, util şi pentru cadrele didactice şi pentru elevi, care să vină cu
cele mai noi date despre Delta Dunării şi problemele ei;
să sensibilizăm elevii faţă de resursele naturale şi culturale ale Deltei Dunării;
să-i învăţăm pe elevi să aibă o atitudine prietenoasă, responsabilă şi sustenabilă faţă de această
adevărată comoară naturală care este Delta Dunării;
implicarea elevilor în activităţi nonformale care le dezvoltă spiritul civic, creativitatea şi îi
responsalizează;
Materialele sunt interesante şi sunt concepute astfel încât să-i inspire atât pe elevi cât şi pe profesori. Ne
dorim ca la final atât elevii cât şi adulţii să simtă că fac parte din acest ecosistem şi că doresc să-l conserve
şi pentru generaţiile următoare.
Materialul propus nu este o carte clasică de reguli sau un manual din care să parcurgeţi tot în mod
obligatoriu. Vă propunem un ghid, din care cadrul didactic, sau oricine îl deschide, să aleagă acele strategii
şi metode care se potrivesc cel mai bine cu practica personală şi cu condiţiile specifice comunităţii proprii.
Materialul este flexibil pentru a se putea utiliza în diverse comunităţi şi pentru a se putea adapta, în funcţie
de necesităţi, atâta timp cât înţelegerea sustenabilităţii este scopul principal.
Dacă veţi considera util ghidul, ne permitem să vă sugerăm :
să încercaţi să pătrundeţi în profunzimea problemelor şi să aveţi o atitudine responsabilă;
să dezvoltaţi abilităţi de a analiza şi de a formula întrebări;
PROIECTUL
SCOP :
Prin acest proiect urmărim ca la 25 de ani de la înfiinţarea ARBDD să facem şi mai cunoscută Delta
Dunării şi problemele ei. Oferim informaţii care să le completeze pe cele de la orele din trunchiul comun
ştiinţe, dar şi sugestii de comunicare prin intermediul jocului şi altor metode interactive, participativ
creative. Dorim ca prin participarea la parteneriat copiii să cunoască mai bine acest loc mirific din
apropierea noastră, să le cultivăm dorinţa de a-l proteja, ca să rămână o sursă de viaţă şi frumuseţe şi pentru
generaţiile viitoare.
OBIECTIVE:
Conştientizarea elevilor în vederea unui comportament responsabil faţă de mediu, în general, şi de
Delta Dunării în special;
Să cunoască şi să aprofundeze cunoştintele despre Delta Dunării;
Implicarea elevilor în activităţi de documentare despre istoria acestor locuri, a tradiţiilor şi obiceiurilor;
Formarea unor deprinderi de muncă în echipă;
Implicarea în activităţi de ecologizare, conservare, protecţie a Deltei Dunării;
Revitalizarea activităţilor non formale, de voluntariat, lobby şi advocacy legate de Delta Dunării şi a
unor metode interactive;
Formarea unei atitudini responsabile şi active pentru gestionarea şi ocrotirea Deltei Dunării, în vederea
unei dezvoltări durabile a acestor locuri unice, dar şi a comunităţilor locale ce trebuie mai mult
implicate.
STRUCTURA / TEME
1. Dunărea, fluviul care uneşte. Drumul Dunării
2. Formarea Deltei Dunării
3. Cultură şi civilizaţie / legende
4. Caracteristici geografice
5. Biodiversitatea Deltei Dunării
6. Rezervaţia Biosferei Deltei Dunării – constituire, istoric, performanţe
7. Probleme cu care se confruntă Delta Dunării
8. Să protejăm Delta Dunării şi să milităm pentru o dezvoltare durabilă
Componenta teoretică o completăm cu aplicaţii practice, de la origami, desene şi jocuri de cuvinte, la
chestionare sau jocuri distractive, pentru a dezvolta elevilor aptitudini în mai multe domenii.
În legendele, în credințele, celor vechi apa DUNĂRII avea darul de a spăla de păcate. Ca și apa
Gangelui, ca și apa Nilului, apa de Dunăre se ținea în vase de aur, în tesaur, pe la curțile regale din Orient.
Iar strămoșii noștri Daci, de câte ori plecau la război se împărtășeau — după poruncile lui Zamolxis — cu
apă din Dunăre și făceau jurământ să nu se întoarcă până ce nu vor fi biruit pe dușman. Noi, urmașii
Dacilor, trebuie să reînviem Cultul Dunărei.
În fața Dunării, subjugat de măreția acestui fenomen al naturii, rămâi pe loc și te întrebi cu mirare:
De unde vine? Cum s-a format uriașa masă lichidă? Cum poate curge neîntrerupt, de mii de ani, spre mare?
Fără sfârșit? Fără răgaz? Ce bogății poartă în navele care plutesc pe tulburele unde? Ce bogății ascunde în
noaptea fundului ei? Ce rol a jucat apa aceasta în istoria omenirii? Câte neamuri și seminții nu s-au perindat
pe drumul ei de apă..... Unde sunt? Ce urme au lăsat în lunga scurgere a veacurilor? Câte cetăți, orașe, sate,
s-au ridicat și s-au prăbușit pe malurile sale?
„Bătrânul Danubius era la antici o lume întreagă de bogăție, de întâmplări, de vitejie, de amor și
poezie. Fluviul despre care cuceritorii, ca și diplomații, și-au făcut visuri fericite, pe care el le-a dus pe
rând, pe undele sale spre mare”.
Importanța Dunării nu are asemănare cu nici a unui alt fluviu din lume. Nicăieri în lume nu s-a
desfășurat mai des și mai cumplit tragedia războiului ca aici pe malurile Dunării. De la Fenicieni și până la
noi, în cursul veacurilor, până azi când culorile românești flutură pe navele moderne care încrucișează pe
oglinda Dunării, câte neamuri n-au răsărit și n-au ajuns pe țărmurile care le stăpânim noi azi?
Dar, mai mult ca oricare, istoria neamului nostru este un capitol din chiar istoria Dunării. Nu se află
act mai de seamă din viața noastră națională, nu găsim pagină din istoria trecutului nostru în care să nu
găsim pomenit numele acestei ape, care ne scaldă țara, ne-a ocrotit și ne dă viață. „Clasicul Rege a fluviilor
e drumul de rondă al României, binefăcătorul ei fizic și patronul ei moral”.
Albia acestui fluviu a fost leagănul neamului nostru. Întotdeauna destinele acestui popor au fost
legate de ale Dunării. Străbunii noștri, în vremuri de demult, marii patrioți din zilele redeșteptării naționale,
au luptat să apere stăpânirea acestei ape, țintă pururea, ochită de vecinii care ne înconjurau. „Din moși,
strămoși, zicea marele Kogălniceanu, există în Poporul Român instinctul că fără Dunăre România nu poate
fi”.
„Interesul ce avem pentru Dunăre”, zicea un alt patriot luptător, este cel mai vechi, cel mai mare și
mai permanent interes al Românilor. Nu este chestiune care să fie mai importantă pentru această țară.
„Chestia Dunărei o considerăm mai presus decât toate — e o chestiune eternă. Convențiile, tratatele, oricât
A.R.B.D.D. - Ocro te şte natura şi păstrează tradiţiile! ® 9
CARTEA DELTEI DUNĂRII
de rele ar fi, au un termen, un regim al Dunării e din natura sa fără termen. El va ține cât va curge Dunărea
spre mare. Această Dunăre pe care am plătit-o îndestul în trecut, căci au fost secole în care ea a dus la mare
mai mult sânge românesc decât apă”.
Scopul proiectului nu este doar sentimental ci unul cât se poate de științific și ecologic.
GENEZA
Fluviul s-a format la sfârșitul Pliocenului și începutul Cuaternarului, prin drenarea unor lacuri de
mari dimensiuni, din bazinele Vienei, Panonic și Pontic, resturi ale Mării Sarmatice, existente înainte de
ridicarea munților Alpi, Carpați, Dinarici și Balcani. Acolo unde Dunărea a străpuns aceste bariere
montane au fost puse în evidență vestitele porți sau defilee, dintre care se remarcă Devin și Porțile de
Fier, care au separat cursul Dunării în trei sectoare:
1) Alpin/Superior
2) Panonic/Mijlociu
3) Pontic/Inferior, acesta din urmă identificându-se cu sectorul românesc.
ISTORIE
Napoleon numea Dunărea "regele râurilor europene", iar Nicolae Iorga, "cea mai bogată în
daruri", ea bucurându-se de atenția popoarelor continentului; pe malurile ei s-au făurit și au durat până în
zilele noastre civilizații milenare. Pentru Țara Românească și pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost
linia de încercate lupte cu Imperiul Otoman: "Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e (...) ca o
ființă care a văzut și a suferit multe și poartă în chipul său urma tuturor luptelor" (George Vâlsan).
Țările din bazinul dunărean sunt legate printr-un trecut comun. În urmă cu circa 2.500 de ani,
celții au întemeiat așezări în aproape întregul bazin dunărean, din care s-au dezvoltat multe dintre
orașele noastre de astăzi. De asemenea, unele nume de locuri sau râuri provin de la celți. De exemplu:
„dan“ înseamnă „râu mare“. În epoca romană, numele fluviului a fost Danuvius sau Danubius, iar mai
târziu Dunărea.
Grecii au ajuns pe Dunăre prin Marea Neagră. Pe o înălțime aflată la sud de gura de vărsare a
Dunării, într-un golf la Marea Neagră, au întemeiat Histria. Numele cetății vine de la Istros, denumirea
grecească dată Dunării. În prezent, puteți vedea săpăturile la un alt oraș antic, situat pe lacul Sinoe.
Pe litoralul României de astăzi, s-au dezvoltat orașele Tomis, azi Constanța, și Callatis, azi
Mangalia. În interior, pe Dunăre, grecii au fondat Axiopolis, Cernavodă de azi. Cu ambarcațiunile lor,
grecii au urcat pe Dunăre, parcurgând aproximativ o treime din fluviu. Porțile de Fier, cu bulboanele lor
si porțiunile de apă mică, au reprezentat o barieră naturală greu de trecut de ambarcațiunile cu vâsle. În
acest fel, sfera de influență grecească s-a limitat la cursul inferior al Dunării și Marea Neagră. În unele
locuri, se mai văd planurile orașelor antice. Centrul modern al orașului Constanța este situat chiar
deasupra agorei grecești, piață și loc de adunare în vechiul Tomis.
După celți și greci, romanii au descoperit și ei bazinul dunărean. Vreme de sute de ani, întregul
teritoriu de la sud de Dunăre și zone întinse din România de azi au făcut parte din Imperiul Roman. De
la izvoare și până la vărsare, Dunărea a devenit o graniță fortificată în calea popoarelor germanice din
nord.
Romanii au extins așezările celtice și grecești, întemeind orașe noi. Belgradul de azi se numea pe
atunci Singidunum, Budapesta era Aquinicum, Sofia era Serdica, iar orașul german Regensburg era
Castra Regina.
Dunărea a însemnat, în acele vremuri îndepărtate, pentru populațiile primitive, principala poartă
de legătură între părțile orientale și cele occidentale ale unei Europe, care în urmă cu 10.000 – 15.000 de
ani, după cum spun specialiștii, abia începea în părțile ei nordice să se dezmorțească de sub întinsele
calote de gheață ale ultimei glaciațiuni.
Primele relatări despre Porțile de Fier sau cataractele Dunării, le aflam de la Homer care spune că
ele se aflau lângă Okeanos Potamos sau Istru, acolo, unde după Hesiod a fost aruncat într-o cavernă
adâncă, balaurul cel legendar, care înspaimântase până și pe zeii Olympului. Încă de atunci ea devenise
un punct geografic important.
În timpurile romane, ele erau cunoscute sub numele de Portae Caucasiae căci după cum știm,
Carpații Meridionali în geografia militară romană purtau numele de Caucas. Pliniu cel Bătrân le descrie
ca pe o gigantică operă a naturii completată de o magnifică construcție: ”Aici catena munților se
întrerupea deodată. Porțile erau formate din grinzi îmbrăcate cu fier, iar pe sub ele curgea un pârâu, din
care exahala un miros foarte greu. În partea de apus, aceste porți erau apărate de un castel așezat pe
vârful stâncilor spre a împiedica trecerea ginților nenumărate” .
Pe aici au trecut, după cum se relatează în poemele epice atribuite lui Orpheu, și eroii Greciei
navigând cu corabia Argos în sus pe Okeanos Potamos, dincolo de ținuturile locuite de scythii arcași și
pastorii hyperborei. Ajunși la strâmtoarea Munților Rhipaei, ei au trecut înfricoșați de vâltorile și
stâncile ce se aflau în apropiere de insula Iernis, Erythia sau Rusava, insula Ada-Kaleh din timpurile
recente aflată cândva în amonte de cataractele sau gherdapurile de la Porțile de Fier, și s-au oprit osteniți
la gura râului Ternesos, Cerna de azi, în portul în care se ridicau vestitele Columne ale lui Hercule.
Herodot scrie că, după cum a aflat de la preoții egipteni, regele Sesotris sau Osiris plecând cu o
flotă compusă din corăbii lungi, a supus pe locuitorii de lângă ”Erythra Thalassa”, de unde nu a mai
putut naviga din cauza strâmtorilor.
Dar cel mai mare erou al antichității care a marcat profund istoria acestor locuri este Heracle sau
Hercules Iovio, numit în legendele din regiunea carpatică Iovan Iorgovan. Printre cele 12 munci pe care
i le-a impus regele Eurysteu din Mycena era și aceea de a-i aduce faimoasele cirezi de vite ale lui
Geryon din insula Erythia. Hercule, cum ne spune Apollodor, după ce sosește lângă Okeanos Potamos,
unde se afla insula Erythia, ridică în munți, două columne, în memoria călătoriei sale. Numeroși istorici
și geografi din antichitate au căutat să descopere locul în care au fost amplasate aceste grandioase
construcții, și strâmtoarea muntoasă din apropiere, creându-se numeroase confuzii, ce s-au perpetuat
până în zilele noastre, mulți autori fiind convinși că este vorba de Gibraltar. Totul pornește de la
confuzia dintre denumirea modernă, chiar și în timpurile istorice, de Ocean sau mare deschisă, și
Okeanos Potamos pe care grecii vechi o foloseau de fapt în cazul Dunării sau Istrului, râul cel mare de la
nord.
Iar Dunărea, așa cum o cunoaștem astăzi, nu ar fi fost dacă nu existau Carpații, căci nu vom găsi,
cât am căuta șuvoi de munte, sau altă apă în mișcare izvorâtă de aici din acest măreț inel muntos, care,
oriunde s-ar afla și ori încotro s-ar îndrepta, să nu ajungă până la urmă în Dunăre, de parcă tot ce mișcă
în țara asta este menit să se nască și să viețuiască cu dor de Dunăre… Importantul fluviu european după
ce își dublează practic debitul în apropiere de Belgrad colectând apele Dravei, Tisei, Savei și Moravei,
curge pe o lungime de peste 150 de km, între localitățile Baziaș și Gura Văii – Porțile de Fier unde până
la construirea barajului se aflau temutele cataracte, printr-una dintre cele mai interesante regiuni din
punct de vedere geologic și geomorfologic.
În sectorul cunoscut astăzi sub denumirea de Defileul Dunării, fluviul se încapățânează parcă, să
”urce muntele”, să îl taie transversal pe întreaga sa structură și să își îndrepte undele dincolo, spre est,
prin câmpie către marea cea mare.
ETIMOLOGIE
Dunărea - "Rio Divino"
"Intre fluviile care au renume și care sunt navigabile când vii de la mare este și Istrul ..." - nota
Herodot din Halicarnas in Istorii (484-425 I.H.), cea mai veche descriere a ținuturilor de la Dunărea de
Jos; Publius Ovidius Naso (cca 10-15 d.H) remarca și el ca "...Danubiu-i cel mai mare, Mai jos de Nil să
fie, el nu vrea nicidecum".
Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru
sectorul inferior, în scrierile greceşti şi Danubius în cele latino-romane. Napoleon Bonaparte considera
ca este "Le roi des fleuves de l'Europe". Herodot din Halicarnas scria intr-una din lucrările sale : "Intre
fluviile care au renume si care sunt navigabile cînd vii de la mare este și Istrul..."
Denumirea dată de romani "Danubius" (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare,
şi modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară
Dunav în limba sârbocroată, Дунав/Dunav în limba bulgară, Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru
ţările riverane, şi Danube în limba engleză şi limba franceză şi Tuna în limba turcă.
ACTIVITATI
1. Adevărat sau fals:
Dunărea este o apă curgătoare numită fluviu. ( )
Delta Dunării este cel mai bătrân pământ românesc. ( )
Bălţile Dunării sunt, în prezent, regiuni de mlaştină. ( )
Dunărea este singurul fluviu european care curge de la vest la est. ( )
2. Completează enunţurile:
Dunărea izvorăşte din ……………………………, din Germania şi trece prin … ţări şi … capitale.
Ţările străbătute de Dunăre sunt: ……………………………………………………………………….
Capitalele europene prin care trece Dunărea sunt: …………………………… ……………………..........
Ea are o lungime totală de …....… km, din care …...…. km pe teritoriul ţării noastre.
La vărsarea în Marea ……….., Dunărea se desparte în trei braţe: ……….., ………… şi …………,
formând între ele ……………………………..
Comentăm testul și apoi prezentăm conținutul parteneriatului, scopul și obiectivele, dar și
metodele pe care dorim să le folosim în abordarea conținuturilor.
Printr-un brainstorming stabilim de câte ori ne întâlnim: săptămânal, bilunar, lunar, dacă sunt de
acord cu tematica propusă sau sunt completări / recomandări.
3. Bagheta magică
Tocmai ai găsit o baghetă magică care îţi permite să schimbi trei caracteristici ale activităţii.
- Poţi schimba orice vrei, activitatea, temele, abordarea, dar argumentează
Varianta: Ce ai schimba dacă ai deveni profesor timp de o lună?
Această activitate îi ajută pe elevi să îşi exprime frustrările şi să cunoască nemulţumirile altora.
Sugestiile de schimbare oferite aici pot fi valoroase pentru activităţile viitoare;
DRUMUL DUNĂRII
Apa Dunării este „internațională“ și cosmopolită. Bazinul dunărean include zone din diferite
țări, din care se scurge în Dunăre apa rezultată din precipitații. Tările bazinului dunărean sunt legate
între ele printr-o istorie comună. Dunărea joacă un rol important în identitatea natională a acestor țări.
De la izvoare până la vărsare, Dunărea trece prin zece țări. Izvorăște în Germania și apoi curge
prin Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina. De
asemenea trece prin 4 capitale: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.
C. Bazinul Dunării
Bazinul său receptor include însă un număr mai mare de țări: apa din Dunăre provine din 19 țări
diferite. Bazinul receptor al Dunării include, de exemplu, 81% din teritoriul Sloveniei, 74,9% din cel al
Bosniei și Hertegovinei și 27,5% din Republica Cehă. În Dunăre, ajunge apă chiar din Elveția, Italia,
Polonia, Albania și Macedonia, din zone comparativ mici, dar și din zone care ating uneori o suprafată
de 2.000 de kilometri pătrați. Circa 96-97% din teritoriul național al României, Slovaciei și Austriei se
află în bazinul receptor al Dunării.
Bazinul dunărean este bogat în țări și culturi. Dunărea curge așa cum am spus prin zece țări și
primește apă din 19 tări, fiind fluviul „cel mai internațional din lume“. În bazinul dunărean se vorbesc
cel puțin 17 limbi naționale oficiale. În multe țări, pe lângă limba națională, se vorbesc și limbi ale altor
țări dunărene. Limba noastră, la rândul ei, reprezintă limba maternă a unor părți din populațiile altor țări
din bazinul dunărean. Acest lucru este evident în trăsăturile comune ale unor țări din bazinul dunărean.
ACTIVITĂȚI
1. Căpitan pe punte
Este un joc condus pe rând de către un copil, care cu bărcuța realizată vine în față și dă ordine:
ex. Căpitan pe punte spune: Suntem în portul ….plecăm spre ….. In acest fel începeți o calătorie
imaginară. Se continuă până toți copiii devin căpitani.
DUNĂREA
6. Folosind imaginea de mai jos notează la ce folosim apa Dunării? Compară cu a colegului de bancă
harta ta. Faceți completările necesare.
la
irigat
APA
DUNĂRII
7. Dunărea este ameninţată de poluare. Scrieți o scrisoare locuitorilor bazinului dunărean prin care să
îi rugați să păstreze Dunărea curată și nepoluată.
8. Căutați cum se spune Dunăre în toate limbile țărilor din bazinul Dunării
Germană: Donau
Maghiară: Duna
Croată: Dunav
Macedoneană: Dunav
Sârbă: Dunav
Bulgară: Dunav
Rusă: Dunaj
Ucraineană: Dunaj
Slovacă: Dunaj
Română: Dunărea
Albaneză: Danub
Turcă: Tuna
D. Importanţa Dunării
Dunărea a prezentat interes geopolitic şi geostrategic din antichitate până în zilele noastre. În
toată această perioadă cursul Dunării a constituit:
- Frontieră între imperii şi state;
- Cale de comunicaţie, utilizată în scop comercial sau militar;
- Zonă de aşezare a comunităţilor umane, cu bogate resurse naturale;
- Zonă cu potenţial hidroenergetic direct sau indirect.
E. Activităţi
1. Să facem o hartă umană cu traseul Dunării
Se oferă voluntari care vin in față, se țin de mână și spun ce port este fiecare. Se țin de mână până
ajung impreună la Marea Neagră.
F. Evaluare
Această fișă se foloseste la sfârșitul fiecărei activități
FISA FEEDBACK
1. Ti-a placut activitatea ?
DA PUTIN DELOC
2. Ai avut timp sa lucrezi ?
DA PUTIN DELOC
DA PUTIN DELOC
4. Cat de mult consideri ca te-ai implicat in activitate ?
F. MULT PUTIN
MULT
- o fază de golf care a urmat unei transgresiuni. Ipoteza limanică emisă de Grigore Antipa și continuată
de V. P. Zencovici, admite prezența unui golf, barat de către curenții marini prin grinduri transversale și
transformat în liman. Dunărea a adunat acest spațiu, în condițiile unei mări reduse de ~70 cm.
Colmatarea continuă a dus la actualul aspect.
Istoria formării Deltei Dunării se poate împărți în două etape distincte – predeltaică și deltaică.
Etapa deltaică
1. FAZA DE GOLF
2. FAZA LAGUNARĂ
In urma acumulării aluviunilor aduse de Dunăre în golful limanic, adâncimea golfului a scăzut
determinând astfel străpungerea cordonului litoral inițial formând delte secundare. În aceste condiții
Dunărea în cadrul acestei delte inițiale, ce era pe actualul traseu al brațului Sfântu Gheorghe considerat
pe bună dreptate cel mai vechi braț, a realizat străpungerea cordonului inițial la contactul acestuia cu
promontoriul Murighiol-Dunavăț formând și prima deltă secundară numită de N. Panin (1983) “delta
Sfântu Gheorghe I” în intervalul de timp 8.900-7.200 i.Chr.
4. FAZA SULINA
Datorită anastomozării brațului Sfântu Gheorghe și tendinței de migrare a fluviului spre nord, s-a
format un alt braț – Sulina, care s-a desprins din paleo - Dunăre, respectiv din brațul Sfântu Gheorghe în
dreptul localității de astăzi Nufăru. Transportul de apă și de aluviuni pe brațul Sulina a avut drept
consecință formarea celei de a doua delte secundare, prin străpungerea cordonului inițial între grindurile
Ceamurlia și Răducu. Delta secundară a Sulinei, care a fost favorizată de regresiunea phanagoriană, s-a
individualizat, în intervalul de timp 7.200-2.000 a.Crh. și s-a extins mult pe platforma continentală.
După N. Panin (1989) această deltă ar fi avut limita estică la 10-15 km față de țărmul actual, iar după
G.Vâlsan (1934) vârful ei s-ar fi sprijinit pe Insula Șerpilor care se găsește la cca. 45 km în largul mării.
În interiorul acestei delte secundare, ar fi existat mai multe artere hidrografice care au dat și forma ei
lobată.
A.R.B.D.D. - Ocro te şte natura şi păstrează tradiţiile! ® 22
CARTEA DELTEI DUNĂRII
vieţi spirituale cotidiene, iar cele două statui de lut, cunoscute cu numele de “Gânditorul” şi “Femeia
şezând”, reprezintă familia pereche şi sunt considerate capodopere ale artei neolitice universale.
depresionare sunt mai mici şi cu multe lacuri (de asemenea de mici dimensiuni), aflate într-un grad
înaintat de colmatare.
Delta fluvio-maritimă se desfăşoară între aliniamentul grindurilor maritime Letea - Caraorman -
Crasnicol în vest şi ţărmul mării în est. Ea cuprinde, pe lângă grindurile maritime Letea, Caraorman şi
Sărăturile un important complex lacustru (Roşu - Puiu) şi suferă modificări importante la contactul cu
Marea Neagră.
Delta Dunării reprezintă cea mai tânară regiune geografică a României, cu o individualitate
aparte între deltele Europei, cât și cele ale lumii întregi. Situată în partea de NV a bazinului Mării Negre,
între 44º46'00'' lat. N., 45º40'00'' lat. N. si 28º40'24'' long. E., 29º40'50'' long. E., într-o regiune mobilă a
scoarței terestre, Delta Dunării reprezintă practic cea mai importantă câmpie terminală a unui fluviu
european (exceptând cea a fluviului Volga ).
Complexul lagunar Razim-Sinoie
A doua componentă a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, este situată în sudul Deltei Dunării şi
ocupă o suprafaţă totală de circa 1145 km2, din care suprafaţa lacurilor este de 863 km2. Cea mai mare
parte a complexului o constituie zona depresionară (vechiul golf Halmyris) ocupată iniţial de apele mării
şi care a fost compartimentată ulterior, prin formare de cordoane şi grinduri. În ultimele decenii
complexul a suferit foarte mari modificări datorită acţiunii umane fiind transformat în rezervor de apă
dulce pentru alimentarea sistemelor de irigaţii amenajate în jurul complexului.
Dunărea maritimă
Este o altă componentă deltaică dispusă între Ceatalul Ismail şi limita vestică a rezervaţiei –
Cotul Pisicii, între milele Mm 43 – Mm 74.
Zona inundabilă Isaccea-Tulcea
Este situată în amonte de municipiul Tulcea. Zona are aspectul unei depresiuni şi constituie un
sector de luncă neîndiguit, fapt ce determină ca în timpul apelor mari de primavară să fie inundat,
alimentând lacurile şi zonele mlăştinoase acoperite cu stuf şi plaur.
Zona Sărături-Murighiol
Lacul Sărături, situat pe terasa Dunării, are o lungime de 2 km şi o lăţime de 500 m. Apele
lacului sunt puternic salinizate, caracterizate prin marea bogăţie de zooplancton şi fitoplancton.
Concluzii
Cel mai important este să se schimbe mentalitatea privind ocrotirea naturii şi protecţia mediului
înconjurător, pentru ca propriul nostru comportament să devină mai prietenos faţă de mediu prin:
- evitarea folosirii produselor şi substanţelor dăunătoare mediului;
- managementul deşeurilor, reciclarea acestora şi valorificarea lor;
- rezultatele de comportament ecologic pe care noua etică ecologică îl recomandă să fie percepute ca şi
semnele de punctuaţie şi să fie respectate ca şi acestea, cu menirea de a proteja omenirea împotriva
catastrofelor lente;
- plantarea unui număr cât mai mare de pomi şi plante;
- utilizarea durabilă a resurselor naturale;
- reducerea consumului de apă potabilă şi energie electrică;
- protecţia resurselor de apă potabilă, etc.
În loc de final …
E timpul să ne unim. Ce e important nu este ceea ce s-a dus, ci ceea ce a rămas. Delta Dunării are
încă o biodiversitate abundentă, specii endemice şi este o zonă umedă atractivă. Noi ştim că azi avem
soluţii. Toţi avem puterea de a schimba răul ce poate apărea. Deci, la treabă!
Am marcat drumul pe
hartă
X S L O V A C I A C
Y E R M R U L U M U
C R O A T I A C B N
V B M U J T U R U G
D I A R V C S A L A
C A N R X B T I G R
U E I S L A R N A I
K T A P T L I A R A
M O L D O V A O I H
P G E R M A N I A U
Am calculat și am colorat
Delta Dunării este a treia zonă din lume în ceea ce priveşte biodiversitatea după Bariera de Corali,
Australia, şi Arhipelagul Galapagos, Ecuador.
RBDD găzduieşte o mare varietate de comunităţi de plante şi animale al căror număr a fost apreciat la:
30 tipuri de ecosisteme,
7405 specii, din care:
BACTERIA 209
CHROMISTA 210
FUNGI 145
PLANTAE 2383
Plantae (plante inferioare) 917
Plantae (plante superioare, cormophyte) 1466
PROTOZOARE 429
ANIMALIA - 4029
Rotifera 479
Mollusca 84
Crustacea 223
Viermi 255
Arahnide 168
Diplopode 8
Insecte 2260
Chordata 552
Pisces 135
Amphibia 10
- Caudata (broaştele cu coadă) 2
- Anura (broaştele fără coadă) 8
Reptilia 12
- Testudine (ţestoasele) 2
- Sauria (şopârle) 5
- Serpentes (şerpi) 5
Aves 341
Mammalia 54
În Delta Dunării se întâlneşte cea mai mică densitate a populaţiei din România, un locuitor la 30 de hectare,
87 % din locuitorii ei fiind români, 10 % ruşi lipoveni, 2 % ucraineni, iar 1 % alte etnii.
Singurul oraş din Delta Dunării, Sulina, este port atât la Dunăre, cât şi la Marea Neagră, este urbea situată
la cea mai joasă altitudine din România şi este totodată cel mai însorit teritoriu al României.
Stufărişurile ocupă 1.750 kilometri pătraţi, iar Delta Dunării este cea mai mare suprafaţă compactă de
stufăriş de pe glob.
Cel mai mare fluture identificat în Deltă este ochi de păun de noapte, care are o anvergură a aripilor de 18
centimetri.
Cea mai puţin longevivă insectă din Deltă este libelula care trăieşte cel mult două zile, în acest timp ea nu
se hrăneşte, ci doar se înmulţeşte.
Cel mai mare peşte a fost un morun de 882 kg, fiind pescuit în 1980 la Sfântu Gheorghe, iar cel mai mic
peşte, un guvid, cu o lungime de 3,2 centimetri, se întâlneşte la Gura Portiţei.
Peştele cu cea mai lungă migraţie care poate fi văzut în Deltă este anghila. Exemplarele din această specie
străbat în şase luni 8.000 km până în Marea Sargaselor, unde se reproduc la o adâncime de 400 de metri şi
apoi mor. Puietul ajunge inclusiv în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării după 3-4 ani.
Vulturul codalb este cea mai mare specie de pasăre răpitoare din Delta Dunării, anvergura aripilor sale
ajungând la 2,5 metri.
Cea mai mică pasăre din România este ochiul boului şi se poate întâlni în Deltă. Are până la 10 cm
lungime, o anvergură a aripilor de până la 17 cm şi o greutate de până la 13 grame.
Cel mai mare mamifer din Deltă este mistreţul, care poate ajunge la o greutate de 200 kg.
Cele mai longevive animale din Delta Dunării sunt broasca țestoasă de uscat (Testudo graeca ibera) şi
broasca țestoasă de apă (Emy obicularis), care pot atinge vârsta de 120 de ani.
Delta Dunării este, totodată, cea mai mare suprafaţă reconstruită ecologic din Europa şi tot aici, la Gura
Portiţei, Sfântu Gheorghe şi Sulina, se pot vedea cele mai sălbatice plaje din România.
☼ Știați oare că 20% din teritoriul Deltei se află sub nivelul Mării?! Delta Dunării are forma unui triunghi
echilateral cu laturi de circa 80 km şi astfel este una din cele mai întinse zone umede din lume!!!
☼ Printre plantele din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării care atrag atenţia turiştilor se numără şi
Noctiluca Miliaris. Pescarii din complexul Razim-Şinoe şi cei din Sfântu Gheorghe spun că, dacă în
anumite perioade din an, te scalzi noaptea în unele zone din Marea Neagră sau din complexul Razelm, când
ieşi din apă corpul îţi este fosforescent. Fenomenul este denumit “lumânarea de mare”.
☼ Printre curiozităţile Deltei, un loc aparte îl ocupă cele două plante carnivore, otrăţelul de baltă şi
aldrovanda.
Otrăţelul Aldrovanda
☼ Pe insula Popina găsim lăcusta Isophya dobrogenşis şi faimosul păianjen veninos ”Văduva neagră”.
Atinge chiar şi şase centimetri lungime. Înţepătura lui poate fi mortală, dacă nu este tratată repede.
☼ In Delta Dunării întâlnim lăcusta Isophya dobrogenşis. Este un endemism, adică Delta Dunării este
singurul loc din ţară unde îl găsim.
☼ Şacalul auriu este şi el un animal destul de nou în România, venit din zonele mai calde, precum Balcani
sau Asia Mică, în jurul anilor 1929. Nu se ştie numărul exemplarelor pe teritoriul ţării noastre şi prin
urmare, nu se ştie nici dacă ar trebui protejat sau nu.
☼ Aici nu sunt, însă, doar animale veninoase sau agresive, ci şi unele extrem de drăguţe, cum ar fi câinele
enot (enotul sau bursucul cu barbă). Deşi seamănă cu un raton, el face parte din familia canidelor, alături
de câini, vulpi, şacali şi multe alte specii. El este un animal nou în ţara noastră, prima semnalare a lui fiind
din 1951.
☼ Țânțarii din Delta Dunării sunt mult mai disciplinați decât cei de la oraș. Sunt total invizibili şi
inofensivi în timpul zilei. Apar în roiuri organizate deasupra bălților și zonelor umede începând cu orele
20:00 şi se retrag în vegetație în jurul orei 4 dimineața.
☼ Cea mai periculoasă specie este vipera de stepă, care se găseşte în populaţii numeroase în Sfântu
Gheorghe şi pe grindul Perişor. Muşcătura viperei de stepă din Rezervaţie este însă mai puţin veninoasă
decât cea a celorlalte specii de vipere europene.
☼ Unul dintre cei mai lungi şerpi din Europa, cunoscut sub numele de “şarpele rău”, trăieşte în zonele din
apropierea Deltei Dunării şi este specie protejată la nivel european. Lungimea lui poate ajunge la 1,8 metri,
fiind totodată una dintre speciile cele mai agresive, dar a cărei muşcătură nu este veninoasă.
LEGENDA PEȘTELUI
Material cules de Oancă Bogdan, de la bunica sa din Crişan, elev în clasa a IV-a D, Școala
Gimnazială nr. 12 Tulcea, coordonator înv. Mihalcea Nina.
A fost odată ca niciodată. A fost odată ca niciodată un împărat şi o împărăteasă care-şi doreau un
copil mai mult ca orice. Într-o bună zi împărăteasa spuse tuturor că va naște un prunc şi așa făcu, împlini
voia soțului şi dădu viață unui băiețel frumos.
Creștea într-o zi cât alții în zece, însă, ceea ce părea ciudat, era tot timpul cu tot felul de arme de-ale
tatălui în mână, singurele obiecte cu care-i plăcea să se joace. Împăratul era tare mândru de fiul lui cel
voinic și neînfricat și-l dădu la toți pricepuții în ale armelor să-l pregătească şi să-l învețe să le mânuiască.
Crescu şi-n toate luptele ieșea învingător. Nu termina bine o luptă că se arunca în alta. Nu se simțea
bine dacă nu se lupta cu săbiile, paloșurile şi sulițele sale. Dacă era pace, nu se simțea bine. Găsea un
balaur să-l răpună sau alte vietăți care supărau oamenii.
Într-o zi se duse la Dumnezeu și-l rugă să-l transforme în orice numai să fie gata de luptă: cu săbiile
scose și cu sulițele ascuțite. Acesta îi spuse:
- Fiule, nu vei mai arăta a om și oamenii te vor chinui şi vor dori să te prindă.
- Nu contează, spuse băiatul.
- Vei fi prins, aruncat în apă clocotită şi ucis.
- Nu are importanță, dacă tot timpul voi fi gata de luptă, transformă-mă, Doamne !
- Da, fiule, vei avea săbiile şi sulițele pregătite să înțepe şi să rănească atunci când vei fi prins.
- Așa, Doamne, transformă-mă în ce vrei tu.
- Bine, te vei numi pește, vei trăi în apă și chiar şi mort te vei lupta cu săbiile tale cu oricine te va
prinde.
Voinicul a devenit un pește frumos şi gata să se lupte cu noi, atunci când îl gătim, cu oasele sale
ascuțite ca niște săbii.
Sturionii, sunt specii de pești migratori care au apărut acum aproape 200 de milione de ani, iar
astăzi sunt în pericol de dispariţie. În prezent, în apele costiere, râurile şi lacurile din emisfera nordică mai
trăiesc 25 de specii de sturioni, bazinul Dunării adăpostind cele mai importante populaţii de sturioni din
lume. În România şi Bulgaria încă mai trăiesc populaţii viabile de sturioni sălbatici, unici în Uniunea
Europeană.
Cu toate că au supravieţuit încă din era dinozaurilor, în zilele noastre s-a ajuns în situația în care
sturionii sunt printre cele mai ameninţate animale de pe planetă, conform Listei Roşii a Speciilor
Ameninţate, întocmită de IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii). Până în secolul al
XIX-lea, sturioni uriaşi migrau în Dunăre până în Germania şi reprezentau sursă de trai pentru multe
comunităţi de pescari.
Astăzi, 5 dintre cele 6 specii native din Dunăre sunt critic ameninţate cu dispariţia. Sturionii din
Dunăre joacă un rol important ca indicatori ai stării de sănătate a ecosistemelor. Ei trăiesc în cea mai mare
parte a timpului în Marea Neagră, migrând în susul Dunării şi al altor râuri mari pentru reproducere.
Sturionii sunt specii longevive – pot trăi chiar şi 100 de ani – şi masive – pot ajunge până la 6 metri
lungime, cântărind chiar şi 100 kg. Din cauza ciclului de viaţă lung şi a maturizării târzii, populaţiile au
nevoie de mulţi ani pentru a se reface, ceea ce înseamnă că sturionii sunt extrem de vulnerabili la
exploatare şi la alte ameninţări, cum ar fi poluarea şi fragmentarea habitatului.
Sturionul, cel mai valoros pește de pe glob a ajuns în prezent cap de afiș pe lista speciilor
amenințate cu dispariția. Nivelul capturilor s-a redus, în ultimii 20 de ani, cu peste 93%, potrivit
Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație “FAO”. Pentru a-l proteja, statul român a impus în anul
2006 o prohibiție pe 10 ani. Din păcate acest lucru a dus la apariția braconajului.
Cercetătorii de la Institutul Naţional Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării consideră o adevărată
binecuvântare faptul că încă mai avem sturioni sălbatici. Cega şi viza sunt pești de apă dulce, care trăiesc
numai în Dunăre. Morunul, nisetrul și păstruga trăiesc în Marea Neagră, dar se reproduc doar în Dunăre. Ei
au fost studiaţi prima dată în România de profesorul Grigore Antipa.
Morunii, nisetrii, păstrugile şi ceilalţi sturioni fac parte din familia Acipenseridae şi sunt printre cei
mai vechi peşti care populează în prezent apele globului. Au fost foarte căutaţi încă din antichitate,
mărturie stând numeroasele scrieri străvechi despre evoluţia acestor specii. Primele date despre trecutul
sturionilor datează din Neolitic şi au ca localizare Siberia de Est, fiind redate prin nişte figurine din piatră
reprezentând sturioni. In America Centrală, nisetrii au servit ca totem la unele triburi indiene. La Manegri
(trib nomad care a locuit în special pe malurile râului Kumara din China), pescuitul sturionilor era însoţit
de adevărate ceremonii. In oraşul antic Pantikapoin (înfiinţat în sec. al VI-lea î.Hr. pe locul actualului oraş
Kerci) s-au bătut monezi cu figuri de morun şi păstrugă. Mai târziu, pentru icrele de şip s-au purtat chiar
războaie între Veneţia şi Genova.
In Evul Mediu, comerţul cu sturioni era un privilegiu al regilor englezi, ai cnejilor din Novgorod şi
Moscova, al împăraţilor chinezi şi al mânăstirilor spaniole şi ruseşti. Sturionii se pescuiau pe Dunăre atât
pe teritoriul României, cât şi în Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Austria. Documente de la curtea lui Ştefan cel
Mare menţionează portul dunărean Chilia Veche ca un centru pescăresc important producător de sturioni.
ORIGINI. Ordinul Acipenseriformes îşi are originea în Triasic, sturionii având, ca specie, o vârstă
de peste 200 de milioane de ani. Migraţia sturionilor se efectuează pe distanţe foarte mari şi pe fundul
râurilor. Păstruga, de exemplu, se deplasează pe distanţe de zeci de kilometri, nisetrul pe sute de kilometri,
iar morunul se poate deplasa în timpul migraţiei pe distanţe ce depăşesc şi 1.000 km. După depunerea
elementelor sexuale mature, icre şi lapţi, sturionii se reîntorc, pe acelaşi drum, în locurile de unde au plecat.
Drumul întoarcerii se face aproape de suprafaţa apei. Din zonele naturale de reproducere, după ce
larvele sturionilor au eclozat, fac o migraţie pasivă, pe curentul apei, larvele devenind treptat pui. În Marea
Neagră ajung după 1-2 luni, cu o greutate medie de 2-3 g/exemplar. Omul s-a amestecat considerabil şi în
migraţia sturionilor din Marea Neagră pe Dunăre: pe de o parte, prin creşterea poluării fluviului Dunărea,
iar pe de altă parte, prin executarea construcţiilor hidrotehnice de pe Dunăre - Porţile de Fier I şi II. În apele
A.R.B.D.D. - Ocro te şte natura şi păstrează tradiţiile! ® 39
CARTEA DELTEI DUNĂRII
româneşti au existat mai multe specii de sturioni - morunul, nisetrul, păstruga, cega, viza şi, foarte rar,
şipul. Acum au mai rămas doar morunul, nisetrul, păstruga şi cega. Există informaţii că ar fi întâlnite
extrem de rar exemplare de viză, dar pescarii români nu au confirmat prezenţa acesteia în ultimii ani.
PRODUCĂTORI. Cel mai mare producător mondial de sturioni a fost Uniunea Sovietică, care a
ajuns în anul 1978 să captureze peste 28.000 tone de sturioni. In acelaşi an, la noi erau capturate 94 tone de
sturioni. Inregistrările capturilor de sturioni în România datează din 1920, an în care s-au prins 455 tone de
sturioni. Recordul de captură a venit însă în anul 1939: 1.144 tone sturioni. Capturile din România au
scăzut dramatic, după mijlocul anilor 1970, când au fost construite hidrocentralele de pe Dunăre.
CITES. Faptul că sturionii au o importanţă economică excepţională şi cererea din ce în ce mai mare
de caviar au făcut ca toate speciile de sturioni de pe glob să fie incluse sub protecţia CITES (Convenţia
privind Comerţul Internaţional cu Specii Ameninţate). CITES a fost înfiinţată în anul 1975, România
aderând la această convenţie în noiembrie 1994. Prin această convenţie, exportul de către fiecare ţară
membră a sturionilor sau caviarului se desfaşoară pe baza unor cote alocate fiecărei ţări, precum şi pe baza
unor reglementări deosebit de dure.
Stocurile mondiale nu depăşesc 100.000 peşti adulţi şi probabil vor dispare într-o perioadă de timp
mai mică sau mai mare. Studiile ADN efectuate cu mijloace moderne, sugerează ideea că Acipenseridele
sunt fosile vii, vârsta lor fiind apreciată la cca. 200.000 milioane ani.
In aceste condiţii, diminuarea continuă a stocurilor până la dispariţia speciilor, poate fi încetinită sau
oprită numai prin măsuri severe de protecţie aplicate de guverne şi prin dezvoltarea sturioniculturii în
sectorul privat cu susţinerea financiară din partea statelor interesate sau chiar a comunităţii mondiale.
Uriaşul sturionilor
Mo
M un
orru ull
nu
Huso huso este cel mai mare peşte de apă dulce din lume. Cel mai mare morun prins vreodată cântărea
1.571 kg şi avea o lungime de 7,2 metri. Morunul este longeviv şi ajunge la maturitate în jurul vârstei de
15 ani. Specia este critic ameninţaţă cu dispariţia
Înotătorul rapid
N
Niisseettrru
ull
Acipenser gueldenstaedti era, odinioară, cea mai întâlnită specie de sturion din Dunăre. Migra în mod
regulat până la Bratislava. În prezent, este critic ameninţat cu dispariţia.
Sturionul înstelat
P
Păăssttrru
uggaa
Acipenser stellatus a fost întotdeauna o specie rar întâlnită în bazinul mijlociu şi superior al Dunării, dar
obișnuia să urce şi pe râuri tributare Dunării precum Prut, Tisa, Drava, Sava sau Morava. În prezent este
critic ameninţată cu dispariţia.
Sturionul – fantomă
V
Viizzaa
Acipenser nudiventris nu a fost niciodată abundentă în bazinul Dunării. Este critic ameninţată cu dispariţia,
iar în România şi Bulgaria este considerată specie dispărută.
C gaa
Ceeg
Cega (Acipenser ruthenus) trăieşte în apă dulce toată viaţa şi, spre deosebire de ceilalţi sturioni, nu
migrează din Marea Neagră. În prezent este cea mai răspândită specie din bazinul Dunării. Reprezintă o
specie vulnerabilă.
Sturionul dispărut
Şiip
Ş puull
În bazinul Mării Negre, șipul (Acipenser sturio) a fost mereu cel mai rar sturion, prezenţa sa fiind
documentată abia la începutul secolului XX. În prezent, este specie critic ameninţată.
BOTEZUL STURIONILOR
13 iunie 2014
9 iulie 2015
La fiecare din cele 4 ediţii anuale s-au eliberat câte 1000 de puieţi de păstrugă ce aveau cip-uri
pentru identificare şi monitorizare
Veolia și Apa Nova București au organizat în parteneriat cu ARBDD, în Delta Dunării, o acțiune denumită
în 2015 “Luminează planeta cu fapte bune“, la care au participat circa 250 de persoane, ambasadori,
reprezentanți ai programului UNESCO, ai ONG-urilor sau asociațiilor angajate în protecția mediului şi
foarte mulţi elevi voluntari.
Ascultaţi-mă ce spun:
Pescuitu'-i lucru bun!
Relaxează, te-odihneşti,
Şi mai stai şi la poveşti
Cu-n prieten, ce chircit,
Stă şi el la pescuit.
Off, ce-aştept eu, nu-i tezaur
Ci un peştişor de aur!
Să-i înşir, dorinţe: trei
Şi toate sunt cu temei.
Uniunea Europeană (UE) militează pentru un pescuit durabil, punând capăt practicilor de pescuit
excesiv care se află la originea declinului resurselor de peşte. UE este pe locul trei în lume din punctul de
vedere al pescuitului, după China şi Peru, dar 47% din stocurile din Oceanul Atlantic şi 80% din cele din
Marea Mediterană sunt afectate de pescuitul excesiv.
Se recomandă sistemul:
adică PRINDE ŞI ELIBEREAZĂ! Probabil că pescarii redutabili ştiu acest lucru, dar mai ales pescarii
sportivi. Este un concept lansat de americani pentru ei în anii ‘70 şi care s-a răspândit până a ajuns şi la noi.
Legea s-a transformat treptat într-un curent general şi a căpătat dimensiunile unei atitudini liber
asumate de majoritatea pescarilor americani, şi nu numai. Succesul acestei noi dimensiuni a pescuitului
recreativ a fost generat şi de provocarea datorată celor trei factori importanţi care lucrează împotriva
acestui hobby: mişcarea anti-pescuit, poluarea şi presiunea asupra resurselor piscicole.
Există însă în lumea pescarilor diverse contradicţii pe tema C&R. La noi e altceva! Se practică 2
mari categorii de pescuit (şi aici mă refer la cele cu lansete, undiţe, etc) şi anume: Pescuitul Recreativ şi
Pescuitul Sportiv. Pescuitul Recreativ este cel care îl abordăm majoritatea pe Dunăre, sau alte râuri, ori
lacuri de acumulare, iar Pescuitul Sportiv este acela de COMPETIŢIE! Introducerea C&R în pescuitul
sportiv a luat amploare odată cu intrarea României în UE! Deci din 2007, Pescuitul sportiv se practică
numai cu eliberarea capturii că aşa se face în UE! Până în 2007 nu erai obligat în competiţii să eliberezi
peştele, din 2007 eşti obligat!
Expresia descrie deci un aspect al eticii pescăreşti conform căruia prinzi peştele, îl admiri şi apoi îl
eliberezi.
Dar, la final vă dau o veste. UE a modificat legea şi pescarii nu vor mai avea voie să arunce
prada înapoi în apă. GATA CU C&R!
Noua legislaţie europeană impune cote de pescuit. Cantitatea de peşti prinşi nu va trebui să fie mai
mare decât cota de reproducere a unei anumite specii într-un an, conform unui pachet al reformei politicii
comune de pescuit, aprobat de Parlamentul European. Noua legislație va permite un pescuit mai durabil și a
intrat în vigoare la începutul anului 2014.
Jules Verne
Alexandru Vlahuta
Victor Eftimiu
Mihail Sadoveanu
Geo Bogza
Octavian Goga,
Dinu Pillat
Viaţa din trecut a Sulinei este reflectată şi în literatură. Alexandru Vlahuţă i-a consacrat o pagină
în România pitorească.
Frumoasa Dunăre albastră, cântată de Iosif Ivanovici, Johann Strauss, dar şi de alţi compozitori
este un fluviu fără îndoială plin de farmec şi nostalgie.
Alte personalităţi artistice şi culturale româneşti au trăit şi au activat aici, nu doar au scris. Poetul
Alexandru Macedonski a îndeplinit în 1878 funcţia de administrator al plăşii ( judeţul) Gurile Dunării.
Jean Bart este pseudonimul lui Eugen P. Botez (1874-1933) - prozator român supranumit şi
scriitorul mării, dar şi ofițer de marină, a fost comandantul Portului Sulina. Cea mai de seamă lucrare a sa
este romanul Europolis, inspirat de viața de altădată a portului Sulina. Pseudonimul literar, Jean Bart, și l-a
luat după numele unui vestit corsar francez, care a fost chemat la curtea regelui Ludovic al XIV-lea și
înnobilat de către acesta. În opera sa se reflectă viața orașului Sulina, pe care o localizează geografic și
literar ”acolo unde bâtrânul Danubiu îşi pierde şi apa și numele în mare..........„. Vorbind de romanul său
Europolis, Jean Bart spunea ”Ce este Europolis? E viața unui port. E un roman a cărui acțiune se
desfășoară la Sulina, unde am trăit multă vreme, fiind căpitan de port”. Casa în care a locuit a devenit
punct muzeal.
Tot aici s-a născut şi dirijorul de renume mondial George Georgescu, director al Operei Române şi
timp de peste patru decenii şi al Filarmonicii de Stat “George Enescu”.
Eugen P. Botez
George Georgescu
In 28 septembrie 2007, Conşiliul Local Sulina a adus un modest elogiu Maestrului George
Georgescu, prin acordarea postmortem, a documentului ce atestă calitatea de "Cetăţean de Onoare al
oraşului Sulina“, fiicei dirijorului, cu ocazia inaugurarea sălii "George Georgescu" în cadrul muzeului
Farului Mare din Sulina, ce cuprinde o expoziţie cu obiecte şi fotografii închinate acestui mare om de
cultură.
Cu acelaşi prilej şi Ion Caramitru, actorul, directorul de teatru, ministrul culturii este numit
CETĂŢEAN DE ONOARE AL ORAŞULUI SULINA.
In calitatea sa de Ministru al Culturii între anii 1997 şi 2000, Ion Caramitru s-a arătat interesat de
problemele localităţii şi impresionat de trecutul ei, consideră că patrimoniul cultural trebuie pus în valoare
prin intermediul unor mari proiecte de restaurare cu implicaţii internaţionale.
Bazându-se pe experienţa acestuia, pe capacitatea sa de a transmite mesaje care ţintesc dincolo de
stratul superficial, pătrunzând în sufletul omului, Consiliul Local Sulina a considerat oportună delegarea sa
pentru reprezentarea oraşului la nivel înalt.
Sir Charles Hartley (1856 - 1907), supranumit "părintele Dunării", consultant pe probleme
maritime al Austriei, Rusiei, Egiptului, României, Bulgariei şi Indiei, inginer şef al CED pentru săparea
Canalului Sulina şi regularizarea gurilor fluviului, membru al Comisiei Tehnice Internaţionale pentru
Canalul Suez (1884) şi a Canalului Panama (1879);
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Sulina se ridică la 3.663 de locuitori,
în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 4.601 locuitori. Majoritatea
locuitorilor sunt români (81,93%). Principalele minorități sunt cele de ruşi lipoveni (9,88%), greci (1,69%)
și ucraineni (1,23%). Pentru 4,8% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere
confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,48%), cu o minoritate de ortodocși de rit
vechi (3,82%). Pentru 4,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Activităţi tradiţionale
Din cele mai vechi timpuri, pescuitul a constituit principala ocupaţie a locuitorilor din Delta
Dunării. Deşi astăzi resursa piscicolă a cunoscut un regres, pescuitul este în continuare principala
preocupare. Localităţile unde pescuitul reprezintă principala activitate a locuitorilor sunt: Crişan, Mila 23,
Gorgova şi Sfântu Gheorghe.
Cea de-a doua ocupaţie principală a locuitorilor Deltei o constituie creşterea animalelor, care dintr-o
activitate temporară (transhumanţa) a devenit o preocupare permanentă la sfârşitul secolului XIX.
Localităţi cu tradiţie în creşterea animalelor sunt: Letea, Periprava, C.A.Rosetti, Sfiştofca şi Caraorman.
Agricultura tradiţională a fost practicată mai ales în zonele cu suprafeţe mari de teren arabil: Chilia,
Pardina, Plaur, Sălceni, Ceatalchioi şi Pătlăgeanca, formate din soluri aluviale de pe grindurile fluviatile cu
risc mic de inundare.
Din cauza solurilor sărace (nisipoase), agricultura a cunoscut o mai mică dezvoltare pe grindurile
marine Letea şi Caraorman. După 1960, pescuitul şi agricultura au cunoscut modificări prin intensificarea
exploatării stufului (mai târziu abandonate), amenajări piscicole, mari incinte agricole şi silvice.
A.R.B.D.D. - Ocro te şte natura şi păstrează tradiţiile! ® 48
CARTEA DELTEI DUNĂRII
Ocupaţii tradiţionale
Turismul lent se bazează pe conceptele ecoturismului dar scoate în evidenţa factorul timp, care
influenţează definitoriu desfăşurarea activităţii turistice, a calităţii experienţei dobândite de vizitator şi a
impactului acestei activităţi asupra mediului natural şi cultural în care se desfăşoară. Evident, asemeni
contrastului fast food - slow food, folosim conceptul de turism lent ca răspuns, alternativă şi posibil
înlocuitor al turismului actual majoritar, grăbit şi indiferent la valorile şi sensibilităţile mediului vizitat.
“TURISMUL LENT” ESTE UN ANTIDOT PENTRU VITEZA ÎN CARE NE TRĂIM AZI
VIAŢA!! Încetinirea este o antiteză a “vitezei”. Economia modernă tinde să impună calmul rapid în
societate şi natură. Ca un rezultat, ritmul sezoanelor, al zilelor de linişte, alternarea între zi şi noapte sunt
respectate din ce în ce mai puţin. Ne aşteptăm ca Mişcarea ”Oraşele lente” înfiinţată în iulie 2000, să
impună un alt stil de viaţă. Prin promovarea caracterului lent, tinde să îmbunătăţească întreaga calitate a
vieţii noastre.
Beştepe Murighiol
Malcoci Victoria
Nufăru
TULCEA
Mahmudia
Sărături
După cum îi spune şi numele, lacul are o concentraţie ridicată în săruri (săruri cloruro-sulfatice),
acest lucru determinând existenţa unei microfaune specifice. Acest lucru face ca pe lângă speciile de păsări
comune celorlalte lacuri din Delta Dunării să întâlnim şi specii ce pot fi întâlnite la ţărmul mării.
Malul nordic al lacului este acoperit cu stuf pe când malul sudic este lipsit de vegetaţie câţiva metri
de la mal apoi, mai la sud, vegetaţia este cea caracteristică zonelor puternic salinizate. Hrana abundentă şi
variată precum şi faptul că acest lac îngheaţă greu datorită concentraţiei ridicate în săruri, face ca Lacul
Sărături să cunoască o abundenţă de păsări tot timpul anului.
Cele mai frecvente păsări ce se întâlnesc aici tot timpul anului sunt lebedele de vară (Cygnus olor).
În timpul iernii sosesc aici din nord şi lebedele de iarnă (Cygnus cygnus). Lacul Sărături este singurul loc
unde am văzut cele două specii împreună.
Una din cele mai interesante păsări ce trăieşte aici este Ciocântorsul, dar şi piciorongul
Mai întâlnim aici o mare colonie de Chire de baltă (Sterna hirundo) care şi cuibăresc. Chirele sunt dintre
cele mai zgomotoase păsări de aici. Colonia de chire este un freamăt permanent, unele pleacă altele vin,
conflictele între vecini sunt frecvente.
Asemănătoare cu Chira de baltă dar de dimenşiuni mai mari şi cioc mai puternic este Pescăriţa (Sterna
caspia). Am observat-o la sfârşitul verii şi începutul toamnei.
În partea de vest a lacului cuibăresc mii de Pescăruşi argintii (Larus cachinnans). Vin aici primăvara
devreme iar în luna iunie au deja pui, spre deosebire de alte specii care în iunie încă clocesc.
"Vedeta incontestabilă" printre pescăruşi este însă Pescăruşul aşiatic (Larus ichtiaetus). Este cel mai mare
din pescăruşii de aici şi foarte rar. Are capul negru, cioc galben şi alb împrejurul ochilor.
Tot timpul anului pot fi găşite aici gâşte. În imagine este Gâsca de vară (Anser anser).
Raţa lingurar (Anas clypeata) şi multe altele pe care din păcate nu le-am putut fotografia. Există însă şi alte
specii destul de interesante pe care sunt sigur că multă lume nu le cunoaşte.
Dintre păsările de pradă în special în sezonul rece, este destul de rar Eretele vânăt (Circus cyaneus), în
imagine, mult mai frecvent fiind Eretele de stuf (Circus aeruginosus). Am observat şi Vulturul codalb de
câteva ori, primăvara aceasta chiar o pereche.
Din păcate poziţionarea lacului în imediata apropiere a localităţii Murighiol face ca asupra păsărilor
ce trăiesc aici să existe permanent o presiune antropică manifestată prin diverse activităţi. Păşunatul este
cea mai frecventă activitate deoarece zona dintre lac şi şosea este izlaz.
In final vă putem spune că o călătorie lentă este o stare de spirit care permite călătorilor să se
angajeze mai deplin cu comunităţile de-a lungul traseului lor, favorizând de multe ori vizitele la locurile de
care se bucură locuitorii din zonă, mai degrabă decât pur şi simplu să urmezi un traseu făcut şi impus de
alţii.
Şi încă ceva: am încercat să vă descriem în câteva rânduri acest loc de vis, unde Dunărea ne-a
binecuvântat cu un ţinut exotic risipit în sute de insuliţe plutitoare, peste ape deosebite, populate de sute de
specii de peşti, de mii de specii de flori, copaci şi plante, cu sute de specii de păsări, frumos colorate care
împânzesc apele şi cerul cu ţipete şi triluri absolut minunate!
Delta Dunării se confruntă cu multe probleme ce pun în pericol animalele şi plantele ei. Printre
acestea se numară poluarea, venită din multe părţi.
1. Oamenii: Necivilizarea oamenilor se poate remarca aproape pe toate braţele şi canalele
principale. Deşeuri menajere zac pe malurile vii ale Deltei.
2. Fabricile: Prin noxele scoase din coşurile furnalelor. Acestea, ajunse în aer pot fi transportate şi la
distanţe impresionante faţă de sursă.
Problemele Deltei pot fi combătute prin informarea oamenilor şi prin educarea de mici a copiilor,
care reprezintă generaţiile viitoare.
PELICAM
Şi acum Delta…
Delta se prezintă ca un teritoriu interpus între uscat şi apă, comparabilă cu un laborator în aer liber,
bogată în specii de plante şi animale - unele dintre ele - specii ameninţate şi periclitate. Condiţiile
ecologice specifice determină ca habitatele (teritoriile pe care trăiesc speciile împreună cu biosfera
adiacentă) să fie pline de viaţă, dar în acelaşi timp fragile. In Deltă sunt prezente 300 de specii de
păsări şi peste 7400 de specii de plante şi animale.
Delta Dunării este, totodată, cea mai mare suprafaţă reconstruită ecologic din Europa şi tot aici, la
Gura Portiţei, Sfântu Gheorghe şi Sulina, se pot vedea cele mai sălbatice plaje din România.
Capîntorsul este o pasăre care prezintă unul dintre cele mai curioase comportamente. Atunci când
este ameninţat, îşi răsuceşte capul şi gâtul la 180 de grade, de aici venindu-i şi numele, şi scoate
sunete asemănătoare celor scoase de un şarpe.
Iarna Primavara
Vara Toamna
Turismul….
Este o călătorie întreprinsă de o persoană numită turist cu scopul de a se relaxa, de a se odihni
departe de locul de reşedinţă.
Trasee turistice
Trasee de vizitare pe cale navigabilă propuse de ARBDD sunt
• Traseul 1: Tulcea – Gârla Şontea – Mila 23 – Crişan – Tulcea;
acest traseu poate fi făcut şi pe varianta: Tulcea – Gorgova – Mila 23 – Crişan – Tulcea
• Traseul 2: Tulcea – Canalul Litcov – Crişan – Tulcea
• Traseul 3: Tulcea – Canalul Stipoc – Chilia Veche – Tulcea
• Traseul 4: Tulcea (Lacul Câşla) – Gârla Somova – Mânăstirea Saon (lacul Telincea) – Tulcea
• Traseul 5: Murighiol – Canalul Dranov – Gura Portiţei – Canalul Dunavăţ – Murighiol
• Traseul 6: Murighiol – Canalul Dunavăţ – Canalul Cocoş – Canalul Mustaca – Canalul de Centură –
Canalul Dranov – Murighiol (prelungire pe Canalul de Centură spre Canalul Lipoveni şi pe Canalul
Mustaca până în Lacul Razim, de unde se poate continua pe traseul 5 spre Gura Portiţei)
• Traseul 7: Murighiol – Uzlina – Lacul Uzlina – Lacul Isac – Gârla Perivolovca – Murighiol
• Traseul 8: Murighiol – Uzlina – Canalul Litcov – Canalul Crişan – Lacul Puiu – Lacul Erenciuc –
Murighiol
• Traseul 9: Crişan – Lacul Roşu – Sulina – Crişan
• Traseul 10: Crişan – Mila 23 – Lacul Trei Iezere – Crişan
• Traseul 11: Crişan – Canalul Magearu – Sulina – Crişan
• Traseul 12: Chilia Veche – Canalul Sulimanca – Lacul Matiţa – Canalul Rădăcinoasele – Chilia Veche
• Traseul 13: Sulina – Canalul Cardon – Periprava – Golful Musura – Sulina
• Traseul 14: Sulina – Canalul Busurca – Lacul Roşu – Lacul Erenciuc – Sf. Gheorghe – Canalul Cordon
Litoral – Sulina
• Traseul 15: Sf. Gheorghe – Gârla Turcească, până la intrarea în Meleaua Sf. Gheorghe – Sf. Gheorghe
Ajungem la capătul traseului, lângă lacul Telincea. Acolo se află zona strict protejată Lacul
Rotundu care se întinde pe 228 ha. De la lacul Telincea mergem la Mânăstirea Saon, aici vedem diverse
păsări: fazani, păuni, bibilici şi struţi. De fapt chiar le-am văzut în crescătoria mânăstirii duminica într-o
vizită alături de familie pe traseul de uscat. Am văzut şi multe broaşte iar pe lac am văzut nuferi. Aveau şi
o grădină frumoasă cu legume, stupi cu albine şi o livadă. Era şi un mic pod care te ducea pe un ponton
plutitor. Ne întoarcem în Tulcea pe acelaşi traseu parcurs în sens invers sau pe uscat.
Lacul Câşla
Gârla Somova
Mânăstirea Saon
Lacul Telincea
Crişanul este un sat specific Deltei, situat în mijlocul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării la 45 km de
Tulcea şi 20 km până la Sulina. Având o populaţie de 400 de locuitori, localitatea se întinde pe o distanţă
de 8 km de-a lungul Dunării, în principal pe malul drept, având o singură stradă.
Spre deosebire de celelalte două sate vecine, Caraorman cu o populaţie majoritar ucraineană şi Mila
23 cu o populaţie majoritar lipovenească, Crişanul este o aşezare relativ tânără care a luat fiinţă după
scurtarea traseului Dunării vechi în 1896. Din anul 1900 satul a purtat numele de Carmen Sylva, numele de
poetă al Reginei Elisabeta, care i-a şi urat localităţii ,,…toate fericirile şi prosperitate’’
Pădurea subtropicală Caraorman se află la sud de Crişan, fiind situată pe grindul cu acelaşi nume,
unul din cele mai vechi grinduri din Deltă.
Caraorman înseamnă ,,Pădurea Neagră’’ in limba turcă. Interesant este faptul că Pădurea se
dezvoltă între dune mari de până la 9 metri având copaci precum plopi, frasini, stejari. Se mai găsesc şi
cătina albă şi roşie, meri şi peri sălbatici care cresc în nisip.
LEGENDE TULCENE
Material realizat de voluntarii de la Asociaţia EuroTulcea, coordonator prof. Claudia Iosifescu,
prezentat de Ingrid Enache
Nu spune niciodată „Baftă!“ unui pescar venit în delta la pescuit. Am aflat de la Nea Vanea, un
pescar şugubăț, când am fost cu bunicii şi cu părintii la Murighiol, la pescuit. Urarea tradiţională pentru
pescarii amatori care ajung în Delta Dunării este întotdeauna (fără nicio excepţie): „Fir întins!“.
Absolut niciodată unui pescar nu trebuie să îi urezi „Baftă“, pentru că această urare nu numai că va
ţine peştele departe de momeală, dar chiar aduce ghinion. Pescarii sportivi din întreaga ţară ştiu deja
această regulă de aur şi îţi pot prezenta tot felul de poveşti pescăreşti legate de nefericirile ce s-au abătut
asupra lor după ce li s-a urat „Baftă“ la pescuit.
Am citit pe 13 februarie 2013, în ziarul ADEVĂRUL DE SEARĂ din Tulcea, scris de Claudia Petraru,
şi următoarele legende pe care vi le redau in continuare:
La Mahmudia şi Nufăru, cu acelaşi prilej, părinţii miresei sunt asezaţi pe o cotigă şi sunt duşi la
Dunăre unde sunt răsturnaţi în apă pentru a le spăla grijile.
In încheiere, un obicei care e bine de ştiut şi ținut cont de el pentru toţi cei ce vin in deltă: când mergeţi cu
barca nu se cade, ESTE CHIAR INTERZIS după localnici, să fluieri în barcă, in special dacă
avem un barcagiu mai în vârstă. Se spune că fluieratul o cheamă pe VIDMA, un fel de rusalcă rea, care
pretinde jertfe şi răstoarnă barca.
FISE DE LUCRU
Citeşte definiţiile şi află cuvântul ce trebuie trecut în careul de rebus. De la A - B vei descoperi numele
fluviului studiat de noi.
1
2
4
5
FISA DE LUCRU
HAI LA PESCUIT !
S O M N C R A P
C A R A C U D A
R O S I O A R A
U H I V F L L S
M O R U N I O A
B I B A N N B L
I P L A T I C A
E S T I U C A U
FISA DE LUCRU
TAVA
ABNIB
anagrame
MNOS CATIUS
FISA DE LUCRU
Pg.44 C R A P W E R N
O S C E I D I M
R A P L S L N O
M D U I B Y D S
O F I C A R A S
R A N A G I R F
A Z I N P O M U
N R T A N T A R
I A E C O H V I
T B A T L A N A
CR_ _
BA_ _ _
CA _ _ _
MI_ _ _
TA_ _ _ _
PE_ _ _ _ _
SO_ _
CO_ _ _ _ _ _
BA_ _ _ _
FISA DE LUCRU
CIAVASLO –
IASTRAU -
MANGERIA-
CRANAIU-
BIASER-
ACAROTI-
NIMAROA-
RIAUNGA-
PUCAREBLI VADOMOL-
IARBULGA-
FISA DE LUCRU
FISA DE EVALUARE
FISA DE EVALUARE
FISA DE EVALUARE
FISA DE EVALUARE
1. Scrie 3
lucruri care FISA EVALUARE 2. Scrie 3
ti-au placut lucruri pe
cel mai mult care ti-ai
in tabara dori sa le
schimbi
4. Scrie 3 lucruri
3. Scrie 3 pe care le-ai
lucruri pe care recomanda si
le-ai facut f. altora , invatate in
bine in tabara tabara
Colectivul de lucru
1. Claudia Iosifescu Expert ciemd2005@yahoo.com