ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI CU DIFICULTĂŢI EDUCAŢIONALE PENTRU PREVENIREA

RISCURILOR ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI MIC (0-3 ANI)

INTRODUCERE

Rolul educativ al părinţilor este foarte important pentru dezvoltarea

armonioasă a copilului, iar atunci când el este insuficient îndeplinit, sau chiar
lipseşte, cu greu poate fi suplinit. Încă de la naştere, ba chiar cu mult înainte de a
se naşte, copilul se găseşte într-un mediu cultural specific, ce-şi pune în mod
categoric amprenta asupra adultului în devenire. Ceea ce sunt, gândesc şi fac
părinţii, felul în care este organizat ambientul, determină posibilităţile şi direcţiile
ulterioare de dezvoltare a copilului, de primire şi receptare a influenţelor
educative.1 În prezenta lucrare mi-am propus, cu precădere, analiza funcţiei
educative a familiei, particularităţile acţiunii educative exercitate de părinţi,
aceştia fiind primii şi cei mai importanţi educatori ai copiilor, chiar dacă, uneori, ei
îşi împart misiunea lor educativă cu alte persoane şi alte instituţii -bunici, asistent
maternal, creşă, grădiniţă, şcoală, ş.a. Biserica îi susţine şi îi încurajează pe părinţi,
având încredere în capacitatea lor de a-şi îndeplini această funcţie fundamentală.
Rolul educativ al familiei presupune existenţa unor raporturi funcţionale optime
între părinţi şi copii şi între adulţii apropiaţi (de exemplu bunici, unchi, baby
sitter, etc.) şi copii, atât sub aspectul calităţii cât şi sub acela al cantităţii
relaţiilor… este evident rolul pe care îl joacă trăirile părinţilor, abilitatea şi
armonia în gestiunea relaţiilor interpersonale, dar mai ales competenţa lor
educativ părintească…este necesar ca părinţii să aibă abilităţi educative
specifice...2
1
Stănculescu, E., Elemente de psihologia educaţiei, editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 19.
2
Telleri, Fausto, Pedagogia familiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003,
Pag. 23.

INTRODUCERE 5
 ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI CU DIFICULTĂŢI EDUCAŢIONALE PENTRU PREVENIREA
RISCURILOR ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI MIC (0-3 ANI)

Psihologia şi pedagogia au evidenţiat faptul că, în scopul unei educaţii

optime, decisivă este importanţa climatului de afecţiune care domneşte în familie,
în special în primii ani ai copilăriei. Perioada de vârstă de la 1 lună la 3 ani este
fundamentală pentru viaţa psihică a copilului prin achiziţiile pe care le face prin
învăţare, copilul transformându-se într-un individ uman.3
Anumite carenţe grave în comportamentul părinţilor provoacă copiilor
traume emoţionale şi afective puternice, care uneori îi pot marca pentru toată viaţa.
Este necesar ca părinţii să trăiască alături de copiii lor şi să întreţină un permanent
dialog cu ei. Copiii sunt mai importanţi decât cariera, poziţia socială, decât
distracţiile. Exemplul bun şi direcţionarea oferită de către părinţi sunt esenţiale
pentru a întări formarea tinerilor întru curăţie.
Sarcina educativă a familiei îşi are rădăcinile în participarea la lucrarea de
creaţie a lui Dumnezeu. Părinţii, deoarece au dat viaţă copiilor, au obligaţia foarte
importantă de a-i educa, şi de aceea trebuie consideraţi primii şi principalii lor
educatori.
Elementul major al obligaţiei educative a părinţilor este iubirea paternă şi
maternă; aceasta îşi găseşte împlinirea în munca educativă în care vrea să se
desăvârşească angajarea în serviciul vieţii: iubirea părinţilor, din izvor devine
sufletul şi chiar norma care inspiră şi conduce acţiunea educativă concretă,
îmbogăţind-o cu acele valori de gratitudine, perseverenţă, bunătate, slujire,
dezinteres şi spirit de sacrificiu, care toate sunt cel mai preţios rod al iubirii.4

3
Morand de Joufrey, P., Psihologia copilului. Pentru înţelegerea aspectelor esenţiale ale dezvoltării
personalităţii, Editura Teora, Bucureşti, 2001, pag.38.
4
Consiliul Pontifical pentru Familie, Copiii primăvara familiei, Editura Arhiepiscopiei Romano Catolice,
Bucureşti, pag.34.

INTRODUCERE 6
 ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI CU DIFICULTĂŢI EDUCAŢIONALE PENTRU PREVENIREA
RISCURILOR ÎN DEZVOLTAREA COPILULUI MIC (0-3 ANI)

Mentalitatea despre căsătorie, familie, creşterea şi educaţia copiilor este

mult influenţată de condiţiile sociale şi economice, fapt evident mai ales în
tranziţie. Forumul European al Familiei intitulat Familia în faţa secolului
XXI, desfăşurat la Atena, în mai 1998, a evidenţiat tendinţele concrete ale
instituţiei familiale contemporane, una din concluziile lucrărilor Forumului fiind
aceea că, in condiţiile actuale devine foarte clar faptul că părinţii nu mai pot face
faţă singuri sarcinilor educative şi de aceea familia trebuie sprijinită în plan
educativ şi social. Alături de psihologie, sociologia educaţiei şi pedagogia familiei,
asistenţa socială trebuie să se implice activ în sprijinirea familiei, pentru
îndeplinirea optimă a funcţiilor sale, iar asistentul social cu dubla sa specializare-
teologică şi socială, consider că are un rol esenţial.

INTRODUCERE 7