VINTILA CORBUL

IUBIRILE IMPOSIBILE
ALE LUI
Petronius
 I
Tînăruî traversă cu un pas grabit Podul Palatin suiş
care se scurgeau apele tulburi, învolburate, ale Tibrulm
şi ajunse pe malul Transtiberinului, cel mai mizerabi)
cartier al Bornei Imperiale, apoi coborî pe o cărare ca
ducea pe o pantă abruptă spre marginea pietroasă a,
rlului. Era îmbrăcat într-o tunică albă, sr'urtă, pînă la
şale, purta o centură de piele, sandale cu curelele înciu-
cişato şi o mică eşarfă verde înnodată în jurul gîtului. Erţi
un băiat frumos de vreo cincisprezece ani cu bucle blonde^
spre deosebire de părul negru al celor mai mulţi dintre
romani.
Paşii săi, care făceau să scîrţîie prundişul, atrasei ă
atenţia unui grup de vreo treizeci de tineri ce se aduBsaerl
liagă un stîlp al podului şi discutau cu însufleţire. Toţi
purtau eşarfe sau bonete frigiene verzi.
Cîţiva tineri din familii bune, cu tunici din ţesături
fine, se amestecaseră printre tinerii plebei murdari şi
zdrenţăroşii cu ochi scrutători şi gesturi rapide şi abile
de prestigitatori. Chipurile lor exprimau o mînie reţi-
nută, care nu aştepta decît un semnal să explodeze.
Tiuărul se apropie de giupul de lîngă pod.
Fu întîmpinat de Encolpius, un huligan en o privii e
catifelată, seducătoare, şi cu nn trup mlădios ca o trestie.
- Petronius, nu mai credeam că ai ft;1 vii, îi zise
punlndu-i prieteneşte mîna pe umăr.

fi
 Encolpius, prietenul şi tovarăşul său de şcoala, ei a ţ t el se constituiau in bande care puneau mîna pe eartk'iele
"blond, ceea ce le-a adus porecla de „Sicambri". Fiu rău famate, transformindu-le în surse de venituri deo-
museţea şi părul bălai erau, de fapt, singurele îor puncte cheate, terenuri de vînătoare păzite cu străşnicie de cei
comune. Pelronius era fiul cel mai mic al unui senator foarj te care încercau să le încalce. Banda din Subura, cartier
bogat, fost consul şi guvernator al Spaniei şi al Siriei* în suprapopulat murdar, unde mişunau prăpădiţii şi pun-
timp ce Encolpius nu-şi cunoscuse niciodată părinţii şi gaşii, era în război permanent eu banda din Transtt-
trăia de pe o zi pe alta din cele mai absurde expediente* berin, zona cea mai mizerabilă din Roma, unde viermuiau
„Cred că am venit pe lume drept din cer, ca o stea căză- răufăcătorii de toate calibrele. Velabrul, cartierul pros-
tituatelor, al codoşilor, al falsificatorilor de bani, al tra-
toare", zicea rîzînd. ficanţilor, unde se îngrămădeau casele de prostituţie şi
Limbajul său poetic îl fermeca pe Petronius, care adoi a. tripourile clandestine, juca rolul de tampon între tinerii
literatura. din Subura şi cei din Iranstiberin, fiind nevoit să facă fa (â
pe doua fronturi.
—Ku eşti înarmat ? U întrebă Encolpius. Dar indivizii cei mai periculoşi se adăposteau în zona
—O să mă bat cu mîinile goale ! îi răspunse bătăios necropolelor, a cimitirelor, a gropilor comune, a rugurilor
Am nişte pumni grei ca de măciucă. funebre, a gunoaielor şl hoiturilor împuţite, care se aila
Prietenul său zîmbi. în partea de nord-est a oraşului. 6 ambianţă lugubră care
— Te cam lauzi. N-o sa-ţi ajungă pumnii, H zise sco- îi umplea de fiori.pe trecătorii paşnici, în aceste galerii
subterane se ascundeau tîlharii, ucigaşii, otrăvitoarele,
ţîndu-şi de la brîu o bară scurtă de fier. Ţine-o ! O să ai sclavii fugiţi. Ziua, această lume sinistră dormea. Rarele
nevoie de ea ! Tot i prietenii noştri sîut înarmaţi cu măciuci. siluete, care păreau nişte fantome, se furişau printre gu-
praştii, ciomege şi chiar pumnale. • noaie şi pietre de mbrmînt, uitate şi aplecate ca nişte beţivi,
Tinerii prieteni ai lui Petronius, toţi ,,Verzi", H înjurau '.După căderea nopţii aceste lepădături ieşeau din viziune
pe „Roşii", care comiseseră o mişclie mai groaznica, decît şi se împrăştiau prin oraş. în grupuri sau cîte imul omorau,
un sacrilegiu, în timpul nopţii nişte necunoscuţi] jefuiau, scM&giuiaiz. Dacă, din întâmplare, dădeau peste
dărîmaseră statuia lui Clorus, campionul Verzilor la cursele bande de tineri, se încaierau cu înverşunare, pe viaţă şi
de care de la Ciicnl cel Mare. Această ,,crimă" produsese" pe moarte. Poliţia, ca de obicei, sosea prea tîrziu. Adesea
o puternică emoţie m rindm-ile sutelor de mii de admira* :ă->ea răniţi, morţi şi prada pe care tîlharii nu apucaseră
toii ai lui Clorus, care atribuiau această provocare Roşiilor, -o care.
grupare susţinută de împăiatul Tiberiu, de prefecţii* Dar cînd era vorba do realitatea dintre Verzi-51 !>o-ii,
Sejanus, cel mai zelos servitor al împăratului, de curteir merii din diferite bande se uneau provizoriu ca s;l-şi apere
şi clienţii lor, ca si de corporaţia negustorilor şi a construc- •ulorile. Adesea puteai să> vezi-oameni din acelaşi canior
torilor, îu rîndinile Verzilor erau încadraţi cei din corpO' njurîndu-se şi încăierîndu-se ...
raţia transporturilor, a docurilor şi o mare parte din plebei Mixa pentru care Petronius era gata să se bata
fără nici o ocupaţie care trăia din generozitatea guvernu-
lui. Unii membri ai familiei imperiale, privaţi de dreptu ropic-;euta o valoare imensă, în ochii tinerilor conştienţi
rile lor legitime la succesiunea tronului, se ataşaseră d 1 do primejdia la oare se expuneau. Distrugerea deliberată
Verzi din spirit de contradicţie, ca şi din demagogie. a mei statui ridicate de către poporul roman campionului
Căci Borna era un univers aparte. Măreţia şi sublim v Perzilor semnifica un sacrilegiu pedepsit cu moartea, l osii
mergeau cot la coi cu ticăloşia şi cea mai cruntă, mizei i are devastaseră monumentul lui Clorus dispăruseui :ăr&
hrme. Elementul surpriză îi favorizase. Acum se temeau
umană. Ho represalii, Dar şi tinerii Verzi şi-au piegătit lovituivi în
Baca populaţia adultă, activă sau parazită, devorat
de nevoia de mişcare, se divizase între Roşii şi Verzi, t
nerii, în eiară de faptul că aparţineau celor două grupai
secret. Capul de marmura al lui Cloms, care acum acegfee ecînta
ciicule
voinţa
erau
capătul
tineri
La
Petronius,
Cînd
Cînd pline
ode
acea
dispunea decît
care
Grupurile, aafişau
deoarece
aleei
oră
vreunul de
de
fără
Inară arăta
înpietoni,
(impui
încadrate
tîrzie
cîteva
dintre
la romanilor
îisă-şi
oferea
deanopţii,
de
culoarea
precedate de
străzile
momente
băieţii
dreapta, Iii
toate de
icre
statui
roşie.
cel
se
seama, deoarece
de toate
al
aceştia
spre Eişilui
elementele
care
goliseră deculorile
palanchine,
ziua,
ducea
amurea,
limpede unei
la
Petronius,
de
libertate,
ducea'o
Circul cei eînd
cădublă
arcul
că
fugea
viaţă Verzii
stiă-
ar
aventuri
Verzii
trecători. fi[n
tri-u
trecu-
la
înjunghiat
Mare. Din
prie-
văzură ire
nu se ştie pe unde, în fundul apelor murdare ale in
îi;enii
ocat
ar
•ris
vreo
miţi săi.
daccepta
miizante
deumplea
laîncirculaţia
peste
cînd niciodată
intrarea
şi,
Podul
admirabil
încăierare,
şi consternaţi pe
seînîncrucişau
aceiaşi
Circului
surprins
că "decare
diummile
sădrumul
Palatin rămînă
timp,
cel
şi
cu
existenţa, se strimte
Mare.datori
primejdioase.
revărsară
îi
vreun
le trase deduşmanilor.
însufleţea
erasoţ şi întoitoclieate.
pede
boi,
gelos
tăiat Calea
pline Tiium-
de măr- p
tempera-leiitul
saucordon
un omorît
Tibrului cerea răzbunare. Monumentul ridicat de Roşii TÎ Mergeau
deJa,
vreun apoi
, de
artist, cuîi pas
merseră
grîne,
tripou de grăbit
legume
furniza duşi
pe lingăşi de
surse
clandestin, de
colina entuziasmul
peşte, Capitoliului
inepuizabile
tovarăşii delor şitinemc,
carecontribuiau
nu aveau ieşiră-
voie
inspiraţie,
dwpăl
în cinste campionului lor, Hesperus, trebuia să aibă îmbogăţea
'sterile lor experienţa
ca să-i asigure sub aspect
o ceremonieuman şi îi permitea
funebră decentă.s-
aceeaşi soartă iipoirealizeze
se lansauproiectele
în căutarea literare ... Expediţia
ucigaşului, deoarece crima aceasta nu
Toată operaţiunea trebuia să fie executată toarte rapid nocturnă
iuţea rămîne la Circul cel Mare
nepedepsifcă. Dacăîl vreun tinerel cădea în
Grupul conta foarte mult pe forţa lui Hyllus, poreclii nîinile poliţiei şi ajungea la închisoarea ălamertina, i se
Samson, un băiat mai slab de duh, dar care ţinea uşof-poi rimiteau pachete cu mîncare şi era ajutat să evadeze.
uşo Era o solidaritate pe care Petronius rar o întîlnea prin-[•e
pe uneri o piramidă formată din zece tovarăşi îndoind, îi prietenii săi cu sînge nobil. Egoişti, laşi, fricoşi şi ilictisiţi
acelaşi timp, două potcoave. El trebuia ajutat de băieţij nu ezitau să trădeze numai ca să-şi salveze pielea. 'rintre
cei mai puternici din bandă, să dea jos statuia cu nişw aceşti tineri erau şi unii cu caractere puternice, ire
odgoane solide, s-o dea peste cap şi s-o sfărîme cu ciocamilj cultivau sentimentul onoarei, simţul datoriei, altruis-iiil.
Thiron, un măcelar de vreo nouăsprezece ani, era şefii Dar erau puţini,
lor. Lucra la Forum Boarium, pe partea stingă a
Tibrulu;r difere
dar era născut în Transtiberin, ca şi Hyllus. Encoîpiul
venea din Subura, în timp ce Petronius provenea dii
luxosul Escvilin. Printre ei mai erau şi băieţi din Aven
ţin, colina noilor îmbogăţiţi, ca şi băieţi din lumea inter
lopă a Yelabrului.

i
Aventura care îl aştepta la capătul drumului îl Uisr
- fleţea pe Petrouius. Se simţea ca acasă printre huligan
aceştia. Nimeni nu-i spunea Petronius Niger, doar, scurj
Petronius. turnai Encolpîus şi Aseyîtus, camarazii sa
de şcoală, îi cunoşteau adevărata identitate. Pentru ce
lalţi nu era decît un şcolar de la marginea Suburei, p|
pare, la nevoie, se puiea conta. Nu surprindea pe nimeij
că era bine îmbrăcat. Trişorii , sau peştii, care lierbcaj
în aceeaşi oală, erau adesea mai eleganţi decît el. Aceşti
purtau bijuterii — mele de aur, cercei, brăţări — pe care \
merdeau a doua zi la jocurile de noroc sau le ofereau c
Dărnicie prostituatelor de lux. întrucît îşi dădeau acre -
meseria le cerea această alură avantajoasă — puteau
uşor confundaţi cu nobilii sau cavalerii, singurii care avea'
dreptul să poarte inele de aur. j
Petronius juca cu ei baba oarba, zaruri, dame, d
mingea sau sarea coarda, se distra în compania lor. i
bătea iar la nevoie sărea fără şovăire în ajutorul lor. îs
putea să le dedice prea mult timp deoarece obligaţiile di
familie, orarul şcolii, studiul muzicii şi al artelor marţ ia
sub supravegherea maeştrilor de scrimă sau de trage:
cu arcul îl ocupau aproape în permanenţă. Dar imcdi
fuseseră trădaţi, deoarece adversarii, mnlt mai numeroşlj Tliyron,
— pentru
Ce cauţi
Vibius o îmbătat
luăaaici
lanu V
deştiu
fugă esclamă
succes,
cîtaînporunci
dispar Petronius
doară
fără Iară
săcuscoată
uluit.
oca
vocesă-1
unvibran-
cmeînt.
un
erau bine înarmaţi şi gata să se bată. Faieolpius îi Roşu. care-1 privea cu ochii măriţi de gioază. Dar 3
spuse lui Petronius i opri dintr-odafcă căci recunoscu în individul din faţa sa e
— Vezi că bănuielile mele au fost justificate! fratele său mai marc, Vibius.
Xevolus, un băiat îmbrăcat cu gust, care invirtea o
măciucă cu mtna stingă, se întoarse spre Thyron.
— îi izbim pe netrebnici ăştia î
—Bineînţeles S Răspunse tînărnl măcelar. Nimic nu
mfi va împiedica să fac praf statuia Ini Hesperus, roşu) bucăţele.
Ultimii Eoşii
Apoi părăsiră,
— Să răsturnară
Hyllus aruncă Thyron dădu
statuia
odgonul terenul
semnalul
înînainte
jurul înstatuii
debandadă.
de delui
retragere.
sosirea Unşi
cohortelor
Hespeius
asta împuţit! tnainte 1 ! bane alertate
trase ! Koşii
suflînd greu, darrăniţi
fără urlă
nici ca
un nişte porci
ajutor. înjpn-
Idolul se
împinşi de un elan irezistibil, se aruncară asupra duş- iiiaţi
[ăbuşi ! O să trezească
bubuiud. tot
Tinerii, oraşul
înarmaţi! cu ciocane, îl gparsera
manilor. Se îneăierară cu furie. Impetuozitatea Verziloi
arăta că Eoşii au de a face cu un adversar puternic. Luptq
corp la corp degenera mtr-o încăierare aîngeroasă. Boşi
izbeau rindnrile Verzilor, care rezistau eroic.
l joocia ase văzură *JP™£"™ ^^^--^Mta* îi anunţă că se apropie garda urbană. Eănitii,
e teva zeci de Roşu, care, se lansarăLarmdul lor, "iiprţ^,^ ^ ^. ^ ^ 1^ | ^ ^ ^ ^

Deodată se văzură aprinzîndu-se nişte torţe, aduse dl

— Moarte Verzilor Boşii i-au dus pe
flancurilor Verzilor.! Moarte şobolanilor
O adevărată capcanăverzi Petronius esfiguraţi, plini de sînge, ciomăgiţi, aveau un aspect
izbea cu bara de fier în dreapta şi în stîng^ ap^rkulu-sc, tnentabil.
în acela-ji timp, de loviturile îndreptate asul pra sa. Cîud sosi poliţia,
Lecţiile de scrimă îşi dădeau rezultatele. Auzeî cum nu mai găsi
trosneau oasele, ţipetele, gemetele, blestemele, dai decîfc statuia
continua să lovească cu furie, sprijinit de F ««« I -«"™ lui Heg-
d A^cyltus care se băgaseră cel mai mult în Sub rus trîntită la
presiunea numărului mare părnînt şi
distrusă.
Verzii se
dispersaseră prin cartierele lor.
Cînd Thyron, Hyllus, Ascyltus şi încă cîţh a băieţi,
:e locuiau în Transtiborin, treceau pe Podul Palati-
LULUU m '^^"' Y ""Jui) nn bărbat de vreo patruzeci do ani, palid, cu po
rte atacator \^ proeminenţi si ochi scrutători, răi, îmbrăcat, intr-o
unei săbii, se Acesta îl prh i duşmănie.
—Nu-ţi face griji ! ]S"n s'mt de la poliţie ! Te-am văzut
L
de kilograme,
•• • -' - - - - - -se "băgă printre •- Eosii învîrtind-o nim cum te-ai bătut cu Eoşii !
toi
eilorii in
Jocurilor
jurul săudesiCuc.
** * *-'*""*"
LÎ
înarmatpîrtii
X"
doschiamd cu u^a,largigrea de peste
de trecere prhj —Şi ee dacă? interveni agresiv Thyron, care se erija
Iro ad\ei^aii. Mulţi dintre ei căzură seceraţi de poarta protectorul uriaşului.
c,»ro spărgea craniile, i-upoa mîinile şi picioarele, frîngq —Am nevoie de băieţi ca prietenul tău. După îmbrâV
coastele ^i coloanele \ertcbrale. Cei loviţi zăceau întins ninte, n-ai zice că o duce prea bine. Aş putea să-I fae
pe (ramîut. Unii dintre Eoşii s-au pus pe fugă. Lovituri' cîştige mulţi bani.
dale cn poarta, învîrtita în toate părţile, îi doborîră —A mai vrut un şmecher ca tine să-1 angajeze gla-
H' ultimii duşmani, ce rezistaseră disperaţi conştien tor. Dar tovarăşul meu este un cetăţean roman liberi.
încurajaţi
mfrîngorea de loi taptclc uriaşulin, Veizn ticuiâ ia cori —Printre gladiatori sînfc şi oameni liberi. Chiar şi
inevitabilă.
pierdeau terenul ,Pctionius,' încălzit, u •Hcieni,
II
10
 —N-are el nevoie tle banii tăi! Du-te do aici ! zise
celarul pe un ton ameninţător. Tovarăşul meu va ii macela
ca şi mine ! Viaţa Ini nu este de vînzare l
Bărbatul scoase din buzunar o foaie de papirus.
—Uite adresa mea I Mă numesc Annius Cimber ! ;
—Păstrează-ţi gunoiul l îl apostrofă. Thyron.
Asoyltus o prinse din zbor.
—Oîau ! zise băgînd-o în buzunar, îutr-o z\ ai pute
fi de folos î
— Daca ai nevoie de bani, n-ai decît să-i colegi, ri
omul cu sabia. Şoapte bună ! Şi îşi
întoarse paşii spre Foi.
—Ascyltus, îţi pierzi timpul! Ai ă in stai e să-li v u.'
şi mama pentm o monedă de aur I îi Kise Thyron cu di
preţ.
Ascyltus izbucni în rK
—Din păcate mi am mamă !
-~ Atunci vinde-te pe tine.
Ascyltus suspină,
—O fac adesea !
—Prostituat murdai l îl repezi brutal mâc&laful.
—Meseria mea cere o anumită frumuseţe fizică ! T]
eşti atît de urît încît n-ai găsi amatori nici dacă te-
oferi pe gratia ! Chiar şi orbii te-ar evita \ Miroşi a sîngo
sudoare rîncedă şi a moarte !
Thyron, furios, ridică mîna să-i dea tina peste bo
Festus, un băiat slăbuţ care lucra în comerţul cu p' îi
prinse braţul.
~ Nu uita că e un Verde ca şi tine ! ftu-ţi băii
varăşii pentru fleacuri ! Mai bine 1-am căuta pe trădatoij
care se află printre noi î Eşti mai iute la pumn docil i
cap !
Petronius se despărţi de prietenii săi şi se îndieptă s
Escvilin. Avusese norocul să iasă din încăierare îl
nici o zgîrietură. Dacă tatăl său ar şti că s-a bătut cu
Boşii, alături de derbedeii din gruparea verde, 1-ai
depsi cu toată asprimea.
Dar mai mult decît teama de cureaua Ini ,,pater f
liaa" îl preocupa prezenţa lui Vibius în rîndurile Roşiii
Ar fi pariat că fratele său 1-a auzit vorbind de planul rj
vitor la distrugerea statuii lui Hesperiis şi i-a avertia
k Roşii ca să-şi dea importantă- să le cfylige btima şîj mal
, să-i facă, lui rău.
Petronius îşi aminti de această scenă, care i se părus<
,uuoi fără importanţă, în ajun, după „cena", ieşise cj
Ta sa geamănă, Cynthia, pe terasa care oferea o vederf
iaguifică asupra Suburei încă fremătînd de viaţă, ida
orei tîrzii.
împărtăşise surorii sale planul Verzilor deoarece nu
ca secrete faţă de ea. Saltul lor comun în viaţa ce pulsa?
nuci oînd mama lor, Domitia, îi adusese pe lume pe amînj
ii, după o noapte de chinuri, îi apropiase 'atît de rnufţ
îi părea că legăturile fizice dintre cele două făpturi
s-ar fi rupt niciodată.
Cynthia bătuse încîntată diu palme, căci şi ea îi ,sus-|
ea pe Verzi şi aproba răzbunarea lor.
Atunci îl observase pe Vibius, care stătea sprijinit
balustrada terasei, la adăpostul unui boschet de
ndafiri. Cu siguranţă- că i-a auzit. Dar Petronius nii
ir fi închipuit niciodată că fratele său ar fi fost în
star$ l trădeze. Cu toate că ar fi trebuit să-1 bănuiască,
deoa-e o ură surdă îi opunea. Vibius, mai mare cu doi
ani,' isidera că aceasta îi acorda un fel de drept faţă de
fra-ţ 1 să,u mai mic. Acesta trebuia să-i arate mai mult
res-•t, să fie mai supus şi să-i accepte cu modestie
mustră-
Dar Petronius lăsa impresia că-! desfide, ceea ce îl
iria pe Vibius. Frumos ca Apollo, de o inteligenţă stra-
itoare şi cu o forţă ieşită din comun, Petronius îl
de-:ea în toate domeniile, în afară de asta, Petronius
se )răca cu eleganţă. Vibius, chiar dacă purta
aceleaşi ne ca şi fratele său, semăna mai mult cu o
sperietoare. ăus mai era şi urît iar o acnee rebelă făcea
ca obrajii sa aibă o culoare roşiatică, neplăcută.
Ilunius Niger, tatăl lor, sesizase animozitatea dintre
arele sale. încerca să îndulcească amărăciunea fiului
mai mare şi îi cita aforisme care trebuiau să-i inspiie
'edere în propriile calităţi i „Frumuseţea fizică nu se
liază totdeauna cu un caracter frumos. Oamenii cai e
'emarcă printr-o forţă armonioasă, sînt, în general,
muraţi, falşi, cinici si de un egoism feroce. Deoarece
ea îi priveşte cu admiraţie ei îşi închipuie că bînt alfa
şi omega şi că lotul li se cuvine. Femeile frumoase nu s Ceru explicaţii fiilor care, luaţi prin surprindere, îşi
niciodată soţii bune şi fidele deoarece tentaţiile din ju cară cu căinţă capetele. Kici Petronius, nici Vibius
lor siînt atît de puternice încît cad uşor în păcat, în schi] îndrăzniră să se dezvinovăţească. Mînia tatălui îi
a?a-zisele femei urîte mut dotate cn calităţi morale ,raliza. Tunius îşi strînse pumnii. Ku vroia să se dea îu
emană un farmec şi o căldura umană mai atrăgătoare de spee-
frumuseţile reci şi trufaşe".
bol în faţa servitorilor, care puneau Ia loc căţuia cu
j arome.
Vibius îşi asculta tatăl fără să fie convins de ace] ' — Veniţi după mine ! le porunci. Trecu în sala
adevăruri. Atenţia măgulitoare pe care toţi prietej vecină, o cameră marc do recepţie cu
casei, tineri sau bătrîni, o acordau Cynthiei şi lui Petj isce pe pereţi, cu coloane si dale din marmură roşie.
udelabrele cn luminările aprinse luminau statuile de
uius îi scotea din fire, cu atît mai mult cu eît persoa • HZ , scăunelele si măsuţele de argint.
sa era mai mult sau mai puţin ignorată. Preferinţa de c —Hu plecaţi de aici pînă nu'aflu tot adevărul I M-a m
se bucura fratele său mai mic îl înrăia, îl făcea invidios [turat de certurile voastre I zise lunius.
invidie morbidă, care nu-1 lăsa să doarmă, îl înfuria d Se aşeză pe un scăunel.
inspira dorinţa de a-1 ucide. — Avem în faţă toată noaptea ! adăugă trcmurind
mîine.
i Băieţii ştiau că tatăl loi nu concepea nesupunerea.
Polronius, urcînd panta de la Escvilin, grăbea pa Moravurile de la Roma s-an schimbat în decursul
împins de un resentiment tot mai puternic împotriva! henrilor. Părinţii nu mai aveau dreptul de viaţă şi de
Vibiua. Nu putea să-i reproşeze simpatia faţă. de Ed >arte asupra copiilor. Bar, tradiţionalist pînă în măduva
dor nu admitea să fie spionat. Trădarea lui era cu j Lcfor, Tunius înţelegea să facă. respectată cu rigurozitate
mai condamnabilă, eu cit niciodată nu-şi manifes puritatea sa paternă, pe care noile legi le conservaseră
deschis apartenenţa la Roşii. parte. ,
Vibius sosise înaintea lui Petronius acasă si avusese t Vibius îl privi cu coada ochiului pe Petronius, apoi
să-şi schimbe tunica boţită şi stîşiată cu una abia hotărî oarea
să vorbească înfrmnuseţînd evenimentele în
sa. Explică în puţine cuvinte ce avea de spus,
spă ?i scrobită. Aşteptînd ea ,,cena " să ţie servită şi larece tatălui îi plăcea adevărul.
pari să cobeai e din camera lor, Vibius se juca în Pe măsură ce Vibius îşi expunea varianta — care nu
„trielinii ou clinii afgani cumpăraţi cu aur de tatăl depărta prea mult de adevăr — pe faţa lui luuius
lor. Era sj ca fratele său o să-i ceară socoteala, dar se ,rea o expresie de neîncredere, apoi de nelinişte si,
gîndea ca >ti să pună lucrurile la punct. sfîrşit, de frică. Se ridică grăbit si închise uşa, pentru
Pctionîua intră în „triclinium". Văzîndu-sJ fra sclavii să nu audă explicaţiile fiului său mai mare.
c.vve afişa indiferenţa, obrajii i se umplură de sînge. După ce Augustus hotărîse să schimbe vechea lege
ochii apiinşi, se îndreptă spre el si îi dădu o palmă b nu le permitea sclavilor să fie martori în justiţie
Miiultoare. Zgomotul îi făcu să trenară, pe sclavii < potriva stăpîniîoi lor, denunţurile acestora erau încu-
pi clăteau masa sub supraveghwca majoi domului in ate de către autorităţi. Cînd mărturiile priveau eou-
sibi^ca^ieuffl mi s-ar fi întimplat nimic. Yibius fn cup nnăii Ia moarte, sclavii primeau recompense mari şi
de minte şi, cum n-avea reputaţia unui slăbănog, îl i u imediat
on pumnul pe Petronius, care, pieizîndu-şi echilibrul, i
)«• spate răstuinînd trepiedul cu căţuia de arome. eliberaţi.
Chiar în momentul acela inhaiă în ,,liiclinium'' neni nu era ferit de această măsură draconică, ţie tor.
rinlii urmaţi de Cynthin. Iuniu& fu uluit de scena cai nobil sau mare demnitar. Cu cit era mai bogat, itîfc
nlfM-îi ochilor. O ceai ta în faţa bchmloi nu avea ni creştea riscul de a fi denunţat.
scuza.
19
i^^^^^^wp .
ă
v
o
i
n
ţ
a
,
l
e
o
f
e
r
e
a
d
a
r
u
i
i
ş
i
î
i
f
ă
c
e
a
s
ă
î
n
t
i
c
v
a
p
e
r
s
p
e
c
t
i
v
a
u
i
n
s
,
g
r
a
v
ă
.
A
t
a
c
u
l
c
u
m
î
n
a
î
n
a
r
m
a
t
ă
c
o
m
i
s
d
e
u
n
n
o
b
i
l
î
m
t
r
i
v
a
"
R
m
p
ă
r
a
t
,
p
r
o
t
e
c
t
o
r
u
l
l
o
r
.
F
a
p
t
u
l
c
ă
p
i
e
i
î
i
s
u
s
ţ
i
n
e
a
p
e
V
e
r
z
i
n
u
a
a
s
e
c
o
n
c
e
n
t
r
a
s
u
p
r
a
j
o
c
u
r
i
l
o
r
p
u
b
l
i
c
e
ş
i
n
u
a
s
u
p
r
a
p
o
l
i
t
i
c
i
i
,
v
i
n
o
v
a
t
c
a
ş
i
P
e
t
r
o
n
i
u
s
!
î
i
l
u
n
i
u
s
f
i
u
l
u
i
s
ă
u
m
a
i
m
a
r
e
.
T
r
e
b
u
i
o
a
c
e
s
ă
-
1
v
n
f
r
î
l
d
e
l
a
a
s
e
m
e
n
e
a
f
a
p
t
e
r
e
p
r
o
b
a
b
i
l
e
.
Apo
i se
înto
arse
&pr
o
fiul
său
mai
mic.
c
ă
i
î
n
c
ă
i
e
r
a
i
e
a
a
s
t
a
v
a
r
ă
m
î
n
e
i
u
r
m
ă
r
i
.
C
ă
g
o
l
a
n
i
i
,
p
r
i
e
t
e
n
i
i
a
t
!
D
a
r
n
u
m
e
l
e
n
u
t
r
e
b
u
i
e
s
ă
f
i
e
p
r
o
n
u
n
ţ
a
t
!
A
r
t
r
e
b
u
i
s
ă
v
a
i
D
a
r
a
b
s
e
n
ţ
a
v
o
a
s
t
r
ă
a
r
p
u
t
e
a
f
i
c
o
n
s
i
d
e
r
a
t
ă
c
a
u
n
j
d
e
d
i
s
p
r
e
ţ
S
—
T
u
r
n
ă
l
o
i
u
l
e
!
î
i
ş
o
p
t
i
P
e
l
r
o
n
i
u
s
.
—
I
m
b
e
c
i
l
i
r
e
s
p
o
n
s
a
b
i
l
!
m
u
r
m
u
r
s
t
i
o
n
a
t
ă
,
—

N
i
m
i
c
,
t
a
t
ă
!
r
ă
s
p
u
n
s
e
P
c
t
r
o
n
i
u
s
.
—
s
i
n
t
c
ţ
i
d
e
p
a
i
t
e
d
e
a
P
e
t
r
o
n
i
u
s
v
a
m
î
r
i
c
a
s
i
n
g
u
r
-
;
m
i
c
r
a
l
u
i
!
,

1
c
u
i
p
ă
p
e
d
a
l
e
l
e
d
e
m
a
r
m
u
r
ă
.
F
iO
P
u
S
s
ă
-
m
i
a
l
e
g
c
o
n
f
i
d
e
n
ţ
i
i
,
P
e
t
r
o
n
i
u
s
!
I
a
r
î
n
c
e
e
a
i
v
e
ş
t
e
ş
e
d
i
n
ţ
a
a
ă
v
i
n
ă
c
e
v
a
m
a
i
t
î
r
z
i
u
î
A
ş
t
e
a
p
t
ă
"
i
n
u
m
ă
r
d
i
n
p
r
o
g
r
a
m
l
 Pi hn a pai te de pe ordinea de zi a fost expediaţii
lepede. Penatoiii au \otat cu docilitate toate „senatns-
consultum" cai e le-au fost propuse. Mulţi dintre ei preţ
feiau să absenteze, dar împăratul, care le cunoştea aver-
siunea faţă de dezbateri, pe care le considerau o corvoadă?
aplica amenzi grele ^pentru absenteism şi poruncea
excluderea lor din Senat.
lunius Kiger, care cunoştea starea de spirit a lui iţi
obrăznicia tot mai mare a delatorilor, trăia sub
obsesia unei căderi provocate de cei care jinduiau dtrp
avei ea sa. în fiecare seară, înainte de a se culca, se întreb^
dacă a doua zi se va scula liber în patul său, alătuii d|
Bomitia. Căci adesea aiestările se făceau noaptea, înainte
de judecare. După cîtcva zile, găptămmi sau luni de^
detenţie la „secret" inculpaţii eiau aduşi în faţa Senatului
reunit ca Curte de Justiţie. Delatorii aduceau acuzaţiile
cele mai absurde. Cuvintele lor pline de venin constituiau
cele mai murdare rechizitorii. Martorii bine plătiţi adu-*
ceau dovezi indiscutabile, după nevoile cauzei. Cum să
te aperi împotiiva declaiafiiloi mincinoase făcute sub
jmămîntî
Senatorul Lucms Meni ei c u& intrase într-o latiiua
puitînd la- deget un inel de aur cu o eainee de chihlimbar
pe onys reprezentînd profilul împăratuhii Tiberiu. I s-a
Intentat proces do lehe-niajesto deoarece îl insultase gi?a
pe suveran. A fost condamnat la nioaite.
Marcus Antisticns făcuse diagoste eu soţia uitînd să
închidă uşa care ducea în peiiftil unde trona statuia de
pi'ona a împăraluhii. A face diagoste în faţa chipului
divin al lui Tibciiu cchnala cu o ciimă. Condamnaţi Ia
decapitare şi la confiscarea tutui or bimniilor, cei doi son
I-au sinucis.
Bătrînnl Ceciliaiiii^ Yeticus, un celibaiar bogat i
fără moştenitori, maie colecţionar ţie obiecte de au<
l/r^tice, redactase un testament în favoaiea lui Tiberiu.
fperînd că această ekn aâă de devotament o să-i asigui
ţ» viaţă fără griji şi o moaite liniştită. Bar Sejarms ei^
nerăbdător. Cecilianus întîrzia să treacă pe lumea cea
laltă. Fu strangulat de nişte ucigaşi plătit i, cme îi acope
fota cu o icuia. Splendida colecţie de aiU lua
drumul ^pţe Capii.
 Gmd lunius sosi la Senat, mai întii M * uită, la locurile
ntjomipatc iji se mlieba d<u\t titulun Un ]iitii/,ia>u «au
fuseseră aiestaţi. Aloiţile
naturale erau toaita râie
Consulul Silius Neiva, unt pu/jda
desehideiea pioeesulu) intentat lui Yibni-?,at
de complot şi de cmml de le^e-ma ic4f,
Petronius văzu un bătim piaj.uLt ea. u abia 1^1 tiagca
picioarele în lauţmi. f'.ilid, numai piele si oh, cu ochii
Sticloşi, 00*01 ţi, cu panii y Ij.uh.t ,iJ)x - o limbul \ ie
încadrata de găiaile tu bun - - o indiepla elaiînmdu ^fi
spre locui desemnat aeu/;,!nloi în unua lui \euea cu
pas sigur un tîuâi imbiât-al viermi. paiiiinMl, mîmhu,
triumf a t oi, c u e stiulua uimUoi <It uiuit i - u b.ifnnul
Senior î adaugă cun-^uiiii cu n soco oat^imi •
NTibius Soieiiiu^ Jumoi , t i e <'u\mtul '
Tînărul luă ke-ul , < iv.'lni uhu
Senatoi n îşi hcinifU» iu pi i\ n ih- iu (,ti« --L uluirea şi
coristei n ne t ( j* hu dclun alacmdu^i tatăl in faja just
hei eja ci-\a c< mi s a in,n \,j/hf, oluai ^i la Borna,
imde'cele mai ci unu- ibMUfhî.it.i hu-eau neobservate.
Cu o voce limpede, ^.uu i pfuta «k (.mia/.ă Vtbius
8orenins Junioi i$t ac(ua tata! (<< ( ucoinjiîol ce ui maica a^i-
fiuarea împăiatului şi ci si ui i,,*ien dinastiei (iţa şi numele
complicelui. < ecibus ( oi u. .t i"-, lo-l pieţoi, oaie,
m'sndiAziHud să mintiile m i m,\ \\\ ni 1 ' 1 ! ^ >m\Uiisese.
Consulul n dădu cuMMul aeu/.U'iiu' s.i se apoi e.
Cu o eneigie huipnu/.*toaic j e n t i u Impui său fuav,
Serenius Senior î^i aiăia braţele ^wle eu niiiţoliti atroliaţ-i
yi cu pielea abia ţuiîndn (. JK <>a^
— Pnviţi-n» mîuule sj j-idecaţt <|,w l eh sini m staie
s*d săvîr^ească o ci una ' P i u i ţ i n ia şi uidoc.iţi dacă ani
acrul unui conspirator ce uimăie^e ia-Uiu\au-a legumilui
poJifcic ! Piiviţî-mă şi IIK /MMM d*u,l ft^ putea să trec cu
sabia în mînă prin coido.mHc &• pietunent ^i de gSizi
caro îl protejează pe imţ.ăial ! Smt acurat că aş fi pns
Iu punct, împreună evi eonipheele meu, ( eeilui* Coinulv^,
un ^lan ce uimaiea nici maj mult MCS mai puţin decit
căderea imperiului! Dai Cot nul u», eia ^i mai bătiut
ibite mio

acu-
21
dccit mine. Tutei ilc noastie împieună n-ar fi foht în s
să mişte un dulap. Coinutus s-a sinucis 3 Dar nu fiiufîcd
ar fi aMit conştiinţa încălcată, deoaiece n- ar ca nimic
să-şi rcpioşezc. Şi-a pus capăt zilelor fiindcă, la ~urvU
lui n-a a^ut curajul să înfiuiite tortuiile caro îl aşteptau.
Fie blestemat de zei fiul meu, pe care 1-am zămislit'
căruia nu i-a lipsit niciodată nimic şi la cârd mă uitam
ea la cea de-a opta minune a lumii ! Astăzi îmi prin? r -c
răsplata pentru toate sacrificiile pe care le-am făcut
pentin ci. Acuzaţiile sale nu au decît Tln singur pcop :
să profite de moartea mea ca să pună mina pe ave] c,
oaie M aşa i-ar fi revenit dacă. ar mai fi avut răbdare ?.1
aştepte puţi», îl blestem să sufere ceea ee sufăr eu din
cauza lui !

;
Senatorii mui murau scandalizaţi. Se uitau plini de
dispieţ la tînăiul cai e părea că îşi pierde încrederea în sine?
A COP! a îşi dădea seama că adunarea se ridica împolma
Iţii. 3'iebuia să \ină eu noi probe împotriva tatălui pău
ca să, i convingă pe judecători, care dădeau din cap jii-'
AJndn-1 cu srmitate. i
Pctronius urmai ea uluit această scenă incredibilă.
Tatăl său pra un om dur, încăpăţînat, caie îl pedepsea
adesea şi îl favoriza pe Vibiup. Dar, cu toate acestea?
niciodată im s-ar fi gîridife să-i facă vreun rău. Tatăl
fcău'oia un 7011, egal eu Jupiter. Ca si Jupiter îşi iCMiifea
niiuia împotii\ n copiilor săi, cînd aceştia îi încăLcau pomn-
cile.
s
.
Vibiu-5 Junior ceru cuvin tul şi declaia cu euspiciin.o
m glas că ..acuzatul" nu 1-a a\ut complice numai pe
Coinutus. Că ^i Cneius Lentulus şi >Seins Tulcio făceau
paitc din complot.
Semit oiii î^i e.\iiimaiă, jiin gcstuii y e.xclainalii,

Pelronius PP îngiozi cînd îl auzi pe tatăl -au eermd

(mîntul in apăiaiea acuzatului. lunius aminti Adunăm
că Leutulntî şi Tubeio, chiar dacă eiau piieteni cu Serc^
mus Senior, CIAU foaite apreciaţi de împăiat .pentru
onestitatea lor ţi pentru rnaiiîe servicii aduse imperiului*
Mai adăugă c,"î ci au Wătp'îm şi cu sănătatea şubrezită?
Să suiţii că aceşti oameni, ajunşi în pragul Kx

22
 zi )i ift stare &ă orgamzeic un complot ş\ să pio\ouco im
jîi/îifti cm'L însemna sfi frizezi ridicolul. Apoi adăugă, i
- Cei ea sclavii acuzatului su fie ascultaţi ca martori
Sclavii an dreptul sfi apară în faţa Senatului. Deda
rîMÎHc lor vor aduce mai mulţii lumină- ÎB acest proces
Consnliiî araîufi şedinţa în \ederea audierii martorilor-
I «abaterile urmau sa fie reluate după Jocurile Circului,
caic suspendau din oricui activitatea tribunalelor.
Mindon Seremus Senior părăsi Senatul sub o puternică
cscorrfi, trecerea sa fu viu aplaudată. Şi lunius Ifiger fu
IfHîmpinat cu ovaţii deoarece discursul său mersese la
inimile oamenilor, tn schimb Serenius Junior era cîfe
(*c aci nil iţe linşat. Garda trebui sft-1 apere de mima
mulţimii. Oamenii, ataeîndu-1 pe Sereniim Junior, ii
alocau, simbolic, pe toii delatorii protejaţi de guvern.
PctroiuiH şi Yibius se apropiarrx de tatfil lor. Acesta
U- tpuse eu o voce gravă,
— Am vmt să. asistaţi la acest proces ca tâ xodeţi c^
josnicia «fi infamia unui fiu denaturat nu are limite î
'.,E\ita!i sîi faceţi lucruri pe care aţi putea să le icgi etăţi'*,
iţe Ut vată Pnbliiius Syius, im mim modest caro ar fi
putut sfi dea lecţii de moralii şi"uaor filosofi celebri. Voi
dui maţi decepţionat! M-aţi decepţionat foaitc mulţi
geţţ pe urmele Un Seienius
Joc ui i le Uoai.iiie consaciate lui JupiU-i Junonei şi lui
Neptun se descbiseseră cu toată pompa atît de iubită de
populaţia Romei, Ceremoniile dobutiiiJl cu o procesiune
magnificăj care porni de ta CapHoliu, traversă Porul şi o
lua pe Calea Triumfală pentru a o lua «Inpft aceea, spre
mttarea monumental;! ft Ciicnlm cel Mă) o.
Petronins ?i Vibiiw, ca şi ceilalţi tinon nobili dm Uurna
formau garda de-onoare la statuile divinităţiîoi sărbfao-
rîfee. Acestea erau instalate pe mari care aU'goiice ?i
împodobite cu ghirlande de flori. Ei închideau cortegiul
în fiutttea căruia mergeau oarele de curse, împărţite în
patru grupuri, după îmbracă m in tea vizitiilor — veulo,
roşie, albastră şi albă, şi conduse do eroii zilei. I>ai pentru
oa sa fee& plăeere publicului, căruia îi plăcea să simplifice
taer urile, Albii sa oombiDasetă cu Verzii iar lîoşi» eu
 luipă care voncan Inplăloiii, pugiliştit 1 , apoi i şi
dansatoiii, foţi încolonaţi cu lauii şi iian-dafhi.
Petro mu F, care defila pentru prima oaia — deoaiece
ee apropia de cincisprezece ani — prhea impresionat
la fastul din juiul său. Vibius afişa un aer blazat, căci
participa do troi ani la această ceremonie, care,'deşi fe
repeta, trezea de fiecare dată un nou entuziasm."
Petionius remarcă că străzile" erau pustii.' Appin«,
vecinul său, îi spu?e că lumea era adunată la" cir c, caie
avea cinci t-ute de mii de locuri, dar ea âlte""""cîteva zeci
de' mii pătrunseseră înăuntru prof iţind de busculadă,
cu atît mai mult cu eît intrarea era gratuită: 1 ^**
Oraşul părăsit era o bună.pradă pentru i;ăufacători,
care îşi făceau cu multă bucurie meseria. Patrule ale 1
cohortei urbane parcurgeau străzile ca să împiedice ja-]

t iiile. Dar în ciuda zelului colioitci, arestările erau iste

eoarece derbedeii le scăpau printre degete ca argintul
viu. - ./"•#* *"$
Numai vilele bogate, aparate de numeroşi jsclavi,
erau apărate de hoţi. Sclavii îşi Jăceau datoria pe rrnd.
deoaiee« nimeni nu le interzicea să asiste la jocuri.
Cortegiul pătrunse în Cucul eel Mai e, defila prin faţa
spectatoiilor, cai e aplaudau culorile prefeiate spăigîndu-j
|i palmele. Apoi coiteftiul ?e dădu de-"6 paitc lăcînd Icb
cuisclor de caie cu doi cai să inauguieze jocurile.
Pctroiiius ?e aşeză pe o treaptă a amfiteatrului alătuii
de Appius. în timpul defilăiii nici nu se uită la fratele său 1
mai-mare, care îl trată cu aceeaşi indiferenţă.

'
TMpti u^eiea statuilor lui Cloius şi Hesjieius ar fi dus
]a o îricuk'iaie dacă setea de ci^lig^n-ar fi pus capăt con-
flictului, fucînd loc rnor praîuii nemaiauzit de maiî.-
Petioiiius ei a mai puţin capth at de competiţie şi do
încurajitiile zg(jmotoace cu care mulţimea îşi sprijinea
fa\oiiţii, îl farcirsa mai mult spectacolul lumii posti iţe,
jocul de umbre şi lumini, proporţiile mia?e ale Circuli i,
frumuseţea plastică a cailor acoperiţi cTc spumă, trupurle
pe jumr,taU; goale ale condu cat oi iltr, (-"icra le jucnu
uîuyhii în timp ce-şi struneau ca„mîna ^igurît sî^
Ciutele de caie cu-trei cai făcuiăsăcica^c^cniuzia& şi
ardoaiea amatorilor de pai iui i, bogaţi ^i £ărj„ci.
abia se lorminnpo cea de-a şaffca curpă obligatorie din
jaiijlocul ciirnlm, în juiul j icdesfalului conli.il decorat
cu t-idtm şi a obeliscului care străpungea ceml, cînd
publicul începu să scandeze cu o voce tunătoare :
— Cvadrigele I Cvadiif>fle ! Cvadiigele !
Carele cu patru cai întiuneau voturile tuturor ro-
nianilor. înainte de ieşirea lor din ,,caicere", nişte boxe
mici qaie constituiau linia de plecare, între lîoşii şi Voizi
se făcuseră patimi enoime. Spiiilul lor combativ atingea
paioxismul. Cursele' 'de cvadiige reprezentau punctul
c'ilminant al Jocurilor de Circ. Imediat ce baiierele
'„carcerelor" se descinseseră şi patru care izbucniseră
în arenă, se auziră strigăte asurzitoare ale căror ecouri
ajungeau pînă la marginile oraşului. Caii alergau cu burta
lipită de pămînt ridicînd în aer praful ce îi învăluia ca
o aură strălucitoare. Conducătorii temerari, care vroiau
să eîştige cu orice preţ, veneau în cea mai mare goană
depăşindu-şi adversarii mai prudenţi care, fără a rămîr,e
prea mult în urmă, îşi menajau atelajul gîndindu-se să
ihcă efottul maxim în ultimele ture. Toţi îşi biciuiau caii
şi loveau violent cu hăţurile crupele acoperite de spumau'
OfiiU* se încinseseră la alb şi aruncau selntri.

*
Hcspcius, campionul divinizat al Roşiilor, îl împinge
pe conducătoiul alb la stîlp. lîoaia strngă a acestuia
se rupse, carul se răsturnă, dar caii îşi continuară cui pa
trăgrndu-1 după ei şi pe conducător, care avu, totuşi, 1
}îrezenţa de spirit şi tăie cu pumnalul hăţurile ce îi încin
geau talia.

4
Uralele salutată fapta îndrăzneală a lui Hesperus
în timp ce fluieiătuiile şi huiduielile celor care pariaseră
pe Alb se amestecau eu. ble,stomele.
Cursa continua. Albastrul, care făcuse un ocol ,ca să
evite cai ni sfărîmat, piei du un timp preţios şi rămase
în urma Verdelui şi al Roşu Uri. Cloius şi Hcspcius avansau
aproape roată la roată.
Cei care pariaseră urlau ca loviţi cu dambla.
Petronius se uita amuzat la exaltarea, lui Apyius
care mizase sume enorme pe Hesperus. în ciuda faptului
e,l ave'a doar cincisprezece ani, tatăl său, Atilius Tciiu-
llius îi umpluse cu aur biixnnaiele de la centură. ,.Cheli n-
icşte, băiatul meu, cumpăni-ti Uăcerile I O femeie cosla
 mai ifclim cMcâ o plăteşti i K-o aă te hăiţumsca- s-o iei
de nevastă!" Teitulhus. fost guvernator ai Spaniei şl
Mauntaniei, se îmbogăţise stGKCÎmlu-şi supuşii. Le iasă
atita ca sfţ ou moară de foame, „Oile trebuie tunse <n rai
3upmle r, Kicoa el cu o veselie disimulată,
Spre decolarea Vor ador. Hesperus fu acela care atmss
pnrmil liniai de sosire.
Disperarea eeloi cart piordustnă a tost atenuată ele
aţlfptaioa ultimelor trei curse de qnaârige. în nădejdea
efi tieeUca U« vor acoperi pierderile şi ie VOT aduce profituri
swUManţiak-
Vplaufele i/*»iwrtnra iu şah e, îu loja iropcrialft, goalfi pma
alunei, luajfi loc coi trei fii ai defuaclului Germanicii^
puntul cel mai iubit de cfiire romani, otrăvit
«una în iuhigi ui7ilc de Tibcrin, invidios din CB
uza i acestuia. Tinerii Nero Cezar, Drosus
Cezar şi ( alignla sAlutaiă HUfUJmea exaltata de
prezenţa lor,
l*ioîiU'"i(i dt- aetsî iTiterludin. Pcrronuis părăsi treptele
pi- c.uf siâiea, Koindn-^ eu «n cu drum printre spectatoiii
stltinşi ca sardelele m etiUo Vroia sn coboare pînă la
i,pxîi*oiev •}'» bl a^Kto l.i ic^nia carelor m arenă. Pregă,-
iude tehnic ale plec .Ini cetelor \ ^e păreau mai pasionante
deci! eiir^-le \k-i îl c"^' («* AscvltiH cstre î! înlimpina
en bucinie.
— Aslă/i vri'cin -u ia( pi <| ( u incul ' îh ohM cea tnai
sunnpă bliitmă răconto-ui* !
Opri un vînzîUor atnhui.mt >i
ah
oiii'iadă
hn
—S.l
— Suuison
\rn amt'stec.Uă
liem
( e u
- ( uni adică - io
i l
t 9f'tu
să i plai, doiift
paimu de CLI
ducr L o^eute
parfumate
artM m>a^ttl
v a victoriilor
riitoaie
anuing -*a ^t lUâCiif la ţcn i do mdividul oare ala de
mi a L iitimoştf Annins Ciinber o pulcic proiuU
o v^traoidinaru dt convmgert; L-am ajutat |>t»
flyllu^ l i'ji tnne, uire recompensa l <»fî l
Lai \nvjur pu ncnormiln] di' ICsMUi^ ' 11

) l am diurnul apte glorie t

 Poarele coboia linişlît în spatele oiirnniuhii pin ţ mm
Petionms- so aşeză pe u tieaptfi a rlem|luhn l i n ( . i ^ i u i ,
Gon-tiuit pe malul sting al Tibuilui, apoajo di* PM .
Se uila visător la coful liniştit, încă albasini la /uni f e
caic rîudunelele îl spărgeau ca nişte săgeţi. Siec de la
CirCj pasionant Ia început, îl plictisise pînă In
Tiebiria să se întîlnească cu părinţii, caic trebuiau
ga. iasă din Circ după terminai ea cuisclor de care. Specta-
colul foarte apreciat de lupte libere eia interzis leim-iîoi
deoaiece luptătorii purtau doar o bucăţică de | M y."î
Sn juiul coapselor, pe caie o pierdeau adesea în Hn j ni
luptei. Nu se prea gîndeau că matroanele ţi Ielele îi \ cd< sui
goi.
Tuiiius, car nu admitea ca soţia sa şi bica sft umlJc
singure prin oiaş după căderea sein, le însoţen. A\ia
totdeauna ascunsă sub togă o sabie deoaiece, spie dco^f-
bne de majoritatea romanilor care nu pui t au arme, MOIÎI
să lie gata să se apere de vagabonzii şi deibeden cai f u
atacau pe tiecătorii paşnici. Vibius venea după ci.
Toţi fuseseră invitaţi la „cena" de Pulcheiia, «ora Iui
Jmmis, căsătorită cu senatorul Domitius Cotta, ] ersonaj
din înalta şi vechea nobilime, renumit prin banchetele
gale, care rivalizau cu cele organizate de Lucullus.
Familia Kigcr era escoitată de ?ece sclavi care, !a
întoarcere, trebuiau să lumineze drumul cu toiţele.
în „triclinium-ul" vilei lui Cotta -fubeseiă aranjate
doar trei mese. Invitaţii —rude şi prieteni foarte apro -
piaţi — sosiră cu întîrziere din cauza Jocurilor Cn cuini.
Piintie ei eia şi senatoiul Fulvius Caimllup, un obez
caie părea o minge acoperită cu o togă laiaă. Soţia sa,
Emilia, era slabă ca un cui. Cal] muia Sulpicius, f i m a
doamnă de onoare a prinţesei Antonia II, îşi pic/enla
ultimul soţ, un băiat loaite frumos [e caie îl cumpăia'-c
cu aur. Servilha MetelhiŞj o mare doamnă, îl jieceda
de aproape pe Sencca, filosof şi a\ocat strălucit oiigiuai
dm Spania. Deşi încă f i u ă i , a\ea de]a trăsătuiile bine
pronunţate şi paiul aproape alb. IScivil u*- Pollion, uu
stîlp alinaltei societăţi romane, ^osi pimtn- ultimii
PetroniHs ^i Vibius, ca ^i cei Uei fu ai lui Cotta, tau
tineretul.

27
 Toţi --e în1 in-e^ciă pe pai urî. pe locui de mai ca 11- cu
in, aek' loi.
Atditriomil era absent
—Domiliu^ 'nu vine pi intre nqi i inUebfi grăsanul
ÎMI viu--.
—N o li reţinui de pieoenpflri mm plăcnlo ? iniei tetii
St-ncca pe un Ion şiret.
în politia scrierilor sale care proslăveau \iitu|i!o
aitoesfiak- ?i morala cea mai gevoiâ, îi plăceau baitii,
b bucată de carne bună, vinurile îmbătătoare, femeia
^i«erc y băieţii drăguţi, exact în această ordine,
— Biir iu aţi-vă de ce aveţi pe mese In linişte ! răspunse
atitpîmi ca-toi. Domitius nu se simlea prea bine, Dar A a
veai în fc-cara aceasta printre noi, l?i cunoaşte obligaţiile
tută de adevăraţii prieteni.
Pulchc'ria trecuse de patruzeci de ani. Avea o ăluia 1
mmdrjî, tiăiCiluri distinse, purta o rochie cu multe cute,
o pieptânîilină eu bucle după moda grecească, bijuterii
sti\dneîUmie. la care ti& adăugau formele puţin plinuţe
care u dădtviu aerul unei matroane romane tipice, dedi-
OAIA înileplmirii datoriilor sale,
Miucăiiuile, unele mai savuroase decît altele, eiau
ail'i-ie de servitori stilaţi, toţi frumoşi şi foarte -tineri.
FulvuH. povestea eu umor şi maUţioKÎtale
u«i.i piieteo comun, Caius Eoscius s
— îi cunoaşteţi preferinţele pentru băieţii
i, prostituaţi, do prin corliciolc rău famate, O blăbi-|io
care n-o înţeleg deoarece arc acasă vreo sută d.- efebi
-elavi care îi îndeplinesc toate fanteziile. Nu do oull
CaUh s-a lăsat îmbrobodit de im tinerel care 1-a atras
spre zidurile cetăţii, într-un loc mai retias, ca să Iaca
dngo^lc cu el. Brietenul no^tm se pregătea să savu-rtvft
nlămilu. raiului păraintesc cind o bandă de dorbc-\'M cu
tinerelul — î-an alacat şi i-au curăţat . Apoi derbedeii
au fugit lăsîndu-1 gol puşcă. \ ,1 î]i ce stare era cînd a
trebuit să se întoarcă,,, Oeuif-Kn \o opri cu ochii aţintiţi
spre uşă. Toate pliu-nfe se indic) Una spre punctul lui de
mii ii. Surpriza ^i fltupcmotia M* desenai ă pr- toate fotele.
A MMiHcniii, gol (ii\ în xma naltei i- sale, stopii pcntiti
c i i [ K in prag, ap(>i, plivind ui gol, ^ uuîieptîl ui
 Yîrful degetelor spre mese, îşi ţinea mina la ureche ca pe
UD cornet acustic. Ce vioia sn audă, PP înfrolmrff oome-
senii stupefiaţi î
Pudice, doamnele, şi îndeosebi fetele, îşi' acopeiiră
.oohti cu mimile. Trupui gol al lui Cotta, cu muşchii căzuţi,
pielea zbîrcită pe oasele proeminente, nu avea nimic sedu-
cător. Fetele, care visau eroîi frumoşi ai antichităţii
imortalizaţi în marmură de marii sculptori greci, suferiră
''o cruntă deziluzie Ia vederea lui Cotta. Soţii lor, eînd vor
fîmbătrîni, vor avea acelaşi aspect lamentabil f Bătrînetca
îi urmăreşte pe tineri ca un cîine de vînătoare care îşi
'urmăreşte prada. * s
Senatorul gol păru decepţionat de liniştea caro ÎI
^înconjură. Ieşi, fără să se grăbească, pe aceeaşi uşă.
Invitaţii o priviră cu uluire şi curiozitate pe fnlcheiîa,
caro le explic , jenată i
—De o vreme îşi închipuie ea dacă se dozbracă de
^toate hainele devine invizibil şi astfel poate să audă tot
|0ce se vorbeşte despre el fără ca cineva să- şi dea seama
îţîbă este prezent.
învins zîmbi silit. * -
—Toată viaţa a fost un original !
Comesenii îşi continuară conversaţiile întrerupte ca şi
cum nimic nu s- ir h întîmpl&ţ. După desert Puleheria se
ridică.
—Vă propun să bem un pahar de Falorna în sala iui
Apollo I
Iniţiativa fu acceptată, Invitaţii trecură într-o &ală
eu coloane de malahit. O statuie a lui Apoîlo nud, mai
mare decît naturală} trona între două havuzuri care ai un-
eau jeturi de apă parfumata,
Sclavii, conduşi de bastonul majordomului, adut<MU
cupele şi garafele încrustate cu pietre preţioase.
—Lăsaţi-le pe masa asia ! porunci rulclieria. Xe
servim singuri l
Tinerii sclavi dispăinră. ila joi domul închise uşa
înaltă de bronz în orma sa.
—în sfîrşit, sîntem liberi l smpină PulclJej)a.-Să ne
soivim ! Aşa este mai plăcut decîl hă ştii că cineva se ţjne
de coada ta ! Putem să voibim fără mă L lori stînjemtori,

29
 Pulclioihi arc dreptate, se gîndira mviiaţn. Acum se
ţi'iui mai liberi, încercau o senzaţie do mulţumiie,
înfundate şi î nerodei o.
-Povestea cu necazurile lui Caius Eoscius a fost
înnr \enita! exclamă vesel Servillia Metellns.
-E:4c im aspec-t amuzant al vieţii noastre do zi cn
zi ! exclamă cu amărăciune Servilius Pollion. Din
păcate
Uleiurile nişte le înăbnşese pe cele vesele !
Feiolo comesenilor se lungiră.
TCh. aşa-i I Un adevăr trist ! zise obezul C'edlianus dii-;]'
m pahar. Lucius Sosius şi-a tăiat venele. Utu-i uUima
noutate. N-a mai putut să îndure acuzaţiile mincinoase
care plouau asupra sa şi nici faptul că a fost părăsit de
prieteni, care fugeau de el de parca ar fi fost ciuma! .
— 1H- eo să nu atacăm un subiect mai plăcut? întrebă
Senecii, S.'t admirăm, du pildă, proporţiile acestui frumos
A pol l o .' Kv(,e una dintre cele mai strălucite creaţii care
mi-EUi fot date să văd ! Simt mîna Iui Fidiss/ dragă
J'ulchcri.i î
Totdeauna ai fost un buh cunoscător ! răspunse
-iM. L-am adus luna treouta de la Atena! M-a
j avere !
—Sin tem aici, între prieteni, ca să putem discuta
m mod liber chestiunile ceîe mai arzătoare.
Aprecierile
ÎMI prn in? la ApoIIo făcute în faţa sclavilor nu
comportă
nici un tKe, zisa lunius,
—lunins, poţi să garantezi că printre noi mi sînt
M spioni .' interveni Sencca după ce savurase vinul
de
F.ilom;!.
—Vinuri în cine mai poţi avea încredere? întrebă
Soi v Iu tnfţiijjrată.
—In îiimcni ! replică filosoful.
—N-tt-j /ico că remarca ta ne-ar flata ! eidamă Po-
Ihnti HCM otiJi-o dezaprob !
~ Atunci ce e de făcut? întrebă, Emilia Camillus.
— -Să ulucm ! replica laconic Seneca. Şi să ascultăm
cu mii.! cuvintele imprudente pronunţate de oamenii
im^nfj :
i cinic al filosofului îi dădu fiori lui Pclio-

30
 ~ Pot să întreb fără teamă cum &C va termina aia-
ceiea Serem'us f întrebă PoIIion.
—Denunţătorul demascat va ieşi, piuă la mina, alb
ca o porumbiţa I zise Seneca pe un ton blazat.
—Vorbeşte un avocat! rise lunius.
—Seneea a fo,4 totdeauna un pesimist .' zise Pornit ia
Niger.
—E vreo primejdie dacă ne gîndim Ia cauzele care
I-au împins pe Plantîus Silvanus s-o arunce pe
ferca&tră
pe soţia sa Apronia? interveni Calpurnia Sulpicius.
Soţul Pău, frumosul Marcus, stătea mut ea un peşte,
—în ce mă priveşte n-aş face nici un fel de ipoteze
înainte de a cunoaşte rezultatele oficiale aîe anchetei,
replică cu calm Seneca.
lunius izbucni ta ris.
—Adevăratele dedesubt un* alo afacerii nu v<n ft
c uno&cute-n iciodatâ.
Servillius PoIIion îşi ridico puţin capul.
—Cred că Seneca arc dreptate, în cub-soli- aşchiei
afaceri se profilează imaginea Urgulaniei, care e piietenă
intimă cu împărăteasa Livia şi soţie a prinţulnî f îau-Clau-
Claudins !
Uşa se deschise şi amfitrionul surîzînd. pai fumat,
pus Ia punct, îmbiăcai cu o tunică lungă, brodată bogat
eu aur, intră încet şi îi salută pe invitaţi ca şi cum i-ar
fi viîzut pentiu prima dată în seara asta.
—Sper că bucătăria nu v-a dezamăgit .'
—A i'ost un regal, dragă Domitius. yi\e Juninc, eu
eăldujă.
—Cred că Lucollus, de invidie, imi^tft din
în mormînlul său ! adăugă PoIIion .
Complimentul lugubru al lui PoIIion o JVlm pe
ria să-şi încrunte pprîncenelc.
—Vreau .«ă bfan un paliar în „coi n jian ia ^
zi,so Cot ta turnîndu-şi vin in cupă.
• Calpurnia Sulpicius intciveni pe un ton
—Pmdenţa ţi înţelepciunea nit pot să îmingă foiţa
destinului. Dacă ţi-a fost soiîs sS mori doc.ipitot, de
secrîie, nimic pe lume nu te ?căpa de acest U ist siirţit.
Cirn- jji-ar fi pnh)t vreodată imagina că înti-o zi Claudia
Pulclicria, veiişoara principesei Agrippioa, va fi acuzată
 de adulter ni T-'nniiu^ şi do unelthi împotriva împăiatu -
lui? A fer, denunţătorul, se bucmă de i'eputaţia că nu si
lasă, din rnimi niciodată prada, pînă cînd nu-i smulge cel
puţin un stei t din avere.
— Viaţa dezordonată a Claudiei nu era un secret
pentru nimeni.
— Numai a ei ? întrebă cu inocenţa Seneca.
Domilius Cotta se apropie de luriius.
—Bîrfele astea nu mă interesează ! Să ieşim puţin pe
terasă ! Nu vrei l Aici mă sufoc ! Aerul de aici nu se
mai
poate respira !
—A'in cu tine ! îi răspunse cumnatul.
Cînd se depăitară destul de mult ca să nu poată fi
auzit' do cei din casă, Domitius îşi vărsă năduful şi exas-
perarea,
— Nu mai pot, lanius l Simt nevoia să-mî vărs nădu
ful ! îţi cunosc calităţile ! De aceea ara încredere în tine î
Ştii de ce nu am venit la masă? De ce nu v-am acordat
onoarea caic vi se cuvine f... Am oroare să fiu seivit
de aceşti băieţi irumosi cu părul frizat, cu ochii gaiţei
şi cu tunicile atît de scurte încît li se văd toate faimecele !
Iată de ce ! Sînt bcîrbit să-i văd elalînda-şi toată ziua
turpitudinea în casa mea! Ca şi tine, detest adulterul
şi amorul grecesc ! Iar în jurul meu zboară ca nişte flutu
raşi tinerii amanţi ai nevestei mele şi iubitele băieţilor
mei ! Nu mai am nici o autoritate în faţa lor ! Toata
lumea îmi cunoaşte nenorociri şi mă dispreţuieşte î
Nevasta mă învinovăţeşte că %sînt pe cale să înnebunesc
şi că sînt obsedat de halucinaţii lubiiee ! Nu e adevărat !
Zeii m-au învăţat să mă fac invizibil ca să pot surprinde
adulterul nevestei şi desfrîul băieţilor mei î Acum vreo
jumătate de oră nvam făcut invizibil şi ani coborît printre
voi. Yroiam-să aud comentaiiile piietenilor cu plivire la
coarnele pe care Ic poit. Să-i aud cum rid de mine ! Dar
ci au tăcut !... Pulcheria se culcă cu toţi băieţii aceştia
deoarece pretinde că sînt prea bătrîn să fac diagoste cu
ca !... Cu cîteva clipe în urmă Caipumia vorbea de adulte
rul Claudiei ! în lealitate o viza pe iievastă-mea.
Pulcheria apăiu în niagul sălii lui Apolîo.
— lunius, Domitius, intraţi în casă f Să nu răciţi l
 Silueta Pulelieiiei --c piofila pe fo" î ' i ) s,1)1 i l
u minate.
Cotta adăugă cu o voce joasa -
— Pulcheiia, se i'ăxbimă clcoaictv ui pi unu am ai
cTisnioiei noastre m-a «upiins în braţele unei linrre H-l;!\e !
"De atunci rnă persecută !
Nu curma disperai ca lui Colt g. exleîioiiza o laletă a
nebuniei ? se îulieba Iun ins. Cumnatul său adăugă:
— Să intrăm ! Altfel Pulcîieiia o s,;1 cieadă e:l mzim
ceva împotriva ci !
Puţin după aceea insitaiii se ictiaseiă. luntus se
pîndea că nebunia lui Cotta va da loc la nuilie comentai ii.
Ku-i plăcea să se voibea«că de familia sa sau <]o rudele
apropiate.
După încheierea Jociuilor de la Cucul cel Mau- Viinus
Serenius Senior apăru din nou în faţa judecatul iloi.
lunius nu ,^.i-a mai adua f i i i la Senat deoarece audieiea
ca maitori a numeroşiloi* s>cla\ i — torturaţi in pieataini —
implica dezbateri prelungite cai e durau m:u multe /ile.
Potronius urmăiea do la distantă d<Mn-;iir.m'a pio-
epsului. Toate probele contra/iceau acuzsiţiik- l matului
Vibius Serenius. Speiiat de stiigătele mulţimii, care
c^rea să fie închis jji condamnat pentru paricid, lutri din
lîoma. t
Petronins le poveg-ti lui Encoljnus şi im AM-^ HUS
peripeţiile procesului. Dar prietenii săi nu pi ea mani -
festau interes faţă de -nenorocirile butiînulm Wereimis.
—Iată avantajul de a fi plebeu! exelauui AM-yHus.
Lupii de Ia putere se sfî^ie între ei !
—Asta-i maica noastră şansă! iidăngă Kneolpuis,
chiuia n u-i lipsea nniorul. Altfel s-ar aiuno.i
asupia
noastră, oile ! Din feiicire, pcntui oamenii pluti dr
ono
ruri, bani si pulerc doi nici nu e\Măm !
Petronius auzise do In'tatăl său că tînăiul \ ibius iScre-
nius ar fi fugit din Roma de teamă s5 nu l i e aiunc.it po
scările Gomoniiloi de către populaţia tuiio.i^ă. Kia pentiu
prima dată, după mulţi ani, că plebeu rom.uiă, preocupată

33
3 - o , 601
 apioape exclusiv de ,.panem ct ciiceiii-e^", uimăiea en_
păruite" dezbaterile din Senat.
Tmăiul delator fu piins la Ra^enna si adus, sub o
escotîă puternică, la Roma. Plin culise se vorbea că i se
va intenta un proces de denunţare calomnioasă şi de
asasinai e morală a bătrînului Cornutus.
Deoarece Petronius apăra cauza tatălui tîrît în noi oi
de fini său, Vibiu?, din spirit de contradicţie, susţinea
cauza omonimului său. Se ceitau aproape în fiecare zi.
Cum luniup, reţinut mai mult ca de obicei Ia Senat,
lipsea de acasă, cei doi fraţi se încăierară. Domiiia şi
C,>utliia, auzind zgomotul, abia reuşiră, să-i despartă.
VilniiR. cu ochiul învineţit şi nasul plin de sînge, oferea
un spectacol trist. Petronius ieşi «lin încăierare mai puţin
vătămat.
lunius caic tocmai- atunci venise, se supără foarte
mult si le aplică o pedeapsă aspiă : i-a pus o săptămină
pe apă şi pîine.
întie timp o scrisoare sosită de la Capri dădu un curs
neaşteptat procesului Tiberiu îi mustra pe senatori că se
ai'Slaseiă prea indulgenţi faţă de un inamic al imperiului,
în aceeaşi zi dezbaterile luai ă sfîr^it. Vibius Serenius
Seuioi fu condamnat la esil pe o insulă stîncoasă şi sălba-
tică iai Vibius Serenius Junioi primi o recompensă impor-
tantă pentiu curajul său civic j pentiu dragostea salată
de patrie şi venerarea împăratului. Leniulus şi Tubero,
pi letonii lui Tibeiiu, au tost scoşi din cauza.
în cazul Claudiei Pulcheria şi a amantului său judecă-
toni pion un ţara pedeapsa cu moartea şi confiscarea
avei ii, în ciuda intervenţiei în favoarea loi a prinţesei
Agrippina. Sejanua, cu o singură lovitură, prindea doi
iepuri, îşi însuşea Vila şi grădina Claudiei şl demonstra
că influenţa familiei lui Gerrnaniens era aproape la pă-
„rnînt.
Pi etorul PlautiiiR Silvanus, acuzat de afinai ea
soţiei sale, în ciuda protcsteloi tale că este nevinovat,
pi inii din partea mătuşii sale Crgu'ania un pumnal şi
ordinul de a se sinucide, ca să moară onorabil şi sa, evite
un proces care ar fi putut să umbrească reputaţia familiei,
lunius aflase de la Fulvius Camilîus dedesubturile acestei
afaceri. SHvanus era foarte bogat. După moartea &a

34
 o parte c msiderabilă din bunurile salo reveneau mătnşii
sale ITrgulania. Prin euli.so se şoptea că nişte ucigaş 1! plătiţi
puseseră capăt zilelor ncfciicilei 'de Apronia. **
•jXcnorocirea nu vine derit la alţii". Pctronius şi ai
\m i ni scăpau de această credinţă \eche şi absiudă. Dela-
ţiunile, exilul, suferinţele, nedreptatea ITicesiu ravagii
in jurul familiei sale. Dar Xiger rexUta ea o lirică ne-
clinti l ă bătută de valuri furioase, de vînltui ş-i de l'urtuni
puternice.
lunuis, tatăl său, i se părea un zeu putei nic ş! in\ incibil
iar mama sa — o zeiţă intangibilă. Cynlhia simboliza
£rftl* a < frumuseţea şi parfumul piimăveiii î ţ i timp ce
Yibius personifica forţele răului. Căci acestea coabitau
totdeauna cu binele. L'outru Petronius, familia sa era
un microcosmos. --
Tatăl si mama discutau adesea la .masă <lc<j;ic nenoio-
ch'ile cai e se abăteau asupra unor familii pe t-aio le cu-
noşteau. Păreau îngrijoraţi, deoarece ameninţarea plana
deasupta tuturor „rnaiiloi'', dar cum nu a\can nimic
feă-^i reproşeze, se simţeau la adăpost. Geniile l'imnabile
dezarmau furiile care încercai! să-i lo\easeă.
Caut nu! îs u-şi afişeze calinul, liniştea lor nu ei a decît
aparcnlă-,
într-o seară Tunius veni acasă -paiul, .-cos (ini lire.
Le aducea o ştire zguduitoaie, Domilianu^ Aici. delaîoiul
care a dus la condamnarea (laudiei, \eiis-oata punie^ei
A^tippina, o acuza acum de adultei pe l'ulchcria (otta,
ca şi pe Doinitiu% Cotta, că ai include ochii la oec*-ce taco
soţia sa. Comportarea lor, scria Ak*r, aduce o in-ullă
virtuţii şi dezonorează nobilimea romană.
îuniiis si Domitia erau îngroziţi dcoaicee cădcu-a lui
Cot ta putea să le aducă mari ne-ca/un şi si-i duc,i la
pierzanie. Cercul de foc se stiîngea acum m junii lor.
Petroniiis urmărea cu coristcniaie pnvinle tu'Iini^tito,
speiiatc, ale părinţilor săi, chiar dacă aceştia c.lut iu
s.l-şi ascundă tulburarea în Cată cupnioi. Dai spiiita!
•>1u de observaţie sesiza semnele cate ar t'i puiuţ să scape
f vioi nciuizaţi. Discuta mult, în taină' cu Cynthu. cău-
tmd soluiii în faţa eveninienteloi cate depăşeau de (U-p;utâ
posibilitălile lor de apăiaie. Ade.-ea \oibcau de vntoiul

35
loi în cazul în onre nenorocirea s-ar fi abătut asupra
familiei î\igei.
în scliimb VibiUh, iiscui^tiehl de urmăiile care puica
să-1 lovească şi pe el, păi ea că se "bucură de ncnoroeiiile
familiei Cot ta. îsiciodaU n-a putut să-şi sufere aceste
rude apropiate caic făceau atîta caz de nobleţe, de rafina-
ment şi de pasiunea dovedită pentru artă., îşi detesta
verii, oaie se br.cuiau de mai multă libertate şi primeau
feume mari de baiu, ceea ce tatăl său îi refuza. Se bucura
dinainte <îe cădeica lui Cotta.
Fetionius îl pi h ea cu o milă amestecată cu dispreţ,
în pofida vîrsiei sale, care îl apropia de cei maturi şi de
înţelepciunea acesteia, Vibins se comporta ca un. băieţel
naiv şi iresponsabil.
Noaptea, culcat în patul său, Petronius se gîndea cu
ochii deschişi la siitoiul caie se anunţa în culori sumbre.
Vor fi ci obligaţi, Cynthia hî el, să.îngroaşe rîndurile nenoro-
ciţilor rlin Subura si Tianstibeiinf Bacă tatăl său va fi
arestat, mama "MlatîS si averea confiscată, casa familiei
Kiger se va prăbuşi. Ku le va mai r amine decît să ceară,
ajutorul fui Eucolpius «i A.-cyltus deoarece rudele apro-
piate ale familiei Xiger le vor închide uşa în nas ea şi
cum s-ar tonte ^rl mi se molipsească de o boaîă gravi -4
ru^inoas-ă.
\ Familia Niger nft ajunsese încă la această situaţie
extîi-mîi. Comisia de anchetă încă nu le cemse mărturisiri.
Bai loania ini i păi ă^ea... Teama î! hărţuia ziua şi noaptea...

II

Ihlinnen, 11 «mă de "\iitor îi tnlbuiă mai puţin pe cei

tineii (k'cii ] e iiiatuii. Xn ealc-ar lip hi impiehionabilitatea,,
sensibîlitateii ^au emoth itatea. Dar le lipseşte experienţa,
adesea tiiviă, a \ietii şi acest lapsus din trecutul lor face
GA Inlbuiîhiîe, 7iiiiduiiil<\ ^ă nu lape o amprentă prea mare
pe spiiiluj loi,
în zoii Polioiiiu^ se trezi cu capul încă plin de visele^
adolescenţei Contactul cu lealitatea zilnică îi aminti de
nenorocirile lui Cotta iar, optimist, considera ca toata

36
 fierberea din jurnl f amili ei aceluia PC va linKli si cj roii
se vor lisipi.
îşi chemă scia\ ui şi îi poiuno să dt-Milmid îemihtra.
Dădu la o parte cuvertura şi, îniigurat. sări din pat. Era
gol deoarece nu-J plăceau cămăşile de noapte despicate
pe margini, care îi făceau pe bnibatj atît de ridicoli^
nici bucata de pînză de pe coapse, care îl jena, deoaicce
misele voluptuoase îl urmăieaii din"r-e în ce nmi des
apiii-/îndu-i simţui ile.
în camera sa nucă şi modestă nu era decit un paf
tare — din curele înciucişate, o saltea de lină, două covo-
raşe moi care serveau de ceai ceai ^i o plapumă vătuit.!,
c i sa menţină călduţa corpului IVtruniu*- bchimba c e
plapuma, puţin eficientă, zicea el, ti u un teJ de pilotă
de pui', născocită de el, mai mai e şi umplută cu puf de
lebădă, o noutate care provocare mîma tatălm, Iu mus
A r iger, vechi republican şi tradilmnahsî mtian^iijenî,
ci re respingea inovaţiile ca y cum acestea ai p'olua mora-
vurile sănătoase romani Domilia, mama lui Petroum^,
i e mei e inteligentă şi dotată cu un simţ diplomatic reni-ar-
cibil, reuM puţin eîte puţin, să ealmeze mlnia «-olului
în aiară de pat, în camera Un Petiumus maj erau un
bcăunel, un dulăpior ş\ o măsuţă îngustă de toaletă, în
fiecare dimineaţă sclavul îi aducea un lighean şi o oală
de lut ars. A ro<t y o revoluţie deoau-ci bâiatiii cerea apă
cildă în locul apei reci. De data aceasta el mc.ălea im
obicei de veacuri pe cai e nimeni nu iridiăxinsc să- 1 încalce,
Tunins, auzind ceea ce oeie ţiul său, se învineţi de niînie,
Turbînd de furie, puse mîna pe o ouiea y se indioplft
bpro uşă cu gi tulul să-î dea o lecţie care să-1 leaducă la
ordine. Din feiiclre, îl văzu Domitia cai e îi ieşi \i< cale
şi îl privi sfidătoare.
lunius seopîi uluit de aceasta mtei veiiţie de neconceput
din partea unei soţii supuse, îl şoca împotiivuoa ei des -
chisă.
—E o crimă că băiatul pi e fui a <tpa oaldă în locul
celei reci? întiebă ea cu UD calm îngheţat.
—Vrei sa faci din fiul tâu o fetiţă, im Gammede
ieinmm ? Capriciile sale atentează la vechile
moravuri !

37
 Dom j t ia îl j i ivi ru o n.ila oare îl ului. ^iiisă *
—îndnuneMi, oaie, E . n mă împiedjci să-iiii adi.t Ini
pe calea cea bună ?
—Vioan sa le îmjudic să i i i caraghios. BSialu! t f, u
este pi imn! în clas? şi jiofe?oiii spun că e^te un
element
excepţional lai eu sînt conştientă de valoarea lui Pot
io
ni u s !
- Inteneiiţia r<m.itici mai potoli znînia Ini rnniu^.
Indignarea sa ?e irai linişti şi pu=-e cureaua la locul ^Siî.
— Bine ! Kenunl la pedeapsa pe care uoiam să i o
aplic. Dar nu e vorba numai de apa caldă !
Domitia, îngci al pScii, voibi cu băiatul său, ceea «">
dădu oîstig de cauză autoiului de tulburări, în sceiel î
se încăbea apa pentiu toaleta matinală. Pomitia ii spiu-e
soţului său că incidentul fusese închis şi Innius se făcu
ea crede că totul a rămas neschimbat în casa sa../
Dar furtuna aceaMa într-un pahar cu apă avusese loc
înainte, cînd existenta familiei era liniştită ea im cor
frumos de vară. ^
Acum, dîndu-M 1 jos din pat, Pelronius îşi puse sanda-
lele, FC spălă pe mîini, pe faţă, îşi frecă cu o pa?tă pai fu-
mată dinţii şi gingiile, î^i pieptcnă părul blond şi ondulai,
apoi se uită satisfăcut înlr-o mică oglindă de argint/
Era frumos, foaitc fiursop, şi era conştient de asta.
Ajutat de scla\ ui său îşi puse tunica, pînza din juiul
coapselor, apoi îşi- Mrînse mijlocul cu o centura. Odată
îmbrăcat, îşi parfumă părul şi veşmintele, obicei introdus
la Borna după ci\ arca imperiului. Romanilor le plăcea
curăţenia. Scai a, după ce se întorcea de la şcoală, înainte
de ,,cena", Petronius îşi făcea baia sa zilnică, îi plăcea.
să se joace în apa caldă, să sară şi să fae.ă gliidn>ii ca
nu delfin.
Dar totdeauna punea datoria înaintea plăcerii. Şconla.
îl aştepta. Petronius se mulţumea cu un mic dejun spar-
tan, o prăjitură şi un. pahar de apă, un regim alimentar
sobru folosit de toţi băieţii de vîrsta sa. Apoi îşi aruncă
pe umeri o pelerină albă cu glugă, pe care o folosea numai
în caz de ploaie, îşi scoase din dulap călimara şi pana cîo
trestie, două rulouri de papirus, tăbliţele de ceară, con -
deiul, băgă totul înlr-o geantă din piele de Antilopă, po
care sclavul trebuia s-o ducă pînă la şcoală. Ieşi pi- un

38
 >rir strimt, mărginii de numeroase ti^i caic dădeau
i dormitoarele rezervate părinţilor şi priereniloi iu
fie Romanii, bogaţi sau săraci, preferau earneielo
cu dimensiuni reduse deoarece puteau fi îneTilxite m:ti
uşor.
înainte de a pătrunde într-un vestibul spaţios. Peho-
nius deschise foarte încet o uşă şi privi înduioşai hi «ora
sa geamănă care dormea, cu părul blond răsfirat pe pet na.
Fata se scula'mai tîrziu decît ceilalţi deoarece, din cama
sănătăţii şubrede, medicul îi psescrîsesc diferite
medica-"mente şi, îndeosebi, repausul, condiţie esenţială
pentiu întărirea corpului ei delicat,
Petro nins o adora, o diviniza, pe Cynthia. ^'<< t firea
parte din eul lui, deşi îşi conserva propria personalitate.
tTn sentiment complex, penare Petromus nu căuta să-l
aprofundeze. Se mulţumea să-1 constate,
închide nşor uşa şi se îndepărtă în rîrfuj degetelor.
In vestibul îl aşteptau .servitorul său şi pedagogul grec
Athenador, filosof şi profesor de retorică, de asemenea
sclav al familiei Niger.
în contrast cu simplitatea dormitoarelor, salin- do'
jecephe cuprindeau saloane, galerii şi curţi mtenoare
ornate somptuos. Coloane de marmură, picturi mm alo,
mozaicuri ornamentau „peristilurile" cu fîntîni arteziene,
Un lux copleşitor, umilitor şi rece, care dădea fiori \ izi-
tatorilor mai puţin bogaţi si clienţilor care se înghesuiau
în fiecare dimineaţă să-şi primească tainul sărăcăcios,
Petronius se opri în pragul bibliotecii unde părinţii
săi se certauj tiitînd de micul dejun. lunin*, corncivalor,
a rea In faţa sa un pahar eu apă şi o bucăţică de pupo
tare răma&ă din ajun, în timp ce Domilia, .uerni-entă,
J>rivea în gol, fără sa se atingă de prăjilurn şi coa-ea iic
lapte cald aşezate pe o tavă de Ungă ea,
lunrus, fără. să-1 vadă pe Petronius.. bătea neno- cu
degetele în măsuţa de alături.
—Nu pot să, înţeleg cum ai putut *>ă faci u^a ce\a !
exclamă Domitîa consternată, Să-ţi condamni
eiiînn.UuI
si propiia soră! E ceva de neoonceput !
—Ce crezi că. aş fi putut să fac? Să \ottv, peni iu
achitare sau să mă abţin? Toţi senatorii mă fî\au
eu
ofcliii, îmi răvăşeau maţele, d^ar ca să-rni vadă
reacţ'a !
Duşmanii nici aşteptau eu nerăbdare sa-mi apăr rrrkle
CA v<i Mi ai u net* asupra rnea y bă mă biîijie Să ntft acrje
că mii dlie? ct/o temeie inhdelă ^i cu un soţ pervers c;,io
nu numai că acceptă, dai şi asistă gol la mnşavnle ei ! Imt-
dial Tiberius ar fi fost in toi mat de atitudinea mea! Seneca,
care i-a apăiat, a voi bit trei oie fără întrerupe] o si n-a
reuşit să obţină nici un vot în favoarea acuzaţilor ! în
dispeiaie de cauză a zis că Pulcheria a îmbi alinat on)tu)
prostituţiei sacre, practicate în Egipt, ia Te ba, la_ tem
piui Helit-Istar din Babilonia, pe muntele Eiys din
Sieilia, la templu) Afroditei din Corint.-„Dar noi sînUmi
la Roma!" a strigat Pomitius Aicr T ~acc*t as ticălos ai
delatoiilor. „Sectele păgîne din lrgipt, din Armonia, din
Kftbilon sau din Grecia nu moi iţă deci l oioaica noastră,
decît scîiba noa&tifi i Care soţ roman demn ar h admis
să asiste la aceste orgii respingătoare?" Sene ca a
tlemonstiat că cumnatul îşi pierduse facultăţile mm-tale,
că nu era dccît un nebun nenoioeit! Par a iost în zadai i
Am uitat sS-ti spun o chesliiine, de fapt iăiă pica mare
importanţă. Şaizeci de sclavi, care au iecuno?cut, 'Sub
fcorfwă, că au avnt relaţii intime cu I'uk-heiia. au fost
condamnaţi la decapitare.
în clipa acera luuius obseivă piezenţa Iui IVtionn.s,
cari' stătea înlemnit în pragul uşii.
—Vino aici, băiatul meu ! Eşti destul de mare ca ta
cunoşti adevărul ! Afoi, va trebui să, te aperi dacă te
u,r:
ataca mvocînd rudenia noastră cu Cotta,
Pulebeiia \a
fi exilata la Pandataria, unde va avea ca vecină de
sur
ghiun pe lulia, iiica cea mică a fostului împărat
August.
—Slabă consolare ! zise Bomitia.
—Cumnaţii) meu a fost închis, continuă lumv?,
într-o celulă la cazaima prclorienilor. Vila şi
giadina
sa frumoasă au fost atnbuite împăratului. Dorm
tins
A fer şi-a trimit recompensa pentiu delaţiune, un
skifc
din averea lui Colta. Cei tiei \eri ai tăi au fost seoţi
din
cauză, dar au primit ordin sa plece din casă
luîndu-^i
numai hainele de pe ei.
—Ce se va Sntlmpla cu ei î întrebă Domilia lulbuiată.
—îi va lua bunicul lor. O să trăiască la \ i l a acestuia,
de la Baics.
 —Dar tatăl tău este aproape PCÎIÎ] ! Băieţii an
fie o mînă iermă care gă-i conducă, să-i educe !
—Să nu exagerăm ! replică lunius. Castoi, cel
mare, are aproape douăzeci de ani. Eşti) destul de
matur
să se conducă singur. Remius are optsprezece ani
iar
cel mic, Quintus, este de vîrsta lui Petronius.
Domitîa făcu un gest de nerăbdare.
—lartă-niă, lunius, dar aprecieiile talc* sînt superfi
ciale. N-am putea coi să ne ocupăm cei puţin de
Bemnis
şi de Quintus ?
—Draga mea, caută să elimini afacerea asta din
ţreocnpările tale l Nu vreau să complic existenţa
familiei
noastre-1 Să atrag atenţia delatorilor !
—Politica struţului n-a dat niciodată rezultate ! îl
contrazise soţia.
lunius nu admitea ca, fiii săi să, asiste la discuţiile în
contradictoriu cu Domilia. Manifestările de independenţa
ale acesteia îl enervau.
—Du-te, Petronius ! Să nu întîrzii l
Se uită ma^nal la hainele lui Pctronîus dar de data
aceasta uită sâ-i facă observaţie, ea'de obicei, în schimb
Domitia îl îmbrăţişa pe Petronius, îi aranja fularul,
pliurile pelerinei şi îl mîngîie pe păr.
După plecarea băiatului, lunius explodă:
—Prea'mnlt îl cocoloşeşti ! Ai să faci din el un herma
frodit l Aproape că. nu-i nici o diferenţă între Petronius
şi sdiă-sa. Dacă 1-ai îmbrăca ca pe o fetiţă, toată lumea
1-ar confunda cu Cynthia. Athenador nu e bun la nimic.
Influenţa sa asupra băiatului nostru este aproape nulă!
Era mulţumit că găsise un pretext ca să schimbe su-
biectul stînjenitor cu privire la Cofla.
Domitia tăeea. Mutismul ei î! exaspera pe lunins,
care avea impresia eă-1 ignoră.
—-în schimb Vibius este un bărbat adevărat ! con
tinuă ol cu vehemenţă, A moştenit caracterul meu-liotăiît,
pasiunea mea jerifiu aime şi ataşamentul meu fata de
Republica şi de pinciiiile mele demoeiatice.
Domitia 5,şî cetină eaj^l,
—Te sfătuiesc să> facj mai i>ulină gălngie m ceea ce
republicanismul tău! Acum Roma este un im-

41
 1
porui şi Tîljfcrius exte mai jynfln indmgrtît decit tatâî sau
adoptiv f ._
— împăratul mi e*te deeît primul servitor al "Repu
blicii !
Domiria na se Ite.
— Vorbeam de Cotta l Cauţi mereu portiţe ca să te
sustragi de 4& obligaţii .' JBăieţii părăsiţi stat nepoţii tăi f
'"Ai nişte obligaţii lată âe ei î
— O s& rad ce pot s& fno pentru ei. Dar nu m& sili
sâ-mi arunc familia într-o aventură nenorocită din
'unei nimfomane, cliiar dacă este sora mea, şi din
^irniî nebun nenoroeîfc î Iar în ce-i priveşte pe copiit fiecare
cu soarta sa .'
| Domitia se gîndi cu amărăciune şi dispreţ că bărbaţii!
ei nu era deeii im laş bare fuge fie răspundere.
Petronhis, urmat de scIaTţîl său şi de Athenador
mergea GII pas ^ioi spre şcoală. Chiar dacă soarele, caro
jse ridica, abia imnina orizontul» străzile erau pline de
^trecători. Eentieri aferaţi, clienţi în căutare de bani,
jVînzători ambulanţi, yagaî>onzi cu ochi iscoditori, zilieri
mergind la muncă, meseriaşi, se grăbeau ca şi cura fiecare
"minut i-ar costa o avere. Prăvălioarele îşi ridicau obloanele.
* Spectacolul zilei 11 amuza totdeauna pe Petronius.
jti pârea răn că timpul iiu-i permitea să hoinărească prin
'mulţimea aceasta, pestriţă, care îi trezea curiozitatea.
^Fiecare om, cn care se încrucişa, avea personalitatea,
"soarta , problemele, bucuriile sale. Veşmintele bogate
"sim sărace îî lăsau rece. Sufletul omenesc vroia să-1 vadă^
în loatd goîJciuQea sa. Cu buzunarele grele de aar sau cu^
ele goale, oumi este sclavul naturii sftle. Ticăloşia saa
^btitîilfcatea, comprehensiunea sau mîrşăvia nu sînt apanajul
TUI ei clase sau a irnei categorii de oameni. Strada, pentru
Po tron ins, era o scenă imensă populată de o multitudine
de actori, toţi fascinanţi, care se agitau pe fundalul clă-
(livllor în mii de culori. Vroia să cunoască tainele fiecăruia,
-să a?oze pe papirus lumea care se învîrteja în juruJ său.
T) u* peste acest caleidoscop se suprapuneau imaginile ah-
surde alo unchiului său gol, ale m&tuşii sale ciudate, ale
verilor săi. Era şocat de num&ral amanţiloi presupuşi ai
Piilchcrioi. Besfrîuî Pulcherioi, &e gîndea Petronins, ua
4.2
cîccîl o pură im«)ijo, o clccuKîiffio a <icc?i»i odios IJupn
Feti'onms, toate maU'caîH'Je 11, mano, sau aproapo toate,
semănau eu mama sa, ejau modele de \ ir-tute, do căldură
omenească, de doi otamciil faţă de familie.> Doar nu se
născuse ieri. Auzise cu anumite pali iciene witau numărul
amanţilor, dar ia yiista sa aspectul acesta din. viaţa
malurilor nu-î prea inicicsa, Ku numai că n u-i tre* yca
simţurile, clar îl considera penibil, deoarece credea că
dragostea este uu apanaj, mt monopol, al celor line;?.
Dar ruşinea-, o ruşine perfidă, îi ataca toate speculat/fio
intelectuale. Cum a putut tatăl său să-i condamne po
Pulcbom şi pe Domitius Coltaî Ii admirase cînd a avufc
curajul să-i ia apărarea Mtrinnlui Vibius Serenius, ou
siră"in, şi acum DU putea să înţeleagă cum şi-a j>atnfc ?cîiim-
ba atitudinea faţa de propriile rude.
Cînd ajunse Ia şcoală, cu capnJ plin de impresii şi
medita j îi co se amestecau Dezordonat, îşi salută profeso-
rul care ti răspunse cu amabilitate, deoarece Petronfus
nu era eîev obişnuit. Tatăl său era atît de bogat incit ai*
fi putut să-i angajeze pe cei mai buni profesori de gra-
matică, retorică f matematică sau istoric pentru dcsăvîr-
şirea în casă a educaţiei intelectuale a fiului său. Par ca
să-şi etaleze spiritul democratic şi din respect pentru tra-
diţii, îşi înscrisese vlastaruHa o şcoală publică. Bolul lui
Atfaenador fusese redus la cel de supraveghetor, n« de. da?căl
cum ar fi meritat. Această stare do- inferioritate rănea
mmdria bătrînulm.
lunius jS^iger ti spusese pe un ton categoric să rămîn&
în «lasă, aşezat pe un scăunel, şî să urmărească progrese)»
lui Petronius. Dorinţa îi era îndeplinită deoarece sena-
torul plătea o sumă considerabilă, care îi asigura profe-
sorului HD snpliment financiar demn de luat în seamă.
Totuşi acesta nu vedea cu ochi bwni prezenfa pedagogu-
lui, care urmărea lecţiile eu un zîmbet uşor ironic po buzeJo
sale ofilite de vîrstă. Căci Athena^or era fiJosoi 1 ?i erudif,
chiar daca fusese adus Ia starea dt sclavie, în timp ce pi o-
fesorul abia daca se ridica la nivelul unui sărman dascăl,
aproape incult, care îşi alesese această profesie după ce cău-
tase zadarnic o situaţie mai bună.
Filosof»! nu sufla o vorbă cu privire la ignoranţa pro-
fesorului, căci dacă ar fi încercat să-i spună senatorului
 adettuul, aecsU ar fi &aiit în &u-- Taliu-. \iyci M- credea
infailibil ca Mincrva, Athenadoi mai ş t i a (ă IVUomus,
în pofida ,vlrstei sale, depăşise nheluî eulcgiloi Cu de
clasă şt că era apt să urmeze o scoală superioai a Mai mnU,
considera ca tînărul său btăpîu ar putea &fi deacă dm
primul ciclu, rezervat btudierii limbii literare, diuct ui
ciclul doi, în care se &tudia rcloiica
Petronius, deşi era conştient do Mipeiiontatea cunu^
tinţeloi sale faţă do cele ale colcgiloi băi, se simţea bino
printre ei. Spre deosebire de bogătanul Apius Tatulius,
care se înconjurase ou un zid imaginar, izohndii so ,<1o
restul clasei, Petronius cîştigasc nu numai pi k-tenia, dat
şi complicitatea tuturor băieţilor săraci ieziţi din [ile.n ,i
populaţiei romane-.
Âtliecadof 1 , care nu cunoştea \iata dublă a disfijx»
lului său, &e temea că ar putea săi vadă pe Pelroniu^
căzînd sub influenţa tinerilor golani, care nu -e piea des-
curcau în faţa unui text mai complicat dai caie îm ăţascră,
repede cum să-i imireze pe trecători de pnngu cu bani,
Peste puţin timp Petroniu-, împlinea cincisprezece
ani, o vîrstă de două ori primejdioasă, deoatece la vn^isi
asta influenţele nefaste pot imprima obiceiuii iele Spio
consternarea Uîi Athenador, cei mai buni piiclem ai Im
Pctronius cran doi băieţi frumoşi ca m-ie erebi, umil blond,
celălalt brunet, Encolpius M \-cvltus Obi\i7mfi, bădă-
rani, îl înfruntau pe profesor, care le aplica pedcp-e gielc,
fără ca vreodată să reunească sa i cuminlor^eă Cu cu
pedepsele erau mai aspre, cu aUt cieşlea mai mull lip^i
lor de respect fată de profc^oi. Exasperat de imperti-
nenţa lor, acesta folosea linia, C'ea mai aspră dinţi c pe-
dopso lua forma nnni supliciu. Vinovatul ei a aşezat je
umerii unui tovarăş, profesorul u dădea jos pîn/a care aco-
perea coapsele ^i U bătea pînă la sîngt- pe^-tc iedele ^fa]e.
Dar nici muMrăiiîe, nici pedepsele, ceîo mai astm* ÎMI
dă-deau rezultate. ,.
a*
îîncoSpius şt Abcyltu^, ea ţi (Miom\i>, M ^pmpiau
di* "insciaprezcce ani, cînd trebuiau să şi tei mine şcoala.
Uîndinclu se cn bucurie că se voi elihet,' di .tulct'-
tittea profe?orului ţ lipseau tot mai mult de Li -«tală şi
îi tîdeau în na» ctnd îi dojenea. Fiind săi act, nu pmtuu
decît o tunică scurtă, care le venea pîuă deasupra genun-
cTiilor şi îi proteja de' arşiţă, ploaie sau frig.
Cu toate acestea aveau aproape totdeauna ceva bani,
chiar şi sume mai importante. Dar îi cheltuiau repede. Cu
mîini îndemînatice de hoţij şterpeleau iructe , prăjituri,
Chiar şi vin, apoi fugeau urmăriţi de strigătele prăvălia-
şilor. Cînd procedeele acestea nu dădeau rezultate — pe-
rioadele vacilor slabe urmau adesea după cele ale vacilor
grase — Athenador sesiză cu oroare că băieţii îşi vindeau
trupul matroanelor avide de parteneri tineri sau pederaş-
tilor încîntaţi de norocul ce dădea peste ei.
Băieţii îşi povesteau fără ruşine aventurile făcîndu-1
pe Petronius să rîdă cu hohote. Le dădea şi bani din micile
sale alocaţii zilnice, cînd nevoia devenea presantă, iar
băieţii nu scăpau ocazia să se revanşeze. Prieteni buni,
îi propuneau să participe la aventurile lor, Petronius le
mulţumea explieîndu-îe că este tot timpul supravegheat,
ceea ce îl împiedică să ia parte la escapadele lor.
—Dar noaptea ? exclamau ei în cor.
Petronius se gîni puţin.
—Iată o idee tentantă !
—Trebuie să găseşti cît mai repede o soluţie căci în
curînd şcoala îşi va închide porţile pentru noi, lăudat
lie
Jupîter !
—Să-an lăsat] adresele ! le sugeră prietenul bogat.
Encolpius izbucni în *îg.
—Tatăl meu vitreg, la care stau, e totdeauna beat.
Yorbeşte atît de îneîlcit încît niciodată n-ai auzi de
ta el
un răspuns inteligibil. Şi cum lipsesc adesea de
acasă,
şansa de a mă găsi acasă este foarte reduci
—Si, tu Ascyltus?
—Reşedinţa mea piineiaiă, leplică pe un ton teatral,
se află sub acopeiişul unei case cu cinci etaje unde
se
îngrămădeşte mizei ia cea mai cruntă. Mama mea
maternă
e mai rea decît Gorgona. Bacă întrebi de mine, te
goneşte
de nu te vezi. -^
Escolpius îl lovi prieteneşte pe Aseyltn^ pe umai
—De ce nu se însoară tatăl nieu vitreg cu mama ta ?
O cameră ar rămîrie liberă pentru noi doi, căci cu Mgu-
ranţă cei doi pojumbei s-ai culca în acelaşi pat.
4)
 — Xu smt şanse ' răspunse Aseyltus afişlad o falsă
tristeţe. Mama mea vitregă îi detestă pe beţivi. Tatăl meu
era at'ît de îmbibat de alcool încît a luat foc cîud a adoimit
Ungă o luminare aprinsă.
— Să-1 primească- cu bunăvoinţă Hades şi Proscrpina *
Petronius.
Snobul Âpius, alezat pe scăunelul său, se uita cu dis-
preţ la cei ce discutau în fundul clasei. Profesorul auzea
şuşotelile băieţilor dar, cum se apropia sfîrşitul anului
şcolar, se [acea că nu-i observă.
Bătrînul Athenador urmărea şi el cu ochii scena şi îşi
cleplîngca în taină soarta tristă. El, cai e cunoştea pe dr-
rost lliada, Odiseea, ca şi imnurile homerice si putea, sa
omoutczo oro întregi teoriile tilosotice ale lui Platon şi
Soci aţe, ale Ini Polemon şi Arhtotel, ale lui Democrit
şi Epicur, dădea lecţii de gieacă băiatului unui roman bo
gil şi tiaseibil care, în ciuda opulenţei sale, îi dădea un
t lin «ărăcăcios şi o pelerină lungă şi mîneata de molii, ci
să, ^o acopere, po care o pui ta cliiar în zilele de arşiţă c,)
si -j i ascundă, tunica de sclav.
St m ca Potronins era un tînăr strălucitor, o ,fire so
ciabiLi şi nepretenţioasă. Din simpatie pentru discipolul
său, niai bine /îs pentru tînăiul său stăpîn, presăra Icc
Iiilo de 1'mib.I greaca cu exegeze lungi ^i atrăgătoare pii-
itoore la filosofii, la istoricii sHa tragedicnii care au ilus-
trxt geniul el< n. Eomajbarbară, îşi însuşise cultura greacă
cu scopul de a-şi cizeîa morav unle grosolane. Frinti-n
ironie a soartei, armatele tomane, care transfor- .l
MorliteiaQa într-nn loc latin , se străduiau ^1 .^ pi
tulească pe^-te tot, pe unde se implantau, limba, <-h
iluaiţa M cnltura greacă. Era o revanşa a învinşilor m l
i i , i in\ m
( nul .1 \eaii loc mari serbrui în familia !Xiger, Athena-
dor i i .i inibi ăc.xl cu o tunică lungă di> in si t-i a ai atât ca un
uniiH.vl de pieţ.
— I.U.V1 pe faimosul nostru gr<c ! se mindiea amli-
ti ionul. Puncţi-i oiice întiebaic ! E^te un onulit caro do-
mină toate sferele cunoaştem. Iii poate să vă spunS cum
o olu-ma pe duica mi Anceu — un iluhtui eiou necunoscut

4 f-
 de oaspeţii tui lumus — pan eîţi şerpi se foiau pe capul
Goigonei.
Invitaţii, intimidaţi de înalta sa competenţă, îi adie-
gau în greceşte întrebări puerile, eare le demonstrau igno-
ranţa.
Uneori erau printre comeseni şi filosofi romani eare îl
cunoşteau şi care îl antrenau în discuţii interesante. Adu-
sese o discuţie pasionantă iu contradictoriu cu Seneca,
pe atunci foarte iubit la Borna, cu privire la mitologia
greaca. Seiieca, familiarizat cu locuitorii permanenţi ai
Olimpului, putea si el să vorbească ore întregi despie
iudele cele mai obscure ale zeilor şi eroilor greci.
Atenţia care i se acorda flata amorul propriu al lui
Athenador. Din păcate curiozitatea nu rezista prea mult
la discursurile sale savante. Bărbaţii invitaţi îl uitau re*
pede ca să-şi concentreze privirile arzătoare asupra fe-,
meilor tinere şi, îndeosebi, asupra Cyntm'ei Niger, o fiinţai
superbă care îi cucerea pe bărbaţi prin înfăţişarea sa vir-
ginală şi inocenţă, aiai atrăgătoare deeît provocările meş-
teşugite ale cochetelor din Roma. în pofida înfăţişării
gale angelice, îi punea, inconştient, pe curtezanii săi tineri
sau bătrîni pe jar, lunius era încîntat de succesul ficei
sale. Se gîndea deja ^ă-i aleagă un bărbat demn de frumu-
seţea şi de sîngele ei nobil. Un aristocrat de viţă înaltă
mu — de ce nu — un prinţ din familia imperială.
Cum stătea aşa, puţin cocoşat, pe bcauuclul său din
colţul clasei, Athenador "\edea, visător, cum defilează
prin faţa ochilor «oeno disparate din viaţa <sa după ee a
căzut în kclavie.
Domitia Niger îi promisese înlr-o zi că va fi în eurînd
dezrobit şi că va putea să-şi păstreze, în schimbul unui
salariu substanţial, poziţia de pedagog al lui Petronius,
Domitia înţelegea marea contribuţie a Mtrînului filosof
îa progresul fiului său.
— Voiştisă-mi arăt recunoştinţa, Athenador, îi zi^e
cu vocea ei dulce şi liniştită. Ai încredere în mine.
După discuţia aceasta Athcuador, aştepta cu inima
bătînd ora dezrobirii, îşi dădea seama că nu putea nici
să ?e gîndească să plece din casa bogată a lui Xiger şi să
se lanseze bingur în cucei ii ea Bornei. Mulţi filoedfi greci,

47
atraşi do marca sa reputaţie şi de iluzia unei vieţi pline
de făgăduinţe, trăiau aproape toţi în mizerie. Obţinerea
unui post jalnic de dascăl de şcoală era o consolare tri-ta
pentru nn filosof care" \ i ba gloria, Minerva, zeiţa înţelep-
ciunii, uitase de oi.

III

Cortina nopţii se lăsa acoperind ultimele reflexe ro-

şietice ale soarelui ce se culca.
lunius JS'iger intră radios în casă. Toată familia îl
aştepta în ntriclininm" la ,,cena". Bucătarii păstrau mîn-
ciruiile calde cu un zel deosebit deoarece stăpînul casei
era, pretenţios si îi pedepsea cu asprime pe sclavii care 11 i-şt
făceau1 datoria.
Iun im anunţi jubilînd. :
— Am o ştire pentru voi ! O ştire foarte
importantă !
Veniţi, copii, să m â felicitaţi ! Domitia, îmbrăţişeaza-mă !
îşi îndrept îi ţinuta, triumfător, cu ochii strălucitoii,
mîndiu.
— în faţa \ oaMră stă unul din cei douăzeci de
consilie.il
personali ai împăratului ! Vă daţi scama ce înseamnă acea
stă domniţii te l Acum sînt mai presus de senatori, do
înalţii demnitari, de comandanţii de armate, de gmerua-
toi i'!
Era într-o -stare atît de euforică încîl nu se putea atinge
de mîncare. Porunci, ca să seibeze evenimentul, să i w
aducă cupa de onoare din aur masiv încrustatăcu diamante,
rubine şi smaralde. Majordomul o umplu solemn şi lunius
o goli satisfăcut.
— Consiiiei peisonal al împăratului I Consilier
per
sonal al împăiat ului Ircpotaca vrăjit.
Chiar şi Cvnfhia şi Pe tron i u s căpătară permisiunea să,
IXM vin cu pulejul actMei bucurii. Vibius deja benoticia
de acest privilegiu.
— Şedinţa Senatului ^e apropia de sfîrşit cînd
Sejanus
s-a apropiat de mine iji mi a înmînat un rulou însemnat cu
pecetea împăiatului, jro\cMoa stăpînul casei. La înce
put m-arn îngrozit, dai ^îmbetul care lumina faţa pieiec-

43
 {.ului Pietonului tn-a liniştit. AIKa spus co o e^Idn pi io-
lenio : „Document uî acesta este pentru i inc ! Suit f urnul
cuc te felicit pentru înalta dovadă de iriciedeie şi stimă
pe caic ţi-o ncoitU M,ije<4atea Sa ! Dcschidc-I ' Am iă-
Cfit-o cu înninîe tieramind şi am citit nuriire:i ine;; n-nsă
ea litere mari, roMi. Apoi Sejanus adăugă :
— împăratul e?te mulţumit de poziţia pe caic HI adnp-
iit-o ÎD cursul judecăm lui Cotta. Ai demonstrat că dni-
goslca şi rtcToiamcntiil iată de Augusta sa pe
mai prepus de legăturile taL de familie !"
Potronius a\u senzaţia ca audo laude adre^ue pan-
cidului Vibius Screflins* Jimior, îiîtr-atîta si fi dec- c r t
tatăl &ău l
— Sint luni de /ilc de cînd numai puto,ii)i &ă includ ochii
din o^uza afaeciii Cotta. Mă gîndeam la consecinţele ^ia\e
pentru familia noastră. Aciyri voi putea să dorm liniştit.
Majordomul îi umplu din nou cupa de aur cate stiă-
lucea ca un cer presărat de s-tele.
Uu maestru de ceremonii deseliKe n «n şj anunţă .-o-
lenui :
—Doiniiins Cantor Cotta !
Iiinius râmase încremenit ^cu cupa în dreptul ifăi biet.
Bacă tavanul s-ar fi deseliis lăsînd &ă ond.i asupra sa fulge-
rele lui Jupiter, faţa mi î-ar fi exprimat atîta spaimă,
Cantor iiitră cu &prînconele, obrajii şi tunica plmc (!e
praf. Era frumos, mîndru, cu aerul nobil al familiei Coi la,
în ciuda oboselii care îi maica trasat mile feţei
—De unde vii l bîigui lunius consternat şi pun- n^or
cupa pe masă.
—Fii binevenit, Castor l U întîmpmă Douiitiw /îui-
bindu-i eu afecţiune. Hă bucur foaitc mult că ti-
\sM.
Sint dezolată do nenorocirea care s-a prăbuşit
atntpia
familiei tale. Stai jos aici pe pat, lingă mine !
—Aşteaptă! zise lunius cu o \occ schimbată N'-ai
r.tspims Ia întrebarea mea !
Castor îl prhi uimit de această primire rece.
—Vin de la Baics. Vila in care trăiam, eu şi bunicul,
a fost confiscată deoarece făcea parte din avei ea tatălui
meu. ^Reprezentanţii autorităţilor nu ne- au lăsat deeît
veşmintele, fără nici uri ban. Au sigilat grilajul giădmii
şi nc-an poiuncit să părăsim locul fără inthziore. Bunicul
t l
a leusil, dm fem-he, bă gShCîifaCa o locuinţă mizei!
cudouăcameieinti-o „insulă'' dm caitierul populai. -levodcro,
So
—îţi
Si
Pe
oie lăsuci
U
faţa
}& !peCynllua
omulţumesc,
desalută.
oi
anumită
lui Castor ! siSalut,
calcompasiune
ci măhivu
io
apăruie-1
un Poiiowus
Alae-liul
pcutiu
di-.pi
zîmbcteamabila'de mîndru,
ţ uitoare.
roee, t-cicmonn
TH imitaţie
careîl!
—Ţme-ţi banii, unclnulo ! înti-x> /A *<-ai putea sa ai
mîzf'iabiîă
„ Pio-
pnelaiul este unul din foştii săi sclavi dezrobiţi.
Domitia se ridică indignată.
—Vecinii, prietenii voştri din Baie^-nu A au ofeiit m» *
un ajutoi ? Un adăpost? Bani?
Castor zîmbi cu amărăciune. 60
—Toţi ne-au închis uşa în im ' îi înţeleg Se lem<-.iu
fcă ne primească.
—Laşii ! exclamă Domitia.
CMithia şi Petronius se uitau tulburaţi la \arul Joi
lăsat ui \oia soartei. "\ 7ibius, însă, savura această scenă.
Un Coli a, unul dintre aceşti „magnifici*' Cotta, le cor-
şea ajutoiul.
— Şi co \ iei să fac eu ? întrebă lunius eu o % oce gîtuită.
Castor îşi deschise ochii stupefiat. Luat pe neaşteptate,
nu ştiu ce să răspundă.
—Ar putea să râmînă la noi, propu>c Domitia. A\om
loc destul pentru două. sute de oaspeţi.
—Nici nu se pune problema ! protestă luniub băiind
de pe patul său cu o agilitate surprmzătoaie. După
cele
intimpUte nu putem să acordăm ospitalitate unui
Cotta l
Se întoarse spre soţia sa şi o fulgeră cu prhirea.
- Eu, un consilier al împăratului, feă-1 primesc pe
Castor sub acoperişul meul Să-ini compromit cariera!
Situaţia familiei noastre 1? Viitorul copiilor noştri?
Făcu un semn majordomului, care so apropie în grabă-,
- Du-le la secretar şi eere-i o pungă cu o sută de pie^e
de aui '
Castoi părea transformat într-o fetană de piatră. ,
Domitia, pierdută, îşi ducea privirea de U luuius la
Castor şi de la Castor la lunius. Scena asta penibilă nu
dură mult. Majordomul aduse stăpînului său o pungii ro-
tunjoară, acesta o luă şi o cînt&ri în niînă ca şi cum ar ft
%rnt să :*e convinsa că înăuntru e Mima poruncită. Ap*l
i-o întinse lui Castor.
— Ia punga asta» băiatul meu, dar să mi mal pui piele
rui în ca&a at,ta ! Trebuie să mă înţelegi ! Prezenţa ta e>
compromiţătoare.
Avea, vocea îndulcită, ca şi cum ar fi vini
dădeau
m mă cuaspectul
paşi se
ara\i
uneiPijos
dădu bei/o
t mau le
din pal

să u.
sale Iiniiii si subtilele îi si
MU -^~\ liiiîă după \aiul
.Si ti 'Mngă nitoiiLuă Intoaroe-fe
J,T locul Iau !
.Băiatul } legietmd, ŞL - (\enita D\i (onij'o! tarea (a-
Mim său i se păru Abjctlri, de/oitoianta Opoitunismul
^ i u teama îl tian^forma-ciă i n t i - u n nenoioc'it.
Domitia îşi privi lung solul îl coiiMdcia uedenui de
cuiisideialie, de stimă. Pînnea sa d^pieiuitoaie îl feili
jic lumile să şi plece ochii |cn it
—E un gcsft incalihcabil ' /isc Domilia.
—înlr-o f\ ai să-nu dai dieptate !
- - 'Mii îndoiesc !
îi făcu un semn majordomului
—Aduceţi felul doi !
Sclavul aduse pe tavă tiiplma de tazan. Fazanul era
pt-nfc tu toate penele, de pau-ă ai ti fost MU. Petionius
SG sculă de la masă.
—Ierfcati-mă, dar nu mă Mrnt bine !
lunius înţelese că acesta îi repro^a,in modul său, com-
poitarca faţă de Castor. Sîngele i he ui că în obraji. Nu
admitea <t fie sfidat de propnul său tiu.
—Chiar dacă nu Io simţi bine, chiar dacă nu ţi-e foame t
B-ai &a părăseşti masa pînă la tei minarea „cenei" !
Vocea sa era tăioasă ca o lovitură de bici. Privirile li so
înmicisaiă co două lame de &abie. Apoi, fără să răspundă-.
tinărul se îndieptă spre uşă. Cînd puse mina pe minerul
de bronx, luniu^ îi strigă;
—Dacă părăseşti camera, nu vei mai
împreună cu coi l Alege !
Petronias ieşi şi trase uşa în urma sa.

n
 Stiăin în propriul* Iau oi aş.
, A coasta era senzaţia pe care Castor o încerca în timp
ce străbătea, fără ţel, străzile din Subura. Oamenii care le
parcurgeau in timpul zilei, se retrăseseră la casele lor.
în schimb noctambulii ieşean din vizuini ca nişte păsări
de noapte care se aruncă în urmărirea prăzii.
Ţinuta neglijentă a lui Castor, tiinica boţită, şi sanda-
lele pline de praf riu-i incitau pe hoţi să-1 atace. Pelerina
de drum, pe care o ţinea sub braţ, era murdară şi puţin
atrăgătoare, în schimb fizicul său atrăgea atenţia trecă-
torilor de ambele şese, ieşiţi în căutare de aventuri.
Cantor ii privea pe trecătorii cu aspect de vagabonzi,
cu'care "se încrucişa si încerca să discearnă care dintre
ei nu era de condiţia pe care o afişa cu dezinvoltură. Cu-
noştea capriciile tineiilor diîi înalta societate care se îm-
brăeau golăneşte şi umblau prin oraşul acoperit de tenebre,
ca si fanteziile unor persoane în vîrstă dornice sa regă-
sească aventurile din tinereţoa lor pierdută.
Suferise prima sa mare deziluzie în viaţă. Sperase &&
găsească la familia Xiger un liman după atîtea luni de
tensiune nervoasă istovitoare. Foamea îl chinuia, obo-
seala îi îngreuna picioarele, buzunarele aproape goale îi
ridicau probleme fără răspuns privitoare la viitorul caro
se creionarea o peşteră fără sfîrşit , ca un labirint fără
ieşire. Dacă si fratele mamei îl gonise, ca şi cum ar îi fost
molipsit de o boală mortală, la ce să se aştepte de la prie-
tenii familiei ? De la toţi aceşti oameni care îşi umpleau
burţile la recepţiile oferite de tatăl său, care îi cereau
tot felul de servicii, împrumuturi importante 1? Această
adunătură de clienţi, care venea în fiecare dimineaţă să-si
piimeabcă tainul, ar avea acum generozitatea Să-i în-
tindă o mină de ajutor, să-i ofere im adăpost modest sân
o bucată de pîine ?
înHlni nu car, care transporta morţi abia acoperiţi cu o
cergă murdară, pătată de sînge, care lăsa să i^e vadă bra-
ţele sau picioarele livide, cadaverice, ce atîrnau de o parte
sau de alta. Erau sărăntocii, calicii, pribegii fără familie,
fără prieteni, fără nici un fel de relaţii, duşi spre gropile
comune ale necropolelor.
Castor simţi fiori piin tiup. Ta fi şi el dus într-o zi,
neînsufleţit, sub o grămadă de cadavre anonime, ca ne-

52
 norociţii aceştia care părtiseatî atît de lalrne, lumea celor
vii 'l
î-ji ducea existenta îutr-o lume in cate cei slabi erau
zdrobiţi de cei puternici, în care cui „mau" piereau sub
loviturile delatorilor, în care demnităţii imperiului se
devorau între ei î Dar nimeni tui so gmdea la copiii rămaşi
în stradă după lichidarea părintiioi lor marcaţi în dosarele
imperiale cu seninul morţii
Castor mergea cu mintea tâvă^U, iar picioarele îl
dureau. Ajunsese la un stadiu in care raţiunea nu-i mai
funcţiona.
Dintr-odată tresări. Mirosul de CIIII<HI fripţi li gîdilă
nările. Se uită în jur dai nu văzu nici o lumină care să-1
arate că ar n vreun han pe apioape. 8tui de o lege care
interzicea hangiilor să vîndfi mîneainn calde, mai ales
noaptea, aceasta ca să nu piitimtl al'hmnţa clienţilor,
susceptibili de a se aduna şi de a se deda ia dezordini grave,
de care se temea conducerea în ciuda faptului că dUpunea
de forţe armate.
Tot înceieînd uşile din apiopiea- i a^toi dădu peste
una care nu ura închisă GU cheia. O împinse si, treoîod prin-
tr-nn culoar, intră într-o tavernă plină la tetwz de indivizi
cu mutre sumbre şi prostituate, pe fure le recunoşteai
după rochiile multicolore si machiatul violent, interzis
femeilor oneste. Mirosul de cînuţi inpii ie amesteaca cu
mirosul de sudoare rîneedă, df vesminte murdare şi de
parfumuri ieftine.
Cum toate mesele ciau ucupatt-, i'.i^loi se sprijini de
tejghea şi ceru un cîinat bme piiîjtt
—Am un vin toarle buri din (irceia. aise patronul,
Alb sau roşu. Am "şi rachiu.
Tînărul îi spuse că nu bea decil apa, la care ciicm-
rnaruî îi răspunse că nn seiveste m în ea re caldă decît cli-
enţilor care consumă alcool
Castor socoti repede ce bani mai <tvea m buzunar si,
cn inima strînsă, se resemna şi cern vin roşu.
Un pahar plin apăru în faţa sa Cum era chinuit de sete,
bău oîteva înghiţituri, dar se abţinu *3-l Bolească vroind
sa păstreze restul pentru cîrnat.
Dinfcr-odată, o mînuţil albă, eu unuinile date cu iac i.
roş alunecă şi apucă paharul. Castor îi luă paharul şi
53
se întoarse furios spre persoana plasata în dreapta sa cm e
încercase sări lipsească de vin. Spre niarea sa surprindne
văzu o femeie tînără, pe oare machiajul grosolan nu reu-
şise s-o îmbătruicască. Părea să aibă vreo şaisprezece,
şaptesprezece ani. Parul roşcovan, coafat, care îi cădea
pe umeri, încadra o faţă frumoasă dar obosită de viaţa
pe care o ducea. Bochia de muselină roşie era tot atit <îo
obosită ca si tata care o purta.
Castor lăsă din mină paharul pe caro Mă îl apui'il
şi îl goli cu lăcomie.
—Mulţumesc! zise fata şi îi dădii înapoi paharul.
—încă unul? întrebă patronul care observase scena.
Fata îl privi rugător. Ochii ci migdalaţî se armonizau
cu faţa delicată şi fină.
— încă ! răspunse Castor aproape maşinal.
Fata mirosea plăcut. Apoi i se păru atîfc de vulnerabila,
atît de nenorocită, incit îi trezi mila.
— Cum te cheamă"? întrebă Castor.
—Laîs, zise fata cu o voce dulce, mclodioad&ă, o;iie
mîngîia auzul lui Castor.
Cunoştea bine limba, literatura şi civilizaţia greaoj,
ca orice lînăr roman cult.
—Laîs. Frine si Aspazia au fost cele mai frumoase cur
tezane din vechea Grecie. Ştii asta?
Fata răspunse cu indiferenţă:
— Nu ! Nici nu mă iniei esează. Lais este numele pe
care mi 1-a dat bittrma cai e m-a crescut şi m-a învăţat tâ,
ofer plăceri bîubaţilor.
Cîrnatul apSiu luiregîrd pe o farfurie de lut ars tre -
zind pofta lui Castor şi a fetei. Laîs se uita la drnat cu
ochii aprinşi de invidie. Foamea devorantă a fetei U im-
presiona pe Cas-tor. I7c^i avea şi el stomacul gol, o îniie-
bă cu bunătate :
~ K u viei să împăifim en natul 1?
Obrajii fetei se luminară de parcă ar fi îmbrăţişai-o
toate razele de soaie.
în timp ce mîncan cu poftă, Castor îi zise zîmbind î
— Se pare că nu-ţi pica merg afacerile. Taverna e
plină de clienţi, dar nici unul nu-ţi face semn ja vii lin
el.
 —- Mă găsesc prea slabă, zise fata cu simplitate, iofc
nie<1eeînd cîrnatul. -
—Mie îmi placi ! răspunse Castor. Nu eşti slabă ! Eşti
delicata ! Ai o siluetă foarte frumoasă !
Ochii Ictei străluceau.
—Adevărat î Atunci aş putea să-i dnc în sean» asta
cova bani bătrînei.
Castor suspină.
—Din păcate buzunarele mele sînt goale ! Cu ban
chetul acesta mi-am epuizat toate rezervele !
Fata se întrista.
—Păcat ! Dar nu-ţi face griji ! Mă culc cu tine fiindcă
Kt-ai invitat la masa ta,
—Nu eşti obligată !
—De ce! întrebă fata cu inocenţă. Nu-ţi plac î
—Dimpotrivă ! îmi placi foarte mult I
—Atunci mîncăm ciraatnl, bem vinul şi plecăm I
Astii-i meseria mea ! Din păcate nu sînt o curtezană
cele
bră ca cele despre care n-ii-ai vorbit. Sînt prea slabă.
Castor plăti consumaţia şi ieşi împreună cu Lais din
firciumă. Ajunşi în stradă, ea îl trase înlr-un coif, îi des -
făcu cn oarecare-sfînjoneală pînza din jurul coapselor, apoi
îşi ridică fusta
—Sînt gata !
A doua zi, în timp ce traversa Forul, pe drumul sau
obişnuit spre şcoală, Petronius se opri în mijlocul mulţimii
care, în pofida orei matinale, inunda marea piaţă încon-
i arat â de templele majestuoase ce simbolizau gloria po-
porului roman.
Atheuadop şi sclavul care îi ducea geanta îl privii ă
uluiţi.
Aici ne despărţim! zise lînărul. Xe \om rcîntilni
Iu oi a mesei ! Să mă aşteptaţi în faţa templului lui Saturn,
i ' i j i ă alunei puteţi să faceţi ce vreţi dar să fiji alonţi bă
nu \ y zărească nimeni dintre ai noştri !
Filosoful şi sclavul îşi plecară capetele în semn că
v
iut de acord iar Petronius o porni în căutarea lui Castor.
Roma osie un oraş mare. O letca încurcată de străzi
M ulicioare 1, de pasaje şi porticuri, de temple şi arcuri de
UiuVnf rde cocioabe şi de casc cu multe etaje, de palate şi
 do pi°4e' de grădini şi de terenuri intravilane pliu e de
gunoaie. Un ttiain doar cn firul Ariadnei ar putea fă, pe
descurce, dacă nu epto însoţit de un gliid. Străzile acestea
înemcaU1 sînt tot aşa de complicate şi pentru nobili, demni-
tari sau oameni foaite bogaţi, care locuiesc în cartierele
de lux aşezate pe coline şi caro traversează doar călăi c
sau în lectici Subuia, Yelabrul sau cartierul Circului ct J
Mare. Aproape că nici nu ştiu de Transtibeiin, ca şi cum
acesta ar fi pe alia planetă.
Dar pentru Pctronius această metropolă tentaculaiă.
nu avea iiici un secret. Cunoştea tot aşa de bine căile ele-
gante de comunicaţie'care urcau spre cartierele frumoase,
ca şi străzile sordide ce se înlreţeseau ca un cuib de şerpi
la poalele colinelor.
Poci se puse să scotocească oraşul. Cercetă Forul, nn<7e
se întîlneau fel de fel de gura cască, prostituatele de lux.
străinii, oratorii, curioşii, trecu pe lingă prăvălioaielo
cămătarilor, gîndindn-se că ptiate Castor umblă după bani
ca să se întreţină, bătu străzile unde se îngrămădeau ta-
vernele, apoi străzile par f umerii or, ale bijutierilor şi alo
negustorilor de obiecte de artă, după care era înnebunit
vărul său, ca toţi cei din familia Cotta. Apoi merse pe
străzile pline de lume din Subura, unde erau multe hanuri
şi unde Castor ar fi putut să-şi'caute un adăpost. Coborî
şi în Yelabru, unde mişunau prostituatele, întreţinuţii şi
se concentrau tripourile, deoarece vărul sau avea în -
clinaţii spre plăcerile cărnii şi ale jocului. Făcu cercetări
şi în Transtiberinul păduchios, se duse chiar şi la Cimpul
lui Harţe, unde se adunau sportivii.
Peste tot pe unde întâlnea prieteni, tovarăşi sau simple
cunoştinţe, întreba de Castor. Le spunea cum arată, în-
tîlnea şi oameni care îl cunoşteau, deoarece Cotta- era o
familie cunoscută.
Dar se părea că îl înghiţise pămîntul.
O bănuială sinistră îi trecu prin minte lui Petroniub 1.
Ku cumva Castor, disperat de modul în care a fost primit
de unchiul său, zdruncinat de nenorocirile prin care tre-
cuse, s-a sinucis î Aşa ca o apuca pe malurile Tibrului, dar
nu găsi decît aproape de Podul Emilius cadavrul înecat rJ
unui bătrin atunci pescuit.
 Vremea se strica. Kbri negri se ridica n deasupra Ape-
ninilor.
Pe tron i us se întoarre e.a să se uitîUieai-cfi cu Alhc-
nador şi sclavul, apoi o pomi îngi-ijoiat spre casă.
După amiază îşi reluă cercetările, îi mobiliza-pe Encoi-
şi Ascyltus, şi pe toţi prietenii lor, dar în zadar.
Seara se întoarse aca^ă. Tatăl, foarte mulţumit de
întorsătura a situaţiei safe, iertase obrăznicia fiului său cel
mic şi îi permise să vină la „ccua" împreună cu restul
familiei.
lunius, aşezat pe locul său de onoare, părea că dobînftifo
o nouă strălucire. Strălucea ca un far în noapte.'Vorbea de
călătoria pe eare urina s-o iacă la sfîrşitul săptiimînii la.
Capri unde urma să participe Ia un consiliu intim al lui
Tiberiu, îa care trebuia să se discute mlocuiiea guverna-
torului Egiptului, incapabil să stăvilească revoltele şi
ciocnirile sîngeroase dintre comunităţile greceşti şi evre-
eşti, care ameninţau echilibrul etnic din Alexandria.
Tunetele îndepărtate acopereau uneori vocea lui lu-
nius.
Dus de plăcerea sa de a vorbi, Innius povesti ultimul
proces la. eare participase. Senatorul lulius Suter, fostul
guvernator al Galici Narbonensis, fusese asasinat de unul
dintre sclavii săi, un favorit cuprins de o criză de gelozie.
O chestiune destul de murdară. După lege, două sute de
sclavi, care se găseau în imobil în momentul dramei, au
fost condamnaţi la moarte şi executaţi.
Petronius remarcă că tatăl său nu făcuse, toată scara
nici o aluzie ia Castor.
—La noapte ne aşteaptă o vijelie puternică în JRoma î
zise Domilia. Mă dor picioarele ! 15 un semn
neîndoielnic l
—De ar fi o ploaie toren(ială, să spele Borna de toate
gunoaiele, zise Juiiius.
îşi goli cupa de vin, apoi luă un aer satisfăcut
—Familia noastră, este în ajunul unui mare eveniment.
Vibius a ajuns la vîrsta la care orice tînăr roman trebuie
Bă se căsătorească. I-am găsit deja o fată virtuoasă, bo
gată, trumoasă, diutr-o familie foarte bună. O soţie ideală..
Am vorbit- cu tatăl ei, Pontius Atilins.
Dwnitia se încruntă.
— Ai fi-putut să mă întrebi şi. pe ruine l

57
 — Caud*da|u ^e îngrămădesc cerind mîna fetei,
explică
Iimitis, Jf-am vrut să. scap o ocazie atît de bună şi propice.
Apoi adăugă pe un ton plin de importanţă.
— Afcilius face parte din consiliul intim. Această
cir
cumstanţă mi-a oferit posibilitatea să-I abordez ca din
întîmplare,
Vibius, personajul cel mai interesat de aceste negocieri
matrimoniale, nicJ n-a fost consultat. Se discuta în faţa
lui, fără să i se adreseze nici măcar o privire, de parcă aceas-
tă chestiune nici nu 1-ar fi privit. De tapt ştia ca nu i se
va cere părerea, Trebuia să se supună regulilor jocului
care acordau pariaţilor dreptul de a lua hotărîri. Şi nici
nu îndrăznea ^ă ridice cea mai mica obiecţie. Dealtfel,
tatăl său nu-i acoida nici o importanţă.
PcUoiiius., la tîndul său, se cufunda In gîndmi. Se
ho ţări ca. după retragerea părinţilor în camera lor, P»
aştepte pîtiă la ruie/ul nopţii. Cînd toată casa va adormi,
va său" pe fereastră m grădină, folosind o funie pe care o
a^cimseie sub pat, apoi va escalada grilajul ^i va -porni
dm nou m cănfarea A aiului său.
Vijelia care se dezlănţuire îi va ti im bun aliat. Gia-
ţu- tunptoloi *a putea să iasă din casu făiă să atragă ateii-
p «i.
hrd pentru prima data eind se pregătea bă plece într-o
a\culmă în plină noapte. Căci era o aventură nebună să-1
cau(i pe Casfcoi într-un oraş învăluit de bezea. Totuşi,
pentru mulţi îîoma nocturnă era un organism v hi, mai
viu deeîl cel luminai de soare.
f a^iw se trezi acuturat cudelicatoţede tninaLaia—ei. Se
uiţi zăpăcit în jur, neputînd să recunoască'locul ciudat
în care ^e atla. O cămăruţă cu un pat din piatră acopenb
ou o salica muKtară. Pe un trepied era o oală. mare ştir-
bilă din lut ars ţi un ulcior de apă. îu loc de uşă eia o
divipwie din pînztl ro'jie, murdară, care despărjea că»iă-
înla de bfrdrU.
( ărnăruţa era -lab luminată de o lentilă din grăsime
<ans mirosea urii-
\'(>r-ca îj^i^ c) ;-nna ca im rîntec. ~ Tiebinc >1 te sroli !
Aioi e locul meu de muncă ... \n i puini'sc (Iieniii . . . N u
&îut piea inulfi, dar îmi ajung-
ca sl-mi cî^tig pîinea şi sa-mi plătesc daloiiiîe foţii do
Castor i$i duse mîna la frunte. Păiea că im cerc- rîc hVi
încins îi striugea capui.
— îmi crapă capul de duiere ! se plîuse.
Lais începu să rîdă.
—Sbaptea trecută am petrecut E Am băut \in, mult
vin, şi ne-am astînrpărat foamea!
Tunetele se rostogoleau unul după altul.
— Dar nu aveam l>am / zise Castor uluit.
Lais izbucni într-un rîs copilăresc.
—Am avut norocul să dau peste un client nu numai
gras ca un bostan , dar şi gros la, pungă. Şi Jiindeă noaptea
toate pisicile sînt negre, m-a găsit pe gustul său. în timp
re mă înghesuia, mi-am băgat mîna pe sub toga lui şi,
făcîndu-mă că-1 mîngîi să-i măresc tulburarea, i-am luat
punga. Cmd a terminat, am fugit cu toţi banii. A în cai ca t
să fugă după mine tot strigînd : „Prindeţi hoaţa î Pîin-
deţi hoaţa!" Cum sînt sîăbufă şi u.şoaiă ca UIT fuîg, zbu
ram, în timp ce el gifîia în urma mea abia săltîndu-şi
burta mare şi grea. L-a costat scump plăcerea. După ce
m-am depărtat de el, te-am întîlnifc pe tine, aşa cum KO
fofelesesei'am, apoi am intrat într-o tavernă. După ţoale
cheltuielile ţi-a mai rămas ceva din bani.
Castor, uimit, îşi băgă mina în centuiă şi găsi în bum-
mreluî interior cîteva ]>iese de aur. Se înroşi ca un botioş.
—Dar sîat bani furaţi l Eu pot să iau banii aceştia .'
—Xu fii prost! zise fala pe un ton appiu cai e con
trasta cu delicateţea făpturii sale. Toţi inflni^n ă^tia
care
doresc o partidă cu picioarele desfăcute trebuie «H
Şi izbucni iaijşi în iK
—!Mă şi întreb cum o să-i explice dovleacul rje\rj,ici
saîe că a pieidufi toţi barii. Sînt si^uiă că o să-i .^
a fost ptădat de boţi şi cti o sa fie o «reria dfmnfi de un
spectacol comic.
Un individ între două vh,4p, cu capul ra** ş) CD turtit
la vreo fne&ieiare, dădu la o |>arto pcidojtî' măsură pe
Lais din pap piuă la piciuaie, apoi zi^e a băutură :
—Văd cĂ eşti ocupată!
 —Nu ! Tocmai ain terminat l Vino suflet ciule ! Cuno&o
toate rafinamentele meseriei l
îl scoase pe Castor afară.
—Aşteaptă-mă nu departe de uşă ! îi şopti. Vin repe
de !
Castor se văzu în stradă. Se acoperi cu pelerina, căci
ploua cu găleata. Constată că se află pe una din ulicioarele
rezervate prostituatelor de ultima categorie. Cămăruţe^
ca cea a Laîs-ei, se întindeau pe cele două părţi ale st-ră^
duţei strimte şi întortocheate. Draperii de diferite culori
Io separau de lumea exterioară. Clienţii, şl erau destui,
îşi băgau capul dînd la o parte perdelele. Dacă prosti-
tuata pe care o alegeau era în plină activitate, o aşteptaţi
să-şî termine treaba sau căutau o altă fată. Nu era decî$
problema de a alege. Inscripţiile obscene murdăreau toţi
pereţii.
în mulţimea asta de oameni apucaţi de rut, cei mai
mulţi beţi, prezenţa lui Castor trecea neobservată. Pie -
sele de aur'din centură îl făcură-să se gîndească la situaţia
sa. Perspectiva de a deveni întreţinutul unei prostituate,
sau peştele ei, nu îi surîdea.
Individul cu capul ras ieşi din cămăruţa Laîs-ei înche-
inda-sc Ia centură, apoi se pierdu în mulţime. Un individ
voinic ca, un taur, acoperit cu o pelerină de pe care se
scurgea apa, îl privi pe Castor, care stătea sprijinindu-se
de zidul de Ungă intrarea în cămăruţa Laîs-ei.
—îţi aştepţi rîndulî îl întrebă uoul venit cu o voce
rt ii u şi Iii.
—Nn, nu ! răspunse jenat Castor. Poţi să intri!
ti copleşi ruşinea. Nu-i mai rămînea decît să stea la
mirarea în cămăruţa Laîs-ei şi să încaseze tasa de la fie -
care care venea la rînd. Un Cotta făcînd pe întreţinutul l
Dar, spre deosebire de unchiul său, fata asta îi oferea un
mijloc de existenţă. Gîndurile i se încîlceau în minte. Prin-
cipiile morale, care i-au fost insuflate în copilărie şi ado-
lescenţă, intrau acum în conflict cu noile sale condiţii
de viaţă. Ce ar putea să facă? Alegerea era redusă la mini-
mum l Să, se facă învăţător? Avea pregătirea necesară,
dar cine ar îndrăzni să-şi încredinţeze copiii fiului lui
Cotta? Hamal? N"-avea nici forţa şi nici rezistenţa fizică
necesara acestei meserii l Cioclu? Asistase la transportul

60
cadavrelor spre necropolă l Dar ocupaţia asta c un ade-
vărat coşmar I Să fure? A gustat din munca asta prin
intermediul Laîs-ei l Dealtfel, 'sclavii practicau toate me-
seriile de care ar fi putut să se apuce, chiar şi cele mai
umilitoare l
îşi strînse pelerina în jurul trupului. Cu banii procu-
raţi de Laîs ar fi putut să închirieze o cămăruţă, sub aco-
perişul uneia dintre aceste „insulae" ale săracilor.
Deocamdată, însă, trebuia să se resemneze cu rolul
de parazit al unei prostituate firave!
Un individ mai în vîrstă, îmbrăcat destul de bine, cu
capul acoperit de o glugă ce lăsa să i se vadă fruntea ple-
şuvă, se opri lingă el, SI privi din cap pînă în picioare,
măsurîndu-1 ca pe o vită de povară vîndută la tîrg, şi sji-
tisfăcut de acest examen, întrebă:
-Cît?
-Poftim î
Castor nu înţelesese sensul întrebării.
— Două mii de sesterţi! zise străinul.
Un zîmbet ironic apăru pe buzele lui Castor, pe care
individul îl interpretă ea o respingere a acestei sume deri-
zorii.
— Cinci mii de sesterţi !
Castor îi întoarse spatele.
—Aşteaptă l strigă pleşuvul. Zece mii l Afeta-i ul
timul meu preţ I
îl apucă de umăr suspinînd învins.
—Fixează tu preţul l Putem să-1 discutăm !
Doi indivizi cu aspect mizerabil, acoperiţi cu soci în loc
de pelerine, trecură comentînd cu nelinişte:
—Apele Tibrului cresc repede !
—Cred ea au căzut ploi mari în munţi!
—Pilonii podurilor sînt sub apă !
— Dacă apa va mai creşte, vor fi inundaţii!
Castor nu înţelegea decît fragmentar dialogul deoarece
se gmdea cum să scape de individul care îl urmărea. Deo-
dată fu cuprins de uunie, be întoarse spre acesta şi îl apos-
trofă :
— Du-tc de aici ! Că îţi dau una de o să mă pomeneşti
multă vreme !

61
 ImU<idul se retrase grăbit,
— Uiiif," bine ! Nu te supăra!
Castor se întoarse spre cămăruţa Laîs-ei. Ajuns în fala
perdelei, tsj ciuli urechile. Auxi horcăitul unui băi bat
ajuns Iu paroxism. Se simţea ea s,i eum cineva 1-ar fi şfi-
eiihnt (-u biciul, dar nu se aruncă în cămăruţă să-1 go-
hPDLSPă pe insul eare o pînguroa pe Laîs. îşi duse minţile
pe frunte. Să se fi îndrăgostit de fala asta? I Iţe o tîrtaf
Ar H o nebunie curata ! Fata U ajutase, vi oferise plăceii
inevitabile, chiar si bani ' Dai de aici pînă la a te india-
mKti ^ o prăpastie !
Sî-o închipuia pe Lai-> indomdu-se sub trupul hidos,
;i-;ii!a(, al partenoriiUi! sfm. Sîngele 'i se urcă la Gap.
ImlivUnl, eare îl solicitase, îi propusese zece mii de
^•MeUi ! Chiar mărise preţul, numai ca să-si atingă scopul !
. . . \r h Cost un mijloc de a plHi datoria i'aţă de Laîs !
Un mijloc josnic, respingător, dar rentabil ! Se gîndi la
M,ne Antoniu, la Ce/îjr, la Octavian August şi la alţi
iiminîiîM care se oferisoră partenerilor lor, a căror genero-
7 i l i i t e U' permise mai tîrziu să-şi ridice armatele. Dar
mai î n f î i trebuia să găsească amatori pentru asemenea
aeie rnlivie. Cu ajutoiul lor ar putea să-i îndepărteze de
LriH pe tofi aceşti indiu/i murdari care, pentru cjîjva se-
4ern, L^S cumpărau o inibiălisare uitată repede,
lTri uiia^ de vreo patru/.cei de ani se opri în faţa cama»
rutei t,iiis-ci ţi îşi ciuli urechile. Km îmbrăcat într-o tunică;
cui'aU. c-u o centură lar^a de piele, o pelerină. dUitr-o ţe-
s.rvUir.1 tină, avea un ccrcel de aur şi brăţări de aur. în
ciuda podoabelor sule, nu avea nimic efeminat în el. O
bttvbd sic urla-, pătrată, îi sublinia trăsăturile energice ce
reic-K'au din obrajii săi aspri.
C.i si clientul precedent, îl inttelm pe Castor.
—îi i aştepţi nuduU
—Xu ! răspunse Cailor maşinal.
rna^ul aşteptă pînă ce clientul [;ais-ei ieşi vizibil sa^
tutlcnt" că-şi descărcare surplusul de vitalitate.
Vldiulu-i pe Casţoi si pe miaş, vru sa tragă o îBJură-
iur,"i. dar «e razgindi şi aunbi:
—Merge tîrfa ! Cam r-lăluuâ, dar merge I
riiasulj fără să-1 piivea-c.,1 pe Castur, intră în cămă-
rii l ă.
 Castor nu mai auzi zgomotele obişnui tţ tîrguiala t
foşnetul veşmintelor scoase de pe trup şi rîstrl yrovocator
aJ Lais-ei, care se străduia să-1 pună în formă p«s partene-
rul s&u de ocazie.
în schimb, după, o linişte inexplicabilă, se auzi răbuf-
nirea anei voci dure, autoritare.
—Ăştia sîut toţi banii pe care i-ai strîns a^tă noapte *
—Aştia-s toţi, Ammilus I răspunse timid La!s. ţ
Urmă UD pnmn răsunător şi zgomotul uni corp ee s*
prăbuşeşte.
—Altora să le vinzi gogoşile astea, tîiio ! Hispola te-a
văzut aseară cînd ai furat punga unui client gras, bu-
călat I Pune jos banii sau te sfărîm !
Castor îşi aminti de piesele de aur, dintre caic, o parte,
Si umpleau acum centura. Ca să-1 ferească, biata Lai's în-
dura violenţa căpcăunului cu barbă pătrată,
O nouă lovitură îl făcu pe Castor să tresară. Inima îi
sări din loc. Se trezise spiritul cavaleresc al familiei Cotta
făcîndu-1 să se arunce în cămăruţă, şi &&-I privească agre-
siv pe uriaşul care ar fi putut să-î şteargă de pe faţa p&-
mîntului cu o singură mişcare a braţului,
La'tf zăcea lingă pat.
—Cum îndrăzneşti tu, brută murdară, să loveşti o
fată lipsită de apărare 1 ?
La început uriaşul îl privi fără să priceapă de ee se ames-
tecă în treaba asta. în sfîrşit, mintea i se lumină. Slăbă-
nogulj neputinciosul ăsta îl înfrunta. Nu cumva vroia să
i-o răpească pe fata asta roşcovană care făcea parte din
turma sa şi pe care o pedepsea în nmuele bâtrîneî stâ-
pine?
Mormăind ca un urs, îşi ridică pumnul mai greu dc-eît
un baros. Castor înţelese că trebuia s-o ia înainte, să con-
traatace înainte de a fi făcut praf. Era singura lui şansă ?i
profită de ea. Apucă, scăunelul şi, înainte ca uriaşul să-şi
dea seama de ce îl aşteaptă, îl lovi eu toată puterea între
ochi. Faţa colosului, izbită vijelios, se umplu de sîngc.
Castor se întrebă daca nu-i spărsese ţeasta. Uriaşul işi
lăsă >4-i cadă mîua f se clătină, apoi se pr&busj pe spate
ca un butuc şi rămase nemişcat eu o faţă tîmpă- expri-
mînd uluirea.
—L-ai omorîtî întrebă Lais îngrozită} ridicîndu-se T

63-
 — 3Tu ştiu î împunse Castor stupefiat.
De data aceasta Laîs avu iniţiativa, îl apucă pe braţ
şi îl împinse spre ieşire.
— Să. plecăm de aici ! Dacă prietenii lui te prind, te
fac bucăţi!
Laîs goli buzunarele uriaşului doborît, apoi îl scoase
pe Castor în stradă.
— Daca c mort, prietenii lui o să creadă că a fost omo-
rîfc do hoţi ! Altfel o să ne caute ziua şi noaptea ' Cunosc o
ascunzătoare unde putem să ne ascundem pînă se liniş
teşte puţin furtuna. ^
încăierarea din cămărufa Laîs-ei nu atrăsese atenţia
trecătorilor sau a vecinilor. Noctambulii'care frecventau
această zonă rău famată evitau de obicei certurile care se
terminau adesea cu lovituri de pumnal.
Sub o ploaie torenţială, însoţită de tunete şi de lumina
intermitentă şi °rt>Uoarc a fulgerelor, Lais 1-a tras de
mînă prin ni^te străzi întortocheate, mai mult sau mai
puţin pustii, complet necunoscute de Castor. Se opriră
în raţa unei „insula" cn aspect mizerabil.
—,Aici ai să fii la adăpost! zise Laîs.
Entrată, pe un culoar care mirosea a urină de pisici şi
excremente umane, L.aîs bătu la o uşă. Cinară, o bătrînă.
fără dinţi, nrîtă ca Gorgona, răspunse prieteneşte.
- Ce mai l'aci, Laîs?
v — Avem nevoie de o cameră ! Dar nimeni nu trebuie
ea ştie că sîntem aici! zise fata.
îi arătă un pumn plin cu bani.
— Avem cu co să plătim .'
Bătrîna îşi-ridică puţin capul cu păr cărunt şi murdar.
— Tată o vorba care îmi place ! Toate cohortele ur
bane ale imperiu^ 1 n -o să ră găsească Ia mine .'
— Ku de poli f ie ne temem !
Cinară îşi ridică iarăşi capul.
—înţeleg! Derbedeii sînt mai primejdios* decît polîi-
ţiştii ! Dar e nevoie să mai dai ceva ! Mă-înţelegi.
lîătrîna întinse mîna sa murdară, zbîrcită, cu unghiile
netăiate şi cernite. Laîs îi dădu toţi banii.
Zgripţuroaica numără monedele, apoi le dădu diurnul
In buzunarul şorţului său drpit şi pătat de mîncare.
 — Deocamdată, ajunge ! Dar vă, previn î Eu vă pot
o Sori un palat S
Kitrîna se îndrept ă cu- paşi mărunţi spre o scară şu -
brezită; în urma ei venea tînăra pereche. Gorgona alungă
cîtfira pKiei care se strecurată printre picioarele îor. Apoi
urcară ou greu cele cinci etaje şi ajunseră la -capătul unui
culoar luminat de fulgere. Intrară într-o cămăruţă atîfe
de mică încîfc abia încăpeau. Tot felul de vechituri nna-
pleau colţişorul acesta.
—Aici vrei să ne bagi? întrebă Laîs uluită.
—Nu-ţi face singe rău, porumbiţa mea! zise bătrîna.
Ast>\-i doar o cameră de trecere, ca să-i înşele pe
urmări
tori.
Bălrîna împinse un zid şi intră într-o cameră îngust^
în care era un pat f o masă, două scăunele şi un fel de măr
suta de toaletă.
— Aveţi o 'fereastra- care pe deschide spre acoperiş.
Deci n-aveţ'i de ce să vă Iernezi că aţi putea ii văzuţi din
stradă.
îşi ciuli urechile. Se auzea un vuiet venind de departe.
— E Tibrul care îşi i'ace de cap ! bodogăni Cinară, Fe-
reaseă-ne Proserpina de mîuia lui I
Cinară se uită în jur.
— Aveţi aici un opaiţ, pături şi perne. Uleiul costă
scump !
Rlse arătîndu-si gingiile fără dinţi.
' — Dar la vîrsta voastră nu aveţi nevoie de lumină I
Pe întuneric vă alintaţi mai bine l De fapt fulgerele lu -
minează mai bine decît opaiţul. Koapte bună şi plăcuta I
Ah, de aş avea anii voştri ...
ZTicînd acestea bătrîna ieşi.
Eîsul ei strident, obscen, mai răsuna în debara şi pe
culoar, apoi se pierdu acoperit de tunete.
Fotronins, Ascyltus, Encoipius şi micul său prieten
Giton cutreierau cu febiilitate străzile Eoniei căutîndu-1
pe Castor, Cercetaseră Traustiberinuî, Yelabrul şi ţ o
parte din Subura, Ajunseseră pe malurile Tibrului care
creştea fără încetare. Apele sale răgeau ca nişte lei înfu-
Deja o parte din maluri erau inundate.

63
 Ascyltus îşi ridică, îngrijorat, capul.
—Pun pariu că Tibruî i» acoperit podul Palatin. Cum
mă mai întorc aca«ă?
—Dorini la mine pînă se retrag Apele, îi propuse Kn-
colpius binevoitor.
—Mulţumesc! răspunse AscyJhiă prtvindu-1 eu coada
ochiului pe Gitoc, care 1 îl însoţea de mai multă
M'ome,
Eneolpius, In ciuda prieteniei sale eu Ascylţus, nu
vroia ca micul său priefen să cadă sub influenţa acestuia,
tu schimb Ascyltus considera' că Encolpius are idei demo-
date, care nu corespundeau nici vîrstei şi nici epocii sule.
Acesta îi asculta cu răbdare teoriile, dar îe respingea.
-- în principiu, stn't de acord cu tine! Par M ! i,u-l
am 'tecăna şi pe Giton î
tăiatul — subiectul aeesfor discuţii in oontrmJieiu-
rin ~ ii asculta impasibil, iară să-şi exprime părerea.
—Dacă ara încerca să mergem în cartierul lupnnnjelor
d n Submmemium? propuse Pclronius, pe care îl
lasă
rece rivalitatea dintre Encolpius si Ascyltus, Poate
că
si-a găsit adăpost la una din lupoaicele de acolo, care
au
camere destul de spaţioase ca să facă dragoste cu
trei
f nu chiar patru clienţi ? Prin l re ele sînt şi fete foarte
dar
nice ...
—Camerele astea bînt de obicei ocupate douăzeci şi
palm de ore din douăzeci şi patru 3 zise Ascyltus
adăugind
ghidiLor; Mă şi întreb cînd dorrn fetele astea?
—B foarte simplu î inlen v enî Giton ieşind din muţi-
^niul său, Cînd clienţii îşi fac treaba, curvuliţele trag
cîte
im pui de somn. Veriţfoara mea Xuccia practică
metoda
a^ta.
(Vi trei băieţi îl priviră uluiţi pe Giton, Acesta vorbea
rar, dar cîrid vorbea scotea adevărate perle pe gură.
Ca «ă ajungă în zona caîdă a lupanarelor trebuii*! să
facă un ocol deoarece Tibml invadase deja părţile joase
din Subura. Locatarii de la parter — cei mai privilegiaţi,
deoarece aveau latrine şi băi proprii — acum ii invidiau

lui.
 fVi din Subura şi Transtiberm, care se simţeau amenin -
ţaţi de continua creştere a apelor rînlui, îşi evacuaseră,
doja mobila. săracă şi tot ce aveau mai de preţ,
Poironius şi însoţitorii săi intram în zona cu străzile
mărgmitc de cămăruţele fetelor. Da grup de oameni adu-
naţi hi faţa uncia dintre aceste eămărufe îi nelinişti. Se
sorbea că nn băiat frumos de vreo nouăsprezece , douăzeci,
do ani fugise cu o prostituată, Lais, după ce 1-a burduşit
şi i-a luai banii iui Amillius, peştele fetei. Cartierul vîjîia
neliniştit Toţi proxeneţii se simţeau solidari cu victima,
care cu ^Vmvinhl că a fost atacată pe la spate, deoarece
J'orţn neobişnuit.! a lui Ainillius îl făcea aproape invin-
cibil.
Ca-ror. ni educaţia sa aleasă, ag repunea şi furtul nu se
prea fiMK-i.iu, se gîndea Pe tron i u s. Dar umnaî Jupiter ar
putea judeca sif naţiile penibile în care se află oamenii aduşi
la disperau'.
IM r conipnlariile indignate pe tema asta îilcetară cînd
se auzi c.l Tibinl ieşise din ma_tcă si inundase Transtibe-
rinul, Vt'l.ibrumnl şi Subura. înti'ucit cartierele acestea,
cele mai joase din oraş, erau aşezate pe nişte locuri mlăş-
tinoase scoale odată cu dezvoltarea Kouiei, lumea fusese
cuprinsă de panică,
rriunda(iile luau proporţii înnebunitoare, turnai car-
1 icrele bogate, aşezate pe coline, erau la adăpost. Apele
murdare, caro veneau din munţi, aduceau copaci dez-
rădădnTii.i, animale înecate, resturi din capele distruse.
Uneori grjîmezile de lemn sfărîmat ?i de ramuri formau ba-
gaje cam reţineau apele fâcîud Pale crească nivelul. Cînd
obstacolele nu mai puteau rezista la presiunea uriaşă
a apelor, acestea Ic spărgeau şi se revărsau Ui partea de jos
ft oraşului.
-• Pe sliflzilc Suburei oamenii răfăccau prin apă, Cnii
'dintre ei i>i duceau obiectele mai de preţ la etajele siipe-
noare ale „insulelor". Alţii, mai prudenţi, îşi duceau
bunurile pe înălţimile Bscvilmului, ale Viminalului sau
ale Cviiinaluiui. Locuitorii din \'clabru se refugiau pe
colinele Palatinului şi ale Capitoliului. Oamenii din Trans-
liberin erau cei mai nenorociţi deoarece înălţimile laniou-
îuhii erau prea departe, în ciuda nenorocirii, oamenii în- ,
cercau să-ţi salveze mobila săraci.

67,
 Grupul lui JVU'Qiiius îşi abandonă eercelăiile. Să alurgi
după Castor în condiţiile acestea friza nebunia.
Petronius îşi duse prietenii acasă. Domitia îi piimi <'u
bunăvoinţă. Trezită de agitaţia zgomotoasă din oraşul
de jos, inundat, Domitia remarcase absenţa nocturnă
a fiului său cel mic, dar nu-i sutlă nici o vorbă soţului.
Petronius se justifică spunîndu-i că 1-a căutat pe Castor,
ttomitia îl aprobă şi îi promise ajutorul său. De asemenea
li spuse că, dacă îşi găseşte vărul, îi va da să-i ducă lunar
lui Castor o sumă de bani care îi va permite să trăiască de-
cent. Dar lunms nu trebuia să. ştie de acest aranjament.
Castor şi Laîs dormeau liniştiţi cînd fură troziţi de
ugetul Tibrului, de agitaţia locatarilor din
p „insula**
.or şi de vuietul- copacilor dezrădăcinaţi care se izboau
JO de
J
clădire. ^' _
La început nu piicopură dr^pre ce este vorba. Apoi,
deşi trebuiau să stea ascunşi în camera lor, se holaiîră
Bă iasă deoarece li se părea ciudat ceea ce s'e întâmpla în
jurul lor.
Se făcuse zi. Ti brii I continua să vîjîie infernal, dar în
Interiorul casei era linişte. Ai fi spus că erau singurii care
locuiau in casă. Xelim'^tili, deschiseseră uşa, trecură în
debara , apoi ieşiră pe cordior.
Nu văzură nici o ţipenie de om. Uluit, Castor baiu la
uşa primului apartament. Dar mi răspunse nimeni. Cele-
lalte uşi, închise eu cheia, rămăseseră mute ca şi prima, Mai
coborîră un etaj, dar şi acesta ora pustiu. Cercetară casa
la nivelele inferioare. Toii locuitorii imobilului îl pără-
siseră. Cînd ajun?eiă pe palierul de la primul etaj consta-
tară că parterul fusese inundat. Castor alergă la fereastra
(le la capătul coridorului şi se uită a fain. Spectacolul care
l se prezentă în faţa ochilor îl năuci. „Insula 1' era încon-
jurată de ape. Părea că şi alte „insule" vecine erau cufun-
date pîiiă la primul etaj în ape murdare $\ vijelioase. Văzu
în depărtare, pe colina Esquilmului vila albă ce apar -
ţinuse familiei Cot ta, acum în afara oricărei primejdii,
în timp ce el şi Laîs erau prinşi ca nişte şoareci în casa asta
pustie, pe" care nu puteau s-o părăsească şi pe care toţi
ceilalţi o abandonaseră. Proprielîireasa, intrată în
panică^ fugise uitînd de locatarii săi de sub acoperiş.
 T^i'îs păiea paralizata de frica,
—O facem?
—Să ieşim şi să ue refugiem pe înălţimi l răspunse
Castor.
Dar planului său îi lipseau mijloacele de leajuare. JS~u se
vedea nici o barcă prin jur. Iar ca să înoţi prin apă era
curată nebunie. Curentul era atît de puternic încît i-ar fi
dus în mijlocul rîului iar vîrLejurile i-ar ti tras la fundul
apei. Lipită de Castor, ca de un colac de salvare, Lai's se
uita îngrozită la Tibru.
O-„insulă,' 1 din vecinătate se piubuşi. Construită din
chirpici, ca aproape toate casele sărace din K orna, fie ele
individuale sau cu mai multe etaje, casa/ s-a lăsat deoarecâ
chirpiciul înmuiat în apă se transforma în noroi şi nu mal
" putea susţine scheletul de lemn şi acoperişul.
Apoi o aUâ „insulă" de patru etaje se prăbuşi. Aco-
perişul de lemn aluneca pe ape ca o plută. Curentul pu-
ternic îl ducea pe valuri. Şi alte case se prăbuşeau în apă.
— SI ne urcăm pe acoperiş ! strigă Castor. Acolo, «U3 r
vom arca cel puţin o şansă din o mie sa ne salvăm I
Dacă rămînern aici o să pierim ca nişte şoareci I Şi au
vreau să mor înecat ca un şoarece ! Vino !
O apucă de m-înă şi o făcu să urce, etaj după etaj, pînă
în camera lor. Pase masa sub fereastra fare se deschidea
spre acoperiş.
—Teşi pe fereastră ! zise Laîs-ei care îi urmărea cu
c molie piegfitirile. Te ajut l
—Mi-c frică, Castor I
—Lasă frica Ia o parte l Şi mie rni-e frică ! Dar vreau să
scap din capcana asta !
Lai's, sprijinindu-se de Castor, ieşi pe fereastră pe aco-
periş. Castor o urmă. Peisajul care apăru în faţa ochilor
ţaîs-ei îi dădu fiori, în jurul casei se^acurgea o mare vije-
lioasă care încercuia temple, case, poduri, ducînd gunoaie,
trunchiuri de copaci, cadavre omeneşti, de boi, cai şl cîini
cu burfile umflate, ambarcaţiuni răsturnate, acoperişuri
distruse în parte. Casele de chirpici se prăbuşeau unele după
altele.
—Dacă „insula" noastră se prăbuşeşte, ne prindem da
rama ferestrei l
 Era o experienţă nouă şi teribila pentru Castor. Era
pentru prima dată în viaţă oînd îi trecea prin minte gindul
morţii. Mai aruncă o ultimă privire, spre vedica sa casă
din Ksq-.iilinus. Simţea că în următoarele secunde AC va
întâmpla ceva important. Instinctul său nu-1 înşela. Ca?a
tremura ca un organism cuprins de convulsii, apoi începu
să se lase, îneefc,uicet, dar apoi tot m? i repede . Siurîmă-
turilc, care cădeau în viitoare, lăsau să iasă băşici de aer.
Acoperişul pluti intact cîteva clipe, apoi începu să se
desfacă. Un trunchi de copac îl lovi în plin. Castor Mrînse
mîua Laîs-ei, care se lipise cu disperare de el. Deodată simţi
că degetele Laîs-ei se dezlipesc şi îi văzu corpul fiiav pi ins
între trunchiul de copac şi acoperiş.
—Castor! strigă Laîs plîngător.
Apoi capul i se aplecă, ochii i se închiseră iar părul său
roşcovan se amestecă cu ramurile copacului.
— Laîs! urlă Castor îngrozit, tragîud-o cu toate pu
terile.
, Dar Lais nu ii&i răspundea. Prinsă ca într-o menghina 1,
sîngele îi ieşi la colţurile buzelor, tiind spălat repede de
apa tulbure.
— Laîs !
Ca-Uor se prinse cu înma stingă de trunchiul de copac
iar cu cea dreaptă apucă corpul neînsufleţit al Laîs-ei
— Laîs ! Laîs !
Curentul duse copacul şi resturile acoperişului spre
coloanele templului care înfruntau apele. Trunchiul de
copac se opri între coloanele de marmură.
— Laîs ! urla Castor strîngînd-o la piept, Laîs !
Castor era salvat. Templul ţintuise locului copacul.
Apele treceau pe lingă ei.
— Laîs !
Castor începu să plîngă. Singura fiinţă, care ii întinsese
o mină de ajutor, pierise. Venera i-o trimisese să-şj în-
deplinească menirea. Să ajute. Odată menirea îndeplinita,
Lais murise. Era un sacrificiu cerut de zeiţăj care nu
dădea nimic fără să ceară ceva în schimb.

.70
 IV
strălucea clin nou peste cele şapte coline ala templele din
piatră şi marmură, peste Circul 5 Cel Mare, pe^ţe palatele
şi vilele luxoase construite pe ţ înălţimi. Grădinile lor
răcorite de ultimele ploi emanau 5 parfarauri îmbătătoare.
Tibrul se retrasele cuminte în matca sa. 'l Dar dacă
statuile, arcurile de triumf, porticurile şi ? torurile
construite în vale mai păstrau doar urmele mur-; dariei
piuit la nivelul atins de ape, cartierele locuite sufe--|riserâ
mari daune. Casele prăbuşite înfundau străzile, Ridurile fie
chirpici se transformaseră, în grămezi de tină, l ne noroi,
de ruine, de sfărîmîituri, pe care oamenii le ^adunau ca sa-
şi reconstruiască locuinţele. v; împăratul Tiberiu acordă
un ajutor financiar sinis-;tra(ilor, dar cum sumele acestea
nu puteau să acopere chel-,îţuielile uriaşe reclamate de
reconstruirea Eomei, noii jimbogăţiţi. in majoritatea lor
oameni eliberaţi din sclavie, ^acordau impmmnruri cu mari
dobînzi, în ciuda legii care ^interzicea cămatăiia,
: Mai repede se ridicaseră cocioabele din TransUberin
'deoarece zidurile din păniînt argilos, amestecat cu paie
Jţnărunţite, se construiau uşor. Construcţia „insulelor" |
Cu mai nmlle etaje din Velabru şi Sub.ura cerea lucrări
Iţnai mari. Antreprenorii trebuiră să aducă zidari şi dul-
rgheri din nordul Italiei deoarece Corporaţia de construcţii
\Q& la Borna nu dispunea de mină de lucru suficientă pentru
-^realizarea acestor lucrări.
f
f Populaţia trîndară a Eomei, care se bucura de „panem .
>t circenses1', ca şi de ajutorul zilnic al patronilor; privea |
cu dispreţ eforturile obositoare.
1 Castor rătăcea dezolat pe străzile devastate şi printre
" ^şantierele în plină activitate. După descreşterea apelor
Curmase singur, plîngînd, carul care transportase, printre
iţite cadavre de înecaţi necunoscuţi, trupul firav al Laîs-ei.
jVăzînd groapa comună în care morţii erau aruncaţi la
intîmplare, vorbi cu groparii şi le plăti din buzunarul
jjsău ca să-i sape un raormînt individual. Cheltui toţi banii
fcăci, la urma urmelor, monedele de aur pe care te avea;
in centură nu fuseseră dobmdite de biata fată? Faptul

71
că le furase de la un client cu bani nu încărca sufletul
Laîs-ei. Individul nu făcuse, fără să vrea, decît o faptă.
bună. Dacă, ar şti că banii săi fuseseră folosiţi penii u în-
mormîntarea unei fete sărmane, care îi oferise cîto^ a clipe
de plăcere, poate că ar ierta-o.
Castor nu reţinuse nici o monedă pentru nevoile sale
personale, căci banii nu-i aparţinuseră. El n-a fost decit
depozitarul lor. "
După ce ultima lopată de pămînt fusese aruncată pcsio
morinîntul Laîs-ei, Castor a mai rămas multă vreme lingă
morraint. Dacă vreodată va avea bani, o să-i construiască
un monument funerar demn de mica sa făptui u si de
marele său suflet.
Apoi, cu inima strînsă, porni spre oraş. Rătăcea li ist.
Picioarele i se afundau pînă la glezne în noroiul încă \îs-
cos şi lunecos. Căuta zona din'Subura cu cămăiufele pios-
tituatelor. Zidurile de chirpici fuseseră duse de ape, dar
paturile din piatra rezistaseră. Acum păreau nişte mor -
minte aliniate printre resturile a ceea ce a fost odată par -
tea cea mai caldă a Eomei.
Castor încercă să-si amintească de patul pe care s-a
culcat, pe care Lais i s-a dat cu acea dezinvoltură copi-
lărească ce îl cucerise. Dar erau atîtea paturi paralelipipe-
dice încît nu reuşi să-1 recunoască. Sufletul Lais-ei ul-
tăcea acum printre dărîmături şi s-ar fi putut ca în
clipa aceea să fie lingă el.
—Laîs! şopti Castor. Laîs!
Inspiră milă unui trecător care îl văzu vorbind de unul •
singur. , Castor se întîlni din întîmplare eu Fetronius şi
însoţitorii acestuia aproape de Templul circular din
marmură dedicat lui Hercule Victoriosul, ridicat lingă
Tibru. Zeci de sclavi spălau cu apă şi curăţau coloanele
murdăiite pînă la înălţimea unui om.
împins de elanul său, Petronius îl îmbrăţişa cn căldură.
— Ce fericit sînt că te văd ! Te-am căutat peste lot !
Mă temeam foarte mult pentru tine ! Nu pot fcă-mi iert
plecarea ta de la noi!
—Plecarea? Tatăl tău m-a dat atară ! Dar am uitat
asta! Nu merită să-I păstrez în memoria mea I -
 _ Ţi-ara adus bani, zi^c Petronius scoţînd din centura Sa o
pungă pîntecoasă. r .|i-i tiimile mama. Castor îl bătu
prieteneşte pe umăr.
— Am toată simpatia pentm tine. Şi mulţumeşte-i
mamei tale jâin partea mea. Dai nu vreau sa- primesc nici
un ban din partea familiei Niger. Mama mea nu mai are
frate.
Petronius îşi plecă" dezolat capul.
—Cum ai să trăieşti la Koma fără bani? Sau vrei să.
te întorci la bunicul tău?
—El şi fraţii mei abia dacă au ce să mănînce. Nu I
Toi rămîne la Roma.
Şi zîmbi amar.
—Am dormit cîteva nopţi la o mică prostituată. O
fata care merita respect sub toate aspectele.
—Şi unde ai sa dormi în noaptea asta?
—La mine ! propuse Encolpius. Va dormi în locul
lui Ascyltus care se întoarce în Transtiberin. Castor,
e
cam strimt la mine, dar tot e mai bine să ai un
acoperiş
modest deeîl un tavan somptuos de stele. Singura
mea
bogăţie este prietenia, lui Giton,
Făcură prezentările.
—Accept cu plăcere propunerea ta, Encolpius ! răs
punse Castor zîmbiml.
—Te provin că locul nu este prea giozav.
—Sînt obişnuit cu locui ile cele mai ciudate. Noaptea
trecuţii am dormît într-un monument funciar
abandonat,
—Şi n-ai avut pai te de înfîlnhi ncdorite?
—Am dormit lîngă un vagabond atît de beat îucît
nu i mi şi-a dat seama că mai ei am si eu.
—E>ti sigur ca nu viei punga asta? insistă Petror.ius.
—Mai mult ca sigin !
TiiM'iis Xae\ us eia un om desirînat, înciuda c; ij-u-
Iciiîei şi a vhV.ei săii din j ai cu o agilii aţe s-urprinxălotuc,
ficnarece aclnifatca sa maîinal.'i ii interzicea timdăvcala.
(î u-hH'c leamă î] nb-.edu : ^ă nu se scoale prea de\ reme. ]
> s : ^i o înlh^icre iu puica să-i ţie calastiofală. Se înc'ălta
ci.! -.jndalele pcîiciîe iai {.es-te tunica sa îaigă, plii Ti ("e
pi! i oare, cu caic ^c culca noaptea, îşi puse o toga veche
iţ1 iiiiiicată de nu,In.

73

' I^^^^F^I* flHM^^H

 Sfîihmt umărul descărnai' al ne rentei &ale, oare dor*
mea cii spatele la el.
—Iacă' nu eşti gata, Unbiriaî Acum se face zi!
Kemeia răspunse cu o voce plingatoare, fără să-şl
minte capul:
—Mă dor ioate încheieturile î N-aş putea nici să znâ
scol din pat!
Tusem îşi ridică mîiaile spre cer cu o disperare tea-
trală.
—lunona, divinitate a căsătoriei şi tu, Venera, zeiţa
a dragostei, de ee mi-aţi pus în cîrea o femeie care nu e
în stare să-şi etaleze nici măcar bolile In faţa patronului!
,,Vac" ! Sînt cel mai sărman, cel mai nenorocit dintre soţi I
Dacă MîîplQuI nostru le-ar vedea cît suferi acum, cu ge
nunchii şi coatele umflate, cu înfăţişarea ta scheletica, eu
si^uraniă că nc-ar dubla alocaţia zilnică.
C'u mîna sa grasă îşracoperi căpăţîna pleşuva aducînd
o meşă lun.sră, de păr cărunt de deasupra urechii drepte.
—Pereţii umezi ai acestei ,.inmle" nenorocite m-au
îmbolnăvit î
—Trebuie să 'mulţumeşti zeilor noştri protectori cu
ne-au scăpa! casa de furia Tibrolui!
Tnsfirs iKaevus îşi privi cioporul de copii mici, mur-
dori şi prost îmbrăcaţi, care se uitau la el cu teamă. Boar
fiica sa mai mare, bine la cuta şi foarte senzuală, pentru
coi şaisprezece ani ai ci, îl fixa cu ochii-limpezi, mauifes-
lîud o indiferenţa care îl irita. Copiii, se g îndea Tuscus, n-ar
putea să trezească interesul lui Xiger. Ar putea să-i spună
că vreunul dintre ei este orb? Sau estropiat? Sau idiot?
O idee sclipitoare îi trecu prin minte.
-- Ennia, astăzi ai să mă însoţeşti la Kiger.
Obrajii fetei exprimau un surîs ironic care esteiioriza
sentimentele sale faţa de Tuscus,
—-Şi de ce ra-aş plîugc? Că un aîn t în stare să excit
ai don rea băieţilor?
Tu^niN s-e lovi peste i'rutite ca si cum ai fi vrut să stri-
ve.i-MT'ă o muscă.
-.
t

~ lată o idee minunată î exclamă Tuscus. Am să-i

spun fă vicau să te mărit, dar că n-am destui bani pentru
Kt^tîc. Tu ajutor din pîfitea Jni ...
— Nu niă duc ! S-o să mă umilesc ...

74
 —Dacă vreţi să. muica ţi, fă cc-ţi spun ! Vreţi f-H oă-
pa£i de foame? Atunci faceţi ce vă trece prin cap!
—Du-te, Eunia! o rugă mama. A-l contrazice pe
Tuaous e ca şi cum ai vorbi cu pereţii,.
Ennia.ezită cîteva clipe, apoi se îmbrăcă cu ce avea
mai bun,- o tunică lungă aibă şi nu şal portocaliu, de o
calitate îndoielnică, dar curate şi purtate cu cochetărie.
Sandalele ei uzate străluceau.
Cmdfu gata, latăl o examina cu atenţie, apoi exclam;! :
— Pe cinstea mea, eşti foarte dragul ă î
Roma încă mai era înecată în beznă cînd Tuscns ţi
Knnia sosiră, dnpă o goană înnebunitoare, la vilii lui
Xiger. în faţa grilajului închis se îngrămădeau vreo două
sute de clienţi ce îşi aşteptau tainul zilnic. Toţi oamenii
aceştia, cu ochii închişi pe jumătate de somn, se supuneau
bunăvoinţei patronului-care le asigura existenţa.
în spatele grilajului doi sclavi îu tunici scurte, cu
monograma lui ^iger brodată în nur pe piept, se uitau
cu ironie Ia indivizii care îşi atribuiau titlul onorabil de
„client", care degenerase în decursul veacurilor din denu-
mirea unui om înarmat care îşi ajuta patronul, pe şeful
său militar, în denumirea unui cerşetor caic nu mciifa
nici o consideraţie. Dar ca să respecte convenienţele unei
vizite oficiale, toţi \eneau îmbrăcaţi în togile vechi ofe-
rite de stăplnul lor.
Ennia se uita de MIS la nenorociţii care îţi întorceau
plivirile spre vila lui Xiger ca floarea soarelui după soare.
Tuscus se gîndoa la programul său încărcat, Dacă aici
poarta se va deschide prea tirziu, n-o să mai aibă timp
să-i viziteze pe ceilalţi patroni, ca să adune mai mulţi
bani şi să-si umple panerul eu alimente. După aceea o va
trimite pe Ennia acasă.
După ce îşi va termina trebui i Ie de dimiiieată. \a
putea să se gîndească să se odihnească puţin. Kămas sin-
gur, se va duce la For. Acolo se va întîini cu cei caie aduc
ştirile, va urmări cu atenţie ce FC maj întîmplă în Armenia,
la cuitea regilor paiii, în Spania sau în Mauiitania. Va-
vorbi puţin pe teme de politică internă, deoarece comen-
tariile în acest domeniu duc Ia necazuri, în afaiă de a.-la
politica nu aduce nici un folos. Tiheiiu hotăiuşte ce e bun
sau rău pentru poporul lîomei.
 în continuate Turaua Ta asista U o ţedmU a tnbuna
lului — spectacol plin de viaţă, şi de luci uri neaşteptate
-ca aă-şi pună nervii la încercare ascultînd pedepsele aspi o
pronunţate de judecătorii îmbrăcaţi în negru ca nişlf
Corbi. Ca să-şi îmbogăţească cultura, se va aşeza lîngd
noile Eostre şi îl va asculta pe un filosof grec vorbind
despre crearea biologiei de către Arislotel, fărăsăpriceap.i
ce^ a, apoi pe banii &ăi, puşi în fiecare zi de o parte, va
intra într-o ospătăiie de o murdăiie respingătoare unde
într-o căldură înăbuşitoare, va mînea nişte mazăre fiart."
*a aP& sau mămăligă. Dacă dispune de fonduri mai im
portante, va comanda nişte cliuaţi şi p sticlă de vin di t
Grecia. Cu stomacul plin va contempla îndelung cirtu
laţia foarte intensă care îl zăpăcea, apoi, ca să-şi mn<
schimbe gîndnrile, se va îndrepta spre Gîrapul lui Marte.
Acolo e o viaţă frumoasă, îşi va întîlni prietenii, va juca
o partidă cu mingea sau cu discul, se va plimba po sub
poiticuri, va admira femeile frumoase şi băieţii goi care
fee exerciţii de lupte şi gimnastică. Cînd se vor deschide
băile publice gratuite, se \a grăbi primul să guste du
plăceule pe care le oferă bazinele cu apă caldă, băile d<
aburi, duşurile, masajele, va corn ersa cu prietenii, va juc
dame sau şan. Seara se va întoarce acasă extenuat după
activitate atît de intensă, se va aşeza la „cena", va; d
lecţii de moiaU copiilor şi le va vorbi de sacrificiile pe caic
trebuie să Ie facă pentru a le asigura existenţa.
Dar dacă \a avea o zi frumoasă şi plină, do smpnze
plăcute — dm cînd îu cînd mai foloseşte serviciile unor
prostituate cu preţuri moderate — atnnci noaptea va
dormi prost căci teama de a nu se trezi prea iîrziu şj de a
întîrzia la patron îl ^a face să ţ u>eze mît
Clienţii care, ca şi Tiiscus, aşteptau să iie primiţi de
catre_ lumus Niger, se uitau cu invidie la Ennia şi la rn aiul
lor caie folosea mijloace necinstite ca să impresioneze su-
fletul patronului.
în sfîrşit, poaita âo descinse şi plebeu se aruncai ă spre
intraica vilei, păzită, de patru sclavi nubieni.
Clienţii dm prima categone — pnetemi patronului —
a\eau dieptul să intre primii Apoi venea lîndul celor din
a doua categorie, bogătaşi minaţi, sclau eliberaţi, mici

II" '

>*
 funcţionari, oameni eaie îi făceau sciticii uiăiunte, înde-
osebi mijlocitori, cărora le dădea de patra ori mai mult.
în sfîrşit, veni şi rîndul plebeilor din cea de-a treia ca -
tegorie, printre care era şi Tuseus cu fiica sa, să intre în
marele vestibul de marmură unde îi aştepta lunius, măreţ. f
rnîndrUj plin de morgă, flancat de Yibius şi cîţiva prieteni.
Solicitatorii, dnpă ce făceau mii de reverenţe, de com-
plimente, flatînd şi linguşind vanitatea patronului, se
retrăgeau în timp ce trei sclavi distribuiau sumele fişate
de dinainte sau alimente, la alegere, fiecărui solicitator.
Oînd îi veni rîndul lui Tuseus, acesta făcu plecăciunile
de rigoare şi, plin de umilinţă, Si spuse că nevastă-sa este
bolnavă şi n-a putut să vină să-şi arate respectul dar că
yrea s-o prezinte pe fiica sa, Ennia, ajunsă la vîsta mări-
tişului. Lipsa unei dote o împiedică să-şi aleagă un soţ
demn de frumuseţea şi virtuţile ei,
Apariţia Enniei îl tulbură pe lunius şi pe ( ci din jurul
său. O examina cu aerul unui cunoscător, îi privi eu un
ochi lubric formele proporţionate şi colţurile mai in t i mo
ale corpului, apoi o ţiutui cu interes.
— E diăguţă fiica ta, Tuseus ! Ai dieplate ' Mentă o
zestre corespunzătoare ! O să mă ocup de chestiunea
aceasta ! Eeveniţi amîndoi într-una din aceste zile !
Ennia răspundea cu mîndrie la privirile lui î^iger. Ta-
tăl ei se temea că atitudinea ei arogantă ar putea să-1
indispună pe „dominus" şi îi făcu un semn disciH cu
cotul să fie nni umilă. Dar Ennia nu-si sdiiinbă cu nunic
compoitanientul, ceea ce nu-1 deranja pe JSigci,
Dar dacă stăpmul casei fusese puternic impresionai
de adolescentă, Vibius lămase ca trăznit. în fata sa se aîla
cea mai frumoisă fată pe care a văzut-o vreodată. Venei a
pălea în compaiaţie cu Ennia. Uitase de căsătoria pe oaie
tatăl său o korăn&o făiă să-1 întrebe, de logodna apio-
piali, de ticnit şi de viitor, ca să tiăiiscă prezentul, nu-
mai pie/enful. cu o intensitate duiernasă.
\ibnis Xi^ei ^e îndiăgohtise. Se mJiăo 1
1^0 nebunete.

Tu i.'^. j) \ila lin ^"

 — Ajn avut o inspiraţie bună ! Totdeauna am numai
inspiraţii bune! Trebuie s-o recunoşti! Niger ne va da
cîteva mii de sesterţi !
Zimbetul ironic al Enniei îi marcă iarăşi obrajii. Apoi
pe lata, ei frumoasa apăru expresia unei voinţe de fier.
— CîlCTa mii de sesterţi 1 ? Numai cîteva milioane ar
putea să mă mulţumească ! Şi o vilă ca a stă pinului tău I
Tuacus o privi năuc.
—Visezi! Despre ce vorbeşti?
—Tu n ai sa mă înţelegi niciodată I
Tuscus î>i plecă puţin capul într-o parte ca un cîinp
.oare ascultă, uluit un zgomot pe care nu-1 înţelege. Apoi,
plivind cerul cave &e lumina la răsărit, reveni la lealitate,
Xăagăni în buzunar monedele pe care le primise de la
Niger.
— Acum să mergem la TettulHus! Ajungem exact la
momentul distribuţiei.
~ ~~ Iarăşi să cernim?
—Ce cuvtnfc urît ! Să cerem ce m se cuvine î
—Oîţi sra-pîni ai tu, tată f
—Viei să zici patroni !
—Patron, sUpîu, „dominus", prinţ, icge, ce impor
tantă are ?
—Pentru maîcă-ta şi pentiu voi, copiii mei, îmi c-îsjtig
piinea cu sudoarea Irunţii I Şi tu mi de mine!
— Plinea pe care ne o aduci nu ajunge, tată ! Nu rid
do line! Nu ajunge l Asta-i tot !
î>i reluă cursul normal. Dar ultimele evenimente
LKxra urme care nu se vor sU'ige repede. (Jind Petronius
pleca Ia şcoală sclavii trebuiau să-i facă toc de trecere
printre numeroşii clienţi caic se îmbulzeau la poailă,
Pelroriius răspundea jenat la salut mile umile ale solici-
tatorilor, care aşteptau răbdători ap-iiiţia lui luniua
Kigc-r, omul generos care mipuiU'Si ajutoaielc.
Bunăvoinţa sji înţelegerea pe cate tatfil sau o aiăta-
iută de clienţi contracta eu nUiun^igcnţa la(ă de Castor.
Oporlnnismul. demagogia^ votmile gak'iiei, combinaţiile
politice, teama de Tibeiiu* y de SejanuA justificau m
parte comportamentul său. Totuşi Petiotiius nu putea
M l ierte.
 între timp Petronius termină şcoala de giamaiuă şi
trecu la o forma superioară. Supus unui examen de admi -
tere, „retorii" constatară cu uimire că noul discipol po,-edă
în anumite domenii cunoştinţe mai vaste decît dascălii
săi. Atlienador s-a dovedit a Inia înălţimea sarcinii sale.
lunius Kiger, în semn de recunoştinţă, cedă în faţa insis-
tenţelor Donaţiei şi îl eliberă din sclavie, de'şi fără plă -
cere, pe băţ rînul filosot. Acesta dobîndiso dreptul "-ă mun-
cească pe cont propriu, dar îşi exprima dorinţa de a nu ^e
îndepărta de discipolul său.
Acum, cîud urma să împlinească vîi>ta de (inci-pie-
zece ani, o vîrstă care acorda tinerilor o impoilantă so -
cială sporită, Petronius ar fi vrut să-şi abandoneze loga
albă, purtată de copii pînă la primii ani ai adolescentei,
sâ-şi scoată bula de aur presărată cu amulete, L -AIC i >e
pusese la gît la naştere, si să le depună în niş tt < on<-;u'iM,t
zeilor Lari, protectorii căminului.
Ca de obicei, tatăl său se opu^e. îi \oibi p< un i < > n
grav, solemn : „
—Vrei să nu mai porţi toga alby? Xui UH ' TI ! Au-l
veşmînt cu marginile ornate de o panglică de purpurii ii
aşează pe băieţi pe acelaşi plan eu senaiorii, au e au şi d
o panglică purpurie. Simbolul acesta îiulîliiiiay.1 impor
tanta care se acordă copiilor şi adolescenţilor
Suspină iritat de îndrăzneala fiului MU .
—De ce te grăbeşti să îmbraci veşininU- de băi bal *
De ce vrei să te afunzi în masa oamenilor mal in i < are bf i ă-
lucesc, în majoritatea lor, prin sărăcie şi mediocritate,'
Aşteaptă să împlineşti şaptesprezece ani ca ^ă dai Ia o
parte vesmintele albe, dacă asta vrei ! Legea şi tiadiţiile
îţi acordă dreptul să le porţi pînă la virala de dou;V<ci
şi unu de ani ! Atunci le \ci schimba cu o lalielaA ă, tunica
frumoasă a tribunilor militari, a fiilor de senatori, a ofi
ţerilor din statul niajoi al armatei! Apoi vei intra în di
ferite magihtratnri pînă la vîrstă de douăzeci şi cinci de
am, eînrt voi putea, pretinde toga Senatorială. O vei pui ia
ca M mine, ca bunicul tău şi ea aproape toţi MJ ÎÎIMMI
- tli '
ntroums îşi aiătă <u degetul nantoli) inşii
—* hivir dacă, iei uî f la toga alb.I nimeni'nu na \a
coi.iunda cu clienţii uuiiii care alpargil do la o nşa la
cetind firiraituii de la. masă,. încălţămintea roşie \m\
at.it t nobleţea neamului
Iimuii U peiMflă,
-- Crezi că semnul ace- 1 a e de ajuns ea să do\ui<_4i
că nu eşti ca şi ceilalţi muritori î Am intîlnit adesea paia-
ZÎM caic cerneau cîte~sa monede, dar purtau pantofi Joşii,
scilciaţi, peticiţi. Mat bme şi-ar pune capăt zilelor decîfc
să îndure dezonoarea care le a lo\ it familia !
îl fulgeră cu pmirea, apoi adăugă mînios :
— St nu î ndi ă/în eşti să-mi spui că vrei să te cousacii
altelor! Maică-ta mi-a voibit de toanele a«tea ! Nu con -
cep ca fiul meu să devină, im poetaş, un comediant p au im
scintoraş ! Vei îmbrăţişa caneia strămoşilor tăi ! Viei nu \
roi !
nouă nu însemna pentru Petronius doar selnm-
baiea materiei, studiul teoretic ^i aprofundat al gramaticii
unei limbi la un înalt nivel, ci şi analiza maţilor poeţi,
Ktorici şi filosofi latini, în primul rînd a lui Virgilm,
TcrpBţin, Sallu^tm şi Cicero, în acelaşi timp cursul de
limbă şi hteratuiă greacă ocupa un loc important în pio-
giama şcolară,
„Retorii" şi asistenţii lor foloseau un limbaj cizelat,
savant, foarte diferit de cel al gramaticilor. Aici nu mai
a\eau acces vagabonzii care îl încîntau pe Petiomm <u
zburdălniciile, ştrengănile şi golăniile lor. în instituţia
aceasta domnea o atmo-.feiă academică, apăsă! t ai e,
aproape funebră. Discipolii erau \ lăstare ale maiilor ta-
miln de patricieni. Asta nu îndeamnă că spiritul şi inte-
ligenţa le erau la înălţimea poziţiei lor sociale. Cea mai
mare paite dintre băieţi puitau cu mîudrie toga de băr -
bat. îl priveau de sus pe Petionius, „încă ţînc"'. Fleg -
matic, Pclronius se i/ola şi se lăsa puitat de reveni. Ade -
sea îşi amintea de faţa zîmbitoare a Cyiithiei care iradia
tot soarele Romei. Chiar şi în tuipul cursurilor gîndunle
sale zburau aiurea, fîxpuneiile „retonloi" erau pentru el
cărăii bătute. Aceştia, ca şi aM-tenţii lor, vedeau că nu
este atent şi îi făceau mustrau, dai Petronius \i asculta
cu o faUă pocăinţă, nepulînd ^ă-şi schimbe obiceiunle.
 Dar piiuHe piube ^eu^e ale cle\ilor schimbări atitu-
dmea coipului piofc<ual ţaţă, de băiatul acesta, care pă-
rea că iiMibli tot timpul r ti capul în nori. Analiza hteiară
a „Casei Vfn/iloi1' 11 of ori pi i Ic j ui bă schiţeze poitrchil lui
Asramemnoii şi al CU lemnc^liei, al Ifigeniei şi al lui
Orestc, a! Llediei M al hu Menelaos, al lui Thjest şi al
iiulin viu. hi--|)ir,ite din tiilogia Ini Escbjl, din tragediile
lui *Sofofîe M tini poiesliulo l«i Pindar, întc-o manieră pe
caro şi Oului, are-i maie poet îndrăgostit de mitologie,
ar fi invidia! -o
A fost o revelare. Piote^oiii au examinat luci ar ea lui
Petiomu^ -i an ajmi-> la concluzia că aveau de a face cn un
geuiu pr( r xo pe caie îl aştepta in curind glona maiilor
Oiineni de litcio io nani. Ciţiva, increduli au lefuzat f&
admită ci un băut, care încă nu împlinise cincisprezece
ani, ar putea si. ajungă pe culmile acestea.
O nouă j) robă, despre opera poetică a lui Hoiaţm îi
convinge şi pe cei mai repetaţi dintre gramaticieni, „re-
tori1' şt CiIoM>ti că discipolul tiebuia să fie promovat direct
în ciclul al doilea al şcolii supenoaie, aduigîndu se şi re -
comandai ea ci b "nat ui să-fi continue studiile superioare
în Giccia.
Xig!1! tu mutat la şcoală cu toate tormulcle de
politeţe M ceie'iioiua datorate unui pcisonaj atît do un-
poitant. y^natornl răspunse cu piomptitudine femuidu se
că fiul său IVuu^e vieo pioitie care ar fi putut să ducă Ia
eliminarea lui. Dai gi escala. Tu icpcdo îndreptată,. lunius,
la început bVnnloi, iu ntît de suipiins de cele auzite
încît cent ca l>3i.\!ul să Ho chemat iu tata sa, în prezenţa
(UscăLiloi. Csml a misa! Pelroniyn, a-a udicat de pe sca^
unul isău şi l a piuit îndelung,
Cu tonte că ir fi preferat o carieră mai practică, pentru
băiatul său, Iimnis i-?i întinse braţele spie el,
— Vino ^i te îmbrăţişez l
Pctronni 1*, emoţionat, «c aruncă şi îşi lipi capul de
pieptul puternic, muşehiulos, al tatălui său, ce mirosea
a vei bina a'ue-fcc.Uă cu o vagă transpiraţie bărbăteasca.
— Da-c'dn lai m au făcut să fiu mîndru de tine, bar
latul meu ' Mi au tis că portretele tale literale sînt demna
de o antologic,

9-a
81
 lunras era nu numai un senator Un>iju, <_Ut şi un gene-
ral care cîşligase multe bătălii. Admitea, cu o au mu iţa
indulgenţă, geniul literar al fiului bău, dar considera că
tăiatul trebuie să-şi fortifice şi'corpul. Ca *â devină un
adevărat Niger.
îl lăsă din braţele sale.
—în drum spre Senat mă \oi opri la unul dintre Uu-
îjurile unde tinerii fac exerciţii de gimnastică ca să-şi
dez
volte niuşcliii. Voi fi cel mai fericit dintre părinţi dacă
vei
eîştiga şi o cunună de învingător Ia jocurile
sportive.
$"-am dreptate, stimaţi dascăli? se adresa unui grup
de
corbi erudiţi care se grăbiră să-1 aprobe.
—O iniţiativă excelentă, „clariSbimo".' rtUpun^e pri
mul „retor". „Mens sâna in corpore sano :: !
—Iată nişte cuvinte înţelepte l zi^e senatorul strin-
gînd puternic mîna fiului său.
Apoi lunius îi salută pe eei din jur si ieşi ou capul sus,
pieptul umflat, cu toga largă, brodată cu purpură, flu-
turînd în jurul corpului său viguros,
„Retorul" fu cuprins de o exaltare îmbătătoare. Vîlva
iu jurul succesului Iui Petronius, reputaţia sa stiăluci-
ţoare, vor face înconjurul Komei. Toate familiile bogate,
stimulate de exemplul lui Petronius, îşi vor trimite odras-
lele Ia şcoala sa iar contribuţia lor financiara îl va îmbo -
găţi.
Se întoarse, amabil, spre Petronius. * — Copilul
meu, azi e o zi de sărbătoare pentru tine, Eşti liber să te
duci şi s-o anunţi personal pe mama ta cu trivire la
succesul repurtat. Dar nu uita cuvintele înţelepte ale lui
Sofocle: „Orgoliosul adună * Imprudenţele şi excesele, se
urcă pe înălţime şi cade în prăpastia nenori-cirilor din
care nu mai poate să iasă niciodată l"
Petronîus îşi plecă cu modestie capul. Dar uu-i prea
păsa de recomandările „retorului". Drumul %ău era trasat
de rtynltă vreme, în pofida vîrstei sale tinere, avea capul
pe umeri şi ştia ce vroia.
Mulţumi bătrînului pentru bunăvoinţă, îi r-alufă eu
respect pe asistenţi, apoi ieşi în grabă.
Alergă entuziasmat pînă acasă, Iăsîndu-1 pe drum pe
At&enador care, după ce alerga cîteva zeci de metri, se
6pri suflînd din greu şi intră mtr-o tavernă c'a să răsufle
 si M «e răcoreasea, cu un pahar de vin, Sclavul, care tincea-
o-iMtita grea, ÎM însoţi tînărul siăpîn pe o distanţă inai
l un «M, dar piuă la umil îşi rări şi el, obosit, pasul.
ÎVironins era plinele energie şi bucuria îi dădea aripi.
T«)'ăt săn. caro nu şi-1 apropiase niciodată, rie parcă ar fi
fo.-t ciumat, acum îl îm'brăţi^a-'c. Era ceva neobişnuit.
.Numai intervenţia ,,retorului" explica transformarea sfa-
tonzîni zilelor sale. Vroia să-i împărtăşească, succesul
jna;nei->alo. e.irc totdeauna si-a manifestat încrederea în
ol, dar mai produs de orice vroia -sft împărtăşească cu sora
,vi f t TÎCirea pa ca re o încerca în ziua aceea.
Inlr.iJ îji r;i<V află că imvuti ^a plecare în oraş după
cuaij);;i;l!uri. în schiuib o gvN in bibliotecă pe «oră-sa
care Iui îeclii-de limbă grcaM cu nn ..retor" venerabil,
IUUUH X i «cer personifica prudenţa. Xu permisese fiicei
ssie \1 urini'/c cursurile1 unei scoli publice, deşi obiceiul
aecsi.'i >o nlbpindise de muliă vreme la Ifonia, unde ojnan-
ciparca tcnu-ilor ciştiga treptat teren. Xu numai ca îi
an^ajii-'c* pe i-vi mai competenţi lingvişti ,să jiredea Cyn-
thici jn-iferiii;; după programul şcolilor publice, dar îi
alesele pe cei mai bătrîui, ea să îndepărteze tentaţia pe
caro l'nimu^eţea fiicei sale ar fi pul. u t s-o trezească la cei
tineri. Aforalitafea corpului didactic/inferior şi superior.
trezea" multă nelinişte printre păriniii elevilor — fie bă-'
iot r, fie fete.
Libertatea moravurilor după instaurarea imperiului
atinsese nn nirei incredibil. Octavin n August, cuminţit
de virsîă. încercase să moderezedestrăbălarea care lua-
proporţii alarmante, în tinereţea sa nu strălucise printr-o
morală c^empianl.. y umărul metreselor sale — chiar după
căsătoria ni T-ivtîla — era considerabil iar actele sale
pedcrasnVe, activo sau pasive, nu constituiau un secret
pentru nimeni. Dar cum moda ridica indecenţa pînă în.
nori. owsele mi-i deranjau decîf pe băjrîni conservatori cu
principii ausfcrosi rigide, dar depăşite. Strigatele lor indig-
nate erau privire cu o indulgenţă amuzantă iar bătrînu
conservatori erau consideraţi ca nişte semănălori de 21-?
ftiiii stingheritori, care nu meritau'să te ocupi de ei.
Urcarea pe tron a lui Tiberin. un amoral, închisese
£wa protestatarilor. Tunius, grape caracterului s&u
 ternîc, îşi mai ţiaea copiii sub autoritatea sa.
Dar t-i şi el, In taină, ca-i scapă friul din
mină.
Cynthia privi cu uimire cum intră fratele său îu
bibliotecă, deoarece la ora aceea ar fi trebuit să fie
îa şcoală. Pară »-o mai lase sâ-şi revină- în fire,
Petronius p luat, în braţe, o ridică de pe scăunel si o
roti prin jur strigîud euforic :
— Am învins ! Am în\ in*!
Bătrînul „retor" privea stupeiial ia cei doi
gemeni cum se învîrteau sirius lipiţi de parcă
formau un titirez, tinereţea şi frumuseţea lor îî
făcură să tresare căci, în ciuda vîrstei înaintate,
inima îî mai păstra resturile unei tinereţi care îl
lăceau să-i plivească cu melancolie, îl frapa,
îndeosebi, asemănarea dintre cei doi gemeni. Toga
băiatului ţi rochia cu falduri a surorii sale
fluturau în jurul lor atît de repede meii Mtrînul nu
reuşea sa-i deosebească, întrucîl părul lung al lui
Petronius, tăiat după moda tinerilor, se amesteca cu l
părul surorii sale, dascălul avu senzaţia că asistă la
o imagine surprinzătoare: i se părea că vede un
cuplu androgin sau, si niai mult, o fiinţă
supranaturală cu două capete care se îuvîitea, se înv
ii tea, se învîrtea tot mai repede ameţindu-1. Părea
că tiupurilfe lor îşi pierdeau greutatea M că zburau
annlind legile atracţiei terestre.
în sfirsit rotaţia lor mcolim sji -ei se opriră
suflînd greu şi rîzînd ea nişte "nebuni, în clipa
aceea „retorul" reu^i sa-i identifice iji să le
^constate adevărata personalitate.
Numai Yibius primi fără entuziaşti ştirea cu
privire la marele succes repmtat de Petronius.
Yibius făcea mari eforturi ca să-i aiatc tatălui său
că eslc cel mai bun succesor, îi imita gesturile, îi
repeta cuvintele, îi adopta principiile şi aştepta, umil
i;i supu* ca un cîinc, un aîmbet binevoitor, o
privire caldă.
Dar apropiata sa logodnă cu Oliloe Atilius
părea că nu-i emoţionează pe cei din casă. Penim
Iiinins era o afacere normală care ajunsese la
scadenţă. Domitia îi arăta oăiatului său mai mare
bunătate, afecţiune şi îi vorbea do căsătoria sa de
parcă ar fi simţit că ceva şchiopătează. De fapt
Vibius nu se grăbea prea bucuros să jmnă bazele
unei familii «are, de îa bun început, părea destinată
să eşueze.
 Chloe era foarte frumoasă dar rece ca zăpada adusa
din \îrful munţilor pentru răciiea vinurilor şi a altor bă*
ulmi cu arome parfumate. Căsătoria i .se părea o posibi-
litate de a evada în libertatea refuzată fetelor. Tatăl ei f
mai tradiţionalist, mai îndărătnic şi mai aspru decîţ
InniiH Niger, nu-i permisese niciodată .să participe la 6
mare sărbătoare, la un spectacol de teatiu, la Jocurile d0
Circ. Ea avea doar datoria să înveţe să brodeze şi să, ţeasA.
să \ orbească curent greceşte, să comenteze cele mai casta
texte greceşti şi latine, singurele distracţii permise fiinţl
vizitele la rudele apropiate şi plimbările scurte călare în
compania fraţilor sau a tatălui său.
în taina vorbea eu prietenele sale mai libere şi mai ver-
sate despre misterele dragostei sub diferite forme. Se de-
da-^o, la început cu timiditate, apoi cu dezinvoltură, pîn$
la urmă cu voluptate, lafinatnentelor lesbiene, care l\
calmau vremelnic temperamentul focos. Cînd trecea j>0
străzile Romei, însoţită de guvernantă şi de o escortă de
Patiu sclavi, care o izolau de orice atingere cu trecătorii,
se uita pe furiş la băieţii frumoşi cu forme provocatoare şi
îi dezbrăca în închipuirea sa luînd ca model şi sursă d.0
inspiraţie zeii goi greci dăltuiţi în marmură sau bronz de
Pidias sau Prasiteles, fără să ştie că perfecţiunea atinsît
de locataiii Olimpului arareori corespundea normelof
urna no.
Nu-1 iubea pe Vibiua, căci era uri t, cu acnet, cu im
corp greoi, dar acceptase căsătoria deoarece, devenita
„domina" Chloe Niger, va putea să frecventeze toate locu-
rile pînă atunci interzise, să-i cunoască pe tinerii focoşi, s£
dispună, de un „sigisbeu" plin de farmec care sa-1 înlo-
cuiască cu succes pe Vibius în t impui absenţelor sale. Se
va ţintea culca cu mulţi amanţi fără să se teamă de acci-
dente neplăcute, ca, de pildă, venirea pe lume a unui copU
nedorit. Vibius va avea o frunte şi un spate destul de mare
ca să-şi poarte coarnele sau copiii plantaţi de alţi tineri.
Va fi doar un pretext, un paravan, un decor pentru aven -
turile ei sentimentale.
în acelaşi timp Vibius simţea în prezenţa lui Chloe o
timiditate pe"care nu putea <?-o depăşească şi care nu ex-
cludea ostilitatea instinctiv,') a unui bărbat ce suportă cu
greu superioritatea manifestată de o femeie.
 Ca sa mai complice situaţia, şi aşa încurcata, mai in-
trase şi Ennia !NaeMis ca un uiagan în viaţa lui Vibiut».
Bnnia încarna nu mimai idealul, chemarea simţuiilov ei a
atit de puternică încît Yibius abia putea să-i iczi-tc. Bar
cît timp ra putea să lupte cu această tentaţie ?
îl rodea un proces dureros de conştiinţă. Fala aceasta,
al dracului de scducătoaie, im-1 va'sili să inii e îutr-un
conflict surd cu Uit ăl feău? Era un blestem cai e îl urmai ea.
îşi respecta, îşi adora tatăl, dar Ennia trebuia Ci iic a lui.
Nu i-a trebuit prea mult timp ca să afle adrc-a fotei.
Sclavul, care ţinea evidenţa sumelor oferite clienţilor,
cunoşiea situaţia lor personală.
Yibius chiar visa să fugă cu Ennia din Tîonia. DÎU gm-
dindu-se la consecinţe îşi dădu seama că Ic-ar liphi banii.
Iar dragostea cea mai arzătoaie se stinge cînd ii lipseşte
combustibilul care îi asiguiă viaţa. Aventura ar provoca
indignarea generală. Mînia tatălui său, furia familiei Jui
Atilius şi a rudelor acestuia, care s-ar considera jignite,-s-
ar abate asupra sa.
îşi imagina ce ar rîde de el Petronius. Acesta n-or fi
şovăit şi ar fi depăşit situaţia. De aceea Yibius ii uia,
pentru tăria sa de caracter, pentru fantezia şi estia-
vaganţa sa.
turnai Cynthia se bucura de un tratament preferenţial
din partea tatălui său. Acesta îi vorbea cu blîndcţe, o feli
cita pentru sîrguinţa la învăţătură, îi lăuda broderiile şi
silinţa în treburile casnice. Cynthia îşi ajuta mama isto
vită de obligaţiile familiale şi mondene. lunius îi oferea,
fiicei sale numeroase cadouri: bijuterii scumpe, obiecte
de toaletă din aur şi argint) stofe şi mătăsuri importate
din Orient. ^
—Prea o obişnuieşti cu luxul! îi reproşa "Domiiia iui
lunius. Ya fi în stare soţul ei sa-i asigure modul acesla
do
viaţă!
—îf-am s-o mărit decît cu un tînăr bogat şi dintr-o
familie foarte bună, care poate sa-i ofere fastul pe care
îl
merită.
—Candidaţi tineri, frumoşi şi nobili, care sa se joace
cu aurul, nu sînt prea numeroşi. Tiberiu şi acoliţii săi
au
ruinat eea mai mare parte a nobilimii romane
bogate.
 Faţa OomHiei cu trăsături fine, încă tinere, s» înjţrt-
j oi ă.
—îţi măiturisesc că teama mă tace sa treraiu. Noap
tea mii urmăresc coşmarurile. Mă trezesc transpiraţii şi nu
pot dormi. Zorile mă găsesc cu ochii deschişi. Simt o
ameninţare care ne apa-C Este o intuiţie.
limins o privi uluit.
—Ce se îutimplă? De ce vezi totul în negru 1? Avem o
situaţie bună, o sănătate de fier, avem copii minunaţi,
influenta mea politică este în creştere şi viitorul no su-
nde. Ce ai mai vrea? y u supăra zeii cu văicărelile tale
neîntemeiate !
Pornit ia stiigă c^a-vpeiată :
noastră mă ^ e i i e '. Astăzi b o ă i a e»to un
Ucu o mină uimită,
proptii. Domitia ! Ochii femeii, cu genele
lungi şi întoaise. îl fixară sfi-
dat ni'
— XIT pricepi nimic, I u ni u -s i Trăieşti într-o lume ue-
ală pictată in roz. !Xn-ţi dai cearnă că delatorii caută doar
un pretext ea să ne arunce hienelor?
Tuniii" îi răspunse pe un ton protector : -- Temerile tale
sînt ridicole, Domitia ! Tiberiu mâ consultă în orice
problemă. Familia imperială, chiar dacă e^te divizată în
clanuri, ne acordă simpatia şi încrederea sa, SejanuSj al
doilea după Tiberiu şi omul cel mai primejdios din
imperiu, mă respectă şi se teme de mine. Senatorii S rai
arată consideraţia lor. Am o armată de clienţi care nnmai
ne laudă. Sclavii mei sînt bine trataţi. K-am duşmani. Mă
rog, duşmani declaraţi. Is-ai motive să vezi toiul în
negru.
Domitia î^i clătina capul.
—Eţli un mare naiv, dragul meu luniiis ! Trăieşti
inconştient pe un vulcan care poate să explodeze
dintr-un
moment în altul şi să te arunce în neant.
—Domitia,' îţi înţeleg, mai mult sau mai puţin, teama.
Kenorocirea care s-a abătut asupra rudelor noastre, a
lui
Cot ta şi a încă cltoiva Camilii de senatori, te-a
impre&io-
nat. Uită de necazurile şi nenorocirea lor . . . Uite,
ca
să-li arăt de cîtă încredere mă bucur la Cui te, am aă
ofer
o mare recepţie la care am sa invit cele mai înalte pei^o-
nahtaţi ale imperiului. Dacă Tibciiu nu s-a ictias (-urma
la Capriţ va accepta cu siguianţă imitaţia mea.
Domitia privea cu indulgentă cum un om matur poate
să aimcze ca un copil cu o imaginaţie neînfiînată.
—Ocazia am şi găsit-o ! zise Iu ni u s încălzincUi-se.
Yibiua şi Chloe îşi vor schimba inelelo de logodnă.
Cynthia
şi Petro nius îşi vor sărbători ziua de naştere,
împlinesc
cinei Nprezece ani, în afară de asta fiul nostiu cel
mic a
obiinut un succes strălucitor care îi va scoate din
amor
ţeală pe toţi aceşti oameni blazaţi.
—Blazaţi ? Vrei să spui îngroziţi de tot ce se întimplă
în juiul lor. Familia imperială şi nobilimea sînt
decimate
pun ciime abominabile: otrăvii i, mfanlicide,
surghiuniri
pe viaţă, înjunghieri, strangulai!, infamii mai
groaznice
decit cele mai sîngeroase tragedii greceşti ! Şi tu
voibeşli
de amorţire !
Tnnius se uită bănuitor îu jur ca să se asigure că nu
era nici un sclav pe aproape care ar pol ca s-o audă pe
D o mi ti a.
—Domitia, taci ! şopti, Şi pereţii au urechi !
Un zîmbet ironic apăru pe buzele femeii.
—în sfîrşit, revii la realitate !
lunius suspină.
— ^Vorbim altădată despre asta. Acum gindeşte-te
la
recepţia pe care o pregătim I O recepţie uriaşă care să
ilustreze puterea şi prestigiul familiei Niger ! Eu lan?ez
imitaţiile! continuă lunius esaltîndu-se iaiiîşi. împăiă-
teasa Li via va figura în fruntea liftei, ca şi toată familia
imperială ...
— Redusă la cîţiva supravieţuitori,/adăugă Domitia.
Dns de entuziasmul său, lunius nu înţelege cuvintele
soţiei.
—în ceea ce îi priveşte pe patricieni şi pe demnitari,
am să-i trec abia la sfîrşit. Yieau ta evit ciice notă
discoidantă.
 Petronius jubHa. Ajunsese Ia momentul crin-iai al
iinerei sale vieţi. Oiizontul se deschidea orbilor de lumi -
nos. Orbitor, deoarece nu putea si! întrezărească sau să
ghicească evenimentele care îl aşteptau în viitor. Dar îi
erau permise toate speranţele. Talentul, dragostea, hanii
pentru literatură cran. în hfîi>if, recompensate. Tatăl
său, care dispreţuia artele, recunoscuse, în sfîrşit, aptitu-
dinile sale intelectuale.
lunius era uluit de înfloiirea lui Petronius. Avea im-
presia că vede o omidă cum ;se metamorfozează într-im
fluture cu culori stiălucitoare.
Feiicirea lui Petionius ascundea, totuşi, o teamă vagă,
dealtfel ciudată, deoarece nu părea ca ceva s-o justifice.
Să fi fost părerile de rău după copilăna din care ieşea?
Ori tristeţea de a intra în lumea celor maturi ? Pentru el
adolescenţa nu se identifica cu o peiioadădc trecere. Ma-
turitatea spiritului său — sau ceea ce se înţelege piin
asta — îi dădea senzaţia ea pătrunde în universul oa -
menilor adulţi, că pierde protecţia asigurată de părinţi,
lăsîndu-se înghiţit de o viitoare misterioasă eare îl trage
spre locul în care infernul şi Oîmpiile Elizee se întibicfc.
Dar, pînă la urmă, fericirea înăbuşea tulburările aces -
tea trecătoare. Minerva şi muzele îl protejau cu bm ă-
voinţa lor.
Faptul eă-şi împărtăşea bucuria cu Cynthia îi mărea
euforia. Sentimentul de identificare cu soră-sa se accen -
tua, se îmbogăţea, creştea odată cu trecerea anilor. Dia-
gostea fratemaîă, afecţiunea, tandieţea şi devotamentul
lor se sublimau.
în dimineaţa aceea Petionius se trezi mai devreme ea
de obicei deoarece zgomotul pe care îl făceau «clavii pie-
gătiud recepţia îl împiedica «li doarmă. Spălau cu aţii»
dalele şi coloanele de marmuiă, ştergeau de praf mob.la
somptuoasă, înciudată cu fildeş, aur, sidef sau pielie
se.aipieţioase, ca si obiectele de artă aranjate pe trerie-
d'Mi de oiîix, lustiuiau statuile de bronz, de malahit, de
lajib-lazuli sau de agat, scuturau covoarele de lînă ^au

89
 de marame impoitaie din Ouent. schimbau apa din bazi -
nele care ornamentau pcnsUlurile somptuoase, controlau
f inimile arteziene, aianjau mesele şi sufrageriile, dădeau
luciu argintăriei, candelabielor, ţaţelor de jad, de jasp
şi de carneol.
în bucătării /eci de meşteri bucătari, cofetari şi aju-
toarele lor pregăteau mincănirile cele mai rafinate şi mai
scumpe. Supremul bun gust în domeniul gastronomiei
era <-ă ofeii peştii sub forma uuoi păuni sau cerbi iar tm-
fele sub formă de mă-Jme, surpi mzîudu-i plăcut pe co-
l l nie->onn obosiţi de aîitea recepţii bogate şi rafinate.
l.a început lunm^ se s>înd>e la cîteva sute de invitaţi, |
kpoi m-vl, leduse h4a deoarece mulţi dintre ei se aflau
anchetă '-au (ă/n>eiă în di/graţia împăratului.
In pjiul Domitici NC îmîrteau numeroa>e sclave care
făceau toaleta, li aian]au coa"fma, fardunle. ^eşnimtele,
t>ipiteiul<?. cleoaiece Domitia eio una dmtie cele mai ele-
niatroane din K oină
Domitia examina limita copiiloi. tunicile se ui te st iade
albeaţă a băieţilor, rochia de măta-etiandafniej drapată, a
Cvrirhiei, şalul de muselină aruncat cu d (vi m oHmă
pe bi aţele îndoite ca d la^-e M ise radă frumosul decolteu
Bijuteriile, în ton cu frumuseţea eî feciorelnică, îi
împodobeau mediile mici, pieptul in for mai o M
încheieturile delicate ale mîinilor.
Domitia fu surpiinsă de schimbarea fizică a fncei sale
,.( \nihia a devenit o Imăia supei bă", segîndea plină ie
adnniatie ,Xu mai e un copiî Tîochia aceasta de lecepţio
n vine de minune P
l'etromus şi soră-sa semănau ca două picături de apă,
p comparaţie banală, dar care exprima exact adevărul.
^Pt domiis era frumos, suiprmzălor cîe frumos. Pe lingă el
"VibiiK ei a o figură tainică Acesta a"s ca chipul întmeiit
ia! t itălni său, un amestec ele aiitomulţumire, de îngim-
faie, (k- eooi^m, de ipocmie ^i de umor negru Faţa ^a
In iu al 1 de acnee nu a~\ ea nimic plăcut.
— IV Mipără ceta, Yibms. ? Sărbătoaiea de azi
he-)jthc să ne umple inimile de buc ui ie şi mm di ie Tu,
insă,
i ufraulţumit Săibătoiim, totuşi, logodna ta r
A ibm-. «e abţinu să răspundă, dai ochn i se m tunet ai a.
n. AI mult Se incluse m el ca mtr o
 Pomi t ia suspina. Dar, deocamdată, o.\ea picmupăn
mai presante. 8-0 primească pe Li\ia lulm Au«iMa,
«văduva împăratului Ociavian Anglist, şi pe Antonia II,
fiica lui Mai c Antonii] şi, în acelaşi timp nepoata sin na-
nului defunct, care ei au duşmance înverşunate, de^i,
apaienl, se compoitau cu o reţinere «nipnnxăloaie, crea
ne complica situaţia Domitiei punindu-i neivii la gica
iuceicare. Blestema iniţiativa soţului său, deşi aresta
dăduse dovadă de tact. A o irjMta pe Lnia şi a o ignma
pe Antonia II, sau im ci s, ar ii f0*1 cea mai mare gio^eaKl
dm Tiaţa lui. A-ţi atrage duşmănia, uneiadiniio aoMo
mai i doamne ar echivala cu o condamnai c la moaiie, petei
men mai scurt sau mai lung.
Domitia Ic cunoştea. Livia şi Antonia II, deşi ^ mau,
se întilneau adesea ca şi cum ar fi \int să-şi v ci «e herea
In aceste contacte apioape zilnice, ^ă-şi distile/e unimJ
schimbîndu-şi prhhile. Antonia II ai fi hebuit să div
paiă demult, împărtăşind soarta pe care au avut o apioape
toţi moştenitorii direcţi şi rudele fostului împăiat, pe eaie
Livia, cu o tenacitate diabolici, u supnma&c unul cîtc
Unul, Par Antonia II excela prin capacitatea de a pai a
lovitul ile şi de a răspunde uneoii pe ocolite. Cinai dacă
fiica lui Marc Antoniu, fostul tiiuimir, dispunea de o pu-
tere mfmit mai redusa decît duşmanca ^a, ea îşi suplinea
slăbiciunea prin inteligenţă, prin duplicitate, pi m fpKa
sa suavitate şi pi in jocnl ascuiic de comediant ron^tmală.
Domitia, aranjată, îmbiacata cu o elegantă caie (ie-
zea in\idia tutui or matioanelor romane, făcu o ultima,
inspecţie prm ea^ă înainte de sosnea iluştnlor oaspeţi Ar
fi prefeiat ca Lnia lulia Augusta să fi tetu/at imitada,
invocînd \irsta sa, o boală sau pur şi simplu un pieteAb
diplomatic Domitia o simpatiza mai mult pe Antonia TT,
care se bătea pentru supravieţnnea a ceea ce mai iăm.1-
scse din familia sa Lhia Augusta si fiul său, Tibenu, in-
traţi pe uşa din spate în familia irnpciiala, vroiau să lichi-
deze piin toate mijloacele pe MiccCfOiii legitimi ai lui
Octavian August şi ai lui Mare Antoniu, ca să-şi impună,
penhu totdeauna pe tron propua dinastie, zisă Claurhană.

91
 Vila btrulucca de miile de lumini, care alungau mhi-
necimile nopţii. "Lampadare, candelabre, luminări cu miile
şi făclii fără număr luminau ca un foc de artificii toata
reşedinţa familiei Mger,
Amfitrionul nu participase la pregătirile tebrile de cit
înjurîndu-i în dreapta şi în stingă pe sclavii caro se limi -
tau la executarea ordinelor Domitiei, singurele gîndite
cu cap. Acum umbla legănat prin săli. galerii, peristirari,
gata să-şi primească oaspeţii,
întrucît se apropia clipa în cai e trebuiau să sosească,
primii oaspeţii, se duse, însoţit de Domitia şi urmat do cei
trei copii, în marele vestibul de marmură de la intrarea
principală unde -statuia sa ecvestră turnată în bronz era
a-jezată pe locul de onoare. Uşile de aramă, bogat sculp-
tate, erau deschise spre grădină. Scara largă de onoare era
luminată de două rînduri de sclavi CB torţe aprinse.
Maestrul de ceremonii stătea ţeapăn în vîrful scării.
Litierele şi palanchinele escortate de numeroşi sclavi pur-
tînd torţe, care aruncau o lumină roşiatică spre grădină,
începură să se alinieze "m faţa intrării. Invitaţii, senatori,
înalţi demnitar^ generali şi soţiile lor, toţi îmbrăcaţi de
gală, coborau din vehiculele lor şi urcau încet şi demn
scara. Nu lipseau nici curtenii tineri, foîne văzuţi de Tibe-
riira. îi anunţa maestrul de ceremonii, după care invitaţii
făceau un schimb de saluturi şi de cuvinte de politeţe cu
amfitrionul şi cu soţia sa.
Sosirea lui Sejanus, prefectul Pietonului, produse ru-
moare. Omul acesta, cel mai temut la Borna, îl îmbiiUiţă
pe lunius, foarte mişcat de acest ge&t de prietenie,
De cîte ori îl întîlnea pe Sejanus, avea impresia că ee
află în faţa unui tigru cu botul rînjind. Era mai mult o
zeflernisire dar care avea ceva vesel în ea, ca şi cum fiaia
se bucura de dinainte de prada pe care urma să o devo-
reze. Robusteţea, statura înaltă, începutul de chelie dea-
supra unei frunţi înalte, totdeauna liniştite, chiar daca
ordona o execuţie capitală, uniforma strălucitoare de
prefect, îi dădeau un aer de măreţie care inspira groaza
nu numai duşmanilor, ci şi prietenilor.
Sejauus era însoţit de fiul său, un tînâi insipid, săiao
cu duhul, fără personalitate, ca şi de fiica sa, o adoles -
centă foarte drăguţă de vreo doisprezece ani.
 —Am răspuns cu mare plăcere la invitaţia ta, Cla-
rlssime. Mi-ain adus copiii să fie martori la logodna fiului
ţ&u, un moment atît de important în viaţa unui om. Yreau
fia- fac o indiscreţie rezervata numai prietenilor mei apro-
'aţl. Fiica mea, Licinia, se va logodi în eurînd eu
E tînărul rusua, fiul prinţului Claudiu. împăratul vrea să
recompenseze anii inei îndelungaţi de serviciu credincios
legînd familia imperială de familia mea.
—Iată. o veste foarte bună care îmi umple Inima de
bucurie. Bucuriile tale sînt şi ale mele, zi^e lunius
radios.
—Evenimentul acesta, care va fi anunţat oficial în
aceste zile, mi-a sugerat o idee care, sper, îţi va
gurSde
§1 ţie. Fiica ta, despre a cărei frumuseţe şi
inţelepeiui e
Vorbeşte toata Borna, a ajuns şi ea la virata
măritişului.
Pe ce să nu ne unim familiile? Oetavius şi Cynthia
ar
forma un cuplu perfect, în acelaşi timp familia Niger
ar
intra în familia imperială prin Lieinia, nora
prinţului
Claudiu.
lunius afişă un aer plin de entuziasm.
—O perspectivă care îmi surîde ! Trebuie hă discutăm
amănunţit aceste chestiuni care angajează viitorul fami
liilor noastre. Lasă-mă să te privesc, Licinia ! Eşti fru-
jnoasă ca un înger ! Micul Drusus va fi cel mai fericit
got de pe pămînt!
.apoi se întoarse spre Oetavius.
—Ficei mele îi va face cea mai mare plăcere să te
cunoască I
lunius se gîndea cu o anumită aprehensiune la aceste
combinaţii matrimoniale. Cu eit oamenii se ridică mai sus,
cu atît căderile sînt mai rapide şi mai teribile. Cea mai
primejdioasă este beţia înălţimilor. Ascensiunea lui
Sejamis H-Ingrozea. Se şoptea prin culise că va moşteni
Imperiul. Exista deja un precedent. Octavian Augustng
n-a procedat la fel numlndu-l ca succesor pe generalul
Agrippa, pe care îl căsătorise cu fiica sa lulia? Dar luciu-
rile au luat o întorsătură proastă l lunius Niger se temea
&ă se apropie prea mult de familia imperială ca să nu fie
înghiţit, el şi ai lui, de acest vîrtej al tragediilor. Apoi nu-i
surîdea ideea de a-1 avea pe Oetavius ca ginere. Era sigur
că Cynthia nu se va lăsa convinsă.
Sejanus se uită cu admiraţie în jur,
 — CA de obicei, recepţiile talc aiing culmea bunăstării şi a
ratinaiMentului. Văd că. i-ai umtat apioape pe toţi
membru consiliului intim al Maje-tării Sale şi familiile
IOT ! 13 fonilo bine ! 'trebuie &ă facem front comun în jurul
împ.ir.miliu ameninţat de numeroşi inamici ! T)m păcate
uc arbore ore ramiuile sale putrede ! l ii nod tăie
sufLuea lui luuius. Scţanus era mai emg- iu' (Ict'f
stinsul! La cme făcea aluzii?
Vm tost totdeauna unul dintre cei mai denotaţi
i l l o n ,11 i ionului ! bin»ui lumuv - \h, i u-o -ji pe
logodnica ! îl întrerupse prefectul. Af<"Mi ni de
ceremonii anunţă sosnea lui Ponlius u -unei ^ale
Cyteiis. a Im Chloe şi a celor tiei fraţi
( htoe i-1 x -trălucitoarc. Pxirta o rochie brodată în aur,
i i u i l l o bonuri! care îi scoteau la lumină şi mai mult irn-
miHcţod, •>] coturni împodobiţi cu pietre preţioase care ii
stoU-au i i ; eudenţă, piciorul micuţ şj admirabil cambrat.
"M u/îîii-niă ! ii zi^e luuius lui Sejanus. Tu Log, dragul
meu !
înconjui.ii de Doniitiâ, Vibius şi cei doi gemem, am- IT
rionul u înlimpiud cu multe complimente. Chloe stră in
11 mp ce Vibius zîmbea stingherit. Simţea cu o toarnă
(te^f mda că nu va putea să reziste în faţa acestui ( u u-
U r puternic, în faţa acestui temperament voluntar. ( i [ni
t.umliilor şi matroanele s-an îmbrăţişat, dar lo- •u xi-au
dat doar mina. După logodnă ginerele \a> putea să
depună un sărut cast pe obrajii \iitoarei sale în.mne,
de căsătorie erau interzise orice fel de inti-Louodniui se
puteau întîlni numai în prezenţa mar-loulor.
Prdtiluul de înghesuială, Ulpuis Tertulius se apiopie
<k I mu ut. vj-l pnVi cu un aer ciudat.
Toţi imitaţii au răspuns cu plăcere, exclamă am-
[ifiiuonul cu un aer vesel, prefăcut.
M",)! era biib impresia ultimei traze, atît de bi/aie, a lui
jfuuK. Adăugă zîmbind : - La Henat lucrăm împreuna
aşa că şi sărbătorile le
r-m împreună ! Fi/,ionomia gravă, îngrijoiată, a
interlocutorului său
 Ai problema ?
—Tu i-ai imitai pe toţi colojţn tăi din consiliul mtira
al împăratului.
luuius se uită m jur.
—Da, şi toţi au \enit !
—I-ai numărat ?
—Xu ! . . . Xu ! . . . Dar sîul toţi aici !
— Te înşeli î Ceninius Tulliu^ si soţia sa lip-ose.
lunius îl privi perplex.
—Ai dicplato. încă n au \onji Atram impirsia c£
i-ain xăzut.
—B doai o impresie . . în di uni spie tine am ticcufc
prin faţa casei lor. Tocmai ieşea insolit de E-oţie.
probabil
ea să rină Ia tine, cînd un eentuiiou, ui mat de o
eseorlă
puternică, i-a ieşit în cale şi şi~a pus auloiitar mîua
pe
umărul Iui, ea şi cum 1-ar fi aicstat. Apoi s-au întor^
cu
toţii în ca&ă. îţi dai seama că n am uidi ăznil să mă
dur la
ei ca ?ă le cer explicaţii.
lunius simţi cum i se îndoaie pi ciornele
—Eşti sigur de ceea ce spui ?
—Absolut ! Am asistat, fyiă să, woau, la aiefc(aiea loi !
—Dar Cerrinius este unul dinţi e eei mai \erln două
zeci de consilieri intimi ai lui Tibeiiu !
—De acum înainte tor fi numai
— Presupun şi motnele cai e au dus la arcblaiea lui.
Zvonurile circulă repede la Roma. Aseară Cerrenius, imitat
la o ,,ecnă'' la Luoius Vinieius, a comis o imprudenţă care
1-a costat scump. După ce a băut eîte~\a pahaie în plus, a
spus într-un cerc restrîns de „prieteni'* că afamea Yibius
Serenfus Senior n-a fost de ci t o lăfuială miio pungaşi, în
realitate bătrînul Serenius îl denunţase, <u eîtcvaluniîn
unnă,pe Cecilius Reşulus, un **nator foaite bogat, care,
ca să termine cît mai rtpedc eu această con e-die tristă, şi-
a tăiat gîtul cu sabia. Le,jaiece eseiocu au pus mina pe a^
ei ea acestuia. Scieuiub a conhiderat că Ti-beriu şi-a însuşit
o parte din ceea ee ar fi trebuit *% i te-vină lui. Fuiiofe, i-
a trimis o scii-oaie injuiioasă. ii! cu'u, însă, n-a apreciet
această n.amfestaie de complicitate intimă. Ca s,1
pedepsească obiă/nieia "sediului sau t c va ră-ş de
prădăctmii, a montat faimosul jroctf- caie a
 duil aproape tonta "Roma, A>a cum vezi, sărmanul ban
tiîn u-a fobt eliiar o \ î climă nevinovată. Exaltarea lui
lunius ca/ TI la pămiut.
—Aşadar Cerrinius ne \ a lipsi în scara acea^a !
—Impotma "voinici sale ! Xu este exclus ca Ia ora
asta sa, fie deja primit m regalul lui Hades !
Tertulius A orbea eu mi calm îngheţat care îl făcu pe
Tunius să explodeze.
, — Vorbeşti do crima ft-,U ca şi cum ar fi Cost vorba da
im fapt divers !
— Este im Cupt divei s ! Oi ploaia, ca timpul frumos, ca
pe Cîmpul lui Mai te sân un di-scurs la Senat !
Maestrul do ceremonii \oni alergind.
—Clarisfime, so-o-;lc pi înţesa Antonia II!
De dala aceasta Inmus Xiger, însoţit de toată familia
sa, ca şi do cea a logodnicei, colinii repede pe trepte ca s-o
intim pine înainte de a iu ca M-ăiile, după protocolul rezer -
vat membrilor familiei impeiiale,
—T)e ce i se zice Anlonia II? întrebă în şoaptă
Cynthia.
—Pur M ^impLu penii n că pe soră-sa mai mare o
cheamă Antonia I-a, îi explică Domilia în cîteva
cuvinte.
Lectica aşteptată eu cui ioziliile apăru la capătul aleci
aureolată de flăcările torţelor. Petronius o vedea pentru
prima oara pe această ÎOIIWIG dcspro caie se vorbea atîta.
Soţie a lui Dru^u-i. moi t în urma rănilor căpătate pe cîmpnl
de luptă, şi mamfi a lui Gernianicus, pi intui pe care îl
iubeau toţi-romanii, otrăvit de aceia care vroiau cu orice
preţ să-1 împiedice- să se iu ce pe tron, acestea erau cele
mai mari titluri de gloue ale bălrinei. Faptul ca era rudă-
cu împăratul Tibcriu şi cu Luia nu-i oferea decît pii\i-
legiul de a fi ursuărilă poşte tot de spioni, dintre care cei
mai mulţi făceau pai t e din garda sa personală. Ştia ca-
este supravegheată in orice ţ Iipa dar se făcea că. nu ob -
servă nimic.
Patru negri cu miiM-hi puteinlci se oprii ă cu lectica m
iată scăiii. Bâtiînă, cu faţa ofilită, slabă ca o mimm* t
Antonia II avea ni^te ochi semU-ietoi de inteligenţi si SG
mişca foarte repede. Zimbi cu hlimîeţe lui luniim si ia-
miliei sale, care o salutai ă îndonulu-şi şira spinalii.

96
 —Livia a venit-, lunius ? întrebă cu o roce
—încă nu, prinţesa !
—Familia imperială s-a redus mult, zise prinţesa pe
un ton sibilin. Domitia, în seara asta eşti Bupetbtt I
Tar
copiii tăi sînt cele mai frumoase bijuterii I
—Mă copleşiţi, prinţesă !
—ISTu fac niciodată unei bune prietene complimente
deşarte !
în continuare lunius îi prezentă, logodnicii cară îi să-
rutară mîna încărcată de inele. Apoi Antonia II se în-
toarse iarăşi spre Domitia.
—Vreau să-1 cunosc pe băiatul despre care toată Roma
vorbeşte că ar fi un nou Yirgiliu !
Pctronius simţi că ameţeşte. Cuvintele Antoniei II îi
mîngîiară auzul ca o muzică foarte plăcută.
Apoi privirile prinţesei se îndreptară spre Cynthia r
—Este sora geamănă a lui Potronius, nu-i aşa! Ase
mănarea este extraordinară. Ce copii frumoşi i Trebuie
s?i fii mîndru de copiii tăi} lunhis ! Viitoarea ta noră com
pletează buchetul î
Zicind acestea Antonia II intră în ca^ă fiind întîm-
pinată de toată lumt-a cu reverenţe.
Puţin după aceea îşi făcu apariţia un detaşament că-
lare al gărzii imperiale precedînd o litieră aurită. Corte-
giul se opri în faţa scării. Un ofiţer sări de pe cal pe nisip,
care seîrţii sub încălţările ţintuite. Stîucl drept, î^-i ridică
braţul salutîndu-i pe lunius şi familia sa, apoi anunţă
solemn :
—Majestatea Sa Li via Inlia Augusta !
Descinse portiera în timp ce lunius şi ai lui so pios-
tcrnară ca şi cum ar fi fost în faţa unei divinităţi.
Din litieră &o strecură ceva ce semăna mai mult cu o
maimuţă acoperită cu o rocliie împodobită cu flori din
aur vechi, brodate pe o ţeaătură de aur cu nuanţe deschise,
cu o mantie de zibelină aruncat pe&te umeri, ajutată de o
doamnă de onoare mai puţin ramolită şi îmbrăcată sobru.
Bijuteriile scînteictoarc păreau că plouă peste împără-
teasa-mamă, Livia Augusta, cu obrajii ofiliţi şi descăr-
naţi, violent fardaţi, cu bărbia căzută ca de broască, cu
buzele subţiri şi ochii vii şi şireţi, ascunşi în parte de pleoa-
pele căzute, abia răspunse la saluturile familiei Niger,

S7
 care s® înclina pinii la pămînt. Tnrrîus i se adresă
cu im respect fără margini :
—Pentru noi este o onoare extraordinară s-o
primim
sub umilul nostru acoperiş pe Divina Voastră
ilajestate î
îi sărută raîna zbîrcită, cu pielea atît de rugoasă
— în pofida cremelor folosite din belşug — încît
părea ascunsă, sub o mânuşă veche. Inelele
încrustate cu pietre preţioase superbe îi încărcau
degetele scoţîud în evidenţă slăbiciunea lor
scheletică. Domitia, Yibiug, Cliloe şi gemenii
obţinură şi ei favoarea de a-i săruta mîna.
Petronius era uluit. Nu putea să-şi creadă ;
ochilor. Se gîndea că era victimă a unei halucinaţii.
Era, oare, posibil ca Livia, frumoasa Livia, î
incomparabila Livia care îl cucerise pe împăratul
Octavian August, să fie un cadavru viu 9 îşi aminti
de una din epigramele pe care unul dintre prietenii
tatălui său. care ura imperiul> o lansase cu
răutate : „August conduce imperiul, dar Livia îl
conduce pe August".
Cunoscuse multe femei bătrîue, dar nici una nu-i
produsese această senzaţie de repulsie viscerală, de
scirbă şi dezgust insurmontabil. Pentru prima dată
îşi dădu seama de ceea ce înseamnă bătrîneţea.
Trecerea anilor este de o. cruzime feroce. Ea
transformă frumuseţea 111 urîţenie, tinereţea în
decrepitudine, nutrind hidoşenia, monstruozitatea,
oroarea. Bătrîneţea îi trezi brusc teama. Trebuie să
se apare de bătrîneţe, să nu se lase prins de
ghearele ei,
—Agrippina încă n-a venit! îi şopti luuius
soţiei,
Trebuie s-o aşteptăm şi pe ea jos la seară?
—Agrippina nu vine. Ai uitat că s-a jurat să nu
mai
participe la nici o sărbătoare după moartea
lui Ger
mani cu s ?
—Şi fiii ei ! Ncro Cezar şi Drnsus Cezar ?
—Aceştia au alte probleme acum l lunius, îl
dojeni
Domitia, se pare că uiţi pe ce lume trăieşti! Să
intrăm.în
eas&! Toţi oaspeţii de onoare au sosit deja !
Domitia4 se adresă lui Petronius care stătea
înlemnit, parcă în transă.
— PetroniuS) tu visezi cu ochii deschişi ? Vino
cu noi!
Vocea dulce a mamei îl aduse la realitate. O privi
încă,
tulburat de vedeniile sale groteşti. Domitia,
Cynthia, Chloe, frumoasele'femei care împodobeau
vila lor, se vor
transforma şi ele în nişte broaşte umane ca împărăteasa
mamă ? TîUiius, prietenii săi, tinerii curteni, soldaţii vi-
gurosi şi energiei care aşteaptă în faţa intrării, vor fi
şi ei loviţi de aceeaşi boală ? Deoarece numai boala, bles-
temul zeilor sau deochiul vrăjitoarelor pot să lovească cu
aţii ă cruzime fiinţa omenească. Xu ! X u va fi niciodată
"bătrin !Şi nici Cynlhia ! Vi'ăjile nu vor putea să-i atingă l
îşi urmă mama. şi tatăl. Splendoarea interioarelor şi lumea
elegantă care ^e plimba atlminnd obiectele de artă, aşezate
în locurile cele mai potrivite, îl făcură sa uite, puţin cîtc
puţin, de gmdmile sa l e" negre. Ambianţa părea un vis
incîntator. Mişcai ile aproape vohiptuoase ale invitărilor,
senzualitatea tinerelor, femei şi siguranţa virilă â
însoţitorilor lor, îi reînsufleţiră bueuri-a de a trăi.
Mai participase la eîteva recepţii oferite de tatăl său
unui cerc restrîns de prieteni. Intimitatea familială a
acestor întîlniri nu avea'nimic extraordinar. Dar n n mai
participase niciodată la o recepţie î ţ i care să se vadă atîta
lux. O adevărată feerie care îi copleşea sufletul de artist.
. Banchetul prilejuit de logodnă luă proporţiile unui
regal pe caro numai zeii Olimpului şi l-ar putea permite.
Un majordom îl conduse pe Petronius la o masă unde se
grupaseră eîteva fete fascinante, ca şi curtezane care se
întreceau în galanterii. Uneori glumele lor 'alunecau spre
vulgaritate, dar notele acestea false nu impietau asupra
impresiilor puternice produse asupra lui Petronius.
îi părea rău că Cynthia se aşezase la o altă masă. re-
gulă impusă de luni u H care vroia ca fiecare grup de co-
meseni să fie onorat de prezenţa unui Niger.
Petronius, încă prea tînăr şi lipsit de experienţă, nu
putea să rivalizeze cu vei va comesenilor, dar spre surprin-
derea sa constată că fetele se interesau tot mai mult de
persoana sa, îl tachinau, îl provocau şi căutau să-1 cuce-
rească cu frivolităţile lor. O vecinii mai îndrăzneaţă îl
atinse ca din întîmplare şi începu să rîdă văzînd cum i se
roşeşte fruntea.
în timpul acesta slugile aduceau în şir indian mîncă-
rnri admirabil ornate, foarte apreciate de comesenii dedaţi
tn ale gastronomiei. Spre deosebire de gurmanzii care
Inghiţeau toate mîricăruiile pregătite cu multă artă } Pe-

1
 ţronius iniuca puţin deoaiece era obişnuit cu bucătăria,
totdeauna bogată şi rafinată a familiei iNiger.
Urmări, apoi, cu plăcere programul artistic, domeniu
în care lunius era un bun cunoscător. Dansatoarele, mu-
zicanţii, saltimbancii, cîntăieţii se produceau cu brio dar
in limitele unei decente extreme deoarece împărăteasa--
mamă, foarte cuvioasă, detesta licenţele în moravuri.
Desfrînaţii, împiedicaţi să se lase piadă orgiilor, bles-
temau ideea' nefericită a lui lunius de a invita cele două
bătrîne. Antonia II îi jena mai puţin, deoarece se retiase
discret cînd simţi că atmosfeia devine prea senzuală.
Fin observator, Petronius avea impresia că, sub poj-
gîiiţa veseliei, a lipsei de griji şi a distracţiilor, se ascun-
dea o jenă ascunsă cu abilitate, pe care n-o puteau s-o sesi-
zeze cei neiniţiaţi. Oamenii aceştia care lîdeau cu liohote,
glumeau şi se dedau pe furiş voluptăţilor, erau urmăriţi de
o tristeţe ascunsă. Cu toate că ştia de teama de viitor a
celor „mari", problema aceasta nu-1 afecta deoarece pen-
tru prietenii săi, „golanii", chestiunea supravieţuirii s-e
punea numai pentru clipele imediate, îvimeni nu se gîn-
idea la perspective îndepărtate. Tiu/iile le cran necunos-
cute.
La această sărbătoare, în care se afla între egalii săi,
Petronius a constatat că £e sînite mai bine alături de
Encolpius şi de Ascyltus care, înciuda micilor furtişaguri,
erau mai deschişi, mai sinceri, decît curtenii aceştia pre-
făcuţi, ipocriţi, snobi şi duplicitari. Panica şi teroarea îi
făcea răi.
După ceremonia logodnei, desfigurată cu multă pompă,
Petronius auzi iarăşi vocea răguşită a Antoniei II pronun-
ţîndu-i numele, îşi ciuli urechile.
—ili-ar face cea mai marc plăcere sîi-1 aud citind pe
tînărul" nostru Petronius ! P) ogramul artistic pe care ni
1-ai oferit, lunius, ne-a plăcut foarte mult, dar acesta,
mai niult sau mai puţin, a intrat în tiadiţia sărbătorilor.
în timp ce fiul tău este ceva nou.
Strigătele izbucnii ă din toate p£iţile.
—Bravo !
—O idee foarte bună !
—Bă-1 auzim pe Petronius!
 Lecturile publice, foarte apreciate la Roma, un
iuteies deosebit, mai ales că. specialiştii preziceau c&
Petroiiius va ti un demn succesor al lui Ovidiu,
—Foaţte bine ! Să-1 ascultăm pe Petronius ! inter
veni Livîa cu o voce tremurătoare.
Domitia fu copleşită de mîndrie. Fiul ei urca scările
celebrităţii. Chiar şi lunius miraţi că sîugele îi circulă rnai
repede i>i orgoliul flatat.
Atlionador se grăbi să aducă rulour c de papirus îna-
inte ca Petronius să aibă timp să accepte propunerea
Antoniei, confirmată de împărăteasa-mamă. Emoţia îl
tulbura deoarece nu era obişnuit să citească, în faţa unui
public select -i în mare part o instruit. Să refuze? Ar fi
îndrăznit?
Luă un rulou de papi-u din cutia pe care Athenador
o pnse.^c pe masă în faţa lui.
fîţiva tineri, căroia le plăcea «) străluceasc • puţi Hpi-
niele lor, se aşteptau ca Petronius să plictisească asistenţa
cu un subiect fastidios, tratat livresc, după exigenţele
gramaticienilor şi retorilor pedanţi.
Petronius se ridică, lumea îl aplauda, şi cu inima Lu-
tiud desfăcu primul rulou. Era conştient că joacă o carte
mare. Se temea să nu rateze ocazia citind uu subiect legat
de mitologie, în vogă pe timpul lui Ovidiu. dar care acum
era depăşit.
î^i îndreptă pri\ irile spr • (lyntlua si citi în oolm ei
frumoşi afecţiune şi încredere, încurajarea ei fu hotărî-
toare. Cu o voce sigură, stăpmită, citi titlul J
—,.Casa Atnzilor1 f
Şuşotelile, care se auzeau prin unele colţuri, încetată,
începu să citească. Asistenţa înţelese din primele cu-
vinte că Petronius le va prezenta un subiect vechi dar
actualizat si de un interes stringent.
Frazele colorate si puternic reliefate captară ateuţia.
Celebra şi nefericita casă a lui Atreu, cîntată de cei mai
mari poeţi ai Greciei, găsea în Petronius uu interpret
dotat cu un talent de povestitor care anunţa un scriitor
autentic. Apropierea dintre trecut şi prezent nu era cău-
tată. Dar lumina sinistră eare scotea în evidenţă tragedia
Âtrizilor se suprapunea peste tragedia care Inringerft

101
Borna imperială. Blestemul aducea uenoiofiri <-i moaiiea
vinovaţilor şi nevinovaţilor, fără, speranţe de balvaie.
Asasinarea lui Agamcmnon de către Clil cmnesti a,
ajulată de amantul şi complicele său Egiste. răzbunai ca
sîngeroasă a lui Gie&te, moaitea atroce a îfigenici şi a
Kiobei, cei doi copii ai lui Tieste ucişi şi tăiaţi în bucăţi
de unchiul lor Atreu, prezicerile funeste ale Casandiei
îngrozeau auditoriul caic, f ăi ă să viea, făcea Icantuii
bizare.
Tăcerea apăsătoare cu care era întnnpinalft fiecaic
frază citită de Petronius scotea în lelief ci i mele cu o loiţ&
ce trezea fiori. Construcţia liteiară ei a ireproşabilă, subi-
ectul dramei impresiona, tonul era echilibrat iai limbajul
plin de eleganţă.
Ascultătorii mai avizaţi se uitau cu coada ochiului la
împărăteasa mamă, care păstra o imobilitate de piatiă.
Obrajii îi deveniseră cadaverici, ochii ei febtili priveau
undeva în gol, ca şi cum ar fi evocat scene trăite. Fetio-
nins nu se îndepărta de subiect, nu făcea aluzii la cei
„mari 1 ', dar acest lucru se simţea.
Spre deosebire de Livia, care părea că suferă chinuită
de anumite amintiri, Antonia II ui mărea pove&tueaîn
linişte, clătinîndu-şi din cînd în cînd capul, ca şi cum ai
înţelege şi ar împărtăşi toate suferinţele şi nenorocirile din
casa Atrizilor.
Un zgomot de sticlă spartă întrerupse cuvintele Iui
Petronius, care tăcu. împărăteasa se ridică si în gi aba ?a
răsturnă o cupă de onix care se sparse pe dale.
— Sint obosită! zise pe un ton brusc. Vreau să mă
retrag !
2îu mai putea să-şi stăpînească nervozitatea, mînia.
Toţi cei prezenţi se ridicară, la rîndul lor. Aveau sen-
zaţia că ascultatei ă fazele tragediei lulienilor, prezentaţi
sub numele de Atrizi.
împărăteasa zise cu o voce joasă, dar auzită de cei
care erau pe aproape :
— Niciodată nu mi s-a mai adus un asemenea afront I
Fără să mai salute gazda, familia sa şi curtenii pros
ternaţi |i uimiţi, se îndreptă spre ieşire. Atît de maic îi era

102
graba, atîl de vie îi era indignarea încît giUi iorţa s&
meargă fără sprijinul damei de onoare. Coborî scările şi
se aruncă în litieră, care se puse în mişcaie, încadrat» de
escorta militară.
hiBÎus. care o urmărise tulburat pe împărăteasă pi na
la iesiie, se întoarse consternat. Atmosfera vesela, destin-
B», de la începutul sărbătorii, îngheţase. Demnitarii, se-
natorii, curtenii, matroanele, nu îndrăzneau si scoată un
nivînt.
Generalul lulius Blaessus făcu excepţie. Se întinse
spre urechea lui Sejanus, nepotul său, şi îi şopti ;
—Tînărul Petronius a semnat condamnarea ia
moaric a mi lunius şi, poate, şi pe a sa.
Prefectul dădu din umeri cu indiferenţă.
—Cine ştie? Petronius a fost inspirat de cineva. Sin
gur n-ar fi îndrăznit să se lanseze cu această
diatribă
împotriva Li viei. Chiar mă întreb cine i-o fi sugerat
această
bucată literară atît de combativă? Poate vreun
prieten
ni lui Tiberiu.
—Tiberiu? exclamă Blaessus îngrozit.
—De ce nu? De multă vreme îşi detestă mama. Lovi-
tiuile &îut totdeauna imprevizibile, îţi repeţi
Petronius
nu e^le singur ! *
—Dar a comis o crimă de lesc-majestâ!
—De ce? Fiindcă pare să sugereze o apropieie intre
U via şi Clytemnestra? Dar Livia n-a ordonat şi ea
asasi
nate ? Această bătrînă cu pretenţii începe să ne
obosească.
—în cazul acesta laşi totul baltă? Anchete, intero
gai orii 1
tu clipa aceea se ridică şi Antonia II.
—S-a făcut tîrziu I zise. La vîrsta mea nu mai -unt
recomandabile nopţile albe.
Apoi se întoarse spre Petronius.
—Ie felicit, copilul meu, pentru lectura care ui-a pasio
nat î Te invit la mine cu manuscisul ca să-rai citeşti şi
restul, Sînt nerăbdătoare să aflu sfîrşitul. lunius Pomi l ia,
vă felicit pentru fiul vostru !
Apoi îşi întorse privirea spre Sejanus.
—Presupun că eşti de acord cu mine. Ş-a năacul o
nou.1 stea. O &tea care va străluci ca Hyperion pe cerul

103
 literaturii latine. Am să-i scriu lui Tiberiu rccomamlîn-
du-i acest nou talent literar.
îşi luă rămas bun apoi se retrase demnă, cu pas giă-
(
bit.
Blaessus se aplecă din nou spre urechea lui Sejanus,
—Ea 1-a pus să scrie l
—Nu! zise Sejanus. î[u 1-ar fi felicitat în public. Ar
fi preferat să-şi păstreze anonimatul.
Prefectul făcu un semn cu mîna lui Petronius, încă
sub şocul furtunii pe care o provocase fără să-şi dea sea-
ma, Petronius se apropie şi Sejanus îl privi cu o bunăvo-
inţă echivocă. Ameninţarea nu era prea bine ascunsă de
cuvintele elogioase.
—Ai talent, băiatul meu. Dar în viitor caută să alegi
subiecte mai puţin periculoase ! Literatura poate să-ţi
aducă gloria sau exilul. Dar nu te alarma, îfu este cazul
tău. Eu îţi vorbesc în teorie.
lunius urmărea de departe convorbirea dintre Sejanus
zîmbitor şi Petronius. Dar prefectul îşi spuse părerea cu
o voce suficient de puternică, astfel ca să-1 audă şi amfi -
trionul, lunius respiră uşurat, îf-avea încredere în Seja-
nus, nici în cuvintele lui frumoase, dar părea ca deocam-
dată primejdia era îndepărtată. Blestema ziua în caio
gramaticiamil ridicase în ceruri talentul lui Petronius.
Ar fi prefeiat un om mediocru dar viu, unui geniu mort.
Ar fi fost foarte nefericit dacă fiul său şi-ar fi sfîrşit viaţa
în oxil, ca Ovidiu.
Se temea, într-adevăr se temea. Petronius stîrnise mî-
nia Li viei. Să-şi fi închipiut ea că băiatul o comparase
cu Clytcmneslia? Se zvonea că şî-ar fi otrăvit bărbatul
ca să asigure tronul fiului său, Tiberiu, Dar nimeni nu
poate interzice ciiculaţia zvonurilor,
Teama o copleşise şi pe Domitia. Se temea pentru viaţa
copilului sau. Eăzbunarea curgea în sîngele Liviei, care
nu uita niciodată, ofensele. Cine şi-ar fi putut închipui că
Petronius îşi va expune familia primejdiei? S-a temut
totdeauna de vieo greşeală din paitea solului. Dar în
ciuda temerilor sale, primejdia venea din altă paite.
Avea certitudinea că Livia Ta trece la repiesalii. Cu
siguranţă că împărăteasa este convinsă de existenţa unei
intrigi Uidieptate împotriva ei. Că Petronius nu este decît

104
 nu instrument, paravanul unei înalte personalităţi. Poate
eliiar Tiberiu. Domitia judeca, fără să ştie, ca si Sejanus.
Trecură cîteva zile. Spectrul morţii plutea deasupra
casei lui Niger. Domitia pregătea personal hrana lui Pe-
tronius. Trăia într-o groază- permanentă.
Trei zile Domitia trăi ca în iad.
Doar trei zile, căci a patra zi o ştire iJoaite importantă
puse Borna în fierbere.
Murise împărăteasa - mamă Livia Augusta.
Fiul ei; Tiberiu BU asistă la înmor m întărea ei.
îfumele Iţi Petronius circula în taină. Coincidenţa
dintre lectura sa şi moartea Livici nu putea să treacă ne-
jobservată.

VI

^* Petronius se îndreptă spre strada Curiilor, care urca

Vpre Palatium, însoţit de o călăuză, un sclav de vreo
patruzeci de ani, cu o tunică de culoarea şofranului împo-
dobită cu monograma Antoniei II brodată în aur. Era foaite
emoţionat deoarece se îndrepta pentru prima dată spre
înălţimile Romei rezervate caselor familiei imperiale.
Asistase la circ la cîteva lupte de gladiatoii. Din locul
său privise impresionat grandoarea lojei imperiale. Ştia
ea în spatele lojei fastuoase se ridicau edificiile imperiale,
dar nu visase niciodată ca în curînd va fi invitat să le
frecventeze. Aşadar, irealizabilul se realiza, întiucît scla--
vul Antoniei II înmînase lui lunius Kiger o invitaţie cu
litere aurite, sigilată cu pecetea imperială, toţi cei din
casă fuseseră cuprinşi de emoţie. Dacă stăpînul casei şi
soţia sa ar fi fost imitaţi la un banchet.la palat, aceasta n-
ar fi uimit pe nimeni. Dar faptul că Petronius, un ado-
lescent care abia atinsese vîrsta de cincisprezece ani, fusese
invitat personal do piinţcsa Antonia, aceasta era o onoare
excepţională.
lunius, după ce desfăcu pergamentul imperial, şopti,
intiigat, la uiectea Domitiei.
105
 —Nu cumva bîUruij. ^i-n pus în cap sa-1 seducă pe
fiul nostru?
Pomiiia îi răspunse pe un ton ironic :
—îsu iii ridicol! Antonia are nepoţi mai mari decîb
Pelroniu*. Pur şi simpla a fost emoţionata de capacita
tea sa şi doreşte, probabil, sări dea ca exemplu odraslelor
sale. Caligula trebuie să fie cu un an sau doi mai mare decîi
băiatul nostru, în invitaţie se spnne că Antonia doreşte
să audă continuarea lucrării citite de Petronins.
lunius se înclină posomorit. Delatfel, nici n-avea alter-
nativă. Ordinele imperiale se execută, altfel fulgerele se
abat asupra acelora care îndrăznesc să le încalce.
Dornitia îl îmbrcă pe Petronius de mare sărbătoare i
tunica de mătase albă- togă de un alb imaculat şi sandale
ro-âi. noi. Apoi îl privi plină de admiraţie.
—Xu-i fiumos băiat i ti nostru?
—Prea fiuraos ! zUe Tunius indispu-,
Cynthia î^i rmbiăţKă fratele geamăn s.i îi recomandă
8ă aibă o comportare corectă,
tn schimb Yibius era cît pe aci să-1 strîngă de git de
furie. El, fratele mai mare, ^e vedea dat la o parte de acest
băieţel stupid cere î>i dădea aere de mare învăţat.
Petromus şi căUlaza sa trecură prin cîteva străzi în-
iortocheatej pline de oameni care se îngrămădeau preo-
cupaţi de grijile lor. Prăvăliile deschise gemeau de clienţi.
Copiii alergau printre trecători şi ţipau ca nebiinii mărind
tumultul. Petronius evita cu prudenţă orice atingere cu
cerşetorii şi vagabonzii murdari şi zdrenţăroşi, ca sa nu-ş.i
murdărească toga frumoasă. Sclavul îl proteja, luînd-o
di a cînd în cînd înaintea lui ca să-i deschidă, calea prin
mulţime şi striga i
—Faceţi loc î Faceţi loc! Faceţi loc ţiului puterni
cului senator lunins Xiger l
Străduinţele 'gale nu piea aveau succes deoarece
imbul-?eala era aşa de mare încît abia puteau să înainteze.
Trecură cu greu prin Forul înţesat de lume. O mulţime de
gnră-cască se plimbau cu nasul n vînt. Străinii, cn veş-
minte pestriţe, se uitau ciuiosi în jurul lor.

106
 Deodată, diiUv-o învalmăşală unde se auzeau ţipclclo
isieiice ale unei femei, ţîşni Kncolpius, sărind îutr-im
picior «i urmat de cîţiva băieţi de 'uista &a. «îl zăr.^c pe
Petronius si îi făcu un semn prietenesc.
—Unde te duci, înţolit de mai e gală?
—Dacă îţi spun, n-ai să mă ciezi !
—Sînt gata să cred tot ce-ini spui ,cu cîteva excepţii,
însă : că mai sînt oameni cinstiţi pe bătrîna asta secai
ţa
pămîntească sau că piietenia este mai tare clecît in tei
e-
sele meschine...
j i — Castor ! Da-mi veşti despre el !
'^ — Se descurcă ! răspunse Eneolpms de departe
<; — Vreau să-1 văd ! Cît mai repede !
l — O să-1 vezi! Am să aranjez o întîmhc între exce
lenţele voaslre ! *
'," Băiatul îl salută din nou şi dispăru ca o Hăcăruie
? Petronius, bine dispus după această întî nire-, îşi con -
tinuă drumul. Cînd an ajuns la poalele Palatinului sla -
vul îi arătă un drum mai liber. Oamenii obişnuiţi nu ei au
admişi în cari iei ui acesta supiavegheat de patrule ale
poliţiei urbane, de paznici şi de pietoiieni. Senaton cu
togo largi, cavaleri îmbrăcaţi eu grijă, litiere şi palanelime
se încrucişau fără să se grăbească.
Trecînd pe lîngă o casă mai mieă păzită de pieUniem
înarmaţi sclavul i-o aiăta cu degetul şi îi spuse plin de
importanţă ea aici a locuit Octavian August la începutr,!
regimului =ău Ceva mai departe, în mijlocul unei giă-
dini magnifice, se ridica un edificiu maiestuos cu leia^c,
porticuri şi balcoane de mărimii ă. Grilajul din bionx aurit
era păzit de numeroase santinele : pretorieni în unituui e
împodobite cu bronz care strălucea letlectînd la/olc de
soare.
Stiada, pavată cu cuburi de piatră aibă şi peagiă. lăf-a
sa se vadă dincolo de o cotituiă laigă, la o anumita dis -
tanţă de palatul imperial, o vilă sui eibă încununat? de o
grădină luxuriantă.
O întrebare ardea pe buzele lui Feironius, dai nit m-
dră?nea s-o pună. Fină la nimă curiozitatea îriviîipo tcan.a.
—De ce palatul imperial şi giădina saaiată ea ^i cum
ar fi ţăiă&ite? întiebă cu o jumătate de glas.

4, 107
 SLuul îl piivi uluit, I se părea dtuuiu cu or^[>cl
etl pitici sale nu era la curent.
— Palatul n-a mai fost locuit după ce divinul Xiberiu
s-a stabilit şi stă aproape tot timpul la Capri, După moar-
tea prinţului Drusus II, fiul Majestăţii Sale, prinţesa^
vădma sa, s-a stabilit într-o vilă din împrejurimile "Romei
"Kn-i place zgomotul Capitalei,
Slavul tăcu. Considera că a voi bit destul,
PeiiouiiH şi sclavul merseră pe o alee largă, măr -
ginită de trandafiri, care ducea la vilă, apoi intrară, într-un
vestibul cu coloane do marmură şi un plafon atît de înalt*
ca cel din templul Ini Jupiter. Se încrucişară cu oameni
bine îmbrăcaţi, absorbiţi de problemele lor, care nu le
acordară nici o atenţie.
* Scla vul U conduse prin mai multe galerii ~,i îl introduse
ÎAtr-o cameră cu draperii de mătase purpurie unde fu
înUinpimit, cn nu surîb pliu de amabilitate, de Calpur-
nia Sulpieius, prima damă de onoare a prinţesei Antonia
ImiUţii stă,pînei meritau toată atenţia, indiferent de
vîi-mlor.
-- "Soi ne-am cunoscut deja î zUe Calpurnia.
— Aşa e ! La Cotta î
Calpurnia tuşi ca să se eschiveze de la un răspuns care
ai fi pus-o într-o situaţie delicată. Era primejdios să voi-
boşti despre Cotta, aşa că schimbă subiectul.
- Prinţesa Antonia vorbeşte de tine ca de un geniu
pioeoce. Aşteaptă o clipă! zise cn o voce ademenitoare
Am să anunţ sosirea ta !
Petronius fu flatat de comportarea ei prietenească.
Caîpurnia îi făcu un semn călăuzei să dopară, apoi
alunecă într-o cameră vecină.
Rămas singur, Petronius se uita in jur cu uimire şl
admiraţie. Plafonul, susţinut de grinzi de abanos încrustat
cn sidef şi aur, ca şi mobila, nu prea multă — trei scăunele,
o masă, trepieduri cu candelabre mari şi un dulap scund,
toată în argint masiv, îi produseră o impresie
puternică.
Un adolescent blond, cu păr buclat, îmbrăcat cu o
tunică scurtă din mătase brodată cn aur, intră pe o uşa
şi ieşi pe alta, fără, sări arunce vreo privire. Petronius îi
remarcase sandalele din piele aurită, Apoi o fată de vreo

108
 paisprezece ani traversă în fugă camei a urmată de o
grasă ea o bucată de slănină, care ţipa cît o ţinea grra i
—Stai Agrlppina ! Stai! Stai! Nu mai pot de picioare.
Fata şi doica dispărură după o draperie. Apoi Petronius
auzi o uşă.care se deschise şi se închise cu zgomot. Două
fete; atît de frumoase încît îl făcură să-i vîjîie capul, tre-
cură pe lîngă el aproape atingîndu-1. Spre deosebi] o de
adolescentul cu sandale aurite, fetele îl pi iviră eu ronda
ochiului izbucnind în rîs şi dispărînd la rîudnl lor.
în sfîrşit, Calpurnia apăru şi îl invită să o uinu/,i\
—Prinţesa vă aşteaptă T
Petronius intră într-un peristil vast mărginit de co-
loane de marmură, în mijloc, o fîntînă arteziană cu ape
parfumate înmiresma aerul, O statuie a lui Gcrmanicus
lulius Cezar, în mărime naturală, domina încăperea. PJC-
zenţa acestui monument divinizat de poporul Romei, cai e
îi plînsese moartea atribuind-o uneltirilor Liviei şi ale lui
tTiberiu, îl ului. Părea că stăpînei casei puiia îi păsa de eon-
renienţele politice.
Antonia II, îmbrăcată în negru, îşi aştepta oaspetele
aşezată pe un scaun. Numai zeii şi împăiatul — divini-
tate vie — aveau dreptul la fotolii. Bătrîna doamnă îi
întinse mîna lui Petronius, îl trase cu amabilitate şi îl să -
rută pe obraji. Apoi îl depărta puţin şi-1 privi cu simpatie
din cap pînă în picioare.
— în sfîrşit, iată-te! De multă vreme vroiam Vi-ţl
vorbesc!
Introducerea îl mişcă pe Petronius, care îşi ascundea
cu îndemînare sentimentele,
—Prinţesă, sînt fericit că mă aflu în faţa dumnea
voastră ! răspunse cu politeţe, aşa cum îl învăţase
Domi-
tia.
—După micul dejun MX;au sa voihesc cu tine, zis©
Antonia. Acnm «i trecem în sufragerie. Liipă aici
manus
crisul. Nimeni nu se va atinge de el.
Antonia se ridică cu vioiciune şi ieşi din cameră urmată
de aproape de Pctronins. Intrară într-o sală imensă. Pere-
ţii, coloanele, mobila erau acoperite cu foile de aur. Şi
totul strălucea ca mii de focuri deoarece auiul cu nuan-
ţele cc4e inşi subtile reflecta razele de soare ce pătrundeau
oblic priu plafonul dcselii-,. O masi\lungă cu ,tu gini ;;rie somp-

109
tuoa-ă era încadrată, de două rînduri de servif ori cu tunici
brodate, ca şi a călăuzei, cu monograma Antonici.
Numeroase persoane, tinere sau mai puţin tinere,
îmbrăcate in. tunici sau rochii de mătase, aşteptau în
picioare sosirea lor. Printre el era şi tînărul blond cu san -
dale de piele aurită.
La micul dejun nu pe foloseau paturile. Toată, lumea,
mai ură sau tînfiră, trebuia să se mulţumească cu scăune -
lele.
IVIsonins remarcă cu surprindere că toate feţele expri-
mau snvsitate, o rigiditate solemnă. Să fi fost protocolul
cate impur.ca acest aer serios? Atmosfera era grea, apă-
f-.aU tare.
înainte de a se aşe/.a Antonia II se adresa familiei:
— Vi-1 prezint pe Pelronins, un băiat pe care zeii 1-au
bineeinînlat cu talentul de a scrie. Un marc talent!
Cuvintele îi fură salutate cu aplauze politicoase. Petro-
nius se înroşi. T se păru că pe buzele unora dintre oameni
f-e puteau citi zîmbcte uşor ironice. Doar sclavii păreai-
tăiati în-piatră.
Antonia se întoarce spre tînărul ei invitat:
—Petronius, iata-i pe nepoţii mei, odoarele melc cele
mai de preţ, care îmi umplu de bucurie bătrîneţea. Kero
Cezar si soţia sa, lulia III, Drusus Cezar, Gaius Cezar,
caiuia ii spunem cu toţii Caligula, dulcea mea Drussilia,
frumoasa Agrippioa II şi lulia Livilla, care e portretul meu
din anii tineieţii.
Apoi arătă cu mîna un molîn urît care se sprijinea de
o coloană. Un zîmbet timp şi perplex plutea pe buzele
sale baloane.
—Am uitat de fiul meu, de sărmanul Claudiu ! zise
ni n milă ame.-tecată cu dispreţ.
- P.ună xiua, Pc-Pe-Petronius ! bîigui politicos Clau-
din
Pi in t (NI îi prezentă şi invitaţii mai în vîistă, chiar şi
băîiîni, ale căror nume Petronius le uită imediat, dcoaieee
ei.iu [Tea mulţi. Doamnele, printre care Calpurnia păiea
teu mai Sinaia, se amestecau pi intre bărbaţi.
Antonia se a'jcza în capul mesei pe unicul scaun eu
spălai şi l plasă te Petionius în stingă sa. Comesenii ocu -
pară scăunelele după vârstă — inernbrii familiei impcri-

110
 ale — şi după, rang, celelalte peroane. Pelromus obsoj-vH
că scăunelul din dreapta Antoniei rămase liber.
Antonia citi uimirea de pe faţa adoîehcentuhn.
—Este locui fiului meu Gmnanieus, zise eu solemni
tate. Chiar daca osie mori", esie iotdcauna prezent prin
tre noi.
Petronius se simţea copleşit de oiioaiea caie i j-e făcea,
Era tratat ca un personaj hnpoUant. Dar mai mult decîfc
asta, discuţiile de la masă aproape că îi tăiau răhiiflaiea.
Kero Cezar, uu tînăr de aproximativ douăzeci şi cinci
de ani, U ataca cu viiulenţă pe împăiat şi anturajul său
şi nu ezita să-I acuze că ar fi fost autorul moi al al asasi-
nării lui Germanicus. Fratele său, Drusus Cezar, era mai
moderat, în schimb Caligula ataca cele mai diverse subi-
ecte, excluzînd domeniul politic. Claudiu, Clan-Clau-Cîau-
diu cum îi spuneau în derîdeio, păstra iăceiea -ji se limita
să-şi mănînce cu lăcomie micul dejun,
—Taci r-a UD peşte, duigul meu nud», îl /ipoHioiă
2seio Cezar cu răutate. Ţi-ai \ ierdut glasul ?
(Claudiu zîmbi intimida!, dar uu răspunse
Ceilalţi comeseni nu prea participau la discuţii deoaiece
subiectele abordate deveneau prea arzătoare. Critieilo
celoi ,,îndrăzneţi" se reduci an la monosiîabe în inlcr\ cu -
tiile celoi piudenţi. Fenatorul Hallustius Crispus uu vechi
prieten al lui Octavian August, se remarca prin energia
îji severitatea aprecierilor sale prhitoare ia Tiberiu si
Sejanuss. îl stimula pe Nero Cezar încirrajîndu-I să fie si
mai violent în apreciciile ale.
Antonia încerca să-1 mai lempeirze pe nepotul hău n,ai
in vîrsta, dar fără succes.
PetroniuR urmărea îngioxit discuţiile primejdioase dm
jurul sau. Nici nu îndrăznea să deschidă gura.
fităpîna easei se hotărî să ia f rinele în mînu ţi să ^eliimbe
Bubiectul discuţiilor. 8e adresă lui SallUbtius.
lîomanîi susţin 'că grădina ta este mai frumoasă
decit cea a lui Mecena. Că nici grădina împaraliilui nu se
poate compuia cu a ta.
Sallustius Crispus se înclină cu umilin(ă.
- S'îm foîule flatat de bunăvoinţa ta, j,iiîiţe>ă' Aş
fi lobt leucii daeă ai accejta s-o vizitezi,

IU
 —As. face-o cu maro plăcere, dragă Sallustius, dar
sînt foarte ocupată. Polronius, tu ar trebui sa descrii
într-un pnem frumuseţile- grădinii lui Sallustius Crispus.
Să rămînă ca o amintire pentru posteritate.
Un rîs mefistofelic ridică colţurile gurii lui Nero Cezar.
—Petronius, tu ar trebui să aşterni pe hîrtie şi jocul
dublu, triplu, al oaspetelui nostru Sailustius Crispus; în
domeniul acesta el a atins culmea geniului. Diplomaţia şi
ipocrizia se înrudesc, SalluM,ius. Totul depinde de ceea ce
apasă mai greu în balanţă.
Era un simulaciu de glumă pe care senatorul o primi
cu un snrîs dulceag.
—Am admirat totdeauna, printe, spiritul tău rafi
nat, de o rară subtilitate.
îsero Cezar relua, pe acelaşi ton :
—Spune-mi, Sallustius, prima ta vizită pe care o vei
face chiar azi va fi la Scjanua, nu-i aşa? Cu cît va ajunge
raportul mai repede la Capri, cu atît mai repede vei primi
o bună recompensă ! Poate încă o grădină !
Uluirea şi groaza îl cuprinseseră pe Petronius. Toate
ce se petreceau în faţa sa se aşezau una peste alta într-o
manieră deconcertantă, ilogică, îfero Cezar, moştenito-
rul imperiului după dispariţia violentă şi succesivă a tutu-
ror pretendenţilor la tron, lua o atitudine net ostilă faţă
de Tiberiu. Xu putea să-i ierte uciderea lui Germanicus.
Imprudenţa elementară putea să-1 ducă la pierzanie, de
care ar fi profitat fratele său Drusus Cezar.
Petronius simţi cum i se înfioară şira spinării. Dacă îl
implicau în acest ţesut de intrigi care miroseau âe departe
a con-piraţic, putea să fio nu numai antrenat în această
afacere, dar s a-şi compromită şi familia. Avea senzaţia
că picase într-o capcană.
—Astăzi mă duc la vînătoare ! interveni Drusus Cezar
ca să deplaseze interesul spre un alt subiect.
—Tînătoaro do iepuri, de fete sau de băieţi ? întrebă
Caliguia izbucnind în rîs.
—Cum poţi să vor-vor-v orbeşti de aşa ce-ce-ceva în
faţa bu-bu-bunicii ? se indignă Claudiu.
Caliguia nu-i acordă nici o atenţie. Claudiu
se înroşi pînă în vîrful urechilor.

112
 •Hiul micul dejun se termină, bătrîna prin^S ^ ridică,
de H ma^ii. Comesenii îi urmară exemplul.
S:tllu>tîus ble^emă aces,t mic dejun matinal care se
prelungi pi ea mult din cauza bogăţiei sale, contrar obi -
cei ui i lor solii e romano.
— Calpurnia. eu mă retrag în bibliotecă, zise Antonia
Iî. Pctronhis îmi va c i t i ^fu'siiulmanusciiMilui său al cărui
început mi-a trezit un mare interes. Ai grijă să nu mă
(len'njeze nimeni !
în camera mai e cu pereţii acopoiiţi do poliţe cu manus-
riso, tăbliţe, cutii cu rulonii de papirus şi volume groase de
pergament, Petronius, încă tuîbwat do scena din sufra-
gerie, îi citi Antoniei ultimele pagini din compunerea sa
pruitoaio la tragedia lui Atreu.
Antonia ii ascultă visătoare cu privirea rătăcind în
neant.
După terminarea lecturii adolescentul aşteptă cu apre-
I eu-dunc aprecierea Antonici. Dar a ceasta rămase multa
M'eme pe gîndmi apoi. dezamăgită, făcu un gest de ecîibă.
— Marii criminali mor aproape totdeauna liniştiţi
în patuiilc lor. Li via a trecut pe cealaltă lume fără să fi
încercat cea mai mică*sufeiinţă. Omul cel mai drept, mai
virtuos, mai altruist nu si-ar putea dori un sfirşit mai
liniştit, mai puţin chinuitor.
Pelioniiirt be simţea frustiat. îl chemase să asculte sfîr-
şitul povestirii dar ^comentariile ei nu aveau nici o legă -
tură eu subiectul, îşi închipuia că \a primi o cunună de
lauri şi titlul de soi iii or al Curţii. '
Si uite că iluziile, \isclc sale, se sfărîmau. Antonia nu
gd>ihe cu cale să zică, nici un cu\int de mulţumire, nici
să facă vico aprccieie privitoare la lucrarea sa. Ce spunea
despic moaitea Lhiei şi reflecţiile cu pih ire la oamenii
^ irtno^i nu prezentau nici un Fel de interes.
Antonia î>i strînse nuinilc, îşi aplecă f muţea si spatele
i se îndoi ca si cum cihc\a i-ar fi pus pe umeri o povară
grea,
Pctronius nu &e simţea în laigul >ăn, tăcerea devenea
în suportabilă. ,
. La un moment dat Antonia se smulse din-meditaţiile
sale, îşi ridică ochii pn\iwlu-l pe Pctronius,

S - c,
601
113
 —Tragedia Atrizilor eiste un joc de copii £e Knga- cri
mele pe care Roma !e-a văzut şi le va vedea în anii ce vin,
zise eu o voce joasă, monocordă, par asia e o altă iomă
despre care vroiam să-ti vorbesc. 6 1emă care le priveşte
ăi rect.
Petronius o privi uluit.
Băti'îna doamna adăugă pe un Ion solemn :
—Adevărul iese la suprafaţă ca apa de izvor din adîn-
curile p am hatului. Despre acest ade\ ar, multă vreme ascuns,
vreau să-ţi vorbesc.
Tonul Antoniei amintea de glasul şuierătoi al Phytliiei.
Petronius simţi cum i se ridică părul pe cap.
—Inuiiis Eiger nu este tatăul tău ! Tu eşti fiul lui
Marcus Agrippa Postumus, ultimul descendent tn linie
directă al lui Oetavian Augusl! Singelo care curge în
venele tale îţi dă dreptul sa te aşezi pe tronul pe care Tibe-
riu ţi 1-a răpit!
Petronius era eît pe aci să cadă de pe scăunelul său,
„Şă-şi fi pierdut Antonia minţile? Să fi înnebunit de bucu-
ria de a o vedea pe Livia murind sub ochii săi ?
Am orna citi uluirea şi suspiciunea în ochii tînărului.
—Nu sînt vorbe fanteziste. Petronius ! Am probe mate
riale. Scrisorile lui Postumus adresate mamei tale şi scri
sorile mamei Cale adresate Iui Pobtnmus. O taină păstrată
cu sfinţenie de aproape paisprezece ani.
Antonia se sculă de pe scaun, scoase o cheie din buzunar,
deschise sertarul unui dulap şi scoase vreo zece rulouri
de papirus. Petronius urmărea ca hipnotizat fiecare miş-
care a bătrînei. Privirile i se concentrau asupra rulourilor
pe care Antonia îe desfăşură şi i le întinse.
— Citeşte-le ! zise aşezîndu-se pe scaunul său,
Petronius le apucă cu inimile tremurătoare şi ie par
curse cu oehiî. Scrisul mamei sale se recunoştea, perfect.
Era o scrisoare de dragoste adresată lui Marcus Agrippa.
Cuprins de emoţie, nu îndrăzni să continue lectura,
—Citeşte-o 3 Citeşte toate scrisorile ! porunci Antonia.
Una cîte una ! Şi făiă să sari peste rînduri l
Scrisorile exprimau tandreţe, devotament, pasiunea!
celor doi amanţi care se adorau. Eiau fiaze de o frumu-
seţe, de un l arme e care vrăjea ca % eriniile unui poem de
dragoste.

114
 Obrajii lui Petroums ardeau, inima îi bo-fca, simţea
Im ii'iri de ciocan pe tîuiple. > urnele lui şi al CyntMei erau
adVftOa pomenite în serisoii. IWtumus scria : „"Blestem zeii
care mă împiedică să-i fetilug iu braţele mele deoarece tre-
buie sa măi ascund ca un lăufăcător, cu, nepotul împăra-
tului, îl implor pe Jupiter ca Petionius şi Gynthia, copiii
moi adoraţi, să-mi semene. Ei sînt aceia care trebuie să
continuo viaţa noastră unită. Dragostea noastră ra supra-
Aiffui graţie lor".
Pi'tionius fu cuprins de ameţeală: pe ruinele scurtei
AieU a tatălui său se ridicau două făpturi — el şi soră-sa.
Bălrîna doamnă tăcea şi îl privea cu atenţie în timp
ce felronius recitea tulburat diverse pasagii din scrisorile
care îi ardeau degetele.
Antonia suspină.
-~ "Sftfc simt uşurată de ^tăinui ndu-ţi această taină l
S îl şt/i i ea Postumus a iost asasinat! Umbra tatălui tău
mă urmărea în visele melc .^i mă chinuia în fiecare noapte I
,,Aratu-îe copiilor mei originea lor !" mă implora. „Să-mî
răzbune moartea ! N-o hă-iiii găsesc odihna veşnică tna-
mtc de a şti că asasinii mei au fost pedepsiţi !"
—- J.ivia în complicitate cu fiul său, Tiberiu, şi cu aco-
1ii.ii lor, Sallustius Cri^pus şi Lucius Seius Strabo, au urzit
iuUiyiUî care trebuiau să-1 compromită pe -Postnmus şi să-1
facă odios în ochii bunicului său. Miza era irapottantă.
TUimul moştenitor legitim al tronului trebuia îndepăr-
1af cu oiico preţ. SaHi^tius dispus, secretarul împăra-
tului M omul său devotat, a întocmit actul de acuzareami
l'o-.hinin«. El e acela cai o a scornit toate infamiile care
jiiMilhMij îndepărtarea lui Postumus de la moştenirea
ironuliii : violenţă ijatologică, tentativele do \iolare a
cunuiatclor, crima de U^e-in,ijeste şi complot. Martori
imncinn-vi au confirmat biutalităţile care i se atribuiau.
Prok'ttul, Lucius Seius iShabo, susţinător al Lhiciţital-X
al iaimo&ului Sejanus, 1-a arestat pe Postnmus, la ordinul'
lui Vngust, 1-a îmbarcat sub o escortă putoinicn şi 1-a
c\iUt pe insula Planasia, aproape de Corsica, Pe insulă, s-
au -iicccdat trei comandanţi ai gărzii, unul mai crud şi mai
odios decîfc celălalt: Annins Cimbcr, Sejanu«. apoi
Ccsouius Priscus, căruia Tibeiiu i-a încredinţat mai tirziti

H5
administraţia plăcerilor sale. O eelripă de oameni f ara scru-
pule, condusa de un oarecare Tanuaus, îl tortura"pe Pos-
tumus.
Antonia îşi ridică hotărîtă capul.-
—Cînd ai citit tragedia Ini Atrizilor şi am surprins pri-,
yirea îngrozita şi faţa răvăşită a Liviei, am înţels că ultima
-Dorinţă a lui Postnmus începe să se realizeze. Şi asta dato-
rită ţi'e. Căci tu nu eşti altcexa deci t braţnl răzbunător al
tatălui tău.
Petronius îşi închise ocliii. Yiala sa şi a Cyntliiei era
învăluită, în minciună. Cel puţin să-si fi cunoscut adevB-
ratul tată l Căci Postnmus ieşea din neant şi reintra în
neant î îi era greu să se obişnuiască cu ideea că este fini
nuci fantome ... Deoarece Postnmus nu era de cit o umbră
care rătăcea prin imperiul iui Bade'-;... Obişnuit cu perso-
nalitatea, energia şi \italitatea lui Innius, latăl său îi)
faţa legii, îi era foarte gieu sa &e adapteze cu cele auzite,
că era fiul lui Postumus şi al Domiliei.. . însemna că Iu-
nius a fost înşelat şi că soţia sa era o femeie adulteră...
Totuşi Antonia avea dreptate. Onoarea, datoria îi dic-
tau_să-l răzbune pe Po>tumns. Sîngele tatălui său! O
problemă foarte grea îi apăsa sufletul. Să-i voibeyseă des-
pre asta mamei, Cyntliiei l
Antonia îi respecta iămea. Tmărnl acesta nu era ea
ceilalţi, îi înţelegea tulburarea, şo\ ăielile. Trebuia sase
obişnuiască cu ideea morţii,..
Petronius îşi ridică ocliii şi o privi pe bătrina. Oclii
albaştri, limpezi, ca apele mării.
—Vă jur ea- îl voi răzbuna pe tata !
îşi sprijini fruntea în'palmele desclnVe.
—Ceea ce mă tulbură e^te viitorul! Un miilor zgudui
tor ! Ce ar trebui să fac? Să-rai afirm drcptuiile în
cali
tate de fiu al lui Postumus sau să tac şi să păstrez
taina
pentru minei Să strig peste tot spunînd adevărul?
Să
uneltesc moartea împăratului şi a complicilor săi 1 ?
Să
aştept momentul oportun şi atunci să lovesc?
Dumnea
voastră trebuie să-mi răspundeţi! Pot să vă întieb?
—Ai toate drepturile ! Dealtfel, noi am devenit com
plici.
—Aţi vorbit cu mama mea despre aec^e hciiporiî
Despre cele ce aţi aflat r-rhitor la ea şi la Postumus î

116
 — Niciodată ! In ce o priveşte, trecutul a fost
pat. Do iniţia, u-a fost decît amanta lui Postumus. Că 1-&
adoiat, a^ta e altceva Ce ar trebui săfaci ?Să-ţi afirmi
în public ascendenţa ar fi acum o greşeală, o nebuniei
Scrisorile ar duce la condamnarea adulterului săvîrşil
'do mama ta. La început oamenii te-ar privi cu neîncredere
deoarece toată lumea ştie că Postumus a fost asasinai
la Flanasia şi că sclavul său Clemens este un impostor.
Alţii tc-ar aplauda. Plebea s-ar agita deoarece liberii,
este urii. Pescuitoiii în ape tulburi s-ar bucura. Duşmani
care cunosc adevărul, te-ar urmări ca să te răpună. A
dKpăiea ca şi tatăl tău Postumus, Ai cădea în capcana
lor căci au de partea lor puterea, delatorii, spionii, tT&-
darea ! Şi ai termina ca Postumus, sugrumai pe furiş ÎU
fundul unei temniţi pentru ca plebea sa nu afle de sfîr-
şitul tău .. Apoi ai fi uitat, căci în lumea asta toate sş
uită ! Să mori fără să realizezi nimic ar fi o prostie !Iar
tu nu eşti prost ! Păstrează taina ! Tar scrisorile sînt la
dispoziţia ta. Postumus mi le-a încredinţat- deoarece ştia
că la mine sînt în siguranţă.
Petrouius o întrebă posomorit :
—Aţi putea să-mi spuneţi cum a murit tatăl meu?
Antonia îşi plecă fruntea.
—Cunosc cele mai mici amănunte.
Antonia luă scrisorile din mîiuile lui Fetronius şi le
pu,->e în ascunzătoarea lor.
—Ţi-am spus de primejdia care te-ar ameninţa dacă
ai comite imprudenţa de a-ţi destăinui taina. Ei bine.
află că şi împăratul Octavian Augustus a fosfe otrăvit cina
a înţeles că în realitate Pbstumus a fost victima unei cons
piraţii. Germanicus, fiul meu, i-a deschis ochii. Dar inter-
'venţia asta 1-a costat viaţa... Germanicus a fost singurul
prieten sincer al lui Postumus. Dar cînd a fost semnat
ordinul de exil al lui Postumus, Germanicus era departe
de .Roma-. Apăra, în fruntea armatei, graniţele imperiului
ameninţate de duşmani. După terminarea războiului şi
întoarcerea sa triumfală la Roma, a aflat cu uluire da exi
lul lui Postumus şi de crimele care i se imputau. I-a cerut
O audienţă privată bunicului său şi i-a spus tot adevărul.
I-a explicat că a fost deliberat înşelat de camarila Liviei
şi a lui Tiberiu, care urmă-reau un singur scop i aâ-i înde-

117
 părteze de la tron pe toţi pretendenţii legitimi direcţi ^;ui
colaterali ai lulicniloi ca ?a asuguie coi «ana pentru Llau-
dicni.
Antonia se opri de cîteva ori ca să i ă sufle. I se ruj ca
inima cînd vorbea de Germanicus, fiul său preieiat. Dar
îşi gSi-ea forţa ca s£ continuo.
— Octavian Augustus fnîngiozit de aceste iiifoi maţii.
Plîngea şi se bătea cu pumnii în piept. IMinia îl Smpiodic.i.
să vorbească. Se lăsase proptii* ca un copil. Ecmuşuinlo
SI copleşiseră. î*ji închipuia sufeiinţclc îndurate pe nedrept,
de nepotul său în timp ce el, împăiatul, cu conştiinţa bni.ş-
tită, se odihnea pe lauri. După ce se linişti, îi promipctc lui
Gcrmanicus case vti ocupa personal de această afacoio.
Fără &a spună nimănui, ca să nu trezească bănuieli, a dona-
zi s-a îmbarcat pe o triremă, prctcAtmd că vrea să facă o
inspecţie a liotei militare. Nu eia însoţit decît de Fahius
Maotimtis, un vechi prieten. Luase cu el si pe Cleracns, un
sclav devotat al lui Postumus, care semăna uluitor de
mult eu glăpinul său. După ce trirema ieşi în larg Oct in ian
August îi porunci căpitanului corăbiei să se îndrepte spre
insula Planasia. întrevederea neaşteptată dintre împăiat
şi Postumus a avut loc în prezenţa lui Fabius, în cocioaba
mize)abilă care seivca de adăpost nefericitului exilat..
întîlnirea îi permise suveranului să descopere toate ruin-
ciunilo debitate pe seama nepotului său. îl îmbiată pe
Postumus, cern iertare pentru neglijenţa de care se făci>e
vinovat lăsîndu-1 pe mina duşmanilor şi luă hotăiîica sa,
ropaio gr<>şcala. Deoarece nu vroia să se audă de reabili-
tarea nepotului său înainte de a avea o discuţie cu Luia,
do a cărei mînie pe temea, a ales On mijloc ocolit de u duce
ki buu sfirşit schimbarea care trebuia să modifice ordinea
de succesiune Ia tron. Fără pfi-1 prevină pe Annhis Cimb.er,
comandantul de atunci al gărzii, îl luă pe Postumus şi îl
lăsă în locul acestuia pe Clemens, care acceptase- cu plă-
cere să joace rolul Măpînului său pînă lanorinalizaicaf-Hua-
ţici. Dopa ce s-a întors ni Tlftlia, 1-a ta&talat „incognito' 1
pe Postumus într-o %ilă de lingă Ostia rpcomandindu-i
să stea ascuns pînă cînd cu va primi ordinul oficial să
se piezlnto la Borna, întors acasă, Octa\ian a avut chiar
în aceeaşi noapte o dimiţie furtunoasă cu soţia în legă-
tură cu fostumus. Discuţia aceasta 1-a costat A iată. Citeţ a

118

l
7»1o mal Itrziu a murit otrăvii. Pe patul de moarto, cu
minţile rătăcite de otravă, împăratul îl numi pe Tiboriu na
inoţienitor. A^a că îneci carea de a-1 reabilita pe Poatumus
&-a. terminat catastrofal. Dacă împăratul a murit fiindcă
a A rut să triumfe cauza dreaptă a tatălui tău, ce şanse de
reuşită ai avea tu ? ... Am uitat să-ţi spun că şi Fabius Ma-
xlmus a murit, la rîndul său, de o "boală misterioasă care
prezenta, întâmplător, simptomeîe unei otrăviri. Cinci ani
mai tîrziu fiul meu, Germanicus, dispărea şi el otrăvit.
.Răzbunarea Iui Tiberiu şi a mamei sale are mînă, lungă,
draga Petronim . . . Cîteva ore după, moartea lui Octa-
^iarr August ucigaşii lui Sallustius Criapus debarcau pe
Plantei a şi, sub privirea indiferentă a căpitanului Annini,
Iau asasinat, pe Clemens închipuindu-şi- că 1-au omoiît
pe PotaturanX. în timpul acesta tatăl său. lo-a destăinuit
unor prieteni adevărata &a identitate,' Lc-a spus că vi ca
sa &e afle "adevărul. Bar spionii mişunau. Atlmd despre
acunsta Livia şi Tiberiu au fost cuprinzi de panică. Au
?/N că, în realitate, mi era Po&tumus ci sclavul său Clemeus,
deci im impostor, si au trimis trnpe în urmai ifea lui. Strîu-
gmdu-şi prietenii în j aiul său, Postumuă căuta adăposturi
&iguie. în vremea aceea îşi găsise fin adăpost precar ia
familia îs'lger, graţie Domitîei, care îl cunoştea de multă
vreme, şi fără ştirea lui Iimius pe care, dacă ar fi ştiut
că omul cântat' de toate forţele de poliţie şi militare diu
Tîoma şi Ostia se ascunde sub acoperişul lui, 1-ar fi lovit
damblaua . . . în timpul acela aţi fo&t şi voi zămisliţi, tu
-fî Cvnthia,
Apoi Poflumu* a trebuit să părăsească adăpostul din ca-
^ Uii Niger ca să-şi continue aventura nebunească. Puţin
după aceea a căzut în capcana întinsă de urmăritor'^ săi.
U\ ia şi Tiberius n-au îndrăznit afirl ducă In îaţa tribuna»-
lulni căci aceasta ar îi aprins toată Borna. Tatăl tău a fost
vsugrumat într-o celulă a închisorii Mamertina. Hu cunosc
numele asasinilor. Ştiu doar că Sallustius Crispus şi Strabo
au condus uciderea.
Antonia se opri suilînd greu. Această povestire lung&
o istovise. Totuşi mai găsi puterea să adauge \
— Livia a muiit, dar ticăloşia îi supravieţuieşte, încar-
nată într-o mulţime de indivizi, căci ticăloşia este nemu-
litoare. Taina pe care o şfcii acum te expun© la cele mai

119
mari primejdii. Eşti băgat într-un cuib de vipere, lîc acum
înainte trebuie să le zdrobeşti una cîte una, cvitmd mus-
cătinile lor. Prima ta victimă a fost Livia. Lectura tra-
gedief-Atrizilor n-a fost produsul mtîmplării. Zeii au vrut
s-o pedepsească şi te-au ales pe tine ca executor. Astăzi
si stat la masa cu Sallustius Cri spus. Am vrut să-1 cunoşti
pe ucigaşul tatălui tău ca să-ţi imprimi în memorie trăsă-
turile lui. Misiunea ta de*abia începe. Ca pa veghez asu-
pra ta am să te ataşez la casa mea. Te vei împrieteni eu
nepoţii mei, îndeosebi cu Caligula care este cam de virsta
ta. îi vei cîşfiga uşor încrederea deoarece îi place să, s:o
înconjoare cu fete fascinante şi cu băieţi frumoşi. Este un
vicios. Dar să nu te temi de Caligula. Datorită lui şi a vicii-
lor sale vei supravieţui.

VII

Crepusculul înroşea cerul cînd Petronius ieşi din gră-

dina vilei Antoniei salutat de gărzile care îşi înclinau lăn-
ciile cu gesturi marţiale. Mergea pe strada care coboia
într-o pantă blinda fără să vadă nimic în juiul său. £e
întreba clacă n-a fost o jucărie a fantasmelor, a unei halu-
cinaţii. Ajuns în For, în mijlocul oamenilor care mişunau
în jurnl templelor şi statuilor cu siluete drapate şi nemiş-
cate, avu senzaţia că, în gfîrşit, se ciocnea cu lealitatea..
Tot ce se întîmplase pe colina Palatinului i se păieacă
ar fi ieşit din negura unei imaginaţii delirante.
Ieşi din For şi o luă pe calea^Jugarius, spre casă. La
o încrucişare auzi ţipete :
— Prindeţi hoţul! Prindeţi hoţul ! Prindeţi-1!
De pe o ulicioară ieşi fugind un băiat care dădea lumea
la o parte ca sa scape de urmăritori. Tiecînd pe lîngă Petro-
nius îi băgă pe furiş sub pliurile togei, la piept, o pungă
rotundă, apoi continuă să fugă. Totul se petrecu, atit ele
repede încît nimeni nu observă gestul derbedeului, caie
dispăru în mulţime.
Pctronius, care abia avu timp să-1 recunoască pe Encol-
pius, strînse instinctiv punga sub togă şi îşi conţinu ă liniş-
tit drumul. Un bărbat corpolent îmbrăcat într-o pelerină

120
cu o glugă părînd un negustoi bogat, îl depăşi pe Petro-
nius lăsînd impresia că-1 urmăreşte pe lioţ. înjura şi bles-
tema. Cili va indivizi, gata sa se bage în toate încăieră-
lile, fugeau şi ei după hoţ.
Petronius simţi cum i se înroşesc obrajii. Devenise,
fără să vrea, complicele jefuitoiului. Dacă- ar fi aruncat
punga, ar fi atras atenţia asupra sa. Dar şi păstrarea ei ei a
la fel de primejdioasă. Din fericire, nimeni nu se uita Ia
el. Toga albă ca zăpada, sandalele roşii specifice nobilimii,
alura sa liniştită, arătau că era un aristocrat tînăr şi res-
pectabil.
Incidentul acesta neaşteptat îl făcu sa uite pe moment
de vizita pe care o făcuse pe colina Palatinului. Conti-
nuîndu-şi liniştit drumul îl văzu cu emoţie pe Encol-
pius prins de nn poliţist din garda urbană şi înconjurat
de individul cu pelerina şi prietenii acestuia. Poliţistul
îl caută pe adolescent, care protesta că era acuzat ţ,o
nedrept de fui t.
—Băiatul este nevinovat, cetăţeue ! se pronunţă cu
autoritate reprezentantul forţei publice. Nu are
nici o
pungă la el!
—El c hoţul! insista bărbatul cu pelerina. L-am recu
noscut !
—E o greşeală ! susţinea poliţistul.
—Atunci de ce fugea?
—- Mi-e frică de tine şi de toţi oamenii pe care i-ai lidi-
cat împotriva mea ! strigă Encolpius agitîndu-şi capul
blond.
—Are cu siguranţă un complice ! zise un mâcclai <-u
soitul pătat de sînge.
Fără să arunce vreo priviie fostului său coleg de şconln,
Petronius îşi urmă drumul. Vocea poliţistului se au?i în
spatele său.
—învinuirea unui nevinovat poate să*ţi aducă neplă
ceri, celăţene ! Fii mai atent cu banii tăi !
Curioşii încoj.uiă să se lisipească.
Petronius făcuse cu paşi măsuraţi cîteva sute de metri
pi m t ie Irecătoiii care savurau lăcoarca serii cînd Encol-
pius apăru lîngă el.

121
 —A trecut piimcjtua î zise băiatul rlzlnd. Punga gră
sanului mi-a căzut ca din cer şi aş fi fost un tîmpit daca
o scăpăm din mină I
Petronius U întlmpmă, cu bucurie dar îl preveni c&
poCta după. bani străini poate să-i aducă necazuri.
Encolpius ascultă supus mustrarea, apoi ascunse sub
tunică, punga pe care prietenul său i-o trecu cu discreţie.-
—Ou eH punga este mai grea, cu atîta este mai uşor d$
dus l zise TîlTico'pim. Mercur îi protejează pe cei cu
buzu
narele goale !
—Hecuno-jli cu atîta seninătate l
—Crezi că dacă trîndăvesc la soare zeiţa Fortuna î^i
icvană cornul abundenţei asupra mea 1?
In timp ce Petronius se străduia din răsputeri «ă-l
aducă pe drumul cel bun, Encolpius îi propune „ex abrup-
to" o mas,"! bogată la un restaurant cu mîncărnri copioasa
şi vinuri ale^-c,
Petronius izbucni în iu,
—Eşti incorigibil, Encolpius \
—A&cyltus va invidia bogăţia mea I Noaptea aceair-la
voi savura plăcerile cele mai alese I Plăcerile mă
îmbată
de pe acum ! Sper că ai să împărtăşii seara aceasta
cu
mi ne l f
—îmi pare rău, dar sînt aşteptat acasă I Să mă întorc
acasă după căderea nopţii? Toate fulgerele Ini Jupi
Ier
a-ar abate asupra mea!
—Si dacă îţi promit o .surpriză ° Să ridic bagheta
magică şi să, fac să apară Castor în fota ta?
Castor în
carne şi oase ! Ce zici de asta?
—Sirenele te-au învăţat să vrăjeşti oamenii lipsiţi
de prudenţa şi.viclenia lui Ulise?
—Am o întîlnire cu el într-o tavernă sub porticiirile de
la Circul cel Mare, unde se găsesc cele mai bune vinuri
din
Tîoma, ca şi fetele şi băieţii cei mai atrăgători!
Invitaţia lui Encolpius îl tenta. Era atît de şocat de
revelaţiile Antoniei şi ar fi vrut să-şi regăsească eclnlî-
brul moral înainte de a se întoarce acasă, printie ai săi,
,,\i săi" î Adulterul mamei, coarnele lui Innius. inocenţa
Cynlhiei, duşmănia lui Yibius. care simţea instinctiv pră-
paslia dintre el si gemeni, creau o sitiîaţie nouă care îl
năucea. Asasinarea tatălui său de udarăţi iui Sallustius

122
 Pii-eiiv îl apiopia şi mai mult do Castor, al căiţii Int.l. pe
jumăîaîe nebun, puliezca într-o temniţă. Tulbmai, i,l\.l-
şiL de gîmhiri, îl ui m îi maşinal pe Encolpius caro n ^ i u -
bea ve-eldetot felul deluciiiri, cei se păreau acum ni\ u le
Iară noimă.
Ln nit moment dat Encolpius îl privi îngrijorat.
—Mi P e pare că, nu prea eşti în apele tale !
—Xu ! Xu face nimic ! Sînt puţin obosit ! Asta-i toi !
Taverna lăudată de Encolpius nu avea niaiic exliaor-
dinar. Aceeaşi clienţi mirosind a vin, aceleaşi prost Umile,
şi aceeaşi băieţi care îşi aşteptau cu febrilitate clientul,
singuiul mijloc de a- şi umple burta goală, chiai şi acela-;!
cîrciumai \iclean şi servil, care mai juca şi rolul de po-
xenet.
Pelronius tresări. în această ambianţă imundă, Cni-
toi. a-ezat solitar la o masă, părea un Apolo coboiit din
înăliimiîe cereşti. Clienţii de ambele sexe, aşezaţi în junii
lui. îl priveau din cînd în cînd cu o uimire anWlccalB cu
invidie, în mîna stingă strălucea un smarald.
Yfi/jndu-î pe Pe tron i u s, uimit de i>rezenţa ^a înti-utt
locul atH de deochiaî, se lidieă şi îl îmbrăţişa cu cald ui ă.
— Iată ce am reuşit să t'ae ! zise Encolpius cu mîndiie.
Ton i f privi iile se îndreaptară *pre ei. Castor izbucni
în i îs.
— Ticbuie să reounoso că mi-a împăită^il rlm tezau
rul i^perienţei sale ! Deşi este mai tînăr ca mine. este un
'devjral macsliu !
Pelroniu» îţi privi văiul fjîiîS să-ji creadă oehiloi.
— \i aerul unui prinţ !
— Sini un prinţ-! zise cu mîndiie. Prinţul iadului î
Se aşe?ai3. Cîicîmmmil veni să-i întiel'e ce duir^c
linoiiî ,.domincs'*. adăui>îiifl :
—IVi^oana, caie ocupi masa cea mai mare (Io la te-
reasliă, ar i'i onorată si vi oleie o masl bo^ală. KMe
un
l)anc!H'i Hi^tins pe oaie îl cmiui-e pei^otial,
—AStădală eu plîceie, iăspun--e Cantor /imbiml ^u
e Ţoale elMai săplănnint vii t. un re !
i'iea bine, „domnuV ' eolpiu^ iâcu
ctjn.iinda cu uri <iei măieţ.

123
 în potida faptului ea era îmbr.luu cu "grija, a figurii
salo plăcute şi a aiurii dezinvolte, im avea aerul distins
al piicteniloi săi. Se simţea, sub act-astă scoarţă plină do
fannec, ştrengarul roman, vioi, şmecher, maestru în şire-
tlicuri, pe scurt, un golan peticei. Faptul că doi Hneu
nobili îl însoţeau, nu mira pe nimeni, în lumea condusă
de legile hoţiloi aceste curizoitali nu prezintă nici un inte-
res.
—Arăţi toaite bine, Casloi ! zi-c IHronius cu plăcere,
M â bucur că nu te-ai lăsat doboiît de nenorociri.
Castor zîmbi arătîndu-si dinţii albi,
—De o vreme am înţeles cîteva adevăruri, în pnniiu
i'md că viaţa omului seamănă cu un joc cu zaruri, Cliiar
dacă hazardul nu te ajută, îţi dă o altă şan^ă. E cam ace
laşi lucru. Apoi am înţeles că huinuseţea este o valoare
extrem de rară, deci care se poate schimba uşor în bani»
Frumuseţea este ca un diamant printre cărbuni, Este ace
eaşi compoziţieehimică. Scînteierea diamantului, o anumită
duritate si îndeosebi raritatea lui îl [ac să fie dorit, foarte
dorit. Mulţimile sînt alcătuite din cărbuni; care nu pre
zintă alt interes decît că ard şi produc căldură. Bar ara-
Lă-tni un tîrnpit care ar arde un diamant ca să ^e încăl-^
zcască. Da, raritatea frumuseţii o face mai adorabilă, mai
fascinantă decît aurul. Iar autul ^e aruncîl cu amîndousi
mîinilc pentru cumpărarea fumm-elii. Loialitatea, prie
tenia, devotamentul, recunoştinţa intră în eclipsă cînd
la orizont apare frumuseţea. lai cînd o ai, de ce să nu pro*
îiţi de ea? Este cel mai frumo- carton oferit de fenera
muritorilor.
îşi umplu paharul şi H b.lu cu înghiţituri mici. ca un
cunoscător.
—Că am devenit cinic? eMl.miA Casloi. S-ai putea î
Dar nu este vina mea I
Patronul aduse o friptură deîiuoaNÎ de căprioară. O
atacară-cu poftă.
—La recomandarea lui Encolpiu^, continuă Castor,
mi-uui spălat tunica, părul, m-am ras cu grijă, m-am par
fumat şi m-arn încălţat eu sandale roşii, noi. Encolpius
vni-a făcut rost de parfum şi tle sandale. Trebuie să-i mnl*
ţumesc. în timp ce mă aranjam, imftdfidea lecţii de con^
dsiită. Să arăt indiferenţă, dispreţ, înfumurare. Bine pre-

124
gătii? am Ieşit in For. Kra pentru prima oară cind îmi dă-
deam seama de frumuseţea mea şi vroiam să profil de
această împrejurare. Aveam nevoie de bani ca să trăiesc,
O litieră aurită) purtată de opt abisinieni, începu să mă
urmărească. O mină finuţă, acoperită de bijuterii, ridică
draperiile de mătase şi îa lumina zilei apăru o faţă diă-
guţa care îmi zise timid \
— Frumosule străin, văd că mergem pe acelaşi drum !
Nu vrei să te conduc îa destinaţie î
Invitaţia era clară. Litiera se opri şi, in timp ce abisi-
nienii se uitau în gol, ca şi cum nimic tiu s-ar fi întâmplat,
mă urcai în colivia aurita. Tînăra trase draperiile, în ciuda
timidităţii sale, dorinţa îi dădu curajul să-mi desfacă pînza
din junii şalelor şi să se lase în voia dezmierdărilor mele. !
Ru era prea frumoasă, dar era tînără. După ce termi-
nasem operaţia, mă privi fericită. Apoi luă o floare din
părul său şi mi-o oferi. „Iată gajul dragostei mele. Nu
vrei să ne mai întîlnimî" Eram uluit. Tuia mă păcălise
sau poate că era una din matroanele acestea care caută
aventuri sentimentale deoarece bărbaţii le sînt bătrîni
gau Io neglijează. Am luat floarea şi m-am dat jos din litieiă
Iară să-i răspund la solicitare. Prima mea încercare se
terminase cu un eşec. bar acumulasem o experienţă pre-
ţioasă. Cînd a doua litieră mă acostă şi o mînă împodobită
eu inele îmi făcu un semn discret să urc, mă, executai. Era
o blondă fără strălucire, cu sînii şi şoldurile grele, îmbrăcată
Sn mătase şi acoperită eu o mulţime de bijuterii, îi mîngîiai
formele mai excitante şi, recunosc, îi admirai pietrele pre-
ţioase. Femeia înţelese aluzia. Pricepînd că n-ar putea să
obţină nimic pe gratis din ceea ce îi ofeream, îmi dădu o
brăţară de smaralde, pe care o făcui să alunece discret în
centura mea. După nebuniile care o făcură să savureze
plăcerile raiului si care mi-au permis să mă gîndcsc la pro-
blemele mele, îmi fixă o nouă întîlnire, pe care am accep-
tai-o. Acesta a fost începutul carierei mele de neguţător de
frumuseţe. Mă culcam în dreapta şi în ^tînga. 'Cu cît par-
tenerii — bărbaţi sau femei —erau mai în vîrstă, cu atît
recompensele erau mai generoase.
Petronius îl privi uluit. Vărul său, im Cotla, se pi ostil
ua. O constatare care îl întrista. Castor îi ghici aîndurile

125
wm^^
—Un bărbat frumos dar sărac care se călătoreşte cu o
femeie urită dar bogată, nu se prostituează <ji el?. . .
în
ntiişit, ceai fi făcut în locul meu ţ De cînd nenorocirea
mi-a
Im it familia M detest pe zei $i pe oameni ! Şi profit
de ei
tlra scrupule I
—Aiij de aş avea faimecul lui Castor nvaş îmbogăţi!
ssise Rn col piua zîmbind,
—îl ai, dar nu ştii să profiţi de el! îţi risipeşti marfa î
—Discipolul şi-a depăşit maestrul!
—Este adevărat I Tu ai o slăbiciune ! Eşti îndrăgos
t i t de Giton. Din cauza lui îţi neglijezi afaeeiile.
Dacă
A>ta te Eaee fericit, cu atît mai bine ! Dar eu nu pot
să-nii
permifc luxul să mă îndrăgostesc!
De pe obraji îi dispăru brusc toată veselia. Trfi&ătti
i'le Cetii i se făcură mai dure.
—îmi folosesc frumuseţea ca pe o armă ! O armu cu o
mare eficacitate ! Ştii cum o cheamă pe cea mai mare adm i
i.itoure a. mea, pe care o sug fără nici un fel de scrupule!
K4e o prostituată de mare lux, pe care o cheamă lîufinia !
Domitius Afer cheltuieşte o avere pentru femeia a^ta f
pe caro o iubeşte la nebunie! Prin intermediul TînfimVi
u iau banii pe care ni i-a furat. Cînd o sări aduc la sărăcie,
am Ci-1 omor!
Pi iui r-o asociaţie de idei Petrooius se gîndi la PI < a-ioi
avea cel puţin consolarea că putea să vorbească despre
tatăl său. în timp ce Postumus era un nume tabu.
PeUoitins trebuia să, păstreze în adîncul sufletului snn
acea-1 j, taină greu de ascuns, aproape neverosimilă. Kii
putoa bă->i permită mîndria de a arăta descendenţa sn

Du, deocamdată, vărul său ocupa locul central de po

M ,MM
—Poliţia, Castor! Poliţia nu te deranjează?
—Docarul meu trebuie cu siguranţă să exiMc în uilii-
vcUi pMiHci. şi aş pana cfi Sejanus, duşmanul
declarat al
h niliui mole, l-a citit cu plăcere. Un aristocrat care
alu-
netl m noroiul piostitutiei ea SA trăiască. Dar Seja^i^
uu
Ix1umc=te că duc vi.il.i asta ruşinoasă ca sa-rni
ascund
incul Căci frivolitatea mea nu este decît apaientă.
LÎ >
am reunit să cucei esc încă o curtezană de lux. Pe

126
 Pompoma, metisa lui Sejanus. S-a îndrăgostii de mine,
ca toate femeile pe care le cunosc. La rîudul meu, fac şi cu
pe maiclc îndrăgostii. La spectacolele de 'teatru urmăream
cu admiraţie arta mimilor şi i-am luat ca model. De la
Pomponia -am aflat multe taine ale Iui Sejanus, O ascuîfc
că^eînd zgomotos, ca 'şi cum m-ar plictisi. In realitate,
înregistrez în memorie tot ce spune. Am aflat, de exemplu,
că ea joacă rolul echivoc de paravan în relaţiile intime din-
tre Scjanus şi prinţesa Livilla, văduva lui Dumi& Pre-
iVoiul ţinteşte departe, căci Drusus e4e fiul fmpfti.iliiUii
Tibciiu, deci moştenitorul tronului. Petionius se înfiora.
—Te joci cu focul !
—Xu sîntem decît nişte jucăiii ale destinului S
—Şi proxenetul care te ura de moarte bănuind fă
vrei bă i-o răpeşti pe Lais?
Tastor făcu un gest ca şi cum ai fi vrut <^i hilfmiie o
amintire care nu avea nici o importanţă.
— A fost adunat de pe ios ! A dai peste unul moi \oi-
mc decît el. Ai nvmt de ucigaşii plătiţi? Yiaţa m-a îmă-
|at c.1 există lucruri pe caro nici nu îo bănuiam <-"; e\Nă.
Pctiouius zîmbi.
—Viaţa sau Encolpius s1
—Asoyltns mi-a prezenta^ un gladiaioi vau un um-
didat la meseria de gladiator, îmi aduc aminte foni t
o \;ig
de el.
~ Nu-1 eh mă cumva Hyllus ~'
—N-aş putea să-ţi spun !
—Nu era unul poreclit Şam son ?
—Acum mi-am adus aminte ' TJ t-
Petronius suspină.
—Sărmanul Hyllua !
Encolpius d;"du pe gît o îngh titiuă de vin.
—Nu-1 ])lîuge ! Ciştigă mai mult decît un meim de
măcelai ! Faţa lui Pctionius se inhincfă. Ot Iu lui
pilicau
că aiuuc,! Hăcăn,
—Am şi eu o stuc pentru tino, Ca^loi l I'oii s- n Ata
şezi ta do^aiul lui Peţanus I Excelenţa sa yn< Iu (uî n
mîna Cynthiei jentiu fiul &ău OcUmii:-)
—A îndiăi'iiii !
— nuhiu ie te - i c ă a

127
 1

j Gîndurile Antoniei ^-au îndeplinit în zilele care au

urmat. Petronius ob inii oficial titlul de lector al prinţe -
sei şi cu acest prilej fu acceptat printre discipolii cui su-
rilor colegiului lui Caligula. Profesorii, aleşi dintre cei
eminenţi, le predau iilosofia. matematica, literatura greaca
şi latină, îi învăţau limba ui elevat şi îi familiarizau cu
arta retoricii, necesară viitorilor înalţi demnitari ai impe-
riului, între di&ci plinele care se studiau era şi sportul,
care întărea muşchii §i vigoarea fizică, exerciţiile marţiale,
cave se însuşeau temeinic, muzica şi desenul, care dezvoltă
talentele artistice, ca M dansul, care face corpul mai elas-
tic şi imprimă mişcărilor graţie şi eleganţă. .
Aşa cum prevăzuse Antonia, Caligula se ataşă, repede
de Petronius. Afecţiunea tînănilui prinţ pentru noul venit
provocă invidia foştilor săi camarazi, toţi fii de patri-
cieni su ţinători ai ui Oermanicus iar, după moartea
acestuia, apărători ai Agrippinei, văduva sa.
Momentele pe care le petrecea Petronius în mijlocul
acestei familii neliniştite îî îmbogăţeau experienţa.
Antonia, în pofida firavei constituţii 'fizice, conducea
casa cu o mînă de fier. Autoritatea sa era acceptată chiar
de Agrippina, cu firea sa voluntară, care ducea o viaţă
destul de retrasă, în afară de copiii săi, arareori primea vizi-
tele familiilor prietene. Pară îndoială că printre vizitatori
aceştia pătrundeau şi spioni în solda lui Sejanus. Bătrîna
doamnă bănuia că şi printre băieţii şi fetele care îi frec-
ventau pe nepoţii săi se aflau delatori care îşi făceau primii
pa^i în această meserie aducătoare de cîştig dar primej-
dioasă. Trădarea devenea monedă curentă în Eîoraa impe-
rială.
în ambianţa celor care gravitau m jurul Antoniei şi a
familiei sale se intra în contact diiect cu manevrele tene-
broase, cu intrigile şi cu minciunile. Cum poţi să deose-
beşti oamenii cinstiţi de trădători? Soluţia este simplă.
Să n-ai încredere în nimeni, să etalezi o faţă Hirizătoaie
şi o sinceritate naivă. Bar sub aspectul acosta nevinovat
se minte.
în acest domeniu Caligula n ofcica 'ui Petioniu> cea
mai bună lecţie. Prinţul seataşasede riuul său prieten fiindcă
sLnţea că găsea în el o imite din fiinţa sa, mai puţin \ ur-
tea sa diabolică pe care i-o atribuiau cei din familia ba.

28
 r-mifhlenie fa voi i l ului său, dar ceea ce îi ieşea din
ini -i i nu rli'păşoa niciodată cădi ui obişnuit, îi vorbea de
auH'iunlo eu tino ii schm, fete.hau băieţi, de ralinamen-
telo care îi I0.ee.iu plăceio, do farsele şi capriciile &ale. Par
nioiod.if.l un vorbea de politică,
Intr-o VĂ Pctronius ii văzu pe prinţ că merge, abia păs-
t i î î u l u - M eehiliUul, pe balustrada unei terase vaste care
dădea spre Avciitimim. deasupra unei rîpe adinei de vreo
do ui zeci de met si . O c.ldere 1-ar fi făcut pulbere.
Vă/îndu-1 pe Petronius începu să rîdă continumdu-şi
bra\ u i a.
—Culigula, zadăreşti moflilea ! strigă Fetronius înver
zi ud u- se ile fiică. -.
—\hl obl^nuie^c să merg pe marginea prapastiei!
K-4c foaite mstiucih !
v^i iţi continuii drumul, sub ochii spectatorului său
uluit, pÎJtfi la capătul balustradei, apoi sări cu agilitate
pe (eia-ă.
— Ai trecut prinlr-o mare primejdie! fcise Petronius
înfiorat. BaluMiada ecite alanecoafeă,! Puteai să cazi în
fundul pi apatiei!
C'aliguLi îl bă t ii pe umăr.
— Ce interpelare s-ar fi dat dacă aş fi căzut, avîndu-te
numai pe line ca mart oi ? Duşmanii tai ar fi ţesut pe tema
asta o ciimă politică ! Dar acum linişteşte-te ! Primejdia a
trecut !
La lecţiile de echitate Calignla făcea imprudenţe
gratuite siîiind peste bariere înalte şil>ravînd în faţa celor
mai nuanţe obstacole.
In lungile snle pUmbăii îl lua totdeauna şi pe Petro-
nius.
— U'lius LepiduSj Othon, Calus şi "CurîoB sînt invi-
dioM pe tine, îi zise întt-o zi Caligula referindu-se lacolegii
săi. Sin t invidioşi pe tine fiindcă eşti un artist şi to pasio
nează artele, cum mă paJofK&ză şî pe mine. Pe cînd ei sînt
nişte iguoiaitţi.
Petronius înţelese că prinţul vroia să semene zîzania
şi ciuta M evite nada. TVu i-a trebuit prea mulfc să etea în
familia lui Germanicus ca să-§i însuşească meseria unui
curtean pcifcct.

129
» - B . ao t
 — Au simţit că te iubesc mai mult deeit ci şi ea îmi
Smpărtâşeşti afecţiunea l Şi ca in-am ataşat t rup şi suflet de
casa Germanicua l Pe Pollus, asta U exasperează, dragul
meu Caligula l îi înţeleg l zise Petronius cu indulgenţă,
Se vorbea de familia lui Germanicus, de casa lui Ger:
manieus, de înţelepciunea şi vitejia lui Germanieus ca şt
cum acesta ar fi viu. Antonia şi Agripiua întreţineau şi
cultivau mitul acesta.
în acest microcosmos format din oameni cu caractere
atît de diferite Petronins învaţă să disece firea omenească,
să modeleze personaje noi pentru a da viată viitoarelor
lucrări literare, înţelesese că fiinţele oncnoşti rfnlmultmal
vii,.mai colorate, decît eroii fictivi.
îşi studia colegii. Lepidus îi făcea o curie asiduă luliel
Livilla cu intenţia de a pătrunde, prin ea, în elanul fami-
liei Germanieus. Căsătoria cu una din fetele acestea ar fi
însemnat pentru el o ascensiune socială strălucitoare,
Pătrunderea în familia imperială prezenta nseuri dar şi
avantajele eîntăreau greu ta balanţă, îl seducea ideea că
ar deveni rudă eu împăratul. Ca să ajungă aici era gata să,
accepte orice compromis. Petronrtîs fu martorul unej
scene care, în ciuda incongruenţei sale, nu~l Cuprinse peste
măsură.
Era cu Caligula şi colegii în „palestra'1 amenajată în
mijlocul unei grădini tropicale, lingă serele vilei. Toţi,
dezbrăcaţi la piele, făceau exerciţii de gimnahtieă, foarte
apreciate de tînărul prinţ.
„Palestra", modă sportivă adusă din Grecia, aţiţa
mînia patricienilor tradiţionalişti şi conservatori care con-
damnan introducerea de moravuri ruşinoase, deoarece
t on'ciunea îi încuraja pe băieţi la desfilu. ,,Palestra"
era n-mată dintr-nn teren de jocuri, un stadoin şi o
clădire înaltă în care erau vestiare, duşuri; bazine de
înot şi băi eu aburi.
Caligula şi colegii săi, încălziţi de efort, se aruncară
într-un bazin cu apă caldă, apoi trecură sub duşuri. Aici
Petronîns asistă la o scenă pe care n-o va u:ta aşa de repede.
în timp ce apa curgea în şiroaie peste ei, Caligula se apro-
pie de Lepidus şi, fără Jenă) îi acoperi corpul cu corpul sătt.
Uupă mişcările lor ritmice Petronitts înţelese despre CĂ

130
era vorba, cu atît mai mult eu cit ceilalţi băieţi aplaudau
isprava prinţului, pe ca.ro o imitau mirul.
—Petronius, striga Oaligula, ai să Ic obişnuieşti sil
savurezi plăcerile noastre! A facj po ruşinosul este
cel
"puţin ridicol! Ani să te iuiţiez personal în ritualul
nostru !
Astfel legăturile noastre de prietenie se vor -trînge şi
mai
mult î Adu-ţi aminte de Aliilc şi Patroelc, de
Haimodios
şi Aiistogiton, de Antileon si Hipparireos !
Bineînţeles,
împreunarea îi onorează numai pe oamenii liberi.
Sclavii,
chiar dacă ne of ei a din cînd în cinci momente de
volup
tate, nu sint dect nişte obiecte, Nu ne îndrăgostim de
vinul *
de Falerna pe care îl bem nmnai pentru că ne race
plăcere [
—Adu-ţi aminte de Toba şi de batalionul t,aciu ! zise
Lei us.
—De Leuctreus şi de Chprone* î adăugă Casius.
—Dragostea dinţi e luptători garantează eroismul,
spunea Phaidimos ! zise pe un ton de o solemnitate
co
mică Curion.
—Trebuie să recunoaştem tăia să mai stăm pe gîn-
(luri contribuţia considerabilă a culturii gieceşti !
subli-
nie Caligula adaplîndu-se tonului fals sciios al lui
Curion,
Dar Petronius nu era la capătul surprizelor. Părăsi
vila înainte de a se îuf-ern. O luă pe aleea ce ducea ppre
poarta cea mare cînd dintr-nn boschet de lauri ieşi o mî-
nuţă albă şi delicată, care îl apucă şi îl trase în spatele
perdelei de verdeaţă. Petronius se lăsă dus crezind că
este vorba de o glumă.
îa faţa sa se ridică tînăra lulia Livil'a cu nu zîmbet ,
straniii pe buzele perfect desenate. Degetele ei îl pipăiau
dovedind experienţă.
—Dezbracă-te repede! îl incita sora lui Caligula^
N-avem chiar toată noaptea înaintea noastră !
Neliniştită de pasivitatea lui Pctronîus, care nu ştia
cum să reacţioneze, luiia Lirilla îi desfăcu pînza din jaful
coapselor, îl dezbrăca şi îl trase pe covorul de iarbă.
— Repede ! Repede l şoptea Mia Livilla. lîepcde l
împreunarea se consumă repede. Fata nu e la prima
sa experienţă, îşi zise Petronins, eînd lulia Livilla se ridică
si se acoperi .cu o tunică simplă şi lângă, care îi ajungea
pînăla glezne. Apoi lulia Livilla îi făcu im semn cu dege-
tele că îl sărută şi dispăiu.

m
 Petronius, tulburat, îşi aranja vesmintele, ieşi prudent
din boschet şi, după ce se convinse că, nimeni nu i-a vtet,
se îndrepta, cu inima strînsăj spre poartă. Fu salutat de
gărzi ca deobicei şi, uşurat, cobori pe strada în pantă,
După cele întîmplate Petronius se întrebă, daca Lepi-
dus muşcase deja din mărul oprit, în tot cazul statorni-
cia luliei Livilla era foarte discutabilă,. Rar ambianţa din
vilă, se dovedea tot mai agreabilă. Fluievînd un eîntee la
modă, îşi continuă drumul.
în schimb atmosfera din casa lui Niger nu era chiar aşa
de bună. lunius şi Domitia acceptaseră fără prea mult
entuziasm faptul că Antonia îl luase pe Petronius în casa
sa. Sentimentele lor, amestecate, la început, se întunecau
cu fiecare zi. Cynthia începuse s-o urască pe bătrîna prin-
ţesă deoarece îi răpise fratele.
Domitia considera că Petronius nu eva încă destul
de copt ca să se elibereze de legăturile cu familia !ji să dea
la o parte autoritatea paternă. Se temea că influenţa
sa asupra lui Petronius va slăbi şi că va-creşte influenţa
Antoniei. Intuiţia sa o avertiza că Petronius alunecă pe
o pantă periculoasă. Caracterul lui. atîfc de deschis îna-
inte, suferise o schimbare care o nemulţumea. Seara, eînd
se întorcea acasă, se închidea într-uii mutism care o irita.
Adesea termina „cena" fără să schimbe un cuvînt eu păr
rinţii săi. Yibius îl trata ca pe un străin. Doar Cynthia
mai reuşea să-i mai descreţească fruntea eu glumele sale.
Chiar dacă Petronius căuta Bă arate aceeaşi bună creş-
tere, politeţe şi respect faţ& de mama sa> Domitia avea
senzaţia că sub această aparenţă răceala sa se accentua.
Din cînd în cînd Domitia surprindea cum o privea Petro-
nius pe furiş, de parcă ar fi studiat-o. Atitudinea aceasta
o intriga şi o întrista. Ştia că adolescenţa este o fază ingrată
din viaţa unei fiinţe omeneşti în plină transformare şi că
este firesc ca această epocă să aducă unele conflicte între
părinţi şi progeniturile lor.
Domitia încerca Bă spargă ghiaţa, să restabilească vechile
relaţii de afecţiune şi încredere, dar nu reuşea.
De asemenea şi luniua remarcase comiportarea enig-
matică a lui Petronîue. Dar, mai simpHst decît eotia ea,
atribuia toate acestea tulburărilor datorate trezirii
232
ţ.unlor sexuale, Totuşi această, metamorfoză schimbase
Relaţiile dintre ei, ceea ce îl pnnea pe gînduri. Niciodată.,
Insfî, nu i-ar fi putut (rece prin cap că fiul său cunoştea
un adevăr de care el nu *uoa habar. Un adevăr care, daci
fer fi fost cunoscut, ar fi ruinat armonia unei perechi res-
pectabile, caro unea două fnmihi bogate şi ilustie, fără
fca dragostea să fa jucat nenn rol «iai important. După
tiadiţie, la baza căsătoriei erau interesele comune. Dra-
gostea nti-şj are locul în gineceu, ne învaţă Platon. Iar
Conservatorii sutţin cu convingere ea prostituatele oferă
plăcerea carnală, curtezanele rafinate îi distrează pe bogă-
taşii care iubesc \iata iar soţiile asigura descendenţa legi-
timă şi conduc căminul. Dragostea este un capriciu tre-
cător, efemer, permis îndeosebi tinerilor.
Fenomenele legate de creşterea fiului său mai mic,
chiar dacă îl tulburau pe lunms erau eclipsate de probleme
mult mai grave. Cu capul greu de gînduri, mînca taciturn,
imi-tîndu-1, fără să vrea, pe Petronins, ceea ce făcea ca
masa să fie înfioiător de monotonă. Vibiua, prin natura
sa, ml era un expan^n. Introvertit, îşi concentra tot
interesul asupra persoanei eăle, cai e devenea pentiu el
centrul universului. Dar preocupările sale erau departe de
a atinge spaţiul vast pe care numai meditaţiile filosofilor
le parcurgeau ca nişte stele căzătoare.
lunius se apăra cu greu de o temere tainică. Dup&
căderea lui C'otta, în pofida semnelor de bunăvoinţă arâ-
tate de împărat şi de simpatia pe care i-o arăta Sejanus.
simţea instinctiv că ceva nu merge. SX fi fost un delatoî
pe urmele sale ? Să i se atribuie planuri de răzbunare ? Cons-
piraţii politice f
Era tracasat de insistenţele prefectului de a-şi căsă-
tori fiul cu Cynthia. Dar în ciuda prudenţei sale care mer-
gea pînft la laşitate, nu concepea o mezalianţă între aris-
tocraţii Niger şi familia lui Sejanus, nişte parveniţi cară
miroseau încă a sudoare de plebei.
Pe de altă parte procesele de lese-majest^, care se în-
mulţeau, fl făceau să aibă, noaptea numai coşmaruri. Şi.
de parcă grijile pe care i le provoca Petronius nu ar fi fose
destule, Vibius se arăta tot mai recalcitrant refuzînd căsă-
toria cu Chloe AHlius. Vitiius, docilul Vibius, care n-»
îndrăznit niciodată să se opună dorinţelor tatălui sat!,

139
amîna „sine die" ceremonia matrimonială. Bălrînul Atilius
se arăta tot mai iritat, într-o zi îi puse la Senat o întrebai©
stinjenitoaie, daca nu vrea să anuleze logodna lui Yibius
cu Cliloe, Altfel cum s-ar explica toate amînările astea. :
lunius a pretextat că trebuie să se liniştească puţin apele
tulburi după arestarea şi condamnarea lui Cotta.
—Dar nu sînfc morţi, după eîte ştiu î replică Aiilius.
—Situaţia lor este mai proastă deeît moartea!
Atilius admise ultimul argument. Apoi adăugă i
~ Am aflat că nepotul tău,'Castor, duce o viaţă des-
frinată la Roma. Că s-a înhăitat cu vagabonzii şi tilhaiii î
Cuvintele lui Atilius răniră amorul propriu al lui lunis,
—Nu răspund de faptele lui! Mai bine Ic-ai cere soco
teala acelora care 1-au făcut să ajungă acolo ! Apoi zvonu
rile, adevărate sau mincinoase, zboară în toate părţile'l
Asta-i raţiunea lor de a fi !
Atilius înţelese că depăşise măsura.
—Departe de mine de a-ţi face reproşuri cu piiviie
la Castor ! Apoi cîte nu spune gura lumii î !
Discuţia se termină în coadă de peşte.
Citeva zile mai tîrziu Ascyltus observă în faţa unei
„insule" prezentabile din Velabru, restaurate după
inundaţii, o litieră închisă, acoperită cu o piele de culoare
neutră şi escortată de patru uriaşi nubieni. yici litiera, nici
sclavii, nu purtau monograme.
Această discreţie îl făcu pe Ascyltus să-şi ciulească
urechile ahtiate totdeauna după afaceri grase. Se adăpo&ti
după o vitrină cu oale din lut şi se pregăti pentru o lungă
aşteptare. Adulterele descoperite la momentul oportun,
aduceau adesea beneficii gratie. Şi Ascyltus, în ciuda tine-
reţii sale, avea o bogată experienţă in anumite domenii^
lunius Niger, cu toga aruncată neglijent peste umăr,
ie^i din casă, se uită în jur, apoi ui că în litieră care pomi
imediat. Tunius nu uită să tragă draperiile.
Ascyltus îşi freca mîinile. Acum trebuia să iasă o
matroană sau o tînărU. patriciană, s;1 se urce într-unul
din palanchinele ce stăteau pe marginea trotuarului ş\ să se
piardă apoi în mulţime. Atent, va şti să meargă pe -uimele
ei ca s&-i descopere adresa.

134
 Bar fu profund decepţionat eind în pragul apăru Ennia
Nacvius, îmbrăcată în ce avea mai frumos, J'iica umilului
Tuscus Naeviuă se amestecă în valul de trecători care sse
scurgea spre Subura.
AscyHns îşi puse substanţa cenuşie la numea. 5ii ao
punea problema să-1 şantajeze pe lunius S"iger. Ar fi
riscat să primească o lovitură de pumnal în spate înlr-
un$ din nopţile fără lună. Iar pe Ennia o cunoştea, fiindcă
amîndoi făceau parte din clientela lui Niger, Petronius
aranjase ou sclavii contabili să le dea în fiecare zi o mică
^umă de bani.
Era tentat ă renunţe la afacerea asta deoarece i se
părea prea complicată. Dar cum era un spirit inventiv,
îşi zise că fiecare început trebuie să aibă şi un sfîrşit. Şi
că o combinaţie bine rumegată poate să aducă rezultate
sumătoare. A^a c3} iurişindu-se, o urmă pe Eania pînă
la „insula" ei şi, cînd aceasta deschise uşa locuinţei; alu-
necă ÎB vestibul apărînd lîngă ea. Interiorul mirosea a
liîeî rînced, sudoare, vin prost şi aer închis.
Enuia îl repezi fmiof^ă.
—Ce vrei ?
—Mi-am zi^ c,t pijtî cusută cu aur şi te-am însoţii ca
să te apăr de hoţi!
—Mulţumesc! Par acum du-te I Trebuie să pregă
tesc masa! Âscyltus o îmbrăţişa.
—Eşti nebun ? sări Ennia.
—2îu deranjez pe nimeni î Tatăl tău sforăie ca un
rinocer fericit I Se umflă de vin Ca un burduf în
fiecare
ai de cînd lunias îfiger î-a devedit ginere î Dintr-o
căsă
torie morganatică !
—Delirezi î
—Mă i că-ta doajme în pat înţepenită de durerile de
genunchi!
Ennia trecu în bucă tăi ie.
—întinde-c ', Acum trebuie să vină copiii!
Luă o cratiţă şi o umplu cu apă ca să pregătească mă-
măliga. Apoi turnă în cratiţă o cantitate mare de mălai,
AscyltUii sa uifca în jur cu curiozitate.
— Bucătăria e plină cu de toate l E generos prietenul
tău I E adevărat, nici nu-i lipsesc banii l _
 Tn timp ce Ennia amesteca mămăliga, se apropie de
ea, îi scoase fusta, se dezbrăcă la rîndul său şi, fără să ţină
seama de împotrivirea tăcută a fetei, care nu vroia să-şi
trezească tatăl, se înfipse repede în ea.
—De ce faci atîtea fasoane? o întrebă pe un ton iro
nic după, ce îşi termină treaba.
—Pleacă de aici! îi zise cu o voce joasă. Pleacă !
în ciuda aerului său scandalizat, recunoscu în forul
său interior că violul lui Ascyltus îi făcuse plăcere după
asalturile amoroase istovitoare şi uneori penibile ale lui
ÎN i ger.
—Plec ! zise Ascyltus legîndu-şi pînza din jurul coap
selor. Fii atenta, dacă ai nevoie de cîţiva clienţi bogaţi,
eare plătesc scump, foarte scump, n-aî decît sil-mi faci
un semn !
"* — Dacă te-ar auzi luiiius ...
—Nimeni n-o să-i spună! Dar ţie ţi-ar stiica citeva
zeci de mii de sesterţi în plus? Iţi ofer şansa nesperată
să te acoperi cu bijuterii de aur ! Bineînţeles că n-ai să
uiţi de micul men comision ! în bani şi . . . în natură ...
Poţi să mă găseşti aproape în fiecare zi, pe la piînz, la
Symaque ! Are o tavernă sub porticulilc de la Circul cel
Mare !
Ennia îşi acoperi picioarele cu fusta şi î^i continua
treaba.
—Pleacă! Pleacă cît mai repede că ţip!
—Pun pariu că n-ai sa ţipi! Şi că ai să mă cauţi l
Ai să-1 cunoşti, piin mine, pe un om care ar putea
să
facă din tine regina lîomei ! Vrei sau nu vrei l E
treaba
ta ! La revedere l
Pe Irotoarul de peste drum de „insula" locuită de
XAe1. ins aştepta nemişcat Vibius Niger privind la ferestre.
Oamenii treceau pe lîngă el, agitaţia anima strada,
dar pentru el nu exista decît Ennia de sub acoperişul
acestei case. Toate gîndurile i se îndreptau spre fata asta,
care exercita asnpra sa o atracţie magnetică, îl exaspera
imposibilitatea de a găsi o soluţie viabilă care să învingă
concurenţa tatălui său. îi ura pe toţi oamenii ale căi or
dorinţe i se păreau îndeplinite, îl ura pe tatăl său, rivalul
care sa bucura de dragostea Enniei, îşi ura mama, caie

136
accepta cu resemnare şi aproape cu indiferenţă nebuniile
soţului o ura pe Cynthia, care îl evita spoliată de mina sa
posomorită, dramatică, îl ura pe Petronius care, în pofida
vîrstei sale tineie, îi eia superior în toate domeniile. O
nra şi pe Chloo, viitoarea sa nevastă, fără să fie în stare
să spună : „Ajunge ! Căsătoria asta, pe caic o destest,
nu va avea loc niciodată l" Xu avea puterea să ia o ho-
tărîre fermă. Şovăielile, teama de a se lansa în luptă, îi
erau cei mai taii du şam ni. Se zice că trebuie să te fereşti
de berbecii înfuriaţi. Această expresie i s-ar fi putut aplica
şi lui Vibius.
Cynthia era cea mai afectat ă de schimbările din obiceiu-
rile şi comportarea fiatelui său. Acesta pleca în zori şi în
graba sa uita să mai întredeschidă uşa ca s-o privească
dormind, înainte era un ritual, împingea uşor canatul
uşii şi o contempla. Cynthia nu dormea, doar se prefăcea
că rătăceşte prin ~\alea adîucă a zeului Somnus unde apele
liniştite ale Lethei, rîul uitării, abia murmură incitîndu-i
pe muritori la vise. Cynthia ţinea ochii închişi şi respira
dulce, deoarece ştia că cea mai mare plăcere a fratelui
său era s-o admire în tăcere şi apoi să se retragă în viiful
degetelor.
într-o dimineaţă se ridică brusc şi începu să rida ca o
nebună văzînd surprinderea de pe faţa lui Felronius.
— Ce cauţi în camera mea? îl întrebă scuturindu-şi
capul frumos încoronat cu şuviţe de aur.
Petronius i se destăinui :
— Cînd te văd abia luminată de zori sînt sigui ca
zeiţa Fortuna şi geniul meu te vor proteja toată ziua şi că
tot co vei atinge se va preface în flori de crin.
Dar acum păi ea c,î această epocă nu se va rnai Intoaice
hiciodată. Cynthia era dezolată că nu mai vedea în fiecare
dimineaţă, cu coada ochiului, faţa tadioa^ă a fiatelui său.
Şi apoi nu se putea obişnui cu absenţa lai de dimineaţa
pînă seară.
Nu simţea nici o emoţie în faţa băieţilor de vîiHa ?n,
fie ei frumoşi ca Adonis. Tinerii care frecventau casa lui
îftger si care îi făceau cui te o lăsau indiferentă.
într-o seară Petronius întîrzie la Palatin peste ora
de tatăl său. lunius porunci sclavilor să Fer-

137

r
yeasc.l ..eena" fără să mai aştepte sosirea lui Petronîus*
Vroia &K-1 pedepsească pentru lipsa de respect datorat
părinţilor, Domitia ar fi yrnt sa intervină în favoarea b&*
fătului, dar se abţinu, Yibius jubila, în sfîrşit, tatăl său
se hotărîse sS impună disciplina.
Cinară fără. ca Cynthia să se atingă de'mîncare.
—Eşti bolnavă? o întrebă aspru limita.
—Nu ! Dar prefer sa-1 aştept î Ya fi întristat să ma
niace singur !
funina ripostă !
—Xu oîntem intr-o taverml din, Subura unde clU j
enţii ^e duc la orice oră !
—La^-o, clacă vrea să-1 aştepte l interveni Domitia*
—rynthia şi vagabondul de frate-său au tupeul s|
comande în cas'a mea ! ţipă stăpînul casei roşu de
mînie^
Dacă vine tîmu n-are decît să ke culce cu burta goală l
—IIai. lunius, mi mai face o tragedie dintr-un fleac î
Cu siguranţă că Petronius a fu?t reţinut la Palatin,
zise
incercînd să-1 liniştească.
—Reţinut? ! strigă Innlu-» zeflemitor, "Se joacă toată
ziua cu Caligula şi cu banda lui de haimanale l
Yibius U aproba aplecîndn-^i capul cu obrajii pătaţi
de acnee,
Domitia îşi apostrofă soţul cu o voce joasă :
—Cum îndrăzneşti să spui despre Caligula că e o
haimana ? Ku te temi de urmările acestei
imprudenţe?
—Sclavii nu au dreptul să depună mărturie ! Apoi
siut sigur că Sejanus n-ar zice nimic de asta!
—Ai băut prea mult î îl admonesta Domitia. Ai lace
mai bine să te duci să te culci, ca să nu mai spui
lucruri
pe care ai putea sa- le regreţi.
lunius bîigui ceva greu de înţeles apoi ieşi turios, ur-
mat ostentativ de Yibius.
Domitia îi spuse majordomului i
—Lycurgj să serveşti „cena" cînd vine stăpînul Pe
tronius t Fiica mea îi va ţine compania l Păstrează înfo
carea caldă l
Apoi ,se întoarse spre Cyntliia :
—Sper că n-ai aă-1 aştepţi pînă la miezul nopţii ! Tie-
I»UÎP *ft -recunoşti că a^a ceva nu s-a- mai întîmplat ! Un

138
l băiat de cincisprezece ani să vina a^a de tîr/.iu amsii* !
i Străzile sînt primejdioase după oădereit nopţii Kiiniiletl |
TOP pedepsi.
! — Fiecare om are geniul său bun caic veghează uMipia.
lui, mamă! Dacă Petronius a fost reţinut la Palatin mai
mult ca de obicei, o escortă îl va apăra do răufăcători.
Argumentul avea greutate şi o convinse pe Domîfia,
— Bine, u-ai decît să iaci cum crezi ! Dai te sfătuiesc
Să nu exagerezi ! Cunoşti susceptibilităţile tatălui tău !
Domitia ieşi.
- Cynthia rămase singură în ,,(rielimmn r . în liinji ee
sclavii duceau farfuriile murdaie f mixjuidomul arau.];"! o
masă pentru două persoane. Conştiincios, o împodobi
din nou, înlocui florile veştejite cu ghiilande de trandafiri
proaspăt aduşi şi ajtrinse din nou căniile cu arome, fa ie
se stinseră.
Prin uşa care se deschidea spre grădină pătiui'dcn su-
surul fîntînilor arteziene. Un x rînt uşoi adneca pai fumul
florilor abia mişcînd draperiile dJn pîn/ă de India ţesute
cu aur si cutele tuneii lungi de mătuşe albă a rjulliiei.
Cyutliia se apropie de uşă si prhi cerul înstelat. Poa-
rele se culcase în spatele orizontului nifH'ginit de colinde
Cviriualuîui si de Capi toii u. A n 1*0:1 î-cîfţîitnl caiolor taie
aveau voie să circule numai în [impui nopţii, zgomotul
roţilor şi strigătele căriiiaşiloi <jaiv îşi nunan vitele de
povară. Dar zgomotele veneau de cl'pîSHe denaiece vila
lui Niger cin ^ns, pp Esevilin, dopmle do t-ailienil popular
al Suburei.
Fata stătea nemişcată. Hoclnu-^a (liu|>ată -cot'
mai mult în evidenţă frumuseţea eoipnlui său O
tură brodviLă din argint îi MiMigen i ; ' l i . i fiunlnulă.
Trecu o oră . . încă uiui , ^i îrcă una -,
Romanii considerau ea oi eh» de noapte d m eu/.fi ma
puţin decît cele îile zilei. Dai, nelmiud Cearnă dt-
Hhîa, tiaipul «e scurgea după legile s.ile.
Un tutiet depăitat făcu să \ ibie/e ,u moşiera. Kiibrtcle
BHşiiu cei ui deasupra Trunstibciiuului.
în faţu intunii in vilă senin riMpul linciîial <lu[ifi a< t ca
p.i-jii lui Petronius lăsnnară pe «laleh- de in.HiHUir- ale
galeriei străjuite tle statui gieeeşti, ;iprn])iindi..se de ,.lti-

139
cltuiuin". Cînd miră m sala cu coloane corintice, Gynthia
se mioape spre ci. Ochii îi străluceau ca nişte stele lumi-
tiînda-i obrajii. Era frumoasa, O frumuseţe calma, caldă,
luminoasa. Petronin?- o privi fermecat de prezenţa ei la o
orii alit de Ui zio.
ATU biusc impieta că &e află în faţa propriei sale ima-
giat îmbrăcate iaîr-o tunică lungă cu pliuri mătăsoase.
T^u eia pentm piima oară cînd îl frapa această, iluzie,
Dimineaţa, cînd îşi făcea toaleta în faţa oglinzii, avea im-
pie^ia că se aflîî în faţa figniii Cynthiei. Adolescenţa, la,
începui mile salo, încă nu-i maturizase trăsăturile băr-
băteşti. Era victimă a unei erori de apropiere? Doar lucidi-
tatea îl făcea să respingă această iluzie.
Cei doi fiaţi se piiviiă fericiţi, fără să-şi spună un cuvînt
ea Alcyon şi Oyx, ca Orfeu şi Euridice, ca Pygmalion
şi Galatea . - . Aceşti îndrăgostiţi din timpurile eroice
aveau propiia lor personalitate si numai hazardul îi reu-
nise. în timp ce ci doi, Petronius şi Cyuthia, aveau aceeaşi
rădăcină şi căutau instinctiv să se reunească. Tunica lungă-
a Cvutniei şi tunica scurtă a lui Petronius nu făceau deci t
să sublinieze insignifianţa aceea ce ar fi trebuit să-i des-
paită.
— Tineiii stupim doresc <:a „cena" să le fie servită f
întrebă majordomul ce apăruse în pragul uşii.
Gemenii îşi icdobţndirî tulburaţi identitatea. Pentru
o clipa chiar şi majordomul îi confundase. Cum Cynthia-
era încă foarte tînăui şi sînh abia i se formau, oricine se
putea înşela uşor.
7- Poţi s-o ser^eşt^ I Lycurg ! zise Petronius.
Majordomul respiiă uşurat. Din vocea stăpmului bău
-•c vedea că era băi bat.
Gemenii abia gu^ta^cră din numeroasele feluri de mîn-
care seivile cu indifeienţă de sclavi. Nu puteau să-şi ia
ochii unul de la celălalt.
Apoi sclavii aduseră piăjiturile, dar se părea că tineiii
Un stăpîni uitaseră do ei.
Lycurg aştepta răbdător ordinele, care nu mai veneau.
lTmplu cupele de viu de i<',Uerna, de care, însă, nimeni nu
se Atinse. Părea că timpul e nenOriţinit.
Majordomii! hil(»l6.-« că prezenţa sa $1 a sclavilor eia
ni tii.l ţi porunci i

140
 — Luaţi tot ce e pe masă ! Lăsaţi numai >inul 3
Citeva clipe mai tîrziu majordomul si sclavii ieşiră.
Cerul Komei era incendiat de fulgere. Tunetele bubuiau
aproape fără încetare. Fulgerele cădeau pe undeva foart|
aproape de vilă. Furtuna se dezlănţuia tot mai puternic
Dar pentru Petronius şl Cyntîiia timpul, forţele naturii, nu
inai existau, Se priveau fără să-şi spună un cuvîut, c!a|
limbajul acesta mut le ajungea să se înţeleagă, în mărun*
taiele mamei lor au fost uniţi. Ieşiţi la lumina zilei, viaţa
îi despărţise, în clipa aceea avută revelaţia cil natura vrea
să-î reunească. Ceea ce la început li se părea tulbure do-
bîndea acum limpezimea apei de izvor.
Se culcaseră pe canapeaua de lîngă masă unul lingă
celălalt. Simţeau mirosul îmbătător al părului, al respi-
raţiei, al trupurilor lor, care era unul şi acelaşi.
Petronius întinse mîna spre Cyntliia şi ea schiţa ace-
laşi gest, ea şi cum s-ar fi privit *ntr-o oglindă. Petronius
îi atinse umărul, braţul, coapsa, pieptul ţi Cyntliia îi
repeta mişcările. Trupurile li se apropiară ca să recreeze
coeziunea, omogenitatea lor. Nu urmau deci t impusurile
naturii lor.
Furtuna \uia dezlănţuită. Fulgerele se încrucişau ea
nişte săbii mîmiite de uriaşi, rafalele de vînt pătrundeau
în „trîclinium". Candelabiele se stinseră, torţele fură răs-
turnate.
Yîntul puternic smulse drapciiiîa şi tunicile celor doi
fraţi, care nu mai erau deeît unul.
Ciclul descins de naşterea lor se închidea.

în zori, o d mineaţă senină şi liniştită, înainte de a

pleca la Palatium, Petronius, îmbrăcat cu toată grija,
întredeschise fericit uşa camerei Cvntnei, care nu mai
dormea. Cu părul răsfirat pe pernă, umerii goi, sinii des-
coperiţi, Cynthia îşi întinse braţele spre fratele său. Pe-
tronius se amncă spre ea şi o acoperi cu sărutări. Mîiiiil©
Si mîngîiau formele senzuale ale CynthieL Cynthia îl fm-
obrăţişă api îi şopti t

141
 — Acum tlu-le î 8ă nu te găsească cineva aici '.Pleacă
repede ! Isc mai vedem t
PeUonius o mai Miîn^c U piept o dată şi ieşi apioapo
ui fucă. r

VIII

la P.iîalin. în tăia \ilei Antoniei, Petromus 'fu

nnpriiis găsind grilajele încliise. Un ofiţer, pe care
ini-1 mai văzuse niciodată, ie^i clin pavilionul gărzii
ţi îl mlicbă, ce doreşte, Pctioniusoşi declină identitatea j
şi calitatea sa de lectoi al prinţesei Antonia. Ofiţerul scoase]
din bu/imar o lUtă, o veiificu ^i ii găsi numele, îl salută!
şi ii ^pme ea, poate ^ă intre.
Giadina, do obicei plina de lume, era pustie. Doar
t'intînile aiteziene mai dădeau -puţină viaţă peisajului.
Pefronm-. intiă în vila tăcută. Trecu prin galeria cea mai e
ş icon-tată cu uimire absenţa vizitatorilor şi a numeroşilor
clienţi care la oi a asta se îmbulzeau ca să-şi primească
tainul zilnic. O populau doar statuile zeilor greci şi ro-
Simini,
Pa^ii tînărului răsunau pe dalele de marmură. Aproape
de piedestalul unei statui a lui Apollo o văzu venind zim-
bitoare pe îulia Livilla. Graba acestei fete devine piimej-
dioa^a. se gUidi Petronius. Manevrele ei de a se apropia i
întăriră bănuielile, Iar în vila aeeastaj unde toată lumea
se ^uspectcazu. nu trebuia să tulbure apele.
Vuia îl apucă de braţ şi îi opri.
— Vino l Vreau sa- ţi vorbesc l şopti îulia Livilla.
"Intră, în camera asta! adăugă arătîndu-i o uşă.
retroiuiw simţi cum i fee face părul măciucă. Hu vroia
să repete experienţa care se terminase cu o împreunare
aproape fot ţaţă şi £M plăcere.
 —Nu pot! Mă aşteaptă bunica ia ! Şi aşa am întîr-
ziat!
—Eşti încăpăţînat ca un ea tir l suspină fata. Tocmai
ca vroiam să-ţi vorbesc de bunica. Sa fii ateut că
este
foarte tulburată!
—Poţi să-mi spui şi aici ! insista Pelronius. De ce să
intrăm în camera asta?
—Bine ! Aseară, Jupă ce ai plecat, 1-a descoperii pe
Caligula că se culcă cu Dmssilla I Bunica i-a zis că este
un
monstru incestuos folosind şi alte epitete de genul
acesta
şi 1-a închis în camera lui. Drussilla a fost închisă m
ca
mera ei.
Petronius simţi cum îi Irenmră picioarele. Se spiijim
de soclul unei statui.
— Dar furtuna o să tivaeă repede. Cine este în stare să
împiedice nebuniile fratelui nieu? Apoi bunica va caută
să, înăbuşe afacerea, care s-ar putea să ne aducă maţi ne
cazuri. Sejanus ar fi fericit să găsească un nou motiv ea
să ne denigreze în faţa Iui Tiberiu. Şi chiar să ne inf eutoze
un proces. La ce ue-ai folosi ?
Fata DC uită îngrijorată în jur, apoi continua
— Eu ştiam demult că se culcă eu ea.
Petronius «lehluşi în vocea ei o nuanţă de gelozie pioBt
mascată, „în ce viespar m-am băgat?" se gîndi ppeiiat.
— Această afacere) inşii, a fost eclipsată de una şi mai
gravă. Un individ necunoscut a pătruns în vilă si a înm 1-
eat să-1 în'unghie pe ^ero Cezar. Intrase în camei* în
care fratele meu doimea eu nevastă-sa. B o minune t ]ă
Nero Cezar a reuşit să scape. Cum era beznă în
intrusul a răsturnat im vas egiptean aşezat pe o
Kero Cezar s-a trezit şi, cu o sabie pe care o ţine totdeauna
la îndemînă, i-a sfîrtecat burta ucigaşului, cart» toomai u-
diea pumnalul să-1 înjunghie.
Petron us remarcă ordinea adoptată de luliu Li\illa
în relatarea evenimentelor. Pe frunte îi apărură jicăluri
mari de sudoaie.

143
 —Ştii, lucrurile se complică pe zi ce trece ! zise fata.
Generalul Silius, un marc prieten al familiei noastre, s-a
oinorît. Şi-a tăiat gîtul cu sabia. Iar scena asta s-a petrecut
în faţa soţiei sale, Sosia, şi a copiilor,
— Dar de ce a făcnt-o'î întrebă Petronius îngrozit.
Silius, senator şi vechi comandant de armată, era
piictcn cu familia Niger,
—A avut imprudenta Ia cursele de care sa parieze
pe Verzi, susţinuţi de familia noastră, tn timp ce Sejanus
şi împăratul, piin intermediul lui Nerva, au pariat pe
îîosii. O altercaţie între Silius şi Sejanus n-a fost decîfc
pretextul care i-a permis lui Tiberin sări acuze pe Silius
de crimă de lese-majeste.
O transpiraţie rece îi îomuie tunica lui Petronius.
Silius, odată condamnat, prietenii lui vor fi luaţi la între-
bări.
lulia Livilla încercă iaiăşî să-1 tragă în camera vecină,.
— Vino ! Nu ne mai rămîne de ci t dragostea I
Petroniua o dădu cu bruscheţe la o parte,
—Acum n-am timp ! îţi mulţumesc pentru noutăţi,
chiar dacă m-au descumpănit!
—Atunci cînd? U întrebă tata rugător.
—Altădată.!
Şi o porni aproape în fugă. înainie de a-intra în cabi-
netul Calpurniei se opri ca să-şi ordoneze ideile. Bătu in
uşă şi intră.
Calpurnia îl primi cu o faţă gravă.
—Ar întîrziat, Petronius I Prinţesa te aşteaptă, ne
răbdătoare !
•
Nu zise nimic de cele întîmplate în ajun. Petronius vru
să intre, ca de obicei, în bibiotecă.
—Nu ! ziae Calpurnia. O găseşti în templul vilei.
Un sclav îl conduse prin ctteva- peristiluri, săli şi gale-
rii, pe care Petronius le parcurgea pentru prima dată..
Dar era atît de preocupat încît nu remarcă nici picturile
murale, nici statuile aurite, nici mobila somptuoasă. Scla-
vul se opri în faţa unei uşi înalte, duble, de bronz.
—E aici ! zise. Intră !
Petronius împinse uşa cu prudenţă şi intră într-o sala
vastă cu coloane ionice, dominată de o statuie imensă a
lui Jupiter. La pţ^ioarele lui Juratei era un altar de mar-

144
îmi Hi pe care doi bărbaţi ţineau un ţap. Un bătrtn. îm
brăoat în alb, cu cuţitul in mînă, se pregătea sil ucidă ani*
malul, care se zbătea cil putea. Lingă bătrîn stăteau îu
picioare, drepte şi nemişcate, două femei — Tina batrînă
şi ima tînără — cu feţele uşor luminate.
Doar altarul era luminat de torţe, în roşi, sala era
cufundată în semiîntuneric.
Pe scăunele aliniate la o anumită distanţa de altar ei an
alezate Antonia, fiica sa Agrippina. Claudiu Bilbîitul, ca
,si Xero C&zar şi Drusus Cezar. Un scăunel era gol,
Bătrîna doamnă îşi întoarse capul, îl văzu po Pctro-
nius şi îi făcu un semn să se aşeze pe locul liber. Tînărul
lector închise uşor uşa grea şi se apropie pe furiş de scău-
nelul său. Xero Cezar >i Drusus Ce/ar îi aruncară prhiii
oriile. Prezenţa acestui intrus li se părea nelalocul -an.
Dar hotăririle Antoniei nu puteau fi discutate.
Bîildnul înfipse cuţitul în gîtul ţapului, Sîugelc ţi^ni
pătîndu-i veşmintele albe ca şi tunicile ajutoarelor «alo.
Apoi bătrînnl de^cliisc burtă animalului lăsînd să ia>ă
afară măruntaiele, ce se împiăştiară pe marmură, şi RG
apucă ^R interpreteze son mele sugerate de viscerele înMii-
geiate.
Multă vreme bătimul btătu iăiă bă &pimă ceva, ppoi
cu^ îută cu o voce cavernoasă :
' — Xorii se aduny la orizont ! Toi fi morţi ! Mulţi morţi !
Imperiul lui Hades va primi în abisurile sale multe per-
sonaje ilustre 'JMoartea îi va lovi pe cei miei şi pe cei mari,
fără deosebire ! Termenul fatal este apropiat si inevitabil!
Am zis !
Apoi bătrînul se retrag împreună cu ajutoarele salo.
Cele două femei ieşiră în plină lumină. Tînără se aşeză
pe un scăunel îu timp ce bătrîna o privea, ţintă în ochi,
Bătrîna, cu părul cărunt şi îneîlcit, cu obrajii zbîrciţi,
gura strînibată de un rictus, oeîu'i aprinşi, făcu cîteva sem-
ne cabalistice ca să provoace hipnoza.
— Mă auzi? întrebă bătrîna cu o voce şuieiăloaro,
—• Da ! . . . Te aud ! răspunse tînără care părea că se
străduieşte să se elibereze de o strînsoare invizibilă. Trupul
îi tresărea, se încovoia convulsiv, avea ochii mari. sti-
cloşi, cu privirile rătăcite, în eolţmile gurii îi aţiăni o
spumă

io 145
c, 601
 Apoi voibi, clar eu o voce caro nu păica a ei. O voco
bărbătească, chinuită, care păica ca \ine de departe, de
foaile departe.
— De ce mă chemi? Ce vrei ^ă afli?
Petroilius se înfiora.
Vocea tristă, plmgătoaro, întretăiată de hohote, ic^ea.
'"din măruntaiele pămîntului.
Un suflu îngheţat atinse obiajii lui Pelroniiib înppăi-
mîntat.
O umbră ciudată părea că se interpune întio flăcăiile
itorţclor şi cei prezenţi. Umbra, fină ca un voal. dobmdea
lîncet-încet o anumită consistenţă, începea, foarto vag,
ISA se deseneze o faţă umană. Oibitcle erau goale ca ale
3
unui cianiu descărnat. Apoi, trăsăturile începură să ca-
pete o forma, ochii umplură orbitele.
— Germanicus ! hohoti Agrippina. Germanic-us !
Bătrîna vrăjitoare o săgeta eu privirea.
—Taci ! Xu tulbura morţii ! turnai c\i am puterea să/
îc vorbesc şi să primesc răspunsurile prin intermediul
acestei femei!
Alături de prima umbră apăru a doua. Şi aceas-ta
părea că pe materializează. Cele două urnhie emanau o
lumină verzuie.
Agiippina plingea, laciimile ii curgeau pe obrajii vlă-
guiţi • Apoi figura celei de a, doua umbic deveni mai clara,
dar IVtronii s nu o lecunoscu,
—Ccimanicus, măruntuiele ţapuhn sacrificat ne-au
prevenit că ne aşteaptă mari nenorociii ! zise batrina.
Spurc i e, umbră venerată, ce viitor îi aşteaptă pe apio-
piatji iăi ?
Enzcle siluetei lui Germani cu s se mişcară dar fu fe -
meia alezată pe scăunel care răspunse cu vocea f,a :
—Co] iii moi si tn, s-oţia mea, veţi trece prin giele în-
oeicSii ! lîusmai.ii ca^ei r.oastie se leped ca o haită de
lupi să "\ ă S'i'isie. Unul singur din fiii mei, pliu de taate
viciile, ^a sllpla^ielui şi va purta cu c ana imperială dar
va fi as-a f mat înainte de a atir^c piag-ul adc\ aratei ma
turităţi. Fiinţa cea mai slabă, cea mai dezmo-,ienită din
iamijia roastsă îi va urma la tron dar ^a pieii de mina,
unei femei, singe din sîngele său. Tu, mamă, vei fi victima
imră matricid. Vei urma drumul trasat de zei I

140
 Gcrmanicus i acu.
După o lungă tăcere, t.îitnna PO întoarce spre oca f o a
doua umbra.
— PostwnuB, aşteptăm cu lesucct cuvintele laie !
Petrcmius tresăii, O emoţie pi; torni ca îî cuprinse. Eia
ca paralizat.
Tonul femeii tinere se schimbă. Se auzi o voce lugubră,
—Familia noastră este blestemată. Ultimul descen
dent pe linie bărbătească va face sa triumfe neamul lui
Mare Antoniu. Dar va pune capăt dinastiei. Unul din
oamenii săi de încrcdeie îi va răpi tronul şi viaţa . .. Tu,
fiul meu, tu vei supravieţui, prin spiiitnl tău, secolelor
ce vor să vină. Dar sfir^itul tău po acoht pămînt %a t'i
tragic. Nimeni nu poate să scape de destin. Blestemul
urmăreşte familia BoaMiă . . .
Apoi vocea repetă ca un ecou :
—Blestem . .. blestem . . blestem ., .
Siluetele lui Germauicus şi a Iui Postumus începui îi
%îi se estompeze.
— Nu plecaţi ! strigai bătrîna. Mai avem "mticbăn ..
Femeia tînără murmură cîte\a cmir.to oaie abia «e
auziră :
—îi veţi atrage pe toţi prietenii voştii pe drumul sîn-
geros care vă, este destinat . Şi duşmanii voştii A or
pieii de o moarte violentă ., Sînge . -nuri de sînge . .
Petrouius îşi du&c mîmile pe obiaji. îşi reţmoa (Moro
lacrimile.
Femeia tînără scoabe im ţipăt ascuţit, apoi se piăl-rsi
leşinată.
Antonia ^e ^er;lă ] ii mă. Pe obiaji i se citea imobilitatea,
VHiei rAi^ti do ţi?diă.
—lată-LC ] i e \ o h i i i ! /,i--e ironie Diusuw C'e/.ai,
—Pi tu l ii ' exobmă Noio (V/n.
Făcea ] < • c i l p i r l d* .1 [Hv.iecnle îl tulburaseră Fia-
tele său isibuc. i hi 11-
—Cai o C!-LO ctl i î i i i '-: cs d i i i t i e noi '
—E bună îi.trclî;,, ' ! ;,i - ! > , » U l e MU mai mare. Dar
dcspo oe fui MI! ca ÎV, t : ; . \ ' <> fi MM! US vioa
siienă?
Sa-i ti iuci.t art\ \ KHÎH n,< -4 inUii i

147
 K; lou cu pumnii 'm piept.
Nenorociţii de noi ! Nenorociţii de noi î Zeii şi-au
întors fata do la noi.
Antonia ieşi grăbită urmata de 1oţi cei din familia sa. îi
făcu un semn lui Petronius, care închidea cortegiul. -
Petronius, a^lăzi o să avem mult de lucru l
Pi înţesa şi Petroniua se închiseră in bibliotecă. An-
tonia, cu braţele încrucişate, se opri în faţa ferestrei şi se
uita fnjgrăâiua inundata de soare.
—înainte de sacrificiu i-am cerut piezicătoarei să4
cheme pe Po&tumus. Vroiam să-ţi cunoşti tatăl.
Petroniu<, tulburat, nu fu în stare să scoată nici mi
ouvînt.
—Jl-am hotătii, copilul meu, să-ţi încredinţez o mi-
Munt-, Sîiit sigură că o vei duce la bun sfârşit, îţi pun la
dispoziţie arhiva secretă a împăratului Oclarian August,
inclusiv scrisorile ^ale adresate Livieî, care conţin critici
violente împotriva lui Tibcriu, Acum toate aceste docu
mente sînt în mîinile mele. Octavian August le ţinea &ub
cheie în două dulapuri mari instalate în camera sa. După
iTioarlpa lui, Livia a pus mina pe chei şi le-a ascuns. Cîud
Tiberiu Ic-a ceuit, Livia a zis că le-a rătăcii. Minţea, ca
de obicei. Livia vroia să păstreze documentele ca să facă
presiuni asupra fiului său. Un şantaj imperial! Dar una
din damele ei de onoare mi-a vindut secretul. Am plălit-o
bine. dar merita.
Antonia îşi strinso mîinile fine şi zbir cile şi zîmbi cu
un aer răutăcios. Faţa îi exprima toată ura adunată în
timpurile în caro Livia o zdrobea cu dominaţia sa, o înă-
buşea cu intrigile sale. Acuma, prin talentul lui Petro-
mus, vroia să arate posterităţii turpitudinea, venalitatea,
perfidia, crimele şi falsele virtuţi ale împărătesei şi ale
fiului său.
—"M-am gîndit mnllă vreme la'planul acesta, zise
Antonia, O „cronică a împăraţilor" scrisă de un
membru
al familiei imperiale ar servi ca lecţie pentru
generaţiile
viitoare.
—Sînt eu, prinţesă, suficient de pregătit ca să-mi
asum această sarcină? Căci este mult mai greu să
înghiţi
im adevăr decît o minciună l

143
 —E^li ! Tir&ta trage greu numai îu baUnţa înţclep-
ciunii ! A'-am încredere în Mojicii do piofe^ic deoarece
deformează adevărul, fie ca ga jlal<vr. fie din dn^milnîo
sân, pur şi simplu, din lipsă de infoi maţii.
Antonia se sculă şi se îndreptă f-pc bibliotecă, se
apropie de un atelaj în cădi al do doi pila-ti'i şi dădu la o
parte un volum care semăna cu celelalte. St e Ia ju l f-c roti
po balamale, se deschise ca o uşă şi apăru o cămăiuiă plină,
de documente: rulouri de papirrs, tfiUIîe, foi do hu lie,
dosaie, toate acopeiite de praf şi pîuzo (ie păianjen.
—Tezaurul acesta, căci valoarea f a politică este mai
mare deeit a pivniţelor pline dr aur ale Lcbalanei, to
va ajuta să redactezi cronica, po cai o poli s-o continui
pîLă Ia capătul zilelor tale. Cbiar aşi azi ran -omnat nu
mirea ta în calitate do conservator al aer-l ei 1)iUiofod t
cea mai inipoilantă din Borna.
îşi puw mîinile pe urne iii lui Pciioinus.
—Vei dcaciie dedesubtuiile epocii lui Augii-l si a lui
TH -rin !
\ntonia îi mîngîie părul blond şi îi zîmbi cu dragoste, -
Eş1i atit de tînăr ! Atic do tînăr ! Am remuşcăii ca
,--am antrenat în această luptă. Căci c^te o luptă pe care
o ducem împieunfi. Mărturiile melc îţi vor fi folositoare
deoarece cunosc mai bine dccît oricine fainele curţii
imperiale. Am să. veghez asupra ta deoarece primejdia
te va ameninţa la fiecare pas. Trei să ştii cum am intrat
în posesia documentelor'? Eram la căpăinul Liviei cînd
îşi trăia ultimele ore. O pmcam cu o mii.! bine jucată.
Fiinţa po care o uram mai mult deeit pe toate furiile,
zăcea în faţa mea. îmi zîmtoea. Pe fala ei ,-o citea totdea-
una-o expresie Mranic, Gura îi rîdea in timp ce ochii îi
lansau săgeţi otrăvite. Acum îţi pierduse morga, plingea
deoarece fiul său îşi aiăta ingratitudinea refuzînd să.
asiste la ultimele ei clipe de viaţă. A murit strîugîndu-mi
inîna. Am profitat de confuzia care a urmat ca să pun
mîna pe cheile ascunse sub perna sa. Şi, în timp ce pregă-
tirile do înmormîntare se desfăşurau după ceremonial,
nimeni nu 'a observat că oamenii mei au luat documen -
tele

149
 întoarse acabâ înainte de a se însera. Toata
iamilia era alezata pe paturile de argint clin jurul mesei
sci rit e.
—Cu ce noutăţi vii de la Senat? întrebă Domîtia m
timp ce sclavul îi umplea cu vin cupa aurită.
Iuniu& î&i goli cupa, apoi răspunse pe im ton ironic j
—Toate visele lui Sejanus de a intra cîl mai repede in
familia imperială s-au prăbuşit!
Domitia îşi rotunji ocliii.
—Ce b-a întîmplat ?
—Octavus, logodnicul Liciniei, a murii intr-im mod
^tupid; sufocat de o pară pe care o arunca în aer
şi o
prindea cu gura.
—E îngrozitor I ţipa Oyntliia.
—Tatăl său trebuie să fie disperat ! zise Domitia im
presionată.
lunîm dădu din umeri.
—Clau-Clau-Glaudiu ? Su cred aă fie prea afectat de
dispariţia fiului său, venită la momentul oportun. Ur
mezalianţa impusă de Tiberiu între tînărul Ootavus ş
Licittia. Zicea că Jupiter condamnă această unire care umi
lea casa imperială,
- A avut curajul s-o spună 9
—î se iartă ieşirile nelalocul lor din cauza nebuniei.
Nebunii sînt apăraţi de o superstiţie care interzice să te
atingi de ei. Sejanus este furios. Acum caută un alt prinţ
pentru Licinia. Dar Gemellus este prea mic iat Caligrila
este maestru în subterfugii.
Innim tăie o bucată de carne.
—Cu toate că-mi arată, pe riaai departe, simpatie,
cnvintolc, pe care mi le-a spus azi Sejanus, m-au
intrigat.
—„Silita te vizita des !" rni-a zis. Apoi a adăugat i
„Se pare că fiul tău, Petronius, este foarte apreciat
de
Antonia şi Caligula. Dar Nero Cezar şi Drusiu
Cezar îl
iubesc mai puţin, Ăsta-i un mare noroc". Apoi m-a
în-
trebatj în trecere, de Cynthia. Dar cred că acum
cântă
pentru fiul său o altă combinaţie matumonială, care
să-1
apropie de familia imperială şi de tron.
Ultimele cuvinte ale lui lunius uşurară inima lui
TVtronHîs şi o umplură de bucurie pe sora-sa.

150
 Apoi lunius zise că trebuie sa reuunle la desert dooa-
icce trebuia &ă-l vi/itezc pe piieieuul &ău Tertulius ca să
adopte o atitudine comună m priţinţa sacrificiilor con-
•sacrate podului Subliciu-,, lecon^truit după inundaţii,
Vibius era pigur eăer<i uu pretext sub care ^e ascundea
o întîlnhe cu Eunia. în cinda viratei pale înaintate, fatal
său so îndrăgostise ca un adolescent. Se întîlnea zilnic
cu Eunia şi. adesea, ramînea cn ea după miezul nopţii.
După plecarea tatălui ^u Vibius îi spupe Domitieî că
şi el vrea $& plece ca să ia puţin aer.
— Noaptea Borna nu este un ora? pi ea r-igur, îl aver
tiză Domitia.
Bar Domitia ştia că opoziţia sa era inutilă, Vibius era de
mare ca să nu-i mai ceară aprobare pentru iniţiativele
sale, Devenea adult, în eurînd urma să se căsătorească, ra
avea, probabil, casa sa, aşa că, practic, îl pier d iise.
Petroiima îşi petrecea aproape toata ziua la Palatin,
Domitia auzise atîtea zvonuri privitoare la destrăbălările
lui Caligula tncît se temea să nu ae molipsească şi fiul său.
Chiar propuse să nu-1 mai lase la Palatin.
— Să ne certăm eu Antonia 1? esclamă luniiis. Tre
buie să avem cele mai bune relaţii cu toată Uimea. Mer
gem mai departe !
Apoi Domitia se gîndi că şi Cynthia se va mărita într-o
zi ni că ra rămîne singură în casa asta mare, deoarece
prezenţa lui îunius devenea toi mai mult simbolică.
Putem să mergem să ne plimbăm prin grădină ?
Cynthia.
„Tată doi copii cuminji care ar putea să bervească
de model. Se simte inocenţa, puritatea, dragostea fră-
ţească, respectul pentru familie şi ca^ă", se gîndea Do-
mitia.
— Duceţi-vă, porumbeii mei !
Gemenii ieşiră şi fee pierdută pe aleele cufundate în
ml uneiic. Cind se depărtară puţin de casă, izbucniră în rîs.
Alunecară în labirintul de verdeaţa şi, la adăpostul zidu-
rilor vegetale, se îmbrăţişară, Petronius îşi lipi buzele de
buzele Cynthiei, care îi răspunse cu aceeaşi ardoare. Dez-
mierdările le încălziseră simţurile. Avînd ca martori doar
stelele, s-au împreunat iarăşi - M

151
 r r pa ce pe liiii-livi! puţin, Cynthîa îl piiu în oeH.
L\iv.a le ai^inta obiajii.
— Am ajuns pe Cmîpiile Eli/ce, iubitul meu !
Cyr.Uiia'ii voibi de leiiciiea pe caro o înecai că drpă co
s-fu ie^Vlt. Tctionius îi poverii ce auzise despic înce'lvl
lui Caligula şi do pic leacţia Artoniei.
—TL.la no omoară daca tVeopeiă Ic^atuiilc fiiniia
iici ! exclama C>nthia. jVIi-e fiic," !
—lină? Circ ar puica Fa ne h" 1 miilea? EMe UOUT.I
ca doi fia'.i. mai ales gemeni, să lie nv-ppîurliili.
—Tcaii-o a pătiuns FÎ în irima ta. O Htri. îţi clăi -i Ui
^cauia că cljago'tea ncaptia este impc^ibil?.
—La egipteni fraţii de sînge, icgal se c<Val(neau în'ae
ci ca F'ă faneze piuiîatca mmajicr.
—Eegatul egiptean nu mai cii-13. Pdrcnius. Tsoi
tiăim la Roma, unde ince&tul este ^cdepi-it CM &?
piiire,
—Şi Jupiter a savir^it un incest cu f-oia-sf 1.
—Cine ar îndiăzni s-ă-i repio^oze lui Jupiter nebuniile
din tinereţe ?
—Teama ta va fi mai puieinică dceii diagc-tea uca-
Btiă?
~ îsu ! Am Fa înfumt toată lumea? iară nici o ^Tiiie,
ca să te pot iubi pi să fiu iubită de tine. lie ţi-e teamă. Do
o vreme te studiez. Este greu bă afi=ezi bucuria cînd îţi
tiemură inima. Eau eşti deja obosit de mine"?
Petronrus o pi inse în biaţe şi o sliinpo la piept.
—Te iubesc, Cynthia ! Şi dragostea mea pentru tine
creşte mereu. Am impieta că Dulăi, disperat ca-1 pier-
duse pe Icar, ne-a dat aripile sale care ne sînfc de ajuns
deoarece, în.ciuda faptului că, în aparentă, sîntem doua
pcuonalităţi, în realitate sîntem c singură fiinţă.
—Atunci ce te necăjeşte? !N~u căuta să denaturezi ade
vărul !
—Sînt ade^ aruiî care trebuii se ascunse. Pentru' cei
bătiîni tăcerea semnifica cel mai înalt grad al
înţelep
ciunii. Adevărul adesea se asociază cu lăul.
—Toibeşti în parabole ! Bincli ?i răuî î) impăi lăţesc cu
tine l
Petronius dădu din cap.
—Ku de noi este vorba l
 —Eîjli ! Virala trage greu immai în balanţa u- , l < ,firile
- de
c iun ii ! ÎT-am încredere în istoricii de profesie de<.
•,,<<<.• înmoi
deformează adevărul, fio ea &ă îtotezo, i'ie din duM/i mînlai
• ,i* o t-e
sau, pur şi simplu, clin lipsă de infoimaţii, dcr-
Antonia se scula, şi se îndrepta spre bibliotecii, ^e faiurau
apropie de un atelaj încadrat de doi pilaştri şi dădu la 6
pprtc un volum care semăna cu celelalte. Atelajul se dujni
roti pe balamale, <*c de-cîii^e ca o u>"\ şi apnru o ceiemo
cămăruţă plină de documente : rulouri de papnus, mal,
tăbliţe, foi de liiitio, dosare, toate acopeiite de praf şi lijn^cn
pînze de păianjen.
i nu a
—Tezauuil acesta, căci valoarea sa politica c&1f
mai ob^civ
mare decît a pivniţelor pline de aur ale Etbatanri, at că
îo oamen
va arata să redactezi ciomea.pe caic poţi s-o ii nici
continui au luat
pînă la c.ipăiul zilelor tale. Cin ar astăzi ani seminit
nu do
mirea ta î:i colitele de con senator al acestei CUBIC
biblioUn, 11-
cea mai impoitaută din lîoma, l
îşi pu^2 inîinile pe uijieiii lui Pctronins. o
—Vei descrie dede^ubiurilo epocii Ini August ^ x
lui l
Til>ei iu ! e
Antoma îi mîngîie paiul blond ?i ii zîm'-i cu di,i(;(--- /
i('.
—E-ui atît de tînăr ! Atit de tî;i-ăr ! Am
iciui ; şrrni
c?, tc-ara antrenat în accr">tă luptă. Căci r^-tc o \r,]\\\ ]
t*
cnre o ducem împieună. Măituiiile mele î ' i ^or Ji ii
in-
^itoaro deoaiece C'iuosc nuii bine decît oricine tainele c1 i
>\i
impeiiale. Am să veghez asupra la deoarece
j'rimeM ..b
te va ameninţa la iiecaic pas. Vrei să ştii cusn am
un \t.
;iii posesia documentelor^ Erani la eapătîiiU 3,i\iei n
d
ŞÎM trăia vltiuiele cie. O prh e; t m eu o milă bine
Uicil^.
-Fiinţa pe care o uram mai mult decît pe toate iui
>U',
zăcea în faţa mea. îmi zimbea. Pe ia ţ vi ei ^e citea tot^t
<•>-
^ilna o e^piesie stranie. Guia ii rîdca în ti mp ce ochii
u
lansau săgeţi otrăvite. Acum i-^i pierduse moi^a,
ihî,^';ii
deoarece fiul său î-ji arăta ingratitudinoa icJu/îrd
-:l
a-i«le U ultimele ei cUpe de Miţă. A uimit ^tringindu-
tin
mina. Am profitat do confuzia care a urmat ca să
pun
•nuna pe clicile ascunse sub penia.sa. Şi, în fnup ce
prc^r-
l
 Pelt'ouins se întoarce acas.fi înainte de a be însera. Toata
familia era aşezată pe patuiile do argint din jurul mesei
— Cu ce noutăţi ui de la ix-nat ? întrebă Domitia în
lnnp ce sclaMil'îi umplea cu \m cupa aurită,
Iuniu& îşi goli cupa, apoi ră<*pnn*>e pe un ton ironie j ~
Toate visele lui Sejann> do a inha cit mai jeppclo iu fa,
mila imperială s-au iH'ăbu^iî ! Donntia îşi rotunji ooîm
—Oc & a înlmiplat ?
—Octauis, logodnicul Lujiiiei, ?> irinit mii im mod
f-1upkî; sufocat do o pasă \\ n caio c oriiuca'in aer }
lo
prinJea cu ţnra,
—E 11141 ozitoi ! ţipa t uitl^A.
—Tatăl ^Hii iiobuio •-," ho -li^-f oi.it ' /i>o THMiulii un-
pie^ionată.
Inniu^ d «du din umcn
- Cliu-Clan-Clandin ? V u ( i e d să iio pica nfed <t de
ţiului său, veni! a li niouioaiiil oportun, Ura impusa de
Isbcuu înhc tîiiaral Otioiu^ şi Liemia. 2ieea ca Jupitei r-
md i^nă au r U unii e caic lîiin-loa aşi impoiială.
A ^ i 1 cuiijul ^ o -iTn'i ?
- I st uiits ic^inle nelalocul loi din (au/a nebuniei.
S't 1 ! OMII >iut apăiaţi de o ^ipeislilie caie inteizice sa te
aţin 'i de oi, Sejaaus eate iuno^. Vcuni caută un alt prinţ
pentsu Lidnia. Bar Gemelliis e~lo ]>ica mie tai Cali*;nla
Pati* 'iiaoMiu în bubierfugii.
l iau, H tai. 1 o barată de iaiiy
— Cu toat" că mi ai^îă. pe mai depaito, -virnpjUie,
= p' iinelo. j.ie ooie im Ic- a M-U- azi Soţann^, m-au intiigat.
, v iliua io Mzil i do I ' mi a -/^. Apoi a adăugat ;
,.v>- p.m că ţiul iau, Petif'iiiu , c^te toaite apicciat do
A.ii^iiia 7i Cali^nUu Dai Neio Ce -sar şi Diu^u^ Cezar îl
mbf-c mai puţm. Ă4a-i un maro noroc''. Apoi m-a în- iu-
l^t, în treccie, de Cyntlii.i. Dar cred că acum caută peni
i u lini său o alta combinaţie matrimonială, care să-1
apropie ele familia imperială şi de tron.
ntiinele cin inie aţe Ini lunius uşurată inima. J ui
s si o înnpliuă de bucurie pe b

150
 Apoi luuius zise că trebuie să renunţe la desert deoa-
rece trebuia să-1 viziteze pe prietenul său Teituliiis ca să
adopte o atitudine comună, în pri\ inţa sacrificiiloi con-
sacrate podului Sublicius, icconstiuit după inundaţii,
Yibius era sigur căreia un pretext sub care &e ascundea
o intîlniie cu JErmia. în ciuda "Ursrei sale înaintate, tatăl
său be îndiăgostise ca un adolescent. Se intîlnea zilnic
cu Ennia si, adesea, rămînea cu ea după miezul nopţii,
După plecai ea tatălui bău Tibius îi ^pu-^e Domitiei ca
şi el vrea h. t plece ca M ia puţin aer.
— Noaptea E orna nu e-ie un oi a-,, pu-a sictir, îl a\cr-
t /l Domina.
Dur Doant'a tia ci o^ziUi ^ era inutili. "\iî>iib eia
dealul de ina ca să nu i mai ce "n i apiobaie penau ini-
lhHire1e s?,b. Devenea in ci aid
tore^iscă, ^ a a\ea m (a-a uim i.
pierduse. să t&c is- . j_
Petroiiui- i ^tic, îl
î ? i pet .1 atîtsa i
aliguH Licit be te ^omn] jn :,i
r p 1 ^\ o să na
să mi t mai
L"1 «e la
n, Geită-ii eu
bme Antonia? , a
crle m"i l/uue i c l r ^
Apoi DoijiLia. SG oi^i că -i
că va ramîne t' 5 ^ai'ă z-enţi vntLu -° \.. m^i.. • o
lui Inrtius devenea ti !- mai casa rtsLa ] iaio, Ji ce
ui'ili siaib ^T. s" -i?
plinibăsii pi in
— Patern. t=i m
î riebă OynUiia,
„îaiă doi copii cumLMi •"'ie ai puţi a s t i , n că
de mod 1. Se, simte mov-e^t'. paul şea. (h,ig<'-;ra tiă-
tcaseă, u pectul pe itiu ia . i i ' i ' şi o^V. se gnu! s "Ho-
mitia.
— L f"1j--\ă. poiumbeu ji.oi !
Geu ăi iesii'ă şi se pioiduiă pe aU\lc cuuiiiuate în
înt aneiic, Cinci se depăit ,ră păun de e ^1, izbucnii a m lîs,
Alunecară în labirintul de ^culcată şi, la adăpostul zidu -
rilor vegetale, se îmbrăţişară, Petronius îşi lipi buzele de
buzele Cvnthiei, care îi răspunse cu aceeaşi ardoaie. Dez-
mierdările le încălziseră simţurile. Avînd ca martori doar
stelele, s-au împreunat iarăşi .

151
 După ce FO linKtiîă pu tiv», CyiHliia îl piivi in od'î.
Luna le ai^inta obiajii.
— Am ajuns pe Cîmpiile Eli/ee, iubitul meu !
Cyntliîa îi voibi de l'oiiciiea pe cai e o în ceai ea după ie
s-au nărăvit. Felromn-, ii povesti ce auzise despre inciţi ui
lui Oaîi«ula şi do--} io lennia. Antoniei.
—Tata ne oiroait daca, descopciă legătuiile diutje
noi ! exclama C^n'.Li.i. IWi-e fiică !
—Fiică î One : «i pator- să ne bănuiască? EMe nniiinl
ca doi f i a t i , mai rk- gen ci . i, să iio insopaiabili.
—Teama a^păti c.r . şi în hmra ta, O ?in;t. Î1J dai şi 111
Feaim"1 că diagnf-ica i i r^lîă este iiiiposibil:".
—T,a egipteni , i a ' n de sii^e ic^U se elvăioieatr ii^ir
ei ca M i ;"^tre7o i u n ; , t ( a i'impşi.tji.
—T?egal ui eg'pti'11"' nu
tiăim la Koma, m ^e
iftce-"
—Si Juiiitei a t-ă\ i.-J
1
!V

— Tiama ta va fi irai pnîeinică dccîi diagostea m>a-

fot i ă l
Am
ca s,l te pot iul;i M 8.1 im iubită de tino. Ţie ţi-e toarnă. De
o vier.,e te studii z. ÎMe f,.mi să afinezi buciaia eînd in
ă inima, t-\'\\ c^ti deja obosit do mine.' icnii^ o piu^e în
biaţo şi o etiîn^e la piept, e iiibeeCj CXnihia! Şi
diago^fea mea jpntin iii e mereu. Am impicsia că
Dedal, disperai cv-I pii i-dvise pe Icar, re-a dat aiipile
sale caro ne sînt de r,- ji'i.> deoaiecc, în ciuda faptului
ca, in apaienţă. sîntem d< v,<\ peisonalităţi, în lealitate
sîntem o singuiă iiinţă.
—Alunei ce (e necăjeşte? Xu căuta să denaiuiezi a<'o-

—ISînt adcvăiuii caie trebuii-c ascunde. Penii u f ei

băiiini tăceiea pemnifica cel ir ai îjialt giad al
Snlclcp-
ciunii. Aderai ui adesea ?e a^oeiaz." cu lăul.
—Vorbeşti în parabole ! Binele i ului îl împfaiă-oc i u
tine !
Petroniîis dădu din cap.
— Mu de noi este \oila l
—Atunci uită, de grijile altora ! Să ne trSim viaţa I
Pe-abia am descoperi t-o !
—Dar sînt şi alte adevăniri care ne plivesc direct I
Hu ştiu dacă. e^ti în s»lare să le suporţi ! Dacă ţi le-aş
spu
ne, ţi-aş răni pudoarea {
—După incestul pe care l-am săvîrşit şi pe care nu-1
regret, ce adevăr ar mai putea sărim rănească
virtutea?
Petronius se hotărî să vorbească.
— Află că lunius Niger nu este tatăl nostru-!
Cynthia îşi rotunji ochii uluit , apoi zise :
—Cu atîfc mai bine ! Nu mai sintem obligaţi să ne su
punem capriciilor sale !
—Nu glumesc, Cynthia! Am trăit în minciună cinci
sprezece ani. Şi lunius este victimă a acestei
minciuni.
Fata primi noutatea cu un calm care îl derută.
—în lumea noastră se întîmplă chestii de astea, zise
ea. Cei interesaţi Ic acceptă si lac.
—Mama nu i-a spus adevărul lui lunius !
—Refuz să cred aşa ceva ! ripostă Cynthia.
—Am avut dovezile sub ocliii mei. Sîntem bastarzi,
Cynthia! Copii proveniţi dintr-un adulter ! Doar
Vilmis
8e poarte mîndri că este fiul lui Tunius Niger.
—Atunci cine este tatăl nostru! L-am cunoscut vieo
dată ?
—Nu ! A fost asasinat!
Cynthia îşi încrunta fruntea.
—Mergi prea depart? cu glumele !
Petronius rîse amar.
—Nu ! Acesta este adevărul!
v
—Sînt gata să suport orice ! Cine e el? Un sclav? Hn
fante de curtean?
—Este chiar nepotul împăratului Octavian August!
Agrippa Postumus !
Cynthia fu uluită.
—Dar toată lumea ştie ca. la data naşteiii noastre pra
mort! Suprimat!
—Nu ! Nu ora mort! Iar noi sîiUem copiii 'ui ! UHiniii
descendenţi direcţi ai împăratului Octavian August '
în
chipuie-ţi ci am dreptul si aspir la tion!

153
 Cyuthia îşi împreună mîiiiHc şi izbucni u rîs.
—Eşti nebun, Petronius!
Petronius se strîmbă,
—Era mai bine să iac ! N-ai Bă mă crezi niciodată!
Oynlhia făcu nn gest de şovăială.
—Da l Nu I ... Nici eu nu mai ştiu l . . . Este un
adevăr greu de acceptat! X-aş mai îndrăzni să mă,
uit
la tata în ochi. O să-i spun lunius, adăugă Cyntnia
per
plexă. Cum să-i zicem de acum înainte?
—Tată I Normal! Este tatăl nostru după lege !
—O să-mi fie ruşine ...
—M-am gîndit mult la asta, zise Petronius. Antonia,
mătuşa noastră, căci este mătuşa noastră, n>a sfătuit
ca,
deocamdată, să, nu vorbesc despre asta. Este mai să-
uă*
tos, mi-a zis.
—Evident I
Gynthia zîmbi,
—Sînt fericită că \ 7ibius> ne este aproape străin l
—Ne este frate după mamă l
—Este aproape acelaşi lucru, zise Cyatuia cu o cru
zime care au o caracteriza.
—O taina împărtăşită este mai u^or de dus, zicea
Antonia.
Cyntnia îl strînse de braţ. încerca un sentiment da
bucurie şi de îndoială.
—Nu-mi vine să cred î Aşadar, Octavian August este
strămoşul nostru I ...
—Ei, da!
Şi adăugă zlmbind :
—Dar pe linie morganatică l
—Nu rîde cînd este vorba de chestiuni grave!
—La început, cîud ţi-am Ppus, erai mai sceptică.
—Da, dar acum încep să-mi dau mai bine seama despre
ce este vorba. lulia I este bunica noastră, iar lulia ÎI
mfir
tusa noastră ...
Petronius izbucni înlr-un ris ve^el.
—Numai că, aparent, siat nişte rude puţin recoman
dabile.
Şi Postiuaus tatăl nostru l Toată lumea zicea că era
nebun

154
 —Calomniile zboară mai repede şi mai MJS Geot pulul
do păpădie.
—Poate că a violat-o ! şopti Cymlifa. Ai a^t-a o
scuză!
—Dragostea nu are nevoie de sen/e. şi nici de juMiii-
cări. Există sau nu există! As(a-i tot !

Domitius Cotta şi-a pus capăt zilcloi tu ins pumn ilo

paie scoase din saltea, pe care şi le-n băgat pe gît. înaink*
de a se sinucide, s-a dezbrăcat, ca tenmieeiii Na nu i d< h-
copoi e corpul devenit invizibil.
Castor era la frizer, în timp ro pntiomil ii tăia paiul,
asculta distrat ce vorbeau clienţii şi -MNţinea eon\ ei
Oamenii cu scaun la cap filtrau z\onmilo şi Io ttvu la
rîndul lor, printre prieteni. Tnnda\ii adorau lor ui
acesta de adunare, care le funuxa o dis-tracţie foai-te
apreciată. Mai ales ea operaţia dura mult, deouieoe ^e
supuneau la tot felul de procedmi ea să se facă se
băibiercau, se tundeau, se epilau, îşi pileau unghiile, se
fardau, se frezau, se pailmnau şi chiar îşi opilau pili ut de
la subţiori, din nări, de pe mtim si de pe picioare.
Lingă Cantor, un bărbat clegnnt întie două vnMi',
loaitc preocupat de frizura şi nianicliiuia sa, care înmăn-a
manc\rcle frizerului nitmdu-se intr-o niicS oglinda, ]o-
vcstoa tot felul de bîrîo trezind interesul. Po^tMi^p,
comentînd cu ironie, necazuiile nodurnc alo unui pi iot ( n
caro lvia«e o boală ruşinoasă de la o emtczană foftiio
scumpă şi, aparent, mai presus dy orice bănuiatii Apoi
trecu lauu alt subiect, prh ii oi lamosutea bătiîiiului Cotta,
Vărul său, Zodicus, tri))uu al pretoiionilor, u povesti
multe detalii cu pmire î;i sHişitiil bătnnuhn nebun,
— Trupul lui gol era jalnic ! Ar fi pnlufc sări inspire pe
ţii sculptor care ar fi vrut să redea cea mai neagră mi/oi ie
toană !
t Castor se pi inse cu inimile do seănnel şi îşi strune
dinţii. Acestea au fost singurele salo reacţii interm 1 . In

153
 inima îneepu sa-i bată tot mai repede. Reuşi să-şi
stăpînească suspinul dureros, care i se opri ca un nod
m gît. Tot trecutul său îi trecu, tulbure, prin faţă. îl
f ev ăzn pe tatăl său, care personifica bunătatea, înţelegerea,
Indulgenţa. Părea un om slab, incapabil să facă vreun
f*ă«. La luptele de gladiatori, la care asista ca să onoreze
jşrezonţa împăratului Octavian August, n-a dus niciodată
degetul marc în jos, cerînd uciderea învinsului. Nebunia
sa era inofensivă.
Castor nu putea sa creadă că tatăl său avusese tăria
sa-şi pună capăt zilelor într-un mod atît de crud. încerca
£g-şi imagineze suferinţele prin care a trecut pînă cînd
şi-a băgat" pe gîtul sfîşiat pumnul de paie, eforturile sale
Cbinuitoare de a răsufla, în cumpănă cu hotărjrea de a
înfrunta moartea,
Frizerul, căiuia îl plăceau cancanurile, încerca să-1
antreneze în discuţii, dar tăcerea tînărului său client îl
sili &ă se limiteze la un monolog incoerent.
După ce îşi termină toaleta, Castor se ridică sub
piiviiile invidioase ale celorlalţi clienţi. Plăti şi ieşi cu
un pas hotărît. Traversa fără grabă prin mulţime în timp
ce creierul îi lucra cu febrilitate.
Eucolpius şi llyllus îl aşteptau într-o tavernă rega-
lîndu-se cu cîrnaţi prăjiţi muiaţi în vin de Capua. întîrzie
Iii întîlnire ca să se gîndească la ce avea de făcut. De la
bun început îndepărtase bănuiala că ar fi fost vorba de
o execuţie pretestîndu-se o sinucidere. Lui Tiberiu \\
plăcea să prelungească suferinţele duşmanilor săi. Cînd
cel urmărit de răzbunarea sa îşi tăia venele, Tiberiu
.înnebunea de mînie, căci era lipsit de o plăcere rafinată,
îu locul execuţiilor prin decapitare sau prin strangulare
în celulele închisorii Mamertina, prefera sa-şi arunce
condamnaţii în prăpastia Gemoniilor. îşi imagina cu
voluptate teama lor cînd priveau prăpastia în care urmau
să fie aruncaţi.
Moartea lor lentă îi provoca o bucurie fără margini-
Torturile la care asista îl excitau pînă la orgasm. Ultimele
clipe ale duşmanilor martirizaţi şi desfriul aproape că îi
provocau aceleaşi satisfacţii. Atunci se simţea egalul
zeilor, în acelaşi timp încerca o anumită tristeţe, deoarece

156
moartea era o binefacere pentru cei care scăpau astfel
de chinurile vieţii. Tîberiu adoptase acest aforism de la
mimul Publius Syrus, care, dealtfel, exprima un mare
adevăr.
Hyllus îngurgitase două potîrmehi, zece eîruaţi &i
mai comandase o bucată zdravănă de mistreţ fript, Eueop-
pius îl privea cu admiraţie. MSnease doar 'trei cîruaţî şi
se simţea sătul, Vinul parfumat mergea foarte binp eu
mîncărurile bogate.
întîrzierea lui Castor îl uimi pe Encolpius, care deve-
nise între timp susţinătorul şi prietenul său eeî mai bun.
îl iubea pe Castor ca şi pe Petronius. Diri păcate fostul
său camarad de şcoală îşi petrecea aproape tot timpul
la Palatin. Hyîlus, ca şi Encolpius, se ataşase de Castor.
Forţa sa herculeeană avea nevoie de creierul unui prieîeu
ca să-i îndrume- paşii în labirintul vieţii.
După înscrierea sa la şcoala de gladialoii, unde ftvese
împins de Ascyltus, rupsese relaţiile cu Thyron, măce -
larul, fostul său şef de banda, caie nu putea să-i iei te
„tiădarea". După aceea parcursese un diurn lung presărat
de cui re şi de şiretenii în care ar fi pulul să-şi la^e pielea,
„Lanistul" Annius Cimber, care îl angajare, ÎM închipuise
că a pus mîna pe o cloşcă cu pui de aur şi că îl v a inanet ra
dnpă pofta sa. Că îl va putea trata pe aco<4 roman liber
ca pe un sclav slab la minte. Dar băiatul nu s-a arătat
chiar aşa de supus cum şi-ar fi doi i! Cimber. Hyllus
în\ataşe fără murmur tainele ir.csciici şi urmase cu st'iri-
Icnie indicaţiile'.,lani?tului" şi dascălului <*ău.
Cimber credea că gladiatorii, aA în d calităţi intelce-d'-
alo imers piojwţicnalc cu forţa lor fizică, puteau l'i d"!
iie^liciţi ca auimale-le inteligente caie îi delcc^ca/.t l o
aiuatoiii de ciie. Biulalitatca ca fală O e TTylîu^ atit^eii
Kllbătioia. Dispeial de acest iiatamciit, Hyîlns îl blesievnă
pe Asc-yltiR, caie îl aruncase în gheaiolo .,]anistiîlui''
şi «e planşe lui Encolpius care, la rîndul s;lu. ii po'uMi
lui Castor.
Tînărul patrician ascultă plîngeiile discipolului de
gladiator si îi recomandă cum trebuie să SG compot le
în \ iitor. Hyllus îşi întipări lecţia bine in minte. Chiar
a doua 7\,t în cursul unui exerciţiu care îl arunca în braţele

157
tlllim

urmi „reliaiius", Cimber, nemulţumii'de elevul sîîu, U

lo\i cu biciul cu patru curele.
HjHus °I' ri lupta, ge întoaise gpre dascălul său, ti
smulge biciul şi î) tăcu bucăţi. Cimber împietrise în faţa
acestei temerităţi, Ilyllus, fără sa ridice glasul, îi spuse i
— Ascultă, Annuîs Cimber ! Vreau să-ţi amintesc că
ai in t'a1.ă im cetăţean roman liber şi că. m-am înscris în
această şcoală cu cele mai bune intenţii. Daca ai să îndrăz
neţi i să mă mai atingi o Mugură dală, am sâ-ţi rup ceafa !
Datoiia ta e-s-te să mă imcţi me&cria l Eşti plătit pcntm
aMa î
..L.mistuP înnebuni de furie. Se aruncă, eu pumnii
suinei, a-nipia lui HA Uns care, eu un singur gest U doboiî
CA pe im fii de iaibă <ub prhirilc uluite ale gladiatorilor.
Ciuibet sibiu putu să ?-e ridice, năucit } cn dureri îu
coi p, iula cenuşie de piaf şi gura plină de sînge.
- Legaţi l în lanţuri l bolborosi scnipînd citiră dinţi.
Doi gladiatori alergară şi aduseră lanţurile.
U,\ Un*, calm. îi labă să-1 prindă în lanţuri. Cînd
cama-i A/J! s;"u u legai ă braţele şi picioarele, zise cu
acelaşi calm :
- Vscuită, fmiber '. N-aî dreptul să-mi aplici o pe-
dt'»i>->ri re/,or\ală sclavilor l
I-ji In cord A mu-chii, se propti bine în picioare şi rupse
lanţunle sub prhuilo uluite ale gladiatorilor şi ale „la-m-
l'îlor'' adunaţi in om tea cazărmii. Apoi le arătă lui
Oimber, care ^o uita .stupefiat.
— Tjanţunle acestea le păstrez ! Ou ele am să-ţi sfărîm
oalele Eără ^a mă murdăresc po mîîni l -
— încă u-ara încheiat socotelile-1 urla „lanistul'^
Cu acca-tă ameninţare se termină incidentul.
în si'ir^il, veni snufr în care tinărul gladiator trebuia
*3 intre în arenă. î->i inaugura cariera de gladiator.
C'ii cal "Ma\imu« îţi dcscliiise porţile. Spectacolul începea
cu defilai ca echipelor de luptători conduse de „laniştii"
lor. Otova perechi de luptători pro^ ^ocară entuziasmul
Cînrt %oni nodul lui Hyllns, Cimber îi alese, ca adver-
sai, un ttac cu zece îutîlniri victorioase la activ. Obiceiul
coi ca -.ia advci sării ^ă fie de valori aproximativ egale,
pontn a lungi luptole corp la corp şi a nu le reduce la
 ciderea unui debutant de către un gladiator
făt. Cânte expeiimm-însă, făcu o
iui. excepţie. Asta era răzbunarea
Intrarea campionului Traeiei în luptă fu salutată
ovaţii, ţtîrubus era foarte iubit de public datorită bravuri
sale. Acum era aşteptat cel de-al doilea campion.

pac. tJn adolescent cu figuri atletică, dar care nu avea

limlc extraordinar. Un tînăr complet necunoscuţi Pu-
icul ştia că forţa fizică fără experienţă însemna o moarte
ligură pentru începător.
Se auziră strigăte de protest. Mulţimea avea impresia
cădeşte înşelată şi că s-au făcut aranjamente legate de
pariuri. Urletele se abătură asupra lui Cimber care, gfidînd
ostilitatea publicului, dădu semnalul de începere a luptei.
Tracul avansa mîndrn, măreţ, sfidător, spre mijlocul
arenei. Hyllus i se aşeză în faţă în poziţie de luptă, Anim-
doi luptătorii aveau aproape aceleaşi arme t scuturi .
Armuri care lăsau o parte din tors liberă, săbii, brasarde
şi platoşe de umăr. Pe casca tracului erau zece pene care
simbolizau cele zece victorii consecutive. Casca lui Byllns
era lipsită de podoabe.
Săbiile se încrucişară. Zăngănitul lor metalic ajungea
pînă la ultimele trepte. Se părea că tînărul ştie să se apere
Sn faţa redutabilului bău adversar. Dar nimeni nu nutrea
vreo iluzie cu privire la sfîrşitul înfruntării.
Deodată tînărul făcu să-i zboare tracului scutul din
mină şi, cu o lovitură fulgerătoare, de o putere incredibilă,
îi tăie gîtul. Apoi tot circul asistă la un spectacol care
îl lăsă fără glas. Capul tracului, despărţit de tors } zbtuă
la vreo zece metri de corpul său, care mai făcu cîţiva paşi
tremuraţi şi se prăbuşi pe nisip. Sîngele ţîşnea din venele
jugulare ca din două izvoare minuscule.
Surprinderea fu atît de puternică încît mulţimea
rămase mută cîteva 6lipe. Apoi izbucni o furtună do
aplauze.
gj Hyîîus, de la prima sa apariţie la circ, se afirma ea
i«> vedetă.

159
 Ctnd intra Castor în tavernă, Encolpius îşi acoperi
obrajii cu mîinile.
—Soarele mă orbeşte ! strigă el prefăeîndu-sc îngrozit.
Hyllus, ochii tai îl pot suporta?
Mintea lui Hyllus se adapta mai gren la glumele prie-
tenului său.
—Soarele?... Ah, Castor! într-adcvăr, străluceşte
ca un abtru ! Dacă aş ii frumos ca el toate fetele din
Borna
ar îngeri unclria la picioarele mele !
—Nu te pHuge l exclamă Encolpms. După ce ai
devenit de pe o zi pe alta o celebritate toate femeile
se
îmbulzesc în jurul cîmpului de exerciţii să te admire
î
Hyllus se strîmbă.
—Boar matroane bătrîne lacome de carne proaspătă.-!
—Dar as,tea plătesc bine !
Castor se strecură printre mese şi se aşază la masa
prietenilor săi. îu faţa lor nu-şi ascunse mîhuirea. Le
povesti, suspinînd cu lacrimi, despre sinuciderea tatălui
său.
Encolpius şi Hyllus îşi schimbară privirile conster-
nate.
—Nu sînt atît de inteligent ca să găsesc cuvinte cam
ar putea să te consoleze ! zise tînărul gladiator tulburat
de durerea prietenului său. Tot ce pot să-ţi spun este ca
sîut cu toată inima de partea ta i
Eucoipiua îi prinse mîinile lui Castor mtre ale sale-
—înţeleg durerea ta, Cantor l O înţeleg cu atîfc mal
mult cu cit mi-am dorit totdeauna să ara părinţi ca
tine,
N-am avut nici bucuria să-mi sprijin capul pe
pieptul
unei mame care Să-mi zică ce este bine şi ce este rău,
co
trebuie să fac şi ce nu trebuie să fac. N-am avut un
tată
care să-mi arate calea pe care tiebuie să merg şi
calea
pe care trebuie s-o ocolesc. Ku ştiu nici de unde
vin şi
nici încotro mă duc. Tu eşti mai nenorocit decît
mine
deoarece ai cunoscut mîngîierca unei mame,
cuvîntul
înţelept şi afectuos al unui tată.
—Să faccin ceva mai bun decît să ne plîngem ! zi&e
Hylius dînd dovadă unui spiiit de iniţiativă care,
de
obicei, îi lipsea. Sora uea trăieşte cu un prelorian.
Am
aflat că cei condamnaţi k raoaite sau moi ţi la
Mamertina

160
 sînt aruncaţi într-o groapă comună. °Eu şi prietenii mei
te vom ajuta să scoţi corpul tatălui'tău din grămada de
cadavre şi să-i facem o înmormîntare omenească,
Encolpius lovi cu pumnul în masă.
—Iată o idee bună ! Toţi prietenii noştri vor paiticipa
cu toată inima la această acţiune pioasă, Castor !
Ochii tînărului se umplură de lacrimi. Durerea stă-
pînilă la frizer sfărîma acum toate zăgazurile.
—Nu pot să vă expun unei primejdii atît de mari!
Yreţi să încălcaţi legea? !
Encolpius îşi ridică mina şi făcu un gest indecent
scoţînd degetul mare printre celelalte strînse între ele.
—Asta-i ! Legea lui Tiberiu şi a lui Sejanus î O cana
lie încoronată şi un lingău în uniformă de prefect !...
Dar sa trecem la lucruri mai practice I în primul nud
trebuie sa ştim dacă tatăl tăa mtr-adevar a murit. Apoi
îi A om dezgropa pe toţi morţii îngropaţi în ultimele gropi
comune. Iar tu trebuie să-1 recunoşti pe tatăl tău printre
cadavre.
—Bineînţeles ! lăspunse Castor, zicîndu-şi în minte ;
'„Xii-mi mai rămîne dccît să-1 omor pe Domitius Afer !
Şi am s-o fac l Mă jur pe toţi zeii Olimpului şi Infernului !"
Encolpius continuă după, oîtova momente de tăcere:
—Trebuie &ă-i anunţăm pe toţi prietenii noştri, &ă
adunăm cazmale, lopeţi, chiar şi arme. Căci nu sînt
excluse
nici întîlnirilc cu paznicii. Do obicei îi întîlneşti acolo
unde
nu e nevoie de ci.
—Atunci eu mă voi interesa dacă zvonul cu privire
la moartea sa este adevărat.
— Dacă este adevărat, pornim ! zise Hyllus.
Encolpius interveni îngrijorat:
—X-ar trebui să mai umbli singur, îndeosebi noaptea,
Castor ! Ammilus s-a jurat că- va pune laba pe
tine !
Iar gealaţii lui sînt pe urmele tale l
—Sărmana Lais ! suspină Hyllus. Ţi-a lăsat o tristă
amintire l Ura lui Ammilas l
—Ai cunoscttt-o ? întrebă Castor cu inima strînsă.
— Da ! O fată drăguţă! Cam slăbuţă, dar mergea I
Encolpius se iută pe fereastră.
* — S-a lăsat întunericul I Poate că ar trebui să te
însoţească cineva acolo unde te du ol f l

L
11 - c 601
 •*- Mă descurc Singur I
—Un filosof bărbos şi eârac îmi spunea într-o al ci
nu trebuie niciodată sa-i provoci t>e zej \
—Acolo unde in& dup nu pofl^, ftiŞ prezint însoţit
—feine l Tu hotărăşti! zise Encolpiul t
ţ
Castor juca o carte periculoasă $ar necesara iasă
bine jocul. Pe lista sa de oameni câte ţr^tuV 1 erau trei
personaje i Pomitius Afefj Şefe Cînd era copil tatăl
sau ii lua pe genuftct despre faptele gale din timpul
războaielor | Domitius Cotta' era o personalitate mirean
şi dotată eu un spirit de" prevedere care \- .. treacă
prin furtună naizînd totdeauna pe calul ţiştig&ţp]
După succesul lui Oetavian August, a e^yui * " '
o îmbrăţişase, se considera un doinn preşu mare
accepte un post de ministru ca Şailustius, Meccensţ
Agrippa sau Eufian, parveniţi ridicaţi la, cele mal tnalra
onoruri şi care li orbeau pe naivi şi pe proşti eu averile
lor fabuloase, dobîndit© pe căi lăturalnice, f
A fost nevoie doar de cîţiva ard ca măreţia lui Cottş,
să se năruie ca un castel de nisip construit pe o plaja
spălată de valuri. Acuma el, Castor, era băgat într-Q
conspiraţie ca acelea despre care îi vorbise tatăl său*
Odată cu moartea lui Cotta sarcina de şef al familiei
îi revenea lui Castor. Bunicul sau era atît de bătrîn încîu
abia mai putea să stea în picioare şi umbla cu greu spri-
jinîndu-se în două bastoane. Vorbea vrute şi nevrute;
iar uneori îşi închipuia că oferă banchete lui Sylla sa\i
lui Pompei şi că se află în fruntea unei armate de sclavi.-
Castor se întreba îngrijorat cum se descurcau fraţiţ
săi mai mici la Baîes. Nu primea nici un semn de viaţa
din partea lor. Probabil că libertul care le acordase adăpost
le dădea ceva de mîncare. Se ocupa de nişte afaceri cart
îi aduceau venituri modeste. Dar deocamdată această
problemă trecea pe planul doi. Va asigura existenţa
fraţilor săi atunci cînd posibilităţile sale financiare se 1
vor îmbunătăţi.
Frumos, elegant, fermecător, prototipul tineretului
de aur roman, Castor se prezenta la Pomponia care nu se
jena să-1 primească goală, în timp ce- zece sclave îi făceau

162

/i W
^HaHliaM
toaleta. „"Regina curtezanelor" putea să-şi permită" luxul
de a-şi primi intimii în timpul acestei operaţii delicata
deoarece tinereţea şi frumuseţea sa nu necesitau arsena-
lul de unguente, de farduri, de pudre, de fierturi- diii
lipitori putrezite, de funingine din coadă de oaie grasă,
de pastă din balegă de viţel şi din alte ingrediente, mai
mult sau mai puţin rău mirositoare, pe care femeile tre-
cute de o anumită vîrstă le folosesc pentru a repara stiică-
ciunile provocate de vreme. Un parfum discret dar persis-
tent, puţină pudră, o umbră de ruj pe buze şi un păr
ondulat, mătăsos, de un blond natural — o raritate la
Roma — bine pieptănat erau de ajuns ca să-i dea o pros-
peţime fascinantă care provoca ravagii printre admira-
torii ei de toate vîrstele, gata oiicînd s-o acopere în aur.
Sclavele îm ăţate feă lucreze cu obiecte de îmbrăcăminte
de mare lux asortau, pentru seara asta, o rochie de voal
de mătase transparentă brodată cu aur, cu diadema,
cerceii, colierul, brăţărite si fibulele, toate încrustate cu
diamante, ca si cu coturnii de o mare fineţe. Fetele aştep-
tau ca „parfumoarea" sa termine odorizarea coipului
orbitor de frumos ca să înceapă s-o îmbrace.
Castor o compară pe Pomponia şi ambianţa rafinată
a interiorului cu simplitatea copilărească a Laisei, prosti-
tuata micuţă şi slăbuţă.
Se apropie' de Pomponia şi, fără să-i mai facă vreun
complement, cum o obişnuise, o sărută pe umăr. Curtezana
simţi cum i se înfioară- pielea. Mina bărbătească a lui
Castor îi atinse uşor sinii de sidef. Corpul senzual al Pom-
poniei luă foc.
—Ieşiţi! strig;! sclavelor cu o voce răguşită de patimă.
Fetele se îmbulziră spre uşă şi o închiseră în urma lor
rîzînd pe furiş.
Castor o luă în braţe şi o duse spre pat în timp ce ea,
înfiorată, îi zburlea părul. Gemînd, se lăsă pradă dez-
mierdărilor, îndoindu-şi corpul siib asalturile lui Castor.
Timpul se scurgea fără ca ea să se mai gîndească la
invitaţii care, probabil, au şi venit.
O mîr.ă bătu în uşă.
—Oaspeţii sînt nerăbdători să vă vadă! şopti o
sclavăţ

163
 —Sa aibă puţina răbdare! Iuta nu mi-am
toaleta ! Mă însoţeşti î îl întrebă pe Castor.
—K« l Prezenţa prietenilor tăi mă face gelos !
—Ab, Castor! suspină Pompouia tră-gîndu-l ii
peste trupul său care părea că alita aşteaptă.
După ultima împreunate Pomponia le permise »*•!«-
Telor sa intre.
—Pregătiţi-mi baia! !Mi 101 fi singură!
Tinăra pereche trecu în sala alăturată unde îi aştepta
p piscină cu apă caldă si fmlîni ţîşuiloare care Ioc de
duşuri.
—îmi imaginez ca almo^feia \a ti plictisitoare ' /:
Castor în timp ce se spălau recipioc.
—Va fi mai puţin plietNifoaie deoarece în -ie.»
asta nu mai vine Sejanns!
—Cum a putut să reziste ^ -ă mi vină la o *aii
toare organizată la tine *
—Ku mai îmi vorbi de omul ă-ta ! De o \reme
început să rnă aga&cze ! Joa<_ă ni im piese ! Mama.
şi cu pe deasupra ! Se jură că eu MU! ^mgura şi adev^ lui
dragoste. Că politica îl silele -ă ^e culce cu tîifel< astea
imperiale I Dacă 1-ai vedea ' Se uiăşle ca un viemiţ la
picioarele mele ! Dealtfel, îl inielci; Cum ar putea fj
realmente îndrăso-lit de lanlo^a a^ta lutrînă de Livilla
—Ei. da! Yădma pimţnlm ino^ienitor. Se spnne c|i
Lmlla a fost foaite faimoasă in iinoieţe. Dar acum ar
nevoie de patru ore de toaletă ca M şi repare cît de er| •
faţa minată de VuMă . J^ă-ină. di^gul meu
spăl coapsele.
- Dacă îl iubeşte punie^a nu ic 1enu de
Lmlla. pelo/ia ei ? Otră^uiile -lobod pun Borna!
ciuulă încă --a. care îi tace Q
~ E^te mai preocupată do
comurciiţX nebună !
în timp ce îi şteigea, mai mult ^idilmdu-i, smii. cele -;f
şoldurile, ca să pielm^eastă o plăcere care n permit tea să
scoată nişte infounatn. o nilicba j
—Fnca sa? Toibeşli de pimte-<a Inlia III.
îs ei o Cezar?
—Cltiar de ea ! Xu ^ inulţunie-jte că e nactiesa hi
s, dar îi mai înciechnţea/ă ţi toni e tajnele f
 fcului său de bărbat... Ah, mă gîdili!... Sejanus vrea
gă~l îndepărteze pe prinţ de la tron. Tot ce zice Nero
Cezar, sau nici măcar nu zice, dar poate fi răstălmăcit
ca act de ostilitate faţă de împărat, ajunge la urechile
acestuia..., Lasa-mă şi pe mine să-ţi spăl şoldurile !...
Adesea, dragă Castor, mă gîndesc că- Sejanus mă,
foloseşte ca im paravan .. Da, Pomponia, după care
înnebuneşte toată Jîom. j nu este decît un văl de um
sub care se ascund combinaţiile amoroase şi politice ale
lui Sejanus !... Din teiidre, îmi despăgubeşte cu sume
considerabile! Şi cum te iuboe, împart cu tine norocul!
Este mica mea răzbunare !
—Şi notaţia lui Sejanus nu zice nimic?
—Cmc? Apicata? Nenorocita î Ştii ultima poreclă,
a Un Sejanu<> ?
- Mi!
—Crotalnl î Fiindcă are calităţile unui şarpe crotal
care poate să \iajeasca, să hipnotizeze fiinţele
omeneşti
pe care viea să le seducă, să se folosească de ele ca
apoi
să Io distrugă, A început, dud era tînăr şi frumos,
cuce-
rhidu-J pe sibaritul Apicius. Graţie acestui nobil
extrem
de bogat a reuşit să intre îatr-o lume care îi era
inaccesi
bilă. După ce î-a foM. iubit cîţiva ani, 1-a ajutat să
treacă
în cealaltă lume. Apoi s-a încurcat cu fiica
răposatului
său amâni şi i a câsllorit cu ea. I-a făcut doi copii
şi a
piu mina pe toată averea sa. Fiindcă era de o
origine
mai muU deci l modestă, a aranjat să fie adoptat rte
gene
ralul luliu-i Strabo. asasinul prinţului Postumus.
—Dar c diabolic omul ă'îta !
—Diabolic c pul in ^pus !
—Mi apoi''
--Apoi * a cnUat cu Sti'abo. care 1-a recomandat
împăialuliu Act-^ta a apiobat numirea sa în calitate de
coleg al Pi efectului, tatăl său adoptiv. Astfel că acum
arc a vei ea Ini Apicuis. ncbleţoa lui Slrabo, copiii Api-
batei M cea mai luai t ă funcţie în imperiu. Dar planurile
lui vizează mult mai Mia. Ca &ă devină, amantul Livillei
§i să aibă mumie libci°, "tur ^ simplu a rcpudiat-o pe
Apicata ...
Castor :>e i;mdi că ai putea && schimbe subiactul.

163
 —Aş vrea «3, te întreb ceva ! Ai auzit voibindu-se
de moartea lui Domitius Cotla?
—Băfrînul patrician care se eiedea invizibili Sejanus
se amuza de nebunia lui. Cotta făcea parte din
categoiia
de vid inie care trebuie să contribuie la mărirea
aveiii
Octalului. Vila lui Cotta din P orna a intrat în
zcstiea
Licurici, fata lui Scjanns. Cea de la Baie^ este
rezervată
băiatului său, cai e'trebuie să se însoare în curmd.
Castor simţi cum îl currînde ra nia, dar nu-şi exterio-
riza sen UIŢI entele.
—Să nu spui nimănui ce ţi-am spus, îngerul meu !
îl preveni Pomponia. Taina asta tiebuie să moară aici!
Castor aflase acum tot ce % roia să afle.
Pomponia se lăsă uşor pe genunchii lui.
—M-ai pus iaiăşi pe foc!
Castor, însă. se letrase apioape cu biuscheţe.
—Ajunge ! Invitaţii, exasreiaţi, ar putea să invadeze
apartamentul !
Pomponia se ridică cu părere de ian.
—Ingiatule ! •
Un zfrnnet forţat lumină faţa tinăiului.
—Trebuie să înţelegi ea am şi eu problemele mele !
—Singura problemă din lume este diagostea, iu
bitule !
Castor ieşi din piscină. Sclavele so grăbiră &ă-l şteargă,
ca să se bueuie cel puţin de cîte\a minute atingîndu-i
corpul.
Pomponia îl chemă- iarăşi la ea ;
—îsoaptea asta ai face mai bine să răoiîi la mine.
Vor fi mişcări de trupe. Sejanns m-a pievenii să nu
ies
din casă. Eu te sfătuiesc să-mi asculţi sfatul.
—Dar despre ce este vorba'?
— Bănuiesc că de exerciţii militai p.
Pomponia ieşi şi ea din piscină.
—Castor, ai putea să rnă iubeşti cum îl iubeşte Li-
Tilla pe Sejanus? Ea îşi afişează diagostea faţă de Sejanus
Sn ciuda tuturor convenienţelor'' sociale. Bărbatul său
a aflat de dragostea ei nebunească. Gelos, a plămuit-o
!n public. SejanuSj deşi e de un orgoliu nemăsurat, n-a
îndrăznit să riposteze fiului împăratului, căci ţine la

166
pielea sa. Dar puţin mai tirziu prinţul moştenitor a trecut
în lumea drepţilor. Crezi că de moarte naturală.? Cina
ştie ? ! Circulă tot felul de zvonuri. Dar poţi să crezi în
toate bîrfele?
Puţin după aceea Castor părăsi vila Pompom'ei. în
tiinp ce cobora pe scara de la intrarea principală simţi
Că centura sa atîrnă mai greu ca de obicei. Deschise cen-
tura şi la imiina unei torţe aprinse văzu o pungă plină,
le perle şi una umplută cu monede de aur. Dacă moartea,
bum confirmată, a tatălui său nu îi smulse lacrimi de
lurere*şi mînie, generozitatea Pomponiei U făcu să zîm-
ţească. Familia Cotta era purtată de acelaşi val de rapa-
citate a împăratului şi a complicilor săi.
Castor fu trezit din meditaţiile sale de un zgomot;
grăbit din spatele său. Strada pustie era înecata în beznă.
oar acoperişurile se conturau pe cerul înstelat, îşi
E aminti î avertismentele lui Eneolpius şi Hyllus
privitoare la Ammilus. Su acordase prea multă atenţie
celor spuse de ei. Totuşi noile condiţii ale existenţei sale
cereau să-şi schimbe concepţiile. Acum făcea parte din
drojdia societăţii şi trebuia să se supună legilor ei.
începu să fugă cit H ţineau puterile. Aea_aă, învăţase
în „palestră" luptele, marşul, nataţia, eehitaţia, chiar
şi pugilatul. Dar superioritatea numerică a urmăritorilor,
armele de care dispuneau cu siguranţă, le acorda un
avantaj zdrobitor.
Se crezu salvat zărind soldaţi călare trecînd în galop
pe stradă. Strigă după. ajutor, dar zgomotul copitelor
|>e pavajul de piatră îi acoperi glasul. Călăreţii »e înde-
părtară.
'Castor alerga săiind ca o căprioară. Se di&tanţase
de urmăritorii săi cînd, după un colţ, apăru o altă bandă
care îl aştepta. Se vedea că lovitura era pregătită de
dinainte. Se opri suflîud greu, îşi acoperi cu toga braţul
stiug ca să pareze loviturile cu pumnalul şi se pregăti
să lovea că cu pumnul drept. La un semnal umbrele
care se găseau în faţa şi în spatele său se apropiară urmă-
rind să-1 încercuiască. Cînd se apropiară, Castor le văzu
lucind tăişurile. latră în acţiune şi îl fcrînti Ia pămînt pe
unul din adversari, Cînd se întoarse să riposteze la un braţ

167
care se ridica simţi o lovitura In burtă, urmată de o a
atroce. Vederea i se înceţoşa, o slăbiciune ciudată îi
amorţi puterile şi se prăbuşi.
Domitia îsigcr, îmbrăcată de mare gală şi scinlcind
de bijuteiii, se urcă în trăsura aurită, ajutată do un F da v,
şi se aşeză pe bancheta din spate, alături do gotul său,
care purta o togă largă brodată cu purpură şi inelul pona-
torial împodobit cu o camee pe care era profilul lui r\i~
beriu. Vibius, Cynthia şi Petronius se alezară pe bancheta,
din faţă. Veşmintele lor de sărbătoare emanau un parfum
fin. Trăsura, încadrată de douăzeci de sclavi călăii, pur-
tînd torţe aprinse ca să lumineze drumul, se încrucişa
cu escadroanele de pretorieni în marş. Cuirasele, armele,
căştile împodobite cu pene străluceau reileetîud Hacurile
roşii ale torţelor.
—E o mişcare de trupe neobişnuită ! exclama. Titniuî
intrigat. La ora asta din noapte l
—Bănuiesc că prefectul oraşului a scos soldaţii ca
sa-i apere pe invitaţii de la Palatin l zise Domitia.
Vaga
bonzii nu mai şovăie să-i jefuiască pe oameni in f
îi n
centrul Eomei!
Cynthia admira uniformele sclipitoare.
lunius ar fi preferat de o mie de oii mai imiH să» SG
ducă la întîlnirea sa obişnuită cu Bnnia dccît să se înuoape
la banchetul oferit de prinţesa Antonia. Vibius părea
că citeşte cu o plăcere perversă gîndurile posoinoiîte
înscrise pe faţa tatălui său.
Domitia îşi manifesta deschis nemulţumii ca.
—Detest sărbătorile acestea indecente unde toţi
se culcă cu toţi!
—Să nu exagerăm, Domitia! replică lunius căscînd.
—Palat'nul a devenit un af evărat lupanar l insistă
ea. Sal via îmi spunea că prinţul Nero Cezar nu poate
bă
treacă dintr-o cameră în alta din cauza coarnelor
caic,
fiind prea mari, nu intră pe uşă... Să fii cu băgare
de
seamă, Petronius! îl avei tiză. maică-sa. Spionii
mişună
prin Palatin !
—Ori cin d poţi Bă dai jeste o capcană! zhc lîzînd
ironic Vibius.

Îb8
 —De ce cauţi mereu să fi; antipatie? exclamă Cynthia.
Băutatea este a doua ta nat ui ă !
—Ain îndrăznit să-1 persiflez pe fratele său adorat!
zise Yibius ironic. Dacă asta te deranjează, voi
aborda
0 altă temă. Astăzj a fosfc inaugurată încă o statuie a lui
Sejanus în faţa teatrului Iui Harcelhis.
lunius prinse mingea din zbor.
—Au .bătut şi medalii cu efigia sa. Din ordinul împă
ratului ...
—A vrut, probabil, să-1 recompenseze pentru asasi
narea sărmanului Domitius Cotta!
Replica Domitiei îl irită pe lunius.
—Te-am mai rugat să nu mai faci aluzii la familia
asta! Este o chestiune îngropată si uitată!
— Pentru mine nu este nici îngropată şi nici uitată î
Apoi Domitia continuă gîndiloaro :
—Mă întreb dacă Tiberiu este un instrument incon
ştient al lui Sejanus sau uzează şi abuzează de Sejanus,
ca să-i fie atribuite toate ticăloşiile caro se comit plin
intermediul acestuia.
lunius explodă :
— Ai face mai bine să-ţi pui lacăt la gură!
Trăsura urca povîrnişul de la Palatin încadrată, de
alte trăsuri, de palanchine şi litiele sculptate şi am iţe,
escortate de sclavi cu toi te apiinse. Privit de departe,
cortegiul părea un fluviu de lavă. care, în loc să coboaie
pe pantele unui vulcan, urca tot mai sus, încâlcind toate
legile gravitaţiei.
Festinul ofeiit de Antonia a\ca mai multe scopuri.
Vroia să-i aiate lui Tiberiu că familia lui Gennanicns
nu se izola într-o cetate arogantă si că se s-upunea ceie-
monialului şi disciplinei iinpeiiale, fără a pune în nici
im fel în diei-uţic legitimitatea lui Tibeiiu. Cădiveigent.ele
aparente dintre cei cui Agrippinei si cel al Lh illei nu
reflectau decît nişte intrigi ce uintăicau să semene zîzania
în familia imperială.
Antonia lansare invitaţiile făiă, hă Iacă vieo deosebite
între vediea nobilime şi cea nouă, creată pe \ieuua.
1 <H;,Min!ui. pi f.lrâ să-i uite pe maiii demnitari ai icgi-
mului, cln.a (Kcă aceştia nu erau dec t cavaleri sau simpli

169
 sclavi eliberaţi. în acelaşi timp caută sa-şi întuieabc3>
legat iu ile cu elita ca să nu fie acuzată că s-ar sprijini
mai mult pe plebea romană, denotată cauzei familiei
sale.
yăibătoarea marca oficial aniversarea căsătoriei prin-
ţului moştenitor Xero Cezar cu nepoata lui Tiberiu şl
trebuia să arate poporului roman că relaţiile dinire împă-
rat şi nepoţii săi sînfc excelenţe,
în pofida anilor săi, Antonia avea aerul anei regine,
Cu capul sus, majestuos, aşezată pe uu scaun încrustat
cu pietre preţioase, răspundea cu amabilitate la reverenţa
şi la saluturile pline de respect. Bijuteriile sale de- o fru -
museţe deosebită o acopereau ca pe o minusculă Cale
Lactee. "Kn era cea mai bogată femeie din Roma? Dela-
torii priveau cu jind la averea ei dar suspinau neputin -
cioşi deoarece nu putea fi atinsă. Tiberiu se interesa cu
regularitate de sănătatea ei, îi trimitea daruri — fructe,
iloii. obiecte de artă — şi o trata cu toată consideraţia
datorată unei cumnate iubite.
Se spunea că împăratul nu are deci t trei prieteni i
Antonia, senatorul Kerva, un înţelept care îşi ridicai
spiritul pe deasupra gloatei demne de dispreţ şi, în sfîrşit,
Sejaaus.
Bătrîna prinţesă făcea onorurilo casei înconjurată,
de nepoţii săi, prinţii moştenitori, şi soţiile lor. în rîndul
al doilea era Agrîppina, răvăşită de tristeţea dureroasă-
cate o mbătrmea. îmbrăcată m negru, ca de obicei. Lingă
ea se afla Caligula, nalt, frumos, cu părul buclat şi ţaţă-
Huninală de un zîmbet de o veselie lipsită de griji, ca şi
unchiul său, CiaudiUj poreclit în ultima vreme „prostul
satului''.
-Absenta Uvillei, soacra lui 3ero Cezar, nu ora co-
mentată. -Mai multă curiozitate suscita absenţa lui Seja-
mis şi a copiilor săi.
Spre deosebire de mesele pătrate obişnuite la Roma,
Antonia adusese din Orient mesele în formă de potcoavă,
oare uşurau serviciul şi permiteau oaspeţiloi să urmărească
mai comod spectacolele artistice.
T)upă dispoziţiile date de bătrîna prinţesă, fiecare masă
era prezidată de un membrii al familiei, astfel ca toţi
invitaţii să se bucure de aceleaşi onoruri,

170
 şi Cynlfcîa fuseseră repartizaţi la m ««n lui
CaîiouHi, oare îşi alesese cei mai buni prieteni. La ham Ivi
pailicipau multe fele deoarece trecuse epoca în caic emu
ţinute în gincccu pin ă, la măritiş, încă nu dispăiu^eiâ
părinţii care respectau vechile tradiţii, dar erau pihiţi
mai degrabă ca nişte animale rare care rătăceau piiinie
oamenii eu scaun la cap.
Frumuseţea Cynthiei îl impresionase pe Caligiil.u uite
o privea ou admiraţie.
Petronins mi era încîntat de interesul manifest ii t de
print.'Ştia ca nici o pradă, nu-i scapă. Totodată obscn ,1 t &
privirile l\ii Caligula alunecau adesea spre "Duiţ^H'u,
sora-sa, cam prezida masa vecină. Prinţesa îi zînibea d . »i .
ca să- şi mascheze jocul, vorbea cu fetele alezate in ]imil
fratelui său.
Caligula, care &e găsea lîngă Petronius, îi şopti p<> un
tou ironic :
— Pariez că te culei cu sora- ta ! Nu te mai sirimba
căci nu eşti în stare să, ascunzi adevaiul î
— Glumeşti, Caius ! Te asigur că te înşeli !
Pclroimis tolohi- numele oficial al lui Caligula < ; t <\,
arate că discuţia lua o turnură serioasă.
—Xu mai fece pe tîmpitnl ! Te comporţi faţă fV CA
ca un îndrăgostit vrăjit. Fără să-ţi dai seama, o
Jiiănînci
din ochi ! Abia dacă poţi să-ţi ascunzi gelozia eîml
un
tînăr o priveşte cu interes sau îi vorbeşte ! FiumiT-M-
ioa
vrăjită de dragoste poate fi cea mai primejdioasă M
(ia
mai funestă dintre pasiuni. Sofocle îl ataca pe Ero;-
<;no
îşi ia drept ţintă fiinţele omeneşti făcîndu-le să-ţi
psnd.l
ratiunca.
—Ce vrei să spui ?
* — Că te angajezi într-un joc foarte periculo- (l;u,",
e^ti în btare să faci pe indifeiontul în ce o prheţlc ro
f
Orchestrele umplură de armonii sSlile de oaspeţi, t-vio
de sclavi, bogat îmbrăcaţi, prezentară apeiiti\eî( 1 " i ' b
cele mai complicate forme : statui, care, arcuri de triinuJ',
peşti, sălbăticiuni, temple. Sclavii cu amfore de \ i n >e
răspîndiră printre oaspeţi. Tîmnul Lcpidus ofeii o cupă
de \ i n Cnthiei zîmbindu-i cu un aer seducător.
 Pelronius văzu scena şi se îngălbeni,
Caligula izbucni în rîs.
—K-am avut dreptate1? în clipa asia e-*ll In si are s&-l
Buguuni pe Lepidus!
Pelronius se nelinişti.
—Ti o nebunie, Caius l
—încornoraţii, pederaştii ijî iucef.luosjH s-e retimoso
lutdeanua între'ei l Şi eu fac parte din aceste
categorii,
a>v că îţi vorbesc în cunoştinţă de cauză şi cu toată
since
ritatea fiindcă faci parte din favoriţii mei. Toata
lumea
comentează relaţiile mele incestuoase, dar nu există
probe,
îo public am o atitudine foarte corectă faţă de
surotile
mele. Am făcut o singură imprudenţă care m-a
contat
scump. Am uitat să închid cu cheia uşa camerei în
oaie
eram în relaţii intime cu Drusxîlla, Bunica m-a
unpiins,
JSu-ţi mai ffpun ce scandal a minat, din fericire,
în^ă,
totul s-u petrecut între patru pereţi. Mă întreb ce ar
zice
dacă ar afla că mă culc şi cu celelalte surori. Şi a=>a
mi-a
zis că sînt un „monstru". Dar, în ciuda indignării,
păs
trează taina. Turbează gîndindu-se că mi-a devenit^
com
plice. Dar este destul de inteligentă ca să tacă.
închi-
puie-ţi ce s-ar întîmpla dacă Sejanus ar afla că sînt
vino
vat de incert; un păcat condamnat cu severitate de
legi
dar tolerat de moravurile noastre. I-ar raporta lui
Ti-
beriu care ar fi încîntat să mă pedepsească cît mai
aspru.
Ince&lul provoacă mînia virtuoşilor, dar sji a
infamilor,
cărora puţin le pasă că te culci cu sova-ta dar care
se
folosesc de asta ca să-ţi Iacă rău.
—Bar, Caius...
—Lasă obiceiul ăsta urît de a mă întrerupe, ou aUt
mai mult cu cît vorbesc în interesul tău ! îl vezi pe
ftyuno-
sul vecin al Drussilleiî Este Gellius ! Se culcă cu
sora-sa,
cn uncliiul său şi cu două verişoare. Şi se descurcă
foaiu-
bine. E un adevărat dezmăţ în iamilie. Iată-1 pe
Themisoo,
care se culcă cu sora-sa, uite-1 pe Âmmianus. care
se
bucură de aceleaşi plăceri, şi pe Sextus Marius, care
se
culcă cu fiica sa! Ku mai continui lista fiindcă ar
deveni
prea plictisitoare din cauza repetiţiei. Dar aparenţele
 sînt
salvate l... în sfîrşit, te-am mustrat destul l Ca să
to
învăţ să-ţi ascunzi dragostea am să te iniţiez în
viaţa
nocturnă a Romei. Este mult mai preferabil să-ti
do-

172
 reputaţia de libertin decît cea de mcehtuo.
mai face grimasele astea de pantomim ratat şi !itr
bem împreună eîte nn pahar- de Falerna '

Antonia se uita iu jui ou un zîmhef piriâcw ruu

ascundea dezamăgirea. Compara banchetele care leau
stlrşiiuî Eepublieii cu festinele ruperiului. Romanilor le-
au plăcut totdeauna plăcerile senzuale dar, în trecut,
comesenii erau toţi nobili şi datorită educaţiei sevei e şi
a principiilor rigorist i lor, dezmăţul — poate că leimcmil
este prea dur —nu depăşea niciodată limitele unui cio-
tism moderat. La început matroanele şi fetele nu aveau
s;voie să participe la săibători. Admiterea matroanelor
-jţla aceste sărbători a fost bine reni ta, deoarece bîfibaţii
•f 'n u- îşi mai făceau de cap decîi la întîlnhilo la care rin fe?£i-
j-iielo dădeiui tonal.
4", [)yi lazboaicle cn ik- M imperiul decimaseră i i h < l i ' n l e
l/vechii nobilimi. Xoii îmbogăţiţi — aii^tociaţi de două |
j).nn!e. ^enatoii sei\ili, cavaleri fără sciupule, --ti. \i V-
eitbeiaţi ^i cliiai sela\j mfiltiaţi in lumea poiiîi'Al -i a
Unai'ii finanţe — nu mimai că ocupaseră locurile h ' e i e
^Yhu adiHOBei.l şi un ctii'îu nou. Măreţia dobîndilfi ,UH ]
flc lepede li se urcase la cap. Aceştia considerau c;1 lotul
l1o cr.i pettbis -i i ."i debuie <'i recîsti<ie tini]!ul pieidiit.
jen.xu ?ă--;i banc tnîinile păroase pe «sub
lumcile băietiîoi cuc ii seiveau cu vin sau R'
fcfoioi ''are niişcau încet e rnuştclc.

ca ie îi de/bulcuu c
> ( a \ i . luviîain ti.ul'ali

Vul coni nce-'lc

llo;-( tn '.
l t i l al I I P Oct i; via n Au al
Alexaî'duci. ii -!Îdi!, căit ' f i pe
înv ci ,-ji cu votuţtaie de
pe i \"i i - i i d i i i e Kn;n î ' t M u/in^mnh de con)!nn;itnl
J'<>:iv r cu doi, fici ^a t i uiai timlti jisifcncn. -,>al,\ lioiiu!" iK-
ea^tj l ) M i i t i n î i ,ili(,{!i-k!eâ, era t'otute soli -i Ui t.

173
 Antonia, graţie informatorilor săi, cunoştea slăbi- v
cîimile senzuale aproape ale tuturor invitaţilor. K n era o
curiozitate maladiva, ci plăcerea do a specula slăbiciunile
acelora care ar fi tentaţi, într-o zi, să îngroaşe unduiile
duşmanilor săi. De exemplu Clodiaj liica &enalorului
Miittclu? Celor, era poreclită, Lesbia, ceea ce ii arai a
gusturile. Lydia Corvinua se lăuda că conduce impecabil, un
atelaj de opt amanţi. Calpurnia Sulpicins îşi etala cu
iiiîiulric tîuărnl amant. Flora adora să, Iacă dragoste cu
piticii cei mai urlţi. Lui Seneca ii plăceau marile orgii
exaoeibate de nişte oglinzi mari care acopereau pereţii şi
tavanul. Senatorul Caius CamiUus era urmat pc-^te tot de
horghclia sa de amanţi. Lepidus se culca cu Caligula şi cu
prinţesa lulia Livilla, sora acestuia. Antonia se întieba cu
tristeţe dacă „monstrul" nu 1-a stricat şi pe Pctroniu <s.
Apoi pviviiile i se îndreptară spre nepoţi, spre Xero
CeA.li1 şi Drusus Cezar, care bcnchetuiau înconjuraţi de
prieteni nerăbdători să profite de poziţia lor de favoriţi,
doo.irere coroana ar urma să revină unuia din aceşti doi
prin ii. Sărmanii prinţi moştenitorii Trăiau într-un echi-
libru iintabil pe muchie de cuţit. Tibcriu îl detestare
ai St de mult pe Germanicus încît ura sa o urmnrca ?,i po
cnunita sa şi copiii ei, chiar dacă a admis, împotriva
sentimentelor sale, să le atribuie titlul de moştenitori.
turnai Caligula, „monstrul", se ţinea departe de această
înfruntare, în ceea ce îl priveşte pe imbecilul de Clau-
CUu-C'laudio, acesta va supravieţui părinţilor. Se zice
că lunona îi protejează pe copii şi pe nebuni.
Antonia, chiar dacă se simţea nelalocul său prinţi e
oamenii aceştia, stătea ca să vadă cum se desfăşoară
festinul. Trebuia să observe totul şi să găsească mijloace
ca sTi-i apere pe ai săi. Căci nimic nu este mai divin clccît
să-i protejezi pe cei pe care îi iubeşti, chiar dacă adesea
eşti răsplătit cu ingratitudine.
Sunetul profund al unui goag, instrument muzical
adiH de curînd din China, făcu să înceteze munnmul
vocilor, CSiiar şi servitorii se opriră.
O ploaie parfumată de petale de trandafiri căzu peste
invitaţi. Apoi muzica interpretată la oboi, liie, năimi şi
clopoţei îşi răspîndi ecourile pe sub tavanele înalte. Or-
ra executa o muzică de dans. Sub privirile curioase

171
 ftle oaspeţilor apărură douăsprezece bdavc aproape goale
Care duceau pe o platformă acoperită de purpură statuia
din aur a lui Priap, zeul zămislirii şi al fecundării, pe care
o aşfezară în fundul sălii, între doua coloane.
Apoi intră orchestra precedînd un grup de sclavi
care duceau pe o tavă uriaşă un falus gigantic din dulciuii
pe care 1-au plasat în mijlocul sălii şi i-au dflt foc. Cum
0ra îmbibat şi stropit cu alcool} imediat se ridicară flăcăii
înalte. Toată, sala izbucni în aplauze.
O trupă- numeroasă de dansatori şi dansatoare, aloc
. dintre cele mai frumoase, ţîşni şi se avîntă în tivim dans
W- drăcesc în jurul monumentului în flăcări, care'emana
|; mirosuri parfumate.
f: Dar entuziasmul atinse paroxismul cînd speetatoiii
jfc văzură, că balerinii — băieţi şi fete — nu aveau pinze |
h care să le acopere coapsele pe sub tunicile scurte ^i că
_-| Ja> piruete îşi expuneau toatu goliciunea cu o liberi a l e
i* indecentă.
| în timp ce comesenii se topeau de plăcere. Antonio
J; privea consternată acest spectacol, îi făcu un ^cmn majoi-f
domului principal să se apropie,
JJî — Cine a organizat baletul fi^tn nişino 1 * ? >ntiebft.
J-1 — Prinţul Caius !
|^ — Iarăşi Caligula ! exclamă Antonia indignată. 4}
De la masa sa Caligula văzu revolta şi dezgustul de jjpo
faţa bunicii. Simţi că ar vrea să oprească baletul. £e
^ridică, de la masă şi fugi spre ea.
/' — Bunico, nu fac, oare, băieţii goi gîiimflbţic la
4 ,.palestre"? Şi toate aceste statui cu zeiţe goale din junii
^nostru fac cumva să ui se înroşpa^eă obrajii ? zise Caligula
'-'arătîud cu mîna siluetele nude do marmură. Priap nu
- este un zeu care onorează altarul casei noastre ? Xuditaica
şi dragostea sînt cel mai maro dar făcut de zei oamcniloi !
— Te rog să termini cu spectacolul acesta icspingătoi !
• Ai fi putut să te gîndeşti la mine--- să mă- previi ..
Cuvintele sale fură întieiupte de zgomotul unoi j;..^
grei care răsunau cadenţat în galei ia eaie dădea în iiiJKle
„tru'lininm". Cadenţa încălţărilor ţintuite pe d.ili'le <1e
marmură se apropia.

175
 Un detaşament de pretorieui înarmaţi, comandaţi
de un tribun în uniformă de serviciu, apăru ta pragul
i.
Muzica se opri şi dansatorii rămaseră împietriţi şi
speriaţi.
O linişte apăsătoare, sinistră, îi copleşea ca o ma&ă-
de plumb pe comesenii uluiţi. -
Nero Cezar, livid de indignare, se ridică de pe patul
său.
—Ce înseamnă buzna asta, otiţer?
Tribunul îl salută.
—"Execut ordinul superiorilor, priuţe !
Desfăşură un papirus şi citi cu o voce clară s
— „Din ordinul Majcstăţii Sale Imperiale Ţiberiu,
doamna Agrippina şi fiul său îfero Cezar vor pleca imediat
la Herculanum, domiciliul lor obligatoriu, unde vor
aştepta augusta hotarlre cu privire la situaţia lor. Un
detaşament diu prima cohortă pretoriană îi va escoita
în timpul călătoriei şi le va asigura garda la Herculanum.
Soţia lui Ncro Cezar nu-şi va însoţi soţul. Semnat : din
înalt ordin, Sejanus, prefect al Pretoriului".
Ofiţerul înfăşură papirusul jji repetă pe un ton autori-
tar :
— Doamna Agrippina şi prinţul Kero Cezar sînt rugaţi
să mă însoţească, l
faţa Antoniei, cu trăsături puternic reliefate, păiea
tăiată în piatră. Mîînile nu-i tremurau. Dar în forul său
interior simţea dureros dezastrul care se abătea asupra
familiei sale. Lovitura pe care o aştepta în taină de multa.
vreme o izbea în plin. Sejanus se dovedise mai tare.
în cli pa aceasta de cri za Agri ppi na îşi redobîndi
toată încrederea în sine. înfrunta nenorocirea cu un curaj
demn de văduva lui Germanicus, Se duse drept în faţa
tribunului,
—Sînt gata să execut ordinul împăratului !
După un scurt moment de stupoare, Nero Cezar înţelese
că era pierdut, îşi ridică mîndru capul şi zise sfidător î
—Ofiţer, fă-ţi datoria l
Se duse lingă, mama-sa. Soldaţii îi înconjurară.
Antonia o îmbrăţişa pe Agrippina şi pe nepotul său,
—Aştept întoarcerea voastră l

17
 Piinl ui Drusus Cezar oscila între indignarea provocata
de ?.i oftarea mamei sale şi bucuria de a răinîne singurul
moştt-nitor al tronului.
Cu cîtova zile înainte Sejanus îi spusese la o cursă
de care : „Pariază pe Roşii, prinţe ! Pariază totdeauna
pe lîoşii!" Dacă o alianţă oferită atît de discret de Sejanua
se va dovedi avantajoasă, de ce s-o refuze î
Prinţesa lulia se arnncă înlăcrimată la gîtul bărbatului
său. îşi afişa durerea pentru pnblic. în realitate bucuria
îi umplea inima. Rămînea, în sfîrşit, singură cu amantul
său, Sejanus.
Caligula stătea impasibil. Nu-si mai iubea mama sau
făcea pe indiferentul ca să nu atragă mînia lui Tiberiu?
se înticba Antonia. Era nesimţitor sau foarte inteligent?
Plecarea arestaţilor fu urmată de un val de panică.
Cei mai mulţi dintre invitaţi fugiră, uîtînd să-i mai ceară
scuze Antonici. Cei mai demni îi adresară cuvinte de
încurajare, apoi se retraseră. Toţi se temeau să nu fie
trecuţi po listele suspecţilor.
Sălile împodobite de sărbătoare se goliră.
Antonia îşi concedie anturajul şi tot personalul. Bămase
singură în marele ,,triclinium". Trupul său micuţ părea
pierdut ptintre marile statui din jurul său- Ku-şi făcea
iluzii. Kxilul Agrippinei şi al lui Kero Cezar nu era decît
începutul sfîrşitului.

Un sclav intră în biblioteca în care Petronius, iluminat

de un suflu creator, scria cea de-a patra carte a „Analelor 1*
salei
— ,,"Domine", \m tînăr, Encolpius, doreşte să-ţi voY-
bească. Susţine că te cunoaşte personal, îţi cer iertare,
„Domine", dar am impresia că este un mic vagabond.
Xicomed adoptase atitudinea şi maniera de a vorbi
ale unui sclav din casele mari. Aştepta din clipă în clipă
să fie eliberat, aşa cum îi promisese prima doamnă de
onoare.

177
 Fetroimis îi porunci să-1 la&e să mire,
— Şi fără comentarii !
Sclavul se retrase ofuscat. Cîteva minute mai tîiziu
Kncolpius. încă sub imperiul unei emoţii puternice, intra
în bibliotecă. Sclavul se retrase şi închise cu o discreţie
afectată uşa în urxna.sa.
Petroniua îl îmbrăţişa, ş> exclamă i
—Nn cred că Olimpul e&te mai impunătoi decis •*, ila
aceasta.
Apoi îi făcu semn să ia loc.
—Ce vînt te aduce1?
—Un vînt destul de rău. Castor a fost atacai, rănit
şi jefuit de o bandă de derbedei din Yelabru. Cred că este
mina lui Ammilug. Am crezut că fusese ucis, dar tăinui
pumnalului a alunecat pe centură şi doar 1-a rănit, DaţJ
a pierdut mult BÎnge, ca un viţel la abator. Ke ocupăm
de el. Banda mea diu Subura e foc şi pară. Hyllus a vrui
să se ducă în Yelabra şi să-1 omoare cu mîna lui pe Ammi-
lus. Dar i-ara spus să n-o facă. Vrei să-1 vezi pe Castoi î
—Să mergem ! Te urmez l
Pe drum Encolpius îi spuse ea prietenii săi din Sabina
pregătesc riposta.
—Derbedeii din Velabru trebuie să ştie că o expediţie
înarmată pe teritoriul nostru nu va rămîne nepedepsită;.
Le vom da o lecţie pe care n-o vor uita aşa "de repede !
Petronius îl găsi pe Castor cu torsul şi abdomenul
pansat. Ocupa singurul pat din încăpere. Encolpius j
împărţea cu Giton o saltea de paie aşezată direct pe
podea. Pe lingă Castor mai stăteau Gitouj Ascyltup,
Vatenius, Gallicus şi încă cîţiva tineri din cartier pe caic
Petronius uu-i cunoştea.
/Sărută eu afecţiune fruntea lui Castor.
*- Sînfc fericit că ai scăpat cu viaţă 1
—Hedicul grec care raă îngrijeşte mi-a zis ea &Snt
în afară de pericol. Dar că am avufc un noroc drăcesc.
Petronius scoase diu centură o pungă pe care î-o
aruncă lui Encolpius.
—Pentru cheltuieli l
—N-am nevoie de bani! se opuse Cantor. Băieţii au
făcut o chetă neutru mine.

178
 — "N" u sînL banii tatălui meu ! Monedele acestea de aur
E-înt cîştigate de mine ! Lucrez pentru prinţesa Antonia !
Eucolpius îşi prezentă prietenii lui Petronius, Toţi
erau marcaţi de viaţii în ciuda vîrstoi lor tinere..
— Sînl băieţi hotărîîi ! zise Encolpius cu mîndrie.
('ied Cil Ia ora asta Ammilus tremură de frică ! Face pe
grozav ui dar ştie că o să-i spargem capul !
C'arin. un efeb cu alură de şef, interveni : .
—Am vrut să-1 bubuim pentru că,a îndrăznii să-şf
aducă ofl menii pe teritoiiul nostru dar Castor ne-a
rugat
,sfi nu fie atingem-de el pină cînd nu se vindecă.
—^ in ţi cu ! zise Petronius bătăios. Am pumnul gieu l
—Ammilus este „leno" al_unui mare bordel din plin
c'i-iUrul Velabrului, zise Cai in, înainte lucrase şi în
Suburâ,
penhu o matroană cu nume mare. Dar după încercarea
lui
de~a-l omorî pe Castor, nu se mai aventuiează pe
aici.
—O ^ă vină într-o zi, cuci nu vrea să-ş-i piardă reuu-
mcle de Ammilus cel Groaznic, interveni Vatenius,
Dar
o să-i punem maţele la soare.
. Polroiims cunoştea limbajul coloiat al băieţilor deoa-
M'cc Encolpius şi Âscyltus ii familiarizaseră cu felul lor
fîe viaţîl. Se adaptase fără greutate la modul lor de exiâten-
ţ'ă. înalta societate şi lumea vagabonzilor îl interesau
şi îl atiăgeau în aceeaşi măgură, trezindu-i chiar curiozi -
tatea.
Un mă lui Iiinius Xiger îi chinuia cavitatea toracică,
îuăbn^indu-l de emoţie şi frică. Palid, cu mîinile trcmu-
7 ind, schimba priviri neliniştite cu colegii aşezaţi în rîuduri
v'a'inxe pe băncile lor. Fuseseră convocaţi imperios la
«iceartă reuniune. Eventualii absenţi erau ameninţaţi
cu excluderea din această ilustră adunare. '" _ '",
Gm^ulul, care prezida dezbaterile, citise' scrisoarea
nimKl do împărat, şi, încă tulburat, se adresă senatorilor
cotatei naţi.
— ,,Clanssimi", sînteţi rugaţi să vă asumaţi răspuu-
dere.a în ceea ce priveşte mesajul pe caro Maiestatea Sa
a binevoit &ă vi-1 trimită $i să, luaţi hotărîroa oare so
impune,

179
 Tiberiu cerea, nici mai mult, nici mai puţin, deci t
Condamnarea Agrippinei acuzată de aroganţă, şi îu-căpă-
ţînare, ca şi a lui ÎTero Cezar, căruia îi reproşa destitui
şi legăturile necumpătate cu băieţii. Acuzaţii ridicole,
trase de păr, dar care puteau să cadă sub incidenţa legilor
privitoare la moravuri şi la crima de lesc-rnajcste.
Senatorii păreau loviţi de mutism. Simeni nu biOrăx-
nea s-o acuze pe Agrippina, văduva lui Germanicii:*,
idolul poporului roman. Sau să arunce cu noroi în prinţul
jfero Cezar pentru o înclinaţie care nu numai că nu mai
Şoca dar era practicată chiar de împărat şi încă îutr-o
fnanieră mult mai gravă, deoarece le cerea băieţilor i^beri
8% practice perversiuni care depăşeau limitele celui mai
desfrînat dezmăţ.
"—Ce este permis lui Jupiter. nn este poimis unui
măgai, şopti Tertuilius tlpius la u rochea lui
Senatorii erau prinşi între două focuri, la fel de
periculoase. Dacă nu o condamnau pe şi pe fiul ei, îşi
atrăgeau mînia lui Tibcriu. Bacă adoj Iau măsuri
coercitive, so ridica poporul Bornei. Sena toi ii vedeau
prin uşa deschisă a Curiei cum se adună lumea. Şedinţele
Senatului erau totdeauna urmărite de gură-cască, de
oameni care transmiteau prietenilor ultimele ştiri
politice, de numeroşi provinciali în trecere prin Roma care
vroiau să cunoască viaţa capitalei sub toate aspectele.
Citirea scrisorii lui Tibeiîu fujse->e* ascultat ă cu uimii c
şi consternare de plebeii adunaţi în faţa Senatului, Fără,
să mai aştepte încheierea lucrărilor, unii dintre ei se şi
răsptndiseră, pentru a-i preveni pe cetăţenii Romei de
cele ce se urzeau la Curie împotriva Agrippinei şi a fiului
Bău. Mulţimea începea să bombăne, JIuimurul încopoa
ea se umfle ca o avalanşă care coboară pe povîinişmile
unui munte 'ingroşîndu-se, alunccind tot mai repede şi
caro. bubuindj sare în aer, explodează.
—Este o scrisoare mincinoasă î
—Calomnii l
—Defăimări'l
—Acuzaţii false care urmăresc &ă-i discicdilezc pe
cei din familia Ini Genuauicu& l

180
 — Cei care îndrăznesc să ridice mina asupra prinţesei
A yiippina şi a prinţului Xcro Cezar vor avea de a face cu
poporul Romei !
Lucrurile erau clare. Senatorii aşezaţi aproape de uşa
deschisă îşi părăsiră băncile şi se refugiară în fundul
sălii. Cocsului, tremurînd ca o foaie de hîrtie, le ceru din
nou senatorilor să se pronunţe, îşi făcea datoria dar dcsfă-
fcuiarca şedinţei îi golise obrajii de strige."Palid, păren «n
cadavru \ in. Toţi „clarissimi" ştiau că un „senatus-
couMillnm'' prin care se hotăra condamnarea ar fi fost
u una t de o năvală a plebei în Curie şi de linşarea multor
membri ai înaltei Adunări.
Senat oi ui lunius Rusticus, care redacta de obicei
proee-ele-verbale alo şedinţelor, avu o inspiraţie divină i
se i Uliţă şi cu o voce care vibra de emoţie propuse să nu
înceapă dezbaterile si să se ceară respectuos Majestăţii
Ba'c sîi trimită o nouă scrisoare în care să-şi precizeze
iîitentiile şi să le dea instrucţiuni suplimentare,
Senatorii votară în unanimitate moţiunea în timp ce
mullimea striga :
- Să nu încercaţi să ne undaţi căci vom şti unde ga
A ă f>îi<-ira ca să vă rupem gîlul !
—jS'imic nu va scăpa de mînia noastră !
—Xici sci i «orile lui Tibeviu şi nici cohortele lui &eja-
niis î
Scnatoiii ti-emurind de frică abia leuşiiă să treacă
pvin mulţimea care nu înceta să-i blameze. Unii se tir car a
in liljerc sau în palanchine, alţii o luară pe jos.
Tnnins Xiger şi Tertnllins porniră pe cai, unui Ungă
celălalt.
—Am picat în mijlocul furtunii, luuins ! Soluţia Iul
lîiioticus nu e decît un paliativ ! zise TertuUius.
—în acuzaţia împotriva lui JSTero Cezar se simte da
departe mîna nevestei sale. lulia III vrea căderea
bărba
tului săn aşa după cum mama ei a urmărit căderea
iul
Dinses II, fiul împăratului.
- — Umbra lui Sejanus planează peste toată familia
Imperială. Mă tem de el mai mult decît de fcoate „furiile"
*• -i i
reunite l

181
 Antonio urmai ca evenimentele cu febiilita1t\ "Yu-4
făcea iluzii cu prhiie la Agrippi:sa şi la j$~ero CV/ur. în
ciuda lulbuiării intei'icaio, ?e arMa foaite ea In M iiiniin-
du-i chiar şi pe cei mai vei păţi în a-M ascunde sorit
imcîiU'ie.
Pctronius, care o vedea în licoare zi, Smjţa-c >o
cunoască, cu aiît mai mult cu cit spîiitul său de ol>n \ ,Jie
iţi analiză progresase după voniica sa la Palatin, Lucia.
îii bibliotecă cu bătiîna sa proiectoare cînd primul ma -
jordom anunţă vizita prinţesei Li\ illa,
Petronius, discret, vru bă se retragă, dar Antonia u
făcu nn somn să, rămînă.
Prinţesa Livilla intră omanînd efluvii de pîufum Piu.
l^rumii^etca sa de altădată, se mai păstra ca o oiîiitlee
magnifică ce începe să pe vehtejeapca, Eeparajiiîe o-tdioe
o copiau etoituri lungi şi obosifoaie. Era Snti-o roi Ine
de mătase trandafirie şi pe umeri avea im şaî de dunu-ln
atît de fina, încît păiea pîuză de păianjen,
Pe îndvcpla. eu bralele deschide spre Antonii! -ji o
îmbrăţişa cu o tandreţe teatrală.
™ Mamă. mama mea di agă, au trecut secole do c ;ml
nu ne-am mai înlîlnit l
Bătrîna doamnă afişă acelaşi zîmbet plin de afecţiune,
— A fost nevoie de neîntolcgeiea asta dintre familia la
şi cea a fratelui tău Germanicus pentru ca să vi .Ci n;;1
vezi l
TJvilla aruncă, o privire semnificativă spre Petronius
ca y cum prezenţa acestuia ar fi deranjat-o.
— N-am secrete în fata acestui băiat, secreuiul nn-ii
paiticular. ' . *
Livilla îl măsură eu ochii săi catifelaţi de sus în jos
ca şi Acum ar fi vrut să-i aprecieze farmecele bărbăteşti.
AtiUidinoa ei vroia să exprime înţelegere pentru capriciul
mamei- gale faţă de acest tinerel. !N umărul malioanolor
băiiîne atrase de adolescenţi tineri şi provocatoii creştea.
Pelronius, cu nasul în carte, urmărea impasibil in ul-
uirea dintre cele două femei — mamă şi fiică — oaie
ge urau de moarte, dar se priveau cu nişte zîmbeic pline
de tandreţe.
Antonia ştia că Livilla nu era deeît un in«irutjient
în miinllo lui Sejanus şi că nepoata sa juca acelei rol.

182
 Auzise că prefectul avusese îndrăzneala să-I ceară luf
Tiberiu muia văduvei fiului său, Pentru bătrîna doamnă,
politica lui Sejanus era limpede ca o apă de izvor. Acesta
Vroia sâ"-I lichideze pe fii lui Germanicus astfel ca Gerne-
Jlus, fiul Livilîei şi nepotul Iui Tiberiu, să. rămînă singurul
moştenitor al tronului. In cazul morţii lui Tiberiu —
yîrsta ea înaintată îl făcea candidat la noaptea veşnică —
Sojanus ar deveni regentul lui Gemellus, noul împărat
miuor. Atunci ar avea în rnînă toată politica imperiului,
tiu accident nenorocit ar putea oricînd să intervină şi,
Gemellua odată plecat în împărăţia umbrelor, Sejanus
fi-ar putea încorona.
Tiberiu. în pofida încrederii şi afecţiunii faţă de favoritul
său, înţelesese că intrarea prefectului in familia imperială
ar provoca o furtună care ar zgudui dinastia. Hu numai
senatorii, magistraţii, cavalerii şi plebea Romei j şi-ar
manifesta deschis ostilitatea, dar şi armata i-ar da \ ist o
parte p© acest parvenit care exercita funcţia de înalt l
comandant fără să aibă o singură victorie militară la ^
activul său. Folosind termenii cel mai aleşi ca să-1 flateze, j
Ti beri ti îi respinsese cererea dar, ea să- îndulcească- pilula,
-Mi promise mina nepoatei gale Inîia după moartea bărba-
tului acesteia, 3$Tero Cezar.
Eia o imitaţie deghizată la suprimarea soţului je -
nant. Sejanus înţelese aluzia. Kero Cezar trebuia să
dispară cit mai repede. Scrisoarea trimisă de Tiberiu
Senatului urmărea această tactică.
Dar Antonia Ie ghicise jocul. Era hotăfîlă să pană în
rnUcare tot ce putea ca să le destrame planurile.
Tjnejtirile Livilîei de a o atrage in tabăra Iui Sejanus
oi.ui nu numai transparente dar şi ridicole. Văduva iui
JDniftes î?i închipuia că sarcina sa nu era prea §&&-»&$
ttîna prosluţă A a cădea în propriile'sale mrfijo f S r ă Sîl-şi
dt*i Coarnă de co va urma. "'^
__ T.ivilla, afUnclti-se acum în fala mamei sale, pricepu că
operaţiunea proiectată nu va fi chiar aşa de uşoară. Apoi
-şi prezenţa lui Petronim o jena. Xn o avea el şi un alt
i ol în afară de cel de amant ?
Antonia, pe care o revedea după cîtiva ani, nu avea
aorul unei femei prea btttrînc, după cum presupuse. Bă-
tiîna prinţesă învăţase de la Caligula, „micul moantru",

183
 să a<lo]1e de fcrina ideile pe care inlerlocutonil \roia ^ă,
i le inoculeze.
Fiindcă Lh illa îi vorbea despre complotul Agiippinei
şi al fiului său mai mare, Antonia îşi înclina capul'do
cîteva ori ca şi cum ar fi urrnăiit cu interes părerile aces -
teia.
—Crede-mă, mamă, i-am vorbit împăratului în fa
voarea Agrippinci şi a lui Kero Cezar. Bar ni-a întieiuj-t
cu toată duritatea. „Mincinoşii ăştia nu merii ă bună 1; oinţa
ta'', mi-a zis. Apoi mi-a aiătat măi'luriilc care dovodccc
participarea lor la complot. Trebuie să înţelegi mînia
împăratului. Implor ă-1 şi tu s-o ierte pe Agrippina şi pe
fiul său. Ca să-i îndulceşti mînia renunţă în numele lui
îsTero Cezar la drepturile la coroană. Ă&ta-i sfatul meu
dezinteresat. Su sîntem cu toţii membri aî aceleaşi fa-
onilii? Nu eurge acelaşi sînge în venele noastre?
Petronius admira arta Antoniei care părea mişcaţii
de pledoaria fiicei sale.
—Ai o inimă foarte bună, Livilla ! Dar în ce calitate
aş renunţa la drepturile lui Nero Cezar"? Ce valoare ar
avea o asemenea declaraţie din partea mea? Dacă Senatul
va considera ca vina Agrippmei şi a fiului său este dove
dită, nimic nu-i va mai putea salva. Renunţarea mea n-ar
face decît să slăbească poziţia lui Noro Cezar, care ar"
deveni un simplu particular. Intervenţia mea n-ar gcliimba
hotărîrea lui Tiberiu ! Justiţia să-şi urmeze calea ! Ii
voi scrie lui Tiberiu o scrisoare implorindu-i clemenţa.
Asta-i tot!
Livilla se ridică şi saii.ită mîna mamei sale.
—Te rog să primeşti omagiile respectuoase ale lui
Gemellus, nepotul care te adoră !
Antonia ascunse *un zîrnbct ironic. Gemellus n-o
văzuse decît la cîteva ceremonii oficiale la o \h>tă la caie
sentimentele sînt încă nebuloase.
—Vrei ga ţi-1 trimit, mamă? Sau at prefera pa "ui
la noi? N-ai avut niciodată curiozitatea să-mi vizii c/J
vila de la Ostia^!
Antonia suspină, cu părere de rău.
—La vîrsta mea, Livilla, deplasările sînt utingheii-
toare. Bătiîncţea nu iartă. Dar o să ne mai \edem I Sînt
sigură că ne vom i credea I
184
 La vila lui Niger domnea o atmosferă funebră. Starea
de spirit a lui „pater familias" se răsfrîngea asupra tuturor
din casă. Căci lunius era chinuit de o teamă atroce. Crizele
politice sînt primejdioase deoarece delatorii profită, de
apele tulburi ca să atace prăzilc fixate de dinainte.
— Ştiu ce va urma ! îi spunea soţiei dezolate de nervo-
zitatea Iui. Sejanus îi va raporta lui Tiberiu că Senatul,
cavalerii, plebea şi gloata sînt în prag- de răscoala. Ca
Borna este gata să proclame decăderea lui din drepturi
şi încoronarea lui Nero Cezar. La Capri împăratul va
tremura speriat de această ameninţare. Sejanus îl va
convinge că trebuie să împînzească oraşul cu trupele
pregătite pentru reprimarea celoi mai mici tentative do
răscoală populară, în ceea ee îi priveşte pe senatori,
treaba e şi mai simplă, îi va aresta pe recalcitranţi. Cava-
lerii, creaţie a imperiului, vor fi cei mai docili. Pedepsele,
exemplare vor reintroduce disciplina în rinduiile lor.
Domitia trebui să recunoască că, cel puţin acum,
bărbatul său avea dreptate. Previziunile sale so împliniră.
Cohortele pretoricne, cohortele de pază, poliţia îşi făcură
apariţia peste tot. Ici şi colo, unde izbucneau incidente
între plebe şi armată, reprimarea era nemiloasă. ^Manifesta-
ţiile populare în favoarea Agrippinei şi a fiului său fuseseră
dispersate de şarjele de cavalerie cu sabia scoasă. Au avut
loc vărsări de sînge. Cadavrele zăceau pe stradă iar fa -
miliile primiră aprobarea de a le înhuma de-abia după
cîteva zile. Au fost luate măsuri draconice care semănaiă
groaza. Cîteva sute de răsculaţi îşi pierdură viaţa. Nume-
roşi răsculaţi au fost arestaţi şi aruncaţi în închisori.
Cei mai încăpăţînaţi au fost găsiţi spîuzuraţi în celulele
lor. Populaţia se închisese în case.
Acesta a fost momentul ales de Tiberiu penfru a
trimite a. doua scrisoare către Senat.
în dimineaţa aceea un tribun de prctoiieni se preiei:tăi
la \ila lui Niger şi ceru ea fie piimit de stăpînul casei.
întîmpinat de lunius, verde de groază, îl anunţă pe un
ton peremptoriu că la Cuiie posipe un nou mesaj din paitra
IVlajestăţii Sale si că înalta Adunare este convocată ele
urgenţă să voteze un ,,scnatu?-consultum" după voinţa
imperială. Ofiţerul îl preveni pe lunius că nici o absenfă

183
nu va Ii tolerată t-i că bolnavii vor fi transportaţi eu
litiera la Cui ie ca ^ă paiticipe la vot.
Pretoriarml îi vorbea de sus, ca unui bimplu cela uun
roman care trebuia &ă execute ordinele fără sale discute.
lunius abia se mai ţinea pe picioarele ee i se înmuia-
şei fi sub greutatea corpului îngieunat de teamă- şi emoţie.
După plecarea ofiţerului, care îl salută reglementar
dar îi şi arunca, la plecare, o privire ameninţătoare,
luniiis se prăbuşi pe uri scaun.
-- Credeam că a venit să mă aresteze, îi zise suflîrd
gieu Domilie-i. care îl mîngiia cu afecţiune.
—Te agiţi' prea mult ! Te vei duce la Senat şi îţi vei
face datoria !
—Am să votez după voinţa împăratului ! Totdeauna
am fost un senator disciplinat! Niciodată nu m-am
gîndit
s ă mă opun autorităţii imperiale.
Domitia îşi aminti ce caz făcea lunius cînd vorbea
de respectul datorat instituţiilor republicane. Acum
28 cea la păraint ea o păpuşa, spartă şi vorbea cu glas tare
fie fidelitatea sa faţă de împărat şi de instituţiile imperiale.
Laşitatea lui o indispunea, aproape că îi făcea greaţă.
Dar nu era ea cea chemată sa-1 judece. Traumatizat de
arestarea şi sinuciderea lui Domitîus Cotta, nu mai era
acelaşi om.
Doinit ia luă un clopoţel de argint şi sună. Primului
ajordom venit îi porunci :
— Serviţi repede masa ! .Clarissimus" trebuie
meargă la Senat după masă!
Vibius studia cu bucurie casa în plina tulbuiare, pe
tatăl speriat, pe mama neliniştită, pe Cynthia febrilă-
şi pe sclavii în fierbere. Agitaţia servea planurilor sale.
îutrucît nervozitatea stăpînilor se transmitea printr-un
fel de mimetism şi servitorilor care alergau aparent fărJt
nici un scop, Vibius se furişă în camera mamei sale. Pe
măsuţa de toaletă se găsea cutia de bijuterii, care m\era
niciodată închisă cu cheia, deoarece Bibula, o sclavă intre
două vîrste, o păzea în permanenţă. Apoi, cine ar fi îndrăz-
nit să fure? Pedeapsa s-ar fi abătut asupra tuturor scla-
vilor, fără excepţie. Torturaţi, i-ar fi indicat foarte repede
pe suspecţi sau i-ar fi denunţat pe vinovaţi.
 Cum Bibula so afla îu locuinţele scIaMlor, iunie un
bijutier repara o brăţară de argint a Domitiei, Vibiiib
putea să opereze fără nici o grijă. Ştia că mama sa pofcda
un adevărat tezaur. Un inventar ar fi cei u t mult timp.
Apoi Domilia, care avea multa- înciedere în Bibula, nu
s-ar fi gîndil niciodată să-şi veiifico bijuteriile.
Vibius se gîndi că dispariţia unui inel împodobit cu o
piatră preţioasă va trece ncobseivaiă. Opeia repede.
Deschise cutia şi alese un inel Snciuslat eu nu ^mniald
superb, închise cu grijă cutia şi părăsi repede came]a.
Pe culoar se uita în dreapta şi în stingă, dar nu văzu Mea
umbră omenească, î^i \îiî inelul în ccnLuiă pi se diiM 1 la
masă unde mîncă puţin, deoarece fusese şi el cupiin< de
Ecivozitate, dar din alte motive.
Era sigur că, în iureşul evenimentelor, tahll MU ^a
uita s-o annule pe Ennia că nu mai poale veni la întîinne.
Deocamdată fata ci a ultima, grijă- a periatoiului, Podi n (a
urma să fie lungă. Citirea scrisorii lui Tiberiu. discuţiile,
adulările linguşitorilor, votarea, redactai ea ,,«enalus-
consultnm-ului" tiebuiau să-i retină pe ,.olaii-Mnj''
pînă tîrziu în noapte.
După o masă luată la repezeală lunius plecă şi după
el se ridicară de la masă şi ceilalţi membri ai familiei,
Domitia şi Cynthia se instalaiă in peristil ca să biode/e,
o ocupaţie care Io permitea să-şi petreacă timpii l în aştep-
tai ea lui Tunius.
Vibius pretextă o întîlnîre cu un prieten si se icins-e
şi el. Se duse aproape fugind la „insula" în corc tutal f-iiu
se îiitîlnea cu metresa. Vroia să ajungă înaintea Emrioi.
Inima îi bătea iar inelul furat îi frigea mîiniîe. în ^ i î i ^ î l ,
avea prilejul să vorbească cu femeia pe cai e o adoia.
Uitase de'Chloo, de logodnă, de obligaţiile sale f a ţ,l de
familia pe eare trebuia s-o întemeieze.
Ajunse cu sufletul la gmă în faţa „insulei" unde. d n pa
cad i anul său solor poitativ, Ennia liehma să--şi Isu-a
apariţia dintr-un moment în allid. lîiltoa diu picinax- de
DCI."J dare:
în sfir^it, Enm'Q apfun l,i r'.\[muil stihii. ?iin, pelc lui
Tibiile ficiî.'ca. Kra îmbi^cdtă mii-o mchio de muvtlimi
ecumpă, care se mula pe cuipnl e: magnitic, iaj \? uii'ui

187
avea un -jal cu o dantelă atît de fin& tacit părea o arl]>!t
de ceaţă sidefată. Frumuseţea ei îl îmbată pe Yibhîi,
caro o întîmpină în faţa uşii.
—Salut, Emua, vreau să. te anunţ..,
Abia putea să zică ceva, cuvintele îi rămîneau în gSti
—Ce să mă anunţi?
Vocea Enniei, uşor dispreţuitoare, îi tăie suflarea^
O amuza tulburarea vizibilă a 1 tîn&rnlui.
—Tata nu va putea să vină astăzi -.. Trebuie s £
parlicipe la şedinţa Senatului...
Fruntea Enniei se încreţi.
—Şi te-a trimis pe tine să ini-o spui 1
—îs u ! Ku î bîigui Yibius. Am venit să-ţi aduc an mio
cadou.,. Din proprie iniţiativă •..
Scoase inelul din buzunar şi U dădu Ennieî f care zîmbi
ou ochii plini de o lumină fascinantă. Ennia luă inehd
şi îl privi cu admiraţie. Smaraldul arunca flăcări de parca
înăuntrul lui ar fi ars o stea.
—Foarte drăguţ din partea ta I
—Lasă-mă pe mine să ţi~l pun pe deget l Mi-ai facă
o mare plăcere.
Ennia îi lăsa să-i pună inelul pe degetul inelar. Aţin-
gmdu-i mîna Yibius simţi nu fior de voluptate tiecîndu-i
pi in tot corpul.
—Te rog să nu-i spui nimic tatălui meu de acest mic
dar... care va fi urmat de altele.,.
îşi dădu brusc seama că pasiunea îi depăşise raţiunea,
Căzut în propria sa plasă, U promise cu căldură i
—O brăţară... uu colier ... o diademă...
~ Mă iubeşti ? îl întrebă pe un ton glumeţ.
—Ca un nebun I Te ador!
—Te-am văzut de mai multe ori aşteptînd pe tro
tuarul din faţă. Părea ea te ascunzi.
—îsu vroiam să mă vadă tata. Gelozia 1-ar fi înfuriat^
E^te foarte posesiv ..
- Ah, asta o ştiu ! Se hotărî să
treacă Rubicoriul.
—Nu vrei O mergem în apartamentul... caic le
aşteaptă?
Knnia îl yiivi cu un aei surprins, aproape ofensată.

188
 —Penii n ce? Trezi ea m~ai cuinpiîiftt eu un iud î
Ja-ţl-1 !
Eniiia, cn un got furios, vru să-1 -coală, din* de§et,
dar Vibius o împiedică.
—N-aro vrut &ă te iiibull !
—Crezi că mă pretez la toate fanteziile oamenilor
din Lumea ta pentru un fleac! Fiica unui plebeu poale
*&
fie tot atît de mîridră ea ^i o tînără patrieiană ! Xiei
nu
mi-ai xis cum te cheamă ! Asla-i lipsă de rebpcct !
. Vibius se grăbi hă repare această, lipsă de bun Mtnf.
-* — Vibius ! Vibius Xiger !
—Ei biue, Vibius, putem, dacă vrei, hă. facem o mică
" ~ Cu plăcere ! zise Vibius descumpănit. j' Spera,
cu inelul acesta, să-i posede trupul care îi
ţfLfieromta simţurile. Imaginaţia îi lucra. O vedea goală,
tremuiînd, eedindu-i, îmbrăfişîndu-1, supunîndu-^e cu
fervoare virilităţii Iui.
1
Porniră încet pe stradă, dar un escadron de ea\aleiie
trecu în galop împingmdu-i pe trecători, care «e lipeau
îngroziţi de ziduri. Vibius o prinse pe Ennia în braţele sale
interpnuîndu-be între ea şi călăreţi, îi simţi sinii lipiţi
de pieptul său. pîntcccle lipit de al său, coapsele aţin*
gîndu-le pe ale f*alc. în depărtare se auziră ţipete, vocife-
rări.
Cind călăreţii so îndepărtară Vibius, cu părere de ra.ii,
îi dădu drumul Enniei.
—Te iubesc ! zi^e. Te iubesc cum n-am iubit niciodatăj
—Altădată ai să-mi faci declaraţia asta ! Acum
trebuie bă mă întoic cuminte acasă. Vezi ce
primejdiei
este pe btrad&. Oraşul fierbe. Certurile din familia
imperiali
nu mă privesc !
Vibius înţeleşi ră, tata ştia ce vroia şi nu-şi schimbă
ideile de la o oră la alta.
—Uă-mi voie să te conduc piuă acasă !
—Mult urnesc, dar nu vreau ca vecinii să mă \adă
întorcîndu-mă acasă însoţită de un băiat ! Am
reputaţia
mea ! Te îas la colţul străzii !
Vibius îşi încruntă sprîncenele. Fata asta îşi bătea joe
de el î Boar se culca apioape în fieeaie zi cu bătnnul
luinus ! Iar f c el îl li aţa ca pe un băieţaş. »
 Ennia parca că îşi ride de gmduvilc luî.
—Dacă au vrei, sînt gata sti-ţi dau înapoi inelul î
Vi Mus abia se mai stăpînea.
—S3rini dai înapoi cadoul? Ar însemna &a mă insulţi l
—Atunci la revedere şi pe curînd !
îi făcu un semn graţios cu mina şi se pierdu în mulţime.
Yibius îşi aminti minios că. Ennia o ştersese fără ca cel
puţin să-î dea un rendez-vous.
După o noapte do dragoste S«janus se îmbăia în.
pi-nina Pomponiei, care se lipise cu tandreţe de el. Bucii-
IXH de succesul din ajun. Sejanus îi mingîia rotunjimile
o\dlantc şi îi vorbea de lucrăiilc de la Senat,
- Cofr mai bună comedie a lui Plaut n-ar produce
lUntaiea pe care a produs-o scena în care iluştrii senatori
&e Unbulxeau ca oile să voteze „senatus-consumtnm-ul"
cei ut de Ti beii u în cea de-a doua scrisoare.
Ymbea slobod căci erau numai ei doi.
—împăratul mi-a urmat sfatul şi şi-a reînnoit acu-
/athle împotma Agvippinei si a fiului său. Totodată
a condamnat Adunai ea pentru că a dat dovada de lipsă
tio ic^pcct fată de autoritatea sa acceptînd propunerea
neniMisată a lui Rusiicus, în loc să ia imediat măsurile
colo mai dia^tice. Soiisoarea a fost citită după ce s-au
îrnhi* uşile Curiei. "Cluiţi şi îngroziţi de acest procedeu
neobişnuit senatorii i-au declarat pe Agdppina şi pe Keo
(.'c/ar inamici publici şi i-au condamnat la exil şi la confis
carea t ut iu or bunuiilor. Pe mamă au exilat-o pe insula
Panda t »i ia iar pe fiu pe insula Ponza sub cea mai severă

vădu Şi mponia î^i spiijini capul de umărul lui si făcu

cu De o
CP
rlnpl ll dezolată.
Sliu ce viea să însemne asta I Că în curînd dra-
noastră se va ştirbi I
Vi^pzi, sau cc-i cu tine! Lasă gînrluiile astea negre l
DupI moaitea lui Nero Cezar te vei însura cu
i» lui ! Ascult îî-mă bine, Se] anus l Vizezi prea sns l
rîi vizezi mai sus numărul duşmanilor tăi creşte !
nu tp mulţmnoşti cu situaţia actuală? Eşti piimul
ibeuu i Căsătoiia cu văduva asta sacră te va duce
100
 e
îa pierzanie i Iţi propun o soluţie mai bună care va sting
invidiile şi îţi ya permite să duci o viaţă liniştită pînă l
capătul zilelor tale !
—Şi care e solufia a^ta miraculoasei?
—însoară-te cit mine !
Sejanns izbucni în rîs.
—Ai prea mulţi prieteni ! Ai începui să mfl faci
gelos !
— Toţi piielem'i mei le voi si^ţinc !
O privi cu un aer serios.
— Drumul meu este trasat, Pomponia ! Şi nimic nu
mă mai poate opri!
Zgomotul fugii îngrozite a'oamenilor de pe slinzi,
care strigau şi îl blestemau pe împărat şi pe complicii săi,
însoţit de galopul cailor, făcu geamurile să, se zguduie.
—Este gloata Romei care învaţă, ce e disciplina !
xise Sejanus eu un aer satisfăcut. Scrisoarea
împăratului
a fost citită în piincipalele locui i publice MI b *npi a
ve
gherea armatei.
—La ce îţi treTmia această nona piwoeaie?
—Ca oamenii să înţeleagă că eu sint si Spinul! >ioar-
tear cîtorva provocatoii de tulburai i este un preţ
deMul
de mic pentru a impune oidinea la Roma !
—Nu te temi de ura care ;-e adună împotma i a ?
Sînt sigură ea la această oră n-ai nici un prieten !
—Te înşeli ! Toţi „marii" se îmbulzesc în imul incn
ca albinele în jurul reginei !
—Linguşitorii, nu prietenii !
'Sejanus îi lăspuiise pe un ton pcibiJlanl.
— Prietenii? N-am nevoie de prieten» ! INiimai tic
nnelte ! După ce îi folosesc si ii golesc de substanţă, ii
arunc la gunoi. Nu mă interesează simpatia oamenilor.
Să se teamă de mine. Asta îmi ajunge !
Făcu o pauză. Adîneit în gînduri îţi întrezărea \ntoinl
iu ioz.
— înlr-o zi această vădin.l, care va dcxcni ue\a^la-
inea, poate ea va purta coroana imperială. 3!)ar tu vei
dispune de putere, de bogăţiile mele ! Ştii de ce ? Fiindcă
tu eşti singuia mea dragoste ! Dacă Inlia va> avea un
accident — hazaidul joacă feste stranii chiar şi celor
plasaţi foaite sus — cine te \a împiedica s;1-i ici în mod

191
oficial locul? Eu nu voi da socoteală nimănui căci voinţa
mea va sfărîma orice împotriviic !
Pomponia, drăgăstoasa, U unbiăţişă.
— Atunci \oni îi cea m.xt fericită peieche imperială I
Gmduiile lui Sejanus zburară epie copiii pe cai e ii
adova. Fiul său mai mare va pui ta coroana impeiială
iar tiiea, soarele vieţii sale, va Ii soţia lui GemelHis.
Ajuns în culmea puteiii va savura, în stîrsit, din ieri-
cîre. îşi vn reci^li^a toată tinereţea pierdută lingă oameni
pe care i-a ^pcculat si i-a urît. îl urîse pe Âpicius, bă-
trînul său amant, o urîse pe Apicia, soţia lui urîtă şi
bogată, îl mî^e pe Germanicii?, chiar şi pe Tibeiiu. Dar
ca să-si atingi scopul mai avea două obstacole de trecut.
Prinţul Drusiis Cezar şi Caligula. Claudiu, „prostul sa-
tului", nu conta.
Ţipetele spărseseră iarăşi liniştea nopţii.
Pomponia îşi acopeii urechile cu minutele sale.
Sejanm făcu un gest de indiferenţă.
—La^ă-i să ţipe ! Mîine o să uite lotul î Cîteva jocuri
fastuoase la Circ, o poilie dubla de grîu şi totul va reintra
în normal !
Lui Peironius h era tot mai gieu să se izoleze cu Cyn-
thia, să profite de inf imiditatea ci, să se bucure de fericire.
"Vibius era tot timpul pe urmele lur. Treceau zile după zile
fără ca aă-i poată vorbi între patru ochi. Dimineaţa,
cînd se ducea la Palatimn, nu mai putea să întredeschidă
uşa camerei în care dormea Cynthia deoarece Vibius,
ca din mtîmpîare, se găsea tocmai atunci pe condor, ieşea
din camera sa sau avea ceva fie făcut prin camerele ve-
cine.
Seara, cînd se întorcea de la Palatin şi toată familia
era la ,,cena:1, Pctronius avea impiesia că este supra-
vegheat de tratele său. Schimba cîteva cuvinte anodine
cu Cyntliia, care îi zîmbea cu afecţiune şi îl ignora inten-
ţionat pe fratele său, care turba de mînie.
înţr-o soară Tunius, după ce bău cîteva cupe de vin
care îi încălziră sîngele şi îi mai îndulciră pos'omoreala,
se adicsî Cynlhiei p? un ton conciliant care nu anunţa
nimic bun.

192
 — Do ce nu vrei să discut Im serios despre viitorul
tău? Ai ajuns la vîrsta la care fetele se nunlă, acceptă
bucuiiile unui cămin, ale unei familii, temelia societăţii
noastre. Nu te-am forţat să accepţi candidatura fiului
lui Srjanus, chiar dacă era foarte avantajoasă. Dar Mar-
collus Silius este o perfidă onoiabilă. Senator, membru al
uuei familii romane vocM şi nobile, so bucură de sprijinul
meu şi al mamei taie.
Expresia feţei Cyntlu'ei se înăspri. Din ochi n ţicneau
fulgere, îşi stiîuse pumnişorii. Atitudinea ei trezi admi-
îaţia lui Petronius, care n-o crezuse niciodată în strtre
de atîîă energie.
— Dacă Marcellus Silius, candidatul vostru piereiat,
are fantezie şi vrea să se căsătorească cu mine, asta îl
priveşte. O asemenea căsătorie nu va avea loc niciodată.
lunius continua cu argumentele sale. Obişnuit să
acţioneze după voia sa, nu lua în soiios opoziţia fiicei.
—Căsătoria nu este o plăcere, ci o datorie, Cynthia.
O datorie faţă de părinţi, faţă de strămoşi, faţă de
urmaşii
care vor veni.
—Tată, hotărîrea mea este irevocabilă! Nu raă voi
căsători cu nimeni. Cel puţin în anii apropiaţi. Tu ai
doi
băieţi care se vor căsători şi vor asigura
continuitatea
familiei Niger.
—Cynthia, trecem prin vremuri grele. O alianţă
matrimonială puternică nc-ar folosi.
Vibius se .bucura de necazurile Cyntliiei şi ale lui
Petronius. Aştepta cu nerăbdare despărţirea lor. în
acelaşi timp Domitia detesta autoritatea opresivă a
soţului său.
— Dac-ă Cynthia nu vrea sa se măi iţe cu Silius. nu
putem noi doi să ne impunem voinţa.
Acest dialog neaşteptat îl încuraja pe Petronius şi îl
dezola, pe Vibius, deoarece mama lor întărea poziţia
gemenilor.
Tunius era nemulţumit. Ar fi ripostat, dar nu vroia
să se dea în spectacol în faţa sclavilor care serveau deseiţul,
cu atîfc mai mult cu cît revolta soţiei îi submina prestigiul,
Totuşi, ca să aibă ultimul cuvînt, se întoarse spre Vibius.
—Şi tu? Logodna ta cu Chloe se prelungeşte la nes-
sfîrşit ICind mă întîluesc cu tatăl ei, -mă priveşte pieziş.
13 - o.
601
193
 Şi are dreptate. CJiloe e frumoasă şi plina de faimef-. f'u-
vîntu' meu şi al tău au fost angajate.
Vibins compară figura lui Cnloe cu cea a Emiiei.
Siluetele lor' se confundau, apoi se disociau într-uu raod
haotic. Acum era el cel pus în încurcătură.
—Ku nu zic că nu mă însor, dar trebuie să mă pie-
gătesc sufleteşte !
—Se pare că nu ţii seama de legile contra celibatului j
Pielungirea ne justificată a~ logodnei este pedepsită.
Vrei
sau nu \rei, voi anunţa călătoria, ta eu Cliloe în
luna
cai e vine.
Ochii lui Vibius se injectară de niînie. Acum ii m a
pe tatăl eftu. Ku mai putea sa-şi explice admiraţia, dra-
gostea, devotamentul, încrederea oarbă pe care a mani-
fe&tat-o totdeauna faţa de tatăl său. Nu înţelegea că.
in realitate, Eunia tăiase toate legăturile dintre ei. Gelozia
îl sufoca. Tatăl său poseda un bun care trebuia bâ-i re\ ină
lui deoarece era mai tînăr, deoarece o iubea, deoarece
se bucuia de libertate, dar nu putea să profite de ea r
în timp ce lunius era bătrîn, căsătorit, avea copii şi o
situaţie politică care îi impunea o atitudine moi ala sănă-
toasă. Vibius se simţea frustat de fericirea sa.
—Domitia, nu te îmbraci? ! zise lunius după ..cesiu".
Ai uitat ea am fost invitaţi la o lectură la TertuJliub?
Seueca ne va citi poezii şi dialoguri filosofice. Va fi arolo
toată Roma.
După plecaiea părinţilor Cyntliia şi t Petroniu^ "-e
retraseră în camerele lor. Vibius se duse în* grădină. Făcu
un tur pînă la locuinţele sclavilor şi o văzu pe Bibula
mîncînd la masa comună. Se strecură, fără să se grăbească,
în 'camera mamei sale, luă din cutie un colier de pcile
n o biăţară încrustată cu diamante, apoi uu-y pe f«ji^
în camera sa lăsînd u^a deschisă.
La Palatin viaţa se desfăşuia după ceremonial ca *i
cum nimic grav nu B-ar fi întîmplat.
Prinţesa Antonia arăta acelaşi calm aiihter, rigid.
Primea oameni în audienţe, acorda ajutoare, participa
la anumite sărbători oficiale, ca să-i arate lui Tibeiiu
că nu era supărată pe el. Vroia să liniştească apele ta
cel puţin Drusus Cezar şi Caligula să rămînă în liberia f e,

194
CU Liinp sîngelo lui Germanicus va curge în venele unuia
din copiii săi. Sejanus îl va urmări cu ura sa. Iar Antonia
era gata de orice compromis, numai ca să împiedice
aeo^t sfîrsit. La scrisoarea sa împăratul îi răspunse că
numai apărarea înaltelor infereze de stat 1-a obligat să ia
măsuri extreme. O asigura de stima şi" de voinţa sa de a
aduce pacea în sinul casei imperiale. Un mesaj ceţos
care lăsa totul nelămurit.
Drusus -Cezar, entuziasmat de poziţia sa de prinţ mo-
jteuitor, scăpat de concurenţa fratelui său mai mare, pirea
inconştient de primejdia care plana deasupra capului
său. Soţia sa, Emilia Lcpida, îi mărea şi mai mult euforia.
Antonia deplîngea lipsa de maturitate a prinţului caic piin
megalomania sa trezea- bămiiel le lui Tibcriu. Drusus.
uşuratic, iacei pe ii valul micului Gemellua, fără să-M
dea scama că în felul acesta îşi săpa propriul rnormmt.
Antonia constată că numai Caligula, „monstrul",
părea in stare să scape de ghearele lui Sejanus. Firea sucita
a nepotului său, escroclieiiilc, prefăcătoriile, destrăbă-
larea, superficialitatea sa aparentă îl linişteau pe Tiberiu,
care nu-1 considera primejdios. Iar în ce-1 privea pe Clau-
din, bîlbîiiul, acesta, ieşea din joc. Mare amator de istorie
şi literatură, se ataşase foaite mult pe Petrouins. îi citea
fragmente din lucrarea sa ,,Istoria etruscilor", pe caro
tiuărul bibliotecar le asculta cu o răbdare angelică.
Antonia lucra la corespondenţa sa cînd intră Caligula
a&şind, ca îu totdeauna, ua zîmbet apatic şi răutăcios.
—Bunico, vreu să-ţi cer voie să-J iau în seara asta pe
Potronius cu mine în oraş. După munca monotonă de
peste zi o mică escapadă nocturnă i-ar schimba'nu piC'
ideile.
Antonia suspină.
—Xu sînt prea deplasate raidurile tale nebuneşti
acum, cînd toată Eoma este în fierbere, dragul meu
Caius ?
—Cum îmi lipseşte talentul de istoric al unchiului
Gaufliu şi n-amnici cel de sciiitor al prietenului meu
Petro-
ning, Du-mi rămîn decît aptitudinile de dragor, caro
Uni
aduc mai j satisfacţii.
\

195
 BUtrma prinţesă prefera ca „micul monstru" să-şi
surplusul de energie în speluncile din Subura decît în
camerele surorilor sale.
—Dar nu întrece măsura, Caius ! Poate că ai a^ ca
nevoie de o ebeortă.
—Mă vor însoţi mai mulţi prieteni. Lelius, Caius,
Otlion, Lepidus, Petronius... Dar la ce s>â te
plictisesc
eu o listă prea lungă de nume? Escorta ne-ar
stinglieii !
—De ce vrei să-1 corupi pe Petronius ?
—Să-1 corup ? Este destul de mare ea să-şi trăiască
viaţa ! Apoi vine cu mine fiindcă vrea !
Caligula îl găsi pe Petronius în bibliotecă.
—Dragă prietene, ia-ţi pelerina ' Noaptea asta o facem
!ată!
— Dacă nu sînt noaptea acasă, tata mă omoaia !
Caligula făcu un gest de liniştire.
—O să-1 explici că ai fost luat cu forţa. Chiar dacă
sîntein ameninţaţi de ruină, încă mai am o anumită auto
ritate.
Prinţul şi prietenii săi se îmbrăcară cu tunici scuite
caro le lăsau braţele goale, îşi puseseră, cîte o centură de
piele, care Ie servea şi de pungă, îşi luaseră pelerine cu
glugă, ea să le acopere feţele, şi sandale uşoare. Caiigula
le mai dădu şi pumnale.
—Este o prevedere necesară noaptea ! în caz de nevoie
nu şcnăiţi să le folosiţi.
Ieşiţi în stradă, Caligula îi adună în jurul său.
—Petronius, mi-ai spus odată că ştii doi golani care
ar putea să ne servească de călăuze. Yreau ceva nou. Să-
mergem prin cartierele cele mai rău famate din Subura î
- < > CoboFÎră- pe o stradă în pantă pînă la For. Eîdeau ca
nebunii, trimiteau sărutări clin vîrful degetelor femeilor
tinere, făceau glume nesărate cu prostituatele, îi trăgeau
de barbă pe bătrmii filosofi greci, ciupeau de fund tre-
cătoarele cu sîni şi şolduri mari, fugind cînd acestea înce-
peau să ţipe şi să blesteme, smulgeau togele trecătorilor
Şi le aruncau în noroi, răsturnau lecticile, loveau cu picioa-
rele uşile prăvăliilor lăsîndu-le deschise spre marea bucu-
rie a vagabonzilor din vecinătate care se îmbulzeau g%
iure mărfurile.
 Caligula şi prietenii săi îşi făceau de cap ca să, mai
răsufle după ce au stat atît in ambianţa apăsătoare a
Palatinului.
Străzile se goleau de oamenii serioşi, care se ascundeau
în case. în locul lor apăreau cagîndaciişi libărcile tot felul
de vagabonzi şi beţivi, hoţi şi tîrfe flămînde, cerşetori şi
sclave, pleava societăţii care îşi găsea în întunecime un
refugiu şi un teren ideal pentru activitatea nocturnă. Uli-
cioarele strimte, întortocheate, cu numeroase fundături,
ale Suburei se deschideau în faţa ochilor lui Caligula şi
ai prietenilor săi. Cîţiva beţivani le căutară nod in papură,
dar tinerii aristocraţi scăpară repede de ei, primind şi
dînd mulţi pumni.
înveseliţi de această aventură, îşi contiuuară cerce-
tările. Dar nu putea in nici un fel să dea de adresa lui
Encolpius. Petronius, deşi cunoştea „insula" în care locuia
Encolpius, se rătăcise în acest labirint fără ieşire. Lepidus
era tentat să, renunţe dar Caliguîa, cu curiozitatea aţî-
ţată de Petronius, hotărî să fie continuate cercetările.
„Insulele", atît de înalte încît păreau că ating sielele f
se aliniau pe cele două părţi ale ulicioarei strimte încît
uneori balcoanele plasate faţă în faţă se atingeau.
întrebînd în dreapta ,şi în stingă, fără să se lase descu-
rajaţi de răspunsurile mai mult sau mai puţin mormăite,
reuşiseră pînă la urmă să iasă în strada Murcia.
—Sa sperăm că prietenul tău ne va da informaţii oare
să merite oboseala. Sînt istovit ! zise Caligula.
—Tot încercăm ! zise Carius.
Pe o uşă, ce scîrţia intrară într-nn coridoi m ui dar f
mirosind a mucegai, mărginit de mai multe uşi într-o
stare lamentabilă. Prima, din stingă, se deschise si în
prag apăru o femeie obeză între două vîrs^e, vieleat far
dată. Yăzîndu-i pe tinerV'făcu o strîmbăfeiară ce se voia
simpatică, îşi duse cochet mîna la păr. T
—Ce doriţi, frumoşii mei ?
—Căutăm apartamentul Aegleei, zise Petroniu^ Nu
e la ultimul etaj?
—Aegleea este cea mai proastă codoasă din Subura I
La mine găsiţi cele mai frumoase fete din Cartier î
Chiar
şi o fecioară, dacă aveţi bani destui!

ID7
 —Itecunosc locurile ! zi«e Petroniu^. Să in cam !
O luă înainte urmat în şir indian de prietenii MÎ, Scai a
seîrţia araeninţînd să f.e pi aburească la fiecaie pas. JMiio-
suii greţoase infectau atmosfera.
— începutul este promiţător î zise Curion a^tupîndu-^i
nasul cu o batista ţaifmnată.
Ajunseseră- sub acoperiş. Potronius împinse prima uş3-
caic era cît pe aici să sară din balamale.
O bătrîuă Iară, dinţi şi urîtă ca o Erinie ieMtă din iad
îi întâmpinai zîmbind amabil.
—Pe mine mă căutaţi, frumoşii mei î
—Pe Castor şi pe Encolpins ! răspunse Petronîu^ laco
nic.
—Am înţeles ! Căutaţi un „leno" ! Pot p-S, > ă planez
la clienţi foarte generoşi ! Aveţi exact vîrsta de care
am
nevoie ! Am găsit totdeauna amatori bogaţi peni 113
băieţii
recomandaţi de Encolpins !
Caligula se amuza copios. I se propunea să &e pro^i-
tueze.
—Discutăm mai tîiziu despre asta ! ?ise el. Deocam
dată îl căutam pe Encolpius. Sintem prietenii lui.
—Nenorociţi ca şi el l zise bătrîua scuipmd cu di—
preţ.
Pierdase orice interes pentru tinerii aceştia* oare o
luau pefete picior,
— Giton ! striga femeia cu o A7oce răguşită.
Giton apăru în fundul condorului. Văzîndu-1 pe Pdro-
Bius scoabe un strigăt de bucurie apoi, "brusc, faţa i ?e
întrista.
— Ai picatpro&t!Encolpius şi Cantor sînt plecaţi, au
o răfuială.
.Calignla se uîtă puţin decepţionat la băiatul de zeue
ani. zburdalnic şi cu ochii jucSnşi, dar prea puţin experi-
mentat — presupunea el — pentru ceea ce căuta.
Giton, fiindcă crescuse, purta o tunică prea senilă
pentru el.
—Dar pot să vă duc la ei. Ştiu unde pot fi gagiii.
îutr-un bordel din Yclabium.
—Sa mergem cu Giton ! piopute Petroniu^. K-o să
regretăm.
 CaliguU împinge o monedă do aur în mina murdară cu
degete umflate ale bătrînei, care se făcuse numai miei e.
—teitali-mă, domnilor! Nu ştiam cu cine ani de a
tact- !
Arăta, cîlcva fetiţe slabe şi puţin atrăgătoare îngrămă-
di te într-un coli din camera cu pereţii scorojiţi.
—Nu vă tentează bijuteriile astea ? Nici una nu r tre
cuta de paisprezece ani !
—Să plecăm cit mai repede de aici l zise Cuiion Mmt
că mă sufoc!
—Să te păzească Jupiter, domnul meu ! zise bătrma
cu o voce mieroasă lui Caligula deschizîndu-i uşa.
Cînd ieşiră în stradă. Curion aspiră îndelung aerai <*va
mai puţin rău mirositor decît cel din „insulă*'
Chiar în clipa aceea conţinutul urît mirositoi al unei
oale do noapte i se revărsă, peste cap. Sări într-o parte,,
alunecă pe o balegă de cal şi se duse de-a berbeleacul.
Se ridică blesteraînd murdăria străzii.
—Nu face nimic ! zise Giton. Aici, foarte aproape,
este o baie publică deschisă ziua şi noaptea.
—Să mergem ! ţipă Curion vărsînd toată mîncarea
îngurgitată cu o oră înainte.
—Noi sînteni obişnuiţi cu necazurile astea. Toate
oalele de noapte se varsă pe trotoar. Tot timpul
trebuie
să mergi cu nasul Intr-o parte ca să eviţi duhoarea.
Petronius îi spuse lui Giton cuua îi cheamă pe pne-
tenii săi sohimbînd doar numele lui Caligula în Vini ci i îs.
—Vrem să petrecem o noapte îndrăcită î zise prinţul»
—S-a făcut! se lăudă băiatul. Encolpius, Agcyltus
şi cu mine sîntem cele mai bune călăuze în Subura si
Trans-
tiberin ! Avem legături şi rîn jurul Circului cel 'Mare !
.
Dar mai întîi la baie ! ';
Intrară într-un edificiu ce părea mai sohd deci! „insulele"
din jur, înăuntru erau o mulţime de clienţi. Cînd se
dezbrăcau în vestiar Giton le şopti î
—Noaptea clienţii caută distracţii. Aici găseşti de
obicei tineri măcelari, luptători de la circ, huligani ş 3
adesea cavaleri bogaţi care caută aventuri uşoare. Pros
tituatele sînt cu legiunile,

199
 E o comandările Iui Gitou nu erau zadarnice. Citiră indi-
vizi, atraşi de prospeţimea noilor veniţi, în cei cară să se a-
propto de ei dar nu insistară cînd avansurile le fură respinse.
—Nu e nici un pericol, căci poliţia închide ochii la
micile păcate, sînfc bine plătiţi pentru asta. dar
interzice
scandalurile.
—Ambianţa nu-mi displace ! zise Caligula. O să mai
venim, pe aici !
Curion îşi găsi veşmintele spălate şi uscate. Era o
treabă bine făcută. După o oră de bălăcit în apă plecară.
—Ce aţi vrea să facem acum? întreba Giton. E cam
devreme să mergem ca să ne întîlnim cu Castor ^i
Encoî-
pius. Bordelurile de lux se deschid ceva mai tîrziu.
Pînă
atunci vă propun sa mergem într-o tavernă ! Sau la
un.
tripou unde se joacă tare ! Sau la lupte de coconi î
Sînl
pontrtt toate gusturile şi pentru toate pungile !
—Te lăsăm pe tine să alegi
—Ai mîncat în seara asta, Giton ? fl. întrebă Peiro-
nius care avea simţul realităţii.
—Am mîncat ee"va ! răspunse băiatul cu un aer demn.
—Atunci să începem cu o tavernă ! zise Caligula. Cu
burta plină inspiraţia, lui Giton se va îmbogăţi î
întrucît tavernele trebuie Bă se închidă după căderea
nopţii, băiatul îi duse pe tinerii petrecăreţi pe o străduţă,
şi bătu la o uşă după un cod convenit. Toată „insula"' era
cufundată în întuneric. După eîteva clipe de aşteptaio
uşa se deschise lăsîndu-i să vadă un coridor întunecat.
Individul, care le deschidea uşa, ascultă ce-i spuse Giton,
ce părea o veche cunoştinţă în ciuda vîrstei sale, si se dădu
la, o parte lăsîridu-i să intre. Mcrgeră pe un coiidor, apoi
o luară spre dreapta şi intrară într-o încăpere -vpaţioasă
plină la refux de o clientelă foarte amestecată. Vagabonzi
şi oameni bogaţi, amatori de senzaţii tari, şedeau cot la
cot, Cuitezane foarte scumpe, dacă te luai după rochiile
lor de mătape şi bijuterii, îi înveseleau pe bărbaţiiîncăl-
zi\i de vinurile tari şi de inîncărurile apetisante. Ambianţa
era aproape şic.
Paturile, atît ffe aprcciale de romani, lipseai-, deoarece
nu era loc decît pentru scăunele şi măsuţe. Decorul pere-
ţilor se reducea la eîteva picturi murale lubrice. Doi cîn*
tăicţi te lire mingii au plăcut auzul clienţilor.

£00
 Un chelner aduse o m asii rotundă şi scăunele pentru
noii veniţi.
—- Cele mai bune vinuii din Kcn,a sînt la diqozîlia
•voastră iar bucătăria noastră nu are concurenta, în ceea
ce priveşte alte plăceri, veţi găsi la etaj cămăruţe confor-
tabile unde vă'aşteaptă pajtenere frumoase şi foaiic lineic.
Ganymezii pot să-i mulţumct-acă pe cei mai rafinaţi ama-
tori. Dacă cinema dintie cei din sală vă excită fantezia,
vă rog să-mi faceţi nu semn. Oaligula era încîutat.
—Petronius, micul tău prieten Gilon este un tezaur,
El ne descoperă un uirhcrs necunoscut.
Meniul oriental li se păi u foarte gustos iar \inurile
delicioase după mîncaruiilo piperate. Giton înghiţea tot
ce era mai bun şi mai scump, îşi umplu buita chiar şi cu,
cîteva pahaie de viu de Sidh'a.
—Acum, după ma-a aj-ta. m-ai lenta un joc cu zaiuii
pau o luptă do cocoşi ! zi «e CaliguLi.
Giton îi atra?e atenţia cit la oi a asta i-ar putea gă^i
pe Encolpius şi pe Castor la Vela brii.
—Progiamul lor cuţiindo o A izită la un lupanar UPLO
fetele sînt de o sută de ori mai friîmoase deeît a,-4ca
do
aici. Dar vă previn ! S-ar piUca KI dăm de încăieruii !
—Dacă îi găMin în încnieătuia, nnt omul lor ! 7>e
CaliguH entuziasmat.
Maţi nota, apoi îl urmă pe Giton caic deschidea cor-
tegiul. Trecură făiă incidente pi in Subura deoaiece der-
bedeii, temîndu-se de uuiucioatclo patrule militare apă-
rute în zonă, piefeia^eră să facă o pauză şi w tnchi'-u.l,
în vizuinele lor.
în Velabru7 cartierul jdcmilor şi al prostituţiei de lux,
na mai multă mişcai e, dar clienţii, în majoritate oameni
certaţi cu legea de pi in paitca locului, alunecau pi u den t
pe lingă ziduii, ca nişte şobolani.
Tetronius si ai lui i-au găsit, cu ajutorul lui Giton, pe
Tartor, Encolpius, Hyllus şi pe prietenii lor într-o ta^cu ă
care, pe din ai'ară, era cufundată în întuneiic. După ce i-o
Srobiăţişaiă, Castor îi spuse lui Caligula, pe caic îl cunoş-
tea ÎEfă de \e timpul cîrd familia Cotta eia in gloiic :
—Mă km că în rra] tea at-ta nu ne vom putea j limba.
A^cin ni^ie datei ii de plătit. ,

201
 Tocmai pentru asta am şi venit ! zUe prinţul,
—Koi îţi mulţumim foarte mult, dar nu ne convine
să te atragem într-o încăierare între haimanale,
răspunse
Castor. Koi vom intra cu voie sau fără voie, într-un
bor
del de lux unde va icţi cu cafteală. Bordelul e st o
proprie
tatea unei dauie de la Curte, Lelia Tertullius.
—Iată ceva care mă atrage, zise Caligula. Simt ca
mă măuincă palmele. Tar în ce o priveşte pe damă,
puţin
îmi pasă-de titlurile ei.
—în noaptea asta vrem să ne plătim datoria, cu aceeaşi
monedă, faţă de Ammilns ! interveni Carin. şeful
suburie-
nilor.
Taverna era aproape pustie deoarece ora avansată îi
gonise pe clienţi spre alto ocupaţii mai lucrative.
—E momentul să plecăm la vînătoarc ! anunţă Carin,
Efyllus se ridică primul,
—Să mergem !
Ieşiră în tăcere şi «e întinseseră de-a lungul străzii ca-
să n n trezească atenţia prin numărul lor. Ajunşi în faţa
unei „insule" cu un aspect destul de impunător dar întu-
necată ca o noapte fără lună, Carisua bătu la uşă după un
semnal convenit, înainte de expediţie băieţii studiaseră
obiceiurile,duşmanului, punctele sale slabe, ca să-1 lo-
vpasoă puternic şi pe neaşteptate.
Uşa se descnnise fără zgomot. O haimana cu nasul
turtit de o lovitură" de pumn îi examina eu o privire vigi-
lentă pe noii veniţi şi, văzînd o pungă plină de aur, pe
care i-o arătă Carin, le permise să intre.
- Dar făiă gălăgie ! Avem vecini toarte sensibili !
Rncolpius înţelese că era \ oîba de o concurenţă nebună,
dai îşi păstră părerile pentru sine. Castor intră printre
ultimii, cu capul plecat, ca să nu fie recunoscut, deşi pro-
bnbUHaiea era minimă. Fusele atacat noaptea şi agresorii
nu i-au \a/ut decît silueta Dai o precauţiunc în pin* nu
strica.
Xoii clienţi intrată într-t> casă de un lu\ ţipător, cu
prostituate şi prostituaţi ce se remarcau prin frumuseţe
şi tinereţe Un adevărat tezaur pentru amatorii de rlruco^to
plătită.
N"ici Caligula şruiti IVlivuiu^ nu ţtiau ofi patiicienu
puteau ^ă posede lupanare şi să speculeze piostituţia,

202
 dar nu în mod dnect. Un, „lono' 7 sau o ,,lenţi",
neţi profesionişti trataţi cu cel mai maro dispreţ do ] opu-
kţia. romană, acopereau onoarea proprictaj iîor,
Calig'iila îşi rîdea sub mu?ţaţa gLndindu-tc la f-e'uia M
puritana doamnă de onoare a bunicii sale eu m îş,i lnca>ea/ă
cu regularitate veniturile din aceste afaccii murdaie.
Intraţi în cetate, tinerii clienţi t-e puseseră Ţf petreceie,
dar, eînd veni momentul de a plăti nota, felele lor 7Îm-
Wtoare îşi schimbară minele. Atacul fuse atîfc de u c a^t optat
incit aparaica se arătă a fi jalnica. Bordelul fu do~s a*-tat
din temelii pînă la acoperi?. De prostituate mi «-au atins,
în schimb proxeneţii şi paznicii acestei tui ine i n o-"rocite
au fost bătuţi gioazuic şi lăsaţi în baltă <îe MI £0.
Ammilus, auzind zgomotul, ieşi din biioul &â"u -i .-o
îndreptă spre atacatoii dar, spic surprindoica sa, -o Invi
în faţă cu tiircrii miasi ai lui Ilyllus. Şi Animiln> ci a i.n
colos care nu curot-ci Tce niciodată înfiingeica. Le ţl,\\;i
avSta, însă, lo^ituiile lui Hyllus ii doiborîiă la văzu cu im
fciaţ şi un picior fiinţe, palm ora 1 io faţa plină de hînge.
U^ile blocate de agicsori 11 in^ pe pioxcn'eţi ?ă cheme în
ajutor poliţia plai îl ă gi.!-- T Io aaigure protecţia.
Toată opeiaţiunea duiă o jumătate de oi îi, O ] i , i f r î . J o
de oră de iad pentru Ammims şi acoliţii săi.
Termininclu-si tioaba. Castor si prietenii căi dibjir.n i.l.
Lă^au în urma Ier paturi şi dulapuri sfăiîmalc, st-arc
rupte, covcaie şi di apei ii tăiate în bucali, obioole de tiiitl
sparte, frescele mîzg'ălite, bucătăria distrugă, [n ni la 1 i < . i «-
formată într-o baltă de vin iar amfoiele numai cirln i i .
Zorile se iveau la orizont stingînd stelele ce di-r^n .»u
eclipsate de lumina ^ ie a zilei ce ^e miţtea.
Tmerii, încîntaii de isprava loi. se îiitîlnnă în I ( nil
deja plin de oameni.
— A venit iromcr.tul să ne despărţim. Ca-l<i. /, o
Petrcfiius îmbinţi-îndu-l.
Cantor îi mnlţuini lui Caligula şi prictcniloi ,Oi \n î ni
ajutor.
— Eu hobiio ^u-îi irrlunnc^c pentru noaplt.i
minunată, je caie n-am s-o uit a«a de lepede.
 în clipa aceea un freamăt îi cuprinse pe cei din jurul
•lor. O litieră escortată, de patrii sclavi înarmaţi cu ba$-
toane înainta prin mulţime
—Faceţi loc l Faceţi loc ! Faceţi loc pentru doamna
Calpurnia Sulpicius ! Faceţi loc! Faceţi loc t
Conducătorul convoiului îi lovea uşor cu bastonul pa
gură-cască care nu se depărtau destul de repede ca s& lase
ioc de trecere litierei ce ae apropia de grupul lui Callgula^
Acesta, ca şi prietenii săi de la Palatin, îşi acoperi faţa cil
gluga pentru a nu fi recunoscut.
Litiera trecu pe Ungă grupul lui Caligula. Culcata pg
perne de mătase, sprijinită în cot, Calpurnia părea cufun-
dată in gînduri. Cortegiul îşi continuă drumul.
—Am văzut-o pa această matroană intrînd ieri Ja
Sejanus, zise Encolpius ca şi cum ar fi vorbit despre un
fapt divers.
—Stai aşa ! zise Caligula devenit dintr-odată curio^
prefectura Pretoriului?
! La vila prefectului, pe Aventin l
—Eşti sigur ? îl întrebă din nou Caligula. Nu o con
funzi ?
—Cum s-o confund ? Ani mai văzut-o de vreo două
sau trei ori intrînd la Apicata, care locuieşte tot pe
Aven-
timim.
—O cunoşti şi pe Apicata?
—Din vedere. Este soţia repudiată a lui Sejanus. Locu
ieşte singură într-o vilă foarte frumoasă.
Şi adăugă zîmbind puţin jenat.
—Cuno&c bine cartierul. Tot acolo locuieşte o doamnă,
bogată din nobilime care îrni răsplăteşte generos vizitele.
Prinţul scoase din centură o pungă rotundă ca o minge
zlmbind, i-o aruncă lui Encolpius.
—Prindc-o ! O meriţi !
Petronius şi prietenii prinţului înţeleseră aluzia. Jocul
dublu al Calpurniei nu mai era o taină pentru cei din fami-
lia lui Geitnanicus.
 XI
Iiimia lui Petronius se zbătea ea o păsărică prindă în
capcană, Se aştepta Ia o primire furtunoasă. Ei fi pi inia
noapte petrecută în afara casei.
Ajuns in faţa grilajului grădinii £u surpi ins auzind ţipete
şi urlete de durere venind din partea ta care locuiau sclavii,
Locuinţele rezervate sclavilor erau mascate de clădirea
masivă a vilei, care le separa de stradă.
Pentru Petronius această agitaţie neobişnuită era
bine venită deoarece îndrepta atenţia tatălui spre alte
chestiuni, mai arzătoare decit escapada sa nocturnă. Pe
măsură ce mergea pe alee şi se apropia de vilă auzea tot
mai clar plîusetele, lamentaţiile, dar şi biciul sfi^chiuind
spatele unui sclav.
Intrigat, intra în vestibulul pustiu al vilei. Trecu piin
citeva încăperi şi îi găsi pe Domitia, Cynthia şi Yibius
în pcrKtil. Domitia, cu ochii înroşiţi, îşi ştergea cu batista
obrajii plini de lacrimi. Cyuthia îşi astupa cu minutele
urechile ca să uu audă ţipetele sfîşietoare le^eiberatc de
ecou .sub talanul înalt.
— Xu mai pot să suport urletele acestea ! exclama
r.MithJn. Apoi, nu cred că Bibula ar fi fost în fetare hă fure
bijuteiiile.
Yibius htătea în picioare spiijinit cu spatele de o coloană
do marmură. Xici un muşchi nu i se mişca pe faţă.
—Ce se întîmplă? întrebă Petronius.
—Am descoperit aseară ea îmi lipsesc cîteva bijuteiii.
turnai Bibula avea acces la cutie. Tatăl tău
anchetează
Aţi tul. şi Bibula, eăieia i-am acordat toată înciederea î •
-
KM p incredibil !
- Cutia oi a totdeauna deschisă, inteiveni Cynthia.
Ou cine .11 n putut să piofite de o absenţă momentană a
Bîbuloi ca hă-şi însutească cîteva bijuterii...
— lunius a pedepsii vreo sută de sclavi^ dar n-a ob
ţinut nici un rezultat.
IViionius ^o îmîieptn spie galena care comnmon cu

Nn io duce acolo, ti stiigă mama. Este fuiios ! Dacă

le \cdc. ^o in fui ie si mai mult I
 —Vreau să-t explic lipsa mea de acasă...
—Nu £aci docît să înveninezi lucrurile î inteiveni
Yibius. Xu te băga în treburi care nu-te privesc !
Tutrînd în curtea din faţa locuinţelor sclavilor, Petro-
nin-- simţi că ameţeşte.
Bibula, goală, spînzurată de părul răsucit ca o funie,
K'gală de un ^cripcte de tortură, era biciuită do nn slcav
nubian muşeliiulos. Pielea de pe spate, şoldurile, stomacul |
îi erau pline de sînge. Ţipetele îi erau tot mai slabe, apoi'
încetară. Leşinase.
~- Luaţi o alia sclavă ! porunci lunius majordomului.
Toţi. bărbaţi ~,Q\I femei, să lie biciuiţi pînă aflu cine este
hoţul. Si d t ică nu aflu cine este vinovatul, ii voi trimite
pe iot i in a! num unde călăii îi vor supune la torturii i.-
iMia \oi ^ti cum să-i facă să vorbească!
ApanUa lui Peîronius îl făcu să tremure. Uita pentru
clip;! de M.-lavi şi i se adresă pe un ton ceremonios, ze-
— ,.!>nminns'' Peîronius vine dimineaţa- după e^ca-
pnd<>le noctmneî La cincisprezece ani, ,,Dominus" Petro-
niu-< ii imitîi pe adulţii care trăiesc din propriile lor veni-
îmi ' .,'Oominus'' Petronius uită că se mai află sub autori-
ItUo.i paternă! ,."Dominus" Pctronius se emancipează
din |iio|nie iniţiativă î
TiM,lrnl Ui plecă fruntea a^cultînd snpus admonesta rea
t a t ă l u i . Vroia să-1 scutească de încă o criză de mînie.
I i n i i i H ^e întoarse spre majordom.
—Continuaţi cu pedepsirea !Furcile,lanţurile, bicitirile,
ş DUK'lile, nimic nu trebuie să lipsească ! Vreau sa am bijvi-
teriilc înapoi în următoarele trei ore! Altfel, vă măninc
po ioţi !
Apoi. înnebunit de mînie, 11 apostrofa pe Petronius i
—Hă mergem ! Avem de discutat, noi doi !
He îmlipptîi cu pa M mari spre vilă însoţit ele Petronius
mhico^al (ie fuiia tatălui,
— ..Dominus 1 ' Petronius duce o viaţă pe picior mare,
IM b.\tc j i u de .-upuneren pe care mi-X) datorează, de disci
plină, de ic^uect. ..
Intrai ă în pensii! undp, îi aşteptau Domitia, fiica sa
Fiecine reacţiona în felul «au. Privirea Domitiei
să se calmeze. t\ynlhia tremura de emoţie.

2 O ii
Vibius părea că-1 sfidează pe tatăl său. Ochii Ini ict-i,
sticloşi, îl scrutau cu ironie sî răutate.
Atitudinea aceasta îl exaspera pe Tunius care, fâdud
abstracţie de Petroiiius, îl săgeta cu privirea. Un raport
"bizar, de neînţeles, părea că se stabileşte între el şi fiul
sau'mai mare. O adversitate care nu se putea exprima
prin cuvinte. Se .priviră ca doi duelgii gata sar şi îueriu-Koze
spadele.' Domitia, Cynthia. Petroiiius, nu mai contau.
Urletele de durere din curte continuau să răvăşească
nervii celor din familia Ini Xigcr. în schimb, în periaţii,
domnea o atmosferă grea. plină de ameninţări. Era o scenă,
mută caro confirma confruntarea stranie dintre Tunius şi
Vibius.
Tatăl ştia cine era autorul furtului deoarece \3/.use
inelul soţiei bale pe degetul Bunici care avusese impru-
denţa să-1 poarte în prezenta lui Tunius. Si aceasta în
ciuda faptului că Vibius, viind să evite complicatiiU>. ii
interzisese expres să-1 poarte în prezenţa tatălui său.
lunius îşi vărsa mîma-pe scla\ i deoarece nu-pui ea să >i-o
verse-pe fiul său. Amîudoi erau legaţi de o complicitate
care ascundea o vină comună. Bătrîuul amant înşelat
nu putea dezvălui adevărul căci a*ta ar fi însemnat să,
recunoască relaţiile cu fata lui Tuscus. Aşadar forţa nota
ca să încarce si mai mult conştiinţa fiului şi jivalului său.
Cît timp va mai suporta Vibius tortuiile la care erau su -
puşi nenorociţii de sclavi fără hă recunoască că a fimit *
lunius arunca toată răspunderea pe umerii fiului său rai p,
însă, rezista impasibil la această presiune moralii. Xu-l
chinuiau remuşcăiile. Scuvpalele, mila, yuşinea ouvn ]>o»1m
el nişte cuvinte goale de conţinut.
Cinismul lui Vibius îl şoca şi ii uluia pe luniu,-. I. >xr
fi sirius de gît cu propriile miini, dar dreptul de A ist:! şi
de moarte uu-i mai aparţinea.
Tetrouius şi Cynthia schimbau pmiri inticbătouie.
Avea, oare, Domitia intuiţia dramei care se desfîişuia
în hita ochilor săi? Pantomimi care s,e interpreta, ITUă să
se psonunţe un singur cuvînt, o familiaiiza^e, oaie. cu
trai iul mut ?
- Tunius, îl implora ea, încetează- cu torturile ! l < e ce Bă
sufere hirte de nevinovaţi pentru un singur răufăcător? am
destule bijuterii ! Pe viitor voi fi mai prudentă!

207
 Eu st ni de vină că am lăsat cutia descinsă! Tentaţia a
învins virtutea unuia din oamenii mei . . sau a altcuiva,
adăuga. Domitia.
Oieiea o ieşire onorabilă pentru toţi.
— Bine ! zise lunius. Toi pune capăt anchetei.
Apoi trecu la un alt punct al ordinei de zi.
—Domitia, pregăteşte li&ta invitaţilor pentru nunta
lui Yibius !
Ştia că lovire în punctul dureros, căci fiul său se făcu
galben ca ceara.
—Şi giăbeste-tc să termini irusoul Cynthiei ! Trebuie
să ne gîndim şi la soţie pcntiu Pctronius. Vrea bă fie
liber. Va îi !
Şi ie-ji.
Ultimele cuvinte ale lui lunius privitoare la Cynthia.
şi la propria sa persoană îl doborîră pe Petronius. Tatăl
său mai ridicase chestiunea căsătoriei Cynthiei. Dar de
data aceasta vocea lui avea un accent atit de hotărî! încît
îl sperie. Trebuia să facă un plan comun cu sora sa, să
construiască un zid de apărare. Căsătoria Cyntliiei le-ar
preface în scrum ferichea, le-ar sfîşia inima, le-ar distruge
unicitatea, ar dcspăiti ceea'ce natura a reunit pentru
totdeauna. Drago&tea ha fală de Cynthia îl i'ăcuse atît de
fericit încît simţea nevoia &-o împărtăşească flonlor, ste-
lelor, deoarece faţă de oameni trebuia să păstieze taina.
De cîte sxibtei fugii trebuia să se folosească pentru ca s-o
întîlnească singură, să-i vorbească fără martori, să se
încălzească amîndoi la flăcările pasiunii? Cu cît apăreau
mai multe piedici în faţa diago-tei lor, cu atît mai mult
căuta mijloace să le învingă. Suferea chiar şi atunci cind
împrejurările îl îndepaUau do Cynthia pentiu eîleva oi e.
Dragostea, în ciuda fiumuseSii sale, este şi otiavă deoarece
întunecă mintea, îi reuneşte pe fi aţe cu soia. apa ou focul,
noaptea cu ziua. De aceea di agonica esie sublimă, căci
transformă imposibilul iu posibil, chiar dacă i,idr!cinile i ^e
afundă, în păcat...
IV colina Palatinului Calignla se plimba cu bunica pa
prin padină. Pri\iţi de depaite, părea că voi beau IIMŞ -
tifi despre ceva obişnuit, ^"ici bătrina piinţcsă, nici ne-
potul «Cui nu vorbeau în public despre exilul Agrippinei
^i al lui Kero Cezar.
Antonia, cu faţa senină dar cu inima neagră, voi bea
\.1dmd neîncredere:
—Eşti tu sigur, Caius, că băiatul nu spunea amicii 1
Nu pot &ă cred că mă trădează Calpumia ! Să ne
gîndim
bine ! A fost văzută intrînd la Sejanus. O vizitează şi
pe
Apicata. S-ar putea presupune că este piictenă cu A
picata
şj că îi spune ceea ce aude de la Sejanus.
—Do ce să nu presupunem contrariul f Iar dacă o
trădează pe Apicata, de ce nu ne-ar trăda şi pe noi?
Ştii,
bunico, că este prietenă cu Sejanus?
- Xu !
—Şi îţi convine ca prima dama de onoaie, caie $e
bucmă de toată încrederea ta, să aibă legături cu cel
mai
mare duşman al nostru, fără ca tu să ştii"? E
limpede I
Calpumia este o spioană plantată lingă tine !
—Este mîua mea dreaptă de peste cincisprezece ani.
La vremea aceea Sejanus nu era decîfc un ofiţer de
lînd.
—Dar cu vremea a devenit un personaj important
ca're Ki permite lusul să cumpere tot ce vrea. Fiecare
om
are preţul său.
—Am tialat-o totdeauna ca pe fiica mea !
—Tartă-niîl, bunico, dar începi să vorbeşti ca o novice
care dc-abia acum înţelege cuvîntul
„ingratitudine".
Calpumia are nevoie de mulţi bani ca sa-şi întreţină
ropiii,
amantul frumos dar sărac pe care şi 1-a cumpărat şi,
în
goneial, duce o \iaţă care cere mulţi baui.
—Este bogată!
—Bogăţia este relativă !
Antonia dădu din cap descuiajată. Caligula îi luă mina -
şi o mîngîie cu gentileţe.
—Viaţa (ste alît de murdară încît uneori e mai bine
să n-o trăieşti.
—Filosotia asta nu este pentru vîrsta ta.
—Filozofia lui Xeio Cezar I-a dus la Pontia.
Antonia îl plivi cu admiraţie.
—Mi-ai dat o lecţie b_ună. La orice vîistă poţi învăţa,
—Ultima lecţie o piimeşti în pragul morţii.
—A început ploaia. Să nu răceşti. JIai am nevoie de
fine ' Se adăpostiră sub porticul de ia intraiea în
grădină.
U- c 209
601
Lelia Tertullius ieşi din vilă ^} o anunţa ref-pertnos- pe
Antonia :
—Y-am pus corespondenţa pe masa tio luciu. piiiiiosă.
Apoi Lelia se retrage evitînd să-.-ji încrucişeze privirea
<-u
cea a lui Caligula.
—Ştii, bunico, că a doua damă de onoare a ta. arest
model de virtute, este patroana unui bordel ?
Antonia- o scuză :
—Proprietară ! Ku patroană ! Este o mare diferenţă !
—A avut obrazul să-ţi spună că i 1-am devastai ]
~ Da, dar mi-a povestit rîzînd cum s-au întîmplut
lucrurile şi fără ,să-ţi poarte pică. „Xebum'i ale tinereţii" 1,
iiii-a zis.
—îndeamnă că n-are conştiinţa liniştită. AH fel ai fi
fost mai pnţ.in înţelegătoare.
—O hiispeetezi şi pe ea î
—Sîiif sigur că fetele de Ia bordelul ei au tji ?;irt-ina
să~i tragă de limbă pe clienţi.
—în favoarea cniî Bărbatul ei este mare piieten >-\i
Iuuiu8 Siger. "Acuma poate eă-1 suspectezi şi j>e
nius '?
—Xu ! X-are timp !
—De ce f
—Ekte îndrăgostit.
— Şi cine este fericii a aleasă!
Caligula zîmbi.

Potrouius avu un vis zguduitor. Po,stumus, t«i:il

său, se ridică în faţa* sa înconjurat de flăcăii şi de roloang
de fum arzător care ieşeau din măruntaiele pămmluhii.
„M-ai uitat, fiul meu ! M-ai uitat I" Oclaii aprinzi -ai lui
Postunms îl priveau eu asprime. Apoi .silueta lui J'ostu-
mus se destramă, flăcările şi fumul fură înghiţite do in-
fernul care le dezlănţuise . . .
Se trezi plin de sudoare. Zorii zilei pătrundeau pe
fereastră. Dar visul încă nu se destramase, încă. plutea in
jurul tînarului tulburat. Chipul hu Po&tumus îl urmărea
£Uiar ţi eînd era treaz, îşi scutura capul ca să scape de
fantasme. Sari din pat, îşi făcu toaleta şi ieşi pe cirodor,
£10
 tŞa camerei Ini Yibius era deschisă. Acesta îl privea
ironic din paiul său. Petronius era exasperat de acest
cjntrol permanent. Sa" fi bănuit fratele sau adevărata
natură a relaţiilor sale cu Cynthia? Sau mizeriile acestea
mărunle aveau doar darul să-1 enerveze?
Cind intră, în vestibul se întîlni cu Athenador care îl
adepta pleoştit, ca un cîine bătut.
„Şi abia mă, urmăreşte?" se întrebă Petronius. Dar
temerile salo so risipiră repede cînd îl auzi pe bătrînul
filosof vorbindu-i pe un ton rugător :
—Xu mai ai nevoie de mine, Petronius? încă mai pot
să-ţi ii u folositor !
—Xe eşti folositor. Ku-i predai Cyntliiei limba şi
îi i era tura greacă ? • • • Dacă vrei să faci ceva
pentru
mine, salut-o din partea mea !
li băl u prieteneşte pe umăr, apoi se îndreptă spre scară,
Fiind iu întirziere, ieşi fără să-şi salute păiintii.
Decoratei ii împodobeau deja vila pentru nunta lui
Yibius. Pregătirile acestea îi făcură plăcere.
Cind urcă pe Palatin se încrucişa cu Crusus Cezar
care era în fruntea unui cortegiu călare, urmat de două
nire pline tTe bagaje, ce se îndreptau spre For. La salutul
său Drusus răspunse cu condescendenţă. „"E plin de el' 1, se
£indi PetroiiinSj „se şi vede împăiat al romanilor''. Sim-
plicitatea lui Caligula contrasta cu înghnfarca lui Drusus
Cezar caro. devenit un monument de înfumurai e, îi plivea
pe ceilalţi muritori de sus, ca un mi.
Polronius o găsi pe Calpurnia la postul său. Aparent
relaţiile salo cu ea rărnîneau neschimbat e.
Antonia mi cunoştea oboseala. Contiibina efectiv la
lucrările de istorie scrise de Petronius. îi sistematiza docu -
mentele, cla«a «crisorile, completa lacunele cu note. Avea
o ire uorie prodigioasă. Născută si crescută în plin război
chil, fu^CbO jnartora luptelor duse de tatăl său, Marq
Antonhi. şi de unchiul său, Octavian, şi cunoscuse aproape
toate personalităţile care îşi puseseră pecetea pe Eepu-
blica lîomană, ce apunea şi pe Imperiul ce se năştea.
Uneori se oprea în timpul lucrului dusă de potopul
aniiuliiilor.
— Dacă I-ai fi cunoscut pe tatăl meu, ai fi văzut ce
măreţia umană. Mai o Antoniu a atins culmile

211
puterii după un urcuş aspra presărat de piedici Dyi cu
Mt urcuşul e mai gi'eu, cu atît coboiîrea este mai moniă.
viaţa tatălui meu a urmat aceasta cui bă depăşind limitele
verosimilului. Chiar şi dragostea mamei faţă de el ?e
înscrie ÎB domeniul neverosimilului. O înţeleg fiindcă îmi
Amintesc de tata. Eram fetiţa pe atunci. Pentru ini ne tala
era un colos care reunea forţa lui Hercule, frumuseţea
fui Apollo, inteligenţa lui Mercur şi dragostea ai /îH oaie
£b lui Orfeu pentru Euridice. ÎQ el se întâlneau toate con-
trastele luptîndu-se între ele. îl comparam cu Oifen, căci
gi-a sacrificat totul —onoarea, viitorul şi viaţa — penii u
dragostea Cleopatrei, Mama mea era o încaimiie A fe-
cioarei Bcho, fata vrăjită de sublimul Karcis, caic nu~i
Acorda nici o atenţie. Biata mea mamă ! Totdeauna nn a
inspirat tandreţe şi compasiune. Frumoasă ^ \ii1uonsa,
trarta numele de Octavia, ca şi fiatele său, Octa\mu în.
timpul războaielor civile a jucat, făiă să ştie. lolul unei
ţnize. Oetavian, ca să ajungă la o înţelegere tu Mân 1 Vn-
tonin,-ri valul şi fostul său piieten, i-a oferit nuna suioiii
sale. La început mama a refuzat să se preteze la această,
combinaţie politică, cn atît mai mult cu cît cunoştea
reputaţia detestabilă a lui Marc Antoniu. Se vorbea că
inca, de tînăr s-a lăsat cumpărat de foarte bogatul Scri-
Donianus Curio, care, în schimb, i-a plătit toate datoriile.
Un rol pe care 1-a Jucat şi Oetavian pe lîngă, Cezar ca ?ă
obţină sprijinul şi adoptarea. Mai târziu Maic Antoniu
şi-a amintit de virtuţile bărbăteşti şi s-a căsătorit cu Fuh ia,
b muiere care îşi închipuia că are un cap politic genial,
dar care i-a adus numai necazuri. Scîrbit de căsătoria a^ta.
a repudiat-o. Liber, şi-a dobtndit repede reputaţia de
îluşturatie care frecventează prostituatele de lux din Roma.
tutea să-şi permită cheltuieli mari "deoarece prăzile de
război îl îmbogăţiseră, în timpul acesta Octa-s ian a avut
inspiraţia să-şi mărite sora cu Ilare Antoniu. Haina a
respins proiectul pînă cînd îiitr-o zi a fost pusă în îaţsi
celui ce îi era destinat ca soţ. Acest cuceritor de inimi o
fascină. Aşa că nu numai că nu s-a mai opus călătoriei,
dar 1-a primit ca pe un dar al cerului. Mulţumită ele soţ,
Si dărui doua fete şi amîndouĂ au primit numele de Anto-
nia. C» ta le deosebească, celei mai mari i s-a flptw Antonia

212
Mă joi &au Antonia I. Eu am devenit Antonia Minor sau
Antonia II. O excentricitate de femeie îndrăgostita. Din
păcate dragostea mamei faţă de tatii n-a fost împărtăşită,
întmcit avea obligaţii politice şi militare, într-o zi s-a
îmbarcat şi a plecat în Egipt, în ziua aceea l-am văzut
pentru ultima oara. Mama, cu Iaci îmi în ochi, a rămas la
lîoma, în Egipt tata a întîlnit-o pe Cleopatra. Aceasta,
după ce mai înainte se îndrăgostise nebuneşte de Cezar,
ca bă-'ji salveze tronul, acum se îndrăgostise tot nebuneşte
de tata. Frumoasa egipteană îi oferea jumătate din tron
in timp ce mama îi oferise doar două fetiţe mediocre.
Tata, îmbrobodit de Cleopatra, a repudiat-o pe mama.
"Nici o soţie n-a resimţit mai durei os acest abandon. Răz-
boiul civil izbucni din nou. Ca să-1 sprijine pe omul pe
caie 11 adora, în ciuda trădării sale, mama i-a trimis o
armată ^i o mare sumă de bani. Tata a luat aurul şi sol-
daţii {jî. ca să-i mulţumească, a invitat-o să .se carabă-
nea^că cît mai repede din casă. Supusă, mama a plecat
fără să protesteze. Acesl act a pus capăt visurilor perechii
regale. Tata s-a sinucis. Cleopatra s-a lăsat muşcată de o
aspidă. După moartea tatei mama s-a prăbuşit. Ar fi
putut să se recăsătorească, deoarece candidaţii se îmbul-
zeau la nşa ei. Nu era ea sora celui care devenise cel mai
•puternic ora din Borna ? Dar a rămas credincioasă memoriei
marelui Marc Antoniu. Numai moartea putea s-o despartă
de amintirile sale. O poveste de dragoste frumoasă- şi
tii^tă. Petronîus.
Antonia se opri gînditoaie, cu mîmile aşezate pe masă.
—Jj-ai văzut dimineaţa pe Drusus Cezar ? A plecat»
la Tîaies. Convocat de împărat.
—Este o mare onoare, prinţesă ! Presupun că vrea
&3-1 scape de ghearele Iui Sejanus!
~ Crezi l Nu, Petronius î Drusus pezar se îndreaptă
inconştient spre pierzanie, îţi aminteşti de profeţiile
bătrinei vrăjitoare? Şi Drusus Cezar va muri de tînăr!
TTn rîs amar se desenă pe obrajii săpaţi de riduri adinei.
—în timp ce Agrippina îşi trăieşte agonia pe insula
Pandateria, Tiheriu a hotărît să-i mărite fata.
Agrippina
Cea tînără va fi soţia lui Domitius Ahenobarbus,
omul
cel mai crud şi mai destrăbălat din Roma.
—Dar Agrippina cea mică n-are deeît treisprezece ani f

213
 — Iar Anenobarbuş aproape patiuzeeî! Dar a-t n n-am
nici o importanţa. La treisprezece ani o fată rMe nubiin.
Yointa Ini Tibeiin trebuie M \ se îndeplinească!
Pelronius fn cupn'i.s de panică. Aigumentele Ini luniii*
vor deveni şi mai puternice cînd £e va annni.a oficial
nunta Agrippinei celei linoic. Cit timp Ta mai putea suia
sa sâVmai ie/iste la pie-Junile lot mai puternice care -.o fac
asupra ei l

Kunta lui Yibius Xijror, oaie se eăsătoioa eu Chî^e,

fiica senatorului" Pont ins Atilinp, pe de?fîlMU;l după 1oi
ceremonialul bogat şi i'abtnc< al maiilor familii de palii-
cieni. Chloe şi mama ei, după obicei îşi peliecniă ]ioapten în
bazilica Inlia, ca să atrasă bui.ăvoinia /.eil-n', CiiM\t<dia a
fost celebiată de flaminul Dial, ,.Poniife\' ^lîi^innin" de
la Capii, care îl leprezenta pe Tibeiiu, 01x11 oi ia palii-ciana,
spre deosebire de unirea nupţiala plebee, ^iîitţ-la şi
aproape neobseiv^iă, cerea formaliţaii iiHeinunybilo şi
respectarea unor ^iinlsohni păsliate de voîicnii. Oir~ monia
religioasă se depsfuvtiră in casa fetei, apoi roite^iul format
din iude. pi i eleni M invitaţi de rant:' înalt -e ni~ ' drept ă
spre \ila soţului, unde îi aştepta un banchet ^onip-tuos.
Cînd tînăra soiio apăru în faţa intrăiii împodobite <u
ghirlande de flori, Vibius oaie i-o Ina^e în ai n l'^ o mum-
pină şi îi puse întrebarea ^iciamentală.
—Cine eşti tu 1.
—Unde vei fi tu Gahi 1 - \oi fi şi eu Gaia !
Mama tinerei i/.biK-ni in hohote de plin-* iai nv.iiîoam'le
care o înconiuiau ^e giabira s-o consoleze.
Chloe, fiun'o,;-ă, mindi'ă, îrnbîăeată într-o < i unu ă
lungA şi albă, avea o ..pală" de culcarea şafnnntlri uue ii
încadi^a fata mistoeratică iar în picioa-re îtK'.Iltăminlf 1
galbenă. Soţia trecu pi^ul în braţele bărbaihhu său.
căci, daca 1-ai fi aiiin eii picioarele, ai l'i ima-* ipuiiu
zeilor.

214

" • • ^ ^""^

V ^^^^PRSI^
 C&tătoria lui Vibins cu Chloe a fost, în realitate, inşe-
lăioare. Dola do un milion de sesterţi, pe care tatăl tinerei
Boţii trebuia j5ă i-o dea ginerelui în trei rate, a< rămas o
promisiune, în realitate socrul mi avea banii aceştia, era
aproape ruinat. Pontiu* Atilius spera ca situaţia sa finan-
ciară să fee amelioreze j iluzie pe care creditorii săi n-o
împărtăşeau. lunius ştia că cuscrul său era decarat, c&
risca să-şi piardă chiar s_î calitatea de senator, dar păstra
taina ca să nu-i dea ocazia fiului său să ridice obiecţii
legate de întîrzierea zestrei. Fără. banii lui Chloe, va de-
pinde mereu de sprijinul bănesc al tatălui şi lunius era
notărît să-1 îfflblînzeaseă. Şiret, îi cumpărase lui Yibius
un apartament frumos într-o „insula" arătoasă de pe
Aventin. Motivul? Ştia că Chloe va prefera să locuiască
în vila familie! Niger decît să suporte doar prezenţa, unui
soţ pe care îl dispreţuia, în felul acesta putea să-şi supra-
vegheze fiul mai mare şi toate mişcările lui.
Pin primele zile atmosfera din casa lui Niger devenise
insuportabilă. lunius şi Yibiiis aproape că nu-şi vorbeau.
Doraitia nu înţelegea aversiunea care U opunea ştii ndcîfc
de apropiaţi erau înainte. Chloe afişa o indiferenţă şi un
spirit de independenţă faţă de soţul său. Iuniusr un socru
ideal, o susţinea atunci ctnd se certa cu Vibius. Chloe
arăta mai multa afecţiune şi respect faţă de Domitia şi
faţă de soţul ei autoritar. De asemenea căuta prietenia
Cvntîiiei şi a lui Petrpnius deoarece prevedea, că relaţiile
ei cu Yibius se ror strica Sntr-ua viitor apropiat.
Sclavii puşi la dispoziţia tinerei perechi începură sg,
şuşotească pe la colţuri ca tinerii soţi trăiau ca pisica cu
cîinele. Se culcau rar împreună şi Chloe era foarte mul-
ţumită de rezerva manifestată de bărbatul său. în schimb
Y-ibius găsea la Ennia plăcerile senzuale pe care Chloe,
rece-, i le oferea împotriva voinţei sale. Aceasta deoarece
fata lui Tuscus devenise metresa lui Yibius. Bijuteriile
învinseseră virtutea Enaiel.
lunins turba de mînie. Să-şj împartă amanta cu fiul
său i se părea odios. Ar fi putut să provoace un conflict
venind pe neaşteptate la Ennia cînd yibius se afla la
ea, dar această ipoteză trebuia s-o excludâ de la bun
laceput. Ar fi izbucnit nu scandal care ar fi întinat toata
familia.
 Deoarece Vibius vroia să-ţi păstreze oamoia în care
locuia, Innins îi mai aranja cîteva camei e, făcîmlu-i un
apartament lusos şi confortabil, nnilţumind-o în felul
acesta şi pe Cnloe. Ca urmare Cliloc se instala, intr-o
Cameră separată.
Petronius, care îşi petrecea aproape ioata ziua. la
Palatin, auzise de la. Cliloe ca bărbatul ci absenta adesea
după amiază. Fără să fie chinuită de gelozie, îi spuse că-1
bănuia că îşi petrece timpul la metresă. Petronius se
hotărî să profite de aceasta ocazie favorabilă şi îi ceru
Antoniei permisiunea să lucreze numai dimineaţa deoarece
după prînz, pe care îl lua de obicei la Palatin, aveţi nişte
treburi în oraş.. Prinţesa bănuia că era vorba de nişte
intrigi amoroase dar, discretă, nu-i puse'întrebări.
în prima după amiază liberă, dus de pasiunea ?a
frenetică, caro se cerea satisfăcută, zbtuă spre casă. Iuti ă
uşor în vilă priutr-o uşă laterală. Un sclav ii spu>e cîi
doamna Domitia se odihnea în camera sa şi că ceilalţi
membri ai familiei lipseau din casă, cu excepţia domni-
şoarei Cynthia care lucra în bibliotecă cu batiîmil Atlic-
nador.
Fericirea copleşi inima adolescentului, O găsi ye poia
sa citind un pasa] din Tliada, în mai ea încăpere plină cu
rafturi acoperite de manuscrise şi tomuri groase, in timp
ce bătrînul dădea ritmic din cop aprobi ud intonaţia tine-
rei eleve.
Cynthia, văzîndu-1 pe Pctronius. lăsă lestul ^i, sub
privirile uluite ale filosofului, i se -aruncă în braţe cu obia-
jii împurpuraţi de încîutare.
Petronius se întoarse spre Atbcnador.
—Profesore, am ceva de voi bit cu soia mea. ^per o-ă.
n-ai obiecţii!
—Faceţi cum vă convine. Pin ă" la înUmrceioa l a .
Cynthia, mă voi delecta cu un fragment din
„Bandictul*'
lui Platou.
— Jlulţumesc, profesore l zise ca radioasă.
Pcttonius o trape într-o încăpere alăturată, o sci ă mare.
Acolo, la adăpost do privirile lui AUienador. î>i lipi guia
de buzele înfiorate ale surorii sale, îşi dn>e mîiiiile pe tiu-

213
pul ei. Cyntliia îi răspunse, repctîndu-i, ca de obicei,
gesturile. Dezmierdările le înfîcrbîntară. sîngele şi le tre-
ziră simţurile. O culcă pe uii pat de odihnă şi o dezbrăcă.
încet în timp ce ea îi desfăcea pînza din jurul coapselor.
Se uniră sub ramurile unui trandafir care formau, pe
deasupra trupurilor lor agitate de aceeaşi convulsie, un
arc frumos mirositor.
Peste o oră Petronius părăsea \ila pe aceeaşi uşă lătu -
ralnică în timp ce Cynthia se întorcea la lecţiile de litera -
tură, greacă.
Adolescentul repeta adesea această manevră. Cu fie-
caie posedare reciprocă plăcerea lor, voluptatea, creştea.
Athpnador era înţelegător, di serei si folositor.
lumus îi fixă. Cynthiei un iermcn de două săptămîni ca
să-i ofere mîna lui Mareellus Silinns,
— Este ultima concesie ! Dacă nu, te duc de guleiul tunicii
în faţa t'laminului Dial ca să te cunune. Dacă to îm-
ăpăţînezi să respingi propinieiea mea u-ai decît să te măriţi
cu fiul lui Sejanus. Nn ciod că ţi-ar suilde peispec-ri\,i
asta. Familia are nevoie de o alianţă matrimonială
Consideră că îţi cer un sacrificiu pentru binele tale. Tu n-ai
decît să alegi ! rl aceasta îunius ieşi plin de demnitate.

Cu l oale nscuiile, Athpnador acoperea înlîluiiile

" ftiziei îi lor. înţelesese de mai multă vieme despre ce eia
•\urha. Morala ipocrită a lunjii romane, care condamna,
înecatul numai cînd intrau în joc anumite inteiese, îl
l.o,;sa să privească cu mai multă indulgenta î^ăcr.tr.l
lifh'rilor săi protejaţi, îi compătimea, însă, liindcă dia^o-
M;>a lor era condanmată. Pi ea multe foiţe, prea nviia ]
iuLÎifi ee ridicau în calea lor.' .
ţ^iiîln'a era disperată, în (impui întîlniriloi din scul
î-j flcyftu -;i refăceau lot felul de planuri, unele mai exîia-
V,I_Î.IH; o şi mai absm de decît altele, cu scopui de a se opi na
li:i Tiîi'iii-v. care. Diă «i i'i< J adevăratul lor tată. lua hotă-
i t ; i cai o ii pii\v;ui. rînd voil^au de el, evitau cu oLi^ii-
n. ;ie cuviiitul „Ula". >-ici în prezenţa iui nu-1 piouunţau

217
niciodată. luuui^ sunţca îudepai tarea lor dar conflictul
lui cu Vîbuiîj îl preocupa mai mult decît capriciile Oymhiei
sau răutăţile de neînţeles ale lui Potronius.
Petroniu^ însă, auzise la Palatin că unchiul hn Mar-
cellus, proconsulul Asiei, Caius Tunius SUanas, fu&ese acuzat
de mii ă $i exilat pe insula arida Gyaros.
îi ipuse lui "Xiger care îi ru&punse cu indiferenţă.
—Ştiam. Am făcut parte din grupul de senatori care
au pronunţat condamnarea. Cynthia se va mărita cu
nepotul si nu cu uncliiul. De altfel, împăratul nu este ostil
aceî-tei familii. Proconsulul trebuia să fie executat, dar
Tiberiu i-a comutat pedeap&a, Exilul nu este atît de grav
ca securea călăului. Din exil te mai poţi întoarce,
Termenul final al ultimatumului stabilit de lunius
se apropia.
Petronius îi propuse Cynthiei să fugă împreună, să.
părăsească Roma ^i să se refugieze în Grecia unde Athe-
nador avea relaţii. Dar pe faţa ei apăru o expresie de deza-
măgire.
—tvelaţiile lai Atlienadoi ! BătrîneHu ăsta drag a
pterţlut orice legătură cu patria sa de peste patruzeci
de
ani. Apoi, cc-am putea face fără bani? Singurul
lucru
care tio rămîue este ca ca sa mă opun.
—X u pot să cred că ai să rezişti singură în lupta asta
fără speranţă,
—Dragostea care ne leagă îmi va da puterea să con-
t'mni lupta. OrjeiL ar fi de îndîrjit. tala nu va putea să
mă-
aducă cu Corfa iu faţa- altarului.
—Ar mai Ei o soluţie ! Să ne dezvăluim adevărata
ascendenţă pulernă ' ?.ise Pctronius hot&rît. Antonia
mi-ar
da scrisorile care dovedesc că lunius nu este tatăl
nostru !
—in c.i/.ul acesta tu va trebui si înfrunţi singur pri-
mpjdiilo le^te de apartenenţa ta la familia
imperială!
în x/ma în caic Tţoaia va afla că eşti fiul lui
Postumus,
vei Eî un o n mort î Tar a=Ua nu pot să accept!
Pentru
ni nit- in Iti.uc '
luuitH, mare uiiiuloi de spoi'tvm cinegetice, se hotărî
Să Io ofere prietenilor săi o vînătoare într-o pădure din
Umbria care- se întindea într-o regiune muntoasă ce intra
în lutUundiile -tflc. îl luă şi pe Vibius, încîntat să intre

218
 în t clătii cu personaje importante, ceea ee îi permiiea "-:!
mai iasă de sub autoritatea tatălui său.
t
lunius ar fi vrm să fie însoţit şi de Petronius, călfiu'ţ
îndernînatie, dar acesta îi răspunse că, deşi i-ar fi făcut
cea mai mare plăcere să fie alături de ci, nu poate să- şi
întrerupă activitatea la Palatin, Argumentul î^i avea
greutatea sa.
Petronius abia putea să-şi s'tăpînească bucuria. J7ămî-
nca singur cu Cynthia deoarece -prezenţa Domniei şi a-
Chloe-i nu prea conta.
Printre invitaţii lui lunius era si viitorul sîut gineio,
Marceli us Silanus, pretext ca să Vadă o parte din a\t-iea
imobiliară a lui Niger. Familia lui Silanus avea, de ase-
menea, bogăţii considerabile. Condamnarea si confiscniea
bunurilor unchiului Caius lunius nu repiczenta r-critiu ei
dccît o pierdere nesemnificativă.
La l î orna etajul \ilei familiei Niger se în paradis.
Petionius şi Cynthia se bucurau din plin do faptul că
rămăseseră singuri. Nopţile şi le petreceau unul în braţele
celuilalt. Gustau cu toată intcn&italea din plăcerile
inteizisc.
Cîteodată fruntea Cynthiei se încrunta.
— Sîntem prea feliciţi ! îi facem pe zei indivioM ! N-am
cunoscut niciodată şi nici nu voi mai cunoaşte o foiiciu»
atît de adevărată, atît de pură! Mi-e teamă ! în tunnd
"se va întoarce lunius si iadul îşi va redeschide poiiiie !
— Vînătoarea va dura cel puţin pînă la începutul sip-
tămîuii viitoare. Piuă atunci liebuie să luăm o hohline.
Ku mă interesează bogăţia. Averea stropită cu lacrimi 'nu
are nici o valoare. Să fughn ! Să fugim, Cynthia, oii n ai
e timp! Am prieteni cicdiridoşi caie ne vor ajnin. Le
vom îm păi UI şi săiăcfa, dar vom fi feirciţi !
Cynthia se uita gînditoaic piin întuneiic în 1imp cja
mîna ei dezmieida tiupul fratelui său.
—Poate că ai di ej, late.
—Am dieptatf î şopti Petionius. Sigui că am djep-
tate !
s Minat de un elan iiezistibil, o acoperi cu tiu pul fcilu.
;
D i nt r - o d a t ă l u mi n a u n e i t oi ţ e a p r i n s e s e r ă ^ pî n d i
. în cameră aiuncînd licăririle sale roşietiee peste perechea
:
213
 de trupuri zvelte. Petrouius se,smuci din tratele surorii sale
şi sari din pat.
in prag Tomna, îmbrăcat în costum ele vînatoare, cu
ocliii furibunzi, muşchii fălcilor jucînd sub pielea arămie
li privea nemişcat, fără să scoată vreun cuvînt. în spate.
peste umărul lui, se vedea capul lui Vibius. Ochii Iul miel
de şoarece scînteiau de răutate.
Cyntaia îşi acoperi goliciunea cu cearceaful, copleşita
de ruşine.
Petronius îşi înfăşură pînza din jurul coapselor,
în sfîrşit. lunius, cu o voce gîtuită de furie, zise i
—Deci asta era !
Vibius chelălăi
—Ţi-am zis l îfu vroiai sa mă crezi t
Pentru o clipă, duşmanii de ieri redeveneau aliaţi.
Petronius îşi puse tunica. Calmul său îl uimea, lunius
continuă cu o voce joasă fisîndn-i cu ochii injectaţi
de sînge pe cei doi gemeni.
—Mă întreb ce mă opreşte să vă oraoi î Aţi dezonorat
familia, casa noastră!
— îmi iau toată răspunderea ! zise Petronius.
lunius ripostă mînios 7
—Tu, un iresponsabil, îndrăzneşti să vorbeşti de res
ponsabilitate ? Iată hotărîrea mea l Şi de data aata irevo
cabilă, î Mline dimineaţă o moaşă te va cerceta, fiică dena
turată ! Nu ca să vadă dacă mai eşti fecioară, l Ceea ce am
văzut cu ochii mei îmi ajunge! Vreau să ştiu dacă mi eşti
însărcinată, l Apoi te vei mărita cu Marcellns l
îl scrută pe Petronius care îl privea cu braţele încru-
cişate.
—Ca să -salvăm aparenţele vei hia parte la nuntă iar
după aceea vei părăsi Borna sub pretextul ea îţi continui
studiile în Grecia!
— Şi dacă nu accept? zise Petronins sfidător,
lunius îşi roti ocliii fioroşi.
—Dacă nu veţi executa ordinele mele mă jnr în faţa
lui Jupiter şi a zeilor mani ai familiei noastre că niă voi
prezenta în Senat şi voi denunţa incestul vostru cerînd
să fiţi pedepsiţi după lege ! Ştiu. Petronîus. ca eşti în stare
mă înfrunţi în pofida riscurilor ! Te studiez de mai multă
vreme f Mă priveşti ca şi cum ţi-aş fi duşman ! Asta die

220
cauza couştimţei tale încărcate î în tot cazul s-a terminat
eu legăturile voastre incestuoase! Iar soluţia voitiebuie
s-o căutaţi! Tu, fiu blestemat, tu vei sta într-o cartelă
cu ferestrele zăbrelite pîiiă se va hotărî soarta voastiă!
Acum pleacă, I Dacă ai să încerci să te opui, vei fi dus < u
forţa! Pe coridor te aşteaptă doi sclavi! Ei o să-ţi arate
drumul I Te sfătuiesc să-i urmezi cuminte ca să nu te
espui violenţei lor ! Căci le-am poruncit să nu te mena-
jeze dacă ai vrea să fugi l Kii te aştepta la ajutorul lui
Caligula sau al Antoniei, eăei nimeni nu va şti ce se în-
tîmplă aici pînă, uu se va potoli scandalul ! Iţi repet l
Pleacă !
Petronius înţelese că fusele eliminat din joc. Abil,
Tunius lăsa greutatea alegerii pe umerii Cynthioi.
-Adolescentul ieşi. O coardă i se rnpsc în inimă, ii
urmă pe cei doi sclavi care îî conduseră la subsol. După
ce merseră pe un coridor lung, sclavii îi descliisciă uşa unei
camere care părea mai mult o celulă de înclnsGaie. ,/\iea
ay mă, impresioneze, se gîndea Petronius. oferiudu-mi anti-
cipat pîaeeiea oaie m H aşteaptă dacă nu mă supun voii tei
lui''.
Un pal. nu scăunel şi o măsuţă formau toată nioLiîa.
IV masă ardea un opaiţ. O ferestruică zăbrelii ă îi j eimilea
sy \ada cerul înstelat. Sclavii îl închiseră cu cheia.
Peironius se aşeza pe pat. Yibius împreună cu tatăl
s?s u îî lucraseră bine. îşi aminti de Cyuthia. Simţi un
nod de plumb euni îi apasă pieptul. Se gîndi la piesnnnle
••ax- *$e \or faeo asupra ei. Nu va rezista. Va ceda oa să-l
prolr-jt'xe. Izbi <_-y pumnii in zidul de piatră. Apoi izbucni
în ns. Cn rh nei'vos care exprima toata dispeiaiea (-a.
l unim, iînoca morala, în numele cărei moiale \oib(;»1
în\.1ţî\se la Pnlalin că morala nu-i decît o voi hă goală.
O rei'lei'iit1 a lui Caligula începu să-I obsede/e. „(Iiid
o i.iptii LV a iţi (atr plăcere, repet-o !" Se întrebă dacă dia-
tţo-fca sa peitti'u Cyntliia iiu se înscria între faţitclc iele.
lînno «au rele, îşi zise, le voi repeta ! fhiai dacă se va
mărita eu Ifarce'llns, ^e va mai culca cu ea. Mm ala iui
Junius nu oro M moi ala sa. lunius nu ezita să leciiiftii ia
7-;i!!f:)j ppiiuu ţ-a ^î\ Muiilgăconsiinţămmîul Cyntliici jH'Mtiu
o f letone, caic, t ci puiîu pentiu ea, ora rcspingătoiue.
La umhin uiu4 monik- n'dicatc pînă în ceiuii înfloiea
tuidarea, minciuna, invidia, violenţa, crima. Se aruncă
în pat. se întinse pe spate şi î^i puse mîinile sub cap. Nu-i
ramînea decît să aştepte.
Deodată ochii i so umplură de lacrimi. Acum, c în d
şocul trecu, începea sap înţeleagă că, pierzînd-o pe Cyn-
thia, pimlea jumătate din propria fiinţă. Se întoarce cu
Lila la pontă y o mivjeă gemînd printre suspine : î,Cyn-
Inia ! C.Mitlmi !'*
După o noapte şi o zi petrecute în închisoare, Pctro-
nius, c.u'c stal ea întin^ pe pat, auzi o zgîriietură în uşă, apoi
o (heic învîrtjiidu-se in broască.
Athonador intră cu o expresie de dezolare întipărită pe
tata,. AlîHniiea U îmbătiinea mai mult decît părul alb.
— Smt zuuduil. Petronius. de ceea ce ţi s-a întîmplat î
X^nduil proiund ! Xu mai eşti închis. Poţi să ieşi de aici,
Dar, mainlo de a ieşi, aş vrea să vorbesc cu tine.
Re uită la micul dejun şi la înfocarea adusă la prînz
de eaio tî turul nu se atinsese.
- Vai m încât nimic ! La vhsta ta trebuie să te hră- IH .- MI
Or^ani^mnl are nevoie să-şi reînnoiască energia. - De
a^ia ai venit să mă vezi t
—Xu, bineînţeles că nu pentru asta ! Am fost trimis
ca ^ă încerc să to aduc la realitate. Am fost ales
pentru
n^ta deoarece, clin fciicire, nimeni nu ştie că am
protejat
dra^oMea voastră.
—Vu mai umbla cu ocolişuri. Athenador ! Ai venit
să- mi vvpui ca Cyntliia a acceptat toate condiţiile.
—Din păcate, da î Situaţia era fără ieşire. Am făcut tot
Cip puteam să favorizez legătura dintre voi, chiar
daca
fjtîam că aceasta nu putea să dureze. S-a sfîrşit un
vis
immos. Păstrează amintirea acestui vis frumos!
— \m <î-o ian în Egipt unde incestul este legalizat î

— Alungă-|i iluziile, copilul meu ! Acum, însă, vreau

Ci-ţi dau o altă Mire ! Poate că ar li trebuit să încep cu
a>ia. Cynthia este însărcinată. Constatarea a făcut-o
moaşa.
Tînărul sări din pat. Faţa i Re lumină.
nu se va mai căsători I
 —Dimpotrivă '. Căsătoria va justifica pruncul. Altfel
ar fi trebuit să avorteze. Căci un copil zămislit mtr-
uii
ţncest nu ar avea nici o şansă ele a supravieţui. Ca
să-?i
păstreze copilul, sora ta a acceptat căsătoria.
—Dar cum îi ^a explica soţului o naştere înainte <îe
vreme !
—Pruncul va veni pe lume după şapte luni. Xu-i
nimic extraordinar în a^ta !
—Dar Cynthia nu mai este virgină !
—Asta se poate repara.
—O căsătorie întemeiată pe o minciună!
—Aceasta este,cea mai mare dovadă a dragostei «Im
partea Cyntuiei. Ea se sacrifică peutiu copil!
Pentru
Copilul tău !
Petronius era izbit de asemănarea dintre situaţia lui
lunius şi cea a lui Marccllus. Istoria se repetă. Dragostea
ttentru Cynthia se trezi din nou în el. Unicitatea lor va îi
refăcuta graţie acestui copil.
—Crede-mă, Petronius ! Cjnlhia a ales (.'alea cea mai
bună l Iar tu, ea să respecţi convenienţele, "vei
face o
călătorie în Grecia. Iţi \ei îmbogăţi cunoştinţele de
cul
tură greaca, domeniu în care ai atint, uu nivel foarte
înalt.
—Vor putea ele, oare, ş-o ralocum^ră pe CynthiaT
Se va ridica o lume între mine şi ea !
—Te vei întoarce la Roma, JMronhis ! Dar hludiile
superioare îa Atena si la Alexandria ^or fi un haleam
pen
tru tine.
—Şi ce \a zice piiuţe^a Antonia?
—Prinţesa ţi-a deschis uşile Palatinului, te a ajutat
să pătrunzi în intimii atea familiei imperiale, să
devii
prieten cu Caligula, sa cunoşti mingile de la Curie.
Dar
în afară de educaţia ta, de studiile tale, de ocupaţiile
tale
de bibliotecar, mai ai şi datoria &ă-ţi îndeplineşti
obliga
ţiile militare, înaltele magislraturi, Senatul, te
aşteaptă.
Ku-ţi rupi legătuiile eu Palatinul. Dar în anii ce vin
un
contact prea strîns cu Palatinul va deveni
primejdios.
Kebunia grandoarei, care 1-a cuprins pe Sejanus,
nu \a
cunoaşte margini. Roma va fi scăldată în Mnge.
Legăturile
tale eu familia imperială s-ar putea gă-ţi aducă
mari
necazuri.
 —Şi cînd trebuie să plec!
—Cit mai repede, după nuntă,!
—Voi lua cu mine trei prieteni. Băieţi modeşti dar
cu inimă niaro.
—Nu-i nici o problemă. Tatăl tău îţi va asigura un
sprijin financiar foarte larg.
—Să nu-mi vorbeşti de generozitatea lui lunius Ki-
ger !
—încearcă să-1 înţelegi !
Petronins îi pu^e, timid, o întrebare :
—înainte de plecare, voi putea s-o văd pe Cynthiaî
—Ai s-o vezi la nuntă. De departe î
—Bunăvoinţa asta mă impresionează I zise Pctronîus
ironic.
—Sclavul, care avea sarcina să te urmărească pas cu
pas după plecarea tatălui tău la vînătoare, este
mort.
L-au găsit în grajduri cu tîmpla zdrobită de o copită.
Ştia
prea multe. Aşa că acum numai părinţii tăi şi cu
mine
ştiu ce s-a întîmplat. 5Ii s-a acordat această
încredere
deoarece ştia să tac ca un peşte. Mi s-a cerut să te
însoţesc.
—Cine ţi-a cerut ?
—Tatăl tău l
—Mai vedem noi ! O întrebare! Cum îşi închipuie
părinţii mei că aş putea să asist la căsătoria
Cynthiei 1 ?
—Vei face ace^t sacrificiu pentru ea ! Pentru ouoaiea
ei! Vei dormi în camera ta. Tatăl -şi mama ta vor
să-ţi
vorbească,
—îs-avem ce sa. ne mai spunem! ilîine aş putea sa.
mă duc la Palatin?
—Bineînţeles ! Pînă la plecarea ta condiţiile tale de
viaţă nu se vor schimba !
Toată nobilimea romană paiticipă la nunta lui Mar-
cellus Silanus şi a Cyntliici Niger. lunius îsiger, ca să
onoreze acest eveniment fericit, oferi o cursă de care la
Circul cel Mai e şi distribui alimente si bani plebei dm
oraş. Sejaivus nu-si făcu apanţia. Se supărase că fusese
preferat Silanns. în schimb nu lipsi geneialul Lucius
Seius Strabo ^i nici foarte bogatul Salin şti us Priscu*
Pentru Peironius aeeasia iu cea mai nefericită -i ii.ai
dure.'oabă zi din Mata sa. Eia cît pe aci să leşine cînd ila-

224
minul „Dial" pronunţă formula sacramentală care trebuia
să-i unească, piin legaturi de căsătorie, pe Marcellus şi
Cynthia, Vălul portocaliu pe care Cynthia îl avea pe cap
scotea hi mai mult în evidenţă frumuseţea ei în polida
paloaret de pe faţă. Ltngă ea, tînărul său soţ, mîudru ca
Aitaban, o ţinea de mînă şi arunca în jiu pliviri do cuceri
tor.
La banchetul, care încheia ceremonia, au puificipafc
Antonia, Calignla, Claudiu Bîlbîitul şi chiar Livilla, văduva
lui Drusus II, care reprezentau familia imperială. Oaspeţi
de onoare, fuseseră aşezaţi la masa tinerilor soţi şi a rude-
lor apropiate. Bijuteriile scînteiau pe umerii matroanelor.
Trei sute de sclavi serveau cele mai fine specialităţi ale
artei culinare. Se vorbea pe la colţuri că banchetul costase
trei milioane de sesterţi.
Petronius stătea la o masă retrasă. Prezenţa a doi
ucigaşi ai lui Postumus îi mărea tulburarea şi amărăciu-
nea. O pierdea pe Cynthia şi nu făcuse nimic ca să-şi
răzbune tatăl. Xu era bun de nimic. Posomorit, nu schimbă-
nici nu cuvînt cu vecinii săi de masă, nu se atinse de
mîncare, în schimb bău mult.
Fără să aştepte slîrşitul banchetului, Caligula se sculă-
de la masă şi trecu la masa lui Petronius. Vroia să bea o
cupă de vin cu prietenul său.
Yibius tremura de mînie. El, fratele mai mare, eia
ignorat de toată lumea, ca şi cum nici n-ar fi cMstat.
Nici chiar Chloe uu-i acorda nici o atenţie. Asculta, cu o
cochetărie provocatoare, complimentele admiratoiilor săi
făiă să-i pese de iii tarea soţului, cauzată nu atît de gelo-
zie cit de amorul piopiiu rănit.
—Pctronius, aici aerul a devenit greu de le&pnat!
zise Caligula destul de tare ca să fie auzit de cei care se
aflau la mesele vecine.
Chiar «i Sallustius, cu auzul destul de slab, auzi cuvin-
tele prinţului.
—La cine face aluzia f îl întrebă pe Stiabo.
—Aiurează ! E beafc! replică generalul.
—Beţia dezvăluie tainele inimii! zise sentenţios
Sallu&lius Priscus.
—Dacă n-ar fi un descreierat, ni-aş alarma ! în cuiînd
o să-şi piaidă şi vocea si \iata ! şopti Strabo.

- 225
ÎS - a. 601 ,
 Caligula se sculă.
— Peironius, hai să facem un uvr pi în gi adina!
Acesta se sculă şi îl urmă ca un automat. Cînd ajunsei fit
eub cerul înstelat, departe de urechile iudiM/roir. pi intui
şi ?use braţul pe umărul prietenului &9u.
— Eşti distrus, Petroninb '
~ Sufăr ca UB ciine '
— S-ar trebui! Agrippina, soia mea, cate mi a ofciit
toate plăcerile, s-a măritat cu Domitius Ahonobaibus.
Şi ce dacă? I-am lăsat generalului resturile,! Tu le-at
culcat eu Cyntliia î Ai fost primul! Cc-ai mai vrea î Lu
mea este plină de fete tinere şi frumoase care abia aşteaptă,
să fie cucerite l Cu fizicul şi cu poziţia ta socialii poţi să
obţii tot ce-ţi doreşte inima \ Este o idioţenie să, faci <lin
asta o tragedie ! Sencea spune că pentru tineii dragori ea-
nu este decît o ardere de scurtă durată. Aş adăuga : dra
gostea, legitimă sau neligitimă, lîncezeşte repede şi apare
obişnuinţa şi monotonia! Lasă proştilor iluzia unei dra
goste eterne ! Partenerul mai puternic ii duce pe »1 *1al>
de zgardă ! Să devii sclavul femeii sau al,bărbatului pe
care îl iubeşti este cea mai maro timpenie ! Mă inlivb,
totuşi, cum aş fi reacţionat in locul tău ?. . Cn aţii mai
mult en cît bănuiesc motivul adevărat al a cosi o plecări
intempestive !.. -1 în sfîrşit, bunica rni-a &pus că \iei hă li
continui studiile în Grecia! Aş fi bucuros să le in^iţesc !
Bar plăcerea asta mi-e interzisă! Trebuie să aştept să
fiu manevrat ca o păpuşă cu ajutorul unor bfoii invizi
bile ! Ca acest nenorocit de Drusus Cezar pe care Tibcriu
J-a fliemat la el! Mă întreb cum se descurcai? Trebuie
să fie obositor să joci toată ziua pe o frînghie întiiibă. l O
clipă de neatenţie şi te prăbuşeşti în goli Apoi Drubus
Cezar nu este atîţ de isteţ ca mine !... Dar &înt eon\his
că problema vieţii sau a morţii fratelui meu te interesează
mai puţin deeît căsătoria surorii tale. Şi e normal. Fie
care îşi vede de propria existentă şi se confruntă cu neca
zurile sale. Tocmai de aceea trebuie să profităm de toate
plăcerile, de toate bucuriile, de toate voluptăţile ! Dacă
îţi pierzi partenerul trebuie să ai totdeauna pe aproape $
înlocuitoare sau un înlocuitor, după gusturi! Un singus
tovarăş de viaţă, o singură femeie,-duce la impotenţa î

226
 —Cum poţi vorbi, la vîrsta la, de loate acestea? îl
Inlreba, Petronius.
—Am cunoscut înti-un singur an ceea ce alţii cunosc
în douăzeci şi cinci. Apoi, eu &înt foarte atent la'tot ce
se
petrece în junii meu. Nimic nu mă surpiiude fără să
fiu
pregătit. Şi nu mă simt liniştit decît atunci cînd
duşma
nii mei sînt ocupaţi în altă parte.
—Toţi oamenii au duşmani !
—Aşa e !
—Eu am d n şina ni chiar şi în familie ! zise Petionius
cu lii^leto,
—fa şi mine î
—Xumai că eu am fost învins.
—fiindcă n-ai avut piicepeiea sa simulezi, l
—Ara considerat totdeauna că feinceiitatea este mai
îYuinlajotikă. Am citit, cu cîtva iimp în urmă,
„Despre
piietenie" de Cicero. „Este, oare r \iaţa de tiăit dacă, nu
te
poţi sprijini pe farmecul unei piictenii reciproce? Ah,
ce
plâeeie minunată este să ai pe cinema căruia să-i poţi
spune
totul, ca şi cum ţi-ai spune ţie însuşi !"
—Prietenie? Adu-ţi aminte de tiîrşitul lui Cicero. Nu
c\Ktă prietenie !
—Cynihia este prietena mea ! Un alter ego !
—Şi acum, dacă ai pierdut-o, ai senzaţia că te pră-
buşeşti într-o prăpastie, încerci să te agili de pereţi,
dar
aceş'tia nnt notezi ca sticla ! Iar căderea continuă !
Aşa ea
11 u depinde clccît de tine să le opreşti ! ' .
—Cnm?
—Lăsînd să-ţi crească, aripile!... Aş vrea să iau
asupra mea o parte din suferinţa ta! Să ţi-o
îndulcesc
puţin ! Dar c»te imposibil! Sînt zadarnice cuvintele
mele
de alinare !. . . Să ne întoarcem ! Să nu înceapă
invitaţii
&ă --e întrebe ce uneltim? Din fericire pentiu mine la
ora
asta fi alele meu Drusus ocupă centrul scenei.
S-au întors în sală.
Aşa cum presupuse Caligula, Slrabo îl privea ţintă.
Pi ini ui zîmbi.
—încearcă, fcă ne hipnotizeze cum îşi hipnotizează
şerpii prada. Ce neruşinare I Sprijinul lui Scjanug le per
mite toate obiăzniciile l

227
 în clipa aceea Sallustius Priscus se ridică clătiniiidu-se
de pe patul său. Avea obrajii ro^ii, ochii măriţi do groaza
fi ieşeau din orbite, îşi arătă, cu un gest coavnlbiv,
deschisă. Căuta, disperat, să tragă aer în piept.
Comesenii se strînseră în juiul lui. Petroniusur îngrozit
scena. Senatorul făcu o mişcare convulsivă. se prinse de
faţa de masa şi se prăbuşi trăgînd după ci tonte farfuriile,
cupele, vasele, platourile încărcate cu mîncănm,
ghirlandele de flori şi candelabrele, într-un zgomot sur-
zitor.
— Un medic ! Un medic ! urla Seius Strabo.
îsji băga degetele în gîtul lui Sallustius înceieiml in
zadar să scoată osul care se oprise între cartilaje. War
eforturile generalului se dovediră inutile, senatorul în colii
§ă se mai zbată. Medicul, care sosi în frigăţ eoDstaiă iiionr-
tea lui Sallustius.
în liniştea care îi apăsa pe comesenii consternaţi \oei-a
Antoniei răsună calmă şi rece :
— Postumus 1-a tras după el!
Strabo se uita timp la prietenul său nemişcat pe dalele
de marmură, îngropat sub obiectele răsturnate pe^le
el. Apoi se întoarse furios spre Antonia. Cuvintele bătrî-
nei prinţese nu puteau fi interpretate decît ca o crimă de
lese-majeste. Toată lumea ştia că Sallustius ordonase dm
proprie iniţiativă uciderea lui Agrippa Posttunns,
Antonia-părea că vrea să pătrundă cu ocliii săi wîn-
teietori în tulburarea care {rămînta inima lui Peironius.
Apoi, fără sar şi îndepărteze privirea de la tînăr, adăuga
cu aceeaşi voce cumpănită :
— Strabo, ai grijă de tine !
Generalul era prea năucit ca sări răspundă. Antonia
spunea cele mai crude adevăruri într-un mod care ntt
putea fi considerat compromiţător. Aluziile sale transpa-
rente erau, însă, mai ascuţite decît briciul.
— Iată o căsnicie care începe sub cele mai întunecate
auspicii, şopti un invitat la urechea vecinului său.
Dar în liniştea care domnea sub arcadele înalte cirua-
tele fuseseră auzite de cei mai mulţi dintre comeseni.
Petronius fu zguduit de această- prezicere, îşi mtoar^
privirea spre Cynthia care, cu obrajii ca de ceară i atâtea
nemişcată Ungă bărbatul gău.
 Corpul inert al lui Sallnstius fu dus. Vreo zece sclavi
se apucară repede de treabă, făcură ordine pe masa ra.v£-
ţiLl, care luă, din nou aspectul său de gală.
lunius Niger îşi ridică braţele.
—Prieteni, regretăm cu toţii dispariţia distinsului
noaUii coleg Sallustius Priscus. Zeii 1-au chemat in lumea
dropiilor ! Dar incidentul acesta nu trebuie să umbrească,
îiui^a noastră ! Să continue festinul !
Cuvintele acestea de o veselie forţată nu risipiră at-
mosfera grea, încărcată. Dar nimeni nu îndrăznea să plece
imuni e ca prinţesa Antonia să se ridice de la masă. Deşi
loţt rroifl.il să fugă din casa asta atins;! de moarte.
L'iinţesa se ridică.
—Scuzaţi-mă cu toţii ! Mă retiag. Dar vreau să spun
că J'arce neînduplecată i-a tăiat firul vieţii lui Salluatius.
A avui an sfîrşit frumos, în plină sărbătoare.
Le ură tinerilor căsătoriţi o viaţă conjugală" lungă şi
felicită, îi felicită pe părinţii tinerei perechi apoi, urmata
de Caligula. de Livilla şi de Claudiu hăbăucul, se îndrepta
spre ieşire salutată cu respect de invitaţii care se dăduseră
la o parte ca să-i facă loc de trecere. Acesta fu semnalul
peiUru plecarea celorlalţi. Doar prietenii apropiaţi ai lui
Marcellus şi ai familiei Niger, cu excepţia lui Petronius,
conduseseră tînăra pereche la vila lui Silanus de pe Aven-
tîn. Tibius conducea cortegiul chefliilor. Avea o satisfacţie
moibidă. Tunius şi Domitia remarcară absenţa fiului mai
mior
Pelronins rămase singur în sălile festive, bogat împo-
dobite. Mesele, pe care încă mai erau platourile cu mîncă-
ruri consumate în parte, cupele şi garafele pe jumătate
golite, dădeau impresia că o baghetă magică făcuse sa
di^paiă toată lumea lăsînd în urma sa golul şi dezolarea,
- Sclavii stăteau în aşteptare deoarece nu aveau voie
să debaraseze mesele pîna cînd nu se retrage ultimul
stăpîn,
Pelronins nu putea să-si dea seama dacă plecarea
tuturor şi tristeţea care domnea în jurul său era o reflec -
tare a propriei sale stări sufleteşti sau dacă nu se afunda
Jntr-un coşmar. Dintr-odata îşi aminti de Cynthia. Lacri-
mi calde îi ţîşniră din ochi. Durerea îi strîngea inima ca
tntr-un cerc de fier. Brusc, simţi nevoia sa răstoarne

229
 toate mesele, toate patmile, candelabrele, slatnile. Darii
ar fi avut foiţa lui Saimon ai fi spait coloanele c-a ^ ^
prăbuşească tavanele.
Apoi peste chipul Cyntliiei şi a bărbatului său umflat
de înifumurare pe supiapuse imaginea lui Sallustius eu
ochii ieziţi din orbite, cu obrajii congestionaţi, dmd îu
zadar clin miini.
— ,.T)ominvih" Pelionius, dorici sil porunciţi ee\a?
- Majordomul stătea lingă el, ieşit parcă din neant.
—Xu ! Ku am nici o poruncă de dat! Ba da, umplc-
ţi-mi cupa cu viu I
A doua zi dimineaţa I'etronius PC scnlĂ din patul său
cu capul greu, cu gura amară, îşi puse tunica ţi ie-ă pe
culoar cu intenţia să se ducă La baie.
Privirea ii fu brusc atrasă de uşa camerei lui Vibius,
ăe data asia închisă. Duşmanul său nu-1 mai spiona, îşi
atinsese scopul si acum dormea liniştit lingă Chloe.
îl cuprinse o mînic aproape demenţială. Izbi eu pi oi oi ui
uşa caro se lovi de perete. Vibius îşi căscă ocliii'încă nău-
ciţi de somn. Chloe, din întîmplare, se găsea lingă băr-
batul său. Se lidică în capul oaselor.
Vibius se îngrozi văzînd ochii mîuîoşi ai lui PelioiiHis,
furia şi atitudinea agresivă cu care acesta intră, iţi camei a.
Trexindu-se dc-a binelea, se dădu jos diu pal.
—î\u mă mai pîndesli? urla Pctronius. Xn mă mai
urmăreşti pehle tot l îsu-ţi mai bagi ritul murdar în toalo
murdări îte î
Cu pumnii stvînşi se aruncă asupra fratelui său mai
mare, &ub piivirilc-îngrozitc si admirative 3 in acelaşi timp,
ale lui Chloe. si îl supuse unei ploi de lovituri. Deşi mai
mare decit Pelionius, Vibius era un laş. încercă sa fngă
spre uş-a de^chi-ă, să Be refugieze pe coridor, dar Pelio-
nius îi tăie diurnul, îl Umti la pămlnt şi, împins de o fui io
oarbă, îi dădu in cap cîteva lovituri atît de puternice încît
nasul şi gura lui Vibius se umplură, de feînge. îngrozit
Vibius mugea ca un bou dus la abator.
Chloe asista la scena cu curiozitate, de parcă- s-ar fi
aflat la arene, în faţă a doi luptători, dintre care unul
m eiita să i se arate degetul în jos, adică să moară.

230
Domiiia, cu părul desfăcut, iu cămaşă ele noapte 3 apăru ifti
de strigătele dkpoiate ale Ini Vibiua. îl prinse de braţ
pe Petronius.
— Oprc^te-te I Opreşle-te î Vrei să-1 omori!!
Intervenea mamei îl înfrînă pe Petronius care încetă să-1
mai lovească, şi se ridică în timp ce fratele său continua
să urle. #
Inlrâ ţi lunius, ncras, în tunică de noapte, cu picioaiele
go^îe. Scena cu Yibius plin de sînge, întins pe pămîntj ca
şi furia lui Petronius, vorbea mai mult decît un discurs.
'Se aruncă, impulsiv, spre fiul său mai mic.
— Eşti nebun?
Ridică mina gata să-1 lovească.
Petronius U privi drept în ochi.
—Loveşte ! îndrăzneşte s-ă mă loveşti ! Ai să regreţi
toată viaţa !
lîiposta îl surprinse într-atîta pe lunius încît îi rămase
braţul în aer. Sîngeîe îi umplu obrajii/
— Iţi ameninţi tatăl?
Dinţii lui Petronius scr^niră,
—Ta-1 de aici pe spionul ăsta murdar ! Nu vreau să-1
mai văd pmă la plecarea mea î Altfel U omor ! îţi jur,
bălnu nenoiocit, că îl omori
Pomitia înţelese că nu era momentul să, învenmezo
lucrurile dojemndu-1 pe Petronius, Se aşeză între ei doi.
—lunius, nu trebui să ne băgăm tu cearta lor. Petro-
nhis, ajunge l
în clipa aceea lunius înţelese că între el şi Vibius de o
parte şi Petronius de cealaltă parte se săpase o prăpastia
care nu va mai dispărea niciodată.
—Vei părăsi această casă chiar azi ! strigă lunius.
Şi n-ai bă mai pui piciorul îu ea cît voi trăi !
—Sini fericit cinci mă- gîudesc că. n-am să te mai văd
niciodată, netrebnicule ! Iar in ce-1 priveşte pe
individul
acesta, numai moartea, îl va scăpa de răzbunarea
mea î
M-flţi scîrbifc amîndoi, şerpilor l
încă stăplnit de minie, Petronius ieşi trîntind uşa cu
atîta putere încît ecoul bubuiturii se auzi în toată casa.
s părăsi vila fără regrete. Ieşit în strada nici
nu-şi mai întoarse capul s-o vadă pentru ultima dată şi

231
ee îndepărta cu paşi grăbiţi. Fără Cjullua casa asta îî
fccîrbea. Acuma, rupînd legăturile cu părinţii, judeca la
rece. Părinţii! Ba, Domitia ora mama sa, în schimb
luniua nu mai era pentru el deoît un străin odios.
Coborî spre For, terenul preferat de vînătoare al lui
Eneolpius şi Ascyltus. Lîngă. o mulţime de gură-cască
adunaţi în jurul unui poet, case M recita ucisurile, dădu
peste Encolpius, care studia cu un ochi profesionist rotun-
jimea pungilor cetăţenilor aflaţi acolo.
—Irni pare rău că îţi întrerup actnitatca, dai am
nevoie de tine, gise Petronius luîudu-I de braţ.
Faţa lui Encolpius se lumina.
—Averea şi persoana mea sînt la dispoziţia ta. Vor
beşte tji toate dorinţele iţi vor fi îndeplinite.
Eneolpius mai aruncă, o privire uşor întristai ă spre
pungile expuse la vederea sa, apoi părăsi adunat m a şi
îl urmă pe Petronius.
—Poţi să-mi oferi un adăpost pentru cîleva nopţi ?
SI întrebă Petronius.
Encolpius îl privi uimit.
—Ei, asta e ! M-am certat cu părinţii, adăugă, Pctio-
nius.
—Palatul meu este gata să-ţi deschidă poiţile. Stăm
puţin înghesuiţi deoarece Cantor se ascunde la
mine.
£ste urmărit pentru huliganism <ji devastarea unui
boidt-1.
Sejanus apără interesele Lelici Tei tulim s. De obicei
gola
nii păstrează taina cînd e^te voi ba de răfuielile din ti c
ei.
Numai Castor a fost denunţat. FXte pentin a doua
oaia
cînd Ammilus încalcă legile noastre.
—Şi Castor este un Cot t a. Aşa se explică rea: ţia
autorităţilor, îndeosebi a lui Sejanus... încă o
chestiu
ne, Encolpius! ATrei să mă însoţeşti în Grecia? Mă
gîn-
desc să-1 iau cu mine si pe Ascyltus !
—MX duc cu tine şi la capătul lumii. Cred că si Ascjl-
tua va răspunde ca §i mine la pi opunerea ta. Dai nu
pot
eă-1 las pe Giton. _ ^
—Cine ţi-a spus să-1 laşi? îl iei cu tincT Cheltuielile
de cală toi ie mă privesc pe mine.
—Ai mulţi bani l
—Am lucrat la Palatin. Sr-er &H iau co^ a bani,
—Cei ,.maii'' gînt foarte zgîreiţi l

£32
 —Şi Cantor trebuie să vină cu nof. Roma, pentru el,
a devenit primejdioasă.
—încotro vrei sa zbori î
—La Atena! Trebuie să urmez cm şurile unei şcoli
superioare. Aceasta este versiunea oficială.
Faţa surîzătoare a lui Encolpius se umbri puţin.
—Atena e tot aşa de mare ca şi Roma?
—Nu-i chiar aşa de mare dai' găseşti destule pungi
şi acolo. Ţi-e teamă că ai să regreţi Roma?
x Encolpius răspunse făeînd pe seriosul.
—Visam demult să călătoresc. Băieţii din familiile
bune trebuie gâ-şi perfecţioneze educaţia.
—Bine. Acum ta las. Am nişte trebuii la Palatin.
Hu uita să vorbeşti de proiectul meu cu Aseyltus şi
cu
Castor.
—Ne vedem di seară, sub porticurile de la Ciicul cel
Mare.
înainte de a urca spre Palatin, Potronius mai avea
nişte luci mi de ajanjat. Nu va părăn Roma înainte de a
îndeplini o sarcină, pe care o avea la inimă.
Se îndreptă spre piaţa de fructe ue la capătul Căii
Sacre. Acolo unde se vindeau trufandalele la preţuii exor-
bitante. Mai eia o piaţă de fructe, mai ieftine, la Forum
Cupcdims, dar Petronius vroia să cumpere ce era mai
bun şi myi scump. Cumpără un coş. cu struguri din Grecia
cu un aspect aliăgălor. îşi luă coşul sub braţ şi $e duce
Sn piaţa de peşte eare se învecina cu Forum Boaiiuni.
Acolo cercel ă piaţa pînă cînd găsi un negustor de «eipi,
foarte apreciaţi de clienţii asiatici. Cumpără o vipera.
închi&ă într-un coşuleţ din ramuri de sslcie. Vinzătorul,
un bătrîn aproape orb, îl avertiză să umble cu n,aie
grijă deoarece muşcătura şarpelui l-ar pul ea irimile direct
lingă strămoşi.
Petronius se retrase într-un colţ mai ascuns şi. luînd
o mie de precauţhmi, introduse vipera, cu spatele împo-
dobit discret cu pete încercuite în. negru, în coşul cu
fructe, apoi îl închise repede cu capacul. Şaipele sîsri
supărat} apoi alunecă printre struguri spre fundul coşului
şi tăcu.
Tînărui făcu apoi o vizită, la o prăvălie unde se vindeau
tot felul de fleacuri pentru femei, în timp ce negustorul

233
căuta un şal de India, pe caro îl ceruse tînărul său client,
acesta îi subtiliza un şnm pe caie îl ascunse sub togă,
Apoi ciuiij/ăiă şalul, plai i j i tui di^ful de p reiat ^ ieşi
salutat cu plecăciuni de negustor.
Ieşit în stradăj se îndepărtă repede de prăvălie. Scoase
apoi şnurul şi îl trecu artistic în jurul coşului cu struguri.
După. aceea căută un comisionar şi îl plăti ca să ducă an
cadou generalului Lucius Seius Strabo. îi dădu adiesa
vilei de pe Avontin si o monedă de aur.
Operaţia aceasta îi linişti puţin sufletul. Apoi ui că pe
Palatin unde fu primit de Antonia care nu făcu nici o
aluzie la ceremonia din ajun. Petronius îi spuse că părin-
ţii vroiau să-1 trimită la Atena pentru ca să-şi continue
studiile şi că va continua să lucreze la „Anale" departe de
Eoma, pe baza numeroaselor note luate în timpul mtîl-
nirilor pe care le-au avut pe această temă.
—Oraţie ajutorului dumneavoastră voi redacta forma
definitivă- a „Analelor" după ce oift voi întoarce la
Roma,
—Aseară mi s~a părut că tatăl tău era foaite poinit
împotriva ta, Ara încercat să-1 conving să-ţi amine
ple
carea» I-am spus că am angajat pentru Caligula pe
cei
mai buni profesori de la Atena şi Alexandria şi
că ai
putea să profiţi gratis de învăţătura lor. Dar
insistenţele
mele s-au lovit ca de un zid de'încăpăţînare care, îţi
măr
turisesc, m-a uimit. Am înţeles ca între voi este o
neînţe
legere profundă. Nu pot să mă opun autorităţii
paterne.
Dar te asigur că voi face şi imposibilul ca să grăbesc
întoar
cerea ta la Borna. lunius bănuieşte ceva în legătură
cu
Posturans ?
—Nu, prinţesă. Şi nici mama nu i-a spus nimic.
—Bănuiesc că acest conflict ar putea să influenţeze
resursele tale financiare.
—Am respins ajutorul lui! Am rupt relaţiile cu el l
—Atunci poţi să contezi pe mine. Să DU uiţi ! Stră-
mpşul tău a fost frate cu mama mea. Faci parte din
fa
milie I Cînd te gîndeşti să pleci ?
—Zilele acestea.
Antonia scoase dinii-un sertar o cambie şi o pungă,
rotundă.,

234
 —Bancherul Căina lulhin Alexander Pe ocnpiî de
bnnuiile mele din Egipt, Fiul său mai mic, Maictm
Julins
Alexander girează ai'aceiile mele în Orient. Ei i ţ i
tor
asigura tot în caz de nevoie : bani, intervenţii şi, la
nevoie,
un ajutor dire~e1. Oamenii lor se vor ocupa de
călătoria ia.
Aici, la Roma, te vei duce la bancherul meu care e
iot
un Alexander. Majoidomul meu îţi va da adiesa.
—Nu plec singur, prinţesă !
—Ah, foarte bine ! zise piinţesa zîmbind. Silit mulţi
care pleacă cu tine?
—Trei băieţi, prietenii mei, foşti colegi de moalii, ^i,
probabil, Castor Cotta, care e urmărit de Sejanus.
Petronius îi vorbi de suferinţele şi mizeria ui oaie
trăiesc tinerii Cotta, apoi îi destăinui bănuielile pale cu
primire la relaţiile din ti e Mia Tertullius şi Sejamis.
— Aşadar şi ea mă tiădează I zise Antonia gtoditonie
-şi întristată, în jurul meu n-am deeît oameni pciIi/J.
Antonia completă cambia şi i-o lumină lui Pelionins
-împreună cu punga.
—Cere bancheiului meu din Eoma $'&-{) facă iOf-f>
de acte de identitate false pentru Castor. O b& mă ocup
şi de fraţii lui. lunius Niger, unchiul lor, mi-i ajută?
—Kiei nu vrea să audă pronunţîndu-se niunele l oi în
- prezenţa sa.
s _ Asia nu mă surprinde. Se teme E >£ nu fio compro-
mis. Ala şi întreb cum de îl suportă Domitia... Acum du-tc !
Pregătirile de călătoiie cer timp. Am să veghez asupia
ta. Bu-te să-ţi iei rămas bun de la Caius ! Şi sciic-mi din
cînd în cînd.~ Toată corespondenţa va trece prin
bancherilor mei care îi vor asiguia inviolabilitatea.

în noaptea aceea Pctronius dormi la Eneolpius. îm-

părţi patul cu Castor, care îi spusese că este gata să-1
urmeze. Encolpius şi Giton doiiniiă pe nişte saltele, în
timpul nopţii Petronius fu tiessît de un zgomot u^oi M
neobişnuit, dar ei a atît de obosit încă adormi din nou,
Dimineaţa se sculă iiînt. Nu ei a obişnuit să doarmă cu
cineva în pat şi încă într-un pat atîl de stiîmt.
— Unde as putea să mă spăl? întiebă, căci ei J maniae-
după curăţenie.
 —La baia publică, pe care o ştii. Aici nu avem
decît pentru băut, pentru un spălat sumar. Mai avem o
căldare pentru caz de incendiu, îsu e cîiiar aşa de simplu
să urci atîtea etaje cu căldări de apă.
Starea' de spirit a lui Petronius se ameliora puţin*
Resimţea, printre prietenii ştii, tot mai puţin solitudinea
care îi chinuia inima.
Encolpius U sfătui să-şi-ascundă banii în saltea, apoi
!1 servi cu un mic dejun mai bogat decît în casa lui Niger*
Dupâ ce făcu o baie, Petronius se duse în For. îi
vizită pe bancherul Publius Alexander, care îl primi ci|
toată atenţia deoarece fusese rugat din ajun de prinţesă s$
acorde tot sprijinul protejatului el. Chiar şi actele lui
Castor, pe numele unui oarecare Helis Bion din Corint^
erau gata.
Bancherul dădu fiecăruia dintre prietenii lui Petronius
eîte o pungii de aur şi oiţe o cambie, pe care urmau s-o
valorifice la fratele bancherului din Atena.
ÎQ fclmp ce le dădea banii un funcţionar cu fata preocu-
paţi se apropie de Aîexander şî ti şopti ceva la ureche 4
Acesta transmise confidenţial ştirea lui Petronlus.
—Aseară a avut loo o crimă! Tatăl adoptiv al lui
Sejanus a primit la dar nişte struguri din Grecia
într-un
coş împodobit cu un şnur. Lacom, s-a aruncat la
trufaa*
dale. Abia şl-a pua mîna pe ua ciorchine e& o viperă,
care
ne afla In coş, l-a şi muşcat, îi deplmg pe oamenii care
vo»
trezi bănuielile lui Se j arma.
—Cred ca- este vorba de o sinucidere, răspunse Petro-
ulus liniştit. S-a Inspirat din moartea Cleopatreî, Ar
fi
putut sâ-şi caute un sfîrşit mai original
—SinucidereÎI Ce vorbeşti! Sejamis şi ai lui stal
afcît de urîţi de toată lunmea încît un asasinat n-ar
mai
surprinde pe nimeni.

XIII

Sprijinindu-se cu mîinile de basţingaj, Petronius se

uita îc jsare, acolo unde cerul şi marea se înlîlneau. \'a-
lurilc legănau corabia grea şi pîntecoasă, care abia înainta
^
2>
fi
ilt
>
împinsă de vmtul ce-i umila pînza triunghiulara. Era
prima călătorie mai lungă a lui Petronius. La Baies, pe
ţărmul" Campaniei, unde părinţii aveau o vilă frumoasă,
ieşea adesea pe mare în luntri conduse de vîslaşi puternici
ŞT bronzaţi, sclavi legaţi de această meserie obositoare,
istovitoare, care satisfăceau plăcerile stăpînilor lor, dornici
să navigheze pînă la Banles, Misena sau Pouzzoîo sau
chiar pînă la Megftris, Neapole, Herculauum sau Pompei.
Era mult mai comod să traversezi golful Ia bordul coră-
biilor de pUicer-e decît să foloseşti drumurile pavate cu
dale de piatră unde carele te zdruncinau făcînd un zgomot
asurzitor. Petronfus nu văzuse Capri, decît de departe,
deoarece această insulă, de o frumuseţe fără pereche, ora
rezervată în exclusivitate împăratului'Tiberiu.
Bărcile aveau laviţe confortabile, acoperite eu peine
şi covoare moi, ca să nu jeneze fundurile cărnoase ale
bogaţilor proprîetaii. Acestea se aflau în partea din spate,
sub un baldachin în culori vesele, care proteja de lazole
arzătoare ale soarelui.
Pentru Petronius, în pofida vîrstei sale, această pe-
rioadă fericita se pierdea în negura unui trecut îndepărtat.
Pe vremea aceea era un copil scutit de orice griji care se
bucura de farmecele naturii, de soare, de mare, -alături de
Cynthia.
Visase de multe ori să călătorească în Grecia, dai în
alte condiţii, însoţit de sora sa, sprijinită de umărul său.
Acum, însă, traversarea mării nu mai reprezenta nici
o atracţie. Spera doar că agitaţia mării, a oamenilor, a
norilor, a păsărilor, U va ajuta să-şi uite chinurile.
Avea reinuşeări dÎD cauza lui Athenador, pe care U
lăsase la Roma. Dar prin aceasta rupsese ultima legătură
cu un trecut îngrozitor. Bătrinul ar fi fost fericit sfl-şi
revadă, poate pentru ultima oarăj patria.
Petronius stătea singur pe punte deoarece Castor,
Encolpius si Ascyltus sufereau de rău de mare şi Gitoa,
care suporta-foarte bine legănatul corăbiei, le administra
— fără succes — remediile recomandate de marinari.
Lăsaseră în urmă Sicilia, traversară fără incidente
Marea Ionică şi se apropiau de insulele Cyelade cînd
apele, pînă atunci liniştite şi limpezi, începurn să se mînie,
cerul să se acopere cu nori atît de mohorîţi încît ziua se

237
f,t e ca noapte. Raialele de vînt şuierau cn atîta de paieă
toate Eriniile iadului s-ar t'i pus să ţipe. Valurile izbeau cu
înverşunare corabia, care gemea de pafeă ai ti fo^r o
fiinţa vie! Comandantul porunci să se coboare pîn-7.Mc ^
întoarse corabia după vînt. Un marinar îi explică lui
Petronios cîî, dacă valurile izbesc puternic corăbioara
dintv-o prute şi o răstoarnă, soarta echipajului, a pasa-
gerilor «ţ a încărcăturii ar fi pecetluită. Tangajul devenea
a t îi ci c violent şi apa sărată ataca atît de sălbatic vasul
incit marinarii îl sfat iviră, pe Petionius să coboare de pe
punic, altfel risca să fie luat de valuri. Ţinîndu-se de bas-
tingaj Peîronius răspunse că, dacă vasul ar fi înghiţit do
îi pe, or prefeia să înfrunte moartea în faţă decît să se înece
ou nu ţoarccc în cală.
Marinarul nu apucă să-sj dezvolte argumentele cînd
comandantul strigă că apa inundase cala. Toţi Cei din ei-
hipnj fugiră să scoată apa cu ajutorul găleţilor trecute din
mîna în mînă. Şi cei patru călători au fost chemaţi în
ajutor, dar Castor, Aseyltus si Encolpius nu erau în stare
decît p,1 vomite. Puterile slabe ale lui Giton nu erau de
maro folos. Doar Petronius sări sa-i ajute pe marinaii.
lYUonius so întreba dacă nu cumva zeii îl pedep&eau
penii u moartea lui Seius Strabo. Dar a face dreptate nu
Oî4p o ciimă.
Corabia intră cu prora în marea învolburată. SfirşiLul
cm aproape.
Dar chiar în clipa în care eorăbierii îşi pierduseră oiico
speranţa, apărură, cîteva luntri Inptînd cu valurile. Pes-
fMiii de pe coastă veneau îu ajutorul lor.
I'elionius, prietenii săi şi corăbierii, păşind pe pamîut,
tffcîi <i ncvălămaţi, inuîţumiră din inimă celor care i-au
s.ilv:a şi iiullţară rugi Geniilor protectoare. Se aflau pe o
ijKuifi eu o denumite i^reu de pronunţat. Pescarii le dă-
dni ă eiotbă ilc peşte şi pîinc proaspătă ca să-şi ăstîmpere
fn^rnea,
v
8e înnopta cînd jucării îi conduseră în afaia satu"
lui. îutr-o casă dărăpănată care trebuia să le servească
dtepl adăpost. Spaţiul era cam stiunt pentru opt oameni
di i echipaj, patru călăloii şi un copil.
 —Mai este ,o pivniţă mare m care veţi putea dormi
în voie, Ic zise un bărbat eu barbă neagră şi ochi scrută
tori, înalt de statură şi foarte robust, care părea să fie
mai marele satului,
Petronius găsi cam ciudat acest -adăpost dar se gîndi
că, avînd ta vedere circumstanţele, trebuia să accepte
situaţia aşa cum era.
—Am ii preferat să vă oferim mai multă ospitalitate,
dar sîntena foarte săiaci, zise un pescar între două vîrste
eu veşmintele mirosind de departe a peşte.
In pivniţă erau paturi sărăcăcioase dar aproape sufi-
ciente. Giton împărţi patul eu Encolpins deşi Aseyltug îl
Invitase să doarmă cu el. Naufragiaţii îşi uscară tunicile
la foc apoi, obosiţi, adormiră repede.
A doua zi de dimineaţă Petronius se trezi cu mini ea.
tocă tulbure. Şi tovarăşii săi de nenorocire avură acelaşi
somn greu. Unii dintre ei vrură să iasă să-şi facă nevoile
dar avură surpriza să găsească uşa din lemn masiv, întă-
rită eu bare de fier, închisă cu cheia, începură să bată eu
pumnii cerînd să fie lăsaţi să iasă.
După o aşteptare care îi uimi auziră cheia învii tin-
du-se îfl broască după care uşa PO deschise, în prag apărură
trei pescari înarrnaţi cu săbii şi cuţite lungi. Unul dintre
ei, cel mai în vîrstă, vînjos, eu faţa arsă de soare şi de
apa sărată a mării, le spuse pe un ton aspru :
—Veţi ieşi doi cîte doi, sub pază ! Ku încercaţi să
fugiţi căci aceasta nu vă va ajuta la nimic. Insula
este
mică şi vă găsim. Pedeapsa va fi aspră. O să aveţi
destulă
mîncare ca să vă umpleţi burţile. Tar a^teptînd aici o
să
vă obişnuiţi *eu locuinţa voastră.
—Ce vrea să spună asta? întrebă comandantul coră
biei. Sîntem captivi?
—Să zicem oaspeţii nofjtiî forţaţi ! răspuns paznicul
vînjos/
—Ce vreţi de la noi £ întrebă Petroiims. Sini cm cetă
ţeni romani liberi !
—Nu mai săriţi aşa J O săaveţi tot timpul ea să înţele
geţi ce vă aşteaptă!
Doi marinari ieşiră şi în urma lor uşa fu iar închis;! de
paznici.
—Să fi căzut noi în mîiia piraţilor? strigă Aseyhus.
239
 —Nu mai sînt piraţi ! zise Petronius. "Marele Pompei
î-a lichidat l
—Atunci cum sa-i zici la ceea ce se întîmplă cu noi ?
întrebă comandantul roşu de mînie. Asta nu-i
piraterie?
Un marinar chior zise cu un aer misterios.
— Am o mică bănuială care îmi macină creieiii l
Cei doi captivi, care ieşiseră, se întoarseră aiuriţi. Alţi
doi îi urmară pe paznici.
— Vorbeşte ! porunci comandantul marinarului chior.
—Dacă bănuielile mele se confirmă, stăpînii noştri
sînt vînători de sclavi. O să ne vîndă ca atare unor
patroni
care ne vor pune ia muncă ţinîndu-ne închişi şi
departe de
restul lumii !
—Glumeşti I
—Pe Bachus, aş vrea să fie o glumă! în Italia, nu
departe de Roma, un cîrnăţar avea o mare întreprindere
pierdută în mijlocul unei păduri, departe de orice drumuri.
Mîua de lucru era asigurată de sclavi. Dar cura sclavii
costă scump, cîrnăţarul găsi un mijloc ca să-şi facă rosfc
de mină de lucru gratuită. Oamenii lui umblau piin
hanuri, îi îmbătau pe cei fără familie, pe vagabonzi, pe
străini — oameni puternici şi buni de muncă — şi îi duceau
profitîud de inconştienţa lor trecătoare, la patron. Ni
meni nu se preocupa <le aceste dispariţii, care nu erau
niciodată reclamate. Indivizii aceştia tngroşau numărul
celor care munceau pentru nimic şi pe care îi puneau în
lanţuri pe.ste noapte. Paznicii bine plătiţi ei au nemiloşi.
Nenorociţii care încercau să fvigă erau prinşi şi bătuţi
de moarte, ca să fio pildă pentru cei care ar f i» încercat Kă-i
imite. Un soldat băliîn a reuşit să fugă şi, după mii de
peripeţii, căci l-au căutat peste tot, s-a refugiat la Roma.
Autorităţile sesizate au intrat în acţiune. Călăuziţi de
soldat, l-an arestat pe cîrnăhu şi toată banda Iui. Neno
rociţii de captivi, oare au fost supuşi la munci forţate, au
fost eliberaţi. Patronul şi oamenii lui au fost decapitaţi»
deoarece înrobirea unui cetăţean roman se pedepseşte'cu
moartea, Dar mai *mit destule înlropriiiden care lucictiză
în modul acesta. Setea de cîsjtig a unor indivizi este mai
mire dccit teama de a fi decapitaţi în cazul în care sînt

210
 —Şi crezi ca asta e soarta care ne aşteaptă? întrebă
Ascyltus înfiorat.
-—Mă tem ea da! răspunse mîhnit chiorul.
— Eu n-o să mă las ! zise Ascyltus.
Gîfcon aruncă, o privire plină, de tandreţe spie Kncol-
pius şi îşi lipi capul de pieptul acestuia.
—Cel pu^iia o să fim împreună !
— Slabă consolare ! mormăi un marinar.
Zilele treceau fără ca nimic să se întîmple.
—• îşi aşteaptă, clienţii! îşi dădu cu părerea chiotul.
—Autorităţile ne caută! zise Pelronius optimist.
Chiorul rîse trist.
—în fiecare an zeci, sute de corăbii dispar fără ui ine I
Kimeni nu cercetează naufragiilff! Nimeni,
înţelegeţi?!
—Tom vedea ! zise Ascyîtus, care era cel mai com
bativ.
Cuvintele acestea DU fuseseră spuse pe negîndite. în-
Ir-o seară, în timp ce ieşise însoţit de un marinai tînăr,
captivii auziră ţipete, porunci şi un zgomot nedesluşit
de pa^i. Puţin după aceea marinarul se întoarse singur,
împins brutal de paznici.
—Ascyltus a reuşit să fugă ! strigă marimuul. S-a
băgat între tufişuri. Bandiţii care s-au aruncat pe urrna
lui n-au reuşit să-1 prindă-
Petrouius încercă o mare uşurare. Avusese u bună
inspiraţie luîndu-1 pe Ascyltus şi pe Encolpius. Lupta
pentru existenţă îi înarmase cu energie, le ascuţisc spiritul
şi Io îmbogăţise experienţa. Petronius se a^iţfl de speranţa
că Ascyltus va găsi un mijloc să alerteze autorităţile
romano. Căci toate insulele acestea făceau pai te din
imperiu.
Ascyltus nu se întoarse nici seara, Jiici a doua /i, nici
a treia. Trecu o suptămînă fără ca Ascyltus să don vreun
senin de viaţă.
—Cu siguranţă că 1-au prins şi 1-an omoiît, ius| mă
chiorul ou ;uaiu\U'iune.

Captivii mi mai aveau voie să iasă decît cîte unul. în

timp ce îşi făcea nevoile Petronius suipriuse un dialog
şoptii înire paznici.

16 - i.
00!
241
 — Poiinîine sosesc.
.— Trebuie să le cerem un preţ bun căci nciiovueiţii
aceştia ne-au dat mult de furcă.
în aceeaşi seara* Ascyltus, cu un ochi învineţit, faţa
umflată şi plină de vînătăi, fu adus aproape pe braţe de
doi pescari care îl aruncară pe pămmtul bătut. Tovară -
şii de suferinţă se grăbiră să-i vină în ajutor. Petroniug
îi ştergea fruntea cu o batistă muiată în apă.
Ascyltus gemea, apoi descinse ochiul pe care lo>Himle
ttu-1 vătămaseră.
— Am trăit aceste zile ca un animal hăituit. Mă
ascundeam printre stmci şi tufişuri, îmi era foame şi isete
dar nu îndrăzneam să cobor în sat, să fur ceva de niîneare
şi aă-ini astîmpăr setea. Nu mai puteam. De pe o stineă
care se ridica deasupra caselor am văzut într-o dimineaţă
că. pescarii ^e îmbarcă pe luntrile lor şi pleacă în larg. T«
insulă n-au mai rămas deeît femeile şi copiii, bătrmii ^i
oamenii însărcinaţi să- vă păzească. M-am tîrît pînă la o
casă mai la marginea satului. Am căzut peste o Iată destul
de drăguţă, care s-a speriat la început dar, apoi, s-a dat
pe brazdă. I-am făcut o impresie bună căci nii-a dat de
mîucartţ şi viu, să-mi sting setea. Cum era frumuşică, î~am
Tăcut ochi dulci si am luat-o în braţe. Fata se zbătea şi
protesta, dar fără convingere, încurajat, am trinlit-o
pe îspate -;i ne-am lăsat duşi de plăcerile Cytherei. După
ce m-am culcat de cîteva ori cu ea, mi-a mărturisit că ^e
a-^toaptă sosirea unei corăbii care să ne duca de aici. Bă*
luiiesc că farmecul meu a cucerit-o, căci mi-a promis să
ne ajute hă ieşim din situaţia aceasta nenorocită. Mi ine
o corabie militară va arunca ancora în faţa satului. Un
delegat al guvernatorului inspectează insula In fiecare
luna în timp ce perceptorul de impozite îşi face vizitele
obişnuite. Fata mi-a promis că le va spune romanilor
despre fărădelegile sătenilor. Dar mi-a pus o condiţie.
După ee voi fi eliberat trebuie s-o iau cu mine, s-o salvea
de răzbunarea pescarilor. I-am Jurat să mă căsătoresc cu
ca'cînd vom ajunge la Atena. Spre sfirşitul zilei va veni fcâ
plecăm împreună, deoarece fraţii ei s-ar putea întoarce
în orice clipă. Tîeida, i-am spus, vom fi soţ şi soţie pînă
la sfir^itul zilelor noastre. Am îmbrăţişat-o şi ani plecat
dar. din nefericire, un eline din vecini începu feă latre.

242
 Lătratul Iui trezi bănuiala cîlon fi indivizi care mă urmă-
riră^. Reiatul îl cunoaşteţi.
în noaptea aceea nunem nu mai încinse ochii, A doua
zi dimineaţa Petronius şi tovaiăMi săi de nenorocire aştep-
tau cu ncrăbdaie să, vadă cum vor decurge lucrurile.
—Nu trebuie să aşteptăm ca totul să vină din partea
acestei fete ! zise Petronius. Şi noi trebuie să faeera ceva l
La prînz cînd temnicerii ue vor aduce mîncaiea, ne vom
arunca asupra lor, îi vom dezarma y vom fugi strigînd
spre sat. Ta curge puţin sînge, dar trebuie sa riscăm.
Propunerea lui Petronius fu pu&ă la vot şi acceptată,
în unanimitate.
Exaltarea pusese stăpînire pe Petronius. îşi aminti
ea marele Cezar fusese şi el prins de piraţi. Asemănarea i se
păru de bun augur.
Tensiunea nervoasă a captivilor creştea pe măsură ce
se apropia prînzul. Cînd uşa se deschise si cei trei pescari
aditseră tainul zilnic, la un semn al lui Petronius, captivii
se aruncară asupra, acestora. Surprinderea îşi făcu efectul,
'Loviţi la cap cu bucăţi de lemn smulse din paturi, paznicii
cazma' p!erzînda-şi cunoştinţa. Petronius, Castor şi En-
colpius le luară» cuţitele. Ascyltus era prea slab ca s&
înlcrvina. Luaţi prin surprindere, cei doi indivizi, care
făceau de gardă în faţa casei, muriră înjunghiaţi.
Ieşiră în fugă din rîpă şi văzură trirema romană anco-
rată în faţa salului. Soldaţii, comandaţi de un centurion
mînioS; imobilizaseră deja un grup de pescaii.
Ticida, tînăra grecoaică, se ţinuse de cuvînt. Primarul
satului, noi abilităţile şi mai mulţi pescaii erau deja în
lan ţ mi.
Yăzindu-1 pe Petronius şi pe tovarăşii săi, ofiţerul îşi
lidicăi braţele.
— Tocmai îmi trimiteam oamenii sa vă caute !
Apoi îl salută respectuos pe Petronins.
—Am găsit, actele voastre şi banii care vă aparţin Ia
'piimar, care conducea toată afacerea. Am luptat împo
triva părţilor sub comanda tatălui dumneavoastră, sena-
lorul TuniiH Niger. Pe vremea aceea era guvernatorul
.â^iei.

243
 Ofiţerul îşi lăsa o parte din soldaţi pe insulă. Keguţă-
toin fit1 i ornam iihen ttebuiau să caria în plasă. Tai pioee-
sul lui, ca şi al coir.pliciloi ioi, nu va îutîrzia
( entunonui îl m\ită i e Petronius şi pe piieteiin lui pe
^triremă. Marinam naufragiaţi mniau să ţie îmbarcaţi pe
|o corabie de comerţ caic iiebma să tieacă pe acolo în |
curînd ca să in cai ce un tiausjort de peşte sărat. $ în
aceasta agitaţie AscyHus o uită pe insula-pe Ticida, Ifetta
care îl hrănise şi b ofense trupul şi ajutorul său. îşi gaminti
de ea cînd trirema era departe, prea departe de Jacest
pămînt neospitalier, ca să se mai întoarcă.

XIV

j La Atena Petioiiius ducea au>eaşi viaţă dublă, dar

"4 mai desfiînatâ decît la Eoma. De o parte eia lumea ,-uH-
* tocrat ică a lui Maicus Alexander iai de cealaltă era di ojdia
„societăţii în caie Encolpius si Ascyltm se vîrîseiă Iară,
iniei o recomandare. Castofj intiat în pielea lui Helix
i, împărtăşea obscuritatea existenţei prietenilor ?ăi, Etita
Atenei îl primi pe Petronins cu onoruri şi eu j interesul
datorat unui personaj sosii de la Eoma şi prote-jat de
prinţesa Antonia. Tinereţea îl făcea atrăgător pentru
jjnobilcle candidate la, măritiş iar icputaţia de om bogat
| SI făcea interesant pentru banelicii, armatori şi oameni de
fafaoeri, <'.ne îi căutau compania ea să-i cî«tige îucre-
Pot ioni as evita contactele prea dese cu elita ateniană
deoatccei se părea prea provincială, în acelaşi timp această
eliiti prezenta anumite primejdii deoarece spionii şi agenţii
provocatori ai lui Sejamis mKunau. în timp ce lumea
romană adoptase cultiua şi diago^tca gieceasc,i, atcnU'nii
i însuşiseiă pioastclc morav ui i romane.
în timpul unei vizite de afaceri la Harcu* Alesandcr.
bauclierul său, în vederea aianjărli unor cliestiuni finan-
ciare, acosta ii rugă să, onoreze cu prezenţa sa un banelief,
deoarece soţia sa, prinţesa Bcrenice, fiica regelui Agrippg
verişoara lui Herod-Agrippa, prietenul prinţului Caiupî
f roia să-I cunoască personal şi &a~-i ofere ospitalitate în
palatul său. îi mai spuse ca lumea buna am Atena n re-
proşează vizitele rare şi ca acceptă de prea puţine ori
imitaţiile la festinun. Petionius îi răspunse CA a venit în
acest oraş minunat ca sar şi potolească, &etea ia izvoarele
culturii greceşti şi nu ca s5 &e distreze. Alexander îi mai
sptisc că ar fi fericit să-i ofere un apartament in pa atul
Sil U.
Petronius îi mulţumi şi îi spuse că închinase deja o
cflsĂ confortabilă aproape de Acropole, cu o curte centrala
şi camerele în ,urul ei. La parter avea o sufragerie, ofi -
ciul, bucătării., baia, cămara pentru alimente îai ceva
mai mtr-o parte două camere de zi ai o blibliotecâ. La etaj
erau patru camere în care locuia el şi prietenii săi. Co-
voarele, obiectele de artă şi mai ales frescele, care împodo-
beau pereţii, dădeau un farmec deosebit casei. Fosta
proprietate a unui pictor mort fără urmaşi, care dobindise
o anumită, faimă, casa fusese cumpărată, pentru frescele
sale, de un bancher care o mehiriase lui Petronius. De la
fereastra camerei sale tînărul roman putea să contemple
Acropole şi monumentele sale magnifice.
Encolpius, Aacyltus şi Giton se simţeau ca în iaz. Nu
mai erau nevoiţi să se ţină de furtişaguri ca să-si asigure
exHteuţa. Alimentele umpleau cămara. Dar tinerele bai*
manale mai făceau din cîad în cind exerciţii ca să nu
piardă dexteritatea degetelor. Castor îşi petrecea aproape
tot timpul în biblioteca şi citea mult. Ieşea rar în ora$ ca
s& nu fie recunoscut după semnalmente.
Petronius îşi mai cumpără dpuă aciave, tinere 91 toarte
curate, care trebuiau să se ocupe de bucătărie şi de bună-
starea stăpîQului şi a oaspeţilor săi.
tntr-o zi Marcua Alexander îl vizită pe Petronius şi îi
admiră casa,
—O femeie ar da un piu 8 de parfum acestui mieilor,
?i?c bancherul.
—Am părăsit Roma din cauza unei femei pe care am
iubi t- o prea mult. Acum preţuiesc libertatea. N-aş
vrea
s-o mai pierd.
Alexander îi aduse o scrisoare de la prinţesa Antonia
trimisă printr-un curier special, înainte de a-1 lăsa să
plece, Petronius îl rugă să trimită o sumă mare de bani
245
mici tinere grecoaice, Ticida, oare îl a j ui a K'. pe ol ^î i>e
tovarăşii săi, M f-oape din captivitate.

După plecai ea bancliendui Petronitis des-cbi^e emo-

ţionat scrisoarea Antcmci.
„Dragă PetromiT-,
Dacă cineva mi-ar fi zis înainte de a. ie cunoaşte, c^
eu, o femeie de .şaizeci si cinci de ani, atn să-mi aleg iu
calitate de confident în tainele mele politice, un adoles-
cent de cineKpiezece ani, i-a^ ti lis în nas. Totuşi am fă-
eut-o deoaiece am înţeles că numai tinerii mai pin t încă
cinstiţi, mai păstrează simţul onoarei, al daîonei, al piie-
tenieij care lipite aproape tuturor adulţilor, piea muK
Bnpnşi influentelor nefaste, ('alităţile aecslea. generozi-
tatea, altruismul, sphitul de sa-ciificiu, eroismul fac f-a
tinerii să fie cei mai Im ui soldaţi, care im ştiu ce e?1e laşi-
tatea, şi cei mai devotaţi apărători ai cauzelor drepte.
Ou trecerea anilor sentimentele nobile se dihîîază, ^e a1io-
îiază. Interesul peisonal ia locul datoriei, opoitnnisinul
înăbuşe onoai'ea, tiădaiea ucide prietenia, minciuna
distruge allniismul. Sper, &înt sigură, că evoluţia ta mi va
cunoaşte această cui bă.
Dar m-am îndepărtat prea mult unnînd ctălp specula-
ţiilor filosofice. Acum sini preocupată de evenimente
arzătoare. S-a întîmplat ceea ce mă temeam. Druau*
Cezar, după ce a fost chemat lingă împărat şi tratat ca
prinţ moştenitor, a căzui, la iindul său, în di/.giatip.
Kero Cezar s-a pinueis. Aceasta este versiunea oficială.
Doi prinţi, caic stăteau în calea lui Gemellus ^i a lui Scja-
nus, au i'ost îndepărtaţi.
Am primit infoimaţii secrete privitoare la ultimele
luni ale existenţei lui >*eio Cezar. A sufeiit umilinţe,
brutalităţi, mi/eiii de ncdesciis. Oare asasinii lui vor fi
pedepsiţi de zei ? Căci justiţia omenească nu-mi mai hi^pn.l
nici o încredeic.
Oficial — acosL tenncn se asociază în pi c zoii t cu cel
de „minciună" — Druhiis Cezar locuieşte la Palatin în
calitate de moyUnitor al Coroanei, în realitate este izolat
într-o cămăruţă subterană, care nu se d-cosebestc de celu-
lele de la Mamei tina unde a i'ost asasiuat tatăl tău.

248
 Am inima sthiată deoarece trebuie să asist la aceste eu-
nimentc -fără ca bă pot face ceva.
Ţi-am .spus într-o zi că viciile îl voi salva pe Ca.ub.
N-.i fost o profeţie tăcută în van. în ciuda defectelor
sale, Cains, a dobîndit virtuozitatea de a-şi ascunde gîn-
dnrile sub masca unei desfnnări care îl tace, aparent,
incapabil de orice preocupare politică, O extremitate opusă
imbecilităţii fiului meu- Claudius.
Du o viaţă veselă la Atena. Fă-îe că te bucuri de uaţS,
şi că eşti inofensiv. Este sfatul unei femei bătrîne, păstră-
î oare a moralei clin familia noastră. De ce sînt dispreţuiţi
actorii care joacă pe scîndurile teatrelor? Oare „cei mari"
ai hunii noastre nu sînt nişte actori încă şi mai tragici
docît actorii adevăraţi, dacă ne gîndim că pe această tţcenâ
uriaşă, care este imperiul curge sînge adevărat şi mi apa
înrobită iar la atirşitul spectacolului personajele sacrifi-
cate nu se mai ridică ca să se bucure de aplauzele publi -
cului ? Generalul Strabo a interpretat unul din aceste
roluri. Nu s-a mai ridicat de pe scîuduri, cee:i ,•<* mit
bucură foarte mult.
Fii prudent. Petronius ! îţi doresc mulH teiu-iu- i
Antonia
t*.S. Distruge aceasta scrisoare !"
Petronius învăţase pe de rost scrisoare^, J'e ma^a ta
de lucru era un candelanbru de bronz cu Inniînănlc aprin-
se. Apropie papirusul do flăcăi uile luminărilor. Knilt ^c
aprinseră, se înnegriră şi se transformară într-o ţţiăma-
joară de cenuşă, Petronius o fărîma cu inelul de aur, je
care era gravată, monograma familiei Niger, în aşteptarea
celei a Tulicnilor,
L>ouă ^ăptămîm mai tîizni Alexandci u Uuniw un
mesaj lui Petronius prin care îl anunţa că agonhil său
n-o râai găsire în viaţă pe Ticida, tînăra grecoaică I »i i j ă
plecarea romanilor fusese linşată do femeile pc^caiilur
arestaţi, care î^i aşteptau în închisoare corni 'mnaioa la
moar t e.
înscris de Alcxauder la cea mai celebră aeadumie din
Atena, unde se preda filosofia, umanismul clasic, ret mica
$i literatura, Petronius îi surprinse pe dascălii săi pin
cunoştinţele sale profunde în loaie domeniile. Athouador
îl faniilîaiizase cu cultura greacă, şi siiădaniilc sale îşi .
dădeau acum roadele. DC asemenea şi şcoala do la Palatin
îi îmbogăţise considerabil cunoştinţele.
La palestră, unde se întîlneau odraslele aiistociaţici
ateniene şi străine —- copiii prinţilor din'Asia şi Afiica —,
antrenamentele sportive făcute alătuii de Caligula şi
prietenii sfii de la Eoma îi asigurară, prestigiul aşe//mdu-l
din capul locului plinire campioni. Eehitaţia, .caic ci a
re/eivată celoi mai bogat* dintre amatovi, nu prezenta
nici o taină pentru Petronius.
în timpul zilei, cînd Petronius era la cursuri, Encol-
pius, Ascyltus şi Giton băneau străzile oraşului în căuta -
rea locurilor de plăcere sau de „pcrdiţie* 1 , cu ui ar zice
unii timoraţi. Vroiau să se facă utili lui Petionius şi Castor,
sa le servească de călăuze în lumea nocturnă a Atenei.
Pelionius le propusese să-i "înscrie la o academie ca
să-şi completeze cunoştinţele de cuHuiă.
Castor răspunse cu amărăciune.
—C'e ar zice agenţii guvernatorului dacă ai valea
o haimana din Corint freevenlînd o şcoală, înaltă?
Propunerea lui Petronius nu4 îneîniă nici pe Lncolpii-s
şi nici pe Aseyltus, eare se cutremurai ă. teîrbiji.
—Viaţa este prea scurtă, ea s-o libipcşti pe băncile
şcolilor, zise Eneolpius.
—Şi cu ce le alegi din învăţătuia asta? adăugă As-
c\ltua. Să te faci un învăţător flănaînd de şcoală,
primară ?
Cît voi t'i tînăr şi frumos voi cîşfiga destul ea bă
trăiesc
du pa pofta inimii melc. La vîrsla venerabilă de
patruzeci
de ani mă voi însura cu o matroană romnnă bogată,
chiar
eu o grămadă- de copii, ceea ce îmi va asigura o Ml i
inele
fără giiji şi senină.
Noaptea frecventau tavernele cele mai sordide, bor-
delurile şi tripourilo suspecte din Ceramica, cart iei ni
cel mai „cald" al Atenei. Petronius le dădea bani obis-
nuindu-i repede să devină risipitori.
- Ce plăcere ! striga Ascyltus euforic. Să, cumperi
fete si băieţi în loc să fii cumpărat!
EncolpiiH imita extravaganţele lui Ascyltus. Kumai
Giton îl privea cu ochii catifelaţi, umezi "de tandreţe,

240
reproşîndu-i o trădare pe care Eneolpius nu «e hol ai a s-o
săvîrşeasca.
Castor căuta să nu fie lemarcat. Peaia, cin d ieşea pe
gtiada,-lăsa impresia uimi sclav frumos, un pic naiv.
Timpul zbura deoarece clipclo felicite, agitaţia şi
libertinajul scurtau zilele. Petronius se gîmiea adesea la
Cynthia, dar în pofida încercărilor sale, im primea nici
o ştire cu plivire Ia ca. în timp ce prietenii săi — Encol-
pius, Ascyltus şi Gitou — pluteau în fericire, gazda-lor
avea, inima plină de amărăciune. 'Glumele piietenilor săi
abia dacă îi descreţeau fruntea. Ca s-o uite pe Cynthia
ss laşii pradă dezmăţului. Adesea îi treceau pragul fetele
sau băieţii care îşi \indeau corpinilc. Ei a atent şi nu
aducea decît sclavi, ca să nu aibă neplăceii.
în ciuda preocupărilor râie, 3'etronin^ avea vaga
senzaţie că cia supravegheat de nişie cairtin, caie nu
ei au totdeauna aceeaşi.
V ai CUR Alexander îl invită şi îi \oibi de Ancheta po-
runcit;!,de Scjam:s în legătură cu asasinarea Ini Strabo.
Prefectul susţinea ea în realitate fufce^e vizata, chiar per-
soana, sa. Că strugurii icspecthi tiebuir.n K! fie sen iţi
la „cenă" la Stiabo, Ia caic fusele incitat. ,.Sejanus,
zise Marcus Alexander, a făcut aiesîăii, a luat inter oga-
toiiij a supus oamenii la toituii. încă un pretext ca pa
lovească în duşmanii săi. Ancheta ^a dina piuă crad auto-
rul atentatului va fi pi ins, chiar dacă a^ta va dma ani
de zile. Am impresia^că Sejanus M-a pieidut capul. Cied
ci la ora asta nu mai c un singur roman caic fcă im iie
bunuit".
Petronius se obişnui lepede cu \ iată plăcută şi liniştită
de la Atena, după fui tuna piin caic liecu^e la Eoira.
Agora capitalei aheilor fremăta de lume ca şi Forul ron an
iar templele şi clădiiile oficiale se asemănau deoarece
arhitectura grecească se impusese în Italia. Xumai aica-
dele reprezentau o inovaţie romană. Stiazile erau tot atît
de strimte şi întortocheate, pieţele aveau aceleaşi foîme
neregulate, şi aici erau numeroase fundălmi iar praful
era tot aşa de orbitor. Deosebirea era în ceea ce priveşte
dimensiunile. Roma era un oiaş uriaş pentru ui iaşi. Atenai
 adoxiuca ta o femeie'băii mă ce îşi camă odihna după o
viată zbndnmată.
Străzile favorite, pe caie se plimba* Petionius, îl
duceau la Acropole. De la înălţimea templului Atena Nike
contempla oraşul, ce fee întindea la picioarele sale, 6vo-
cînd gînclitor splendoarea trecută a fostei metropole,
îi citise pe marii istorici greci şi latini şi în imaginaţia sa
reînvian lumea şi evenimentele pierdute în negura vremii
căpătînd contururi, relief ^i culori. Cupiins de reverie, se
adîncea în ca.
Absentă cîleva zile de la academie. Uitase de ea um-
bliud prin magazinele de antichităţi unde cumpără sta-
tuete de Tanagra, amfore largi, cupe, pocale cu toartă,
căni pentru amestecat vin, pictate de artişti anonimi care,
însă, nu vor fi niciodată egalaţi, StHnseSe o colecţie Ini-
moasă pe care vroia s-o ducă la Roma. Mergea pe urmele
barbarilor romani care învăţaseră, să aprecieze şi să iu -
bească arta grecească însusindu-şi, mai cu voie, mai făiă
voie, toate capodoperele lui Praxiteles şi Pnidias, ale
Ini Policletes şl Scopas, ale lui Menecrates şi Kephisto-
dotos, care acum împodobeau templele şi vilele bogăta-
şilor din Roma. Petronius, însă, avea conştiinţa curată
ca plătise bine toate obiectele care îi făceau plăcere.
Petreceau aproape în fiecare noapte. Grupul său §e
mări cu eîţiva tineri nobili şi prinţi străini. Organizau
banchete si petreceau de sear& pînă dimineaţă.
Moda vestimentara orientală invadase de mai multă
vreme Atena în timp ce la Eoma abia pătrundea. Petro-
inu* -ji prietenii săi romani se îmbrăcau la festinuri ,cu
vesminte bogate, brodate cu aur şi argint. Colierele, bră.-
ţările ^i fibulele încrustate cu pietre semi preţioase, nu
prea scumpe, cuci nn îndrăzneau să poarte bijuteiii de
marc valoni e, făceau o impresie plăcută.
lutr-o seară cei doi sclavi ai lui Petionius se agitau ca
ni'jte albine. Un restaurator de lux pregătise un festin
rafinat şi î-<i trimise personalul ca să asigure şei viciile.
Primii invitaţi trebuiau &ă şoseaua.
Petronius i*i terminase toaleta cînd un sclav h aduse
im papim«. „Vieun invitat care anunţă în ultimul mo-

250
 meu t că nu mai poate veni", se gîndi Petronius supărat.
Desfăcu papirusul. Dintr-odată ochii i se măriră.
„Să dispari imediat. Poliţia va veni să te aresteze chiar
în noaptea asta. Nu încerca să părăseşti Atena deoarece
porţile oraşului sînt supravegheate. Cantă-ţi o ascunză-
toare sigură. Voi încerca să intru în contact cu tine*'.
Mesajul nu era semnat.
La început se gîndi că era o glumă de prost gust. Apoi
Sşi aminti că Sejanus are mina lungă.'Probabil ea ancheta
privitoare la moartea lui Strabo a dus la implicarea lui.
Petronius îi convoacă pe Castor, Encolpius, A&eyllns
şi Giton la un, consiliu de război. Dezbaterile au duial
doar cîteva minute.
— Să ne schimbăm repede ţoalele! zibe A^-xltufc.
Veşmintele astea de sărbătoare prea bat la 1 ochi.
.— Cu cît zburăm mai repede, cu atît, ^a fi mai bine !
îşi dădu eu părerea Giton.
— Cunosc o ascunzătoare sigură ! zise Ascylî u*.
Trecură repede la acţiuue. Petronius luă cu ol foţi
banii pe care îi avea- 3 asupra sa.
Se auziră cîteva lovituri lopetatola uşn principala,
a casei.
—Invitaţii ! zise Petronius.
—Sau poliţia ! exclamă Giton tremurîud.
— Să ieşim prin acoperiş î zise Encolpius cu o \oce
care nu admitea replică. Săr-irn pe acopcrişuiile \rcine
iar apoi pe o stiadă fără trecători la ora asia tîizie.
Encolpius si Ascyltus îşi demonstrară utilitatea de
haimanale obişnui-fre să facă faţă celor mai grele situaţii,
Cunoşteau regulile jocului. Encolpius găsi o iiinghie.
Castor le distribui pumnale care puteau seni la ne\oie.
Se urcară pe acoperiş prmtr-un chepeng, apoi samă
pe terasa casei alăturate si îşi contiuuaiă înaintai ca.
Errcolpius, Giloi\ şi Ascyltus mergeau cu^uşiiiinla şi ngi-
litatea pisicilor, îl ajutară şi pe Castor, care avu ameţeli.
Petronius se descurca mai bine.
Giton, care o luase înainte, le semnală o sliadă puMie^
Ascyltus coborî primul ajutîndu-se cu fiînghia. Apoi
apucă capătul friiighioi în timp ce Encolpius legii celălalt
capăt de cieasta acoperişului şi îi ajută pe Petionius,
Castor şi Giton &ă alunece pe trotuar fără accidente, Dupâ
aceea coborî şi el abandonînd Mngliia.
—încotro o luăm? întrebă m şoaptă Encolpius.
—Spre Ceramica l zise Ascyltus. Sînt prieten cu o
ţiitoare. Am lăsat mulţi bani la ea. Acum prima
noastrâ
grijă este să evităm patrulele de noapte.
Se strecurări neobservaţi pe străzile înecate în beznă.
La încrucişări de străzi îşi' măreau atenţia. Erau cît pe
aci să se ciocnească cu o patrulă cînd ieşiră într-o piaţă
ocupată de poliţie. Pînă la urmă, cu multe emoţii, ieşiră
în cartierul Ceramica. Străzile erau pline de oameni deoa-
rece noaptea lupanarele gem de activitate. Petronius şi
prietenii săi se amestecară în mulţime. Acum anonimatul
le era asigurat, îşi făcură drum prin mulţime pînă la casa
viitoarei Aristia, destinaţia expediţiei lor nocturne.
Aici nu mai era nici o primejdie. Poliţia intra rar în
Ceramica deoarece oamenii care frecventau acest cartier
căutau cearta şi mînuiau cu plăcere gi desfătare pumnalul.
Marinari, hoţi, criminali, sclavi fugiţi, vagabonzi, ucigaşi
^plătiţi, traficanţi 2e lucruri furate, cerşetori, falsificatori
de bani, nobili deghizaţi în căutare de aventuri se îngră-
mădeau pe străzile strimte, mărginite de caso de prostituţie,
de taverne, de prăvăliile cămătarilor care finanţau diferite
afaceri întunecate.
Aristia, o femeie de vreo sută de kilograme, fardată
ţipător, acoperită de bijuterii ieftine şi bogat îmbrăcată,
îi primi cu căldură, se îmbrăţişa cn Bncolpius, mîngîie
obrajii lui Âscyltus, caro îi excita trapul senzual, si îl
privi cu poftă pe Giton. în schimb Petronius şi Castor îi
impuneau respect, deoarece ştia sfi-i recunoască pe nobili.
Âscyltus îi explică cu un aer misterios că sînt urmăriţi
do nişte indivizi suspecţi care vor să le găurească pielea
şi că îşi caută/adăpost sub aripa ei. Jucase pe coarda
sentimentală a hgtrînoi ooiioaşe deelarimiu-i că simte
ponţi u ea atecţmneaTunui frate mai mic faţă de o soră
mai mare. ArisHa nu se lăsă amăgită dar acepfâ compli-
mentele,
— Sa tui eiudoţi c.i u avi'iii buni, mtuivern PeUonms,
Vi \om plăti pentru seivicisle pe care ni le tăceai.

252
 \eţi găsi adăpostul de care aveţi nevoie. rău-
făcătorii se teirT'de mine. Şi cliiar dacă, din Sntimplarc,
vor da de voi, voi «jti «ă-i pun pe fugă.
—Poate ej piczcuţa noastră aici^c \a piehingi, zi^e
Aseyltus.
—t'u al îl mai bine, răspunse Arifitia binevoitoaie.
îmi ŢÎ a face plăccie o companie atît, de plăcută. Casa
este
la disoziia voa&tiă.
Bordelul avea o sală marc la parter în care clienţii
beau şi pipăiau chelner iţele, aşteptîndu-şi rîndul să urce
la etaj, unde erau cămămţele pentru întâlniri cu prosti-
tuatele sau cu băieţii educaţi să- se preteze la toate fante-
ziile. Aristia îşi conducea personalul cu o mînă de ffer
Sala cea mare comunica cu bucătăria, oficiul, cămara,
cu o phniţă bine aprovizionată şi cu cîteva cămăruţe
care sene.au de dormitoare pentru bucătari, cameriste,
chelueriţe, ea şi pentru cinci sclavi, foşti luptători, care
menţineau oidiuea, deoarece încăierările dintre clienţi
izbucneau, din te miri pentru ce, aproape zilnic.
Aristia le dădu lui Petronius şi prietenilor săi două
cămăruţe, mobilate sumar, lîngă oficiu, dar care prezentau
au mare avantaj, cum le spuse, în caz de alarmă n-aveau
deeît sa dea la o pari e o dală din planşeu yi să. se strecoare
în galeriile de sub casă,
— Este un oraş subteran care se întinde pe sub Cera-
mica şi arc mai multe ieşiri. Singurul risc ar fi că aţi putea
să» vă pierdeţi in acest labirint, adăpostul celor care nu'
vor să se arafo la lumina zilei. Koaptea ies ca cucuvelele^
din ascunzători ca să se ocupe de îndeletnicirile lor. p
bună parte din clientela nocturnă a Ceramicii sînt oamCni
corecţi şi cinstiţi jji vă privesc cu scirbă dacă. le vorbiţi
de oraşul subteran. Dacă veţi fi nevoiţi să coborîţi în
aceste galerii puturoase vă sfătuiesc să Jiu luaţi cu voi
bani sau alte valori,
Petroiiius nu era prea sigur că Aristia acceptase toate
argumentele invocate de Ascyltus. Totuşi Aristia îi sim-
patiza din instinct pe toţr aceia care trăiau la marginea,
legii si nu Io punea întrebări jenante, cu atît mai mult cu
cît era bine plătită.

253
 Uneori, mai ales dimineaţa, cîntl casa ora închisă pen-
tin ca cei care locuiau în ea'să se odihnească puţin după
„acthHatea" de peste noapte iar sclavii însărcinaţi cu
treburile casnice ştergeaţi, i'recau, scuturau covoarele si
făceau ordine în inferiorul bordelului, Aristia făcea con-
fidente caro trădau multe deziluzii :
— Este odihnitor să poţi să schimbi cîteva cuvinte cu
un om cultivat, frumos educat şi care tratează femeile cu
respect. Ceilaiţi clienţi ne tratează ca pe nişte vite."
Deşi erau la micul dejun, Aristia îşi turnă pe gît un
pahar de rachiu.
— Meseria mea esto foarte hulită, deşi bordelurile
bint considerate ca fiind de utilitate publică. Proprieta-
lul, un negustor bogat, mă stoarce ca pe o lămîie. Autori
tăţile municipale îmi cer taxe exorbitante iar oamenii
guvernatorului îmi cer bacşişul. Toate casele, si sînt peste
o mic la Atena, umflă buzunarele acestor paraziţi. Nu
nisii unbesc de ofiţerii romani care se folosesc pe gratis
de tot, ce am : fete, băieţi, consumaţia şi celelalte. Ce să
mai zic de perverşii care îşi bat pînă la sînge partenerele
do noapte] Se întîmplă ca unele dintre fete să moară.
Dar cui să te plîngi ? Căci tot ei aplică legea... Apoi mai
e şi concurenta prostituţiei clandestine. După căderea
'•nopţii e plin do fete si băieţi pe lingă zidurile cetăţii. Cer
preţuri mult mai mici decît ale noastre. Şi e firesc!
Aristia nu putea să dea drumul la tot ce avea pe suflefc
căci oi a mereu chemată de cîte cineva. O fata nu se simţea
biuc, alta se spîuzurase în camera sa, un, băiat fusese rănit
din cauza exceselor clienţilor săi, provizia de rachiu sb
apropia de sfîrşit, cearceafurile rupte trebuiau să fie
înlocuite, lucruri care cereau rezolvări imediate.
în ca*a Arisliei, Felronius avea uneori impresia că so'
nil j la o şcoală primară. Fetele si băieţii nu depăşeau
(loKpi'fv.ccc sau lieisprezece ani. Amatorii de femei bine
llcute erau tot mai rari. Se căutau prospături, „trufan-
duU 1 ' 1 , cian le spuneau cer care frecventau această casă.
îţi această ambianţă greţoasă amintirile de la Roma
31 asaltau lot mai des: imaginea luminoasă şi scumpă a
Cynliiici, afecţiunea Domitiei, candoarea lui Athcnador,
pronunţa liniştitoare a Antonici, calmul di n biblioteca ci.
Dar mai mult îşi simţea inima sfişiindu-ce eînd şi-o încM7
jraia pe sora sa supoi'tînd cu scîrbă trupul burduhănos al
, lui Marcelîus. îl ura ca şi pe Yibius sau lunius. îi blestema
chiar dacă exploziile şalele mmie interiorizată nu făceau
tecît să-i înrăutăţească starea de spirifc* Se întreba cit va
mai dui'a otrăvirea aceasta voluntară a sufletului său,
Encolpius şi Ascyltus, care nu erau vizaţi de zbirii
guvernatorului, ieşeau din cînd în eînd prin oraş, ca si |
e informeze cu privire la evoluţia acestei chestiuni. PeJ
cronius îi rugase să nu'se «spună primejdiei. Dar cei doi
Băieţi ştiau cum să alunece prin mulţime fără să fie re-'
marcaţi.
Din raitele lor aflaseră că locuinţa lui Petronius fu&ese
jigiîată şi percheziţionată. Beuijiră chiar, fără să fie ob^
fervaţi să ajungă la Marcus Alexander care le făcu rodi
ie bani şi de acte de identitate false pentru prietenul lor
urmărit.
Dispariţia lui Petronius îl exaspera pe guvernator care 1
primise ordin de la Eoma să pună mîna pe acest indh id
oănuifc că ar fi fost amestecat de aproape în asasinarea
iui Strabo.
într-o noapte venise un ofiţer roman puţin băut, tia îl
primi radiind de bucurie, o mască pe care o adopta de
cîte ori vreun militar roman mai important îi vizita In
particular lupanarul, şi Si dădu o fată pricepută să
hiulţumea-seă po-ftele unui client cu un lang atît de înali,
Ofiţerul era unul din indivizii aceia care, eu capul pe |
5ernă, lîngă o femeie" goală, simte nevoia &ă facă confi-
denţe ca să-şi dea importanţă. Aşa că îi spuse că era un
curier imperial şi că ducea mesaje de mare importanţă.
întrucît corabia cu care venea SOMSO cu mtîrziere Ia Pireu
§i cum nu putea să se prezinte la guvernator la o oră alit
de tîrzie, Consideră că ar fi niai bine să-şî petreacă noaptea
într-o companie plăcută şi a doua zi dimineaţa să se ducă
la palatul guvernatorului. După eitCra isprăvi amoroase
însoţite de numeroase libaţii pe altarul lui BaeJms/adormi.
în timp ce ofiţerul sforăia, fata, curioasă din fire, î«i \îrî
mîna în centura lui de piele crczînd că poate dă de cîteva
monede de aur da)', spre surprinderea sa, dădu peste cîfeva
mesaje pe care nu le putea citi. Se gîndi la codoaşa sa,
foarte interesată în documente compromiţătoare care r_ot
ti folosite pentru şantaje aducătoare de profit.
Fata duse scrisorile bătrînef sale stăpîiie care tomnai se
juca de-a dragostea-cu Âscyltus. Documentele aduse de
fată treziră interesul lui Ascyltus care, gol cum era, sări
din pat şi ceru un papirus şi cerneala, pe care bătrîna
codoaşă i le aduse repede. Ascyltus copie documentele
apoi dădu originalele fetei să le pună la locul lor din cen -
tura de piele.
în noaptea aceea Petronius află de o conspiraţie care
11 umplu inima do bucurie, îa primul mesaj Sejanus îi
cerea guvernatorului Alicei să fie gata să participe la o
lovitură de stat care trebuia să aibă loc îa curînd. Forţele
sale armate trebuiau să aştepte semnalul unei răscoale
împotriva autorităţii imperiale. Al doilea mesaj era adre-
sat unchîului său, generalul îunîiis Blessus, guvernatorul
Siriei. I se cerea să-1 aresteze pe Pilat din Pout, guverna-
torul ludeei, să se pună în fruntea trupelor acestuia, să
le unească cu legiunile din Siria şi, la o dată care i se va
comunica din timp, să proclame destituirea lui Tiberîus
şi să vină, în marş forţat la Roma.
Petronius jubila, în sfîrşit avea dovezi care dezvăluiau
trădarea lui Sejanus. Hazardul sau zeii îi ofereau o arrnă
împotriva omului care îrtorturase pe fcatăl său, îl omorîse
po prinţul Koro Ozar, pricinuise rîuri de sînge nevinovat
iar acum complota împotriva^ aceluia care îl proteja,
Petroiîius scrise o scrisoare în trei "exemplare către
Antonia, la care atacase copiile celor două mesaje. Apoi
îi chemă po Encolpius şi pe Ascyltus şi le încredinţa misiu-
noa de a duce sciisorile separat la Roma şi de a nu le da
decît inlnîinile bătrînci prinţese.
Lo spuae solemn :
— Du oKiH'iitarca acustei operaţiuni depinde viitorul
Imperiului lîoman. Viaţa mea este în mîinile voastre. Mă
adnjsi'z vouă fii ud că îmi sintcţi prieteni adevăraţi. Ari?tia
nu a zis că galeriile subterane ale Ceramicii au ieşiri din -
colo d» zidurile otaşului. Kiucare veţi merge de unul sin -
gur, |)o drumun diferite, pentru ca, în caz că unul dintre
voi va cădea în mîinile oanumilor lui Sejanus, celălalt să
ftih") şausa s,I ajuTigâ ia destiuaţie. Eu sj cu Castor vă

256'
 vom urma. Vom împărţi banii." Am destui ca să ne ajungă
piui la Roma. Să vă» protejeze Mercur !
—N-ar li mai. bine ca unui dintre uoi să te msoţeaseâ ?
propuse Encolpius. Tu şi cu Castor n-o să v,î descurcaţi
singuri. N"u te supăra, dar vă lipseşte experienţa.
— Aceleaşi piimejdii ne aşteaptă pe toii !
Encolpius izbucni în rîs.
—îţi aminteşti cum m-ai salvat cînd ţi-am dat o
pungă de bani Ia For? Lasă-mărpe mina să te călăuzesc
do data asta l ţar Ascyltus îl va călăuzi pe Castor ! Fără
'noi sînteţi pierduţi ! Giton va veni cu noi. Doi tineri vaga-
bonzi însoriţi do un băieţaş de zece ani nu vor trezi nici
o bănuială. Ne ajung două scrisori. Cîte una pentru t'iecaio
grup.
Pelronius şi Castor acceptară idcoa.
—Plecăm chiar în noaptea asta î zise Petronius. Nu
mai putem pierde nici o clipă. Aristia ar trebui sa* ne
facă
rost de o călăuză care să ne scoată prin subterane
dincolo
do ziduri !
—Ne va da ! promise Ascyltus.
s i u r de ea ?
— Răspund do Aristia ca de mine însumi f răspunse
acesta. Proxenetele au şi dezonoarea lor !
Petronius era un romantic. Se lansă într-o aventură,
primejdioasă a^a cum pe vremuri se lansase Ulissu cu to-
varăşii , săi de luptă. Visa emoţiile^ îndoielile, amărăciu -
nile faimoşilor eroi din timpurile imemoriale, în faptul
că el şi Castor, patiicieni de sînge nobil, se avîntau iutr-o
aventură atît de primejdioasă, nu era nimic extraordinar.
Reuşita lo-ar fi încununat strădaniile cu laurii gloriei.
Par faptul că trei băieţi, Encolpius, Ascyltus si Uiton,
pbbci care n-au visat niciodată să se amestece în polifică
riscîndu-şi viaţa pentru un asemenea scop, părea nevero-
simil. Remuşcarilo rodeau conştiinţa lui Patroni us. Altruis-
mul şi devotamentul prietenilor săi îl emoţionau şi îl
chinuiau.
Pregătirile durară pnţiu, îşi împărţîră, banii, îşi ascun-
Rsră actele în centuri, fişară itinerariile şi punctul de
întîknre de Ia lîoma. înainte de a porni la drum Petronius

* / 257
17-a 601
ÎM iă«*w datoria de a-i avertiza pe prietenii săi
piiuu'jUiilor la care se expun.
.— Xu sîntom inconştienţi, răspunse Aseyll us. Noi
nt'-am ales calcă asta, ca şi tine. Putem sil ne mulţumim
doar cu punea zilnică şi cu jocurile publice, această pomană
imperiala i Un bătrîn mi-a zis că umil dintre strămoşii
nici a murit apărîndu-1 pe Cains Grachufl $i drep* urile
plebei. De ce să nu-i urmez pilda?
Eneolpms suspină.
— Mi-ar fi plăcut să fac politică, dar nimeni nu-mi
wro timila mea părere. Nu sînt clientul vreunui „grangm.1"'.
Am ales libertatea. Sînt liber ca pasărea, Aşa ea am deve-
nit un vagabond. Dacă eu, un vagabond, voi putea să
contribui la căderea lui Sejanns, voi fi foarte mulţumit;.
în a tară do asta, mă atrage aventura !
Peironius observă că greaca, pe care prietenii sfc o
sţapinea^i, le înnobila vocabularul, curăţîmta-t de «xpic-
sh'le populare latine,
- (ţine ! 7.i>,e. Să plecăm !
AscyHus î?i Casior făcură pe jos dist-auţA <lc la Atena
pină la Maraton iar Petronius, însoţit de Kncoplms
Gilon, o luară de-a lungul coastei spre Corint. Pii oul,
coutiolat de zbirii guvernului.
Petvonins avu şairea să găsească- o corabie de cure
transporta mărfuri ia Alsium, un port j»it' «pioape de
lîoma. Cînd văzu malurile îndepărtSndu-so şi ]>if'i-x,in-du
se în pîda înserării simţi o rnare uşurare. AiPim îî
oferim ciţiva fini de linişte şi reuşise să nu-şi lape pieloa
acnlo. Fuga !=a din Grecia nu era decît prima foxă dînfr-o
luptă eaie se anunţa erîncena. A doua faşă pivsupunea
infraiea în Italia §i contaeiarea Antoniei. Cum o să-1 în-
thnpine, se întreba, deoarece î^i risca, propriul cap. Spionii
care îl înconjurau, îl vor preveni pe Sejamis. Presupuiniul
că se \a tntîlni cu bătrtna prinţesă, ceea co va însemn;» cort
d*1- a treia fază, cea mai complicată, va fi, oaie, Antonia
în stare sa năruie, pe baza probelor pe care i le va mmin#.
î in icdeica lui Tibcriuu în colaboralorul ^ăy ;,i'i(M'' ţ
La toate aceste întrebări, care îl chinuiau sshia y i.*-: p-
ten, ?%e adăuga tulburarea pe care i-o piovoca giruri fă
o v;i ie\odea pe Cynthia.şi oroarea de a se intîliti cn >î«r-
 colina şi Vibîus. Amintirile îl urmăreau ca un tu roşu.
Pîlmsind Italia, o lăsase pe Cyntuia însărcinată. O i'i
•yonifc copilul pe lume? în jurul Cynthiei fusese ridicat un
cordon sanitar ca s-o izoleze do fratele său geamăn. Dar
ajuns la .Roma, nimeni nu-1 va putea împiedica s-o vadă'
Datorită actelor false, Petroniu* debarcă tară inci
dente la Ateium si îşi continuă drumul spre capitală pe
Via Aurelia. Punctul de întîlnire cu Aacyllus şi Castor
fnscao fixat în Transtiberin, care prezenta avantajul
do-a so întinde dincolo de ziduiile cotaţii. Petionius şi
"Kncolpius îi găsiră pe Ascyltus şi Cailor care sosiseră înain
tea lor la punctul fixat. Aceştia, debarcaseră liniştiţi la
Ostia — acrele false ale lui Caslor făcuseră minuni — şi
?<* instalaseră într-o căsuţă prăpădită unde nimeni nu
s-ar fi-gîndit să-i caute. s
Petronius jîădu instrucţiuni amănunţite tui Eneolpiug
ţi iuî Ascyltus cum să so posteze pe drumul pe "care prin-
ţesa circula de obicei în litieră şi să~i înmîneze scrisorile
TUiinai dacă nu era însoţită. Antonia primea de obicei
rugăminţi scrise deoarece eonsidvra de datoria sa sa-i
ajute pe cei săraci şi nenorociţi. • .
De- două ori Aseyltus şi de trei ori Km-olpius se găsiră
pe drumul pe care trecea litiera, dai Antonia avea tot -
deauna alături cîte o doamnă de onoare.
Cînd aşteptarea febrilă şi exasperarea lui Petromus
atinseră paroxismul, micul Giton o găsi pe Antonia
singură şi îi înrnînă mesajul. Gitou avu chiar răgazul să-i
şoptească, la ureche că este trimisul lui Petrouius, care se
ascunde în Transtiberin. Auzind asia, Pelronins încercă
o mare bucurie, începea o nouă perioadă de aşteptare,
Cu punga goală trăia acum pe socoteala Iui Encolpius şi
a iui Ascyltus care, bucuroşi că-1 pot ajuta, îşi reluaseră
ocupaţiile de altă dată. Găsea la colo două haimanale
mai multă generozitate şi mai mull (k^olamenf docît la
priffcnii săi din „înalta societate"
Antonia încercă o mare emoţie. Petrornus uu-i inse lese
aşteptările. Acum era rîndul ei să facă tot ce putea ca
nrtsliî probe ine^Liinabile i»ă ajungă la (Ic^lintiţie. Ştia că'
Iui Tibcrius era trecută prin eiui si prin
l

259
wla de Sejanus. Se chinui mult timp gîndindu-se la acea -
sta pină cînd geniul de caic (Udea dovadii îi furniza "cht-
ţia.
Cttliguja trebuia să in ti c iu joc. Ximeni n-ar îudifmu
sa-1 scotocească- Ca să se asigure că Tiberius îl va primi
Antonia ii dădu o scrisoare prin care ii anunţa că e bolnavă
şi că nu vroia ,-ă moară înainte de a-i aduce un omagiu
prin intermediul Iui Caius } nepotul hău adorat. Caligula,
instruit bine de bunica sa, o porni la drum, escortat de o
biită de oameni înarmaţi. Un cortegiu demn de un prinţ
de sîngc. în realitate Antonia vroia să.-l apere de o lovi -
tură din partea lui Sejanus, care plănuia să-1 asasineze.
./Bătrîna vrăjitoare \a crăpa în curînd" scria Calpur-
nia prefectului Pretoriului. „Nu mai e în stare s-ă *e udice
din pat' 1 . Sejanus'îşi freca mîim'le. Dispariţia Antoniei îl
M Ă lăsa pe Caligula fără ultimul său sprijin.

XV

'Punt ul C ai us s e prez entă în faţ a'î mpărat ul ui şi S G

aruncă umil la picioarele lui. Tiberius îi zîmbi cu btmiij
voiuţă şi plictiseală, în ziua aceea starea sa de spirit
cunoscuse o curbă descendentă. Intendentul de plăceri,
Titus Cesoums Priscus, nu se arătase la înălţimea sar -
cinii sale. Ultimii copii pe care îi adusese, chiar dacă crap
frumoşi şi educaţi să se plieze după toate capriciile sale,
nu reuşiseră sări facă să se bucure.
Luă rolul de papirus pe care îl aduse Caligula. abia
ridicîndu-şi capul, în timp ce desfăcea papirusul, două
alte mesaje îi căzură pe genunchi. Citind primul pasaj din
scrisoarea Antoniei, fruntea împăratului se întunecă, apoi
buzele i se strînseă, semn de mare nervozitate.
Caligula urmărea cu inima strînsă schimbarea expresiei
de pe faţa împăiatului.
Lectura celor două copii caie purtau semnătura lui
Scjanus acceleră circulaţia sîngelui prin trupul împăia -
tului. Graţie unui efort de voinţă-îşi stăpîni mînia. Pute -
rea sa de a-şi ascunde gîndurilo, talentul pău de a-ş7-raa-
ni fes t a s ent im ent e cont rari i cel or pe care l e avea erau

2lîO
domn o de un mare actor. Un zîmbet lumină faţa împăra-
Inlui marcată, de pustiile roşietiee. întinde nuna şi îl ajutat
pe Caligula să se ridice.
— Urările Antonici sînt un balsam pentru inima mea,
CAÎUS — împăratul nu folosea niciodată porecla de Cali-
gula — eşti un băiat curajos. De azi înainte te vreau
lingă mine.
Tînărul prinţ nu fu prea încîntat de această bunăvoinţă.
Drusus Cezar nu fusese şi el oaspete al împăratului î
— O să-ţi placă insula Capri, continuă Tiberius. Viaţa
îa Curte te va învăţa multe. Diseară, la „cena", vei sta în
dreapta mea. îmi place să stau lingă" tineri. O să avem
tot timpul să mai discutăm.
Tiberius nu pronunţase numele lui Scjanus. Nu era
nici naiv, nici prost, nici imprudent. Avea de mai multă
vreme anumite bănuieli care prinseseră o anumită con-
sjstenţă după ce Sejanus îndrăznise să ceară nuna \adu-
A*ei lui Drusus, fiul său. Graba acestuia de a pătrunde în
familia imperială ascundea un plan bine gîndit.. Tibcims
cîntări argumentele cu grijă si ajunse la concluzia că omul
acesta, care îi datora totul, nu era în realitate deci l un
trădător şi că loialitatea Lui nu era decît o mască.
Un rîs răutăcios, mai mult o grimasă, apăru pe lata
sa care, dealtfel, nu era lipsită de nobleţe şi grandoare.
Băţ lina Antonia îi făcuse un serviciu de nk> mau. Ar fi
pirht că \ntonia nu eri po mo. r te. ia vroni «Ion sal
îndepărteze pe Caius do unm i leoircre în ciirin ! lrc v iiin
&ă i.ibucue iscă orua.
Tibeiiu«t caiv lua „CLMIU" in mijlocul unui 12,111 \ de
piieteni ce îl urinaseră în exilul său voluntar, se dislia, ca /
de obicei, cu tetele şi băieţii o uvatliiceim [jlatounle cu mîn-
care şi aspuita cu/un aet aparent a.uuz'if glumele cuiioza-
niloi săi.
In timpul iccsla eiciei.ui n lucia icbni. Tiebuia sa
izbească lepede, înainte c.i MM;MIUÎ> să declanşeze !o\îtuia
de s-tat. A ces l a îşi mslahihc (mmi'tiii m km U' posturile
cheie. Dispunea d< j-ieloiiem, o t'oiţ.1 militară periculoasă,
dar nu era în iciaţii bmif cu j^cicctul yanliemloi şi nici
cu prefectul cofuiitcioi n i l ) . mc s>]amif ii ^f.lfuise să se
rotragă în Campsima pU'U-\i'..iJ (Ti lîumii ai prexenla
 un pericol permanent pentru persoana sa. ÎI îndesii i f a/-c
i din capitala ca hă pună mina pe foinolo ijirpeiiului. Kl.
Tiberius, mi putea Ml dea ordine decîl, prin iulermcdiul
acestui netiebnie. îi aeoitoe toate puterile, îi îucrwlinias-c
toate secretele iar acesta îl răsplătea prin cea mai neagră
ingratitudine. Toi HM ai maia era factorul cel mai impoitanî;
în bătălia ca ie se anunţa.
Ca să adoarmă eventualele bănuieli ale lui Mejanus.
Tiberins îl numi consul dîudu-i şi titlul de „impcrinm"
procormilar, ceea re îi asigura controlul în toate provinciile,
în taină, însă, îl di'inis-o din funcţia de prefect, al Pretoriu -
lui, demnitaic pe oare o conferi lui Macron, fostul 311 efect
ui Uanlu'nilor şi omul siiu uVineredeie. Macron primi sar-
cina «ii pe ducă la .Roma şi să-şi asigure concmsul
noului pi efect al fraidienilor, Laco, şi al consulului ileni-
mius Tîegiiluf, amîndoi devotaţi lui Tiberius. Ora Croie-
lilor Runafie.
Junius Kigcr RO imbiăcasc ca să meargă la Senat, îl
chinuia te;mia,~Sejanus îl pievenise în ajun că participa-
rea fiului său la asasinarea Iui Seius Strabo fusese dove -
dită şi cîî, d a fă aieslaiea vinovatului nu ra avea loc cit
mai ic] cdc, ci, luniuR, va fi eonsideiat complice, aresial
şi judec';:!, "i'ifjuis, cuie se arătase dornic de coopeuuo.
îi va lua locul în Hrnal. iîomitia Kigor va împsirtilşi Poailsi
solului său.
Piotcstcle de nevinovăţie ale lui Junins nu senini In
nimic.
— Cerc ajutonil lui Appius Sjlanus, uncliiul iui Mar-
ceilus, îl sfătui J)t>nritia. Appius este un partizan înflăcărat
al lui Pejtun;s. El a l'cst de- multe ori în casa noastră şi
ne-a do\<dit pjicienia. Vorbeşte şi cu Mareellus. >*u c
g-inerele Iau l
— Sînt toţi ni^ie Irşi ! Ke umilim fără nici un irsl î
îşi aminti de îUituîitica pa fa\ă de Cotta. Acum fr.i
rîn'dul lui să fie lo\i( do justiţia iiiianentă.
Cind lunius sosi la Cuiie senatorii ii ascultau pe Appîu«
Silanus care «nuntii cu un aer triumfător sosiiea de l;i
Capii a lui Macion, pui f atomi unei scrisori semnata" de
împărat si pe caic urma s-o citească în faţa Adunăiii.

262
 Miieroii anunfă confidenţial că Majestafea Sa u acor-
da-*- marelui nostru prieten Sejamts puteţi 'de iubim,
eaie f! făceau nu numai inviolabil dai si egal eu împăratul.
t'n cor do exclamaţii laudative salută sfîrsitu! discur-
sul u i.
—Iată o recompensă bine meiitaiă !
—Sejanus e un geniu !
—Graţie Hii, Roma va cunoaşte o glonţ- etemă !
— Trăiască iiibunul Scjanus?!
Funius, livid, ascufla nro^f cor de laude caii-, imîiroet,
anunţau pierzania sa,
Tnirarea lui Sejamis, mîiidru, plin de ol, în Cum- Tu
salutată cu aplauze delirante, prefectul îs.i înclină u>or
capul, răspunse la omagiul colectiv cum ai fi făeiit-o si
Tiborius, apoi *c a?eză la locul său Senatorii îl imitări.
Consulul Mcrameius lîegulus descliiso tjedint.ii $1 declară
că este însărcinat să citească o scrisoare a Mnjesiăţn Safe
adicsată înalfei Adunări.
în timpul acesta un senator sosit cu întnv.iurc n şopti
vecinului să-u do bancă.
—Curios î Ciad intram, garda pretoriană se schimba
cu gardienii, C'c citeşte Kcguîus?
—{JQ mesnj al prin tigrului de la Capri !
Consulul, cn vocea sa tunătoare, citea senatoriloi con-
ţinutul scrisorii imperiale, Tiburius îşi exprima intr-o
manieră patetică temerile privitoare la pruprui sa viaţă
şi la instituţiile Imperiului ameninţate de oameni fără
scrupule care abuzează de încrederea sa. După o mtiudu-
ccrc lungă, destinată să aţîţe curiozitatea, împăratul cui ea.
întărirea gărxii sale si neutraluarea duşmanilor.
Senatorii se priveau nedumeriţi. Ce va urma !
Alte victime vor fi jeitfite? Căldurile si Hoţii de
ghe.jţă îi tăceau pe rnulţî din asisttmţă să triHJ.-iîfic, fui.ius
Xigci simţ) curu ameţeşte,
fondului continuă i
—Cor arestarea trădătornlui Sejanus şi a nmi| litrilor
săi eare s-nu tăcut vinovaţi de lese-majfste, de nu ta ş; do
complot,
în timp ce consulul dezvăluia crimele săvn-iU de
pulectul l'retoriuluiţ senatorii'se îndepăitau de'ol Cii de
un ciumat. UluU, zdrobit sub avulan^a de acuzaţii, 8t-ja-

203
 nnP avrîi in,] una că iifik'şle un c< Mnar. îşi ^ tun se pumnii,
K-ÎM eu (U cit î-'ă nisă M PA oidtme pi ctoi ionilor aiesltuca
Intuim P <] afonloi, dizuhaica Adniiăiii şi bă proclan.o
delionaiea lui lihciiuv
lunius Niger RO uita uimii : ; i r-, mat la cel pe cai o
plebea ii şi nun,i-'e, deja ,.împăial mr-iganatic.".
?->n;inins Ke^ulus, după, (.e Uiinlna, de citit mesajul,
lovi cu ciocanul de lemn în j-iiplm ^i ceiu să se. volrso
pvm lidicaic în picinaic auslaxa lin Pcjanup. Scunlciii
M- ndicnifi în ninsă oidiinîiid ftic>t: 1na. SPJ^ IÎIIS . înuebuint
do niîiiio, anincn în jiu ptiviii de iiaiit încolţită. Tiu ?.1
iisă dai mujiistraţii do lîngji ol îi ba iară calcă. - Mîicron
' i i i l î ă uimal de un rlota^ment de gaidicni.
— Aeu/at Kojanu^, piodă-io !
Kojauus, Mlzîiu'.u-i pe paulienl, înfol^o că. era pioidi.!.
Fus( se i?dlal do pietorieni. Gaulicnii, ii scoseseră (.u
i ' i î î a din sală.
(Mirai în roaploa recea ..i'osmî \ice-îrup^rat al Komci"
in si'^iuniîit în înclii^oi.rra Mame*tina. ('mpnl ii i' ]e s-cil n Ic
Gen (-niîlor de } c paula Ca.],i t nilului, (\> se ;i];iica
ciiminaliloi M trădătorilor. Cadavrul l tu'i zile f, u ă ^.i i i c
uigH-pai. Călcat în picioaic, cu biolc şi caţnil MUUÎKC, scuipiU.
fusese apoi aiuncat în a];oîe luibuii aie Tibuilui sub ochii
unei populaţii re urla Co bbt'uiic. Stadiile, basoielicfuiile.
plăcile de n, oi mura, CRI o îi irlttiii'icau prigoana şi
ac}i\ilafca fui a di^iiu^e peni iu a st1 !;lciox' orice urni ă a
existenţe; sale în ocini pci-lciiifilii.
în hmp ce bucniia îinliăla plebea, sîngelo curgea în
vahui. I'iicteiiii şi r-aitizanFHui iScJjaiius, senatori, guvcina-
toîi, oiitei i, i'c^ti conMili, magistral i, ci au judecaţi
turnai şive\(cutaţi sau ]niv şi siinjilu uci-ji cu pietic de
populaţia în'delir, hmiu^ Blc^-us şi gnvernalorul Alicei,
cai o, figuiaii in inşi mei i miile mi<e ce nimeriseiă în
inîinilc lui rclioniup, pimiă clccapilaii.
rctioniup şi Castor, oaie -e aFcumleau în bojdeuca din.
Translibeiin, aflaiă cu urmare de cele ce se îmîmplau la
Eonia. • ;
Encolpius, A^ovllus si Giton, plini de euforie, scoteau
pipele de cntuziapni po\esiind desfăşuiaiea e\enimcntolorj

264

M*1 ^ .-WTi'rw"J*
£5«&
 —Fiara a fost ucisă !
—A murit otrava !
—Hoitul lui sfîrlccat zace pe fundul Tibru'îui î
—Acoliţii lui Sejanus sîni vînali po Mrîîzi ca fia/ele l
—I-am scuipat stîrvul!
—Listele complicilor lui Sejanns sînf afinate la For!
—Pretorienii se simt dezonoraţi că au fost ţinuţi de-o
parte cînd a fost executat trădătorul, deoarece nu
inspiră
încredere împăratului si se dedau la dezordini!
—Au devastat vilele unor senatori şi au jefuit mai
multe case ale unor simpli cetăţeni î
—Răufăcători de tot felul merg pe urmele lor şi
jefuiesc !
—Tulburările par să ducă la răscoală !
Pelronius, mmdru de opera sa, ieşi din vizuină. Castor,
care era nrmăiit pentru delicte penale, aştepta clarificarea
situaţiei sale înainte de a ieşi la lumina zilei, Petronius
se prezentă la cea mai apropiată intrare în oraş. Oamenii
intrau şi ieşeau numai după ce erou controlaţi riguros de
soidaţi. Pelronius îşi declină cu emfază adevăratul IMULO
centurionului caie comanda garda. Acosta consulta ii^ta
apoi zise pe un ton plictisit ;
—Intră !
Uimit de această primire rece Teironius f-e amestecă
în mulţimea agitată şi £e îndicptă spic Palatin, în faţa'
giilajului vilei Antoniei un ofiţer îi verifică actele de
identitate şi îl lăsă ea, intre.
în vestibulul cabinetului de luciu al batiîr.ei prinţese
nu era nimeni. Ciocăni în uşă.
— Intră !
Vocea autoritară a Antoniei îi făcu o mare plăcere,
împinse uşa cu timiditate. Prinţesa îl înfîinphiă cu bueuiie
şi îl îmbrăţişa, gest mai puţin obişnuit din partea ei.
— Te aşteptam, Petronius ! Ai adus un mare serviciu
Imperiului şi familiei mele ! Care c pe calc să «c stingă !
Petronius roşi.
— Am avut doar .şansa să-mi cadă în niînă cîteva
do PI mi fin te compromiţătoare !
"- Şi iniţiativa de a mi le trimite. Tot datorită ţie
Calpurnia Sulpieius şi Lelia Terţul i us au fost deja esi-
 late 1-a Faudalciia. Au tu a t piilejul s3 cornute c,1 *pio-
najul nu foto cliiai atîl de mantajost.
' — Presupun că doamna Agiipum ?t {.unt ui hiu-m
Cezli au fost eliberaţi,
Fi nu tea bătrîuei se întunecă,
— Nu î 2f-au fost eliberaţi, înainte de arestarea Uu
Sejanus mu întrebam cine se înverşunează atît împoliiva*
familiei Ini Germanicul*. Acum am înţeles. Tibemis ii
urmăreşte cu ura sa. Sejanus, ia început doar nn execu-'
tantf s-*a lăsat antrenat visînd coroana. N-a fost deci t o
victimă a propriei sale ambiţii. Poate că Tiberins î^i va
aminti că prinţul Caius a contribuit la salvarea sa. în
pofida aversiunii fată de descendenţii lui Germanlcus este^'
dator să recunoască faptul că singurii succesori ai familiilor"
lulia şi Claudia sînţ Caius şi Gemcllus. Dispariţia lor ar
însemna alîrşiinl dinastiei , . M- a rugat să nu mă mai
glndesc la boală si s£t-l viziiiez la Capri. Vrea să~mi
mulţumească personal pentru intervenţia mea. în părţi-*
colar. tnlntcU ţi-am menţionat numele 'în scrisoare vor-
bindu-i de participarea ta"la acţiunea aceasta, şi-a expri
mat dorinţa să-i fii prezentat. Vreau, însă, să te preria
că. recunoştinţa nu este sentimentul care îl caracterizează».
Tetronîus o rugă să-i spună ce mai ştie de părinţii săi
şi de Oynthia,
— Ai tăi stan piliţi deoarece nu ştiu ce tmnură vor lua
evenimentele, 6e vorbeşte că Sejanus era un oaspete
obişnuit în casa lui Innius Niger. Faptul ca ai fost im*
plicat in asasinarea lui Strabo nu-i uşurează situaţia.
Nţi lipsesc complicaţiile nici în ceea co priveşte .situaţia
lui Marcellus Silanu?. Unchiul său, Appius, a fost deja
are&tat ?i nu se îndoieşte în privinţa deznodământului,
Petioniu& întrebă speiiat :
— 3fe\asla unui condamnat safciă ^ ea diu_ cau?&
- Xu c-^to ohligaloiin ! Uneori c acu/aţă de complici-
tate, Altfel, Mngmele ('on&eciriţo sînl exilul şi confisoaioa
avei ii,
Un btlav baiu fn u~ă.
— Doamna Apicata Appicius cere pei misiunea să vă
Antonia se atiîmbă.

2G6
 - lat-o şi pe Apieafa ! Te pomeneşti ca solia iPpudinU
a îui Scjamis vine să-mi ocară sprijinul !
—Doamna A pica ia xice că are să vă comunice -oe\a
foaiie iraporlant.
—Petronius, risc Antonia, treci în camera c-al.11mi
şi lasă uşa de*chi.s1. Ca să po/i să-mi fii mai i oi
dara \a
fi nevoie, ' - '
Petronius se execută.
Antonia o primi pe Apicala cu răceală. Faţa i,l\;ăMlă
şi palidă a vizitatoaici, ochii ei febrili, trupul u?c;iiiv ^i
mîinile tremurătoare arătau că trece prin Ir-un moment do
mare /bucium, înduioşată, prinţesa o invită sa .-e aso?o.
— Xu-i aşa că nu ne-am în t tini t niciodată? o înLiebfi.
Antonia, dreaptă, ţeapănă, părea pe pcaunnl sfui m
spătar înalt o prinţesă egipteană.
—Prinţesa, v-ani fost jiro/cntată la o masa oKnlă de
defunctul Dnisus, fiul împăratului, înainte de -,\ ti
MH.
repudiată de fostul men sof.
—Ce pot să fac penii u rine i
Apicata îşi strinse convulsiv săculeţul ţe^ut f u in do
aur pe care îl ţinea pe genunchi.
— Vreau să vă fac niwte măiturisiri foarte gia\ e !
— Dar de ce mi te adresezi mie!
Apicaia îşi muşcă buzele.
— Fiindcă o privesc pe fiica dumncavoasliă. pe j.i în
ţesa văduvă Lhilla ! Sînt Inciiiri pe caio le cunosc bn o
deoarece pe atunci încă mai eram ncvasla lui ^ejanu- ^i
am aflat nişte taine pe cai e n-am îndiUznit să Io deMVlMii
nimănui !
Interlocutoarea Antonici cobori copul şi coiiunun p'
un ton scăzut:
— Sejanns în couiplicilate cu j'rinţesa TJ\ i l l a l .t a--,î-
sinat pe prinţul Druius. Oiiava, cu efect Icni, J »^ K »
procurată de Kudemos, medicul familiei ţirinciair. -i
administrată de Lygdus, (Icgust^torul mîncăi m iloi ] w
care le consuma prinţul. Lygtlus «t 1 bucura de toail ÎIK- IC -
derca din cauxa unoi iclaţii de natură specială eaie TN '--
tău întcB ei. Sejanus şi prinţc-sa, fiica dimineiivo.i.-no,
au pus la calc intrigile caie'fiebiiian să ducă la di"j.aiiiiii
familiei Iui (iemianicns, l-'i ^înt a< cia cai o i-aii !nmi-
împăiatului documentele lajsiticaie caie dexvilliii.ni un
aşa zis complot organizat de Agrippina şi fîal său mai
mare. Ei sînt aceia care l-au montat pe Drusus Cezair
împotriva fratelui său mai mare şi Uau cerut să depună
mărturie împotriva acestuia. lulia Livilla, soţia lui Nero
Cezar îşi spiona soţul, fiind instigată de mama sa, prin-
ţesa Liviila şi li raporta totul lui Sejanus. Lepida, soţia
lui Drusus Cezar, juca acelaşi rol pe lingă bărbatul sau,
Apicata vorbea repede pe parcă i-ar fi fosfc teamă să au-şi
piardă curajul de a divulga totul.
— Pe baza declaraţiilor Emiliei Lepida, false în cea
mai mare parte, Drusus Cezar a fost acuzat de lese-mă-
jesfcâ şi arestat.
Antonia, palidă, se sculă de pe scunui său.
—Apicata, îţi dai seama de ceea ce spui ?
—Desigur! Şi încă uu e totul. Ultimul trebuia să fie
omorlt prinţul Galigula. Dai ca să schimbe tactica,
deoa
rece repetarea ar fi putut să trezească bănuieli, s-a
hotă-
rît ca Sestus Paoonianus să-1 asasineze simulînd un
acci
dent.
Antonia îşi scrută vizitatoarea cu ocliii săi scînteietori,
—Eşti gata să repeţi ceea ce mî-ai spus acum în faţa
Curţii de Justiţie din Senat? Chiar acum t
—Sînt gata, prinţesă I Nu mai vreau să ascund ade
vărul î Nu rnî-e teamă de consecinţele declaraţiilor
mele î
Pot să dezvălui, fără a omite nimic, rolul prinţesei
Livilla^
fiica dumneavoastră $
— Nu-ţi cer decît să spui adevărul l Tot adevărul!.,,
Vei fi condusă la Senat sub o escortă foarte puternică.
Apoi Antonia se aşeză la masă şi scrise câteva rîmluri
cu o tnînă nervoasa pe o foaie de papirus.
— Centurionul, care va comanda escorta, va lumina
acest mesaj consulului Hegulus. în mesaj confirm că am
auzit declaraţiile Laie şi că le voi comunica personal:
împăratului.
A pica ta se sculă.
— înainte de a mă retrage vă implor să-i salvat 1 pe
cei doi copii ai mei, pe cei miei. Cel maro a fost executat
după moartea tatălui său. Mi-au rămas un băiat ţi o fetiţă,
sînt minori şi a-au făcut râu nimănui. Sînteţi mamn ca
şi mine. lan puteţi înţelege fcamtn ţările şi du cei ea,
Saiwiţi-i peuiiu numele iui Jupi tor i

268
 —Am putut eu, oare, să-nit talve/ nepotul, pe >ero
Ozai ? Sau pe Hru^u* O'zar, întemniţat est irHiniul
răufăcător?
După plecarea A picatei, care se îndepaitu pliiigmd
disperată, Aptonia ii chemă pe Petrouius, Se juăbuşi f-e
scaun, zdrobită de povara acuzaţiilor aduse Lhnllci.
—Fiica mea! şoptea Antonia. L-am născu l pe Cer-
mauicus, un erou, pe paudiu, «n idiot şi pe Livilla, o
criminală ! Şi chiar lulia Livilla, nepoata mea, şi-a trăda t
soţul ! X-a făcut decît să meargă pe urmele mamei sale !
Se sculă iarăşi neputînd să-şi stăpîncască nervii; amă-
răciunea, indignarea.
—Chiar mîine plec Ia Capri l Vei face pai te din Miiia
mea! Ah, să nu uit! Ordinul de arestare pentiu line a
fost anulat de Macron.
Apoi adăugă puţin ruşinată;
—Asta-i recompensa I Unica ta recompensa ! Sf t nu te
aştepţi la mai mul t pentru fapta ta ! Tiberius aluat asupa
M cea mai mare parte din merit. Susţine oficial că ci a
descoperit conspirţia Iui Sejanus. Adevăiul tivişi* 1 =&
IV ascuns cu cea mai mare discreţie.
Altfel ai să sfîrşeşti ca nepotul meu care a murii de
foame în temniţă, Tu ai salvat imperiul de monstrul <:«
Sejanus! Asta trebuie să-ţi ajungă! Petronius, oamenii
nu se schimbă î Sînt sigură că Tiberius vrea să te cnnoa^ i
deoarece vrea să ştie dacă poate confca-pe discret fa t», in
l'mpul audienţei să nu-i pomeneşti de Sejanus. Ai «n-i
otrri un album foarte scump cu desene obscene. Eu am
Ct-ţi fac rost de album. Astfel o să-i cîştigi simpatia,
—lartă-mă, prinţesă, dar nu doresc nici o recompciLsi.
>u sînfc un delatox1. Nu mi-am făcut decîfc datoria.
De
altfel, n-am fo&fc singur în această acţiune. Aşa cum ^
-sun
fit-iis, am fost ajutat de Castor Cotţa şi de trei
băieţi
plebei. Trei miei haimanale, dar băieţi eu suflete mai
i.
—Am reţinut. De Castor m-am ocupat deja, dai 1 in
calitatea îuî de membru al unei familii persecutate
pe
nedrept de Sejanus. O parte din avere le va fi
reslituHây
inclusiv vila din Borna care intrase în patrimoniul
fiului^
mai mare al Ini Sejanus. Şi exilul mamei sale
va fi,
îndulcit. O reabilitate pe jumătate este, totuşi, mai
mult
deeît nimic. Castor va primi autorizaţia s-o viziteze,
Din

269
nefericire penU'n ea, Senatul a-oomlamnat-o pentru dos-
friii, în bchiuib soţul ei a fost absolvit de toate acuzaţiile,
fai în coca ce îi priveşte pe cei Lrei prieteni ai tăi, iată
trei pungi pline cu aur. Am să aranjez ca pe viitor auto-
lifuile să închidă ochii la micile lor păcate.
Antonia imngîio cn afecţiune păruHui Petrom'us. ' —
Bancherii moi vor avea pe mai departe grijă de
situaţia ta financiară. Nu te mai jena. Mă gîndesc adesea
la vii toiul tău.
îi întinse mina, pe care Petronius o săruta, îngenun-
chind.
— Acum du-le ! Sînt sigură că eşti curios să rc\ezi
Mo na dupu hei sau patru ani de absenţă. Dar {ii cumpă-
tat Miitu-, înainte de revărsatul zorilor, plecăm !
iviumius ieşi cu gîndul la recomandările prinţesei
privitoare Ia reacţiile iui Tiberius. Era prima lecţie pe
e.iu' o pi i.nea în ceea ce priveşte recunoştinţa „celor
Ml.llî".

Do la ujâJn.nea Palatinul ai privi Roma. îi regăsi almos-

loia. înri^inoa ci atît de cunoscută. Acum era liber, aurul
i! ,1-jlt'piu hi tiancherul său, soarele strălucea şi un vînticel
ricoro*. ii mingîia obrajii, braţele şi picioarele pe jumătate
g i.tic, i! doboilso pe unul dintre cei mai mari duşmani
ai MI . Vi O ticbuib să-şi strige bucuria în cele patru
\ i u i u n dar inima îi era neagră şi uscată ca o bucată
(U- culjune. De^i fusese afcîta timp departe de CynJJiia,
(Iram^Lt'.x nn i se stinse. Suferinţa îl rodea ca un cancer.
ruUiri de pe Palatin, traversă Subura, Forul şi urcă
pa n h U' l<^< viiiuului.
!"i-i un c'frb, începuse să se maturizeze, în curînd
urm,i -"i îmbrace uniforma militară. Deşi de-abia intra
in \nil. NO «lintea îmbătrînit înainte do vreme. Uitase
do < c i M i L- iiHeaimiă să fii vesel, să rîzi, să te bucuri do
iiniM M ihn uir.
in i i i n j i re mergea de-a lungul străzii, care şcipuia
pi . M i i c \ i l, ' l e liumoase ale cartierului, se întreba dacă
nu ia o \ i / i t ă inopoiUiu-ă. Nu-i poruncise tatăl sau să
nn- m.u iu'acă uic^dată pragul casei î Poate că ar ii

270
 făcut mai biiit să se întoaieă. lîai dorinţa (te a o vede*
pra raai tare decîl şovăielile.
Ajuns în fa^a vilei văzu giitojeJe ză\oiîte, giâdma
pustie, uşile încuiate, îl cuprinseră temerile. Ce putea sft
însemne liniştea aceasta, de ee era totul abandonat!
Bata in uşa dar nu-i i ă&puuse nimeni. Ca «y SP lămurească
o porni grăbit spre vîîa lui Marcellns.
Cobor! de pe Escvilin, trecu iarăşi prin Subura şi oreă
pe Ayentin, După ce trăise în iadul din Transtiberin, cu
veşmintele m ni dare şi boţite, avea «n aer de vagabond.
îi era ruşine sa ?e prezinte în starea asta in faţa OyntîJieî,
dar nerăbdarea nu-i permitea să dea înapoi, Inima, ta
gîndul c5 o va reîntîînî, îi bătea tot mai puternic. Oare
trăia copitei, copilul ior * Nu-1 interesa cum o să-1 pri-
mească Marcellng.
Dar ş1 ?iîn luî Siîannp «T» SucbisD. NU-J răspunse «ici
por fcaruî.
Luă iarăşi diurnul Subuieh îl nzită pe bancher u i său-
şi fşi umplu eentufa en aur, apoi rătăci pe stiăzile pline
de lume. Amurgul înroşea cerul. Dădu, din întâmplare,
peate Encolpius şi Gîton caro "3 n lan să se aprovizioneze
tară să cheltuiască an ban,
— N"u vă mâi obosiţi ! (e striga Petronius.
Punga aruncată Ini Eneolpfu* î) umplu pe acest w *îe
bucurie.
— Ş\ pentru ca surpriza să Fte şl niai mare, mai ia
una !
Oîton deschise punga pe cart i-o aruucâ PelroniHjs şî
îşt îăcu ochii mari de uimire.
— Niciodată în viaţa mea*»-am văzut atîta
auj i
- Am bani şi pentru Ascyltus l gîfie Pefroniu^ adău-
gind i în scara at>ta o facem lată, băieţi !
Vroia să-şi uite glodurile sumbre. Intrai â în cea mai
buna tavernă şi comandară niînflămrite şi vînurile cele mai
scumpe.
— Beţ,) tn râii;1tatea prinU^o Antonia.
noastră '
Petrccuiâ pînă la miezul nopţii.
- întriipîl Tastor îşi face de cap m ftoaptea a
Pomponia, poţi să-J iei ioeul f zise Encolpius. Tot patul
va fi al tău !

871
, Petrotriua le accepţii ospitalitatea. Se duseră- la Enool-
pius, care îşi reluaae camera, y se cuVcuiii re^Ui deu iifi'o
erau t'rînţi de oboseală.
în noaptea aceea Petronius avu nişte vise frumoase.
Se făcea că o îmbrăţişa pe Cynthia în mijlocul gi aduni
de la vila lor dar cînd deschise ochii, trex.it de o senzaţie
puternică şi voluptoasă, îl zări, iîn ciuda întunericului,
pe Giton ce se Ura spre patul său.
Unora dintre oameni ?,cii le oferii o viată liniştită,
fâ>ă ciocniri, fără evenimente deosebite, o viată posacă
şi monotonă. Altora, însă, le presară viaţa cu extravaganţe
şi nebunii, eu bogăţii şi mizerii, cn succese şi InFungcii,
cu momente de fericire şi cu cele mai negre nenorociri.
Petronius făcea pai te di a cea de-a doua categorie.
După ce îi fusese capul pus în joc şi trăise printre calicii şi
vagabonzii din Transtibcrin, acum era ptimifc de împăratul
Tiberius în prezenţa Curţii sale. în aparenţă această lume
strălucitoare în care grandoarea mergea alături de seni-
liam, ambiţia alături de toarnă, egoismul alături de destră-
bălare, nn prezenta schimbări prea mari după dispariţia
lui Sejanus. Locul îi fusese luat de Macron. Doar doi
curtezani, care lucrau în clrdăşie cu fostul prefect al Pie-
tonului, dispăruseră fără să lase vreo urmă.
Un festin oferit în onoarea prinţesei Antonia trebuia
să încheie ceremonia oficială. „Gena", de o bogăţie neo-
bişnuită, respecta convenienţele şi protocolul cel mai strict.
Pctronins remaică cu uimire numărul foarte mic r.o
comeseni. Tiberius avea puţini prieteni. Curtea i se reducea
la cîţiva prieteni intimi, senatori de o anumită vîrstă,
şi la astrologul său, Tlirasylus. Caligula, Gemellus <ji Petro-
nius erau "singurii Uncii admişi la. banchet, împăratul îl
privea cu simpatie pe Petronius şi din cind în cînd u
zîmbea fără să-i adreseze vreun cuvînt. Albumul cudesere
îi tăcuse multă plăcere, \i plăcea, de asemenea, să asculte
glumele si anecdotele pe care comesenii se grăbeau să i ie
•povestească cu mult umor. Lipsa umorului era urmai,!
repede do o cxpulr/avo fără mciujameute. Pre/.cuţa Ai tu-
niei îl făcuse însă, pe împăiat bă impună o irullă ţtuuti
murală conversaţiilor de la masă.

272
 îl vedea pentru prima oara de apr-flro pe acest
peisonaj enigmatic s,î impicv i / i l ii ,0,10 ccnducca do la
Capii cu o mină de fier 1oală" Iun, IM ro-imuă. în pofida
vîrstei sale avansate — ttociisi. 1 demult 'de şaptezeci de
ani^^îşi păstra prestanţa şi aenil de nnue [feeîiior. Ochii
săi albaştri exprimau o ironie accentuata da un surîs
maliţios. Pe faţa sa alungită, cu pete castanii erau
întipărite trăsături aristocratice. Atitudinea sa <lis-Janta,
gesturile elegante, magnetismul si pcrs.'iialilaie:* sa
puternică subliniau inflexibilitatea. Se spunea ni iu
Jtinereţe a fost foarte frumos. Cu farmecul t-fui f:it,eii unt
p cuceiise ,pe fiica" împăratului Octa\iau Aumi/t. Dar
^v vi. • i ™->^?as\, . „ ^
căsătoria lor &\\i urmări funot-te.
|i Cununi împletite din crini împodobeau fninHU? con e-
senilor. Coliere de crini şi de trandafiii le cfuieiiu pesta
^piepturi. Slugi tinere de o frumuseţe fermecatoaio tulburau
privirile si aiUau poftele. Vesela de aur dfwJea si mat ^ultă
strălucire 'fastului ntît de apreciat de rnipâratr T7n
singur invitat, un senator Mlrîn, pe care Tibeiius îl stima
în mod deosebit cerîndu-i adesea părerea, &tăle£ mai
mult posac şi nimic nu-i putea alunga malimun-ala^ Se
cliema Nervi si îi arăta Antoniei un respect profund?
Caligula se simţea în_elementul său. în ciuda piezenţcî
bunicii sale spunea anecdote deocheate caic îi făceau p«
împărat să rîdă cu Hohote.
— Antonia, zise Tiberius. nepotul tău c adorabil. N-aţ
putea să mă mai despail de el! Vrei să rănui lingă miriej
Cftius 'l

*
-%
Piinţeoa şi Petronius Inţeleseserîl că împruatul \ roi%
Sîî-1 păstreze pe Caligrul» pe ling-ît el ca să-1 supia^eghf 1^?
si fcă-1 formeze după gustul său.

#
—Poate îi vreo propunere mai atrăgătoare '.? împuns*
prm(iil cu umoL'. Cine ar refuza să trăiască hs rai l
în loc să-1 copleşească cu mulţumiri. Caligula îi dade»
mi răspuns de bufon. Suîprins do răspuns, Tiboiiuă izbncM
în iîs!.
—Antonia, nepotul tău ştie sa glumească î
—O constatare făcută do tine cîntăic^te m auri
zis-e biitnna doamnă.

601 '273
 trnpîi desert Ahtonia se adresă augustei şah» ftay.de s
— Tîboriu?. aş vrea su vovhoFp eu lin*. 1 î n l i c putui
o o hi.
Ton ut «ut grav dihtoua cu ambianţa \egd;V
—Bacii sin t chestiuni neplăcute n-am puica să Se
discutăm mîineî De ce sa ne stricăm digestia?
• — Tocmai ea este o chestiune foarte gravă şi de aceea
am vrut să-ţi vorbesc după „eenă," P& «ă n n «trie plăcerea
an ui- banchet aţi t de fin. Tiberiuft se sculă.
—Bine ' Să trecem 'm biblioteca ! Să eu w deranjeze
nimeni !
După plecarea lor comesenii schimbară priviri ţjtgîijo-
rate. Ce s-o fi pregătind iarăşi î Cum nici unul dmtre eî
nu avea conştiinţa carată, chiar şi propria •umbră îi Făcea
ga tresară.
Caligula se aplecă spre urechea lui Fetronîtis ţi n ^tpii
cîteva cuvinte care nu fuseseră înţelese de vecini deoarece
cîntăreiii la lire şi la naiuri acopereau şuşoteala celor care
vorbeau între patra ocliî.
—Ştii despre ce este vorba 1
—B vorba de Iiilia Livilla, răspunde FeU'onius pe
aceiaşi ton povestindu-i în eîteva cuvinte ceea c<: auxi
e.
Maeron, de la locul său, observase discuţia infimii
dintre cei doi tineri. Gîndnl de a se apropia de Caliguto şi
de grupul acestuia îl muncea de mai multă vreme. TibfM ins
EU va trăi la infinit. Iar Caligula părea mai aproape ţie
coroana decit Gemellug, un niinoi lipsit de orice influentă
în cazul unui deces subit al împăratului, îu afaiă de asta
răuvoitorii ziceau de el că era fiul adulterin al fui Sejanu*.
în bfirşit, Tiberius şi Antonia reveniră, în „triclinium".
Faţa bătrînei prinţese era impasibilă, în schimb ochii
împăratului erau umezi de lacrimi. Hidurilo pronunţate
espiimau suferinţă. Mergea încovoiat, cu capul plecat,
aeum. Antoţja se aşeză pe patul Sau si Tiberius se Uinli
de parca^vJpsta sa înaintată l-ar fi marcat brusc tocmai
Ungă ea, îşi goli cupa de vin s,ub privirile temătoarp ale
curtenilor.
—De necrezut! exclamă. Nora mei» şi fiica ta ! Ce
B-ar spune daca încă UD membrii al familiei imperiale ar
fi arestat1?
 —Oficial un va fi arestata ! Lasă-mi favoarea de a
rezolva personal cazul auo-U. îţi promit că va priori
pe
deapsa meritată !
—Fă cum îţi dictf-ază conştiinţa !
— Mîinc mă întorc la Roma ! zise Antonia,
Tiborius îşi luă capul în miini. Plîngea cu hohote.
Caligula obţinu permisiunea împăratului ca Petronius
^1 rămînă la Capri.
— îţi înţeleg, Caius, dorinţa do a avea un prieten tîmlr
lîtigă tino. Prietenii mei nu sînt de vîrsta ta. îţi place la
Capri l
Caligulo. îşi ridică, încîntnt, braţele.
~ Invidios pe frumuseţea sa, Jupiter a luat în mîini
Olimpul şi 1-a aşezat pe această insulă ! Vreau ca divinita-
tea voastră să-mi lumineze calea şi să-mi înalţe spiritul l
Acest colţ al Parnasiilui mă face să ador muzica, dansnl>
pcnv.ia, dragostea, irumuseţea naturii ! Dacă Majcstatca
Vonstră îmi permite, aş vrea să dansez, să recii poezii,
s-ft fac chiar şi scamatoui ! Şi toate acestea numai ca să vă.
descreţesc fruntea şi să vă ajut să uitaţi fie şi numai pen-
tru cîteva clipe grijile conducerii !
Tiberius îl privi lung. Caius era o onigmă vie. Kca un
ir\iv sa a un maestru al prefăcătoriei ? Şi totuşi el, Antonia
şi Pelronius i-au salva-t- viaţa. vŞi Sejanus îi salvase pe tim-
puri viaţa. î§i aminti de scena din peştera de la Speluuca,
di- Ungă Fondi, undo 1-a a copci it cu propriul său corp pen-
tru a-1 apăra de pietrele ce cădeau din boltă. Mai tlrziu
ucchişi Sojanus conţiiaso împotriva lui.
Do data aceasta supravieţuise gcaţie Antoniei, a lui
faina şi a lui rMronius. Dar ce Ie rezerva viitorul'?
Prinlr-o asociaţie do idei î$i aminti de otrăvirea fiului
stu. Drusus avea multe lipanii dar era sînge din sTngelo
lui M i se părea monstnioasă jm t i ci părea LiviMei la.asrfSÎHîi-
riM propriului său soţ. Tiberiu^ blestemi paYfeelo caie au
pcnnis această nelegiuirii.
Laoiimile îi umplură iarăşi ochii. Ca să-şi ascundă tul-
burarea şi slăbiciunea îşi întoarse capul spre mare.
—Oaius, ia-ţi prietenul şi arafă-i frumuseţile insulei I
Vreau &ă mă odihnesc puţin ! Sînt obosit l

275
Bău de lucru îşi chemă, secrearu ş
lui Sejanus care au fost executaţi. Scribul începu ?â ci-
tească lista pe care era numele fostului prefect şi al fiului
său mai mare şi care continua cu numele lui lulins AlYiew
inis, Lueius Cesianus, Appius Silanus...
Tibcriua îi întrerupse : v — Sejanus
parcă, avea trei copii 9
— Kiica şi băiatul cel mic, fiind minori, n-au fo>l tre
cuţi pe lista celor condamnaţi la moarte.
- - Să. fie executaţi !
—Arajoslate, mai rSmîne în viaţii fosta t-a -oţk-, A pi-
cai a !'
FcmHn aceasta, se gîndi Tiberius, ar fi putinVde iiiult3
vreme sa denunţe crima, dar s-a temut ga vorbească s i i t a
timp cil i'ohtuî ei băibat era al doilea personaj din impei iu
Apoi, cine ar fi ascultat-oî
— Apicftta să fie lăsată în pace ! Dar modicul Emlpn.o*
şi iltaut-tătonil Lygdus să fie arestaţi şi torturaţi w ^
dft/,> nluie numele tuturor complicilor
i ibei ius simţea că se sufocă. Ieşi pe teia&ă ca
sărat al mării»
!>«• fn-i buptuiuini Petronius era la Capri, Lumea ^
obi-;iitiiH' ^-ă-i vadă cum te obişnuieşti cu o mobilă, eu
un tîMiai m colivie sau cu tui cîiiie pe care îl vezi în fiecaie
zi. Hi -.noa loeul său la masa demnitarilor împăratului»
Tilvi ins hui masa în "compania lui Gemcllus, a lui Caligula,
a bîiiiîmjlui ^'jialor Xerva, a a&trologului său Thrabjllus
şi A l i n ruius PiibCus, marele maestru care se ocupa de
limuiil --MI H, ci CVI di1 al treilea, pat era rezervat oaspeţi-
Ici '.. î portanţi m Itocoîo -au crilezauilor pe cm o suveianul
b'M\oirt '"iVt onorc/e ru dUwilo prilejuri.
r<i]o,iL)U- îu.î-o do pai i u oii dejunul la ma-.t lui Tibo-
rib-, u f iiKU' (.aic o piovocat numeroase comentarii. Fnii
EC înti* iia;i d ,10*1 lîniinil acesta nu împărţea patul cu im-
âinii:! d< =1 toată luiuea ştia că împăratul
prefera imiP in
do iKf.nienca, că

fi? 6
 geri pe Calus ea să discute politica şi ca nu l Insa [Ci
decît în zori.
Dar Curtea nu se limita ia bîrfele abtea tio
^ultimele liste de proscrişi, se propunea constiuirca de
jnoi apeducte şi şosele. Erau abordate FÎ trliestiuni politice,
"dar acestea se reduceau la monologuri alo împăratului
pe care toată lumea le aproba dînd din cap.
Vecinul de masă al lui Petronius era Maerou uarc îi
arata o simpatie tot mai mare.
într~o 21 Tiberius primi un mesaj de la "Roma semnat
de Antonia :
,,Tjivilla, fiica mea şi nora ta, a murit. Astfel a pUtifc
pentru criina de care era vinovată, închisă într-o cameră
Yecină cu a mea, a murit de inaniţie. Trei săptămmi nu
i-am dat deeît apă să bea. îi auzeam ţipetele, imprecaţiile,
plînsotcle, blestemele dar inima mi-a rămas de piatra»
Fllimcle salo gemete mi-au trezit mila dar nu mi-au inmu-
iai asprimea. S-a făcut dreptate. Din cei Irei copii nn-ml
mai iămîne decît Claudiu imbecilul".
Imediat după aceea secretarul îi prezentă ultima Htt&
a cxi-cnlaţUor. împăratul o parcurge cu un oclii dislrnt.
— Aşarlar au fost executaţi şi ultimii copii ai lai
Sojanns !
Fata mai era virgină, Maje&tatca Voasiiă. /iv lune-pe un
ton indiferent. Călăul a trel>uH .-< o fMlon-KO ca legea- sa
fie strict respectată. Tibeiius dădu din cap,
— Xu pofc decît sit mă bucur de yUiigert-a acestui urum
blt^lemat. Coreul s-a închK
"F,a Baies, unde îşi aveau uleie IOT de vai5 bo^.liaşii
şi |»eis!ouajele importante din Roma, nouUliiIe dt la
Cui le erau comentate, disecate }i îutcipi'c4ato cu mult
inleie». ,,, .
Ascensiunea lui Pedoaius, reputaţia &a de liteiat («o-
coce şi favoarea de care se bucura la Cmie. aţîţau <h»-
cnţiilc. Să obţii preţuirea bătrîuei Antonia; prietenia lui
Caligula şi să intei în intimitatea împăratului era un ade-
j'ăiat tur de forţă. Era încă. prea tînăr pentru a-i fi
mere-"flinjat un post politic important. Dar asta nu
însemna că onorai ilc nu urmau să-1 copleşească. Poziţia
pe care o

271 .
 ocupa h;l a\ea Impoitanţa sa. Căci nu numai Anlonu,
CaSigula şi Tibciius îşi plecau uierhea spie lîuâivl ace ta,
dar >i ini Xena, posacului şi austeiului penat oi Coceea ^
'Nona, piietcn intim al împăiatului, îi plăcea -ă asculte'
Uagmcnlo din lomanul pe caie ÎYtronius îl scria în
ta'mS. De ec tocmai Xei^a pe bucuia de acest pinUo^ni ^
Petronius citea în public, uncoii chiar în faţa împă-'
i.Unlui, poeme, povestiri, sathe, dar păstra o di-eic1i<>
absolută în crea ee privea „romanul" său. iîull.i nici 1111
cunoşteau &enunfica1ia Icimenului de „roman"'. A'sea-noo
legat iu H cu cel de ./Roman"? Kia mai aproape do anale.
eum erau cele ale lui Sallustius. sau eia mai mult o luci are
de imaamaţie care amintea de vechile epopei antice '
Suu poate un gen de satuă caie biciuia moraAiuile înaltei
tineiel devenea primejdios!
Misterul eaie h intiiga pe cei „mari" avu !;i asupra
familiei Xiger. Iarăşi începură sa curg îi m \ URI iile şi alte
ht»nine de piielenie. Innius si familia, ca ^i Mau clin ^ eu
C'yntlna, părăMpeiă Eoma după executarea lui î-Vjmn s cu
ţ- ŞL nu iie tîrîti în valul gîngeios de violenţe.
La început, la Baies, familia lui Kiger, ca M a lui .
era evitată de nobilime. Aceasta şi din cauza, (.1 lui
Rilanus fusele trecut pe prima liatu a color ce »u foH e-
^ecuiali. Dar norocul ,ca şi conflictul care l-^i d^l^ăilil ani
do zile de b&tiîmil Silauus, i-a şah ai \\ l \\,\. t fj olului.
Domitia i-a ti imis o scrisoare lui Petronius întlemnlndu-l
';! ^e îutoaică acasă. Tiecutul, sublinia Domilîa, ircbu;<"
!fi î io uitai. Acum, cmd nu mai era un copil, trebuia ^
judci'o himuile cu mai nrultă luciditate. Cyutîiia ci a fcii-
cîiit (u bai Latul ?ău d adusele pe lunio două fctiio şt u u
V>;tiat, pe Lcda, Corina şi pe Yalerius. Petronius înţelese
i fi"J.o<i'a rra tiica sa, deşi Domitia trecuse peste bubieoiul
acesta. Yibius îşi terminase tribun atul şi aştepta feă Iie
iiiii'nil f\rf=tdr. Cliloe îi dăruise doi băieţi şi doua fete :
pe rcciliawls ie Calidus, pe L>iis şi pe Ploi a. Ea era-
MI f lotul casei, cai o altfel, ar fi iosţ foaite tri&tă. Iar în
ce I pi h este pe lunius, acesta ar fi vi ut &ă-l revadă pe
Vetionius şi să-1 strîugă în braţele sale. Doinit ia profită
do anhcrsarca Ledei, pe caie o sărbătorea familia \i £er,
§î l eliemă pe Petronius acasă

273
 Polionius preţui înţelegerea ai filată de mami sa,
Domilia trecea cu vederea puste paternitatea tvtiiei.
Ei a o complicitate pe care o accepta numai ca sîl-'ji vadă
fiul Ungă ca. Avu, însă, delicateţea să organizeze feaiuiul
în ^ ila familiei Kiger ca sănu-1 pună pe Petronins îu situa-
ţia penibilă de a trece pragul casei lui Marcellu*. Ei a sigură.
c.l Petronius nu i-ar fi trecut pragul. Şi nu se înşela.
Petronins plînse. !BTu visase niciodată s-o mai revadă
pe Cynthia sau să-iji siringă fetiţa în braţe. Despărţirea
nu numai că Jiu-i stinsese pasiunea pentru Cynthia ci îi
dîidu&o dimensiuni noi, Sora sa devenise pentrn el o zeiţă
inaccesibilă, pe care o diviniza in tăcere.
"Răspunse în scris că acceptă invitaţia.

Tibcriua dovedea îiistihcte de felină căieia îi place MK

se Jnace şi să înnebunească prada înainte de a o ucide, îşi
chci/iă nepoata, pe Inîia III, po terasa Palatului Mani.
{fiUmuiiie magnifice ale golfului Neapole se întindeau la
orizoat. Aşezat pe o bancă de piatra bogat sculptata, cu
picior în formă de gheare de leu, Tiberms contempla gîn-
dilor păsările care brăzdau corul senin, fneon visa să
fie fiber ca păsările cerului. Fugise de la Borna, ca să scaj>9
de muîţimeţ să se izoleze în spatele obstacolului pe care
nmiea şi stîncile 11 ridicau între el şi restul lumii.
Gărzile de corp, aşezate la o anumită distanţă, erau
mereu cu ochii în patrn ca su-1 apere de orice încercare de
atentat,
în faţa sa apăru nepoata, palidă. Iromnrînd.
!Hberius o studie îndelung, ca şi cum ai fi \ ă?ut-o
pc-ntni prima oarH.
—Ştii de ce te-ain chemat ?
Fata dădu din cap hcntmîndii-ti huclclr tMirii Frn'ma
ii bătea tot mai tare,
—Vroiam ^ă te anunţ că mama ta ? mniit. A n,rfrit
phngindu-şi soaita.yu ştiu dacă s-a gîadil la !ujodeoarece
a ramît de foame. îuohisS într-o cameră, oa o ciumata,
S-o fi gîridit ca la ticeutul stwm mai cumplit dccit o tragedie
greacă? Tatăl tău asasinat de mama ta în complicitate
cu amantul ci iar mama ta.executată de bunica ta ! Nu
C'?H numai oi fană, dar şi văduvă. Mai mult, ai fost rivala
marnei tale, alei ghid după farmecele înfuimiifttulin aceluia.
 Ce încuieătură !. . .Ai fi pulul să, devii înipărâicasă Ungă
Neio Cezar dar 1-ai preferat pe Sejauus, L-ai sacrificat
pe un trădător pentru un trădător şi mai rfui. . .Inlia,
lulia ! . Acum mi mai eşti decil un nimic ! Da ! Ch uimic !
Dar în calitatea mea de bunic m-am gîndil la tino. Am
ga to mărit. Şi ca sa te fac să uiţi de Tisele laie de măreţie,
pe care n-o mai meriţi, li-am ales un bărbat simplu, ^ăiae,
fini unui simplu cavaler de origine plebee.
Făt a H privea consternată, ştia că nimic nu-t mai putea
schimba părerea .Lacrimile îi curgeau pe obraji.
— Ar trebui sa-nai cazi iu genunchi, lulia, si să-mi
mulţumeşti că ţi-am cruţat viaţa. Ştiu că amorul tău
propriu este atît de rănit încît ai prefera să mori dccit pft
devii nevasta unui derbedeu "ca şi tine. Adoptînd rangvl
băi băţului tău Iu vei fi tolerată la Cui te şi în lume. tine
aceasta \a fi cea mai crudă pedeapsă. Tară găi/i, fără
lux, fală bijuterii, ÎTuă litiere am i le, f ai ă armai e ^o
Bcla^i. Hon ă, bătrîne te vor ajuta la bucătărie şi la mcnai.
îţi va ajunge un apaitament modest într-o ,,iiisuli.", io
cai e bărbatul tău ţi-1 poate asigura din veniturile lui sărăcă-
cioase. Te-ai obişnuit să. faci dragoste în afara căVa1ori(i.
Sejanus iv-a fo>t singuiul tău arnăut. Dar acum ndmuaiojii
te vor păiă^i, căci nu mai e^ti nimic. De acum Sn.Ji.le
vei duce o \iata exemplară de matroană străină de oiii-e
tentaţie. Am să am grija ca idcrca de adulter să nu-ţi m M
ti caca piiu cap. Ştii ea îi schimb pe vecii ii cenzori -i <>
a CIUŢI înainte eu voi fi păzitorul moralei publice, (a -ă
nu se i- pun ă ca &înt un bunic calic, am bă-ti ofer 1 o \ il'i,
miră 1« Haiph. Iar zestrea ta îţi va fi remisă in tranşe mici
căci şi \nimul tău ^oţ îşi are micile sole defecte, îi place
30 c n l cu xîîiuiile şi ^ă parieze la curse. Am Pă-1 sITirif.c
siVM tcmi'f ie/c pasiunile. Iar s cum, du-!c ! Xui.t.i \ .1.
»\ea luc luna viiloaic !
Tii.uă Koma. nobila şi plebee, pabicit-nii eaie ^( 1 aflau
In \iUgialuia pe coasta Campaniei, ca şi Cinica de la
Cnpri, mi ^ oi beau deeit fo ultima manie, <-ea a m<\tiajn-
lui, ca i e îl lo>ise,pe împărat.
Acum cia rîndul copiilor, oaie ii ^upiavicUrii-C] ă Iui
Gcnnanicrs. Agrîppina fusele măiilată. ulră t-ă fie H;iic-
bală, cu aoueralul Domiiius» Ahenobarbu?. Yinlont. nti1**

200
 giv, feroce, era un nebun în libertate. Trecuse în galop
cu calul peste un copil care se afla ,diu greşeală ,în mijlocul
străzii, îl lovise peste ochi pe un cavaler fiindcă nu-i ară-
taso respect, iar lupanarele intrau în panică atunci cînd
le trecea pragul deoarece îi plăcea să bată prostituatele
pîna cînd acestea îşi pierdeau cunoştinţa. Roşul alngeriu
era culoarea sa preferată iar vinul curat şi în mare canti-
tate era pasiunea sa dominantă. Se vorbea pe la colţuri
că venirea pe lume a unui copil al acestei perechi i-ar fi
adus un rival lui Caligula. Dar copilul atît de aşteptat
refuza să vină pe lume. Se vorbea că Ahenobarbus pre-
fera să se culce cu sora sa, o femeie oarecare, decît cu
soţia, sa, o femeie de o frumuseţe sclipitoare. Dar gusturile
nu se discuta.
Apoi Tiberius o mărită pe lulia Livilla, fiica mai mare
a lui Germanicus, cu Marcus Tinicius, un nobil descendent
diiitr-o veche familie de consuli, un om şters, devotat îm-
păratului, care nu strălucea prin limpezimea sau agerimea
spiiitnlui.
Această căsătorie îl mîhni pe Lepidus care de multă
vrcrne spera să se căsătorească cu lulia Lh illa şi sa intre
astfel în familia imperială. Se plîuse lui Petronius fără să
ştie că acesta fusese mai înainte amantul luliei Livilla.
Apoi urmă celebrarea căsătoriei lui Caligula cu luni a
f'laudilla, fiica lui Marius luni u s Silanus, prieten credin-
cios şi curtenitor al lui Tiberius. împăratul se gîndea că
în modul acesta îşi crease în jurul nepotului o reţea de
cumnaţi, toţi loiali faţă de el, patronul lor. Apoi, proce-
dind,ca şi Sejanus, îi dăduse lui Calus o nevastă care ei a,
de fapt, o spioană în serviciul său. Kumai că aici Tibcrrus
făcuse o dublă greşeală, în primul rîud Caligula îşi suspecta
nevasta gîndindu-se la cei doi fraţi ai săi trădaţi de soţiile
lor. în al doilea rînd caracteiul lui Caligula &e formase
după alte tipare: gîndurile lui zăceau în străfundulilo
inimii, sub o dală mai grea decît dalele care acopereau
interioarele Mauzoleului imperial de pe Cimpul lui Harţe.
în faţa soţiei Caligula avea numai cuvinte de laudă la
adresa lui Tiberius, „zeul protector al imperiului şi al
poporului roman".
— Cu cît va trăi mai mult, îi zieea Caligula între două
îmbrăţişări cam lipsite de vlagă, cu atîta Eoma va fi mai

281
felicită. Mă lini-teţte cor ungerea că, graţie divinităţii,
existenţa lui pe pămuit va fi eternă (.
luliâ repeta în faţa tatălui sau cumintele spuse de Cali-
gula iar tatăl său le transmitea Ini Tibeiius. Acesta nu lua
de bune cuvintele lui Caligula, căci nu era nici el prost,
dar nu avea ce sa-i reproşeze nepotului său care avea o
atitudine atit de diferită în comparaţia cu agresivitatea
fraţilor mai mari.
în faţa prietenelor, caie se interesau, curioase, de com-
portamentul conjugal al lui Caligula, tînăra soţie se arăta
puţin entuziasmată. Zicea ca era totdeauna grăbit, că nu-1
arăta nici un fel de afecţiune şi că n-o mîngiia niciodat^.
— Mereu îmi spune că o matroană romană nu are decît
datoria să facă copii şi că, voluptăţile dragostei sînt doar
apanajul ruşinos al curtezanelor.
La argumentul acesta nu exista replică, deoarece se
integra în moravurile austere ale tradiţiilor romane. Ca
să mai schimbe atmosfera, Caligula pleca adesea din Capri
şi făcea escapade la Neapole, la Pomei, la Herculanum
sau la Baies, centrul plăcerilor şi al rafinamentului. Tibe-
rius fee arăta indulgent faţă de aceste năzbîtii deoarece avea
senzaţia că vitalitatea arătată cu atîta dezinvoltură as-
cundea o virilitate în declin, ceea ce în taină U bucura.
în slîrsit Tiberius anunţă voinţa sa de a oferi mîiie-
Drussillei lui Lucius Cagsius Longinus, care făcea parte
dintr-d familie plebee foarte onorabilă, ridicată la cele mai
înalte magistraturi. Se gtndise şi la Petronius dar renunţase
la aceasta formul& deoarece nu vroia s& amestece atngel©
dinastiei cu cel al altor familii nobile care ar fi putut,
mai tlrziu, să invoce pretenţii la tron. Soţii de origine
modestă vor şti totdeauna să-şi ţină capul plecat.
Dar de data asta hotărîrea lui Tiberius trezi furia lui
Caligula care însă, fidel politicii sale, se abţinu să-şi
exteriorizeze sentimentele.
în ajunul căsătoriei Diussillei, tîuârul prinţ îl luă pe
Petronius de braţ şi îi propuse o plimbare nocturnă pe
aleele înflorite ale insulei. Făcuseră un ocol ca să evite
teatrul unde spectacolele îl amuzau pe Tiberius în fiecare
seară,
Caligula \roia -*S [ie smgnr cu pnetenul său. Vioia bă-i
Ae&t&ixraie o mare taină. Avea o bunică de mătase chine-
 jzească, o noutate foarte apreciată de lumea elegantă a
Bornei, care îi scotea în evidenţă frumuseţea \u iU.
Petroniua îl privea cu admiraţie.
—Nevasta ta trebuie să fie îndrăgostită nebiujpşlo de
tine ! exclamă.
—Nu-mi aminti de femeiuşcă asta rc^pingăi oare.
îmi face greaţă. Te-am adus aici ca să-ţi vorbele de
Drus-
silla. Cînd Tiberius a anunţat hotărîrea sa de a o
mărita.
cu Lucius Longinus mi s-a făcut rău încît am crezut
că
am să mor. ih-am amintit de tine, căci M Cyuthia a
fo-t
obligată să se mărite cu tîmpitul acela de jUarccllus,
J>ai
în timp ce tu n-ai făcut altceva decît să plîugi şi să
gonii,
eu am reacţionat.. .Dimineaţa 1-am luat prieteneşte
pe
Lncius de umăr si 1-am condus pe un promontoriu
izolai
unde nimeni nu putea să ne vadă. Lucius m-a ui
mat
încîntat şi mi-a spus că este cel mai fericit om de pe
lume
—Ascultă, bătrîne Lucius, vrei sa rămiuem prieteni '
— Aceasta este cea mai mare dorinţă pe care o am !
•—Atunci să nu te culci niciodată cu DiussilU î
Faţa lui Lucius îngheţă. S§ uita de parcă ar fi crezut
că eia vorba de o glumă. Bîiguţ eîfceva euvi/ite Dede^i>ite.
Rămase ţintuit locului.
— Nu pricep ! bîigui năucit.
—Căsătoria ta cu Drussilla nu trebuie sy ţ& ioali/''/e
în fapt! Ai înţeles? ! Nu?
Lucius protestă :
—împăratul n-o să admită ...
—Ascultă-mă bine, Lucius. Unchiul tău Ca^mnus. a
fost executat printre primii complici ai lui Sejamib !
Şi
tu ai putea fi foarte uşor implicat în aeea&lă tcntalivit
de
lovitură de stat! Peste tot găseşti denunţători şi
marinii
falşi. Dacă îi şopteşti împăratului un singur cin in t
din
ce am discutat aici, în douăzeci şi patru de ore vei fi
nu
om mort, îneepînd din dimineaţa aceasla oamenii mei
Io
urmăresc peste tot, pas cu pas. Să nu uiţi că Ti bei ins
c>te
in vîrstă şi că eu sînt moştenitorul, în ziua în
care \oi
pune coroana pe fruntea mea, numele tău va_ figura
pe
prima listă a celor condamnaţi la decapitare, îţi pi
opun
un tîrg : o căsătorie nepiihănită, urmată, mai tîi7iu,
de
o repudicie onorabila. Oede-mă, dacă refuzi te \oi ai DI
CA
 fără urma de regret în prăpastia care se deschide în spatele
tău. Preferi varianta asta?
Petronius era uluit. Curajul lui Caligula atingea nebu-
nia. Din dragoste pentru Drussilla se expunea primejdiei
fără să-i pese tic ea. Păţea că o cântă chiar cu o anumită
voluptate.
— Am jucat totul pe o singură carte ! iuVdUga Caligula.
Am contat pe laşitatea şi-lăcomia lui Louginus. O situaţie
ahsurdri, neverosimilă, dar care nu-i lipsită de logică.
Sint sigur că va pune în "balanţă dreptul şi plăcerea de a
BO culca cu nevasta sa alături de conflictul deschis ou mine,-
l'iberins ar fi foarte nemulţumit dacă ar fi implicat în-'
fcr tm nou scandal legat de familia imperială. Iar Luciu»
va suferi toate consecinţele.. .Apoi mai am un mare avan
taj. Tiborras \va uitat de denunţurile anonime după caro'
Gcmellus ar fi fiul adulterin al lui Sejauus. îndoielile i-au*
pătruns în suflet, în timp ce legitimitatea, mea n-ar în- 1
drăzm nimeni s-o conteste. Oricine va trebui să se gîn-'
dească de două ori înainte de a mă acuza de lese-majesteJ
ţDeaîtfel problema a fost rezolvată. Noaptea trecută 1
Drussilla a dormit singură în pat. Bărbatul, umilit, s-a cui- 1,
cat pe un divan. Lucitis a acceptat şantajul şi avantajele'
sale..
Pi'lronms se întrebă daca ar ii putut && procedeze
la fel cu Marcellus ? Ar fi putut să-1 omoare, dar n-a făcut-o
Şi e logic, îsumai că logica lui diferă de cea a lui Caligula.j
— Petronius, taina asta trebuie să rămînă aici! Cîr.d 1
am să fiu împărat, voi face sa se voteze o lege care sft
permită căsătoria între -fraţi şi surori.

XVI

Viata In Capri se scurgea aproape în afara timpului.

,Valorile existenţei umane îşi pierdeau dimensiunile reale.
Viaţa de zi cu zi se desfăşura într-un mediu straniu caic
schimba optica societăţii restrînse ce se învîrtea în jurul
stăpmului absolut, Tiberius, La început sentimentele lui
Petronius faţft de împărat reflectau ranchiuna Antonici
împotriva acestui cumnat tiranic care nu ezita să folo-

284
seaseă mijloacele cele mai josnice ca să~şi elimine duşmanii.
Dar după ce 1-a cunoscut personal şi a fost acceptat în
cercul său de intimi, părerile lui Petronius s-au mai schim-
bat. Impresionat de cultura acestuia, de personalitatea sa
strălucitoare, de magnetismul şi de zîmbetul său bizar
în care bunăvoinţa şi ironia se amestecau, se gîndea că
Ti beri us un mai era preocupat decît de plăcerile sale şi că
prăbuşirea lui Sejanus însemna şi sfîrşitul judecăţilor pri-
pite şi aî condamnărilor arbitrare. Dar sistemul a continuat
fără nici o schimbare, cu singura deosebire că acum prie-
tenii îngerului căzut mgroşară rîndurile celor executaţi,
surghiuniţi, seriile confiscărilor, violenţele, ceea ce dove-
dea că Tiberius era propriul său geniu rău, Seneca spunea
pe ascuns că împăratului nu-i mai plăcea vinul, după ce cu-
noscuse gustul sîngelui. Este adevărat că uu-i plăcea deeît
vina] roşu de Falerna.
lulia Claudilla dejuna si cina la masa iui Tiberius, dar,
după desert, se retrăgea deoarece limbile se dezlegau şi
glumele pipărate spuse pentru plăcerea suveranului, nu
puteau fi suportate de o matroană care personifica virtutea.
Surorile lui Caligula Locuiau, împreună cu bărbaţii lor,
la. Raies sau la Roma. Arareori erau invitate la Curte.
Lud u s Longinus respecta pactul încheiat cu cumnatul
său. lat Petronius, de cîte ori o întîlnea pe Drussilla, -îşi
amiutea cu amărăciune de Cynthia şi de lumea care îi
despărţea. "De CP n-o fi avut curajul prietenului său, prin-"

Chimii micului port do la Capn era plin de oameni.

lunnei de toate vîrstele, îmbrăcate după. obiceinl locului,
copii, marinari bătrîui, care nu mai ieşeau în larg, negus-
tori mărunţi, dulgheri, lume care îşi părăsise casele, ate-
lierele, prăvăliile, tavernele, şcolile ea să asiste la sosirea
unei corăbii, în timp ce patru marinari spătoşi fixau ama -
rele.
Mulţimea, cave se ţinea deoparte, se îngrămădea- ca
. sa le facă loc'de trecere lui Caligula şi lui Petronius. Căpita-
nul corăbiei coborî primul urmat de un şir lung de copii,
fete si băieţi, toţi frumoşi, încadraţi de marinari înarmaţi
csi bite groase ca R & păstreze -ordinea.
fvahită. cu eei'viUstti pe prinţ şi po însoţitorul acestuia

-285
 —Bună recoltă, Festna ! zise Caligula.
—Cele mai bune exemplare din Grecia şi Siciliâ î
Cumpăraţi, furaţi, adunaţi de pe pieţele cele mai
scumpe I
—Maiestatea Sa va fi mulţumită!
—Sper, prinţ e î
Oamenii rte la Curte veneau în fugă. Erau maeştri de
dan?, tle muzică, de dicţie, de împerecheri lascive, toţi
apec ialişti trt materie. Veneau să-i ia în primire, pe noii
recrutaţi. Caiu^ Cacsoiiius Priscus, marele maestru de plă-
ceri . apăru ultimul săltîndu-şi burta împodobită, cu lânţi-
şoarc'de aur şi brelocuri. Toaleta sa minuţioasă, parfiimu-
rilc . sandalele aurite erau după moda orientală.
—Dumneavoastră aici, prinţe?
- înipîh tă«o,-c toate gusturile mult iubitului nostru
Im pa i al ! Adc-oa i-am sugerat idei care 1-au sedus.
C opiii filezi ea să-1 distreze pe suveran au fost îndreptaţi
spre îesedinţa lor unde urmau să, însuşească elemenetele
do bfuă ale meseriei.
i'îivitonî, salHfăeîndn-şi curiozitatea, se imprăştiară.
Calisula si Petronius o porniră pe o alee ce urca spio
Pal atuf "MBrii.
-- îrt rnai puţin de o jumătate de oră, ziso Caligula,
c»\ niţele mele vor fi repetate în faţa lui Tiberius. îmi
place Sa nebunie rolul acesta de bufon princiar şi de destnV
băiat incorigibil. A c iun Tibcrius nu se mai poate lipsi do
compania mea. ştiu că sînt oameni care notează în taină
toate dcstiăbălările mele iar împăratul le urmăreşte cu
acelaşi interes cu care î«î citeşte registrele finanţelor gale .. =
N-ai observat că toată lumea cîrteste împotriva lui Tibe-
rius, şi cu toate acestea-,- imperiul n-a cunoscut pînă acum
o epocă mai prospeiă. Chiar şi cei mai arţăgoşi dintio
vecinii noştri îşi ţin săbiile în teacă, în imperiu domneşte
or îl mea. O ordine de care Roma arareori s-a bucurat.
Se pare că nebunia are avantajele Bale. Un filosof spunea
că intre nebunie şi geniu sînt punţi comune. Nu găieşti
că are dreptate?
Chiai în seara aceea, la ,,cenâ", după retrageiea luliei
Claudilla, un corp de balet, compus din dansatori şi dansa-
toare aproape goale, a prezentat o bacanală în care aria
se îmbina eu fantezia. Mi>oăiile purtau pecetea unui eio-
tUm ameţitor. Dansul eia constituit dintr-o succesiune

206
de mişcări lascive inspirate din cele mai dezmăţate fresce
greceşti. Caligula sări din pat şi se amestecă printre dansa-
tori rivalizînd cu cei rnai buni dintre solişti. Dansatoarele
îşi aruncară vălurile cu care cei de la mese se legară la git
sorbindu~le parfumul. ÎD timpul dansului se formau pe-
rechi care, sub ochii aprinşi ai lui Tiberius, se dedau la orgii
făcîndu-1 pe împărat să. simtă plăceri aduse la paroxism.
Isprava lui Caligula fu apreciată de bătrînul împărat care
îi înmînă premiul întîi sub forma unei cupe pentru vin
din aur încrustat cu diamante.
După „cenă" Tiberius, bine dispus, coborî însoţit de
curtezani în grota Azurului, o minune a naturii, ale cărei
ape albăstrii, fosforescente, se armonizau cu roşul torţelor
aprinse şi dădeau stîncilor strălucirea unor rubine. Copii
şi adolescenţii de ambele şese alunecau ca nişte peşti m
această masă fantastică de cobalt lichid sehiţîud mişcări
destrăbălate care îl încîntau pe împărat. împereclieiea
tinerilor îi inspiră o idee.
— Caius ! Petronius î Am fost informat ea faceţi mi
nuni la palestre. Că sînteţi imbatabili in luptele corp la
corp. Aş vrea să asist la o luptă după toate regulile artei.
Aveţi aici ulei şi nisip — şi ce nisip I, ca să vă ungeţi
corpul.
Petronius şi Caius se priviră zîmbind. Se dezbrăeară
după regula joculuij se unseră cu ulei parfumat şi îşi aeo-
periră corpul eu un strat subţire de nisip.
— învingătorul îl va poseda pe învins ! hotărî Tiberius.
Inima lui Petronius zvîcnea atit de tare incit îi simţea
bătăile pînă la tîmple. Trebuia să treacă printr-o probă
pe care niciodată nu se gîndise că ar putea s-o ridice la ran-
gul unei performanţe publice.
Caligula îl privi lung, cu un zfrabet straniu pe faţă.
Curtezanii se adunară în jurul lor uitînd de copiii oaie işi
continuau exchibiţiile acvatice.
Lupta începu după toate normele academice. Adver-
sarii erau de staturi şi de forţe aproximativ egale. Doar
că miza avea de data aceasta o importanţă deosebită.
— Mă voi lăsa învins ! şopti Caligula. Trebuie sa-i arăt
lui Tiberius că forţele mele sînt pe sfîrşite. Este o probă
atît pentru mine cît şi pentru el, Tiberius îi ura pe fraţii

287
mei tocmai pentru că se bucurau de toată puterea lor ^e-
xuală.
Curtezanii, ca să-i facă, plăcere lui Tibeims, panaiă,
pe Caligula. Kumai senatorul Cocceius Neiva se pronunţă
pentru Petionius.
Caius, e în joc onoarea ta, onoarea de prinţ
tor rnoşteni-i
Dacă era învins', toată ruşinea cădea asupra lui,
deoarece gloria revenea factorului activ.
—Ai înţeles, Petronius 1 îi ^opti prinţul. Trebuie să mă-
învingi.
Caligula se făcu că execută o mişcare greşită caie îi
permise lui Petronius sa-1 întoaică pe spate şi sări pună cu
umerii pe nisip.
Se auziră nişte aplau/e tară vlagă. Ochii lui Tiberius
^străluciră ca nişte rubine. Era într-o puternică stare de
euforie deoarece începea să se excite.
—Iar acum învingătorul trebuie să-1 supună pe învins l
O cunună pentru Petronius ! La muncă, Petronius !
A doua zi Petronius cerea tn scris permisiunea să-şi facă.
stagiul militar şi să ţie repaitizat într-o coitoită de pe
graniţa cea mai expusă, celor mai agresivi dintre duşmani,
Tiberius puse pe cerere o scurtă rezoluţie : „Nu-i nici
o grabă ! Dacă insistă să-şi facă acum seivicrul militar
atunci va fi încorporat în cohorta mea de gardă ca tribun
august. Petrooms îvTiger este UD element bun care meiită
atenţia noastră. Mă crem va executa personal ordinul
meu".
Seara Petionius se plimba bingui pe o alee a gi S dinii
imperiale. Âuali/a situaţia şi avea senzaţia că era inclus
într-o temniţă în care marea înlocuia ziduiile. Obrajii
îi ardeau de ruşinea de a-şi fi posedat prietenul sub ocini
unor spectatori lacomi de dezmăţ.
Simţi o mină apasînd uşor pe umăr. întoarse capul şi
văzu îata zbîrcită, binevoitoare dai- dezamăgită a bătrîi.u-
lui Nerva.
— Aseară am paiiat pe tine fiindcă ştiam ''ă Iu Ire-
biue să câştigi. Ai învins şi l-ai umilit pe fiul lui Ucimanious

288
în faţa Curţii. Dar sînt sigur că ai făcut-o în înţelegere cu
Caius. Căci el are figura de învingător. Uneon, înbă, tre-
buie să ştii să pierzi ca să cîştigi. Petronius, ascultă-mă
bme ! în lumea noastră, lumea romană, nu numai plebeu
constituie clientela celor „mari". Noi toţi Mntem clienţii
celor mai importanţi, mai puternici decîfc noi. Toţi dem-
nitariii— senatoii, guvernatori, generali, consuli — toţi
sînt clienţi. Numai împăratul nu este clientul nimănui
deoarece tot poporul roman îi aparţine. Sînt un bătiîn
cu o vastă experienţă. Sînt un client al lui Tibenus, caie
mă consideră prieten intim şi îmi acordă toată înciedciea.
într*o seară, pradă beţiei, 1-a îmbrăţişat pe Gemellus si a
început să plîngă. Scena se petrecea în faţa lui Caius şi a
mea. Cu «n deget acuzator îl fisă pe Caius şi îi spusr :
,,Tu îl vei ucide ! Tu îl vei ucide pe micul meu Gemellus !
I>ar şi pe tine to vor ucide !"... Şi tu, ca şi mine, eşti un
client. Deşi n-am aptitudinea lui Thrasylus de a citi viito-
rul în stele, pot totuşi să fac profeţii. Vei avea mulţi pne-
teni, dar şi mai mulţi duşmani, împăraţii îţi vor ui mă
sfaturile. Vei lăsa urme pe nisipul secolului tău. Dai \ei
sfîrşi ca şi mine. Trist, singur, ros de amărăciune, sehbifc
de comicăria oamenilor. Ţi-am zis tot ce aveam să-ţi spun,
Petronius ! Adio !
Petronms se prezentă la aniversarea Ledei. Intioiea ^a
în atnul plin de lume făcu senzaţie. Adolescentul de altă-
dată devenise un băi bat frumos care atrăgea toate pi i\ n ile.
Se făcea remaicat printr-o elegauţă ce se expiima pun
atitudine, prin ţiuută, prin toată fiinţa sa. Admiraţia,
invidia, dezmăţul animau personajele adunate acolo c,ue,
în ciuda veşmintelor de săibătoare ,nu reuşeau să se soaţe
de propua medio cutate, după cum melcii nu pot sj scape
de cochiliile lor,
Domitia îl întîmpină cu o bucurie plină de afecţiune,
care îl mişcă. După ce îl îmbrăţişa, îl privi de jos in sus
plingind şi rîzînd în acelaşi timp.
— Nu ne-am mai văzut de peste patru ani. Este gieu
pentru o mamă să fie despărţită de fiul său atîta \ieme.
Pentru mine, cît ai fi de mare, rănni tot copilul meu.
luniua ! lunius l Vino să-1 vezi pe Petronius I

239
 (lîix.tl-.v îşi făcu loc de trecere printre invitaţi şi, ajun-
gîml in faţa fiului său, ocliii i se umplură de lacrimi, îşi
puse miiniie pe umerii lui Petroiiius si U trase spre pieptul
Sil n. IMronius ac lăsă- îmbrăţişat cu o vagă repulsie.
lunius îl privi cu mîndrie, apoi se întoarse spre oaspeţi,
paie priveau cu interes scena.
- Priviţi-mi fiul! Un adevărat ^siger !
Dar Petronius nu mai era atent la efuziunea părinţilor,
ochii lui o cântau pe Cynthia în mulţime, Pentru Cynthia
venise, turnai pentru ea. Chiar dacă sentimentele sale
paterne nu avuseseră timp să încolţească, dragostea pentru
Cynthia era tot aşa de puternică. Despărţirea, depărtările
nu avuseseră nici un efect. Imaginaţia şl pasiunea îi lucrau
cu attta tenacitate încît o vedea tot timpul alături, de
parcă s-ar fi bucurat în permanenţă de prezenţa ei fizica.
ryulhia apăru ţinîndn-şi de mîna- fetiţa. Petronius
simţi o căldură interioară atît de puternică, un sentiment
de bucurie şi o tristeţe atît de copleşitoare, încît era cît
pe-aci să leşine. Făcu un efort sS, se stăpînească, să nu se
arunce spre ea, s-o strmgă şi 6-9 acopere de sărutări. Era
frumoasă, mai frumoasă ca înainte. Sau poate ea- o idea-
liza ? O vedea pe culmi neatinse pin& atunci de nici Q
femeie. Cyntliia îi ximbi eu gentileţe dar şi eu o dezolare
sfîşietoare.
O urma Mareellus afişind un aer trufaş, înfumurat, de
om conştient de importanţa sa, de nobleţea sa, de bogă-
ţia sa, dar mai presus de toate, minară de splendoare^
soţiei sale. Becenta sa înrudire cu prinţul Caius, deci ci
familia imperială, îl făcea să se umfle în pene ca un păun
Bar faţa ii era dintre cele mai comune, pespuiat de veş-
mintele *ale bogate şi de bijuterii, n-ar ti atras nici ce=^
mai,mică atenţie. Ca persoană, fiu realizase nimic pîn;,
atunci. Căsătoria eu Cynthia era giiigm-ul său titlu d*-
glorie. Iar invidia prietenilor săi îl îmbăta de plăcere.
Lui Petronius îi venea să-1 strlngă de gît, dar se şti 5
pîni şi o îmbrăţişa ea nn frate pe gora sa, §ub ochii ruj
îunius şi ai pomitiei, care ge întrebaţi fecĂ regnea. loi
pasiune se stinsese gau se va aprinde iarăşi. Apoi Pe1n>
nius o ridică în braţe pe Leda.
— lat-o pe cea mai frumoasă fetiţă din lume !

290
 putu, totuşi, sa se stăpînească şi să nu-1 s3getezo
pe Marcellus care urmărea scena umflîndu-se în pene.
—Trebuie să fii foarte fericit cu o fetiţă atîfc de adora
bilă, Marcolius ! zise Petronius pe un ton a cărui
semnifi
caţie nu scăpa uici lui lunius şi nici Domitiei. Cynthia
so
înroşi.
—Frumuseţea este o calitate a familiei Silanus ! re
plică Marcellus cu superioritate. Frumuseţea şi
inteli
genţa !
Chloo apăru urmata de un Vibius livid, cu obrajii
citau ţi şi ochii stinşi, în schimb Chloo era superbă, o
adevărată tînslră romană care emana farmec, senzualitate
şi fascinaţie. Era o discordanţă între aerul fericit si pros-
per al soţiei şi aspectul de cline bătut al soţului. Chloe
gubta toate plăcerile vieţii în timp ce Vibius parcă trăia
in iad.
Petronius ar H vrut să vorbească între patru ochi cu
Cyuthia dar jMarcellus o urmărea ca o umbră.
lunius îşi luă fiul şi îl trase deoparte. Izolaţi în sera,
cu o voce înăbuşită de emoţie, lunius îi spuse ;
—După atîţia ani de despărţire şi după cuvintele ce
Tti le-arn spus înainte de plecarea ta în străinătate îmi
\ ine greu să vorbesc cu tine şi să-ini exprim afecţiunea şi
încrederea. "Dar sper că trecutul a fost uitat.
Pcti'onius îl privea atent fiindcă nu ştia ce vroia.
—Mi-o teamă, fiule ! Poate că îţi aduci aminte do
Imcnria mea cînd v-ani anunţat că am fost ales printre
(•oi douăzeci de senatori care alcătuiesc consiliul privat
al lui Ti beri us. Din f) cest consiliu au mai rămas în viaţă
doar trei: Scaurus, Xerva şi cu-mine. Ceilalţi au sfîrşit-o
fie aruncaţi pe stîncile Gemoniilor, fie ginucigîndu-se, fie
închişi în temniţe unde au pierit de foame. AU' murit
fiiEidcă ştiau prea multe secrete'pe care împăratul-le-ar
Ii vrut uitate. Ştiu că şi zilele, mele sînt numărate. Căsă
toria vcrişoarei lui SEarecilus cu prinţul Caius nu ne este
de nici un folos. Ea mi are nici o influenţă asupra bărba-
1 iilui său. M-am refugiat la Baies urmînd sfatul lui Sene ca
care le recomanda prietenilor să se retragă cu prudenţa,
fcă fugă de mărimi şi să-şi caute singurătatea departe de
Roma, Dar şi asta nu se poate face pe faţă, căci dacă
atragi ateu ţ ia asupra ta eşti un om pierdut. El mi-a sugerat
 6ă-mi ascund bogăţiile căci opulenţa îi atrage pe lioţî şt
|>e delatorii gata s'ă te despoaie. Daca eşti prea bogat
trebuie să dovedeşti că eşti şi înţelept şi să abandonezi
6 parte din avere cum se procedează cu mărfurile care s6
aruncă în mare ca să se uşureze corabia pe timp de fur-
tună,
Petronius recunoscu caracterul laş al tatălui său.
—I-am dat mulţi bani lui Yibius, conliuuă senatorul.
Prefer să-i dau de bună voie cît are nevoie deci t să nil
Itoarcă deuunţîndu-mă.
Faţa, lui Petrouius expiima stupoare.
—Aici aţi ajuns1?
luuius îşi strînse pumnii şi suspină.
~ Din păcate, da. între noi doi toate punţile ?tnt
tăiate. Cea mai mare parte din bijuteriile Domitiei au
trecut de multă vreme în mîinilc lui.
—De ce ?
— Şantaj ! Mi-c penibil sâ-ţi explic l
Petronius îşi încreţi fruntea.
— îlijloacele acestea de presiune ^c referă şi la Cyn-
tliia ? Şi la mine î
Iimius şovăi puţin apoi răspunde ruşinat ţ
—Da l Xevoile băneşti ale lui Yibius smt toi mai
presante !
—Şi totuşi aţi fost cei mai bum" prieteni!
lunius îşi plecă, fruntea. După cîteva minute do iăcoi6
continuă pe un ton aproape umilitor ;
— Am auzit că, în afară de prietenia ta cu Cain?j
împăratul îţi arată o anumită simpatie ...
Pe tron ins înţelese aluzia şi se abţinu să-i răspundă,
, Tmliu-, insistă tulburat : (i
—As upa să ştiu dacă mimolo meu figurează pe IKfa
roşie a lui Tiberius !
—N-am acces la LKia aMa şi nici nu ştiu dacă există,
r
Lycurp;. pi imul majordom, intră şi anunţă că a sosit
prefectul Macron împieună cu soţia sa.
Tulbmaiea îl copleşi pe îunius.
— Macron este invitatul de onoare ', ;\lă duc »-â-l
în-'
fctmpirt. Puteiea ga e în creştere şi trebuie Bă-1 cultiv,

S92
 Macron îi inspira acum spaima pe care Sejanus i-o
Inspira pe Tremuri. Lui Petroniua i se făcu milă de tatăl
Său care ieşi aproape în fugă.
Urmat de toată familia, lunius îl intîmpină pe prefect.
Macron, văzîndu-1 pe Petrouius, care stătea deoparte,
ii făcu un semn prietenesc,
—Aş vrea «ă te prezint soţiei mele ! Va fi încîntată s&
|e cunoască ! Ennia, iată-1 pe Petronius, despre care ţi-ara
Vorbit, poetul şi prietenul prinţului Caius !
Petrouius o privi surprins.
—Parcă ne-am mai cunoscut î
1-ji aminti vag că. o văzuse îngrămădind u-se printre
clienţii tatălui său. îl frapaseră pe atunci tinereţea şl
frumuseţea ei printre indivizii săraci şi slabi, care se îngrfi-
Ktădeau la poartă. Apoi observă că purta cîteva bijuterii
ale Domitiei,
Ennia observă că Pelroniu» îi studia podoabele şi so
înroşi.
—Nu ! 2fu cred că ne-ani mai în t Unit vreodată !
—Iertali-mă !
Petronius, intrigat, îşi plimba privii Ue do ia mama s;*
la lunius şi la fratele mai marc. Să fi vin du t JDomitia o
j>arte din bijuterii ? îşi aminti de furtul inelului mamei sale
%i de torturarea sclavilor. Pietricelele mozaicului se asanvt
(blau una cîte una şi formau o imagine iot mai clară. VI-
bius ii privi sfidător,
Solia lui Macron continuă :
—Ca să ştii, Petronius, mă numc-c Erirna şi tatăl
meu este Tnrasyllus, astrologul Majestăţii Sale.
—At-ai zăpăcit, Ennia, cu frumuseţea la ! Ii<ii balul
tău a ales cea mai fermecătoaie dintro femei,
JMacron î^î afişa înfumuraiea treciud dinii \ii\ ^il;-n
in altul M primind cu condc^cendetă salut mile M
Vonipli-'mentele Aiisja o faţă foarte liniştită pă>iimdu-şi
pdHrii feine giijile. La Roma şi în Italia^ Gaida
Pictoiiuna si armata ei au în stare d'c alarmă, în ajun î se
rapoita?.o jinoartea Agrippinei pe insula Panda teiia. îşi
aminlon do
|a aşa cum o văzuse ultima dată, nemişcată, ca fcare o
inconjurau, cu obrajii zbirciţi, ocliii obosiţi, morţi,
îmbrăcată într-o rocnie de pănură, mai mult o zdreanţă-,
P(Jn centurion şi doi soldaţi o supravegheau de apioape«

293
Pe faţa ei plutea o expresie de femeie cu mintea rătăcită,
aproape nebună. Ea, care adora cuiăţonia, acum era
murdară, deoarece nu i se d S dea apă, deeît de băut. O
să-şi facă o toaletă mai mult decît sumară trebuia ?ă
economisească, puţin ciie puţin, apa primită cu zgîu-o-
nie. Xu avea nici voie să facă baie în marc.
în faţn Agiippinei se afla împăratul, venit s-o vadă.
Se bucura de mizei ia în care se afla această femeie, pe care
o mă din slrîUumlul fiinţei sale. Erau pe o înălţime care
domino dobaieadernl ascuns in fundul unui golf n le ţ. si-
nuos.
Macron îşi aminti de Agrippina, care slutea dieaplă jji
mîudră în faţa împăratului.
—Ai vrut să fii împărăteasă, îi zise împăratul rin-
jind. Ţi-am satisfăcut dorinţa. Eşti cel mai împoitant
personaj de pe această insulă. Ai gaida ta şi o colibă,
pe care poţi s-o consideri palat.
Agrippina îi răspunse atunci cu ochii aprinşi.
—Eşti un Ciiminal, Tiberius ! Un parazit instalat pe
tronul bunicului meu datorită asasinatelor comice
de
tine şi rle mama ta !
Tiberius se înroşi, îi făcu un semn centurionului care
o lovi cu biciul cu nonă capete şi bile de plumb. Agrippînn
se prăbuşi la picioarele sale. Un oclii smuls din orbii u
atîrna pe fala so însmgcrată. '
Apoi împăiatul se duse. Mncron se întreba prin co
minune trupul ramolit al lui Tiberius mai putea dovedi
atîta energie. Se mai gîndi şi la Drnsus Cezar, mort de
foame în subsolmilc Palatinului, după ce cerşise în zadar
o bucată de pîine.
El, Macron, era un soldat. Văzuse de aproape moartea,
âiţferinta, frenezia luptătorilor. Dar niciodată nu văzuso
îri'oclrn unui om o ură mai feroce decît cea diu ochii lui
Tiberius.
ui din casa lui Xiger continua cu o frenezie
aţîţată de teama morţii, în veselia oamenilor se simţea
disperarea. Unii chiai se lamentau. Patricienii, ale căror
bogăţii uluiseră Roma, se plîngeau de situaţia lor precară.
Vorbeau, simulînd tristeţea, de pierderile lor financiaie.
Cu toţii spuneau că vor să-şi vîndă statuile, obiectele de

294
artă., vilele şi chiar latifundiile, dar că nu găsesc cumpără-
tori. Cei bogaţi vroiau să scape de bogăţii iar cei săraci
erau mulţumiţi de sărăcia lor. Seneca susţinea că fiecare
pluţpcrat ar trebui să trăiască cîteva zile pe an în sărăcie,
5a să se obişnuiască cu starea aceasta şi cu modul acesta
de esistenţă. Spimea că fiecare trebuie să-şi amenajeze
£ camera, sărăcăcioasă, să doarmă pe un pat cît mai sim-
plu şi să manînce doar pîine tare şi mucegăită.
în seara aceea Petronius întîlni uh personaj esotic
care îl impresiona prin entuziasmul şi prin admiraţia faţa
de Eoma şi Italia. Admiraţia aceasta avea şi o nuanţă
de naivitate, în tot cazul individul avea averi enorme în
§pania, unde lunius Niger fusese guvernator. De fapt,
din perioada aceea îi lega o strînsă prietenie.
lunius îi vorbi lui Petronius de ospitalitatea regeasca
pe care i-o oferise Sextus Marius în Spania, de splendidele
colecţii de artă şi de bijuteriile fantastice ale nobilului
spaniol.
— Dar cea mai preţioasă şi mai frumoasă bijuterie
pe
care o am este fiica mea, Marcia, spuse Sextus Mariua
ehemîndu-şi fiica şi făcînd prezentările.
Marcia, o fată de treisprezece ani, corespundea intru
totul descrierii făcute de tatăl său. Deşi trupul îi era de
abia în formare, avea deja proporţiile unei statui de Miron
şi frumuseţea Afroditei.
Macron, care asista la scenă, completă complimentele
pe care i le actresâ Petronius.
Tatăl, tn al nouălea cer de fericire, asculta cuvintele
t s admiraţie adresate Marciei şi se uita cu plăcere Ia
etronius.
— lunius, şi fiul tău este un băiat admirabiU
Dacft
ne-am uni familiile aş zice că mi s-a îndeplinit o $«rmţâ
care ni~ar umple de bucurie l
Chiar şi această propunere directă a iui Sexlu* Mamis
dovedea că era de o sinceritate naivă.
— Aş vrea să fiu primul care să-i feliciţi- pentru lo
godnă, zîmbi Macron.
Ennia Macron părea indispusă de această copilă pro-
vincială care o eclipsa.
îunius însă era încmtat. Cu toate acestea găsea c&
vizita lui Sextus Marius căzuse prost- Moartea Agrippi-
293
nei, siîrsitul teribil al lui Drusus Cezar, bătiîueţea lui Ti-
berius şi ferocitatea sa, succesiunea la tron, toate acestea
lăsau să se prevadă zguduiri violeule.
Ceva mai târzia Petronius îi spuse lalălui său: —
Ennia asta mă intriga, Nu este ca fata unuia din
clienţii (ăi?
- Ba da! Dar a avansat repede. Enuia Kae^ius a
curiocut oameni influenţi care i-au facilitat ascensiunea.
Bineînţeles că şi-a plătit cu trupul toate favorurile. Piin-
tre protectorii ei era şi Thrasyllus care s-a gîndit ca a pas
mîna pe o comoarăTuşor de exploatat. A adoptat-o ca sa-i
dea un nume răsunător. Puţin după. aceea 1-a cucerit pe
Macron, care a înţeles că frumuseţea femeii poate $ă-l
ajute în cariera ea. Şi nu s-a înşelat. Ennia a intrat în
graţiile lui Caîus care, după toate probabilităţile, va fi
urmaşul lui Tiberius. Tu trăieşti în vîrtejul de acolo, aşa
că ar trebui să fii mai bine informat decît mine.
Pe rugul stropit cu esenţe parfumate ardea trapul
luliei Claudilla, moartă la naşi ere.
Caligula, înconjurat de toată Curtea, se uita îngîndartt
la flăcările caro se ridicau spre cer. Nu avusese nici un sen-
timent de afecţiune pentru această femeie ştearsă pe care
Tiberius i-o impusese ca soţie.
Pe fapt Caligula, tatăl copilului care murise la naştere,
încerca mai mult un sentiment de uşurare. Căci odată
cu naşterea copilului tatăl putea să dispară. Continuitatea
dinastiei era asigurată. Ori aşa rămîuea cu atuurile în
mîna. Cu atit mai mult cu cît îmbrăcase mantia adulţilor
I> acum putea să-şi pună coroana imperială fără să mai
aibă nevoie de sprijin sau de sfaturile unui regent. Cu atît
mai mult cu cit Tiberius avea oroare de regenţi, mai alet
după trădarea lui Sojanus.
La rîndul său împăratul era obsedat de o teanră care
îl chinuia ziua şi noaptea. Oare inamicii săi, ştiind c&
există un moştenitor major, in stare bă-şi asume sarcinile
puterii, au \or încerca sâ-1 suprime? Aşa că plutea între
alternative neliniştitore : ii ara pe Caius dar, pe de altif
parte, avea nevoie de el. L-ar fi executat cum ii executase
po fraţii mai mari, dar n-o putea face deoarece Caiue,
ultimul dintre ei, nu mai putea fi înlocuit, în afarS de

296
asta tînăni] prinţ se umilea în faţa Iui ca un covor pe
care cîilffi pioinarol*1 stăpînului. Ce şi-ar fi puluf dori mai
mult ?
înainte de a asista la ceremonia funebră, Caligula se
dăduse jos din patul Enniei, unde îşi petrecuse noaptea,
îtacron ştia dar nu-1 rodea gelozia. Mai mult, se bucura
de acest triunghi care îi asigura prietenia prinţului moşte-
nitor, îi dovedise lui Caligula că era gata de orice sacri -
ficiu pentru el. Chiar şi cînd era vorba de onoarea conju-
gală.

XVII

Moartea nefericitei lulia Clnudîlla, deplînsă numai de

tatăl ei, poate că ar fi trecut neobservată dacă n-ar fi
declanşat o avalanşă, de evenimente care, direct sau indi-
rect, s-au răsfrînt asupra unui marc număr de persoane
de vază. Doliul decretat la Curie făcuse ca „lumea bună"
Bă se întoarcă în mare grabă la Eoraa de la Baies şi din alte
localităţi estivale din golful ^Ncapole. Să te îmbraci în.
negru, să te privezi de sărbători, să afişezi un aer lugubru,
chiar dacă pe nimeni nu interesa dispariţia acestei prin-
ţese aproape necunoscute, era ceva foarte neplăcut, cu
atit mai mult cu cît spionii, care mişunau în Campania,
raportau numele acelora care nu se supuneau regulilor
severe ale protocolului funebru.
Rămăseseră locului numai locţiitorii vechii colonii gre-
ceşti de la Keapoîe, care suportau cu greu neplăcerile
provocate de doliul oficial, deoarece îi gonise pe toţi turiş-
tii şi le tăiase o sursă importantă de venituri.
Dar la Eorna, la adăpostul vilelor somptuoase, în spa-
tele grilajelor ferecate cu grijă, bogătaşii îşi continuau fără
jenă partidele de plăcere. Familia Kiger şi invitaţii ei
Urmară şi ei mişcarea generală şi se întoarseră în capitală.
Dacă în cursul zilei lumea romană se comporta cu o
anumită reticenţă, după căderea nopţii se destrăbăla cu
Voluptatea aţîţată de gustul fructului oprit. Poliţiştii
arestaseră cîţiva delincvenţi pentru a-şi justifica existenţa
dar, ÎD felnoa lor, o blestemau pe moarta de a cărei exis-
tenţă abia atunci aflaseră.
Pentru Tiberius doliul fusese o găină cu ouă de aur. La
început părea că nu-1 deranjează, prea mult nepăsarea
romanilor faţă de dispariţia luliei Claudilla, ca apoi, din-ţr-
odată, să-şi înăsprească atituinea şi să hotărască pedepse
grele împotriva acelora care nu respectau durerea im-
perială şi neglijau sa omagieze memoria răposatei. Poli-
ţiştii şi delatorii care stăteau la pîndă au trecut de îndată
la ficţiune. Se făcură arestări îndeosebi în rîndurile sena-
torilor şi ale nobililor bogaţi.
La una din şedinţele extraordinare ale Senatului dela-
torii de profesie, ca şi citiră dintre lupii tineri care profi-
hui de chilipir pentru a-şi afirma talentele şi a vedea dacă
sîiifc Inaţi în seamă, lansară filipice împotriva nepăsării
romanilor denaturaţi, care nu-i respectau pe aceia care o
deplîngeau pe prinţesa moartă. Această, operaţiune de
ţnare anvergură aduse bogăţii considerabile în trezoreria
imperială, Cîţiva vinovaţi, aleşi eu grijă, fuseseră con-
damnaţi la pedeapsa capitală iar averile le fuseseră con-
fiscate.
Âcea&tă campanie dădu rezultate. Eomanii plîngeau
pe stradă-, îşi lăsau bărbile s& le efeftscă şi căutau să-şi
arate disperarea cea mai sfîşietoareţ ÎTemeile nu se mai
fardau, c&utau să rămînâ mai mulfc Iu casă iar în caz de
forţă majoră ieşeau in stradă îmbrăcate în negru şi fără
bijuterii.
în familia lui Kiger domnea o atmosferă funebră şi o
linişte de înmormîntare. Schimburile de cuvinte erau
reduse la minimum, rîsetele şi veselia excluse, veşmintele
4e doliu scoase din eufere, petrecerile suspendate, dove-
dind o participare activă a familiei la durerea imperială.
Măsuri de faţadă luate în scopul de a închide gura scla?
vilor informatori ai poliţiei.
turnai Seneca, consilierul lui lunins, era autorizat s£
treacă pragul vilei deoarece vizitele lui aveau un caracter
profesional avînd în vedere imensele proprietăţi care dă-
deau naştere la numeroase litigii care, la rîndul lor, cereau
adesea intervenţia justiţiei.
Clnd era numai cu lunhis şi Marius feeitus nu se jeaa
fia spună i

298
 —Supuşii împăraţilor au tot timpul capul sub secure
şi inima le tremuiă mereu în aşteptarea morţii. Nu c alt;
jug mai greu, căci acesta îl apasă in aceeaşi măsură, alît
pe cel cure se resemnează, cît şi pe cel care refuză să-1
poarte.
lunîus simţi că ultima frază a lui Seneca, în ciuda
caracterului său genera!, se referea la zelul cu care el caută
să- se facă plăcut împăratului. Dar, deşi ofensat, n n în-
drăzni să reacţioneze deoarece ştia că Soneca are drep-
tate iar, pe de altă parîe. nu se putea dispensa de serviciile
acestuia. Nu merita să te cerţi pentru fleacuri cu unui din-
tre cei mai cunoscuţi avocaţi din Borna.
Marius Sextus se făcu că înţelege numai speculaţiile
filosofice dm cuvintele oaspetelui, îşi aminti că arca în
faţa sa un personaj strălucitor şi că merita să calin i rela-
ţiile cu Sencca.
— într-o zi s-ar putea să am nevoie de serviciile dum-
neavoa-tră, maestre, zise Marius Sextus. Sţîer că mă veţi
accepta printre clienţii dumneavoastră.
Marina Soxlus nici nu bănuia cît de repede va avea
nevoie de aceste servicii.
Populaţia nevoiaşă a Romei care nu arca, de ce să se
teamă deoarece veniturile sale precare sau pur şi simplu
inexistente o situau la adăpostul delatorilor, îşi vedea de
treburile sale» mai mult sau mai puţin cinstite, fără ?ă
dea prea mullă importanţă ordinelor draconice ale lui
Tiberius. Se distrau cînd sub ochii lor temniţele se goleau
şi personaje înalte îţi puneau capul pe butuc. Se obişnui-
seră să vadă malurile Tibiului presărate cu cada\re de
ambele sexe şi de toate vîrstele, cunoscute şi necunoscute,
împrăslialc sau îngrămădite. Poliţiştii şi soldaţii împiedi-
cau rudele sau pe cei apropiaţi să se apropie de ele şi sar şi
verse lacrimile. Păsările de pradă smulgeau bucăţi din
trupurile lor. Iar după ce spectacolul se termina, scîiclc-
tele erau aruncate în Tibru, ale cărui ape tulburi le duceau
fără nici o ceremonie.
Pe străzi haimanale puse pe glumă îi arătau cu degetul
pe cei ,,mari" care mergeau abătuţi din cauza morţii prin*
ţesei de parcă toii din familia lor ar fi pieiit în vreo cata-
strofă.
299
 -»

Un alt eveniment cu nimaf! şî maî grave zgudui Honik,

De data aceasta nobili şi poporeni, bogaţi şi săraci tre-
cură prin aceeaşi spaimă şi înfruntară aceeaşi primejdie.
Petronius se'afla la Capri cînd auzi că Aventiuul era,
în flăcări şi că un mare incendiu ameninţa să cuprindă?
toata Roma. Curieri veneau mîncînd pămîntul din oră în
oră la Capri ca să anunţe cum înaintează flăcările. Dac&
vîntul puternic nu înceta sau nu-şi schimba direcţia dimi-
neaţa putea să găsească oraşul transformat într-un mor- 1
mân de cenuşă.
Tiberîus, care se temea că Ta fi nevoit să dea mulţi
bani ca ajutor pentru reconstruirea cartierelor sinistrate,
dăduse ordin lui Caligula şi lui Macron să plece la Borna
şi sfi constate de aproape întinderea dezastrului. Petronius
ceruse permisiunea să-i însoţească, care i se acordă imediat.;
'Se temea pentru Cantina- deoarece vila lui Marcellus se
afla pe Aventin. Teoretic primejdia nu era chiar aşa de;
mare deoarece vilele erau dispersate. Această împrejurară
reducea riscul care ameninţa casele aşezate de-a valmaj
în cartierele de jos, suprapopulate) cu străzi, străduţe şi
fundături foarte întortocheate.
Ajunseră, schimbînd de mal multe ori caii, în mai
puţin de patru ore la Borna. Ceea ce văzu aici întrecea
şi cele mai negre gînduri ale lui £etronius. Aventinul
p&iea o mare de flăcări, mai mult, un vulcan în erupţie/
O coloană uriaşă de fum roşu se ridica spre cer. Cartierele'
de jos de lingă Circul cel Mare, deşi incendiate în parte,
sufereau mai puţin deoarece vîfituî bătea acum spre sud-,
vest. Tibrul ridica o barieră aparent de netrecut între
Aventin şi Transtiberin. Boar şcînţeile care treceau peste
rîu ca nişte nori de pietricele roşii expuneau cartierul trans-
tiberin vîlvătăilor.
Străzile care duceau spre Aventin erau înţesate de
fugarii care se încrucişau cu gărzile ce soseau din toate
părţile oraşului ca să stingă focul.
Petronius, trecind peste insistenţele lui Caligula de a
nu se aventura şi de a nu se duce pe colina de pe caro
venea o dogoare ucigătoare, o porni grăbit spre vila lui
Sil anus în căutarea Cynthiei. întrucît calul nu putea p,a\
străpungă valurile de sinistraţi ce coborau ducîndu-şi-
în spinare, boccelele,, copiii, băt'rînii neputincioşi, Petio-,

300
mus descăleca şi încercă să se strecoare împotriva valului,
printre fugari. Era mai greu decît dacă, s-ar fi luptat
împotriva înaintării impetuoase a unei maree. Dar fie -
care pas care îl apropia de Cyntlrîa, îi întărea curajul de
a-si continua eforturile.
Peste puţin timp rnâsa refugiaţilor se mai rări. Gărzile
îşi puseseră pompele Rudimentare în funcţiune şi atacau
flăcările. Oîteva echipe începură să dărîme casele afectate
şi s*a izoleze cartierele care încă nu fuseseră cuprinse de
flăcări.
Pctronius văzu de departe vila lui ifarcellus care ardea
(••A o torţă. IJoar aripa dinspre răsărit mai era în picioare.
Citi va sclavi ieşeau din casă scoţînd obiecte de valoare,
Nu puteai s^ ghiceşti dacă nu erau cumva îioţi. Dogoarea
CIA atîfc de puternică încît trandafirii, şi alţi arbuşti clin
grădină, luaseră foc. Scînteile aduse de vînt aţîţau focul.
Fiiinul era înăbuşitor. Porţile grădinii, larg descliise, lăsau
să intre pompierii, care se uitau descurajaţi la înaintarea
focului mistuitor. Se vedea că nici partea care mai stătea
în picioare nu va rezista multă vreme asalturilor flăcărilor.
In jurul vilei zăceau printre obiectele abandonate mai
multe cadavre carbonizate.
Petronius văzu un sclav în vîrstă, fără dinţi, cu părul
alb, pîrlit de flăcări, eu tunica zdreuţiută şi care se uita
eu o tristeţe infinită la grădina devastată.
—„Domina" Cynthia ! „Domina" Cynthia a putut t-ă
fugă ? întrebă aproape strigînd Petronius.
Bătrînul îşi scutură capul adînc întristat.
—Vai, nu I „Domina" Cynthia a murit salvindu-şi
copiii. S-a urcat de două ori la etaj, înfruntând flăcările,
ca să-şi scoată micuţii din flăcări! Gînd a coborît a doua
oară, o coloană s-a prăbuşit peste ea şi a omorît-o ! Este
acolo ! Veniţi cu mine î
Petronius simţi cum îl ia ameţeala, dar so «tăpîni
printr-un mare efort de voinţă.
—„Clarissiinus" Marcellus şi copiii sînt sănătoşi şi
nevătămaţi. Au plecat de aici, adăugă bătrînul.
Petronius zări silueta gingaşă a Cyuthiei strivită sub
o coloană de marmură care părea că îi frînsese şira spi-
nării.
—De ce HU las a t-o aici? urlă IVfronuis
 —Ku inaî puteau s& suporte dogoarea şl fumul. Aţi'
els că se vor întoarce mîine s-o caute,
—Cine ? Ei î
—„Clarissinms" Marcellus cu o parte din oameni săi.'
Vroiau, înainte do toate, să-i scoată pe copii din
iadul
ăsta.
Petronius se apropie de Cynthia şi o privi cu inima
frîntă.
—Hai s-o scoatem de aici ! strigă către bătr'm.
— Coloana este prea grea pentru noi doi!
Dîndu-si seama că nu poate să ridice coloana numai eu
bătTînul, Petronius se duse pînă la oamenii care stingeau
focul şi le cern să-1 ajute s-o scoată pe Cynthia de sub
ooloană.
— „Domimis*', prima noastră sarcină este să stingem
focul! Morţii îi scoatem mai tîrziu !
Tunica laticlavă de senator al lui Fetronius şi o pungă,
de aur avură, însă, darul să-i comingă. în afară de pom-J
pieri, Petronius mai mobiliza citiră sclavi care veniră să-i
ajute. Cu forţele reunite reuşiră să ridice puţin coloanaf
pentru ca Petronius s-o scoată pe Cynthia do sub blocuf
de^ marmură. Zdrobit de durere, o ridică în braţe ^i o"
sărută pe buze. Corpul tinerei femei, datorită flăcărilor
care dansau în jurul ruinelor vilei, îşi păstrase căldura,
Cu trupul nepreţuit al Cynthiei în braţe, Fetronius se
îndreptă spre ieşirea din grădină, urmat de privirile oame-
nilor care stingeau incendiul şi care dădeau din cap im-
presionaţi de devotamentul ofiţerului faţă do moartă.
Cynthia părea vie, doar pftniL îl avea ars în parte şl
funinginea îi mînjise obrajii si braţele. Vertebrele lombare
afilrrmato explicau poziţia sa ciudată în braţele lui Pe-
tronius. în junii lor perdele de fum învăluiâu clădirile,
Căldura înăbuşitoare îl obligă să-şi acopere capul cu
toga. O protecţie insuficientă care, totuşi, u apăra faţa,'
urechile s.i părul, întinse marginile togei peste trupul
Cynthiei ca să-1 apere. Pe obraji îi curgeau lacrimi mari.
Pentru el Cynthia mi era moarta, era doar rănită^Era"
eigur că medicii vor reuşi s-o readucă la viaţă. Ceea ce nu
putea să înţeleagă era cum de au putut s-o' lase singură,
neajutorată.

302
 coborî de pe Aventin şi ajunse în dreptul eordo-de
poliţişti, care rni-i lăsau pe curio&i şi pe hoţi s# ce pe
colina, oamenii îi făcură un loc de Ireoero, uluiţi plini
de respect.
Caligula şi Maeron dispăruseră, dar im centurion, co-
niandantuj unui detaşament de pretorieni cai'e îi ajutau
Je poliţişti tn menţinerea ordinei, îl observa şi se apropie,
Centurionul văzu trupul tinerei femei din braţele lui Pe-
tronius.
—Cine este ? Pot să ^ ă fiu de vreun ajutor t
—Este sora mea ! zise Petronius. Vreau £-0 dac ia
inine. Pe Escviliu.
Centurionul îi prezentă condoleanţele apoi rechiziţiona
o litieră ca să transporte cadavrul şi detaşă patru preto-
rieni ga însoţească litiera. Petronius îşi continuă drumuî
pe jos, însoţind litiera, fără să mai întoarcă vreo privire
spre Aventin. Totul i se părea un coşmar. Spera, chiar
dacă îşi dădea seama de absurditatea acestei iluzii, că
ge va trezi din visul acesta urît, că va reuşi să gonească
Imaginile oribile pe care le vedea şi că le va uiia aşa cum
slut uitate fantasmele din nopţile cu somn neliniştit.
Iar bărbatul ei, laşul Marcellus, se salvase părăsind-o
eub ruine. Durerea pricinuită de moartea Cynthiei fu
urmată de o mînie ce ajungea la paroxism. Dacă în clipele
acelea 1-ar fi văzut pe Marcellus, i-ar fi străpuns inima
cu sabia. Tina pentru pierderea Cyntliieî o atribuia nu
numai soţului ei, ci şi lui luriius şi Domitiei. 33ucîiid-o
In faţa altarului, au trimis-o la moarte. Faptul că acest
şfîrşiit oribil nu putea fi prevăzut, nu ierta fu ochii Iui
Pefronius, Kotărîrea lor de a o mărita.
Ajuns în faţa grilajului vilei lui îsîgei, \az\i o mai e
agitaţie. Sute de sclavi ai familiei lui Xigei şi ai Iui Mar-
eellus alergau ducînd pe umeri obiecte pe care vroiau să
le salveze de la distrugere. Cînd litiera se opii în faţa
intrării principale a casei, Pelronius luii cadavrul Cyn-
thiei în braţe şi îl du?e în \estibuiul c* 1! mare. Abia fe

303
 tu strecura printre vase de aur şi argint, printre eovoâie
şi statuete, printre candelabre şi mobila şah aţă de la
incendiu. Scena aceasta îi mări şi mai mult furia. Tra-
versă mai multe încăperi încrucişindu-se cu sclavii care
rămîneau ţintuiţi locului cînd îl vedeau.
Intră în peristilul central" şi îl văzu pe Marcellus întins
pe un divan. Marcellus, aproape leşinat, gemea în timp ce
Dcmitia şi Chloe îi dădeau cu săruri aromate pe la nas
jentru a-1 linişti. Fata lui Sestus Marius avea grijă de
copii lui Silanus, care se uitau buimaci în jurul lor fără
să priceapă ce se întîmplă. Iimius şi Marius stăteau deo-*
parte copleşiţi de nenorocire. Doar Leda îşi plîngea mama.
Apariţia teatralii a lui Petronius cu Cynthia în braţe
îi ului pe toţi atît de puternic îneît îl priveau năuciţi fără.
să poată să scoată lin cnvînt.
Domitia'fn prima care se aruncă spre Petronrtis, dar
acesta o îndepăită cu cotul şi se apropie de divanul pe*
care Marcellus se vaită ca o femeie isterică. Marcellus,
văzîndu-şi cumnatul şi soţia neînsufleţită, încetă să se
mai văicărească şi se aşeză descumpănit în capul oaselor,
Ochii lui Petronius aruncau numai fulgere.
—Te-ai salvat, ţi-ai scos obiectele de preţ din casă, dar
ai părăsit-o pe Cynthia !
Marcellus citi în privirea furibundă a lui Petronius
condamnarea sa la moarte.
—K-am putut s-o scoatem de sub ruinele în flăcări l
Parcele au condamnat-o... Am salvat copiii... Copiii erau
în camerele de la etaj...
—Tu te-ai urcat după ei?
Marcellus se uită în jurul său cerînd tacit ajutorul Iul
îunius şi al lui Marius Sextus, apoi bîigui i
— Ea s-a urcat ca să-i scoată din foc... Căci etajul
era deja în flăcări... Cu siguranţă că fumul a înăbuşit-o...
Mai întîi i-a scos j-o primii doi... Apoi s-a urcat după al •

304
treilea .. Clnd a coborît, porticul s-a prăbuşit prinzînd-o
sub dărunături... M-am aruncat spre ea şi abia am putut
să i-] smulg din braţe pe Yalerius care îşi pk-rdu&e cuno-
ştinţa
Petronius îl săgeţi cu privirea sa inimoasă.
—Deci ea s-a urcat singură să-şj salveze copiii ! Şi
tu, Blarcellus, tu ce ai făcut?
—Nu ijtiu cura de a răzbit prin norii de fum şi de flă
cări care o asaltau din toato părţile.
în timp ce Domitia şi lunius o îmbrăţişau pe Cyntîiia
plîngînd în hohote, Petronius continua să-1 tortureze fe
Marcelhis :
—Şi cînd ncia&ta la îşi punea viaţa în primejdie ca
să~şi scoată copilaşii din acest infera tu te gîndeai numai
la salvarea bogăţiilor tale, individ josnic ce eşti !
Apoi întinse sărmanul trup al Cynthiei pe o canapea, îi
aruncă o ultimă privire de milă şi de tandreţe şi se întoarse
iarăşi spre Marcollus, care se sculă clătinîndu-se pe picioare
şi cu groaza întipăiită pe obrazul său palid.
Petronius îşi duse muia la sabie şi, cu un pas botărît,
se îndreptă spre cumnatul său, care se ascunse în spatele
lui Se-Stus. lunius se aşeză şi el între Pelronius şi ginerele
său. îşi aminti de violenţa aproape nebună cu care Petro-
nius îl maltratase, pentru o vină mai mică, pe Vibius, sub
ochii mamei sale şi ai- lui Cliloe. De data aceasta citise în
ochii fiului săti liotărîiea de a vărsa sînge.
Ajutat de Marius Scstus, caro îşi păstra vigoaica,
lunius îi prinse braţele lui Petronius. Marcellus se ascunse
după Domitia.
—Xu sîot vino\al de moartea Cynthiei ! Mi-am făcut
totdeauna datoria faţă de soţie l O adoram ! Este absutd
să-mi imputaţi moaitea ci ! Nu eu ani 1ost acela care i~a
spus să se urce la etaj ! Am făcut totul ca s-o împiedic î
Tiimisesem sclavi să. IUCQ...

JO - c.
305
 — Care nu s-au mai întors ! completă Betroiiiu*.
~ Chiar dacă mă omori n-o mai scoli din morţi ! Este
o maro nenorocire I Moartea i se datorează, unui destin
sinistru ! Vrei să-mi laşi copiii orfani de mamă ş] de iată î
Ku sînt un gladiator să mă bat cu tine !
Petronius îl privi cu dispreţ,
—Ai dreptate, MarcellugJ Eşti mai prejos decît ulti
mul dintre gladiatori ! K-am sâ-mi murdăresc gabia cu
sîngele tău. Dar asta nu înseamnă că socotelile dintre noi
doi au fost încheiate !

Moartea Cynthiei fusese o lovitură grea pentru Petro-

nius. Leda, ultima lor legătură, purta numele odios de
Silauus, omul care fusese geniul rău al celor doi gemeni.
Petronius părea că îşi pierduse minţile. Cynthia, frumoasă,
zîmbitoare, cu ochii strălucitori, se afla în faţa sa şi îl
privea cu dragoste. Scena aceasta îl obseda. Imaginaţia
lui o scotea din neant şi o aducea în faţă. Cynthia rm-i
mai vorbea, dar privirea ei plină de tandreţe nu-I părăsea
o clipă.
Pregătirile pentru funeraliile solemne îşi urmau cursul,
Petronius locuia în casa lui Kiger, în camera sa, dar masa
o lua singur şi nu întreţinea nici un fel de relaţii cu ai săi.
Î3 ura pe micul Yalerius eonsiderîndu-1 cauza indirectă a
morţii Cynthiei, care murise ca să-1 salveze, îl ura cu atît
mai mult, cu cit fusese zămislit de Marccllus.
De la Macron., care îi arăta o mare prietenie, primise
permisiunea de a r3mîne la Roma Ia înmormîntarea suro-
rii sale.
Crud îl îutîlnea din nilîmplare pe Marcellus abia se
stăpînea să nu-I siringă de gît. Sîngeîe cere sînge. Gustase
din placeica răzbunării atunci cind îl omorîse pe generalul

306
Str.iho, asasinul Iui Postumii*, tatăl său. De asemenea
îiu'crca^o o mare satisfacţie oînd Salîustius Priseus murise
suî<x';U 3a un banchet, îşi aminti do un vechi pro vei b
sicilian care spune „Răzbunarea cate o mîneaie care tre-
buie înfocată foarte rece".
Cu toate acestea Petronins era un spirifc paşnic, îi
plăceau ai (ele, poemele care atingeau perfecţiunea, muzica
rare u'ăjea auzul, pictura marilor colorişti, capodoperele
din ^culptură. Dar"prinţesa Antonia îl învăţase că onoarea
eolip-ează toate celelalte sentimente omeneşti şi că răz-
bun:irea_ este hrana zeilor. Aceste cuvinte i se
întipări-.scr;1 în inimă şi în creier.
lîint'inţcles că micuî Valerius nu putea i'i făcut vinovat
de moartea'' mamei sale care «e sacrificase cu bună ştiinţă.
J'p de îdiă parte Marcellus se justificase în faţa acuzaţiei
că n-a mit sa-şi rişte viaţa ca h-o salveze pe cea a soliei.
Penii u Pelronius, însă, aceste argumente nu aveau nici
o valoare. Concepţia sa în materie nu admitea alternativă.
jL'upă ci răzbunarea excludea iertarea. Direct sau indirect,
.Marceihis şi micul -Yaîerius conţiituu'seră la moartea
(,'yntîiiei şi pentru asta trebuiau să plătească,
Puifi la funeralii Pe tron ins rătăcea de unul singur pe
Bt nizile lîoraci. Nici DU-I" vedea pe cei care se îngrămădeau
în jurul ,-iîiu, îşi evita cnnoştinjelo, cînar şi prietenii.
fn pfîrşir, sosi şi ziua în care corpul neînsufleţit al
Cyfifiiiei trebuia să fie transformat îrt cenuşă. Petroniua a-
iită l:i, ceremonia funebră dar se ţinu deoparte, îi făcea
oroare masca de văduv nefericit pe care o afişa Marcellus
primind condoleanţe din partea nobilimii romane, caie
voi lise să-şi ia rămas bun de la rămăşiţele pamînleşti ale
nrdcia care fl fost Cyrilliia Silami? Xigcr. N"u se uită nici
î;i rugul de pe care se ridicau vălătuci de fum negru, nici
l;i depunerea comişei în urna funciară şi nici la coborîrea
un.ci in ravcul familiei.

307
 Vroia să păstreze în faţa ochilor imaginea Cynthiei Sn
•viaţa, silueta ei frumoasă, veselia ei, buzele ei senzuale.
Chiar şi atunci cînd uşile grele ale cavoului se încinseseră
cu zgomot, simţea că Cyntbia era lingă el. într-o scânteiere
de luciditate se întrebă dacă nu cumva căzuse pradă
nebuniei, dacă nu era o victimă a halucinaţiei. Cu toate
acestea niciodată n-a încercat să gonească această ima-
gine divinizată, care îl însoţea zi şi noapte.
Să fi fost Cynthia o reflectare a propriei fiinţe? Nu
cumva împrumutase din energia lui ca să-şi continue viaţa
prin el si numai prin el, chiar şi dincolo de mormînt î E
adevărat, nu putea s-o atingă, fiindcă trupul ci nu mai
avea consistenţa, însă ochii Ini puteau să se extazieze în
fata umbrei Cynthiei.
După funeralii Petronius se pregătea, să plece wiăM Ia
Capri. îlarcellus şi copiii fuseseră adăpostiţi de lunins >i
Domitia. îl"u puteau să-i lase în stradă, înainte de plecare
Petronius îşi luă rămas bun de la ai săi, cu excepţia lin
JtTarcelliis, căruia nu-i aruncă nici o privire. Cumnatul său,
în ciuda aerelor, era o fire împăciuitoristă. Vroise să dea
explicaţii, să se justifice în faţa lui Petronius, dar acosta
îl trată ca pe un laş şi îi întoarse spatele. Ultima fiinţă pe
care Petronius o îmbrăţişa fu Leda, fiica sa. O strînse în
braţe neputînd să-şi oprească lacrimile. Leda, încă sub
şocul morţii mamei, privea cu emoţie şi tandreţe semnele
de afecţiune care veneau din partea „unchiului" său.
Atitudinea lui Petronins faţă de Marcellus făcuse
•vîlvă. Oamenilor le place să bîrlească. şi acuzaţiile lui
Petronius îi pătară reputaţia lui Marcellus. Vibius îi sugeră
cumnatului său să-1 atace pe Petronius în justiţie pentm
defăimare. Vibius turna cu voluptate venin peste rana
morală a lui îJarcellus.
Seneca, chemat pentru consultaţii, le spuse că un pro -
ces de defăimare n-ar face decît să confirme afirmaţiile
lui Petronius deoaiece faptele vorbesc de la sine. Contra-
argumentele lui Maiceltus uu-1 incinajaîă pe senator să se
angajeze pe ace-astu rule, cu atît mai mult cu cit poziţia
sa slăbise considciabil după numi U a luliei Claudilla.
Atîta timp cît Tulm riamlilU incaina speranţele celor
care vedeau în ea pe \iitoaiea împărăteasă a Romei, Mar-
eolliis, în calitatea ba de rudTi <\ pliatului C'aJus, era r ă? fă-
lat, căutat, linguşit. Dar acum lumea îşi mai amintea
doar do faptul că unchiul său fLise.se executat ca unul din
complicii lui Sejanus. Acuzaţiile lui Petronius nu făceau
de cit să dea mai multă greutate atacurilor venite din par-
ta duşmanilor. Pe de altă pai te era adevărat că pierduta
•\ila de pe Aventin, dar îi mai rămîneau vilele din Cam*
pania şi latifundiile, care reprezentau o avere destul de
importantă ca să fie jinduită de delatori. Seneca îi reco-<
manela să se facă uitat şi, profitînd de moartea nevestei;
să se retragă undeva, cel puţin pentru o vreme.
Vibius rămase decepţionat de soluţia asta. lunius sj
.Domitia îi mulţumiră lui Seneca pentru sfaturile sala
înţelepte, deoarece familia Niger nu mai vroia decît liniş&
&i uitare.
înainte de a părăsi Koma Petronius fu chemat da
către prinţesa Antonia. Petronius se duse în grabă deoa-<
rece nutrea faţă de ea o afecţiune nemărginită, aproapâ
filială. Influenţa bătrînei doamne era cu atît mai profundă^
cu atît mai de neşters, cu cît pecetea ei îi marcase anii
adolescenţei.
O găsi ţintuită la pat, ceea ce îl tulbură foarte mult,
Slăbise mult şi ridurile îi brăzdau faţa aproape cenuşie,-
Lîngă pat stătea în picioare Publius Alexander, ban-
cherul ei din Borna, pe care Petronius îl cunoştea.
Petronius se apropie de pat şi îngenunchie. Pe faţa sa
se citea îngrijorarea profundă cauzată de starea sănătăţii
prinţesei. O întrebă trist dacă se simţea bine.
Antonia U întrerupse.
—Ku e vorba de sănătatea mea. Te-am chemat să-ţi
transmit condoleanţe pentru moartea surorii tale.
Caius
nii-a vorbit adesea de afecţiunea pe care o aveai
pentra
sora ta. . . Dar mai e şi un alt subiect pe care aş vrea
sîî-1
atac astăzi. Valurile repezi ale morţii îi lovesc pe
coi
bătrîni, ca şi pe cei tineri, fără deosebire. Tinerii au
col
puţin consolarea ca n-au cunoscut neuorociiile vieţii.
Tot
ce-i omenesc nu se poate sustrage acestui sfîrşit
inexora
bil. Se pare că în curîud îmi \a Late şi mic ceasul.
—Iertali-mfi, prinţesă, dai mi mi place să vă aud
\orbind de nioattCr
 — De ce nu? Eiie o stare pe care n-o puiem
Cura spunea Escliil, morţii nu-i pasa de olrande.
libaţii, nimic nu poale s-o înduplece ... Din cauzn acer.hu
deznodămint, care mi se pare că se apropie, m~am glndit
la tine. Am vrut să, le trec în testamentul mcn dor şl iu
că Tiberius, care va trăi si după moartea mea, va anula
testamentul. O să tifiiaseă şi după moartea mea deoarece
Parcele i-au ursit o Mâţă lungă spre nenorocirea rmpoim-
lui. întrueît vreau ca să păstrezi nu numai amintirea mea,
ci şi o măi tui ic tangibilă a sentimentelor melc fală d<-
tine, am hotăiît să-1 i tos un latifundiu şi un cart ier din
Alexandria, un alt altifundiu în Italia şi hei sferturi din
Eavenna, ca şi o vilă la Baies şi încă una la Pompei. Aceste
bunuri îţi vor reveni în urma unei vînzări fictive po cai e
nimeni nu o va putea ataca. Bancherul rneu din lîon\n
şi cel din Alexandria au redactat doeiimcnleio ytp^os-AYP,
Deoarece încă n-ai douăzeci şi cinci de ani, vii^ta la cai e
devii independent, am obţinut din partea tatălui iau
renunţarea la autoritatea paternă, ceea ce îţi asigură libci-
tatea de a dispune şi de a gestiona personal averea.
Petronius o privea cu ochii umezi de emoţie ţi loeu-
noştinţă.
Prinţesa continuă :
—Aceste bunuri îţi voi reveni peni ni hiuna <]« dona
gute de milioane de sesterţi, un preţ sub valoare, ea să nu
se plătească prea multe impozite.
Petronius răspunse cu amabilitate :
—Prinţesă, dar cu mi dispun do banii aceţlia !
—Banca lui Alexander te va împrumuta. Tn acdn^i
timp banca va senina o hîrtie prin care recunoaşte că
i-9l
plătit datoria, în modul acesta vei fi eliberat de ori
ţe
răspundere băneasca. La această oră, după lege, oMi
\ih
om bogat. Un om foai te bogat.
Banclieiul le întiuse cîteva documente pe cai e Anto-
nia şi Petronius le semnară.
Petronius săruta cu respect mîna Antonici.
—Acum, zise Antonia, uu-ti mai rămîne deeiî tT\ Ie
păstrezi cu grijă deoarece delatorii lui Tiberius, clinii săi
favoriţi pe care îi hrăneşte cu carne de om, se vor arunca
asupra ta cu prima ocazie. Cit timp voi trai, nimeni mi ^
îndrăzni să se atingă de patiimoniul tău. Isiei împăiatul.

310
căci se teme de mine deoarece îşi închipuie că am puteri
magice, O convingere pe care cant să nu i-o zdruncin.
Dar după moartea mea să te fereşti ! Adu-ţi aminte de
frumoasa ta colecţie de Tanagra de la Atena pe care zbini
guvernatorului ţi-au furat-o după fuga ta. Fii atent! ISf-aş
vrea ca necazurile acestea sa se repete deoarece acum
dispui de o avere considerabilă. Cu cît moare Tîbernis
mai repede, cu atît scapi mai repede de temerea asta.
—Dar de ce îmi arătaţi o bunăvoinţă atît de înaltă.,
prinţesăr ?
Antonia îşi ridică mina micuţă încărcată cu inele.
—în afară de sentimentele pe care ţi le port, aş putea
ga KÎC că firea ta hotărît& mi-a plăcut cel mai mult,
Petronius înţelese că Antonia făcea aluzii la generalul
Strabo,
—K-aş vrea, prinţesă, să-i privez pe moştenitorii dum
neavoastră de această avere.
—Petronius, tomurile pe care ţi le ofer nu reprezintă/
decît o parte infimă din patrimoniul meu. Am o
singura
temere în ceea ce te priveşte. Mi-e teamă că. moartea
mea
ar putea să, te lase fără apărare în faţa lui
Tiberius ..
Sper cS ameliprarea situaţiei tale financiare îţi va
îndulci
puţin amărăciunea, deoarece rna vei mai depinde de
ni
meni, M-ai înţeles? De nimeni!
Antonia îşi închise ochii. Vocea i se stinse,
— Prinţesăr! strigă Petronius.
Prinţesa îşi deschise ochii.
~ Nu l încă n-am intrat în agonie ! JŞTu te speria,
băiatul men I Acum poţi să. te retragi I Stofe obosită l
— Prinţesă, aş vrea să vă mulţumesc...
Antonia îşi întinse mîna şi îi raîngîie cu blîndeţe părul.
Gestul acesta vroia să sublinieze că se afla într-o buna
dispoziţie.
— Nil-mi mulţumi.. Cuvintele nu au raloare.
Ade
vărul există cu sau fără cuvinte... Esenţial este ceea ce
simţi în adînool inimii tale -. . Bancherii mei nu vor face
zarvă în jurul acestei afaceri aranjate discret... Dar
într-o zi Borna o să afle că eşti bogat. Imeiis de bogat ! îmi
imaginez figura celor care o să crape de invidie şi mă.
bucur de pe acum. . . Un spectacol al josniciei şi cupidită
ţii omeneşti la care mi-ar fi plăcut să a'tist...

311
 Pctronius ar fi preferat ca schimbarea proprie
larii Ui î acestor latifundii şi vile să se facă în tăcere
cu toată discreţia necesară. Ca agenţii de bancă, şi
personalul de dinainte, liberţi şi sclavi, să se ocupe
de gestionarea şi administrarea latifundiilor şi
întreţinerea vilelor. Dar înscrierea la cadastru, plata
impozitelor şi marile venituri încasate do Fetronius
au dus la dezvăluirea tainei mai repede decît s-ar fi
aşteptat. Borna bogătaşilor şi a parveniţilor începu
să fiarbă.
—îmbogăţirea neaşteptată a lui Polroaius ok i
sus
pectă !
—O fi descoperit comorile reginei din Saba • !
—Sau comoiile ascunse In sipetele vreunei
bâtrîne
îndrăgostite 9
—N-o ti cumva un priceput vînător de
testamente?
—N-a moştenit şi n-a primit nimic in dar !
Pur şi
simplu si-a cumpărat toate bunurile !
—Cu ce bani l
~ Banca lui Alexauder i-a avansat cîteva bule
do milioane de sesterţi !
—8-a bucurat de un credit imens!
—I-a servit prietenia cii Caligula !
—N-o fi, cumva, vreun nume de împrumut?
—A devenit, de la o zi la alta, una dintre
partidele
cele mai căutate de părinţii cu fete de măritat,
Tluassylus, astrologuilui Tiberius, se întreba
perplex i
,,Bătrîna Antonia a mutat un pion pe tabla sa
de şah, în ce scop1?"
Dar nu-şi puge în gardă stăpîaul împotriva a ceea
ce considera o intrigă aranjată cu pricere.
Tiberius nu va trăi la nesfîrsit şi, dacă era vorba de
o manevră a lui Cali-gula, şi-ar risca mai tîrziu
capul daca ar vorbi mai mult decît trebuie.
lunius şi Domitia jubilau. Fiul lor cel mic făcea
primii paşi pe calea spre mărire, întrucît în această
afacere era amestecată şi Antonia, în faţa fiului lor .3
se deschideau perspective mari. în schimb Vibius
turba de mînie. Pe-tronins cădea, ca o pisică,
totdeauna pe cele patru labe. Trebuia s-o atite pe
Ennia împotriva fiatelui său mai mie.

312
Par înnit fa de asta ar tiebuî să Tacâ Investigaţii ca sa <!
<^'«)u<- dcdebuptwile combinaţiei. Apoi să lovească! Ş]
-j lovească taie !
Iiinius şi Domitia se bucurau în*d, prea devreme, îi
amciimţa o mare iurtnnă.
La Răsărit, Arfcaban, regele părţilor, îl instala pe
Aisaoos, fratele său, pe tronul Armeniei, rămas liber după
moartea regelui armean, client al Romei. Imperiul îşi
mobiliza legiunile din Siria şi Asia, ca şi pe diplomaţi.
Tiberius avea mult de furcă cn ei deoarece părţii ştiau să
îmbine operaţiunile armatelor lor redutabile eu intrigile
oiicntaie. Evenimentele se complicau, înalţi demnitari
părţi ceruseră ajutorul lui Tibcrms pentru a-1 răsturna
pe Aitaban, tiran sîngeros şi duşman jurat al Romei.
Pctronius ceru permisiunea să meargă să lupte pe
frontul oriental.,îmbogăţirea sa rni-1 mulţumise decît pe
jumătate. Era prea îndurerat ca să se poată bucura de
aM're, Zdrobit de moartea Cyntliiei vroia să-şi încheie
fi înnos viaţa. A cădea cu arma în mină, în faţa duşmanu-
lui, ar fi însemnat un sfârşit tot atit de tragic ca şi moartea
surorii sale.
înainte de plecare Macron îl invită la o „conă-".
—în actuala conjunctură, îl întrebă pieicctul, n-ar fi
mai_ bine să rămîi la Roma sau la, Cappi f
întrebarea îl puse pe Petronius în gardă. Jlacron ur-
i i.aoa nişte discuţii mai delicate sau vroia să-1 facă să
A orbească şi apoi să-i atribuie idei compromiţătoare?
—Ne aşteaptă evenimente mari, zise prefectul.
—între'graniţele unui impeiiu uiiaş oa al nostru e
i'înnal să apară tot felul de evenimente.
Aracion bău puţin viu ca feă-şi dreagă glasul.
—ÎI iubesc foarte mult pe prietenul tău, prinţul
( uns '
—Kste un sentiment pe care îl înipăităşim, replică
1^-Honius. Şi prinţul te apreciază.
întrucît moaitea nu-fmai speria, lansă o frază -pfi-mo|
dioa«ă. La urma urmelor nu datora o profundă recu-
noştinţă familiei lui Germanicus?
—Daeă mult iubitul noshu împărat ar dispărea subit,
o mare nenorocire va lovi Borna. Dar ultimul somn vine

313
în ciuda dorinţei rioa^Ue de a-1 intirzia, a doi i aţei do a rie
bucura de o domnie atlt de glorioasă. Din fericire prietenul
nostru comun e^te un prinţ de marc valoare. Cuius ^ a fi
au mare împărat.
Macron remarcă cumintele „prietenul noftin comun",
Pationius continuă :
—Cu cit Caius se va uita mai repede pe tronul stră
moşilor săi cu aţii imperiul va cunoaşte mai repede un
nou avmt,
Se descopere ca să -l forţeze pe Macron să-iji precizeze
atitudinea.
—Gindim la fel, Petromus. Caius va fi «n mare suve-
iaru Tinereţea sa este plină de promisiuni. Imperiul pare
înţepenit , Pârlii n-ar fi îndrăznit să înfrunte un împărat
energie, Mguros şi gata să-i lichideze odată pentru tot
deauna,
Prefectul Pretoiienilor şi Fetrouiua se despărţiră fofttte
unul de celălalt,

Clnd Petro nins sosi pe i'ront litigiul era aproape rezol-

vat. Vitellîns, curteanul cel mai servil al Ini Tiberius clar
ţji unul dintre cei mai capabili guvernatori ai Siriei, H
alungase pe părţi din Armenia si H alezase pe tronul lui
Artaban pe prinţul Tirîdate, un ma!f« prieten al Bornei.
Artaban şj armata sa decimată se retrăseseră spre părţile
lăs&ritene ale ţării.
PetroTiiu"* u-a prea a\ut ocazia să-şi arate \aloaiea
militară deoarece acum războiul se reducea mai mult la
hărţuieli şi la acţiuni izolate, fără anvergură.
In acel moment so^i wrmosager din partea lui luniug
Isriger, care îşi implora fiul să se întoarcă urgent la Borna,
unde prezenţa sa era absolut necesară, în perioada aceea
Petronnis începuse să sufere de o criză nervoasă ce se ma-
nifesta prin neioia de a se izola de prieteni si de orgiile
dintre lupte şi ambxvoade, care le susţineau moralul.
Vilelint! ştia bine de încrederea de care «e bucura
Pelronnn la Curte si se grăbi să-i acorde concediul soliei-
tat. Etapele bine oiganizalc asigurării tînărnlui ofiti-r o
călătorie rapidă Sji plăcută.
Pre/enţa umbrei Cynthici se estuinpa treptat, A\ea
că se îndepăita de el ca şi enrn ceva ar nemul-

314
ţumi o. Bămiia ca halucinaţiile oaie îl m.-6»li-uîi ] n a
jilund ^e şhiî,cRu iiind teii]- r i c di- imjmiile iM'll iuti
putejnicc dalbi atc unor lealităţi care îşi imţ uneau UaiJe.
J}ar dacă fenomenele vizuale di.spăicau destul de'lcm,
CMblenţa fizică a Cynthiei continua să-1 uriîiîiicaM'j. Te-
mÎJidu-so E.& n-o piardă, se concepţia a&upia miagnm ci,
se gîudea mult la ca şi căuta s-o evoce în tis.
T.a l'oma află de la lunius şi Domilia nişte \c*h \ Im-
f oare. jtfarius Se i tuş fusese arestat şi dat în judei :U,1 j ni-
irn crima de lese-majeste'. Ifarcia, aştejjtînd dcxuodîiinîn-
iul procesului, trăia ascunsă intr-o . J,in&ulă'' a unui H i ( i ţ
df\ otaral lui Tnnius.
—Cum s-a ajuns aici? întrebă Pctronins uimit
—Mrtrius fusese TBvitat împreună cu 3Jaicia '•ă-vi
petreacă cîie'va zile la Cui te. Prietenul meu eia fnieit
de
onoarea ])e oare i-o făcea împăratul. Dar în ajunul
plecam
la Capri. SFarius primi o sţrigoare anonimă ÎJi caie <
ÎH
prc\cni( că in\itatia nu era decît un preţ est j t n t i u
<] o
atinge ]-e ARircia pe insulă, şi acolo, de bună \oie
saii (u
foiţa, siî fie încadiată în lîndul „spintiiiloi'' lui
'Dheiilis,
toi mai lacom de carne proaspătă. Ku ştiam dacă
me«aji:i
wz\ ăluia adevnrul sau era o farsă, în tot cazul Mai
ins
se nelinişti si mă rugă s-o ascund pe Marcia, ceea
ce ţi
făcui j apoi, copleşit de îndoieli, se duse la Capii.
Primirea,
ce-i fuseee rezervată îl lămuri definitiv, înainte de
a-1
introduce la împărat, marele maestru de eeînnonii
şi
ortfaiii/atcrul de plăceri al împăratului îl întrebă.
Mîpă- x
raîi, de ce a venit singur şi îi ctrură să-şi elicmc
fiica,
dioaiece absenţa ci ar ii fost considetată de impui a t
dirpt
iiiMiltft. jSrarins refuză. 3?use?e arestafpe Ioc şi imnis
MI b
('«.-oi i ă la ŢVTaniertina unde îşi aşteaptă judecata pciHru cri-
ma de lese-majebte'. întiucît se ştia că locuieşte la mine,
poliţia rai-a răvăşit vilii din temelii pînă în pod c.ii:tind-o
pe Sfarcia. Au luat tonte'hîitiile lui Maiius.
— Ne-am gîo<îit la tine, adăuga Bomilia, JiJndcă ai
i'daiti suspusc la Cui te. La ultima noastră recepţie ilai cia
a făcut sen/atic.„fineAa trebuie-că a vorbit desjre ea lui
Tibcrius.
Pctroj.ius încalecă iarăşi şi u JOIPI in gad.p spie
C;mi-]ajiia. jXjniis la Capi: auzi, sjre ulunca sa, că
Man'us
Sextns era acuzat nu numai de lese-majei.li?, ci ijî do inec^li
cu fiica sa. Refuzul său de a o aduce la Curte îi juatilu-a
vinovăţia. Vroia s-o păstreze pe Mareia pentru propriile
salt- plăceri.
Petronius alergă la Caligula, care îl primi cu bucmio.
îi vorbi de ultima sa convorbire cu Macron, care îl inter* ?
a foarte mult pe prinţ. Apoi puse pe tapet problema In
Marius Sextus.
Caligula nu-şi ascunse îngrijorarea,
—Cunosc chestiunea asta. Tiberiu este furios. Da or,
aş interveni în acest" caz, n-aş face altceva de cit să agra
vez situaţia protejatului tău. Zeci de copoi sînt pe urnid'-
sărmanei fete. Ce şanse ar avea prietenul tău dacă cluar
lui Domitius Ahenobarbus, cumnatul meu, i se intentează
un proces de incest. A deranjat pe cineva ! Dar pe cine ?
Prinţul se plimba prin cameră de la un capăt la ct-lă-
lalfc arăt'îndu-şi supărarea; Căuta d soluţie deoarece viciu
gă-şi ajute prietenul. Dintr-odată faţa i se lumină.
—Un singur om ar putea să-l convingă pe Tihemis
sii-şi schimbe părerea. Nerva, senatorul! Dar trebuie
să
acţionezi repede deoarece este pe moarte,
—E bolnav 7 De bătrîneţe ?
—Ku l Face greva foamei l
—E nebiui l
—Cine ar îndrăzni să stabilească graniţa dintre nebu
nie şi raţiune? Grăbeşte-te să-l găseşti pe îferva încă
m
viaţă ! Aceasta ar fi ultima ta şansă, I

Sclavul nubian, care - pă^ea nemişcat, cu braţele

încrucişate, uşa apartamentului lui Nerva, dădu din cap.
— îmi pare rău, „dominua" Petronius, dar „clarissi-
rnus" nu mai primeşte vizitatori.
Argumentele lui Petroniua nu reuşiră să frîngă îndă-
rătnicia sclavului. Se văzu nevoit să treacă, la alte mij-
loace, îl izbi cu putere pe nubian, care se prăbuşi pe par-
doseala cu dale, şi intră în apartamentul lui Nerva. Sena-
torul culcat în pat, sprijinind u-se pe două perne, cu obra-
jii zbîrciţi, cu pielea galbena lipită de oase şi buzele tara
sîuge, se uită prelung la Petronius care se înclină cu res-
pect in faţa sa.

316
 — Sclavul nu ji-a ?pus că nu primesc pe nimeni 1
JVlrojiina îşi îndoi genunchii.
—Mi- am permis să trec peste poruncile dumneavoa
stră' fiindcă este vorba de o chestiune de viaţă sau de
moaifc. în afară de asta am contat pe bunăvoinţa pe
care mi-aţi arătat-o totdeauna.
Uşa se deschise şi sclavul nubian îşi arătă capul cu
părul scurt iji creţ. îvTerva îi făcu un semn să iasi5 afanl.
Uşa fe închise.
— Vorbeşte, Petronius I Şi ridică-te !
Vocea sa slabă ca o răsuflare abia se auzea.
Petronius îi prezentă în cîteva cuvinte problema pri-
A ii oare la Soxtua ITarius, ca să nu-1 obosească şi să nu-î
vadă murind în faţa sa. Herva îl ascută cu atenţie dosi
concentrarea îl epuiza.
—Vezi clopoţelul acela ! îi zise lui Fetronius arătîudu-î
ol'îpfful care ?e afla Ja'căpătîinl său. Su mai am puterea
î-il m;1 mişc.
P( troniua se execută şi sclavul reapăru.
~ T)u-te pînă Ia împărat şi spune-i că aş fi foarte feri -
cit aă-1 văd . - -
3 'c tronius tremura de emoţie. De întrevederea aceasta
depindea nu numai viaţa Iui Sestus Marina şi a fiicei sale,
ilav t)i a propriei familii.
La puţin timp după aceea apăru şi Tiberins eu o \ io)-
riuno caro ii dezminiea virata.
Cu ochii aţintiţi spre INerva abia răspunse la salutul
Iui Petronina. Se apropie de senator şi îi luă mîiia descar -
nată între mîinile sale.
—De ce ra-ai chemat? Te-aj hotărît să mănînciî >fă
faci fericit ! Vrei să-ţi comand cea mai bogată inai^ă?
]STerva zîmbi slab.
— De ce, Keiva? strigă Tîberius exasperat. De ce î
Dacă mori, îmi pierd singurul prieten I Singurul meu s-
piijin ! Singurul meu sfetnic în care aveam toată încre-
drrca î Te implor să trăieşti ! Fa-o pentru mine !
*Petronius privea uluit scena. Tiberius spunea adevăinl.
Col puţin acum era sincer. Omul acesta cu.mima uscată
nutrea pentru Nefva o prietenie ce nu putea fi expii-
matS în cuvinte. Era surprinzător ^ă constaţi ca împăia-
/•
317
tul era, totuşi, în stare aii nutrească o afectam*, o tan -
drele neţărmurită faţă de un muribund. Cum de reuşise
Nerva să se impună în faţa stăpîuului lumii ?
—Viaţa mă enervează, Tiberius... Nu-mi oferă
nimic nou şi nu mai are mei un sens. Nimic nu este mai
rău deci t singurătatea.. - Iar eu sin t gingii* • • •
Tiberius îi strînse mîna şi o duse la pieptul său. Pe
obrajii săi ofiliţi apăiură şiioaie de lacrimi.
—De ce eşti singur? X u sînt şi eu Ungă line ? Priete-
mil tău? Unicul si marele tău prieten!
—Singurătatea mea este de altă natură. Am suflului
pustiit. Este o singurătate morală pe care nu
poţi.s-o
înţelegi. Vreau să mor, asta-i ,tot ! '
—Ce aş putea să fac ca să te conving »ă renunţi la
nebunia sinuciderii?
—SG spune că cei condamnaţi îa moarto fiu dreptul aă-si
exprime o dorinţă, care le este satisfăcută... Eu m-
am
condamnat la moarte ... înainte de a închide ochii
pen
tru totdeauna auro rugăminte faţă de tine.
—Spune-mi ce vrei, Nerva ! zise Tiberius hohotind
do -plîns. îţi ofer demnitatea de prim cancelar al
impe
riului !
—N-am jinduit niciodată după măriri, Tiberius...
Cuca ce îţi cer este atît de puţin faţă de puterea ta
imensă
incit cu un singur cu vi n t ai putea să mă îacî Hericit.
..
—Te ascult, Xerva ! Te ascult !
—- Scoate-tl pe Sextus Marius si pe Mira de sub aeuzaţ-ie,
Sînt. nevinovaţi şi tu o ştii bine.
Vocea lui Nerva avea un accent de reproş care U făcu
pe Tiberius să tresară, îl piivi pe Petronius.
—A venit să asiste la sfîrsitul tău? întrebă îibeiiua
cu invidie în glas. L-ai preferat în locul meu ? L-aî chemat
să vmff aici ?
— Viola să mă vadă ... Şi cum îl stimez, 1-am primit. ..
Nerva schiţă o umbră de ztmbet.
— Tinereţea şi bătiîneţea sînt atît de relative i Tinerii
sînt blestemaţi "să îmbătrânească iar biUrmii sînt bleste
maţi să şi plingă tinereţea pierdută pentru totdeauna»...
îsj închise ochii.
— Sînt istovit. . . Doiinţa mea, ulii mă rîiea doiinţă-
va r't îndeplinită'î

313
 i pleca, îmiit
—'îţi promit !
—Mulţumesc- , Acimi plecaţi . . . Amfndni . . . N»
i»ai noi &ii-nii dchdiid ochii . . . Mi s- a l'ăcul wmm - .
Tiberius îi ai unea o ultimă privire. apoi se seu la M îi
spuse eu o u>ce joasă, fuaile triştii :
- Aliiue anr să anin ca ?ă te văd. Se fcpime că noaptea
«sta un sfetnic bun. Poaft- f;i ai sS renunţi h) gîmlwile
acestea- absurde.
Spunind acesta cuvinte, it-^i
Xprva îşi descJiis*' puţin plcoapt-ie ^i ^mib
ruîui său prieten.
— PctrojiÎMs. eifd că cşli singuiul earo mâ
Bar Ui mai si o misiune de îndeplinit, în timp ce î»
mpa se deseîiidc doar neant u)
A doua zi yerva Jtmri.
Petrojiiug trimise UD curiei la TTbma ^ ducă vesf^
bună lui IUDÎUS ! Domit iei ,
SUud în picioare în fata t'onhuhtiui oe şodca jje .pău-
nul ^:lu ourul, Sestus îîai'ii^ îi privea pe rscnatorn care îl
judecau. Mai era zăpăcit de eeea ce i pe tettoplase' după
M plecase din Spania. Venise la Eoma cu intenţia de a-i
oferi fiicei sale o călătorie de; vis, eventual să-i g^sea,--c;i
r,n soţ, demn de frumuseţea, de nobleţea, şi do averea ci,
şi visul acesta se transform;!.*' inîr-on coşmar. Acum se
afla în Fata celei mai înalte Adunări a imjjefiunii ca *& fie
judecai. Acuzaţiile frizau ataurdul : I^-majeM* 1 ş i . i n -
trslul !
Senjloiîi. ou oclm pnnniţi as u pi a sa, nu cjau in ^^:llt i
ga iu (eleată efi tiji apăia fata de ucrtişhiarca unui băttîn
libidinos, în ciuda preMuniloi,- hi ciuda- ameninţărilor
.şi chiar n acMoi de violentă excicilate asupra lui, refu-
zase sii indice locul unde îşi a?cnii!ii'?c fata. Funius Nig^r,
legat piin legile ospitalităţii, păstra aceeaşi tăeero.
Apăraiea, destul de slaba, caic nu «e depărta pica
mult de acuzare, ceren indul^mţa înalhilui Ttibunal. De
ce indulgenjal Implora, mila jiidccătniiint jK-hiru atenua-
rea pedepselor daic ciiminaiilor. Ori Maitia şi M;n iug
oiau ne\ inovaţi.
 In momentul în care consulul se ridică în picioare ca
sn i întrebe- pe heuatoii dacă u» poate ticuo la M t, ui
t* i-.i tar se apiopie, îi şopti cîleva. cuvinte la uiecLo t^i ii
ai «Iţă o hîrtie. Uimirea ce se întipări pe faţa consulului îi
ii.lngă pe-senatori, care începură să schimbe între ei
pliviri întrebătoare.
Consulul zise pe o voce solemnă dar bizar stînjenită:
— întmcît înalta Adunare are nevoie de dovezi supli-
mentare, şedinţa se aniînă pentru mîine după masă !
Ciocanul de lemn lovi pupitrul şi senatorii s& sculai &
uimiţi. Era pentru prima dată cînd li se întîmpla aşa ceva.
lunius, perplex, se duse acasă unde ga&î mesajul lui
Petronius care îl lămuri pe o cale ocolită ceea ce se întîm-
plase la! şedinţă. Domitia, fericită, propuse o masă, ca să
săi bătorească graţierea acordată lui Sextus Marius, ca
şi întoarcerea Marciei in oraş. lunius îi ceru să se abţină
de la incitaţii premature şi s-o lase pe Marcia acolo undţ
era, întrucît cunoştea labirintul procedurii vroia să ^adă
mai întîi „senatnsconaultran-ul", care îl scotea pe priete-
nul său de sub toate acuzaţiile, şi de abia după aceea să
împăităşească bucuria celo? din casa sa. întreruperea
şedinţei şi scrisoarea optimistă a lui Petronius nu i se
păreau suficiente. Sceptic, cînd era vorba de Tiberius,
numai un document scris putea să-1 liniştească.
Yibius, cînd află că împăratul şi Petronius-fuseseră
ultimii cai e îl văzuseră pe Nerva înainte do moaite, tu
ci,prins de irmdie. Ennia,~care era la curent cu tainele
zeilor, U informă că era vorba do afacerea Sestus Maiiim.
Ui a lui Yibius se înteţi. Acum fratele lui mai mic va |o?,a
în erou deoarece a salvat această familie. Avea, însă, şi ti
relaţiile sale la Curte.
Yibius juca perfect roiul'de cuitezan al Enniei Macron.
O urma peste tot ca un căţel, îi făcea servicii de valet pata
oricînd să răspundă la chemările stăpînei şi o plivea CA
un îndiăgostit pătimaş, în schimbul devotamentului său
primea firimiturile de la masă. Ennia, caro se culca în
dreapta şi în stingă ca să consolideze poziţia soţului
dai ^i pentru propria, sa plăcere, avea în \ ibiua uu

320
Aeota în cei ca o plăcere bizaiă cînd ^e gin dea că Ennia
Si smuceşte înnebunită de senzualitate în braţcte bărbv
i i i H v* SG considera cel mai fericit om din lume cîml ii
JK i ţintea «*a se culce cu ea după ce făcuse dragoste cu altul.
81 uiea o "voluptate deliranta cînd putea să.se strecoare
în patul cald, în care încă se mai simţeau urmele piedece-
soiului, şi să facă dragoste cu Ennia'. înnebunea de feri -
cire la gîndul că împărţea cu Caligula trupul Euniei. t
se părea că între toate ace&te personaje se stabilea o cou-
freise senzuală, solidă, ca o sectă orientală.

Stînd în picioare pe turnul cel mai înalt al palatului

lui Jupiter, cuibul său de vulturi, Tiberius contempla
în linişte rotocoalele do fum CQ so ridicau îii depărtare, de
pe rugul care transforma în cenuşă r'ămăşifele pămînteşti
ale lui Serva.- . * »* »" ,
îl asistau numai Thraspyllus şi primul său secretar.
Stînd la cîfiva paşi în spatele lui Tiberius cei doi se între-
bau ce va urma după moartea singurului element modera^
tor al împăratului. Acum ei so bucurau de favoarea im-
perială, dar tremurau mereu deoarece capriciile suvera-
nului puteau să-i arunce, fără nici o justificare, în adîncul
abisului.
Accesul la palatul Iul Jupiter era permis doar unor
demnităţi aleşi cu cea mai mare rigurozitate. Un detaşa-
ment de germani păzea intrările. !N"ici Caligula şi nici
Gemellus nu aveau voie sa treacă pragul acestei reşedinţe
fără să fie chemaţi de Tiberius.
împăiatul se îndepăitaso de curtenii săi şi le întorsese
spalplo deoarece nu vroia să i se vadă laciimiie cai e îi
şiroiau pe obrajj.
Dmtr-odată singcle i se urcă la cap.
—M-a trădat ! Kerva rn-a trădat I 51-a părăsit fără
•\oia mea ! il-a tiădat ! Şi eu care îl iubeam atît de mult!
"Făcu un semn primului secretar, care se apropie în-
olinîndu-&c adine.
—Promisiunile făcute celor vii îşi pierd orice valoare
în faţa cekn morţi ! JIarius Sextus să fie uwciitat iar hica
s.i să fie trimisă pe insula Pandatcria I Ixu după ce trece
pu la Capii I

31 - 321
„ eoj

fi
 JM^ei miiă m Cuiie şi se aşeaă ia loe«i său 8e
pli inse puţin ca să-i permită Iui "Clpius Teifculiius să se
aşeze lingă ol. Inima îi era grea de gîndurî negre. Consuîul
deschise şedinţa şi anunţă ea primise o nouă scrisoare
privitoare la Marius Sestus, care o anula pe cea primită
cu o zi înainte.
Puţin după aceea nobilul spaniolii! ti ă în sală cu mîimle
legate şi escortat de patru gardieni.
Consulul citi mesajul imperial care poiuncea senato-
rilor să nu-i ernţe pe cr!mî»»H. chiar dacă fac parte din
nobilimea imperiului.
Soxlns asculta buimăcit, aproape ea nici nu înţelegea
înşiruirea acea?ta de cuvinte ale căror ecouri se pierdeau
sus, sub boitele înalte.
— Trecem !a votarea prin ridicare în picioare în ea?,ui
lui Maihis Sextug şi a fiicei sate, Hareia* Senatul trebuie
să se pionuuţe eu privire îa condamnarea la moai fe a fatâ-
lui incestuos şi Ia exilarea fiicei saîe.
Senat oi ii se ridicară cu toţii. După ce st contată
unanimitatea, Sestua îşi întoarse capul spre tocul în
care se afîa amfitrionul său, Tunias. Acesta stătea în
picioare dai eu capul în jos de parcS şî Ini i- ar fi Fort
ruşine dt laşilatea ga. îi venea să urie că se comit r o
nedreptate sîî stiige că această sentinţă este mai maniată
deeîl „rioaea Maxima". Dar na îndrăznea s-o Tacă.
Consulul adăuga ea cel condamnat va fi aruncat de ue
stînea tarpcianft şi că fiica Ini va fi exila tg pe viaţii pe
insula Pacdaleria.
Poi«Ia(H îi îmbrîDCiră pe Sus tuş spunîndu-i sa meaigâ.
Susli» o porni ea HD automat îndobîndu-se ce se \a
Uilimpls dtipfl moartea sa. îl oliwda viitoni! «.nmbrn al
Trecu pnit (Mulţimea C»R' pârtia o Iniişlu de iţlimf^.
Ajxît se animă huiduiei) la adresa ifppăiatului.
Aiuns pe stînca tarjjeiană, care stătt^a aplecata pote
Borna, Sestus mai ptivi o dalii tniilo de cate, de edificii
publice, de stafuî, de nionnniente care se întindeau eîfc
vedeai eu ochii. Plecase din Spania natală ca să-i aiate
Morcieî minanAţiile acestui orjiş, col maj ftumop diu lume.
îşi aminti de sentimentele de fericire pe eare ie încercase
di'barcînd de pe coiabit gi punîod piciorul ne pămîntul

322
 îialiei, b Capua. Cine ar fi crezut că pe&te eîf'eva luni \a
pllti aht de scumpacea^tă fericire? Căci, crezînd că iu re
bine, făcuse o greşeală ireparabilă !
O mînft puternică îl împinse îa prăpastie. Fără <*&
scoată un ţipăt, zbură în abis. Numai că nu avea aripi ..
Confiscarea bunuriloi bobitului nobil spaniol îi dăcln noi
idei Iui Tiberius. în Spania şi Galia, în Siria şi Grecia în
BiHnia şi Ciiicia, în Sicilia şi Africa, fără ca să uităm de
J talia, erau averi mari care nu aşteptau decît să fie culege
ea nr?te poame coapte. Aşa că îi convocă pe şefii Canco-
î.iniii imperiale şi pe setul Jiirouiui Afacerilor Financiare şi
le dădu porunci. .Să găsească pretexte ca să-i arestc/e,
să-i judece; să-i condamne i să confişte bunurile maiiior
! piopnetai'î caie nu se manifestaseră ca st îl pi ai regimului
' imperial.
îmbfîfnnind, rapa-citatca-sa lua proporţii bolnăvi-
fiorne. Vroia să mărească patrimoniu? Coroanei, să adune
bogăţii nesfîrşito : terenuri, pietre preţioase, obiecte de
artă de o valoare ineslimabilă-, argint şi aur. Era cu ufit
mai interesat cu cît trezoreria statului se confunil.i e u
a Iui.
Senatorii „împărţeau dreptatea" de dimineaţa pinii
«cată pronunţîfld sentinţe de condamnare contrare pro-
priei lor conştiinţe. Ploua cu condamnări Ia moarte, la
e^il, surghiunuri si confiscări de bunuri. Senatorii, care
-S"deau in băncile lor şi îi judecau pe proprietaiii urmăufi
dt- vindicta imperială, îşi auzeau uneori numele la citirea li-
U'loi do inculpaţi, se ridicau de la locurile for şi îngro* ş,m
rîmlmile aşa Biţilor criminali.
iVunr'inil relativ redus de condamnări ta moarte îl
înfurie po împărat care chemă la Capri o delegaţie do
senatori pcntiu a le reproşa blîndeţoa dăunătoare intere-
selnr ^ipwioîire de sfat- Cînd începu să-i apostrofeze şi
s "i i ameninţe cu mhiia -^a, unul dintre senatori, Pa ui tis
Kimliiii L'ersicus, ctlzii jos tulgeiat de o criză canlîacn.
împăratul nici nu so uita la eir în schimb se înţolii;^- spre
Junius Niger care se ascundea în spatele colegilor săi.
— Xiger. vrc-au ea lila lui Maieus Smfus să fie a însă
in u [d jublitioi. Tu L'ţu ultimul care i-ai oferit osx>/ali-
late. Aî grija ! Dacă nu va fi g-fUîtîi. fu voi fi făcut vXs-
punx.iîfor de dispanlia w
Atmosfera de la Capri devenise insuportabilă. Pctro-
iiius, uluit şi şocat, nu putea să creadă că Tiberins călcase
angajamentul solemn pe care ÎI luase In faţa unui om pe
moarte.
Părea că împăratul îşi pierduse capul, în timp ce
lucra cu demnitarii, se oprea şi întreba cum mai merg
cercetările legate de dispariţia Marciei. Caius Priseus o
descrisese pe tînăra fată în cuvinte atît de ditirambice
încît aprinsese imaginaţia bătrînuîui împărat. Se îndrăgos-
tise nebuneşte de o fiinţă pe care n-o cunoştea dar care li
trezise impulsurile vieţii, îndeosebi impulsurile sexuale pe
caro le credea aproape stinse. Era convins că feminitatea
seducătoare a acestei frte, prospeţimea ei, i-ar reda
bucuriile tinereţii pierdute.
Adesea ii chema pe Hacron,-po Flaco, prefectul Gar-
dieuîlor, şi pe Erotiens, şeful politiei, şi îi admonesta pentru
neputinţa tor de a descoperi ascunzătoarea Marcici Pex-
— Sinteţi nişte incapabili ! Xu montaţi încrederea
mea ! O vreau pe fota asta ! Percheziţionaţi toate casele
din Roma şi din Campania l Răsturnaţi munţii, dar
găsiţi-o !
Ochii J se înroşeau, pomeţii i se aprindeau, trupul său
descărnat tremura, toată fiinţa îi era cuprinsă de o tensiune
nervoasă si trăda o energie de necrezut la un bătrîn.
Tar Tiberins nu se juca cu cuvintele. Cînd zicea că
prefecţii săi sînt incapabili, zicea fiindcă aşa gîudea. Iar
destituirea nu era prea departe.
Maeron, ca să distragă atenţia împăratului, organiză
un proces monstruos unei doamne din înalta nobilime,
Alhuciîla, soţia senatorului Saitoiius Secundus, aeuzînd-o
de adulter cu senatorul Vivius Maisns, vechi prieten al
lui Germanicus, că şi cu Luciu s Airuntius, adept devotat
al împăratului. Scandalul avu uii răsunet enorm. Albu-
cilia se sinucise. Anin lin?, sdibit de iahtul că Tibciius
uitase de el, se sinucise la rîndul'său.

324
 Suveranul, obsedat de ideile sale fisc, anunţă că se va
duce la Hotna ca să facă ordine în haosul care domnea în
capitală. Bar nimeni uu-lJuâJu serios deoarece mai avusese
şi în trecut asemenea iniţiative însă renunţase în ultimul
moment la ele temîndu-se să nu cadă jertfă vreunui atentat,
Agitaţia care îl cuprinsese luase asemenea proporţii
încît părăsi reşedinţa de la Capri şi se instala într-una din
vilele sale de la capul Misen. Avu cîteva indispoziţii oai-c
îi alarmară personalul medical.
începură sa circule zvonuri cu privire la o imiuentfb
schimbare de regim. Un şarpe micj îmblînzit de Tibet ins,
talismanul pe care împăratul îl purta cu el peste tot, fu
găsit mort, aproape devorat de furnici. Un vuttm ii
căzu, fără viaţă la picioare.
— Aşteptaţi moartea mea I zbiera Tiiberius la demn i La-
rii înfricoşaţi, deoarece un leu, chiar pe moarte, poate să-1
zdrobească pe un om cu o singură lovitură de labă,
Eu n-am să mor I N"u l N-am să vă dau satisfacţia asta î
Iar tu, Macron, nu-ţi schimba aşa de repede,orientarea
căci poţi să pierzi pe loc tot ce ai eîştigafc datorită mic !
Caligula se ţinea deoparte şi studia cu curiozitate
această a,gitaţie febrilă care anunţa o prăbuşire fizică
iminentă. Discuta adesea cu _îvfacron şi cu Petronius,
în ciuda vîrstei sale, Tiberius oferea banchete, parti-
cjpa la sărbători, asista Ia competiţii sportive, participa
la anumite jocuri.
Cercetările privitoare la Marcm continuau. lunius
Higer fusese arestat pentru complicitate la dispaiiţia eu
într-o zi Roma t'u zguduită deo ştire foarte importantă,
liberi 113 cel divin murise subit după un banchet la vila
sa de ia Misen, Zvonurile ce se răspîndiră susţineau că
Macron î-ar fi ajutat să treacă în lumea drepţilor sufo-
cîndu-1 sub greutatea unei perne. Se şoptea că şi Caligula
ar fi participat la acest complot.
La Roma vestea produse o explozie de entuziasm.
Poporul jubila, defila pe străzi, ii ovaţiona pe tînăruî
suveran. „Fiul nunţiu!", „Fiul nostru iubit-l", „îdoluî
nostru î" „Zeul nostru cel tînăr I", „AsUui
 Tlcralîiii anunţau în locurile publice :
— împăiatul Tibeiius a murii ! Trăiască împij.itul

XVIII

Tctronius se simţea stingherit în mijlocul ace

bucurii generale caic tnii^l'oima îîonia înlr-un oi «u
plin rai naval.
Domitia, oferise o recepţie caie tiebuia s H ICUJH îu-cil
ţoală nobilimea în jurul băihîitului său elibeiat M a
"Mnrciei dezvinovăţite de acuzaţia do incest şi caic icin-
Ira^e în posesiunea tutmor bunuriloi părintelui ?ău OM:-
cutat. Daca ar fi puiuţ supra\ietui cîteva săplănnni, ar
fi f o? l salvat. Dar dacă umbrele care e\adează din lunu a
celor 'ui şi traversează StjMil au însuşirea de a n l la
prin negurile de dincolo ce se intîmplă în lumea pe cai e de-
nbia au păiăsit-o atunci si tatăl ei t n buia să fie mulţu mit
deoarece IJarcia eia m viaţă, înzestrata cu Irmruf-eţo şi
farmec şi că zeii îi deschideau un \iitor plin de făgăduinţe.
Vila lui Niger s-tiăhicca înmuiata de mii de lumini.
Domitia avea simţul fastului, al oidinti, al ceremonialului
şi ştia să dea recepţiilor oferite de ea Iustini bunului gnM
ci' irexea invidia nuinei oaselor matroane, care nu ei au in î-
iare s-o imite,
Potrouins nu-şi găsea locul jirintre come^nrii imbipeaţi
de gală şi femeile încăieate-de hiuitdii strălucitonic. I *-e
părea că această bucurie nestTn ililă nu avea nici un ,-PJI^.
Cynthia, care ar fi luminat această mulţime ]iin simpla
sa,prezenţă, nu maie^ista. în l i ] pa ei bucuria dclnanlă a
ninllimii i se părea gioteas-că. Aproape că insuîia ii uruita
femeii ini. te şi dispărute.
Caligula, împăiaţii! tinfn si adoiat al Iîrn:ei ţ e;ne
întrunea aproape toate calităţile, tatălui -tău, ii >] i^e
odată vorbind despre CyntliRi :
- îţi înţeleg durerea, IVlioniiiP. o înţeleg mai bii e
dec.it oricaie altul, ilcuaieee si cu simt o niaie dniposle
fcnliu Eiusilla. Ocd că a< iiiiitLuni dacă as pici de u.

326
 J tar MI feri u fa ta nu poate s-o învie. Bucură-te că îiitr-uu
viilor mai apmpiat tău mai îndepărtai vei cjborî şi tu îa
gf/mnea Tartarului unde o voi întâlni. Şi \v(\ rămîne
alături pentru totdeauna. Stoicii vorbesc do nemurirea
• sufletului. .Nemurii ea vă va reuni pentru eternitate. Aşa
că nu mai plinge după ea. Poate că în clipa asta este lingă
tine, mimai că noi, muritori încă animaţi de suflarea
vieţii, n-o vedem. Părăseşte fantasmele şi întoarce--te
printre cei „vii. Şi canlă, dacă nu s-o uiţi, cel puţin ,s-o
ascunzi in stiăfomdurile inimii tale. Iar uneoiJ, cînd noaptea,
sub cerni înstelat, vei fi singur gîndeşte-tc cu drag la fa .şi
ainiiilcţte-ţi de frumuseţea ei. Dar păstrează simţul
măsurii, Petronius ! îţi vorbeşte im prieten !
Petronius îşi amintea de sfaturile lui Calignla sj se
iiiireba dacă "ele nn cuprindeau şi un grăunte fie adevăr.
Şi atunci cSuia SîVşi abată gîndurile spre altceva dar ele,
împotriva voinţei sale, zburau numai spre Oynthia.
Kia ceva moîbkl în ataşamentul acesta neţftTmtuit faţa" de
o amintire, faţa de o umbră.
într-o zi văzu o furnică ce căzuse îiilr-o cnpfi goală.
Nenorocita se zbătea să iasă, vroia satir ce, să &e agate, de
jierctii interiori ai cupei, dar aceştia erau prea netezi, şi
ea cădea iarăşi pe fundul cupei. Dar se ridica şi reînce -
pea neobosită lupta &a zadarnică. Petronius trecea piin
enimiiile furnicii prizoniere a cupei strălucitoare. Ţ$U putea
să se goiulgji din vraja asta, să scape do chipul Cyntbiei
caro îi nrmfiica neîncetat. Obsesia aceasta nu-1 deranja.
Mai muj|, încerca o senzualitate bizară ,>imtmd-o M pe
C'yMniâ în preajmă.
Adesea făcea diago&tu cu ea în \is. Plăcerea atingea
eiilmi liiciodafă atinse eu curtezanele sau cu băieţii, care
Jiu-i ofereau dccit nn surogat de voluptate. Golit de sub-
stanţă, se retrăgea în solitudinea sa, nemulţumit, supărat.
Unewi w oprea in. faţa oglinzii şi se privea îndelung
căniind trăsăturile Cynlhiei pe chipul eftn.. Avea impresia
cfi le H'gH^ea htiacU-, Şi atunci se contempla ca Kaicis
ir, a];cîe iim]e?i ale rîurilor. Iar cînd imaginea dohîudea
o eonsiMetily apaientn şoj.U-a numele Cyutlnri simţin-
t'iH'^' in i-ulmea fericijii.
7,a o lecej-ţic impetială o sclasă tiutiă §1 tiumoasă,
ct- işi U-găiia giaţio^ trupul, îi uoiplu cupa cu vin. Petro-
nins îi mîngie cu plivirea formele perfecte dar mi nici o
chrmaie. Vedea lingă fala asia senzuală i*i atrăgăloaie
silueta translucidă, a Cyuthiei, caro îl piiu ja zîmbind iro-
nic, „îţi cauţi fără încetare propriul cu . . . S-ar putea să-l
găseşti din 'întîmplaie. • • Dar cîml î Cum? Unde?...
Iată întrebai i ia care n-aş puica să-(î răspund... Dar
într-o zi, într-o seară, într-o noapte mă vei slrîngo din
nou.m braţe -. . Căci şi eu fac tot ce pot ca să ajung mai
repede la t i n e ' . . . Zeii vor protoja dragostea,,noastră caio
va dura dincolo de veşnicie ..."
— Veniţi să admiraţi cel mai Trumo* tablou pe care 1-am
văzut vreodată! Veniţi cu toţii pe terasă! stiigă Chloe
înhvrupmţ] visările l\ii Petromxis. Veniţi aici ' Este ceva
magnific !
Invitaţii, îmboldiţi de curiozitate, se grăbiră să dea
em's invitaţiei. Spectacolul care ?c oi'erea ochilor era de o
frumuseţe de vis. De pe toate cele şapte coline coborau
spre Foi' coloane de romani cu torţele aprins'e. Pe străzile
Suburei şi ale Velabrumului alte coloane de torţe se
îndreptau spie inima Bornei, Din toate piepturile se ridica
acelaşi Miigăt repetat la infinit;: ţ ,Ave Cains Cezar
Jisiperatoi !" Entuziasmul exaltase loată populaţia oia-
sului. lîonia fremăta ca im organism viu. Fluviile de lumini
aminteau de revărsările de lavă ale unui vulcan în erupţie.
— lata o domnie care începe sub cele mai frumoase
auspicii ! exclamă luniug Niger, care dădu semnalul aplau-"
zt'lor.
Eutuziasiuul spectatorilor fu tăiat de glabul lui Marccl-
lus cai e /ise pe un ton dispreţuitor :
— 13 o nebunie ! Miile de torţe în mijlocul oraşului
pot să |'io\oace un incendiu de proporţii uriaşe !
Remarca nu era lipsită de bun simţ dar 'spusă de rl
îi făcu pe toţi să-şi aducă amuito de moaitea Cynthiei.
Maicelliip nu şi alesese prea bine momentul pentru comen-
tai ii. Kiifsfse ea o pală de vînfc îngheţat care îi gonise pe
toţi. Se jrivoau jenaţi unul la altul.
— Să n« întoarcem şi să continuăm săibătoarea!
strigă Chine viind să însufleţească atmosfeia.
Pomiiia. si hmius, care pînă atunci radiau de bucurie,
st 1 întunecară la faţă şi îi urmară pe invitaţi ce inundară

328
 iaiăsi P ;! Iile cu foliile de marnnna. Pentru cei prezenţi
la petro etic firul vieţii nu -f o îiJrenipea. Tar morţii t mi
uitaţi.
Lui Petronius i KG făcu nulă do lunius si de Pomilia.
în ciuda defectelor, tatăl ^lu rm-şi impusese niciodată
concubiucle sohue în pnpiiti sa casă, obicei foarte răs-
pîridit jnintro patricieni, îşi ics-reciase Folia şi morala din
căminul său. Emiia im fiuTse decît o aventură ascultă
cu un sfii-vi ^ trist. Jar I7ouii(ia, cîr.cl aiîa de capriciile
soiului său, le accepta î no I ii zi n d ochii cu discieţie.
Sosirea lui Maciou şi a Ennici, urmată de nelipsitul
bărbat cm tenii or YibiuH, frezi comentarii nu prea favo
rabile. «.
Ctloc avea un PIK-C'-S nVunator. Eătbafii tineri ro
îngîănttîdeau în jurul ei atiaşi do faimec şi , cen?,ualirr«te.
ÎJi Rchimb ^Fareia se remaiea prin diăgălă^enie copilă-
rească, pi in feminilalea (Mie t v liezea şi piin inocenta
cai e conţi asia eu rafinamentul iui CLloe. Candidai ii la
far mocni ci, dar mai alr.s la averea ei, se îuvîitean ea
sateliţii în j îmi l unui asii n. Dar ea n-a v ea ochi decîfc
penlui Petrbnius cai e nu-i acorda nici o atenţie.
lîccopţia sfralucea piiu bucilîăiia ga fantasticii, prin
programele atractive, dar amatorii de orgii o apreciam
mai puţin deoance Doinii ia nu accepta în caso. sa exce- sul
de hil)iicitate încurajat do siăpînele altor cr^o. Prin-cij)iiîe
ei;icinienilor,caie j;iopcvădu^au că oamenii trebuie sa se
bucure de toate plăcerile vieţii, prea Re impus-esdă ' Ia
Koma- ca să mai poată i'i înfrinwt desfrinl. Stoicii, cnie
^lopagan prioritatea moiaki si a dntcriei şi care îl aveau
ca şef pe Seneca, ce] mai desfrinat diniie romani, erau dis-
preţuiţi pont i u ipocrizia lor. \ -
Castor făcea pai te dintre invitaţii îndrăgiţi ai Domitiei,
care nu uita de legăturile de sîirgc. lunius, spcrind să i se
nito comjxMlfimontul l'aţă de Cot t a în perioada prăbuşirii
saie, aiăta multă bumlvoiniă faţă do nepotul său cate
insă, îl privea cu un aer vag maliţios. Castor nu
aecep-.tape imitaţia familiei -Xiger decît după insistenţele
Iui Pctronii:s, care nu vicia ca prietenia dintre ei,
incoicntă la Atena şi pe timpul cVmniei Iui Tibeiius, sa
sufere din cauza oioitunisrouhir tatălui său.

320
 Tmăiul Coti a îi făcu o impiosie foarte frumoasa, lui
Cbloc, dar Ootta păi ea mult mai atuis de piospeţimea
odrhuitoarc a Maicici. în anii &ai demi/ene a\use d& a
face mai mult cu femei matuio. Acum cînd era din nou
"bogat vroia să aleagă, să nu mai fie el cel ales. Marcia îi
plăcea, dar deocamdată nu se gîndoa la casătoiie.
întrucît Petronius refuză să-1 însoţească la orgiile sale
nocturne, izbucni în m,
—Draga prietene, nu ciuma ai intrat în vreo confrerie
filosofică sau religioasă cai e propovăduieşte abstinenţa,
castitatea ? Mi-e teamă că, în eurînd te va seduce ulcea de
a te castra, operaţie rczen aţă clntăreţilor . .
*• >_

fSt ~- ~~~

Ca-stor ndică mina si ^oîîcită atenţia invitaţilor,

—Prieteni, vă propun o distracţie care, slut sigur, vă
va face plăcere. Să meigem la o petrecere a gladiatorilor
care mîme \or apare în arenă, E o deosebită plăcere să
bei un pahar de vin cu UD orn care mîine a-ar putea să
stropească cu sîngcle său nisipul înfrierbîntat de soare.
Izbucniră aplauzele tinerilor şi a celor mai puţia
tineri Toţi căutau cu ardoare senzaţii ,noi şi cît mai tari.
—Hă f muică degetele la gîndul că voi strînge o mîn&
caic mîine dimineaţa va deveni nemişcată pentru
^ecie î
strigă un tînăr nobil cu aspect efeminat.
—O idee magnifică !
—Cantor, meriţi o cumiaă de lauu !
—Să mingii cicatricele unui luptător ptodib de moarte
hobîiio feă fio grozav de excitant! exclama o tînără
femeie
sofisticată, machiată cu artă,
—Dar cum să rnnblâirr, pline de bijuterii, noaptea
prin Tîoma ?
—Dai nu bîntcm noi ca &ă vă apărăm? interveni
Tcpîdus pe un ton TdzboUno
—Casloi, (e-a? urma piuă la capătul lumii ! /.ise
Chloc exaltată
Comesenii se împărţita m doua tabere- parti/ann şi
adversari tu ianteznlor Un Castor.
—E a Ut fi lume po stifi/j mcît doamnele n-au de ce
să-si tacă griji din cauzn bijutciiiloi ! zise C'astor. B mai
multa1 lume docît în n ne/ (le zi ! Apoi, înfruntarea piirnej-

330
diei trezeşte şi ea o anumita- voluptate ! Xu vă de/gusH
să tiăiti ca mşte oi ? Cmc este doime do emoţii -.1 ml
urmeze !
Castor se ridică şi se înclină în faţa "Donntiei.
— Sper, diaga mea mătuşă, ea ai să-mi ierţi capiienî»»
acestea I Dar celor căioia Ie plac exhavaganţele le voi
oferi nu regal caje \a taresă crească, şi mai mult icputa-
ţia recepţiilor tale !
lunius îşi paşti ă calmul deşi ar fi vrut <*i\ &o opună.
Domitia zîmbi rolei antă.
~ Dacăsînt exeonhic! care vor sate nimcze, duceţi să !
Koi lom aştepta întoaio^iea ^oa^tiă cmioţi s.1 aflam
impresiile dmtr-o M/ilă ajît de ?>tianie !
Vreo tieizec-7 de oameni îl ui maia pe Ca4oi. lumrs
avu piczcnţa de spirit să 4 poruncească majordomului ^i
organizeze în mare grab? o escortă de vreo sulă de scla\ i,
bine înarmaţi, caie să însoţească, făiă să Iie ob^en.if],
grupul nepotului «au.
Cantor şi pnetenii săi K'^iiă într-o si iada a^lomer u,l.
Mulţimea pestriţă ?e amesteca şi stiiga. ctt o ţmea cina.
,,A\e Cezar", ,A^e Cai u s", agitînd toiţelo. Ta\ejnc3e, m
pofida orei tîrzii, fu cepeiă deschise. Oamenii beau.jjdcau,
glumeau, manii'estîml o bucurie dehianla. Agitaţia jna*T-
lor depăşea r^uteril^ forţelor de ordine, care, de altfel. *o
aiăfau foarte indulgent e. Femeile bogat împodobite din
giupul lui Castor nu se bucmau de prea multă atenţie,
oamenii de pe stradă erau mai mult preocupaţi de fei icnea
lor. Aşteptau ca poitile raiului sa se descind.! f.i pm
minune.
Drumul pînă la şcoala dC gladiatoii, con-~îiuifa m
Tianstibcnn, era destul de lung, dar timpul tieeea itpede
şi spetacolul amuzant al străzii făcea ca piietenii lui
Castor să nu simtă oboseala. Atiacţia lumu bi?aie ( , i e
ii aştepta le dubla eneigia.
Ajunse?elă în faţa unui imobil cu două etaje în foni "
de patrulater. tNa'eia lai g descliisă. Ximem nu-i OJHÎ.
Păţi unseră repede înh-o cui t e %astă rezervat-ă. eiciciţnlt i
,De jur împieţur eiau nişte cehi Ie mici — locuinţele i
toiilor — toate tăcute ^'ciihiiidato în înlunenc. în
dinspre fundul cuiin, unde eiau bueătăinlc «i maica
de mese, inundate toate în lumina,' venea un zgomot
asurzitor. Hohotele de rîa, strigătele de bucurie sau de
muiie se amestecau cacofonic cu cîntecelc. Un gladiator
ieşi împleticinclu-se în curte şi îşi făcu nevoile lîngă perete
fără să ţină scama de vizitatorii do marcă, dacă ar fi.să.
ne luăm'după vesmintele lor. Bîgîind, se întoarce ÎD sala
de mese cu aleasa societate în urma sa.
Xoii veniţi priviră cu curiozitate cele zece mese lungi
«i întunecate, încărcate cu tot felul de mâncăruri şi căni
cu vin, pe care sutele de luptători, aşezaţi unul Ungă altul,
le înfulecau şi le beau fără întrerupere. Doamnele consta-
tară. cu surprindere că nu erau singurele spectatoare ale
acestui banchet şi că mai erau reprezentante ale înaltei
nobilimi ce se amestecaseră în această drojdie socială,
care sărbătorea jocurile sîngeroase de a doua zi. Cei mai
mul li dintre gladiatori erau beţi.
De la o ma"să apropiată de uşă se ridică trupul" înalt şi
robusfc al lui Hyllus, care ieşi să-1 întîmpine pti Castor şi
pe prietenii acestuia, îi îmbrăţişa prieteneşte pe tînărul
Cotta şi pe Petronius.
Cu o voce de stentor, ca să acopere vacarmul, zise rîzuid
ironic :
—Frumoasele doamne nu vor fi şocate de necuviinţele
şt lipsa de educaţie a camarazilor mei?
Femeile priveau cu admiraţie corpul frumos şi semeţ al
lui Hyllus. Petronius se întoarse spre ele şi le spuse :
—Hyllus este un cetăţean roman care şi-a ales de
bună \;oie această profesie onorabilă şi extrem de primj-
d io as ă.
Gladiatorul arătă eu un gest larg sp.c camarazii săi.
—Aţi venit să vedeţi oameni care astăzi chefuiesc iar
mine — cel puţin o parte din el — vor muşca pămîntul cu.
arma în mină? E «n spectacol interesant/ e ca şi cum ai
privi cuştile cu fiarele sălbatice care îi înfruntă pe vînatori
la Circul cel Mare !
Doamnele simţiră 'cum Ic trec fiorii prin trupurile,
acoperite do mătăsuri şi bijuterii; C/hloe privea fermecata
colosul simţindu-i puterea cu fiecare fibră a trupului său.
—Se îndoapă şi se îmbată deşi ştiu că excesele nu fac
docît să le slăbească puterile, continuă Hyllus cu o vaga
compasiune. Sobrietatea le-ar fi de o mie de ori mai
 folositoare. Dar obsesia moi t ii şi doiin(a do a tiita îi
fac sa-şi umple hui file .>i sil-şi înece teama în \iji. Să-şi
abrutizeze sufletele şi să-şi nă'ueească minţile. Se gîndcsc
ca după- banchetul acesta un pic de somn le va ajunge
ca să alunge spaima, sâ-şj recapete energia, vitalitatea,
voinţa de a se bate şi de a învinge,- Cei mai mulţi, insă-,
uită că mîiue se vor trezi cu capul greu, cu mişcările în-
greunate, amorţite. Vor cădea şi vor înroşi nisipul cu
sîngclo lor aşteptind ca spectatorii să arate cu degetul
în jos "pentru ca adversarul să le dea lovitura de grafie
pimîud astfel capăl unei vieţi pline de amărăciuni.
Chloe îi sorbea cuvintele şl îl admiia de parcă s-ar fi
aflat în faţa incarnării lui Hercule. Simţea cum i se
întăresc sînii, cum îi clocotesc simţurile, pîntecele începea
să i se înfierbiute. Simţea că-1 vrea pe bărbatul ăsta, că
doreşte să fie posedată de el, .să se arunce la picioare, ~
să-i îmbrăţişeze genunchii, şoldurile, virilitatea/
Hyllus^simţî pofta nemăsurată a femeii, dorinţa ei
pătimaşă, îi aruncă o privire de sus, măsmind-o din cap
pînă în picioare, ca şi cum ar fi avut de a face cu o prosti -
tuată. Apoi aduse cupe cu vin pe care noii vizitatori Ie
băură în sănătatea gladiatorilor şi se înfrăţiră cu ei. Luptă-
torii, în majoritatea lor sclavi, prizonieri de război, con-
damnaţi de drept penal; era obişnuiţi să se amestece
eu nobili care agreau compania lor, chiar dacă. era infa -
mantă. Unele doamne, obişnuite cu parfumuri scumpe şi
cu esenTB delicate, se lăsau cucerite do-mirosul rînced de
sudoare al acestor indivizi, care personificau adevărata foiţa
bărbătească. Gladiatorii acceptau flataţi să-şi dăruiască,
trupurile, ca şi cadourile cu care erau copleşiţi.
Fericiţii aleşi, relativ puţini Ia număr, erau invidiaţi
de camarazii lor mai p^ţin favorizaţi de Tcnus Ericina,
protectoarea dragostei venale. Invidia ducea Ia conflicte
care degeneiau în încăierări sîngeroase în care mulţi mu-
reau departe de aplauzele arenelor. Dar cei care, nu EO
jnai ridicau in picioare erau repede înlocuiţi. Nu se făcea
caz din moartea unui gladiator, tînăr sau în vîrstă, novice
saux experimentat. Tar ameninţarea permanentă a unui
sfîrşit violent îi aţîţa chiar şi pe nobili sau cavaleri, care
căutau primejdia, atraşi fie de voluptatea morţii, fie de o
nevoie urocntă de bani.

333
 La un semn al lui Ilyllus camarazii săi se dădură la o
paile ca să' facă loc noilor veniţi. HUlus Ucu prezentă-
nie începîndcu mae^iut degladmtoii Annius Cimber caro
piczida, plin do importanţă., masa. Impicsionat de patii-
cieiiii prieteni ai lui Tlyllus, Cimbcr îşi scoase pieptul în
afară z iţind cu mindiie :
— JîMe raciitul meu că l-am găsit pe băiatul acesta care
a înregistrat douăzeci şi două de victoiii .şi nici o î nf r în
gere. De cum l-am văzut mi-am dar seama do talentul lui.
Petronius se a^eză in stingă lui Cimbcr. Acesta băuac
imill deoarece în calitatea sa de instructor nu mai parti -
cipa la lupta si putea si-şi pcimită să depăşească măauia
f:u-,l nici o primejdie.
— Xu vil uitaţi la părul mea canini ! Chiar şi la cei
patruzeci fi cinci de ani ai mei pot să-i fac să. muşte
colbul pe tinerii acestm care, se laudă cu victoriile lor.
înticbaii-I po Hyllu«, eel mai bun elev al meu, de lovHu-
i i Ic pe care încă, sînt în stare să le dau duşmanilor mei.
* - Ţi-ai început cariera ca gladiator?
— Nu, .,domiiHis" ! Suit un roman liber. Dar nu
regiet situaţia mea de acum, caie este, totuşi, de invidiat.
Aş fi putut să urc pe celo mai înalte trepte militare dacă
ticălosul do -Sallustiu^ Priscus m-ar ti recompensat pentru
marile sen ieii pe care i le am adus. Pctionios îşi ascuţi
urceaea.
—Ciinber, ai fost soldat? îl întrebă Petro nins cu un
eahn afectat.
—Centurion, .,dotninus n ! Centurion în garda împiV
latnlui Octa^ ian August!
îş-i nrătă miinile puteinice şi noduroase.
—Aceste mîini au făurit destinul impetiului ! se lăuda
fmibcr. Petronius nu M'oia să scape piada din mîini.
—Şi nu eşti dccît un instructor do gladiatori? Esto
adevăiat, Oşti foaite cunoscut, dar este prea puţin
pentru
un om care ar fi mei Hat o situaţie mult mai bună !
—Sallustius Pi Ucu3 a fost un ticălos! S-a ser\ it de
miinile melc şi de cele ale camaradului meu
Cesonius...
Apoi ne-a aruncat Ia gunoi ca pe nişte zdrenţe mm (Ia
re.
—Poate că ai voi bit ce\a şi I a deranjat ?
—Se bucura de proiecţii su^-puse. De protectori pla/-
s-ad foaite sus caie U făceau de noatius. El, ca si
\eehiui
 MU piicleu SUabo ! Dai un os de ppţie y o
do ^aipo i-au chit pe^to mp cu t »n 1 ; l proteelia^Io rai o -e
bucurau !
—Dai ce s-a înlimpJai in icaliiaie? iunchil Poţiomi *
1:1 ni .vi ai aţe prea mulul euiioy.itate.
E o po veste \ cehe ! Mai bino "ă-i Iu să in pe moi h & zcaică
acolo in pămînt ! Petrouius reconstitui in mimo lacunele
din lui fimber. Tubula Poo/a, plecaipsocrclă a Jui
aw^iuaioa Iui Cleinonl, \alotul si în acelaşi n'mp jjoftio a
lui Postumii«, apoi fuga lui Posiumus la Ostia şi a.sâhiiiaifa
lui in marc taină la inclii,-.oarfa Mâmcrtiua. Cfmber a^ea
Ui opiate. Dacă, Pohiiimus ar ii tiăii, impciiul ar fi cunos-
cut o alţii istoiie, im alt deliii. Ironia soaitei îl a,seza
lingă nuni din ucigaşii tatălui MÎU .
—Ducă im vrei să vorboşfî, ai wl rămiî ioaiil \ia(a
un iflhtrnctor de gladiatori.
C i m ber se Mi'imbă, apoi un ris haroahik; h" ,vcutin;Ă
burdihanul.
—Profer vă i'iu un iiMnietoi' viu dech un MJÎ imponal
mori !_
—înlcJcpciunea soiboxţo pifn guta *».piiofoiie ' zi-e
IVtronius. -
Dar ÎD minte îşi zise: ,.N-ai pi'<n f ă/,iU. msă, că poli
ti un instructor mort înainte de \ivmc ."'
CaMor $e ridică §i dădu M-nmaluI de ph-caie.
—Piieteni, programul acoMci e.st-apade nohliui'*- *îe
ybia a începui! Acum o nudul „Dragonului alba^ttu".
Firma aceasta îşi a1^ ca ihloria ei. La- început eirciiumui.il
inspirat de şaipelo impoiial dovoiaf de furnici, f.si hciiV^c
pe firmă „Dragonul lui Tibeiuih". Dar politia- ii porunci
să ftchimbe denumirea amintindu-i că tînărul împiliat
Caius îl elogiase personal po MI vei anul defunct.
—Hyllus, U întreb;! Pojroniu^ nu \roi sa \ ii cu noi?
—De ce au ? ră^pun^c acesta închciadu-hC la ccnimă
cu un gpbt bărbătesc care i'ăcu --ă-i joace mu-jcliii
pieptului
şi ai umeiilor.
—îţi aiiagatenţia, Hylluc, ea miino \ci a\ca un li^al
foaite greu de im ins. pe iSiMus Koşcovanul. Vrei
să
paiiez pe ol î lîitji Ciml-cr lmndu-I pc*te j)icior.

JJ5
 —Mîino am să pun piciorul pe dosul lui sfîrtecat!
—Te-asa prevenit, Hyllus !
—Culcă-te, Cimber, şi uiţi de mine!
Zicînd acestea Hyllus ieşi urmat de Petronius şi pa
prietenii acestuia. Cbloe~so lipise de el profitîud de grabă.
îi mirosea cu desfătare sudoarea şi îi atingea, ca din în-
tîmplare, şoldurile.
în drum spre „Dragonul albastru" Petronius îl traso
deoparte pe Hyllus.
—Ascnltă,..Cimber ăsta ţi-c prieten?
—Un instructor de gladiatori n-are prieteni. Meseria
lui este de a trimită mii de tineri £a moarte. El cîştigă
bani
după fiecare victorie a hergheliei sale şi profită de
fiecare
'moarte din turma sa vînzînd cadavrele Ia preţ redus
paz
nicilor de la cuşlile cu fiare sălbatice, pe care îi
costă-
'scump carnea de care au nevoie patrupedele.
—Crezi că ar fi vreun gladiator amator să-i rupă
gttul pentru două pungi cu aur?
—Tu ai fi acela caro plăteşte?
—S-ar putea ! Co zici de asta ?
—Sînfc omul tău, Potronius !
—Cimber mai vorbea de un prieten vechi, Cesonius.
—îi văd adesea împreună. Cesonius este patronul unei
taverne pe Via Âppia. Şi el e un fel de instructor,
Numai
_că în hergheliile lui nu sînt gladiatori ci fete şi băieţi.
Dupl o pauză, Hyllus continuă ;
'—Ai fost din-totdeauna prietenul meu, Petronius.
Pentru tine aş face asia fără nici un ban. Dar cum gla-
diatorii nu înoată în aur, accept pungile tale.
— A? paria că în curînd ai să înoţi în bani. Aceste
doamne nobile te privesc eu fascinaţie. Tar ole plătesc
fără să se uite la bani
Hyllus îşi încorda, muşchii,
—Aş putea să ioc cu suec.es rolul lui Hercule cate de
flora cincizeci de fete într-o singură noapte.
—Atunci pregătoşte-te pentru asta. N-o să ai de a
face cu virgine ci cu nişte matioano pătimaşa. Sînt
sigur
că printre primele candidate se va înscrie şi
cumnata
mea Chloo l

33G
 IVlroniua so întoarce abia în zori şi găsi un curfer
imperial care U'aştepta neliniştit.
—împăratul vrea, sa-ţi vorbească, „dommus" l Ta
invită azi în loja imperială I Peste două ore încep
liiptelo
do gladiatori I
—Iii n» l Voi l'i la timp!

sft i se facă un masaj "Ca, să-şi redobîndească vigoarea şi

îşi încred nfă persoana sclavilor ca să-i facă toaleta mati-
nală. Aceştia îşi transformară stăpînul într-un tînăr fer-
cheş, cu părul ^buclat, tăiat artistic, elegant, parfumat,
îmbrăcat de gală. După ce litieră îl las! în fata scatii
lojei impcriuîc, maestrul de cerernomi îl întîmpm-î grăbit:
— Locul dumneavoastră, „doraiffus", este lîngă prin-
ţul Gojuellus şi prinţesele imperiale.
Petronius observă cu plăcere că suveranul îi rezervase
onoarea do a fi singurul particular invitat-în loja sa.
Prietenia lui Caligula făcuse să aibă mulţi duşmani. Iar
acum intimitatea pe care i-o arată împăratul va mări vădit
nu mirul vrăjmaşilor, săi.
Peste două sute de mii de oameni se îngrămădeau ne
gradonele Circului cel Mare. O mare de oameni în mişcare,
do toate viratele şi şesele, îmbrăcaţi de sărbătoare, caie
aşteptau cu nerăbdare începerea spectacolului. De obicei
gladiatorii îşi expuneau talentele războinice în amfitea-
trul lui SfcalHUis, în amfiteatrul lui Pompei sau în noulit-
rilo do votarj din For sau du pe Cîmpul lui Mar te. l)&
data acoaMa a fost ales Circul cel Mure deoarece pio^ia-
mul, foarlo încfîreat, cuprindea peste şaţ:to sute de gladia-
tori, care se vor omorî între ei, înainte de vînătorilc în
care vor pieri mii de animale sălbatice şi după cart- \ or
urina luptele dintru-grupurile de luptătoti Iraoi, ^erniatii,
IM ta v i şi gali. Un adevărat'icgal de măceluri-, cu mit
uni apreciat după moartea iui Tiborius, deoarece ucesia
pe cînd era în viat.fl aproape că interzisese aceste jocuri.
(Jali^ula, care purta cu măreţie hlamida de purjmiăi
împodobită rn pietre rare, hilrl urmat de cele frei smoli
ale sale şi de Gcmellus, caie le urma timid şi modest.

33-c. 337
KăKpîuisi1 ilutunndu-M piieteno^te mma spic l'mtuiuv de
strigăte ale mnlHmii ce îi mă toată fciicirea lumii. A) ni
urmă o procesiune lungă, de vreo jumătate de oi ii, un
pududiu ('fire făcu să crească si mal mult tensiunea ^.ec-
tatoiilor neiăbdători.
Caligula, aşezai pe tumul «Iu de aur, urmăica dt-lihf-
ica cu un aer distiat. îi l'ăcu un senin lui Petrouius wl
se apropie.
—Prietene, astă noapte m-am gpudit la tine. Virau,
să-ţ> încreâinţcz o slujba care să corespundă valorii'tale
,i fidelităţii pe cate mi-ai arătat-o lotodeauna. As putea,
ă te numesc edil sau chestor înainte de împlinirea vhMei
legale, dar ar fi prea puţin pentru tine. Tiberius avea un
consiliu redus care ii ajuta să. ia. hotaririle important»».
Un post în acest consiliu înalt (j-ar deschide porţile Scim-
tului.
Petroniiis îşi înclină trist capul fji sărută mina pt- r;ue
pr ietcnul ^ăn i-o întinsese cu afecţiune.
-— Majc&tatea Voastră îmi permite .să u»n cu <i ingă-
nTinlel
—VQÎ besjte, Peti'onius ! Dorinţele t ale v or i'i împlinita
—Cu toate ea aş fi foarte-fericit'să rămîn lîagiî Mai' 1^-
tatea Voastră...
—,tn intimitate spune-mi Cains sau CaJigula ea »i-.u
îuamto !
— Dorinţa mea cea mai mare Cbte să plec din Horn*.
— Oe-ai spus» Vrei să, n\ă pârăseşli? Acum cînd am
toafcă puterea] Ce aş'putea sa- fac pentni tine, ce\a «-e
nici imaginaţia cea mai nestăvilită n-ar putea s;ieonccapfi ?
— Nu te părăsesc. Dar acum nu mai ai nevoie d<-. mii «\
Demnitatea tribum'ciană, tenace de neatins. Sint i'ciitM.
ca fiu] lui Germanicii s a devenit stăpinu! lumii mm;siir.
Poporul se hiienrâ. Dar inima me;t epte îodoî^frt.
Caligula aînibi eu înţelegcie.
— Cynthhi? Xu-i aşa î
îşi pleacă fruntea. Ochii i M > tunplură de
lacrimi.
Tînărul împărat dădu din cap cu eompajmun' , —
Te înţeleg, Petrouius î ^fă iutieb ce a$ Kiinfi tlacă ns
pierde-o pe Drusilla. Refuz, însă, sa'mii gînde^c la o
asemenea nenorocire, lîcfuz !
 Arunci o pm iro spre gladiatorii care se înfruntau în
fffffffaiciu. Xânganitul metalic al armelor ce se.lz'beau so
amestec» cn urletele de încurajare ale celor ce pariaseră,.
—Bi unde ai vrea să te duci ?
—Şi iu cu? Undeva departe de bucuria această gene
ralii care îmi răneşte sentimentele, în Grecia, în Asia,
ÎQ
S i e i l i a . , . Oriunde numai să-mi găsesc pacea
sufletului.
Mi se paro ca stau deasupra unei prăpăstii care mă
trago
spre acliticul ei. Aproape că îmi vine să mă las
înghiţit
de neant . . .
—"Nu mă voi opune să părăseşti pentru o vreme Roma.
îutru<;ît nu (i-ai fixat itinerarul,- ţi-as sugera Egiptul.
O
hime exotică, bizară, care îţi va schimba ideile; în
acelaşi
t imn ai [iuţea siVini faci un seiviuiu. Prefectul
Egiptului,,
generalul Flaccus, este un vechi adept al lui Sejanus
eaie
a reuşii- să se strecoare piuă acum şi să-şi păstreze
postul.-
-Arc putfien, nnui vice-rege. Ţara aceasta are o
originali-
iaieatît de puternică încît latinitatea n-a putut s-o
asimi-:
le/e. în afară de Alexandria, o metropolă cosmopolită
cu
pretenţii de a depăşi grandoarea Komei, universul
egip
tean ave tradiţii puternic ancorate şi un trecut
monarhic
oare îşi păstrca/.ă neatins prestigiul.
Pctrom'us înţelese. Dorinţa iui CaliguTa echivala cu
un orjrtin. AlciCerca era făcută,
— Tu vei fi reprezentantul meu scciet la Alexandria.
Nu-(i cer aimîc altceva decît să te uiţi în jur şi să-mi
raportezi tot ce j i se pare anormal In legătură, cu Flac-
cus. Vei da peste un focar de intrigi. Fel şi chip de' grupări
vor încerca să te atragă, să te ademenească. Păstrează
cea mai strictă neutralitate şi manifestă nepăsare si
indiferenţă faţă de toate chestiunile politice. Frecventează
cercurile mondene. Ai putea să afli de uneltirile duş
mănoase îndreptate împotriva Bornei.
Caljgula zimbi.
—Iţi dau cîteva. luui de vacantă. Apoi te întorci Ia
Tîoma ! Voi avea nevoie de tine!
So ridică de pe tron si îşi puse mina pe umeri lut

f
— Viaîn c^e frumoasă,! Foaite fiumoasă, prietene l
Uit ii-1 e în jurul tău ! La cerul de azur, la soare, la mulţimea
io straie (k- ?ăi băţ oare I

339
 Aerul trist si absent al lui Gcmellus, carp st l! ca «i,., v
parte, îi atrase atenţia. Faţa lui Caligula se întuneci
— Băiatul ăsta mă scoate din sările ! .Tibniun u a
lăsat să împartă puterea imperială cu mine. Dai Senatul
a anulat testamentul şi i-a atribuit lui Gemellu^ landul d e
prinţ moştenitor. Acum stă bosumflat vrîndprin ;icoas)a
să-şi arate ranchiuna împotriva mea. Aş putea sVi ierVt
cuvintele lui Tiberius adresate mamei mele: „Te (107,1
lezată, numai fiindcă mi domneştii" I se acoulfi tonte
onorurile. Se bucură de un trala^ment excepţional, rnetui
mă uit la el şi-mi aduc aminte de sfiiţi Iul «vumm al
fraţilor mei, ordonat do Tiberius. S-ar putea compaia
regimul barbar care a fost aplicat familiei mele cu fîuniu-
rile pe care Gemellus, nepotul Iui, le are din pârlea* mea .'
Aii, uite-1 pe gladiatorul cu trident căzut, sul) l o \ i l t n i l o
adversarului său ! Poporul strigă să fie decapitat, 'iic-
buie să respectăm voinţa poporului şi sa arătăm cu de^-tul
în jos.
împăratul făcu gestul care îl condamna pe înv m- In
moarte imediată, urmat de Pclronius, caic nu ; > < ' * tdvi
nici o atenţie acestor jocuri.
Caligula izbucni în rîs. '
— Circul ! Singurul loc iu care pleboa luiuifi ; ie
dreptul să-şi manifeste voinţa, împăiaţii au aranjuf hiro
lucrurile. RepiAliea mai există doar în teoiic. este mru u
invocată, dar i-a rămas doar umbra !
Caligula îşi aţinti privirea la lupta dintre doi glutliMoti
eu căşti fără vizieră, cu capul şi faţa în întregime acopcnfo
Se loveau orbeşte. Numai zgomotul răsuflării lor aii'He
şi întîmplarea le conduceau braţele. Care dintir ci \n
primi primul lovitura moi t ala?
Caligula continuă, privind mai depaiţo lupta : — N-am să
uit niciodată că tu, un străin, n-ai M»V ăst să mă însoţeşti
la Pandateria şi la Ponxa ca ta i ' ( l i c cenuşa mamei
mele ^i a fiatelni meu mai maie în liinpfo socrul rneu
refuza sa mă însoţească invocînd iau! de mare. Toţi
duşmanii mei speiau că Pluton va înceţi galerele mele.
Bar speranţele lor au fost în^elnle
Se^auziiă nişte strigăte pînă la cer. La înnbiti ui < 1^;
cului, x Hyllus, cu o singuiă lovituiă de sabie, fării ^
yboare capul unui trac, adveisarul său.

340
 înainte de a pleca la Alexandria, Petronius o
Bătrîna prinţesă îl primi în cabinetul său 'do
.
horn. Aşezată pe un fotolo.m> Priyea nemişcată în go-
Văzîndu-1 pe Petronius ochii i se înviorară şi bucuria îi
lumina faţa. u
1
relronius u spuse ca pleacă m curma m Egipt.
—Ai putea, în sfîrşit, să-ţi vezi domeniile şi vila de ia
Alexandria. Este o proprietate magnifică. Tatăl meu
o
Construise pentru Cleopatra.
—Tocmai de proprietatea asta vroiam să vă vorbesc.
piscurile ca testamentul dumneavoastră să fie
anulat
ua mai există. Sînt gata să vă> restitui bunurile ca să
le
atribuiţi descendenţilor după voinţa dumneavoastră.
—Asta a fost voinţa mea, Petronius. Este un subiect
închis. Să nu mai vorbim despre asta !
—Cains va respecta fără rezerve voinţa dumneavoa ^tnl
Ochii bătrînei doamna se acoperiră cu o profundă.
t isteţe,
— Am suferit o mare deziluzie, Petronius. X-am
vor
bii nimănui, în afară, de tine, de suferinţele mele. După
'ircarea pe tron a 'lui Caius am vrut să-i vorbesc, să-1
f elicit, să-i împărtăşesc bucuria de a vedea familia
noastră 3jind din umbră. Dar el n-a acceptat sa mă primea
&că jjeeit in prezenţa lui jVIacrpn, care stătea în picioare
lingă fotoliul său, Nn ptit să-ţi descriu ce am simţit atunci.
Ku găseam cuvintele ca să-mi exprim sentimentele. Aveam
Impresia că-1 văd pe Sejanus înviat în dreapta nepotului
tneu. ,. Puteţi să-mi vorbiţi, mi-a zis pe un ton semeţ. N-a
m -Decrete faţă de Macron". I-am răspuns că sînt probleme
de familie pe care mi concep să le discut de fală. cu fiul
foştilor mei sclavi. Macron a făcut nişte ochi furioşi dar ii-
a îndrăznit să mă întrerupă. „Dacă sînt chestiuni «npoi
lăute, ITacron trebuie să rămîua ca să-mi servească «e
martor", mi-a replicat nepotul. Atunci m-am ridicafe î-ara
spus, calm: „întrevederea noastră s-a terminat, _tăii poate
să înscrie această frază pe tăbliţe". am ieşit fără &ă mă uit
în' urma mea, Caius nici n-a c^ &!t mă oprească. Aceasta a
fost prima şi ultima w Castra înţîlnire după urcarea sa pe
tron. ^
ţetronius î^i plecă sincer afectat capul în faţa
-l i!1 Antonici.

341
 —Sînt sigur, prinţesă, că va reveni ia sentiment* 1 mai
bune. Macton are o influenţă, proastă acupia
nepotului
-dumneavoaMră.
—îi leagă cîrdăşia la asasinarea hii Tibeiivi^. Toii anii
aceştia m-am bătut ea o leoaică să-1 apăr pe Caiiih. Mi-
am
făcut datoria. Bar n-am găsit, în schimb, decît
mgiatiln-
dine. Fericirea nu este la îndemina muritorilor .,
fied.
Petronius, că nu mă vei mai găsi la întoarcerea t;i do
la.
Alexandria. Vieaii pa te îmbiăţNez ca şi emn a» fi l
iul
jncn. Vino !
Antonia îşi întinse b] aţele plăpînde, îl înibiupCj şi îl
strînse la pieptul său şubied. Trupul ei emana nn mii o*
de lavandă.
—Tu nu mai dezamăgit niciodată ! Am mnu^Cui i3
t c-a m expus unor maii primejdii !
—Trecutul e moi l, prinţesă !
—Dar viitorul nn e moi t! El îi conduce pe oo ni \ hufi
şi modelează reputaţia răniţilor ! Tar ^inpnyek- sale t-
inl
uneori penibile... Meiilj pe deplin tot ce ţi-am
(Uimit,
D&r să nu uiţi niciodaiă oă. unul mai pnienjjc dcfîi
lire,
ar putea să ţi le ia. Bucuiîi-te de tiucicle, de
bogăţie,
de iniluenta, de prietenia pe eaie ţi-o aeoidă.
„micul
monstru", căci nu poli să ştii niciodată cit limp
pot ?3
dureze t cate acestea.
îi dădi^dmmnl din îmbiălişaie.
—îţi mulţumesc pentru loialitatea ta. Din piuate,
noţiunea a^ta «i-apieidut orice valoare. Loialitatea §i inte
resul sîrit în zilele noasliefoaite strins legale. Cel mvii mic-
dezecliilibiu poate să dKluigîi o prietenie caie Ia prima
Tedcre paie foaite tiainieă. I ut eresul primează ! Toţi cei
caie judecă altfel sînt nişte naivi sau visători, înainte de,
a te lăsa să pleci vreau să-1 i dau un sfat. Să n-ai încredeio
Sn nimeni. Prietenii nu f*înt decîi nişte tiădăioii potenţiali.
Cir iar şi propria ta judecată poate să te înşele. Prin ^ ocea
mea nu voibe-te dccît o-\reiicrţa.
în familia lui ^i^ei plecarea lui Pelionhi^ LT \le,\an-
dria provocă, multe discuţii.
—Caliâulîi i-a încu'dinfat o misiune ! îşi (Luin cu
păi ei ea Junius.

342
 —KsU1 începntul dizgiaţiei î zi.<e ^ eninob Vibiufe,
—JVÎcigc M - ŞÎ iadă proprietălile din Egipt! c
— Se jpaie că Antonia îşi plăteşte generos micile salo
piăecu ! zise Chloe, care părea prost dispusă,
- Vr irebuisa-ii fie ruşine şi sa nu mai spui a şa ceva!
o mu-hă soacia.
y Tu ce ciezi. MaiceHiih? întiebu Yibiu.s cu Mutate
Maieftjlus adoptă o rczeivă prudentă.
— Xu siiit eu cel chemat să dezleg enigma ! zi&e pe un
Ion neutui, J)ac:l n-a găsit că trebuie să ne spună şi nouă
moinele pentm caic fee duce, îusearană că nu ticbuic ?ă
ne hftgfim iu afacciilo lui.
T)rar ilaicia pui ea că ginite piil&nl lui Petroniiif,.
— l*lcacă fiir.dcă ^iea ^ă uite! Are în el o tiKlefe
as(Mins.H caic îl macină ! O- un cancer ! Fata sa^ m pofi
da aepăsălii pe care o expi imă, ascunde a mare mîhnire î
Tunius, Domitia M Vibius seliimbară nişte privii i je
nate. Ştiau despie ce este voi ba. Singura MAI cm se apio-
piaso (le rulevăr., ~ —
' IVlareia, în taină, îî adora pe Pctronius, dar nu îmhăz-
iit-a să-şi etcriprezezc sentimentele. La treisprezece ani
îi lipsea experienţa de a se face remarcaia, de a se im-
pune prin toate mijloacele. Aşa că îl iubea în tăcere.
Oomilift îi propusese să-şj amîne întoarcerea în Spania,
undo n-o aştepta nimeni, întrneît Marcia mi mai avea
păiinţi în \ iată, Tunius obţinuse fără dificultăţi numirea sa
ea tntoic. Marcia acceptase eu bucurie formula a^la deoa-
rece îi permitea să rămină în Italia, aproape de Petromus,
pe caic îî plivea cu ochii umezi de dragoste. Dar răceala
cu caic Pclroniii* îşi trata familia se revărsa şi asupra
tinerei spaniole, caic acum făcea parte din cei ai cae-ei.
Woitmile BomUiei de a alunga noiii ce se aşczaseiă.
îmie Petronius şi ceilalţi membri ai familiei eşuată-.
Dezolată, privea neputincioasă la prăpa&tia care se adîn-t-
cri toi mm iuii]i.
în ajunul |îtvfuh*sa1e la 0^4iîf. unde tiebuia să ?o
inibiuce pefttiu Egipt, Peironiu?- pi i mi o scrisoaie Acm---
nal.1 de tTylhis.
,.Aş ti vrui să (c salut ^i să-ţi v tnez drum bun dar
iatele jocuri de circ mă obligă la un antrenament

,! O
'ţ - l
zilnic. Mi-am ales o mesei io caic nn-mi of ci ă pica mult
timp liber. O şliiopentiu line, cîncl ai fost nUima dată
la noi, î-ai cunoscut pe un oarecine AnniiiH Cimber. in-
structor de gladiatoii cu o- anumită reputaţie, înli-o
noapte se întoicea singur la şcoală după o bej ic la ..Tna-
gonvjl Albastru'' şi I-au atacat ifiufăcătorii. în zoii, pla-
diatoiii care se întorceau la cazaimă, 1-an "săsit in mijlo-
ciii stiăzii. Ceea ce eia emios, capul sau, din cauza fin -
iri fiînt, părea deşurubat. Fala îi om întoarsă spic spate.
Pinea o mască aşezată pe ecală. Puteai săi eompaii cu
lanus. Cu un Tanus moi!".

Alexandiia . . .
pn oi a 1 ? miaş construit după eoneepiia unui cnlo«.
Alox'andiu cel 3Iare . .
Turnul înalt al faiului stiâlucitoi coiv^iu-H do Sos-
^rate din Cnido^ pe insula Faios, la iniiaion m yoit, inia
din cele «aj)te minuni aîe lumii, domina silul ncîntrenpt
al luminilor caic aiatau, în depăitaro, oraşul ce mălina
cu Roma. Antiohia, caie Jimp do un secol di>.putasc cu
Alp\nndiia ptioiitatea în ]McdHeiaiu1, fut-f^e devansată <lo
a"easta din uimă. Jniiolia şi oxotim-ul ^an, iiumuscfea
tompleîor'şi a edificiiloî s- ale monumentale, i-UT'zile hrgi
caro o xleosebeau dcîncîlooala do stiăzi întoitoclicate şi
strimte din Italia, Gicna şi^ Asia, îl cueeiKeiă pe CaligLl.i,
care adesea voi bea cu cntuzra^m de Egipt M de capitala lui,
Vizitase Egiptul insolit de păiinţi într o Mcme pe taie
o eonsideia cea mai fericită din viaţa sa. Animţiiiîc r.u-i
erau prea limpezi deoaiecc văzuse splendorile acestea la o
•vîrsta -destul de fragedă, dar locurile, caie îl impioţ-iona-
seră într-un mod dccsc^iif — piiamidele, sfinxul, coloanele
imense de la Lusor şi divinităţile voibitoare — i se în~
tipăriră lune în memorie, î^i promisese să repete inii un.
•viitor api opiat această călătoiie, caie ar fi Uebuit să
aibă semnificaţia unui peleiinaj ],ios.

344
 Petronius, în picioare, îîngă comandantul galerei oara
îi vot bea de locurile de plăcere de la Alexandria, cu mîinile
3a spate, pi ivea \ isător la şiragul scmloietor ce va însemna
pentru el o lume nouă.
La Alexandria îl aştepta o vilii fmmoaşa iar la ţară
domenii întinde şi foarte roditoare. Plecarea de la Roma nu
se datoia, însă, docît neoiînduielii din mintea sa. Exis-
tenţa sa, simbolic, luase sfîrşit. Acum nu jnai trăia dccîfc
de pe o zi pe alta, fără nici un f cep.
Nu s-a sinucis numai datorită obligaţiei pe care o
avea de a păstia amintirea Cvntlnei care, fără el, ar fi
dispărut sub colbul uitării. Marcellus începuse să spună
că ar vrea să se recăsătorească. Copiii aveau nevoie de o
mamă care să Ie îndrepte primii paşi. Leda, Leda lui
va avea o mamă vitregă. O situaţie fără ieşire deoarece
, niciodată n-ar putea să revendice paternitatea. Căci dacă
s-ar afla că este fructul unui incert i s-ar închide toate
uşile, ar fi azvjilită în drojdia de jos a societăţii «i ar
acoperi de înşine întreaga familie.
Gaîeia acostă într-un poH de mari dimensiuni undo
sute de corăbii stuteau aliniate de-a lungul cheimilor.
Un fcînur funcţionar al băncii lui Alexander şi major-
domul vilei î] aşteptau. Petronius fu invitai să se uree
într-un car somptuos tras de patru cai cu hamuri »aurito
si cu frunţile împodobite eu pene de struţ. Obişnuit cu
restricţiile privitoare la circulaţia mijloacelor de transport
particulare la Roma pînă la miezul' nopţii, Petronius se
simţea naueit de numărul mare de toi felul de care, că-
ruţe, cărucioare, furgoane, tiăbiui, po^ialioane care cir-
culau liber în ambele'sensuii pe o i-tradă dreaptă, aproape
tot atît de largă ca şi arena Circului cel Marc de la Roma.
Trecătorii se încrucişau pe trotuarele apărate de nişte
porticuri de ploaie şi căldură, căci zăpada nu cădea nicio-
dată aici. Toţi goneau de parca afacerile îi făceau să alerge
în pofida nopţii, ce îşi întindea pe nesimţite văluiile.
Tavernele şi prăvăliile, deschise şi la ora asta, erau pline
de oameni. Edificiile cu coloane greceşti aminteau de cons-
trucţiile de la lîoma sau de la Atena, numai că la proporţii
mult mai mari.
Traversară oraşul şi ieşiiă la perifeiii. Drumul uima
nu canaHcaite lai g caie lega Alexandria de Elensi* şi

343
Cauop, splendide locuri de pelrcceie şi de&hiu, celebie ia
tot Orientul. Bărci bogat împodobite şi luminate îşi du-
CI.MU pasagerii îmbrăcaţi m veşminte de sărbătoare. Or-
eh -strclc U di stau.
Vile do lux, hanuri bătătoare la ochi şi aparent bine
întrelinute se înşirau printre grădinile pline de miresme gre-
le. /
în ştirbit se deschise un giilaj «i carul pătrunde pe o
alee umbrită de palmieri. IMutînile arteziene susurau şi
siluetele statuilor de marmură albă păreau nişte fantome
pierdute în mijlocul verdeţii. Sclavi în veşminte de săr-
bătoare şi cu torţe în numi se înclinau la trecerea carului,
în faţa lui Petroniu^ apărui ă coloanele din marmură
trandafirie ale unei vile de dimensiuni enorme cu aspect
majo&tuos. Intrarea era "tncartiatft de liberţi care admi-
nistrau proprietăţile şi care, văzîndu-şi noul htfipîn U
salutară cu umilinţă,
Apoi Petronius intră m vilă precedat de majordom care,
la lumina tremurătoare a torţelor, îi arătă comorile do
artă ce umpleau camerele imense. Niciodată nu şi-ar Ji
putut închipui că prinţesa Antonia o să aibă ideca de a-i
oferi un palat. Este adevărat că era fiul lui Postumus, deci
membru al familiei lulia, înrudita cu familia Antoniei.
Normal, însă, ar fi fost ca ace^t edificiu să-i revină lui
l'aligula. Entuziasmul bătrînei prinţese pentru nepotul
său încoronat se răcise destul de mult aşa încît îl priva de
reşedinţă regală. Apoi îşi aminti de cuvintele '
stranii ale Antoniei : „Darjsă. nu uiţi niciodată că imul
mai puternic decîl tine ar putea să ţi le ia 1 '.
Majordomul deschise cele două canaturi alo uşii de
bronz ferecate cu lacăte şi îi arătă cu un gest plin de mîn-
diic bijuteriile orbitoare, de inspiraţie orientala, expuae
pe mese din lemn de lămîi, fiecare dintre ele valorînd o
avere, în mijlocul sălii eiau doua coroane regale aşezate
pe un trepied de aur.
—Coroana pe care regele Antomus a purta t-o în bă
tălia de la Actium şi mai tîrziu, cînd s-a sinucis, ca
şi
diadema regală a Cleopatrei, explică majordomul.
—8i de atunci nimeni n-a mai atins minunile acestea l
întrebă Petronius.
 —Kimeni, în afară, de sclavii care şterg piaful. Am
primit aceste comori spre păstrare de la predecesorul
meu.
Prinţesa Antonia le-a lăsat în starea aceasta îl tipii
ultima
călătorie pe caro a făcut-o în Egipt. La puţin limp
după
încoronarea împăratului Octavian August.
—Guvernatorii ştiau de existenţa aec?toi obiecte
inestimabile f
—Ştiau ! Dar nu s-au atins de ele. îsici Mib domnia
împăratului Octavian August, nici sub domnia lui
Tibq-
rius. Cine ar fi îndrăznit să, le ia ştiind că aparţin prinţ
of-ci
Antonia! Acum sînt ale dumneavoastră!
—Delegaţii noştri de la Banca Alexander au anunţat
autorităţile cu privire îa tranzacţia intervenită intre
piui-
ţesa Antonia şi dumneavoastră, adăugă
admhtMiiUonil
adjunct al proprietăţilor egiptene ale Antoniei.
—,,Dominus'' Petronius doreşte să ia mm-a 1 ,.On,]'!
este servilă!
Petronius ^e întoarse spre tînărul funcţJonai' tic ia
Bancă.
—în seara aceasta eşti invitatul meu !
—Nil ştiu cum ga vă mulţumesc, „DonmnuV^ /i^o
acesta tulburai.
A doua zi tînăruî funcţionar făcea senzaţie la Banei
povestind prietenilor săi cum a petrecut *>eaia în com-
pania acestui tînăr si straniu prieten a] familiei impfiiale.
—I-ai trimis lui Petronius Xiger invitaţia la recepţie?
întrebă generalul IHaccus ducindu-şi mîna la fivmtc r'a ţ,i
cum ar f i vrut nă-iji adune gînduiile.
-Da, domnule general! De ieri, domnule Q'eneKi] !
răspunse secretam!.
Agitaţia şefului îl intriga. Geneialul, c?zu1 pe gindiiii, se
plimba prin biroul său de luciu de la un capăt Ja tolă- lat.
Sodiea la Alexandiia a acestui tînăr, caic nu-ţi Hfi^a docit
titlul de prieten al împăiatului, îl tulbiua. Faptul că pi
înţesa Antonia îşi vînduse o parte din imensele --aîo
domenii din Egipt putea să înscmne-că avoica i se Mu-
raila, dar jnai putea să însemne M că r*ub tran->fciiil acesta
de proprietate .se ascundea o mnnevi u. foarte gie» de dcs-
cil'iat. Dacă lînăiul ar ii \ cnif in calitîtte de le^rai ini] c~
ar fi ^tiut cum să pioccdexe. iFacstiu in
ditul oamenilor, Flaccus reuşise pînă acum să, se descurce
în cursul inspecţiilor, anunţate sau inopinate. Darurile
de mare preţ făceau minuni. Iar daca legatul imperial ei a
un om integru, registrele administraţiei sale dovedeau
competenţă şi probitate. Abuzurile şi jafurile, ascunso cu
pricepere,' scăpau ochilor iscoditori.
A'ja că teama îl chinuia pe generalul Flaccu% în ciuda
protecţiei lui Lepidus, răsfăţatul lui Calîgula. Efectul
salvator al acestui sprijin se verifică, şi cu prilejul con-
trolului unui legat intransigent şi prea curios care fu
repede rechemat la Roma pentru o misiune noua.
Flaecua trimise un sol la Lepidus, ca şi o masu din
lemn do lămîi de mare preţ, ca să-i ceară informaţii cu
privire la Petronius. Bar generalul sărvîrsise o greşeala
de raţionament, în timp ce îl suspecta deschis pe Petronius,
un funcţionar tînar şi nou al biroului „a rationibua" —
Ministerul de Finanţe — îşi băga nasul peale tot afişîa- du-
şî naivitatea de novice. Această- anchetă, secretă- fusese
iniţiată la sugestia prinţului evreu Herodeg Agrippa, un
vechi prieten aflui Germanicul şi al lui OaUgiila. Acesta *
dm armtt îi dăduse drumul din închisoare nade îl aruncase
Tiberius şi îi redase toate onorurile datorate rangului său
regal. Chiar în momentul acela o delegaţie evreiască din
Alexandria se afla la Borna pentru a prezenta plîn-gerile
împotriva prefectului, care se arăta prea favorabil grecilor,
încă un motiv care făcea na crească tensiunea arterială a
generalului.
Petronius, după ce îşi admira vila şi frumuseţile Ale-
xandriei, constată ca sub spoiala acestei lumi rafinate
colcăiau intrigile şi că sub liniştea aparentă a vieţii ora-
şului mocneau frâtnîntări grave care adesea degenerau
în încăierări aîngeroase. Comunităţile grecească şi evre-
iască se aflau într-un conflict care dura de două secole.
Cînd tulburările luau proporţii, grecii dădeau foc sinago-
gilor iar everii distrugeau templele ridicate zeilor olim-
pici. Armata intervenea punîntl capăt încăierărilor, lo-
vind în dreapta şi în stingă.
în soaţa- în care Petronius se pregătise să onoreze ro-
oferită de Flpmis, Alexandria cunoscuse una din
cele mai fleibinţi din ultimii ani.

348
 Flaccus dădea, pe rmd, dreptate cînd grecilor,
evreilor, ca să obţină daruri din partea celor două comu-
nităţi. Ducea o politică do îmbogăţire personală care dă-
dea rezultate excelente.
—îi) curîud, îi spunea în taină Veronillei, ncvastă-sa
grasă şi roşcovană, vom avea o avere mai mare
deeîl a
lui Mecena, încă, un an şi ne facem suma.
—Numai să reuşeşti să te mai menţii un an în p st!
— Taci din gură, cucaveao I Ce ar putea să mă împie-
dice? Bobocul ăsta do Pctronius? Ştim cum să-1 îmblîn-
zesc ! Fiecare om cu preţul său ! O să aflu şi preţul lui I ...
Vilele noastre de la Baies, Tusculum şi Sinninm sînt
aproape gata. Am trimis doja douăsprezece coloane de
ouix la Baies.
—Kumai să, nu faci imprudenţe, VaJenus. Duşmanii
tăi abia aşteaptă să-ţi împlinte pumnalul în spate
...
—N-apueă ei asta, dragă Veronilla I Diplomaţia este
a doua mea natură. N-ai văzut cum am trecut peste
criza
provocată â*e căderea lui Sejanus?
—Dar în perioada aceea Herod Agrippa nu se plimba
ca un păun prin grădinile Palatului î

în. drum spre reşedinţa prefectului trăsura lui Petros se

ciocni de o mulţime de greci care căutau să spargă cu
ajutorul unui berbec improvizat uşa unei sinagogi, în timp
ce evreii, baricadaţi înăuntru sau cocoţaţi pe acoperiş,
aruncau eu pietre şi cu apă clocotită. Călăreţii romani,
veniţi în goana, reuşiră să disperseze mulţimea şi să
despresoare sinagoga astfel încît trăsura Iui Petronius putu
să se strecoare şi sărşi continue drumul. Petronius se
uita cu îngrijorare la aceste manifestări xenofobe, Spe-
rase că Ia Alexandria se va bucura de linişte şi solitudine
şi găsea o lume în plină fierbere. Cînd era acasă poruncea
sclavilor să se retragă în clădirea lor şi se plimba singur
prin săille somptuoase şi pustii. O căuta pe Cynthia.
Spera s-o vadă ieşind de după vreo draperie, să ţîşnească
din vreo camei3, să se ascundă printre statui şi fînlînile
arteziene ca a.poi să, i se arunce în braţe, cum o făcea
inamic. Den îşi dădea seama că se hrănea cu iluzii, de-'
oarece paitenera Iui în acest joc de v-aţi a-^cuuselea nu
ei n deci t o umbră.
Uneori visa noaptea că făcea dragoste cu ca. Dar cînd
&e trezea şi mi-i mai vedea trupul, începea să plînga în
hohote. Cu nervii întinşi, ,so lăsa pradă halucinaţi] l or.
Era conştient că asta U va duce la ruină, şi, totuşi, nu
a\ ea puterea să lupte ca să se elibereze do fantasmele caro'
îl exaltau ca un diog la care nu putea, şi nici nu vroia, să.
ienunţe. Aşa ea nu se bucura prea mult nici de vilă şi'
nici do domeniile pe care nu avusese curiozitatea, să Io
viziteze.
îl chinuia ideea sinuciderii. Răspunsese afirmativ Ia
invitaţia lui Flaccus, deşi recepţia oferită de acesta îi
pîovoca repulsie. Dar îi promisese Iui Calignla sa-i trans-
mită impresiile privitoare la omul pe care Lepidus îl pie~
zenta mereu ca pe un guvernator valoros.
Cînd trăsura se opri în faţa intrării din vechiul pala l,
ai Ptolomeilor, Petronous pi ivi frontonul de p grandoare
uluitoare şi îşi zise că. Palatinul nici pe departe nu s-ar
putea compara cu palatul Ptolemeilor. Soldaţii din gardă,
cu platoşe scînteietoare, aliniaţi pe două rînduri, deschi-
deau o trecere luminată de o mulţime de torţe. Alte mii
de torţe, atârnate în faţa palatului, subliniau prin jocurile
de lumini şi umbre reliefurile şi coloanele gigantice. Apă-
rea în toată gloria sa puterea imperiului roman, care cu-
cerise Egiptul cu toate minunile sale. Potronius trebui
să recunoscă talentul Iul Flaccus de bun organizator al
loprczentaţiilor teatrale.
în vestibul centurionii îi primeau pe invitaţi şi U
conduceau de-a lungul unor saloane magnifice în sala
Honului, o încăpere vastă, ornamentată cu fastul oiien-
tal elenist. Aici îşi întîmpinau oaspeţii generalul Flaccus
şi Veroiiilla, înconjuraţi de tribuni în uniforme de gală.
înainte de recepţie sclavi cu tăvi de argint încărcate
cu răcoritoare stimulau setea invitaţilor ale căror fizio-
nomii vorbeau de un bogat amestec de rase şi obiceiuri,
Fiaccus îi acordă o atenţie măgulitoare lu'i Potroniua
M ii porunci unuia dintre adjuncţi să-i prezinte oficiali-
tăţile şi personalităţile mai cunoscute din Alcxandiia,
Printre aceştia Petronms avu plăcerea să-1 Intîlncască şi

330
pe Caius lulius Alexauder, bancherul şi
bunurilor prinţesei Antonia. Soţia sa, o prinţesă hiiianâ,
se remarca prinlr-o frumuseţe planturoasă orientală.
Toţi vorbeau numai de noul suveran şi de epoca de aur
care începea pentru Soma şi imperiul său. Se vorbea de
generozitatea împăratului manifestată prin arderea dosa-
relor care conţineau piese privitoare la- asasinarea legală a
mamei sale şi a fratelui său mai mare. Prin aceasta împă-
ratul vroia să arate ea uită trecutul şi că îşi îndreaptă
privirile numai spre viitor. Se vorbea de Vibius ATareus,
care avusese şansa să-i supravieţuiască Albuciltei şi care,
graţiat de noul împărat, sărbători evenimentul câ&ătorin-
du-so cu o fată cu treizeci de ani mai lînărft dceît el. Xu
erau uitaţi uici delatorii care se remarcaseră sub vechiul
regim $i a căror pedepsire era acum cerul ă cu glas t re,
Petronfus îi povesti interlocutorului său incidentul îa
care fusese martor cu puţin înainte. Hai adaugă ea remar-
case printre invitaţi numeroase personalităţi evreeşfci, ceea
ce arăta netemeinicia afirmaţiilor după care Flaceus ar
fi manifestat simpatii faţă de greci.
Cînd ofiţerul roman se retrase, Alesander indrăzm să.
ridice vălul care ascundea ade\ arul, Aîexander îi spuse Iui
Pcli'onius că după ce prinţul evreu Herod Agrippa rein-
trase în graţii compatrioţii săi au fost trataţi eu mai multe
menajamente, ceea ce explica şi numărul relativ împoitaut
«le evrei invitaţi la recepţie, dar ea aeea-ia nu whimba
cu nimic hitnaţia reală.
Pclronius îl asculta pe Aîexander jlar giudurile îi
zburau aiurea. Uu aghiotant al lui Flaccus îl rugă & IA
loc pe patul sub formă do potcoavă de Ia ma&a generalu-
lui, o ciunte deosebilă care. însă, îl lăsă rece pe Petronius.
Imediat începu defilarea tăvilor eu tot felul de mîncă-
ruri în timp ee orchestra ţi eînlăreţii îşi ai'3tau talentele.
Apoi veni rîndul dansatoarelor care, aproape goaîo. pre-
zentară un dans languros în cinstea lui Apolloa. Doai că
sutele de invilaţi, cuceriţi de minunile gastronomice
cu care se regalau şi de vinurile rafinate care le încingeau
creierii, nu prea acordau atenţie minunilor coregrafice.
Dai pe măsura ce se bea mai mult limbile se dezlegau iar
stînjeneaîa, evident:! îa început înU'e evrei şi greci, ?e
ri&inea treptat, se auzeau cuvinte galante, glume, Usele.

351
Cu simţurile aţîţate comesenii începură sa acorde mai multa
atenţie dansatoarelor provocatoare şi paharnicilor linori
şi frumoşi.
Orchestra atacă o melodie languroasă.
—Acum urmează punctul col mai atractiv al serii, îi
zise Flaccus Iui Petroiiifts, plictisit de spectacolul destul
do banal.
Privirile tuturor se îndreptară spre o masă, la care o
fată cu părul blond auriu, acoperită de bijuterii şi cu spa-
tele la Petronius, părea că se opune insistenţelor vecinilor
săi. întnicît se pare că invitaţiile verbale nu aveau succes,
izbucniră aplauzele la masa dansatoarei, cucerind repede
toată sala.
—Generale, la Uoma dansatoarele nu sînt rugate să se
producă, zise Petronius uimit de importanţa care se
acorda
fetei cu părul auriu.
—Aveţi dreptate I Dansatoarelor de profe?ie, celor
case practică această meserie infamantă, nu li se
tolerează
fandoselile, zise Flaccus. Dar fata aceasta o face din
plăcere,
sar şi sa/isfacă pasiunea şi dă, dansului semnificaţia
unei
arte dedicate zeilor.
—Fiecare or aş. are curiozităţile sale ! exclamă Petroniua
cu indulgenţă.
— Fata aceasta nu este o curiozitate ci o minune vie !
Aplauzele crescură în intensitate.
Fata cu părul de aur cedă. Apoi se ridică. Entuziasmul
comesenilor atingea paroxismul. Toţi în picioare o ovaţio-
nau. Comesenii aşezaţi în faţa lui Petronius îl împiedicau
să-i vadă faţa. Petronius însă nu-şi părăsi locul ca s-o
vadă,.
Deodată fata, răspunzînd ritmului melodios şi însufleţit
al orchestrei, începu să se învîitească şi să se îndoaie ca
o flacără bătută de vînt. Aplauzele încetară şi comesenii şi
reluării locurile. Toate privirile se îndreptau spre nimfa
aceasta, spre această flăcăruie zglobie, spre acest trup
senzual din care emanau unde de beatitudine, o strălu-
cire orbitoare, care-i făcea pe speetaton st simţii fiorii
plăceiilor bahice, ale bucuriei de a trăi. Uşoară, părea ea
sfidează legile gravitaţiei. K"u mai era un dans, era zboiul
unui fluture într-o grădină de flori invizibile, dar al căror
parfum se simţea.

l «i «UI
 Deodată fata se opri în mijlocul sălii. Dreaptă ca o
candelă, îşi fisă plivirile ochilor săi scînteietori asupra
lui Pcttonius, care se sculă fascinat.
—Cynthia ! şopti Petronius cu o voce aproape imper
ceptibila.
Dansatoarea cu părul de aur era replica surorii sala
Era" Cynthia înviată.
Pctronius se- dada jos din pat. Privirea dansatoarei
învăluia o chemare atîfc do arzătoare, atîfc de tandră şi
plină de dragoste încib Petronius se îndreptă spre ea atraa
de o forţă irezistibilă. SG opri în faţa ei şi repetă cu teama
în suflet să nu se trezească din acest vis minunat:
—Cynthia î
Fata îi răspunse cu o voce suavă. Era vocea Cynthiei,
—Pe mine mă cheamă Berenice ! Dar dacă îţi amintesc
de o fenioio pe care ai iubit-o şi asta îţi faco plăcere, poţi
să-nii spui Cynthia l Pentru mine vei fi Prinţul cel Fru
mos I...
$i întinse inimile spre eî. Spectatorii urmăreau cu sufle-
tul la gură această scenă uluitoare.
—Să dansăm, Prinţul meu frumos l
îi era rubine să evolueze în faţa lumii chiar dacă
instinctul îi spunea să accepte.
—La noi bărbaţii nu dansează în public !
—împăratului tău, însă, îi place să danseze ! Căci o
tînlr ! împăratul IS.U dansează în public ! A acordafc
chiar
diplome de nobleţe unei manifestări sublime de
artă!
Da, dansul este sublim f Te apropie de divinitate !
Horenicc începu să se învîrtească în jurul iui în rit -
mul antrenant al muzicii.
Petronius, fascinat, o urmă la început şovăind, apoi
cu un pas tot mai si^ur, învăţase la Palatin să danseze
alături de Caliguîa, care era pasionat do arta Tcrpsihoiei.
Koiia pereche avea un farmec deosebit emanînd prospe-
ţime şi poezie. Mişcările lor graţioase descriau momente
din tablouri de o frumuseţe încîntătoare. Apoi muzica se
opri şi dansul se sfîrşi într-o apoteoză. Avalanşa de aplauze
făcea să vibreze atmosfera. Cîţiva bătrîni puritani so sim-
ţiră jigniţi de această frivolitate decadentă.

Tl^^i^^^^^^^^^^^^^^^^MP ^^H
rHtm> •*' -*^^W"—" ^ H
™
 —Asia e noua modă de Ia Roma? Sarmaua lioma !
exclama unul dintre ei, eu o voce de&tul oe putemieă,
manifestmdu-şi dezaprobarea.
Corifeii noilor moravuri îi priviră cu dispreţ.
Petronras nu auzea comentariile. Se uita numai Ia
fata eu părul de aur care stătea fără să se mişte lingă el.
Pe faţă îi unduia zîmbetul. O privea fără să scoată T ren n
cuvînt. Cyntkia îl iubea atît de mult îneît reuşise să des-
copere mijlocul de a fugi din lumea întunecată a infernului
ca să-1 regăsească. Cynthia ! Nu mai era rodul imaginaţiei
sale ! Era ea iarăşi vie şi îl privea i Sîngele îi pulsa în vene
î Iar Petrontafl era In al şaptelea cer de fericire !
Această pereche, care stătea nemişcată în raijlot-uJ
sălii, reprezenta două fiinţe care păreau că se reflectă
una în cealaltă. Frumuseţea şi dragostea U zeificau. Chiar
şi cei mai îndărătnici dintre comeseni fuseseră cuceriţi
de farmecul lor.
Generalul FIaeeus jubila. O Inspiraţie genială *1
făcuse să se gîndească Ia Berenice. Acum găsi&e &partuia
din platoşa lui Petronîus. Prietenul lui Caligula îi va cădea
în mîini ca o pară coaptă. Se simţea iarăşi &îgnr de &ino şi
stăpîn pe viitorul său.
Pentru Petronius însă, dacă n-ar fi fost fata din faţa <;>,
lumea nici nu mai exista,
—Dansezi minunat, Prinţ frumos !
—Spnne-mi Petrouius ! o rugă Petroniub. Eu >imt,
Peti'onius ! Vreau sa-ini aud numele pronunţ ai de
tine f
Buzele fetei se mişcară :
—Peti'onius !'
O fericire supraomenească îl îmbăta. Auzea > ocea ( h H-
tliiei. Timbrul atît de drag al glasului ei ! 33ereuiee nu mai
exista! Berenice u-avea decîi rolul unor \psmintn ti e
schimb !
—Noaptea aceasta o vom petrece ia tine, f riirao.su l
meu prinţ I în noaptea aceasta voi fi a la, IMi'onma î
Dragul meu Petronius ! . . .

Dimineaţa, cînd se trezi, văzu că este singur. care

intra pe fereastra aurea pernele, draperiile, care
pHreau ţesute cu fir de aur. Simţi străbătîndu-i tropul un

354
 fio'1 do tii-teţe. Să fi fost iarăşi dar un ^ îs ? Oare noaptea
sa do chag'oste se reducea iarăşi doar Ia halucinaţii?
Scntmă clopoţelul de argint de pe mlsuţa do la cu pat î-
iiil patului. Inpiagapămun sclav care ii răspunse Ia înuo-
hârca mută din ocini săi neliniştiţi.
—Tmăra doamnă a plecat în zori. X-a^vrut să vă tul
bure somnul, „<loniinu&".
Petronius îşi făcu repede toaleta >i se duse de dimineaţă,
h\ palatul guvernamental.
Generalul Flaccus îl piimi cu "un zîmbet cald pe obraji,
—Sper că noaptea aceasta nu te-a decepţionat, dragă
prietene ! Alexandria are un farmec deosebit caro ntspîn-
dtvjtc în jur numai bucurii.
Petronius îşi înclină respectuos capul, dar cuvintele
a inCiti ionului îl lăsau rece. îl interesa numai fata pe cai o
o cunoscuse în ajun. Cynthia ! De unde o fi venit?
—Do nicăieri, trece printre noi ea o zînă şi dispare în
neant. Tot ce se ştie despre ea este că în rene îi curge sînge
regesc. Prinţesa Berenice este o siriană, rerişoară pi in
alianfă eu îlerod Agrippa. Aruncă banii pefereatră, oferă
daruri fabuloase şi a doua zi rămîne fără un ban,
*— Undo locuieşte?
—Aici şi peste tot. Stă cîtova zile la Alexandrin, apoi
dKpare. Duce o viaţă rătăcitoare. A fosfc văzută la Antio
cîiia, la Afona, la Corint, la lîodos.. .Este cea mai fan
tastică femeie din eîte am cunoscut. Probabil ea noma
dismul ei ancestral o împiedică să prindă rădăcini. Sînt
unii caro afirmă că ar fi o zeiţă orientală, alţii susţin CA
es-te o spioană în slujba legchu Pârtiei în timp ce alţii
bănuiesc că ar fi voi ba de o aventurieră, ca şi vărul ci
Herod Agrippa.. .Nimeni nu cunoaşte adevărul... Se
ştie, însă, că bărbaţii care se laşi furaţi de farmecul ei o
idolatrizează. Aveii întregi au fost risipite pentru ea.
8e pare că aurul şi pietrele preţioase care îi trec prin niîini
n-o impresionează. Te previn dcoaiece te stimez şi încerc
scotimcnte de simpatic faţă de tine, Petronius. Mulţi
van ruinat din cauza ei. Prinţi şi negustori foaitc bogaţi,
nobili si mari propriei ai i de pămînt.. .Toţi au inceieat
s-o reţină, să-şi păstreze dragostea ei, dar n-au reuşit.
Zboară ca o pasăre dornică de libeitate. Eşti un om feiirit
fiindcă ca a fost cea care a pus ocliii pe tine. Se vorbeşte
că, face dragoste mai bine decît Afrodita ! D ar bagă do
seamă ! îe va părăsi într-o zi cura i-a părăsit pe toţi cei
care s-au îndrăgostit de ea. Fără o umbră de regret, fără
să mai arunce vreo privire de milă. Mulţi tineri s-au sinucis
pentru ea.
—Ai pulQa sar mi spui, generale, unde aş putea i-o
g:1 se^c ?
—Asta e partea eca mai stranie ! Kimcm ii-ai putea
sâ-ţi dea adresa ei L-Cînd trăieşte cu un bărbat,
pentru
perioade scurte, atunci locuieşte la acesta. Femeia
asta
extraordinară nu trezeşte numai dragostea, dar şi
gelozia,
O matroană-, înşelată de bărbatul său, a încercat s-o
otră
vească, dar n-a reuşit. Un bancher bogat, un bărbat
serios
§î echilibrat, a vrut sări taie gîtul cînd 1-a anunţat
eă-1
părăseşte. Dar privirea prinţesei era atît de vrăjită
încît
îi căzu pumnalul din mină. Bărbaţii care au
cunoseul-o
vreodată n-o uită şi nu-şi mai află niciodată
liniştea.
Petvonius îi mulţumi generalului pentru aceste infor-
maţii, apoi plecă în căutarea Berenicei. Arunca banii îîlră,
sa se uite la ei numai pentru a împrospăta memoria celor
care o văzuseră şi să afle, astfel, cîte ceva despre pa.
Bar cercetările acestea costisitoare nu dădură nici un fel
de rezultate.
Straniu era şi faptul că dispăiuse pînă şi umbra Cyn-
thiei, care înainte îl însoţea peste tot. Chiar dacă era o
halucinaţie, prezenţa ei totuşi îl liniştea.
îatr-o seară se întorsese acasă dezamăgit că nu dăduse
<âe nici o urmă a Berenicei şi, cînd coborî din trăsură,
trist, istovit, majordomul îi spuse:
—Prinţesa Berenice vă aşteaptă în camera dumnea
voastră, „domimis".
Inima lui Petroniup ein cît pe aici să-i sară din piept,
în întunericul nopţii coiul i se deschidea şi o lumină
puternică îl izbi mirilor, îşi rcdobîndi vigoarea şi alergă
spre camera sa.
—Cynthia ! striga Cynlhia!
Majordomul îl privi lung cu ochit săi fxot'tafmiui.
Ciudăţenia stăptnului snu î] ului, daî nu peste măsură,
Egiptenii susţineau cfl toţi romanii sînt nebuni. Iar ma-
jordomul era egiptean.

356
 Pelronras trăia într-o adevărată stare de euforie. Ale-
xandria i se părea un rai. în oraşul acesta o regăsise po
Cynthia. Căci în mintea sa Bercniee mi exista, nu era docifc
o reîncarnare a Cynthiei.
Era recunoscător Antoniei că îi ofeii&o, indirect, acea^Ly,
fericire, ca şi lui Caligula pentru că îl trimisese la Alexan-
dria. Ca sa-şi îndeplinească misiunea, îi trimisese prietenu-
lui său imperial cîteva scrisori privitoare la Flaccus.
Generalul îşi exercita funcţia cu demnitate fără să uite,
din păcate, sâ-şi umple buzunarele, orealitate pe care toată,
lumea o ştia şi care se repeta, cu mai multă sau mai puţina
decenţă, aproape peste tot în imperiu. Marile averi ale
Bornei fuseseră toate făcute din jafuri.

Practic Cynthia reincarnată, adică .Berenice, locuia fa

Peiroiiîus. Din cînd în ciad dispărea fără S& lase vreun
cuvînt scris despre escapadele sale. Dar se întorcea şi
toate nopţile le transforma îa. scene extravagante de dia-
goste,
Petronius simţea că timpul îşj pierduse valoarea, c£
eu mai avea nici o semnificaţie. Nu mai ştia dacă era Ia
Alexandria de o luna, de un an sau de un secol. Dar
Ciecare noapte de plăcere petrecută în braţele Cynthiei îi
rodea iatma, deoarece îi era teamă că nr putea n ultima,
Instinctul U avertiza că fericirea sa nu va dura mnlt, e&
CyBthia ra dispare, duaă de capriciile Berenicei.
Această, dedublare a personalităţii îl ţinea intr-o stai e
permanenta de încordare. Berenice era imaginea Cynthiei
sau Cynthia se substîtuîst* Herenîceif Uneori, eînd se
plimbau împreună în trăsura sau cu barca spre Canop,
îşi dădea dintr-odată seama că. se afla lingă o titrainti f CĂ
Cyathia nu era Berenice. Apoi luciditatea i se întuneca,
Berenice se estompa şi Oynhia îi u-ocupa locul; H recii noş*
t*a^ zîmbetul, glumele nevinovate, timbrul vocii ţj rilo do
dra^osti- caro nu puteau aă-i iit^le.
Criza izbucni înţi-o ?J cînd BciotiR-e ph-cft cu o străină
«|itf o d«Minaţie ticcunowuU. Petroniua trimise sclavi
căhin s-o utnMi'uusc.l -tpunjiulti-U" <i niiMi^l pe f uns căei se
temeii de icac-ţia ci I!:UM ,ti M ;itift! fi est f ^pioiwtu. Dai
trăsura se picidu plin [.n-ieli.' 9i Mii.l/.ilu întuitoclieato
nle caiticn-lor populare şi inmă)itoiii se întor^ei;! <-u
coada între picioaie la \ilă. Aşa o a Peironiiib lămăi-o sin-
gur aşteptînd-o mîhnit ..

tulbuitoaie răvăşi Alexandria. Flaecus,

însoţit de o oscoiiă icdusfl-, se întorcea de la ţaiă, şi se
îndrepta spie oias. într-o zonă izolată a drumului, oare
trecea printre stinci, văzu venind din direcţia opusă un
detaşament de preloiicni. îl cuprinse teama deoarece, nu
fus-oso prevenit asupra sosirii la Aleiandiia a a* olar
1rupe care asigman gaida împăiatului.
Instinciiv &c înioatse si vX'/.u în spatele sun un «J(,
detaşament de prctorieni caro meneau în galop, înlelrto
oă era prins într-o e-apcană. Ewoîta sa, formata din ijape
soldaţi, n-ar fi putut să ip/.iMe pretorieiiilor. Divpfiai,
>ve dădu jos de pe cal §i încercă pa se strecoare plini î c
stînci. Soldaţii din escorta ^e priviră uimiţi ncştiind ce i4
facă. S;1 se predea? Să, lupi c cu pretorienii l Să. locului
aşteptînd desfitşurai'ea evenimentelor 1?
Urcuşul piintre stinci se dovedi greu pentru nn batrîn
şi obişnuit cu viata comodă, moleşii care, a uimi viee-rege.
Dar spaima îi dădea niipi. Ajutindu-se eu mîi-îiilo ^i
picioarele căuta pil pe îndepăiteze de irrmăiitoi, tineir
militari bine anti'ernti, caic descălecării ^i luau cu asalt
colina.
Cu oeîiiî gata să ia, eă din oi bile, cu inima bătîr.d ha-i
spargă pieptul şi ebipul chinuit de adienalina gcncialnl
Klaecus transpira KÎn^e şi apil. Pentiu preioîiraî. ÎIÎN ^
era un joc de copii ?ă-l piiudă şi sfl-J silească ?ă coboaio m
drum. Patru dintre ei ,«e apucară, t-ă pape o groapă cc^a
mai încolo. Flaccus înţelcMo că eia pieidut. Se zbătea *-a
tm drac nenorocit, însă, soldaţii ivuşiiă să-] imobiîixt'yo.
33e altfel lupta nu făcea dccît să prelungeapcu agonia.
Un pretoria n îi vîiî pal)ia în bmiă în timp ce un centuiion
îi tăie, diutr~o singuifi Jo^ itură de pabie, capul ca io se
lohtogoli în pulbeic. Sîngele lîşnca din ver.ele jugiJnie
deschise ca nişte mici lîntîni a'rtexiene cu jetuii de ap.l
 în aceeaşi zi PcUonius primi un ordin semnat de Cali-
gula prin care era numit prefect al Egiptului în mina
OAecuţici geneialului Flaccus condamnat pentiu dclapi-
flare şi abuz do putere. Schimbarea aceasta, ca şi sfîrşitul
violent al foitului prefect, făcură senzaţie Ia Alexandria.
Evreii, care fuseseră persecutaţi, se bucurau. Grecii stăteau
în expectativă.
înlocuirea geneialulm executat cir un tinoieJ făiă
experienţă îi făcu pe consilierii noului prefect să încerce să-1
ducă de nas. Pe timpul lui Flaccus, generalul era siagunil'
care se îmbogăţea fără să dea socoteala cuiva. Acum toţi
Demnitarii căutau să-1 imite pe fostul lor şef si s3 profite
de naivitatea noului stăpin.
Cei mai mulţi din oiaş considerau că împăiatului îi
place să &c înconjoare de colaboratori de virsta sa. Dar
acesta îl alo^osc pe Petrjiiiis în cunoştinţă-de cauză.
Adoia-ţia romanilor cînd era vorba de Caius — micul loi
Caligula — se răsfrînse şi asupra noului prefect care, în
ciuda tinereţii *9\c, era un bărbat t'oaite dotat. Berenice,
o orientală, reiişise sa-şi facă amantul mai indulgent şi mai
îu|;elcgator faţă de indigeni. Peiionins începu prin a aeoida
dreptnii pentru egipteni, trataţi ea paria de către greci şi
evrei, care se considerau singurii stăpîni adevăraţi ai
oralului. Roinauii, mai prudenţi, îi imitau pe noul prefect,
în timpul acela parveni şi ştirea cu privire la boala tînă-
iiUui împărat. Poporul roman, cupiins de nelinişte, urmăr-
rca cu triatele evoluţia bolii împăratului apreciată ca foaite
grară. Polronius primise de la Palatin mesaje care iăsau
să ^e îEifeleagft că prinţul Gemelius ar putea fi chemat să
ift locul ulruîui şi tatălui său adoptiv.
r,a lîoma templele cu greu îi cuprindeau pe loţi aceia-
cure îi implorau pe zei să-1 vindece pe Caligula. Procesiu-
nile icligoase, precedate de vestale, inundau străzile şi
Forul. Cavalerii declarau că sînt gata să-şi dea viaţa pen-
tru a o ^alra pe cea a împăratului.
t'md medicii anunţară că oriza trecuse şi că restabilirea
&!năiă{ii împăratului era o problemă de zile, bucuria cu-
prinse fot oraşul, în toate templele imperiului so celebrau
slujbe religioase de mulţumiie
Caligula. cum s>e însănătoşi, îi U must1 un mesaj lui
l'elronius.

359
 ,,Tmi lipseşti, întoarce-te cît mai repede la "Roma. Ara
să găsesc pe cineva care sa te elibereze do sarcina ta —
evident importantă — dar care te în departe azil de mine.
Chăbeste-ţi întoarcerea".
Ordinul acesta îl puse în mare încurcat ură pe Fctronius,
Pe de o paitc ora bucuiia de a-si revedea prietenul, pe
care îl iubea mai mult ca pe un frate, iar pe de altă pai te
era teama de a o pierde pe Cynlhia.
Ya accepta, oare, Berenice să-î însoţească Ia "Roma î
Ta fi Cvnilria destul de puternică, sa-şi impună, voinţa
acestei „aller ego"? Petronius devenea din ce în ce mai
convins de dublul rol al Berenicei.
Cînd îi vorbi de o eventuală întoarcere Ia "Coma, Bere-
nice păru surprinsă dar nu-si manifestă opoziţia, îi plăceau
călătoriile. Tar şederea ei la Alexandria se pielmigise mai
mult ca de obicei.
—Ceva mă ţine lingă tine ! îi spuse ieşind din rezerva
sa. Să mă fi îndrăgostit de tine? N-am iubii niciodată
pe nimeni deoarece dragostea presupune o sclavie pe care
Ti-aş putea s-o suport. Gurile rele susţin că sini o aven
turieră nomadă. Poate că au dreptate. "Mă nit ia tine şî
mă întreb cnm de am suportat să stau atita timp. lingă
tine ! De ce?'Pentru că faci dragoste atît do minunat î
TJncoii cînd mă strîngi îmbătat de voluptate pronunţi
numele acestei Cyntliia. Cine este femeia aceasta ? S u te-am
întrebat niciodată fiindă nu sînt geloasa. Bar nu pot s&
suport la infinit ca tu să pronunţi numele altei femei cînd
eşti în braţele mele. Da ! J)ar te avertizez ! Eu nu aduc
noroc bărbaţilor care s-au culcat cu mine ! S-au ruinat
încercînd să mă reţină. !N-au putut înţelege că- nici o co
moară din lume n-ar putea să-mi schimbe mentalitatea î
Se opri ca să-1 îmbrăţişeze pe Pelroniup.
—Ce stianiu ! Dintr-odată, mi-a venit să te îmbrăţi
şez ! Să nu-ţi închipui că tu eşti singurul bărbat cu care
am vrut să mă culc. Mulţi tineri, pe care doieam să-i posed,
îşi făceau iluzii că le cedam, în timp ce ou eram aceea care
Si posedam ! îi goleam de energie, de voinţă, de spirit î
îi transformam în nişte marionete si apoi îi pîiraseam !
Pară regrete şi fără renruşcări ! Pentru simplul motiv cit
mă rliciiseau ! Dar răul era făcut! După ce plecam sufc-

360
rea u toate chinurile iadului. Mi-a fost dai P& mă, culc şi
cu bătrîni J Le-am rodat vigoarea ! Am fost pentru ei cel
mai bun afrodiziac ! După plecarea mea toii s-au prăbu-
şit!
Izbucni în rîs.
—Dacă ai şti cîte logodne am stricat, eîle căsnicii am
spulberat, cîte iubiri, în care partenerii se adorau,
am
risipit pentru totdeauna I Toi i bărbaţii cu care m-am
culcat
se tiran Ia picioarele mele, se agăţau de genunchii mei,
îmi
îmbrăţişau cu disperare şoldurile, mă imploiau să nu-i
păiă-
sesc. Mai amuzau suferinţele şi disperarea lor. Uneori
mi
se făcea milă dar prin natura mea sînt mai puternică
dccîfc
sentimentele de compasiune... Xu ştiu do ce îţi spun
toate
accsiea?! Do ce sînt alît de sincera cu
t i n e ? ! . . . Am
încercat să te părăsesc, dar m-am întors do parcă
aş fi
fost vrăjită! Ai vreo putere magică? Foloseşti
elKiruri
preparate de vrăjitoare bălrine ea sa-mi frîngi
voinţa?
83rini legi aripile? Să-mi raializczi voinţa? .. .Am «ă
te
urmez la Borna. Ku ştiu ce de nu mai sînt tentata să
merg
la, Antiochia în căutare de băieţi frumoşi! Am să
merg
cu tine la. Borna! Dar înainte de a pleca,vreau gă-ţi
pun
o întrebare! Unde voi îocni ? X-a? vrea să mă bucur
de
ospitalitatea familiei tale! Şi nu din considerente
morale.
Dar de multă vreme m-am obişnuit să nu mai
respect
convenienţele. Şi n-a§ vrea să-ţi întîluesc părinţii! .
—Am să închiriez pentru tine o-vilă. Xu, mai bine am
să cumpăr o vilă peni m tino.
—Vrei să te ruinezi şi tn ca să-mi satisfaci capriciile?
ffu eşti singurul bărbat cu care am irait fără să simt
nevoia
de a fi copleşită de daruii!
Făcu o pauză, apoi continuă gîuditoare.
— Poate că mi-ar face plăcere b-o cunosc pe mama ta.
Aş fi curioasa sa vad clacă îţi seamănă I

Peti'onius, coborîud din corabie în portul Ostia, află cu

stupoare că Macron, atotputernicul Macron, numit pă-1
înlocuiască înfruntea.prefeciurii Egiptului, fusese arpt-iat

3G1
în momentul in caic se urca pe bordul galerei ce urma ^a-l
duca la Alevanrttia. I se luase postul de prefect al Pre-
toriului ofeiindu-i-se un post itiai important, înfumurat
ca un păun nici mi bănuise că va cădea ha capcana care îi
fusese mtiuxi şi lui Sejaniv».
Astcphml dkcluclcrea procesului de înaltă trădare si
pi'oxenctUm — îţi aruncase nevasta în braţele împăratului
ca să-i capteze bunăvoinţa — ÎZacron îşi tăie gîtul cu sabia,
E nuia. 'mţelegînd că totul este pierdut, se otrăvi. Sinucide-
rea iui Aiacrpn îl elibera pe Caligula de prezenţa jenantă
a u mii complice care îl ajutase ssi pună muia pe coroană
prin mijloace nu prea corecte. Ambiţia nemăsurată a
Ennici o dn=eM3 la dezastru. Voluntară, încăpăţînată, îi
amintea mereu lui Caligula de promisiunea de a o lua de t-
oţio după încoronarea sa. Visase prea sus.
în afară de A'ibius. nimeni nu regreta moartea lui Ma-
^•ron şi a soţiei sale. Rudele mai apropiate ale Enniei nu
văr^ară nici o lacrimă deoarece Eunia rupsese toate lega-
tuiile cu ai săi, după ce fusese adoptată de Thrasylus şi
se crisutorise cu prefectul Pretoriului, îi era ruşine de fami-
lia sa plebee, de condiţia lor socială, de sărăcia lor.
— "Nemeşi» a pedepslt-o pentru nerecunoştinţa ei I
mormăia Tîubira, bătrîna sa mamU, Ui timp ce Nevius,
mai ramolit ca niciodată, întindea p$ tfaasa din bucătărie
roadele sărace ale turneului său cotidian pe Ia lunius Kiger
şi alţi patroni, al căror client era.
Sinuciderea Ini îlacrou salva dispoziţiile sale testamen-
tare şi făcea caducă desctiderea unui proces în care av
fi Tost implicaţi toţi prietenii sSi.
Vîbhi^, amăritj dar şi cu sufletul uşurat de teama că
&-ar ii putut să-i fie ameninţată securitatea, se întoarse
acasă umilit şi pliu de ură. După ce îşi furase familia ca
s-o copleşească pe Enuia cu cadouri, acum se vedea iarăşi
ne1, oit Pa intre sub autoritatea tatălui său. Mama îl iertase
deoarece era o femeie bună la suflet si vroia sa-i uite n&z-
bîtiile de altădată. Dar mai exista Cliloe, soţia neglijată,
care de abia aşlepla să-si ia revanşa.
l'etronius. intorcîndu-se la Borna, dădn peste mari
schimbări în familia îTiger. Chloe intentase o acţiuae de
divorţ invocînd adulterul notoriu al lui Vibius cu Enuia.

362
 Maree llus aştepta terminarea procesului casă PC ulsiilo-
rească cu ca. Se consolase după pieiderca '",> ntMei i>i MMi-
noa că arc ueA oie de o mamă pentru copii, încă mai siălea,
la >i^er a*tcplînd să se termine iccuii^truetia vilei Mic de
pe Aventin,
Vibius regreta timpurile în 'are Jcmeiîe adultele ei; u
pedepsite de lese în timp ţeadulleruî unui btfiuu iv; a\ ci
iiici o c>,n--eeivU''î. Ac im 'eu eile ^e r- 1 nn'-iph-e •' î- o cn
zicea că ele nu- şi mai numără anii după suqcesînea nminlă
a consulilor ci după numărul divorţurilor.
Cu excepţia Iui Vibius, caro nu mai ieşea din ca im?) a
ga, ceilalţi membri ai familiei jSMgcr întîmpînaiă eu buciit io
întoarcerea lui lYU'onius. Chloe îl îmbrăţişa cu o căidură
care trezi gelozia lui JIarcellus, dar acesta se a])ţinu s:Vşi
arate nemulţumirea. Petronius îl salută cu răceală pefoMul
sof, al Cynjhici. Xu-şi expiimJl afecţiunea decit jennu
Leda, care ii amintea de trăsăturile mamei sale, îi ofeii
jucaţii scumpe, stofe bogate pentru rochii şi bijuleiii pen-
tru vn^ta ci. Xu-i uită nici pe ceilalţi doi copii ti i lui Mar
cellup, ca să nu ticzească bănuieli.
Domitia îl întrebă dacă nu vrea să stea în fosta s;i ca-
meră iar Tu nins, care vroia să-şi dovedească genei o/Halea,
îi propuse s-,1 adauge vilei încă o aripă, în care să-i anie- .
îiajczc un apartament. Petronius le mulţumi spunîndu-le ca
deja încliiriasc o vilă pe Cvirinal. Ducea o viaţă a^iială
şi nu \roia să deianjczo obiceiurile familiei.
Domilia îl privea CM admiraţie, dar şi cu o umbru de

—Ai devenii un adevărat i oină n, zise ea cu ochii nme/.i

de dragoste materni. Par ceva îmi spune că nu e-! i
prea
mulţumit.
—.Un fost prefect ai e o mulţime de preocupări, in-
leiveni luuius cu mîndiie. Se voibcşte că te
aşteaptă o,
demnitate foaite înaltă. Se voibeşte de un lor* cluar
iu
Senat. Este adevărat, nu se pare că ai mai ,-Oăbit,
Cliloc îl co'ntraxi^e :
—Uitaţi că nu mai e un copilaş bucălat ci un bărbaf
fui moş şi scducătoi care \a atiage privirile tuturor femei
lor cochete din Eoma.

363
 —Ai dreptate, clar inima mea do mama e.-Ue mai sensi
bila la schimbările din sufletul lui "Petroniu,s, rare Ir- -trapa,
celor neiniţiaţi.
»
Doraitia nu se in-jcla. Ba pricepuse că fiul tău nu ^e
întorsese singur Ia Eoma. Dar femeia cate ii iusotea, chiar
dacă era de sînge regesc, nu era căsătorită ou Petronius
şi afişa mai mult capiicîi şi maniere de cuitezană de lux.
Domitia nu suflă nici un cuvînt cu privii e la această legă-
tură larg comentată de toată Eoma. Dar simţea neliniştea
din sufletul lui,
Iar motive de nemulţumire nu-i lipseau lui PeUcmms.
Beremce îl irita tot întrebîndu-1:
—Cît va mai dura dragostea noastră? Şi mîine vom
îi împreuna']
întrebarea ii lăsa pe Pctronius perplex. Căci Berenico
putea să fio înlr-o zi foarte drăgăstoasă, senzuală şi volup-
toasă, iar a doua zi să devină rece, distantă,, aproape ostilă,
Jocul acesta între extreme îl enerva, îl chinuia.
Adesea îl privea descumpănită.
—Nu pot să-mi explic sentimentele mele faţfi de line.
Cîteodată îmi rine să mă îndepărtez de tine, să te părăsesc t
Dar o forţă irezistibilă mă aruncă în braţele tale ! Şi tocmai
supunerea asta mă scoate din sărite !
Cind vorbea cu violenţă nu mai era Cynthia cea ce se
afla în faţa lui ci doar imaginea ei sub care se ascuudea
caracterul şi personalitatea altei femei.
Pelronius îşi petrecea adesea zilele, chiar şi seiile, la
Palatin, lingă Caligula şi seara, cînd se întorcea la Berenice?
.simţea cum i se stringe inima de teama ele a rm descoperi
cuibul pustiu, într-o seară~teama sa se adeveri. Berenice
nu mai era ac^să, Majordomul ii spuse că o litieră o dusese
înainte de căderea serii, Se pare că ftisese invitată la o re-
cepţie.
„Cena" pregătită numai pentru el nu-i plăcu. Eesimlea
dureros lovitura, Cynthia îl trădase î.. Cynthia sau Bere-
nice?
închinase pentru prinţesă o vilă somptuoasă cu tot
personalul, ca să nu-i lipsească nimic. Ca să n-o jeneze cu
prezenţa sa, îşi închinase o altă vilă situată în vecinătate,
—A zis „domina" cînd se întoarce?

38 â
 nu -se mai du;-e Ia \ ila sa. Aşteptă întoarcerea
Borcnicei toată noaptea şi a doua zi pină la pi în/, eînd
dnoă Ia Palatin.
Păroa La după o perioadă i'erieită Pelronms începe să.
se afimde îuli'-o noapte tot mai apăsătoare. Constatase
eu uimire după întoarcerea sa Ia Roma că atmosfera deve-
nire împovărătoare. O atmosferă bizară, de neînţeles,
aproape mefitieă domnea în aee^t oraş atît de vesel după
moartea Iui Xiberiu.
Imediat după -sosirea >a Ia Eoma, chiar înainte de a se
instala în vila pe care î-o închinase ba-nclicru), fusese
convocat Ia Palatin. Soarele mroşea cerul transparent cîud
îiji încaieră arma>arul ca ^ă răspundă c-îf mai repede Ia
chemarea ^etîiiuîui ^tu prieten. După boală, se vorbea,
Calig'ula ei a aproape lot timpul victima unei nelinişti
greu de sfâpînil.
Pptt'onius nu avusese docît timpul vL-şi scoată veş-
mintele de rălătorio, să facă o baie şi să-hi pună veşmintele
de curte, o tunică de mătase ornată cu galoane de anr,
uie&lţăminte aurită şi o togă de gală.
Drumul spre Palatin, îi aminti de adole&ceuţă, de visele .
gale de viitor, de batrîna Antonia, de Agrippina, de prinţii
asasinaţi şi, mai ales, de drumurile sale spre ea&ă unde îl
aştepta totdeauna Cynthia veselă, tandră, fericită de a-1
simţi în preajma ^a. ,
Palatul imperial, care pe timpul Iui Tibeiins evoca o
Iunie adormită, unde cîteva gărzi aproape invizibile pă-
zeau im prinţi moştenitor închis pe viată într-o celulă în care
trebuia să moară de foame, arăta acum ca nu stup în
plină activitate.
Moartea prinţesei Antonia, care se lăsase să moară de
inauiţie, la fel ca'Kerva, îl consternase. .Ştirea îi parvenise
încă la Alexandria însoţită de comentarii dure Ia adresa lui
£aliguîa. Prin culise M> şoptea că ar fi otrăvit-o.
Dar oricare ar fi fost cauza morţii, Caligula îi
respectase testamentul, ca si pe cel lăsat de Ln ia, pe care
Tiberius îl

365
 Pcti'oniub era curios să-şi vadă prietenul după boala..
Se ^ oi bea că acum era alt om. Un personaj care suferise o
metamorfoză de neînţeles.
Palatul mişuna de gărzi, de pretoricni, de demnitari,
de slujitori în uniforme, ililitaiii păzeau intrările cu lăn-
ciile în mîmi.
Maestrul de ceiemomi îl aşteptă pe Petroniu^ la intia-
JCR în palat si îl conduse pe coridoarele puternic luminate,
deoarece împăiatul detesta întunericul, pînă în camera lui
Caligula. Apoi bătu la uşă, o dc.ichi^e şi U anunţă. Petro-
nius auzi \ocea vibrantă, enervată, a lui Caligula.
—Lasa-l să intie ! Ce mai aştepţi !
Petronius intră îutr-o cameră înaltă, dominată Ge im
pat rotund, în care ar fi putut dormi uşor zece oameni,
deasupra cămia eia un baldachin de catifea roşie împodo-
bit cu pene de struţ. Căţuile în caro ardeau mirodenii rus-
pîndcau arome îmbătătoare. Coloanele de onix, vasele de
mărimii a-şi statuile greceşti se armonizau eu albastrul închis
al tapiseriilor brodate cu fir de argint. Albastră era şi
pardoseala de marmură, ascunsă sub un strat de monede
de aur.
Caligula, singur, îmbrăcat cu o tunică scurtă, de mă-
ta^c. cu picioarele goale, se plimba pe covorul metalic,
strălucitor ,al"monedelor. Petronius îl găsi neschimbat,
acelaşi personaj capricios, fantezist, extravagant. Aşa că
nu i se păru ceva extraordinar în faptul că împăratul călca
cu picioarele goale grămezile de monede de aur.
împăratul îl primi zîmbind.
—M-ai făcut să te aştept ! Pentru aşa ceva un demni t ar
îşi pierde postul, dacă-nu şi capul l Lasă reverenţele,
dc<-ealţă-te şi vino să te îmbrăţişez !
Petroniujs W puse toga pe un scăunel argintat, îşi scoaso
încălţămintea .şi străbătu cu picioarele goale distanţa
care îl separa de Caligula. Avea o senzaţie stranie calc i ml
grămezile de aur. Caligula îl îmbrăţişa cu multă afecţiune,
ceea ce îi făcu plăcere.
—îţi aminteşti, Petronius, de vremurile oînd zgîrcitul
de Tiberius îmi fisa o rentă atît de mizerabilă încît abia
reuşeam să acopăr cheltuielile legate de rangul "meu?
Tar acum, ui ta-1 e i. . . Tot aurul acesta este al meu !..,
Tot aurul din trezoreria imperială l.. -Tot auru imperiu-
j
]
366
Iui!... Tiberius adunase cincizeci de mii ioane d<> .,au-
rpus'! !... j^u-ţi face plăcere să calci pe monedele af-loa
geînteietoareî Sa le auzi cum cîntă? 2îu-ţi gidilă tălpile
picioarelor? Spune-mi! Este tot aşa de voluptos ca >i
cum te-ai culca cu o fată sau eu un băiat frumos !
Cu o lovitură de picior făcu să zboare în aer-o ^lăavuU
de monede care desenară o curbă sclipitoare,
~E ameţitor, iiu-i a^a? Sa, ne îmbătăm jucmdn-ne
cu aurul în aşteptarea beliei cu vinuri de Falerna Ia o
,,cenă'', Ia care te vei culca eu cea care îşi va aprinde .simţu-
rile ! Să le îndop», să bei şi să faci dragoste siut M)i plăceri
pentru care merită && trăieşti! Am lăsat la plăcerea cea
mai grozavă !
O flăcăruie stranie îi lumină ot'-liii albaşfii re i<'tlm;m
o expresie crudă şi vicleană.
—Am lăsat la urmă pîăeeiea cea mai savuroasă şi
cea mai completa ! Băzbunarea ! Răzbunarea, Petrouius î
Să pedepseşti umilinţa, răul ce ţi s-a făcut. aocaMa c^(e
rea mai mare dintre plăceri î Răzbunarea este îi rina /oiloi .'
Iar eu acum posed fulgerele lui Jupiior !
Se opri în mijlocul camerei. Atitudinea ^aexpinn.i j>t,tn-
doare. Părea un zeu, cu picioarele dcpîlKate băi butelie,
aşezat pe un nor de aur.
—La Alexandria i-ai ^ axul pe e^ re i îa luciu ! A< fsf M.
susţin că în lume există doar un singur Dumnezeu. SnpoH
veşnicile conflicte pe care le au cu grecii şi ni auton'lăiile
noastre, ca sa-şî păstreze neatinsă credinţa,'iiuiuai dAto-
rilă faptului că au în religie lor un precept care mii place :
oclii pentru ochi, dinte pentru dinte ! O filosofic ,s;nu-
toasă l întnieît î-am adoptai aproape pe toţi zeii popoare
lor învinse, n-ani putea să-i facem loc şi Dumnezeului
evreilor în galeria divinităţilor romanei De eo nu ?
Numai că evreii susţin că Dumnezeul lor este Ungurul î
Că uu mai exista şi alţi zei î E ca şi cum ai spune ea
pe cer străluceşte doar o singură stea în timp ce ochii
noştri văd atît de multe !... T)ar am vorbit dealul despre
CA re i!
Limbuţia iui Cfllig»Iaavoa ceva de om bolnav. Vorbea
fără încetare, vorbea sărind de Ia una la alfa, dar totul
Jogic,

307
 —Pctronius, ai duşmani? Fă,-mi o listă ! Mii ne vor fi
şterşi de po faţa pamînlului ! Dorinţa de răzbunare şi
pedepsire sînt strins legate ! Sa, vrei să te răzbimi şi sa
nu poţi pare tot atît de absurd ca şi cum ai vrea să te
culci cu un castrat !... îu seara asta te reţin la ,,cenă" !
- Pctronius ar fi vrut să se scuze, se gîndea că poate U
aşteaptă Cynthia strecurată în trupul Berenicei. Poate ca
Bcrenico reuşise să ^rapo de Gynthia? începea iarăşi să
"bată cîmpii şi se gîndi că trebuie să-şi păstreze îndoielile
pentru sine. Dacă ar fi îndrăznii să-şi destăinuic gîudurilo
s-ar fi spus despre el că nu este în toate minţile.
—Hai, Petrom'us ! ,,Cena" ne aşteaptă !
—înainte de a- ne delecta cu o masă bogaţi aş vrea
să-ţi înmîncz un,dar, zise Pctronius.
Deschise uşa şi doi sclavi ducînd fiecare cîte o casetă
de argint somptuos încrustată intrară în cameră. Apoi le
aşezară pe o masă din lemn de lărnîi, şi la un sem n al stă-
pînului, se retraseră.
Caligula. curios, deschise casetele şi ochii i se rotun-
jiră de uimire şi admiraţie.
Petronius zise solemn :
—Coroana regală a lui Antoniu, gloriosul tău strămoş,
şi diadema CleopU'ei.
Caligula, aproape hipnotizat, luă coroana din casetă,
o studie îndelung, apoi şi-o puse pe cap şi îşi contempla
imaginea în oglinda care acoperea un perete.
—lîegele Antoniu ! zise ^ isător. "Regele Caius Cezar !.»
O regalitate care îmi revine de drept!
Şi se întoarse spre Petronius.
—Ca să-ţi mulţumesc am sS-ţi dezvălui un secret po
care încă nu-1 cunoaşte nimeni dar care va fi făcut public
în cmînd. Sînt divin, Pctronius!
Apoi luă coroana lui Antoniu şi o puse pe masă.
-~ Ce putere aie un rege muritor lingă un zeu nemuri-
tor? Divinitatea s-a înstăpinit peste corpul meu, care a-
rămas doar un înveliş vizibil, exterior. După intrarea mea
triumfală în Olimp îi voi smulge fulgerele lui Jupiter şi îi
voi potoli pe zeii care nu ştiu să-ş i păstreze demnitatea.
Ţie, Petronius, îţi rezerv o mare cinste. Tu vei inlra în
galeria eroilor care au iluslrat războiul Troici. Vei redacta,
după mărturiile lor, o nouă versiune a acestei campanii

3ti8
descrise atit de prost do către Honier. Datorită raio vei
deveni egal cu Ilcrcule, şi muzele vor munci sub ordinele
talc !...
Ochii îi scrutară din nou coroana regală,
— Această amintire preţioasă va împoobi alt ai ui stră
moşilor mei. Din pietrele preţioase ale diademei Cleopatrci
voi porunci sa se facă podoabe pentru Drussilla -..
Faţa i se strîmbă de dispreţ.
— O mulţime de regi îngenunchiază Ia picioaicle mele !
Sînt mai presus decît regii, Petronius !
Petronius SG întrebă dacă nu făcuse o gre^eaU venind
aici,
— Fermi to-mi, Caius Cezar, să mă prosteinez în faţa
divinităţii tale!
îşi puse un genunchi pe pămînl şi îşi înclină capul.
—Sînt orbit de lumina ce emană de pe faţa ta ce
rească.
—Aşteaptă să-rai arat adevăratul meu chip ! Voi stră
luci ca soarele ajuns la zenit î
Pentru o clipă Petronius judecă lucid, întîmplarea
aşezase doi nebuni umil în faţa celuilalt. Pasiunea sa nebu-
nească pentru o femeie dedublată şi convingerea lui Cali-
gula că devenise divin îi punea aproape pe acelaşi plan.
Rîsul lui Caligula răsună din nou.
— Lasă-ţi încălţămintea aici ! La ,,cena'' n-o să ai ne
voie de ea ! O să ţi-o aducă la plecare !
ţpalignla i-o luă înainte cu picioarele goale. Trecură
prin cîle\ a săli cu pardoseala rece de marmură în timp co
gărzile ii ,vilutau cu lănciile. în pofida puterilor sale nelimi-
tate, se gîudea Pctrouius, Laligula era în realitate o fiinţat
vulnerabilă. Un singur soldat . atins subit de nebunie furi -
oasă, putea să-1 străpungă cu lancea sau să-i bage sabia în
bui ta.
O uş.l batanţi dintr-ua aliaj de cupru şi bronz se des -
chise şi in faţă apăru un ,,Uiclinium" din marmură tran-
dai'iiic dominat de o statuie uriaşă a lui Bacchus, care îşi
întindea braţele ca şi cum ar fi vrui sări binecuvînteze
pe comeseni,
Cînd intră Caligula, cei patruzeci do invitaţi, care îl
aşteptau în piuoaic în mijlocul sălii, se prosternară ca în

24-s
601
3G9
f;*ta «oui suveran orienta]. La un heiim a) împăratului
toţi se ridicară. „Cena" intinia permitea tunicile de mătase
alba, fără centură, pentru a nu se stînjeni mişcările.
Pctronius le recunoscu pe cele trei surori ale împăratului,
fără soţi, pe Clandm Bilbîitul, pe Lepidus, pe unii dini re
camarazii de şcoală, cîteva curtezane şi doamne din înalta
nobilime cunoscute prin desfrîul lor.
Erau cinei paturi în formă de semilună. Pelronius Ju-epe
instalat la masa lui Caligula ,care era încadrat de Dru^illa
şi de Agrippina cea tînără. Petronius o avea în stingă «a
pe Agrippina iar în dreapta îl avea pe Lepidus. Claudiu
purta o coroană de trandafiri pe capul său pleşuv de bufon
Inibătrînit. O orchestră invizibilă înveselea atmotfoia.
Sclavii, în şir indian, aduceau aperithele.
Caiigula glumea cu oaspeţii &ăi dar din eîntl in eînd îşi
întorcea capul spre uşă de parcă ar fi aşteptai \reo ştire
importantă. Cînd întorcea capul trăsăturile i se înăspreau
iar ochii ii luceau cu răul ai e. Apoi fata îi redevenea <-e-
n i na.
GemeOus »e îmbiăcatse de gaî.l. Ui mă si pai u* i]' (1 'a
recepţia oferită de Caligula, Un mne>tru de cereniouii urma
«1-J anunţe cînd să vină la recepţie.
Prinţul n-avea decît optsprezece am •ji ti-ăia mai mult
retras în apartamentul său. Dispoziţiile testamentare ale
lui Tiberius prevedeau ca Gernellus şi Caligula ,să dom-
nească împreună dar Senatul trecuse pe^te asta şi liotâi'Ke
ca Gemellus să fie adoptat de Caligula, care să-1 numească
moştenitorul său la tron.
O teamă surdă îl cuprindea pe Gouelhif- riml ii choina
Caligula zîmbind cu o bunăvoinţă prciYicută şi a'-igm iiitlu-î
de simpatia sa. Chiar clacă îi lipsea experienţa, simţea ins-
tinciiv primejdia care îl ameninţa. Ştia că taiSÎ ^"ui, Dru-
sns II, fusese otrăvit, că mmna ^a murire de inaniiie,
pedepsită de bătrînaprinţesa Antonia, că moartea violentă
îi secerase cea mai mare pî»ne a rudelor. Cu excepţia
cllorva prieteni ai tatălui său şi a băţ rinului socru al îui
Caligula, partizan al lui Tiberius, toţ-i ceilalţi cui teza ui îl
evitau ea să mi-şi biiperc Măpiuul. Cum să te aperi în faţa
acestei lumi ostile? FaUliM. se Iăf*a dus fie \aînri.

370
 Oare do ce nn mai vin să- 1 invite Ia S-o fi
recepţie? Indispus Caligula, fănl să vrea, şi" moment s-o
în ultimul mom fi hoiîîrH sa nu-1 mai
invite?
Teama ii stiîn.-.c iarăşi stomacul. Un nod i se aşeză îu
Deodată uşa se deschise şi patru pretorieni înarmaţi,
comandaţi de centurionul Fnh ins, pe care îl cunoştea
personaj in U ară în pas cadenţat şi închiseră uşa în urma
lor. Soldaţii se aîiniară, blocind ieşirea iar centm'onul se
apropie de prinţ şi ii salută militărcşte. Apoi, cu o ^ cco
jenată, ii spuse ca şi cam ar fi repetat o lecţie învăţaiă
pe de rost : ' "
—Majoritatea si a hotărî t că securitatea imperiului cere
moarf ea dumneavoastră, întrncît după lege nici un membru
al familiei imperiale nn poate muri de mînă stiăină, nu vă,
rămînc dccîi sa \ă luaţi singur viaţa sinuci £Îudu-\ ă.
Orilurionul, sub privirea îngiozită a tînărului piinţ,
î$i ^coase sabia din toacă şi i-o întinse.
—Luaţi sa^ia şi terminaţi repede!
Miiniîo încheiate ale lui Gcniollus apucară cu stîngăcio
sabia. Tîntîiul prinţ privi îngrozit.
-- X u ştiu cum să mă folosesc de ca, zise cu o voce
slabă. F.i tu ce ircbuie !
Vru s;l-i restituie sabia, îşi întinse gîtul şi zise emoţio
nat : *
—X-am \azuL niciodată cum sînt omorîţi oamenii şi
nici n-am fost învăţat cu mîuuirea armelor.
ronlm'ioftul susr>ină. îşi executa misiunea fără, prea
mult entuziasm,
—Trebuie sîi v tt omorîţi singur^ prinţe î insistă ceu-
tnrionui.
—Atunci a rată- mi cum tu. procedez !
Gomollus făcea eforturi ca să rămînă demn şi să nu
izbucnească în hohote de plins. Ştia că ar fi fost inutil sa
implore mila eentui ionului care nu era decît instrumentul
lui Caligula.
Fuh ius se apropie de Gemc-Ilus şi îi puse mina pe piept
în d replul inimii.
—Funeli vîrful tăişului aici, între coaste, şi apăsaţi
cu putere, dintr-o singură mişcare.

371
 Gi'iiielliis execută eu btîugăeie gestul arătat de centul ion
dar nu reuşi decît să se zgîrie. Curse puţin sînge care ii
rmiulări tunica de mătase albă.
— Curaj ! îl îmboldi Fulvius. Hai multă hotărire !
Tiiima prinţului bătea cu atîta putere îucît loviiui'ile
i he vedeau pe lîuiple.
— ^lai cu vigoare î insistă ofiţerul.
Gemellus î-ji puse tăişul săbiei în piept şi, eu un ge^t
îiotărît, susţinut de disperare şi de dorinţa de a termina
odată eu această suferinţă insupoHabilă, îl înfipse intre
coabte, acolo unde îi arătase centurionul. Simţi o durere
patvunzătoaio ,apoi se prăbuşi pe pardoseală. Smşele ţîsni
din rană întinziudu-sc pe veşmintele de mătase, începu *&
îiorcăie. Centurionul hinrţea că nu mai poate suporta. pre-
lungirea agoniei. Legea fusese respectată. Prinţul ^e
sinucise. Dar nimeni nu-i putea interzice să~l ajute sa,- şi
pună capăt sufeiiuţeloi. Ou nu gest ferm împlini ă s-abia
pînă Ia. prăsele. Gemellus, cri ochii încinşi, iresilri,
tmpul îi rămase nemişcat. '
Caligula îşi golea eupa de \ m împodobită de dnd uşa
se deschise ^ centurionul Fulviu^ îşi făcu innaiea şi
miluţă.
împăratul îi ai nucă u pnvne înuebătoaie.
— îmi pare rău dai trebuie să vă anunţ, italia t e,
că prinţul Gemellus s-a sinucis !
Un zîmbet straniu apăru pe faţa lui Caligula. îi făcu
semn unui sclav să-i umple oupa,,pe oare o vărsă pe pardo -
seala. de marmură.
— Pentru sufletul răposatului ! /ise cu o solemnitate
comică.
Comesenii, unpiestonaţi de acohi e\enmient, ooro fără
a i'i neobişnuit, sui prindea plin caiaoleinl său insolit,
imitară gestul pios al împăiatului.
De abia acum Prlronhis înţelese ab^onţa lui Gemellus,
pe care o obseivasf inel de la începutul pelreeoiii.
Comesenii ;^c piheau constomaîi,
— Pentru ce soiul ac est H de îtnno! nuntaie ! striga
Caligula. Gemollus ^i-a minat destinul Sînteţ' îitinstaţi
de moaitea lui. Dnr \i ^a î « ! i i t norm:)l i-a iiatele meu
Nero Oczai să se sinucidă pe insula Ponza? Aţi plîna

372
 sfir$Uul fratelui meu Drussus Cezar pe care călău 1-au lăsat
să moară de foame? Iar acum îl plîngeţi pe Gemcllns! A
vrut sa-şi pună capăt zilelor ! Treaba lui î Fiecare ora este
slăpîn pe faptele sale !
Vittelms, guvernatorul Siriei, care îşi însoţea calităţile
sale reale do general cu un servilism exagerat, strigă
entuziasmat:
—Ave Cezar ! Ave Caius Cezar, împăratul nostru iubit î
Apoi coborî repede din patul său, traversă- sala* şi se
arunca la picioarele lui Caligula pe care le sărută cu v ono-
raţii e.
—Trăiască Cezarul nostru !
Glasurile curtenilor răsunară sub bolţile de marmură.
Se întreceau unii pe alţii ară tinda-şi zelul.
—Ave Cezar ! Ave I Ave ! Ave !
Caligula se întoarse spre Cîaudiu care, zîmbind, se
înrerzi&e de teamă.
—Ai avut vreodată intenţia să te sinucizi, Cîaudiu?
Unchiul împăratului se ridică de pe pat şi începu să
se bîlbîie cu un aer vrednic de milă.
—K-am fost niciodată, un personaj atîfc de important
ca &ă-mi treacă prin cap ideea de a mă sinucide.
Şi
nimeni n-a avut pînă acum îdeea de a mă sinucide.
Curtea
şi-ar pierde cel mai bun bufon.
—Prin gura ta vorbeşte înţelepciunea, Cîaudiu ! zise
Caligula izbucnind în rîs. Ca să mai uităm de
durerea
care ne sfîşie inima după moartea lui Gemellus trebuie
&ă
ne distrăm ! Am auzit că în Jndia mortul este dus la
groapa
într-o veselie generală.. Ei sărbătoresc inima
răposatului
care pleacă în rai. Aşadar, să ne bucurăm I Să.
danseze
pentru noi iubitul nostru unchi î
—Cu cea mai mare plăcere, venerate Caiud I Ce să
fac ca su-ţi descreţesc fruntea, divine Cezar ?
Se duse în mijlocul peristilului şi începu să ţopăie
şi să facă grimase groteşti în ritmul muzicii vesele şi zgo-
motoase.
Caligula rîdea cu lacrimi.
—Piiriţi-1! Un adevărat satir l Picioare subţiri, burta
cît trei, obraji roşii şi o coroana care îi ascunde coarnele !
Avortonului acesta îi plac femeile, ceea ce nu este surprin
zător ! Dar e de mirare cum poate să placă unei femei î
 Sudoarea curgea pe faţa congcsUouala a lui ( huidui,
pe i>îtul Ini giaN, pe picioarele sale di foi iu c.
— Aduceţi dansatoarele! Iar satirul w\ alert:r dnp&
bacante ! strigă Caligiila.
Porunca fusese executată. Spectatorii rîdeau hă-s>i
rupă fălcile. încercai ile stângace ale lui Clinului de a
prinde vreuna dintre fetele seducătoare care se învii leau
în jurul lui ii făceau să uite de moaitea lui Gcinellus.
(>ligula aruncă un but de mistreţ unchiului sfm cai p,
lot sfuind si ţopăind, ii prinse din zbor şi M; apm-ă- să-l
mănînce.
Prăjitunle si dulciurile închciară banelielvi) propun /.îs.
Caligula ii'dică mina.
— După tiaditie, „cena" noa-stiu v.t fi înmatâ do
un „romissatio' 1, caic va încununa petrecerea ! Bă ungem
la sorti şi să-1 alegem pe regele nostru care-va dicta cuine-
sen lor ceea ce doreşie.
Iniţiativa lui Caligula fusese primită cu o\nţh. l'lamliu
reveni sui'lînd din greu la rnasă ca să participe, la tragerea-
la sorii. Totul fusese aranjat astfel ca împăiatul să fie ales
lege al „Cornixsatio". Partea finală a amimiior petreceri
era dedicată t-hefuriloi si orgiilor, lîegelc putea sil-i ponui-
cearcă unui comesean să bea nouă cupe de vin fără s-i se
oprească, alinia ia facă turul sălii în patru labe, altuia,
foarte urît, să se dezbrace la pielea goală şi ^iî Inc ă dia-
goste eu un pilic,
('i)ligula îi ceru unui senatoi plin de «lemnilate ^\-ş\
faeă singur plăcerea in v axul tuturor, ii cetii unei dan^ioaie
să-1 batiS cu nuiaua pe Lepidus, pe fundul gol. O tioninnâ
trebui să facă dragoste cu vecinul său de ina^ă m timp
ce soţul ei eia angajat într-o luptă romană cu un aii imi -
tat. Apoi desfăcu pîuzu care îi acoperea «oldutile lui IVtio-
îiiu şi îi ceni să ?e aiate gol în rat^, Aglippinci.
—Ofeiă-i acestei l'emei măiitate cu un moşneny do
pat înzeci de ani jjlăcciea pe care numai un l măi case
ti-n
atins încă viisla de douăzeci de ani poate să i-o otVie
—A ceas-1 ă ghmiă aie ] aifumnl unui -,nh:ll<'i ' us-o
Pelnmius nevtind să inlie iu joc.
—Glumă? Eu nu glumesc! Tiebuie s-o (.ontolei'J !
Sat mânui ei soţ, T)oniiliiih Ahenobaibus, linicăie pe
natul
de inoaite. A băni atita incit hidropi/iu ti du aspectul
unei

//////////J
fi.
femei în&3icitiare gafa M nn-cfi. Fă-ţi datoria, Petrontu-s I
K u mă decepţiona! Ea mi-o rezerv pe Drussila ! Dar
înainte de a.^ta am M-! încerc pe acest mic paharnic î
Afîodita mT 1-a liiini- pe ( npidon ea să obţină- bunăvoinţa
mea !
Ordinele cele mai abracadabrante curgeau. Caligtila
era în clementul său. Le?ina de rîs. Dintr-odată Pelrouius
avu senzaţia că „micul monstru", enni îl caracteriza
bătrîna Antonia, îşi ară ia adevărata faţă. Grandoarea
poziţiei ii făcuse să-s?i piardă minţile. Era primejdios să
mi-î execuţi pornnclie. y o aplecă peste Agrippina, care se
dezbiăra^e şi îşi întindea, supusă, braţele.
Pejroniu; păiă^i Paîalul Imperial abia spre dimineaţă,
înainte de a-i lăsa să plece, C'aligula îi ceruse ga se în-
toarcă după amiază deoarece avea să-i facă nişte comuni-
cări importante.
—O să discutăm UHrc patru ochi, ca şi înainte, e i ml
vtmam să nu ne audă nimeni î
Scăpat de prezenţa stmjenitoare a Ini Caligula, Petro-
niui fse duse la vila Bcrenicei şi constată că aceasta nu
venire acasă. O aşteptă zadarnic aproape toată ziua,
Oînd se întoarse la Palatin, Caligula îlmtîmpină cu bucurie.
—Agrippina mi-a destănuit că eşti formidabil ! C£
est-e gata să repete figura, cu atît mai mult cu cit Aheno-
barbns se află în agonic. Vn caraghios, Cînd Agrippina i-a
făcut un copil, striga cu dispreţ : „Din mine şi Agrippina
nu poale să iasă decît un monstru. Acesta n-o să- aducă
decit nenorocire familiei si irnperiului". Am rîs de profe
ţia lui. Copiii mei o să ştie sft-1 ţină în frîu pe micul monstru
al cumnatului meu.
Petronius işi aminti că prinţesa Antonia folosise pentru
prima dată expresia „micul monstru". Ce straniu ! „Mon-
ştrii" revin ca fantomele în familia imperială.
--încă o noutate! Drussilla a divorţat de Lucius
Begulns, care s-a mulţumit cu un post de guvernator în
Africa. K o soluţie care i-a salvat viaţa. Livia Livilla
..divorţează şi ea. f.a Koma sîat mai multe divorţuri decît
căsătorii !
Petronius ierna rea ianlsi că-i plac divagaţiile, că gin-
deşte foarte încîlcit.

375
 — Am uiiat pentru ce te-am chemai, adăugă Caligula.
Ah, mi-am adus aminte. Tc-am numit în grupul celor
doisprezece „fraţi arvali' 1, in caro intră cei mai buni
prieteni ai mei si cîţiva din cele mai ilustre fartiilii senato
riale. „Fraţii anali'* sint consilieri mei personali. Faptul
că ai fost prefectul Egiptului î ţ i deschide uşile Senatului.
Cind este vorba cîo tine, trec peste restricţiile legate do"
virată. Calul meu Incitalua va fi ridicat şi el la demni ta
rea de senator. A"ecbea arisfocraţic republicană se uită
strîmb la treaba asta. Dar voi şl i s-o pun la punct.
Caligula izbucni în rîs.
—Mă gîndcsc la Mirpii/.a lîomoi cînd va afla că o
nuYH pe Drussilla cu Lepidus ibovnicul meu, care,
însă,
'nu ^e va culca niciodată cu ea.
—Alunei de ce o măi iţi ?
—Pentru că legea împotriva celibatului impusa de
Octavian August mai este în vigoare. Tar membrii
fami
liei imperiale trebuie să fie exemplu. Dar cu
urmărepc
altceva. Le-am acordat surorilor mele onoruri
aproape
divine aMeptînd legea caro să permită căsătoria
dintre
fraţi în vederea con î-er varii purităţii sîngelui. Am
s;t
lupi împciri\ a opoziţiei senatorilor eu concepţii
înapoiate.
Şi am sa infring toate piedicele. Dacă Cynthia ta
ar
trăi, ai putea sa te căsătoreşti cu ea.
Cligula îl l'ătu prieteneşte pe um£r. - — Dat cînd voi
fi egalul lui Jupiter si al lui Pluton, am s-o învii pe sora
ta. Dar să nu mai spui la nimeni ce ţi-am zis ! Proştii n-ar
puica sil priceaj>ă niciodată măreţia concepţiilor mele !
Apoi coborî glasul. ~- -
— Caut să cî^fig timp ca să impun legile ,,mele'' !
Căsătoria Diiii-feillei cu Lepidus nu este decît piaf aruncat
în ochii proştilor. Căci la urma urmelor cu mă voi căfăiori
cu Din^illa.
După ce aruncă o prhiro bănuitoare în Jur, continuă :
— Poporul roman mă iubeşte. Mă iubeşte aşa cum 1-a
iubit pe tatăl meu Germanicul Dar la ce i-a seivit diagos-
tea plebei ? A murit asasinat. Caîus si Tiberius Giach::s, •
aţ ăiătcrii poporului, aii fost vcisi. Tulius Cezar, afinat
de romani, a fost înjunghia!. Toţi strămoşii si rudele n, U
pe iinie băibăica-sc-iî, cu excepţia lui Claudiu, accit săr-
mân imbecil, au avut un sfîrşit vicleni, în jurul meu nu
Bînt decît asasini potenţiali Plebea- caro mă iubeşte este
departe de mine şi n-ar pul pa să nul apere. Cînd intru în
Senat simt o ostilitate pro cl ascunsă. Servili, senatorii îmi
sănii ă picioarele, dar nu a.ştcapfă decît un moment favo-
rabil ca să-mi împlînte un pumnal între umeri. Curtenii,
prefecţii, conducătorii administraţiei, guvernatorii, chiar
şi comandanţii armatei mu urate. Dar eu îi lovesc înainte
de a mă, lovi ci î Trebuie hă-i urmăresc ziua şi noaptea !
—Cains, nu te lăsa chinuit de obsesia morţii î
Caligula zimbi cu amăiăciunc.
—Trăiesc fieoare zi ca şi cum ar fi ultima !

Părea că Bereuice dispăniMi in neant. Dulapurile din

vila ei gemeau (Io rochii, bijuterii, do bogăţie. Obiectele
de toaletă umpleau rafturile din baie. Deoaicce absenţa ei
se prelungea, Petrouius făcu cercetări prinţi e oamenii de
serviciu, care, însă, nu-i putură ofen deot ini'oimaţii
confuze. Vizitiul îi spuse că după cad ei ea seiii o ducese la.
For, de nnde i-ar l'i dat diurnul. Avea o puiigă la ea.
Dar una dintre cameriste îşi aminti că luase puţini bani,
în nici un caz bijuterii. Absenţa ci prelungi l a îl alarma pe
Petronius. N-o fi fost cumva victima unei răpii i î Al
vreunui asassinat ? Puse în mişcare poliţia şi agenţii din
lumea inteilopă, dar cercetaiile râmă>escia zadainice.
întorcmdu-f-o do la Palatin, găsi într-o zi o soi ignare
semnată de Borenice şi expediată din Coi in t.
,,To rog să-mi scuzi plecare intempestivă, di agă
Petrouius, dar viata monotonă de la K orna mă plictisea.
31-ani hotărît să schimb ambianta şi să vizilitcx Coi intui,
un oraş pe care îl ador. Mi-am luat/ foarte ptiţiro lucruii,
deoarece acolo nnde mă duceam nu aveam nevoie de
veşminte de lux. Singuia mea podoabă este goliciunea,
căci ara intrat în rîndurile prcoiedelor Templului de la
Acrocorinthus. Femeile, care se consacră acestor profe ii,
se dăruiesc fiecăru^ pelerin adueind astfel un omapiu
Afroditei, Mylittei şi Anaiii?ei. După cucerirea Con'ntn-
lui şi distrugerea lui de cătio rrmani acest obicei crizn^o
aproape în desuetudine. Dar după ce oraşul cunoscu n n
nou avînl .«i îşi reeîştigaso vechiul prestigiu, Templul îşi

377
de^-h^c din nou porţile şi practicile sale au fost poluate.
NcguMoii, mai "mari, vagabonzi, călători din toată lumea
caută aeot loc unde plăcerea cărnii este sacră. In atara
de preoţie, amatorii de fecioare-găsesc aici fete care îşi
adună o mică zebtre ca să ^c poată mintă cu capul siw,_
căci aici nimic nu e^e, alît do apreciat ca dăiuirea trupului
iar recompensa oferită sub forma unui peculm ajuta la
întreţinerea templului şi a femeilor care s-au consacrat
acestui cult. De dimineaţă pmă seară şi de seară pina
dimineaţă mă ofer acelora care mă doresc, Deoarece mă
enlc istovită, uneori mi se întîmplă să mă trezesc sub
trupul unui bărbat a cănii fată nu o disting la lumina
slabă si «toarsa a luminăiilor. Cmd mă culc cu necunoscuţi
mă gînde-c la femeia al cărei nume îl pronunţai adesea
cmd făceai dragoste cu mine. Cine este Cyntma? Oare mi
înţelegi că amintindu-i numele cind făceai dragoste cu
mine mă insultai, raâ umileai, îmi răneai demnitatea?
Şederea mea la Templul Âfroditei nu este decît temporara
deoarece fata care a pus stapîniro pe corpul meu îmi
porunceşte să te caut! Să mă dăruiesc ţie ! Sînt damnată î
Toate acestea se vor termina prost! Cînd mă voi întoarce
la "Roma, în patul tău, ce senzaţie vei încerca ştiind ca
m-am culcat cu indivizi tineii şi batrîni, frumoşi şi unţi,
bogaţi sau săraci lipiţi? Asta-i răzbunarea mea, dra-gă-
Petrouius ! Să ştii că femeia pe care o adori este murdărită,
de sute de bărbaţi! Ana să mă întorc ! Dar gîndeşte-te la,
ceea ce li-am scris ! Vei plaţi scump vrăjile ale căror jertfi*
sînt! Căci tu nu mă iubeşti! Tu o iubeşti pe Cynthia î
Tar asta nu mai pot să-suport t Pe curînd, dragul meu
Petronius ! Semnează Bcreuîcc sau Cynthia. Tu trebuie
să aleşi.''

— Cu toate că ne-am întor-- de cîteva.luni la lîoma,

mi te-am văzut decît o singură dată si asta la o masă la
părinţii tăi. KAi e fericire mai mare pentru un muritor
docît să-şi întîlnească adevăraţii prieteni.
Castor 11 prinse pe Petronius în braţele sale şi îl stiîn-
gea cu căldură. Se întîlniSeră din HUîmplare pe sub porti-
curile de la Circul cel Mare.

378
 — Am devenit- un om de-al cat>ei al familiei >> işer.
Dar sa mi-ţi închipui că mă simt atras de Chiot 1, oaie ;ir
fi în stare să se arunce goală în patul meu. Hoîrbii de
desfriul femeilor romane am început să admir no/s inovaţia,
candoarea si simplitaiea JIarciei. Mă fok>ca-c de l oală
puterea încă de seducţie ca s-o cuceresc. Dai m ciuda
tuturor eforturilor am impresia ca mă aflu m inia unui
gfin^ de gheaţă care îmi ignoră ei.istenţa.
Petronius zîmbi.
—Nefericiţii în dragoste au consolarea de a ? !'i iăcut
lotul ea ?Ă reuşească.
—Pe mine, Castor Colta, cel irezistibil, să mă î r^pm^l,
o copilă, zise el siispiuînd. De altfel, are mulţi
pretendenţi.
Chiar ^i Vibiua a început să se învîrteasca pe lnuţ.1 CA
—Yibîus însurat cu Marcia? Mă faci >,1 iîd.
—Are şanse să reuşească, îl susţine 1:11:11 vin. Jar
în calitate de tutore al JIarciei are un cm int de
--pus.
"Dacă Yibius ar pune mîna pe averea hi i Sc-\1u^,
1-ar
scoale din moimătu'ile financiaio în care a i n i i , u.
Konu
e ca un sat. în eîte"s a zile tainele cele mai a-cuu-e '-e a!
L1
şi zhoaiă de la un capăt la celălalt al oia^ulai.
—C*e aş putea face pentru a-ti asigma -iUceoM-1 .'
—"JSimic ! Căci eM,a îndiăgostită nebuneşte de unc !
—Glumeşti !
—Ku glumesc! Xu voibeşte deeît de^pie Inie, 1
t5Tumai Umiditatea o împiedica Ki-ţi facă o decîaiaîic
de
dragoste în toată regula ! Ku este una din lemeile acc'-
sloa
'cu e^peiicnţă oaie ştiu sa,-i îmbrobodeam." po băi
băii.
Castor îl luă de biaţ. pe Petronius.
—Dar şiiu si eu o taină caie ciH'ulă pii« IjoatTi Tîomn.
Că ^i tu eşti îndulgostit de o femeie de,-spie care t^e \ o'.bc-
jio
cu o anumită icşei^ă,
—Castor, un domn de langul tău şi cu educaţia po
caic o ai JHI coboară la nivelul unor bufe.
—Bîife? Ftate că da ! Dar să le. uităm ! C nm. UIM ,
Bupeiba ta amică lipseşte din Roma . .
"— Ai afîat-o şi pe asta?
— Frizerul meu e4e o sursă ine^timablLI de iLifoun^în.
Ştie, de exemplu, că, numele tău figinează po ilt-ma
listă de senatori şi ca faci parte dinconiVeiia celor doispie-
zcce anali, Dar politica este plictisitoare ! întuiut nu ai

379
 pe nimeni m pat, î^i propun să nvl însoţeşti la o
adorabilă, Pomponia, despre caro \orbeste cu admiraţie
toată Tîoma.
—Pompouia? Xumelc acesta mi w parc cunoscut !
—La Pomponia A'ei gă-u cele mai ftumoase curtezane,
E o confrerie în care eşti acceptat mai greu decît la
fraţii
ar văii,
La încrucişări de drumuri herabu anunţau jocurile do
la circ din săp'tămma ce urma. Treelorii dădeau nemulţu-
miţi din cap. PeU'onius remarcă lipsa de chef a mulţimii.
—Starea de spirit a populaţiei mi MS pare stranie.
—Eh, aşa e! exclamă Castor, îîomauii încep să regrete
zgîrcenia lui Tibcrius. Cel puţin bătnnul acela
libidinos
umplea trezoreria. Oamenii &înl neliniştiţi de
extravagan
ţele succesorului său. întreţinerea Curţii,
splendoarea
recepţiilor, jocurile de circ costă euonn. Veniturile nu
mai
ajung să. acopere cheltuielile. Impozitele cresc.
Chiar şi
prostituatele au fosfc impozitate.
—Cu toate acestea Caligula nu face decît să urmeze
politica imperială a strămoşilor săi,..
—Caligula al tău...
—De ce „al meu" ?
—Fiindcă este prietenul tău şi nu al mea ... l>ar
iată că am ajum în faţa- casei Pouiponiei?
Intrară intr-ovilă frumoasă, construită, priu contribu-
ţia admiratorilor Pomponiei, economisite şi administrate
cu grijă de aceasta. Petrcmiug constată că farmecul gazdei
nu era la nivelul reputaţiei pe caro o avea. Anii şi excesele
îşi lăsară urmele. Părea mai mult o matroană, bine conser-
vată. Toaletele ei probabil că. durau ore întregi. Dar tot
mai făcea o figură frumoasă şi în salonul ei întiloeai
numai curtezane celebre.
Poate că se gîndeşte să se retragă., îşi zise Pelromiis,
şi se pregăteşte pentru o nouă carieră, eventual cea de
patroană a unui bordel de mare lux.
Petronius fu. primit cu toate onorurile deoarece calită-
ţile ^ale de scriitor, de înaltă personalitate şi prieten al
împăratului îl făcuseră renumit la Tîoma. în salonul
Pomponici erau cinci femei tinere, curtezane mai mult
sau mai puţin declarate. Erau două liberte, o femeie
liberă cave îş'i alesese nesilită de nimeni această profesie,

3 60
ca şi două patrieieue care se dedaseră dragostei fie din
desfrîu, fie de nevoie. Printre aceste hetaire se distingea
o li nară, Cesonia. care, chiar dacă se apropia de treizeci
do ftiii, emana o senzualitate ce îl tulbura pe Peironiin,
eu toate necazurile sale sentimentale.
CHeva slujnice foarte amabile — Pomponia îşi înnoia
mereu trupa pentru a-şi menţine clientela — aduseră
băuturi şi prăjituri pe care, însă, doamnele Ie didwă îa
o parte ca să nii-«i ^trice silueta.
Subiectul discuţiilor din salonul Pompouiei eia, ca de
obicei, Caligula. Dar nu aspectul politic interesa, în scliimb
Pomponia şi prietenele sale ştiau că împăiatul se, culcă cu
soia sa, că amant ii -ăi îl ajuta să-şi petreacă noaptea în mod
agreabil, deoarece i u somnia îl chinuieşte şi nu-1 lasă s3
doarmă mai mult de trei ore spre zori.
—Se consumă prea mult, dragele mele, zise Pomponia
Se \oibesi e că nici o fată uu e iu siguranţă lingă el,
—Ce aţi * rea să facă la virata lui ? interveni Ccsonis
luiudu-i apărarea. După o \ iată publică obositoare
art
nevoie de o femeie ca să se descarce, de o femeie care
sa-
jnmgîie, &ă-l calmeze sau de un băiat frumos
pentru
plăceri trecătoare, în afara dragostei sale pentru
DnissiJIa
încă u-a găsii o femeie perfectă care &ă-i ofere toate
saiis-
acţiile oferindu-i în acelaşi timp, posibilitatea &ă-şi
gă
sească iu altă parte distracţii fără urmări.
CouCTiren'a
băieţilor nu este primejdioasă deoarece odată cu
trecerea
adolescenţei nu mai prezintă nici o atracţie.
—Dar actorul ApeUus, dar dansatorul Mnohlei ? în
trebă, o blonda zănatica.
—Celebritatea lor excită. Posedaiea artiştilor adoraţi
de tofttă E orna îi flatează amorul propriu şi ii face
sâ-si
.simtă puterea. O femeie inteligentă trebuie să
înţeleagă
că variaţia în domeniul şesului este condiţia
esenţială
pentru menţinerea virilităţii omului pe care îl
iubeşte.
Vă amintiţi de Livia care aducea virgine în patul
lui
Octavian August. Xu a mai iubit-o din cauza
acestei
concurenţe ? Dimpotrivă a iubit-o şi niai mult
deoarece
datorită ei împăratul putea să se bucure de toate
plăcerile
Jăiă si £e a^cinidîi.
381
 -— CeMinh are dreptate, interveni Calpurnia, o fală,
roşfw ană cu gropiţe în obraji. Cu cît oamenii îmbătrînesc,
cu atita dragostea îi face mai geneoşi si mai înţelegători.
Toată lumea ştia că această fată de şaptesprezece ani
era amanta oficială' a lui Claudiu Bîlbîitul. Cliiar se între-
başi ce o ţine lingă bufonul ăsta imperial.
—Dacă vrei sa-1 duci de nas pe un bărbat, adăugi
Pompom'a, spune-icăea opta minune a lumii. Calpurnia,
în cuula virstci sale, este o înţeleaptă. Chiar şi Mtrînii
pol să se aprindă la focul dragostei. Curtezanele inteligente
M "a că Cbte preferabil să renunţi, cel puţin formal, la o
Aulă galantă şi să te ataşezi de un moşneag îndrăgostit.
TNIe preferabil să nu aibă familie şi să fie destul de bogat,
ca v.-ti lase- agerea ca moştenire, asigurindu-ti astfel o
" \ f a ! ă liniştită pină la sfirşilul milelor. Independenţa şi
banii in ^ or permite, apoi, bă-ţi cumperi tineri dNpuşi &
se ^iiulă.
Pomponia suspină.
—Şi fiindcă, veni vorba de bătrini, am^vut printre
dionţi un senator care depăşise cu mult şaizeci fo
ani,
I h-n poruncit să-şi taie venele, îl chema Marcus Iul
iu 3
Sikmus. Era foarte simpatic. L-am iubit mult.
—Xu-i "vorba cumva de fostul MICTU al împăraiului l
hitrobă Yaleiia, o libertă frumoasă ca soarele
întreţinută
oficial de THtclius, care îi asigura o viaţă princiară,
—E\act ! precizaPomponia. Grandoare şi decadenţă.
—Cine credeţi că o să-i urmeze bietei lulia Claudilla?
—Drussilla ! Cine altcineva? E un secrete ştiut de
ţoală Uimea! zise sentenţios nobila Galla Cattillus.
—TI dezgustător ! interveni-Calpurnia. Să te culci (u
^or.i ta cind un milion de tinere aşteaptă doar un semn
ca
M -l i ^ră m pat !
—Eli. moravurile se schimbă ! zise Pomponia, Ia
finind tat.11 se va căsători cu tiica iar mama cu ţiul.
—Sub domnia iubitului nostru Caîigula toate e\(ia-
lAgaalelo amoroase vor fi posibile ! îşi dădu cu
părerea
G.Ula.
—Iubitul nostru împărat îşi va găsi îuir-o bună zi
fi'nioi.i ţ ieţii, z KG Ce^onia cu indulgenţă. Dragă
Petronins,
le uuidiez că îţi petreci apro.ipe tot timpul aîătuii
clB

382
 ci. Aş fi cea mai fericită femeie din lume dat-:! as puica
«ă- i facă o reverenţă şi §ă-i sărut mina !
Petronius înţelese aluzia. Cesouia MQ\& -4-i fie picxen-
tată lui Caligula.
Pomponia începu să-şi agite balihta de mătase,
—Ce căldură, dragele mele l Din fericire se apropie
sezonul de vilegiatură la Baies. Simt că am să
Uanspir
şi detest transpiraţia ! Xu ^ ă tentează o baie ?
—Propunerea ta mă ademeneşte, zise Cevmia aruiK'itiil
o privire promiţătoare lui Petronius.
—Xoi ne vom retrage ca să nu vă deranjăm prin
prezenţa noastră, zise Petronius.
Castor pufni în rîs.
—Scuzaţi-1 pe prietenul no^ru ! ÎTu cunoaşte obiceiu
rile casei ! Baia din marea piscină a Poniponiei face parte
din protocol, Petronius ! A o refuza înseamnă i-ă încâlci
ospitalitatea gazdei noastre l
Castor vorbea ca nu obişnuit al casei. De multă vreme
o prietenie sinceră îl lega de Pomponia. Petronhis adnura
dezinvoltura cu care prietenul -,ău le trata aţii pe mat ioa-
nele cele mai severe cit şi pe curtezanele compromise.
Baia în piscina Pomponici nu fuse deeît uit protrxt
pentru amatorii de partenere, dornici să >a\urez<» înlăn-
ţuirile de dragoste cele mai vaiiaf* 1. Ohonia se lipi prima
de Vetrouini . . .
Peslo Eoma sufla ^întuL demnului, iîu era orgio
romană condamnată de republicanii tradiţionalişti şi de
unii scriitori demodaţi care respectau concepţiile moi
ale ale lui Octavian August, Era un curent nou, care
.schimbase moravurile, ^i acum societatea era dominată de
sex. 8ă fi foist apropierea morţii care incita la plăceiile
cărnii ! Era o A iată caic *e \roia o contrapoudo'e la lieea-
ioraba umană? Felele erau măritate la doisprezece am
iar băieţii însuraţi Ia paisprezece! Oeta\mn August întc-
îe->e^e cu desperare că grandoarea Bornei era pe cale să
apună din cauza depopulării care submina forţele ^ii ale
comunităţii romane. Pe măsură ce romanii de viţă vet-lie
dispăreau, străinii invadau capitala imperiului caic deve-
nea o metropolă cosmopolită. Se .spunea că o treime din
populaţia Romei era formată din f^clavi, că a doua treime

333
era formată din imigranţi şi că doar ultima treimo, ame-
Ininţată de dispaiiţie, cuprindea^ cetăţeni romani auten-
tici. La aceştia trebuiau adăugaţi liberţii, care căutau ^ă
se asimileze cit mai rcpode cu vechii locuitori ai Romei
pentru a dobîndi drepturi şi privilegii.
în legătură) cu această problemă, într-o zi Domitia
îl trase deoparte pe Petronins şi îi spuse confidenţial :
—Trebuie să te însori, băiatul meu, să-ţi întemeiez!
|un cămin, să continui familia !
—E o chestiune pe care o vom discuta mai tîrziu.
Deocamdată nu este de actualitate. De asta m-ai
chemat ?
—în curînd vom sărbători aniversarea tatălui tău.
Sper să n-ai să lipsii. De la o vreme ne vedem destul
do
greu.
—Am să vin, mnmă !
—Apoi aş mai vrea să-ţi vorbesc de o chestiune do
familie care nu te priveşte direct dar care ne priveşte
pe
toţi. Vibius vrea să se însoare, îi pare rău ca a divorţ
ab
de Chloo. A constatat prea tîrzîu că Marccllus a
profitat
de prostia lui. Şi ca să-si refacă viaţa si-a găsit o
fată.
—Am auzit vorbindu-so că şi-a pus ochii pe Hareia.
Pe Marcia sau po milioanele ei î
—Ar trebui să priveşti cu mai multă indulgenţă slăbi
ciunile fratelui 1ău mai mare ! *
—Şi ce aţi vrea să fac eu ?
—Să intervii în favoarea sa pe lingă Marcia. Se pare
că ai multă influenţă asupra ei.
—!Xu vă ajunge că Marcia a avut neşansa să-şj piardă
tatăl? Treţi s-o faceţi de două ori nefericită? Pentru
asta
i-aţi acordat ospitalitatea? Ca s-o puneţi la
dispoziţia
lui Vibius? Ca acesta să profite de banii ci?
Replica lui Fetronius o consterna pe Domitia.
—X c crezi atît de mcscîiim 1 Crezi ca ăsta a fo^t moti
vul pentru care Tuuiu< a acceptat să fie succesorul
ifarciei ?
—Eu nu cred nimic, eu constat!
—Dacă n-aş şti co probleme ai si prin cîte ai trecut,
ra-aş simţi ofensată. Tur ştiu că durerea te tulbură.
De ce
nu vrei să înţelegi c;t trecutul nu mai poate fi
Urviat?
Caută să uiţi nenorocirea care nc-a lovit l
Potronius îşi privi fuiios mama.

384
 ~ Voi sînteţi cu toţii vinovaţi do moartea Cynthici !
Tata, tu, Vibius! Voi aţi aruncat-o în palul lui Alarcellusi
Iar sfirşitul ii cunoaşteţi!
—Acca>ta e fatalitatea!
—îsTI î Este o înîănţuiic nefastă provocat;! de voi
toţi. O înlănţuire care s-a terminat Mib ruinele
fumegîndo
ale casei lui Marcellus.
Doinitia făcu un gest de disperare.
—O dragoste imposibilă te lega do Cynthia! Dacă
A'ibius ar fi vorbit, ai fi sfirşit cu capul pe butuc,
zise
"Demit ia izbucnind îuplins. Acum, cînd răul s-a
întîin-
pîat,- nimic nu mai poate s-o aducă pe Cyuthia
înapoi. ..
Smrem blestemaţi cu toţii! Vibius e&te pe calo să se
pră
buşească, tu îţi împărţi viaţa cu o aventurieră, iar
noi,
in loc pa no faceţi bunici...
—ZS"-are nici un rost să continuăm dij-cuţia, mamă I
La re\ odor o l

Uerenicc se întorsese la Roma. Părea că vrea să se

îmbete, să se piardă în vîrtejul unei vieţi tumultuoase.
Oferea recepţii strălucitoare, la care participa înalta socie-
tate, deoarece nu mimai că ora metresa lui Petronius, dar
rangul ei piinciar ştergea toate prejudecăţile. IşTu era
singura care se lăsa pradă, dezmăţului. Tot mai multo
doamne din înalta societate îşi făceau un l i t i u do glorie din
color-ţiilc do amanţi.
Cantor devenire un obişnuit al acestor petreceri aproape
neîntrerupte. Adc-ea î?i aducea .şi fraţii, po lîemius si
pe Quintus, cai o deveniseră doi adolescenţi frumoşi.
Vroia să le prezinte \iata înaltei .societăţi din caro tăceau
parte. Toţi Irei aveau ini marc succes. Xobilele în cântai e
do noi recruţi ;-o aruncară ni lăcomie asupra prăzii oare le
apăru în faţă. Dar expciicnţa lui Castor îi permitea s>n se
apere în fa(a n^altnnlor inoportune. Pretenţios, nu-i j hv
cea să facă diagoMe decît qu fete, dacă se poate fpcioaic.
— Vreau ^ă şlei^ din memoiie perioada cînd mă vin-
deam cochetelor bălrîae pentru ciţiva sesterţi, zicea îu
public fără falsă pudoare.
lîemius, un blond foaile fiumos, cu părul buclat, ca
şi Quintus, un nebunatic pentru care \iafa se reducea la

25-c 30 D
601
un joc fără sfîi'NÎt, trecuseră prin paturiîo multor d
tinere sau mai puţin tinere.
Castor rîdea în hohote de aventurile lor sentiment ah;.
Şi Berenice îi curta pe cei trei fraţi, ca să-1 aţîţe pe Petro-
iiiii^, ce î^i păstra calmul. Ştia că sub cenuşa mocneşte
focul şi că un singur cuvîn.t putea să provoace criza.
lutr-o noapte, după un asalt amoros, Berenice a\ u
impresia că Petronius o studiază cu curiozitate.
—De ee te uiţi aşa la mine f Crezi că. ai de a face
cu una nimal domestic? exclamă iritată, înţelege, Petro
nius, că te urăsc! Dar vreau să mă cule cu tine, simt ne
voia să fiu dezmierdată de tine, să fiu posedată de line!
Ou ţoale acestea te urăsc! N-am .fost niciodată sclava
cuiva. Tu eşti singurul'caro mă domină şi asia mă innebu-
nesje. Te urăsc deoarece sînt pentru tine doar o unealfă.
A*j vrea ca după ce faci dragoste eu mine să te pi'ăbuşrşf i
murind la picioarele mole.
Petrouius o privi calm, flegmatic, apoi ^e aplecă din
nou peste ea si o posedă înctntat la auzul gemetelor ei de
plăcere.
îutr-o dimineaţă, în timp ce făcea baie în piscina,
Berenice nu mai rezistă şi se revoltă, îmbrăcată d o ai
iulr-un veşniînt din mătase chinezească, transparentă, '-arc
lăsa wl i se vadă liniile sinuoase ale corpului, se apropie i]«*
marginea piscinei ^i îi mări uri si cu răutate :
—Ieri, în timp ee lipseai, m-am culcat cu Kemiu<- hi
cu Quiutus în acelaşi pat! 1-am avut pe amiudoi! Unnl
• după altul! Apoi în trei! A fost superb! în timp ce ma-
lăsam dusă în braţele lor mă gindeam că tu convorsai *;«
Caligula. M-aş culca chiar-MM-U \iziliiil meu, cu rimhişii
mei, numai ca să-ţi bălăcăr^c diagoslcn efern;i ia-

La lumina unei lămpi ce abia u îuniin;) drumul. H cro-

nice se afunda în zona necropolelor. Ţ'rca^c po \ia Apia.
frecventată de prostituatele do coa mai joasă, speţă, care
purtau peruci roşii ca săli se recunoa-că profesia. Drojdia
societăţii mişuna printre cavourile abandonate. Cerşetorii
ftăminzi furau alimentele lăsale do rudele decedaţilor
lingă pietrele de mormînt.

386
 n w unice ora îmbrăcată în negru, ca -să nu atragi aten -
ţia, dar îmbrăcăminte;! nu putea sa ascundă alura ei
mindnl, liniile sinuoase alo corpului, faţa frumoasă 1. Nu
se temea că ar putea fi violată de vagabonzii care o-pri -
veau cu uluire. Se ştia că doamnele din înalta societate,
bine escortate, urcau la necropole numai ca să se îutîl-
nea^că cn vrăjitoarele care preparau băuturi magico
pentru di anoste si moarte. Erau acolo bătrîuc ştirbe, cu
părul cărunt, murdare, zburlite, în zdrenţe, care căutau
prin gunoaie oase şi ierburi pentru mixturi cu efecte ga-
rantate ia tratarea virilităţii pe sfir.site, în învinsei ea
duşmanilor, în trecerea mai rapidă în lumea drepţilor a
bogaţilor cu moştenitori nerăbdători, în doborîrea adver-
sarilor, în rcvlucereo. pe drunful cel drept al amanţilor
care si-au părăsit amantele. -
Xu era pentru piimi dată ca Beremee pătrundea în
lumea a-,(:i sim\ira dpoareee, fiind adepta a magiei negic,
îrivViţîHC1 \ rîijile pe care numai coi iniţiaţi în aceste prac-î
ici le cunoşteau în adînciuu,
Tinăra fcjieio avea un scop precis. Vroia s-o \iziie/o
po b.lhina Paccuila, regina vrăjitoarelor, care se lăuda cu
clmruiile sale spunînd că n-a dat, greş niciodată. Era
plătiîă foarte scump, însă, ce făcea cu aurul adunat, nu
Mia nimoiii. Trăia mizerabil în cavoul unei familii demult
stinge- şi niciodată revendicat. Pacculla părea o furie zbîr-
lită, zb t re i ta. ca o prună uscată, cu mîiuile murdare şi
unghiile negre si cu picioarele deformate .şi desculţe. O
cocoană ii ridică umărul stmj; încovoindu-i trupul acoperit
de zdrenţe.
L'acciila o primi {-u bucurie deoarece Beiemce, o clienta
vcclio ^i firlelă. nu trecea niciodată prin Roma fără ca s-o
viziteze, în scbimb bătrîua o punea în legătură cu vrăji-
toarele din marea confrerie care îşi întindea tentaculele
prin cele mai indcpăitate oraşe aîe Europei, Asiei M Afiicii
de Nord La nevoie se ajutau şi făceau schimb de clienţi.
Din în cînrl vrăjitoarele erau arse_de vii deoarece autori-
tăţile combăteau fără milă magia neagră. Dai plaga era
alît do înlins.l, adepţii emu jitît de numeroşi incît răspîn-
dirca -^a nu mai putea fj upiită.

337
 — Cîud am sa mor, am să-ţi dau sceptrul meu, fru
moasa mea Berenice! îi promitea Pacculla. Dar ce te
'aduce aici? Pari îngrijorată! Dragostea]! La vîrsta ia
şi la splendoarea ta duină bărbaţii ar trebui sa se întindă
ia picioarele tale Tu n-ai deeît să-i tunzi ea pe nişte ber-
- Sint posedată, Pacculla!
Bătrina scăpă un şuierat printre dinţii &ăi miimiţi de
f.i iii.
- Tu posedată? De necrezut! Ai dat, poşte o \ointA
jurti tare deeît a ta? *
Berenice vroi sa-i povestească despre noca/.urile sale
dai Pacculla o întrerupse ;
— Lasă-mă pe mine sa \ăd! Cuvintele tale nu vini,
suficiente ca să-mi lumineze spiritul!
Pacculla aprinse focul în mijlocul cavoului şt pu-e un
ro.um pliu ochi cu apă. Apoi făcu nişte semne cabalistice.
- Să lăsăm apa să fiaibă !
Bătrîua mai scoase un cocoş dintr-o cuşcă si, iTuă s;Vi
taie capul, îi băgă cuţitul în piept si îi scoase măruntaiele
pe carele împrăştie pe masă Kxamină eu atenţie m-inm-
taicle, însîngciate si zise cu o voce behăita.
- Ai dreptafe' Kşti posedată 1 Să vedem <ine v-;t
bfi^at hxlrupuî si in sufletul tău !
Vărsa ierburile şi elixiiurile în apa clocotită şi aştept îl
să, ^e răcească puţin. Berenice avea o încredere oarbă în
Pai'culla care îi făcuse multe ^civicii, refuzînd banii.
Formulele abraead abuliile ale vrăjiloaiei durată un
secol pentru vizitatoaioa>a. Apoi Pacculla luă o bucată de
pîn/ă, mai laigă deeît o batistă, si o înmuie-în apă. Mai
murmură cîteva invocaţii, scoase pînza, lăsă apa să se
scurgă şi se întoarse spre Rerenice care ardea de curiozi -
tate si nelinişte.
— Lasă-mă să ţi-o pun pe ţaţă'
Bătrîna execută cn giîja opcuilm pie-md u^oi })inzvi
pe obrajii, pe ochii, pe guia, pe mvnil şi pe înmiea tinerei
femei. Apoi trase pîn/a. v dc^chiM' «u 1->.1 -n -c \adfi ima-
ginea imprimată
— Asta sîni cu' CNclam,~i Sîeicnîcc de/.amăgitiî. Tra
sat ui'ile mele, faţa mea ! !N u-i mei o

388
 —Nu! îs u eşti tu! Doar că seamănă, cu tine. Şi ca
să-ţi dovedesc am să-ţi arăt cum va fi faţa ta peste patru
zeci de ani.
Bătrîna repetă operaţia, apoi desfăcu pînza şi o puse
sub ocliii Berenicei, care ţipă îngrozită:
—Eu sînfc bătrîna asta groaznică î
—Chiar tu! Anii trec iar tu nu eşti clecit o muritoare,
îţ.i înţeleg disperarea. Ca toate tinerele îţi închipui
c&
virata asta fericită va dura la nesfîrşit. Dar fiecare
clipă
care se scurge te apropie de bătrîneţe si de moarte.
Vrei
să vezi acum cum va arăta această femeie după ce vor
mai
trece patruzeci de ani?
Pacculla puse iarăşi pînza pe fata Berenicei, apoi o
luă.
—Priveşte!
Siriana îşi văzu faţa tînără. şi frumoasă.
—Ce vrea să însemne asta î
—Că eşti posedată de spiritul unei moarte la o vîratX
tîuără. Ea va rămîne pentru totdeauna tînără,
Bcrenice tremura înspăimîntată.
—Şi cum pot să scap de acest spirit rău î
—Spiritul acesta se agaţă de viaţă. Tar voinţa lui
vine do dincolo.
— Adesea iubitul meu îi pronunţă numele î
, — Numele femeii pe care a îubit-o.
Pacculla vorbea cu calmul unui medic obişnuit cu agi-
taţia şi spaimele clienţilor.
—înţeleg lupta dintre voinţa ta şi a ei. Dar există
un mijloc ca să te eliberezi. Pacculîa ta face minuni
cu
ajutorul theurgiei. Magia neagră!
—Sacrifici fiinţe umane?
—Trebuie! O fată virgină şi un băiat. Moartea lor va
neutraliza şi va alunga spiritul care te urmăreşte.
—Şi nu va putea sa mai intre niciodată în trupul
meu? '
—Niciodată! \Tictimele jertfite H vor împiedica.
—Şi unde i-am putea găsi ?
—Pata o găsim mai uşor. Adesea părinţii săraci îşi
abandonează fetiţele abia'născute. Asta la Eoma se
nu
meşte „espoailio". Oricine poate să ia fetiţa găsită
pe
drum şi să facă ce vrea cu ea.

389
 —Dar băiatul?
—Kh, aici e mai greu! Trebuie să semene puţin cu
bărbatul cu care faci dragoste. Aceeaşi culoare a
pârului
îşi a ocliiloi, apicapc aceeaşi talie. Xe-ar iiebui un
adoloi—
|ecnt. Cu un pumn de sesterţi am fetiţa în cîteva zile.
Dar
ide băiat tu trebuie să to ocupi. Dacă nenorociţii de
aici
'aflu că am sacrificat pe unul de al lor mă fac
bucăţi.
Par printre admirai orii tăi poţi să dibuie^ U uşor pe
cinma
care să-ini convină, îi dai o mixtură care să-1
adoarmă,
apoi oamenii mei îl ridică. Vor ii chiar mcîntaţi
xa-î
\t joace o festă, căci îi urăsc pe nobilii aceştia care ii insultă,
etalîndu-şi bogăţia. Tu numai su-jni spui locul -ji ora M
oamenii mei de încredere m vor face treaba cu diVroţie,
Dar te pieun ca asta te va co&ta mulţi bani. Golanii
sint pretenţioşi.
-— Am să plătesc cu banii celui îndrăgostii de moartă '
K •sic bogat! Foarte bogat! A-,ta e lăzbunarea pe taio
i-o pregătesc f

XXI
Intr-un tnpou dane^lin Tibius juca z.iruii. Broboane
de sudoare i se -\edeau pe obiaji, pe ceafă, pe tot corpul,
înmuind tunica aîbă. Piei dea. Şi pierdea de l'iecure dală
do pnrcă, zeiţa Foi tuna şi-ar fi bătut joc ele el. Givma-
joara sa de sesterţi se reducea. Dacă gîiinioiml im-1 ^ ;i
îăsa, va pierde toii banii.
în jurul Iui se înghesuiau jucători de lo.Ue caiibielo.
Tot felul de golani care vroiau să dubleze ^au >ă tiiplc/e
oc prădascră prin alte părţi, „Copii de bani gala 1'. < are
îi mibogăţeau pe cămătaii luînd bani cu imprnmai cu
dobînzi enorme. Jucatei i pasionali care hc ruinau, m-
coustienti do dezastrul ce se anunţa la orizont. FemHcaie
depuneau drept paj bijuteiii. Xu lip=eau nici 111501 n.
Zaruiilc a-iguiau ciganizatorilor eîştiguii gia te.
Ki^cul unei descinderi a poliţiei îi făcea pe jucat oi i şi
pe patroni să tremure de frică, deoraece ^e expuneau 1.11
numai la amenzi substanţiale ci -i la ani grei de temniţa.
D.u emoţia de a alerga după noioc şi euforia e

90
erau nun mari dccît teama. Jucătorii aşteptau tiemiumd,
aprortpe &ă leşine, „lovitura Vcnerei'' sau „loutimi le-
gaU'1 care Ic umplea buzunarele cu aur sau primeau cu
dezolare .,lovitura de dine" care le risipea orice speranţă.
Vibius îşi dădea scama desperat că dacă ghinionul
continuă să-1 urmărească, va pleca fără nici un han din
tripolii ăsta blestemat.
Un individ cu o mutră ele ocnaş se a>eză lingă el şi
puse pe masă o grămadă de sesterţi şi de „aureii:*", la
care Vibius se uilă cu jind. Uotărît să-şi încerce pentru
ultima dată norocul, împinse banii care îi mai rămăseseră
spre crupier, dar „lovitura decime", care îî persecuta de
la început; ieşi şi de data asta din paharul cu care se
aruncau zarurile. Vru să se ridice ca să cedeze locul dar
individul plin de bani, care so aşezase lîngă, ol, îl întrebă
pe MM ton binevoitor :
—Vrei să-ţi avansez o mie de sesterţi ?
- Nu ştiu, bolborosi Vibius căufcînd să-şi păstreze de-
mnilaiea.
Simţea instinctiv că împrumutul era o momeală..
Indiudul care îi oferea banii avea o faţă prea dubioasă.
—Nici nu ştii cine &înt, zise Vibius atras de grămada
de sesterţi pe care individul i-o împinse în fată.
—ştiu totdeauna cu cine am de a face. Tu eşti Vibius
JN iger, fiul unui senator şi fratele unui favorit al
împăra
tului. Mai ştiu cu părinţii tăi înoată în bani iar pe
tine
te la^ît să putrezeşti ca un cîine rîios. Xiunele meu
este
Amillus şl vreau să te scot din mizeria asta.
—Şi pentru ce ai faee-o? întrebă Vibius bănuitor.
—Să zicem ea am avat nişte necazuri cu fratele tău
fYlionius şi cu prietenii lui. "
Vibius aruncă în joc o sută de scstciti din banii
împrumutaţi de Amilius. Spre marea sa- bucurie, după
aţi t ea ghinioane, cotigă cinci snte de sesterţi.
—Nn vezi? l|i port noroc! zise AmilUi*. Cei caro
mi-aii urmat sfaturile n-au pierdut niciodată. Să şl
ti că
nu rie întilnim din întîmplare. De multa vreme
vroiam
să-ţi vorbesc. Un £Înd imi umblă prin minte. Ai
trebui
să. vorbim mai mult zilele acestea.
—Cînd şi unde vrei! răspunse Vibius bine dispus.

391
T"'

—Poiiuîinc! La h-Ăiîc jniblicc ata lui Appms. Scara,

înainte (le „ecna".
—N-am Bă lipsesc! zise Vibin* m t piticind spre i-H!]<H'r
încă. trei sute de sc^tfiţi.
în seara aceea Vibius ciştigă două mii de piese de
argint. Se gîndca ciî Amillus era un ins huspect, dar caic-
merita toată atenţia, ^Niciodată nu frcbuie să respingi
o mînă întinsă . . .

Vibius se duse la înfîlnire. Amillus. gol, ieşi din după ce

îîiotaso multă, vreme ca f-ă-^i păstreze forma. Avea un
coip de atlet cu muşchi proeminenţi, „Pciiiru bruta
aceasta, se gîndea Vibius, o un joc de copil să. sugrume
un om''. Se simţea mic în fala acestui colos.
După un schimb de amabilităţi icdus la minimum,
Amillus spuse pe un ton hotărî l.
—Să nu pieidem vremea! Xe-am îniiluit ca să discu
tăm nişte a f acei i. Inia propunerea mea. Tu îmi M-i
răs
punde prin da sau nu. Xc-am înţele--?
—Xo-am înţeles!
—Iar acum ascultă-mo, bine! t'a>a do prostituţie a
Lelici Tpvtulliu^ a fost scoabă la^înzaio.
DupănroMaira ei
lupanarul a fost cumpărat do un libert, Nareihâus,
cai o
vrea acum să scape de el din motive de naiuiă
politkă.
Ku sînt ,.leno n al aceMei case şi ştiu ce venituii
aduce.
Am mai găsit cîtcva bordehni de lux pe care le-aş
putea
cumpăia la pieţuii rezonabile. Am mijloace suficiente
do
presiune ca să-mi ating ţelurile. Cu douăzeci do
milioane
de ^c^ferti nm putea ,-,ă ebiistruim un imperiu al
prosli-
tuţiei. Monopolul acestei profesii ar putea să ne
facă
athimilionan. Eu voi fi infamul ,,leno" iar tu vei fi
maielo
patron, alb ca zăpada. X 1 u vom mai tolera nici
concurenţa
prostituatelor clandeslino din TraJKtibeiin sau de
pe
Via Appia şi in acest scop voi organiza o reţea de
oameni
hotiirîţi oare o să le pună la contiibuiie şi pe cele
mai
i ocalei ti an te.
Vibiu^ isi scarpină vîrful napului şi suspină.
— Ideea mi se pare atrăgătoare. Din păcate, însă, nu
dispun de banii aceştia.

392
 —N-am terminal! Ascultă mai departe! După" crce-
rirea boidelmilor ne vom lansa în asaltul asupra
imperirhn
jocurilor de noroc. Voi pune m în a pe loate tripourile
din
Velabrum. Dar ca să realizez toate acestea am
nevoie
de capital.
—Şi cum te gîndeşti să-1 procuri?
—Tu îmi Tei semna o hîitic prin care mă asiguri c&
dacă vei moşteni o parte din bunurile fiatelui tău
Petro-
nins vei participa cu un capital de optsprezece milioane
de
sesterţi în afacerea asta. Eu aduc experienţa, reţeaua
mea
de oameni, relaţiile şi două milioane de sesterţi, în
acea
stă combinaţie vom fi parteneri cu părţi egale. Eu îţi
ga
rantez un venit de şapte milioane de sesterţi pe an.
Pentru
început.
Vibius simţi cum îi ţîşneşf e sudoarea din toţi porii, înţe-
lesese dedcsupturile ideii lui Amillus.
—Şi cum am putea să ajungem acolo ? întrebă cu o
voce slabă. Presimţea răspunsul interlocutorului său si,
ca să cîştige timp, zise : Ah, am uitat să-ţi restitui îm
prumutul !
Amillus trecu peste aceste cuvinte.
—Dacă tu semnezi hlrtia asta eu iţi avansez o sută
de mii de sesterţi!
—Şi ce îmi ceri în schimb ?
—Cunoşti fabula maimuţei care nu vedea, nu auzea
şi nu-şi deschidea gura niciodată? Esact acelaşi
lucru
îţi cer ţie. Tu vei fi aparent, în afara acestei afaceri.
Şi
chiar vei pîînge cu lacrimi fierbinţi Ia moartea
accidentală
a fratelui tău.
—Bar e un „dar" ! Şi trebuie să te previn ! Eratele meu
mă urăşte. Şi dacă redactează un testament , sînt sigur
că
voi fi exclus dintre moştenitori.
—N-a redactat nici un testament. Fratele tău este un
cadavru viu. Viaţa nu-î interesează.
—Eşti sigur de ceea ce spui ?
—JVIai mult decît sigur ! Am informatorii mei. Fratele
tău va primi moartea ca o eliberare. Cînd te gîndeşti să-
mi
dai răspunsul? Te avertizez că Irebuie să te
giăbcşti !
Ar putea pa intervină evenimente neprevăzute care
să
schimbe factciii din combinaţia aceasta, de altfel
per
fect pusă la punct.

\93
 tătea pe marginea piscinei şi se bălăcea cu picioarele
în apa caldă. Gîndurili: i se uivălureau în minte.
Fn&ojjo, indirect, cauza morţii surorii sale, Cyntlna. Acum
i &e cerea sa aprobe asasinarea fratelui său. Dar el nu-şi
T a păta mîinile cu sîngc. Şi apoi va îi moştenitorul unei
averi dobîndite de Pelronius ca urmare a unor sei\icii
impudice aduse unei bătrîne nebune. Aceasta era singuia
explicaţie a dobmdirii acestor buuuii a căror valoare se
ridica la sute de milioane de sesterţi. Propunerea lui Amillus
era construită pe temeiuri logice. Dacă el, Vibius, nu va
deveni proprietarul acestor bunuri numai Jupiter ar pu -
tea să ştie ce delator va pune laba pe ele. Apoi afacerea
asta mai avea şi un alt sapect. Umilinţele pe care le sufe-
ri^e din partea lui Petronius vor fi stei se dintr-o singuiă
trăsătură de condei. Dar semnătura cerută de Amillus îl
punea învr-o situaţie delicată. Va trebui să joace după
cum îi va cînta acest individ, ale cărui scrupule nu lăsau
loc pentru îndoieli. Amillits zîmbi şiret.
—îţi înţeleg îndoielile. Această hîrtie nu te angajează
la nimic dacă fratele tău nu moare. Analizează^ţi situaţia
actuală. Eşti atrfc do sărac încît nu-ţi mai rămîne decît să
te angajezi ca gladiator. Evident, poţi să te mulţumeşti
să trăieşti ca ua parazit în casa tatălui tă« şi să primeşti
din cîrid în cînd eîţiva sesterţi de buzunar, asta te priveşte,
Gladiator, parazit sau milionar \ Alege l
Yibius îşi frecă nervos mh'nile. Hotărîrea era deja
luată.
—Semnez hhlia, Amillus î
—Sînt foarte mulţumit de alegerea ta ! răspunse Amil-
lus bătîndu-1 cu laba sa rnare pe umăr. Vibius îşi
pierdu
echilibrul şi căzu în piscină.
Amillus izbucni în rîs.
—Sînt sigur ca o să-ţi placă combinaţia mea ! Mă
pricep la oameni !

Pelronius o invită pe Berenice să-1 însoţească, la ani-

versarea lui lunius.
— Părinţii mei vor t'i fericiţi să te vadâ. —
Dar Berenice U refuză cu răceală.

394
 —Li ce calitate roi intra la braţul iau în casa î or?
De logodnică, de soţie, de cuiiezană?
—De prinţesă i
—Care are reputaţia unei aventuiicro ! Ţoală lumea
mă priveşte chiorîs. Va trebui să-mi iei apărarea dacă
un
individ cu prejudecăţi mă va ofensa. S-ar putea s»ă
iz-
bnenesueă un scandal.
Perronius o prhi lung.
—Bereniee, EU vrei pa. fii soţia mea ? Legăturile noastre
ar fi legalizate. Şi nimeni n-a-r mai îndrăzni să te jignească,
Tînăra femeie îl privi surprinsă de această propunere
neaşteptată, în ochi îi apăru o lumină stranie şi îi zîmbi
cu tandreţe.
—Xu eşti primul candidat la mîna mea. Totuşi cere
rea în căsătorie este un moment emoţionant, patetic. Bine
înţeles că propunerea ta ar trebui să mă facă fericită. Dar
i-ara respins totdeauna pe pretendenţii la mîna mea,
Privhea i se umbri.
—Ku, Petronius, trebuie să te refuz. Tu nu te vei-
însura cu mine ci cu femeia al cărei nume îl pronunţi in
conştient. Am aflat că Cynthia a fost sora ta. Ai iubit-o
a iii do mult ? Te-ai culcat cu ea ?
—Tată o întrebare cel puţin inoportună.
—Ştii bine ca sînt amorală. De altfel, ca şi tine. Dacă
Iu ai iubit-o şi ea 1e-a făcui fericit, mă bucur penlru
tine.
Sincer ! Dar asta este o chestiune privată între voi
doi.
Ku vreau să mai joc rolul de intermediară. Dacă tu
m-ai
fi iubit pentru mine, lucrurile ar fi luat o altă turnură,
Peienice zîmbi cu admiraţie.
—Eşti foarte frumos în ţinută de gală. Aş fi putut să
mă îndrăgostesc de tine dacă n-ar fi fost umbra aceasta
între noi. Sînt o femeie pătimaşă, exclusivistă, care res
pinge oiice compromis. Iar acum du-te ! Sa nu întîrzii !
îl conduce pînă la uşă. Pe tron ins înţelese că ajunge
în pragul unei crize si că nu avea nici o soluţie. Imposibi-
bilitatea de a obţine ceea ce dorea îl scotea din minţi. Ulti-
ma sa încercare — cererea în căsăiorie —eşuase. Beie-
nice nu va da înapoi. Spirit ni Cyntlieiei lupta ca să-?i păs-
treze im loc tangibil între ci doi. O va mai găsi pe Bcrcnice

393
în casă cînd se va întoarce de la festin ? Plecase cu inima
mea de îngrijorare. Dacă- vroia să plece, ar fi mai bine s-o
ţaţă in absenţa Ini.
în ajun Caligula îi vorbise confidenţial de Drussilla $U
îi încredinţase ştirea cu privire Ia apropiata lor căsătorie,
— Jl-am hotărît sa celebrez căsătoria în particular.
Consider că opinia publică romană este prea înapoiată
ea să înţeleagă şi să aprecieze pozitiv această schimbare
ret oluţio'nai'ă în moravuri. Căci ceea ce pregătesc eu esto
o revoluţie pe plan familial. Transformarea incestului în-
trun act legal va cere un anumit timp piuă cînd vafi asimi-
lată de obiceiurile romane. Dacă CyntMa ta ar fi trăit, am
fi celebrat împreună dubla noastră căsătorie. Iar ceremonia
ar ft strîns şi mai tare prietenia noastră.
Cmd Petronius ajunse la vila Ini îîiger recepţia era în
toi. După tradiţie se făcea, schimbul de daruri. Petroniua
S^i aminti cam tîrziu că din cauza necazurilor sale uitase
să cumpere daruri pentru ai săi. La ora aceea toate maga-
zinele erau închise ^i nu mai avea cum să-şi repare negli-
jenţa.
îşi scoase din deget un inel frumos de aur încruntat cu
un rubin mare, o piesă de origine egipteană, pentru care
plătise o sumă uriaşă la Alexandria şi îl oferi tatălui său,
uluit de extravaganţa asta. Apoi îşi scoase lănţişorul de ani,
pe care îl purta la gît, şi îl dădu mamei sale care îl îmbră-
ţişa şî spuse cu voce tare că acesta era cel mai frumos ca-
dou.
Vibius, prezent la această scenă., îngălbeni de invidie,
Ku oferise părinţilor declt nişte fleacuri. Obiceiul cerea
să se facă daruri şi prietenilor. Oamenii credeau că Petro-
nius este un bădăran şi un avar. Cîţiva prieteni, ca să-şi
arate mărinimia, îi oferiră, bijuterii şi alte podoabe băr-
băteşti. Petronius se scuză că a uitat şi le promise să-şi
repare cît mai repede cu putinţă greşeala.
Domitia şi lunius îl rugară să primească o statuie gre-
cească autentică care o reprezenta pe Vcnu> protejindu-1
pe Cupidon.
La rîndul său Martia se apropie de el cu un colici di aur
încrustat cu diamante, rubine şi smaralde, o operă de artă
care costa o avere.

396
 —Iţi mulţumesc, Maieia, dar nu pot să primesc un
obiect de o asemenea valoare.
—Tatăl meu purta colierul acesta la mai i ceremonii,
3Ja ofensezi dacă mă refuzi l
Petroniua zîmbi jenai.
—Mă simt foarte prost S Deocamdată n-am nimic pă-ţi
ofoi în schimbul acestei minuni !
Ochii fetei străluceau ea diamantele din colier,
—Sînt fericită ea îţi place l
Castor, care era pe aproape, &coa*e un şuierat admi-
rativ
- iSTu cred c,l împăratul să aibă un asemenea eoîier.
Apoi îl prezentă Mamei şi lui Petronius pe fratele «au
mai mic, Quintus.
— Sinfc sigur, piietente, că nu-1 mai recunoşti.
Era un
cind 1-ai văzut ultima oară, înainte de arestarea
părinţilor noştri.
—Acum e un adolescent frumos care tulbură inimile
tetelor.
—Dai Apolîo al familiei noastre este Eemius. Face
ra\ agii printre femei, care îl vînează ea bacantele în
dpîirt
Seamănă cu tine foarte mult. Mă întreb de ee oare
Sntîrzie.
Ke-a promis că vine.
Petronjus, stînjenit puţin de îfarcia care îl urma ca o
umbră, vorbea cu oamenii, îşi prezenta omagiile femeilor
pierdute după el.
Dar. .sub masca de tînăr fără griji, Petronius era hărţuit
de nişte presimţiri negre. Era aproape sigur că la ora ace-
ea Berenice părăsise casa şi ea n-o s-o mai vadă niciodată.
Deşi avea necazuri proprii, mai surprindea, fără să vrea,
fragmente din discuţii deloc plăcute.
Marcellus se plîngea Domitiei şi socrilor săi, Scnilîa
şi Fonii w? Atilius, că soţia îl dezonorează. Chloe n-a bine-
voit să vină nici la o fcărbătoare de familie,
—Sîut ^igur că la ora asta se afişează în vreo tavcina
alături de Hyllm, gladiatorul respingător care miroase la o
poijlă a pudoare rîncedă. Mă şi îndoiesc că ultimul copil
pe oare 1-a născut ar fi al meu.
Dintr-o dată se auziră voci răsunătoare, isterice, \ enmd
dinu-i saU alăturată. Se auzeau insulte grosolane, .cu-
vinte caustice pe un ton violent, obişnuite la cotoroanţe

397
-W cîiui ^e încaieră. Domitia, în calitatea s.a de gazdă, îl lăsă po
Marcellus să se plin ga şi fugi, însoţiţii de alţi curioşi, să
A artă ce so întîmplă.
Soacra lui Galba, o matroană respectabilă din familia
Lcpida, so, dezlăuţuise împotriva Agrippinei, sora lui Caii-
gula, făcînd-o tîriă, neruşinată imperială, hoaţă de bărbaţi,
La rîndul său Agrippina, înnebunită de furie, o făcea bă-
trînă neruşinată, vînătoare de bărbaţi pentru fetele sale
mite, că le cumpără soţi momindu-i cu averea. Nevasta
Ini Galba, o blondă fardată, cu păr cînepin, cu un şold mai
&us M altul mai jos, plîngea ghemuită lingă piedestalul
unei statui a lunonei, Galba, ruşinat, temîndu-so de con -
secinţele scandalului, încerca să-şi calmeze soacra care nu
înceta s-o jignească pe Asiippina. Pierzîndu-şi capul de
minie, mntroana îl pălmui. Ginerele îi apucă mîinilc şi îi
bl ligă că c o bătdnă nebună.
Scandalul îi bucura pe comeseni, chiar dacă afişau
consternai e. Acum toată Borna avea ce discuta. Lumea aş-
tepta reacţia lui Calignla. Incidentul se termină prin ple-
carea intempestivă a Agrippinei care refuză să primească
Acuzele lui Galba şi ale Domitiei.
Dar nu apucă bine Agrippina să plece că o altă ştire pu-
se lumea în mişcare. Sosi'senatorul M'ivius Camillus însoţit
(le soţia sn Emilia şi de cei doi fii Cai 113 şi Gallius, care îl
ţineau de braţ. Camillus îşi ceru scuze pentru întîrzierc şi
adăugă că numai aniversarea zilei de naştere a bunului
său prieten 1-a făcrît să se dea jos din pat şi să Tină sontîc-
şontîc casă-şi prezinte felicitările. După cele-întîmplato
dimineaţa la Senat se miră şi el că mai e în viaţă.
— Dar ce s-a întîmplat-? întrebară matroanele curioase,
gîgîirid ca nişte gîşte.
—• Văi ţineţi soţiile departe de ştirile interesante ! Io
aeproşară în cor senatorilor înghesuiţi.
— înţelegem că trebuie să păstraţi în taină di^cuiiilo
politice ! Dar aici e vorba de altceva !
însă Camillus se arătă destul de limbut.
— Astăzi la Curie s-a discutat despre cheltuielile legate
de construirea unui nou templu dar împăratul ne-a cerut
ful renunţăm la extraţaganţcle somptuoase deoarece tre
zoreria imperială este destul de subţire. Apoi se ridică fi
se îndreptă spre uşă. „Urmaţi-mă i" ne porunci. „Am suvă

398
explic pe drum punctul meu de Vedere'', Xoi 1-am urmat
cuminţi. Ieşi din Curie în timp ce noi ne îngrămădeam
pe urmele lui. După ce coborî scările se urcă în litiera sa
purtată, de opt coloşi nubieui, „Jocurile publice , adăugă
el, darurile făcute poporului, înaimarea legiunilor noastre,
construcţia de corăbii au costat sume enorme 5'. Făcu im
semn nubienilor să pornească şi ne invită, diii mers, să con-
tinuăm discuţia. Xubienii mergeau foarte repede, aproape
alcrgîud. „Filosofii peripatetici susţin că mişcările cor-
pului, îndeosebi mersul pe jos, menţin vioiciunea spiritului
şi ascut inteligenţa", mai precizii împăratul, în timp ce ne
vorbea nubienii alergau tot mai repede şi noi ne ţineam
după. ei ca să nu-1 supărăm pe suveran. Vorbea într-una,
dar noi abia înţelegeam ce spunea, deoarece bătăile ini-
milor noastre obosite ne loveau mai tare timpanele decît
cuvintele lui. Trecătorii se opreau pe trotuare şi prheau
cu curiozitate litiera imperială escortată de vreo sută de
senatori care fugeau ca nişte tineri la palestre. Cîîiva s-au
împiedicat şi au căzut în praf. Lucius Caltulus s-a pră-
buşit lovit de o criză cardiacă. Fiindcă eram aproape de
litieră arn văzut că împăratul îşi nota numele sena toii lor
care se străduiau să se ţină de el. Dar pînă la urmă *U-
biciunea noastră învinse slugărnicia. Ke-am lăsat, unul
eîte unul, de această cursă nebunească. Litiera se îndopări ă
fără ca împăratul să le spună sclavilor să îneetiueze jucr-
su', Niciodată au m-am simţit atît de prost. Dar a m cons-
tatat că am o inimă foarte rezidentă dacă la cei şaptezeci
de ani ai mei am putut să fac faţă unei încercări alîl de
dure.
Pelronius nu se mai obosi ascultînd comentariile im Ho-
ţilor, deoarece îl preocupau mai puţin dccît propriile sale
necazuri. Se scuză îii faţa părinţi tor şi a Marciei dezamă-
gite şi părăsi primul sărbătorirea tatălui său. Se băgă în
trăsură şi porunci vizitiului să dea bice cailor.
Vila Berenicei era toată luminată. Sclavii stăteau în-
grămădiţi la intrare în timp ce majordomul înainta spre
Petronius cu capul plecat.
— Prinţesa Bereniee a plecat ^i v-a lă^at această scii-
soare, zise majordomul.
Nerăbdător, Petronius o deschise repede şi o citi la lu-
mina unei torţe,

399
 „Am plecat. Xu încerca să mă revezi. X u mă mai
întorc niciodată la tine."Mi-ai oierit momente de neuitat. Şi
totuşi îuti-e roi totul s-a sfiiţii. Semnez Berenice deşi nu
ştiu dacă li-ar trebui să adaug şi numele Cynthiei.
A'iciodată nu voi îinpăiti cu alta bărbatul po care-1 iubesc.
O remarcă. : tu eşti primul meu amant pe circ nu 1-am
ruinat. Adio !"
Prm|esa Ki luase toate obioctclo personale dar lăsase
toate darurile piimite de la Petronius.

Petroiiius asistă la căsătoria intima a lui Caligula cu

Drussilla. Numai cîţiva prieteni foarte apropiaţi ai împă-
iatului fusessă admişi la această ceremonie. Drussilla era
fericită, ca o Un ară solie unită cu băibatuljte care îl iubeşte.
în seara următoare Caligula şi suita sa aplaudau o
piesa grecească interpretată de vedeta Eomei, Mnester,
im mim şi un dansator excelent, îrnpăratxil fusese atit do
entuziast si de excitat de jocul magnific al actorului îucît,
la sfîisjtul spectacolului îl chemă iu loja sa şi îl posedă.
Admiraţia sa manifestată» într-un mod atît de straniu nu
xiimi pe nimeniî Era de bon ton să ai printre amanţi şi
artişti celebri. Lepidus, arnăutul preferat al lui Caligula,
îşi accepta filosofic rivalii.
La cîteva zile după acest scandal fără consecinţe îm-
păratul fusese im itat la nunta prietenului său din copilărie
Caius Calpurnius Piso, căruia îi asigurase o earier&'sfciă-
lucită. Toată lumea participa la ceremonie. Asihta chiar şi
Petronius, în ciuda stării sale sufleteşti, deoarece absenţa
lui Uar îi indispus pe Caligula care cerea ca prietenii lui să
paiticipe la toate serbările prezidate de el.
Viitorul soţ făcea parte din înalta nobilime iar logodnica
sa, Cornelia Livia Orestilla, era foarte frumoasă încît fru-
museţea ci suplinea originea mai puţin ilustră. Caligula se
hotărî să participe numai la banchetul nupţial deoarece
ziua îi fusese foarte încărcată. Semnase ordinul de exil al
soaciei lui Gaiba făiă ca generalul să îndrăznească să
protesteze. Apoi studiase îndelung planurile unui pod care
trebuia să lege portul Baies de digul de la Ponzzollo. Podul
urma să fie constituit din cîteva sute de corăbii confiscate^
ancorate pe două rînduii. Constructorii mai propuneau
să se pună pamînt si nisip peste scînduri ca să facă uri
drum

400
destul de larg pentru circulaţia carelor în ambele sensuri.
Costul acostei lucrări, care trebuia să fie gata- în cîteva-
zile, atingea cifre uluitoare. Trezomia imperială, clreia
Tibcrius ii lăsase cincizeci de milioane de „anreus", se
golea într-un ritm caro alarma Senatul «i pe setri adminis-
traţiei imperiale. Dar Calignh era mulţumii.
—Toi trece pe pod ca Xerxes, caro ?i-a construit po.lul
peste Ilclcspont, le spunea curtenilor extaziaţi. VI amin
tiţi ce-i spunea Thrasylus Iui Tiberius, că am să devin îm
părat cindam să trec cala re peste golf ui B "ues şi că aşa ceva*
nu se ra întîmpla niciodată. Ei bine, faimoasa sa- profeţie
s-a dovedit a fi falsa. Voi defila pe cal în fruntea gărzilor
rnele trecînd golful de la un capăt la celălalt. Oare u-a ni
dreptul să fiu mîndru de această- capodoperă 1?
Curtenii îl copleşeau cu elogii, îşi amintiră că si Ale-
xandru cel Mare îşi făcuse un pod peste Helespont.
rctronius so uita uimit la tinurul suveran îmbătat de
laudele lingăilor care se gliiffruiau la banchetele imperiale
şi îşi umpleau buzunarele cu aurul pe care Caligula îl arunca
cu amîndoua mîinile.
în timp ce Petronius se îndrepta spre vila lui Piso prin
faţa ochilor îi trecură iarăşi visele de după plecarea Bereni-
cei. în fantasmele acestea faţa, silueta şi rîsul Cynthiei
parcă erau acoleaşi_şi tot H şi so deosebeau. Avea senzaţia
că &e mişca printre umbre stranii şi că ducea o viaţă din
care el era exclus.
Beronice dispăruse ele parcă ar fi înghiţit-o pămîntul.
Ca să-i facă plăcere Iui Petronius, prefectul poliţiei puse
pe urmele prinţesei pe cei mai buni copoi, dar în zadar.
—Chiar dacă n-o putem găsi, să ştiţi că prietena dum
neavoastră n-a părăsit; Roma. Soldaţii care păzesc porţile
oraşului nu i-au găsit numele pe listele călătorilor plecaţi
de cur în d.
Pctronius făcu apel la Encolpius şi la Ascyltus care
puseră în mişcare toată golănimea. Dar nici ei nu obţinură
vreun rezultat.
Castor împărtăşea neliniştea prietenului său. Fi aţele
său -Remius dispăruse. S-o fi urmat pe Berenice î Se temea
de ceva rău.

401
82-c. 901
 în ca^a lui Piso jiu-1 mai aşteptau decit pe împărat ta &&
deschidă banchetul nupţial. Căsătoria, după tradiţie, avu-
sese loc de dimineaţă. Prietenii lui Piso îi aduseseră soţia
pe braţe, să nu atingă pragul casei care de acuui înainte
trebuie M! fie a ei. Lumea era neliniştită de întîrzierea luj
Caîigula, deoarece petrecerea promisă, de Piso trebuia să
cuprindă o mulţime de minunăţii. Se vorbea de languste
enorme, de mistreţi din Tracia, de păuni din Samos, de
iezi din Ambracia, de melci din Africa, de stridii din Torent,
de calcan i din Eavenna, de lebede, de ] Iviglictori şi de
pasările paradisului.
în sfîrşit sosi si Caligula, ii îmbrăţişa pe cei doi &o1i şi
trecu la masă. Cel mai frumos serviciu de aur al lui Piso
onora prezenţa împăratului. Comorile gastronomiei în mii
de variante îi îmbiau pe gurmanzi iar cupele cu vin erau tot
1 impui pline.
Caligula, însă, nu p ăi e a impresionat de aco^l regal.
Oclm Răi albaştri si zeflemitori nu părăseau chipul tinerei
căsătorite care, dindu-şi seama de msitenţele împăratului,
^ înroşise toată la fată. Cei de la masa imperiala se ui!
au la manevrele lui Caligula eu o curiozitate stînjonită.
Din cînd în eind Piso, îndrăgostit de soţia sa, o imbr;1~
tisa plin de ardoare. Deodată Caligula se ridica şi ,nib
privirile stupefiate ale, soţului şi ale comesenilor o apucă
pe Crebtilla de mină, o tiase spre el şi cu o voce dură, impe-
rativă îi porunci lui Piso :
- încetează de a mai îmbrăţişa, această femeie ! De
azi înainte oste a mea! Unde este dormitorul? întrebă
autoritar.
Majordomul, speiiat, îi arătă uşa deschisă a unei ca -
mere bogat ornate in care trona un pat maic.
Caligula spuse pe un ton solemn :
— în noaptea aceasta, Qrestilla, te vei msirita cu tniiic !
Ai ceva de obiectai, Piso ! 1
Alb ca \aiul Pi?o rămase ţ intui L locului. •— lîăspmule !
ridică împăratul tonul. Piso începu să transpire mai mult
singe decît apf», apoi zise bîguiud :
— Ku - . n-am .. , nici o obiecţie
— Perfect ! înseamnă că sînt reunite toate condiţiile
pciitru căsătoria mea !

402
 O smulse pe Orestilla de la locul său şi, trâgînd-o după-
el, se îndreptă spre cameră. Nu se obosi nici să închidă
uşa. Cu un gest mînios îi sfîşie rochia şi o aruncă goală în.
pat. îşi ridică tunica şi pînza care îi acoperea şoldurile şi,
sub ochii celor prezenţi, o posedă pe tînăra femeie caro
plingea do ruşine. Exhibiţionist, savura spectacolul pe
care îl dilduse.
După ce îţi termină sarcina se ridică şi se îmbrăcă cu
grijă.
— Spcrcăosă-mifacăun copil frumos şi divin ca mine.
PetroniiH, martor al acestei scene bizare, se uita cu
coada ocm'ului la solul înmărmurit.
— De mîine, se adresă suveranul soţului îndepărtat
de Ia datoria sa, vei fi numit membru al ilugfrci confrerii
a fraţilor ar văii !
O recompensă, se gîndea Petronius, care arunca ruşi-
nea asupra împăratului, a confreriei, a soţului batjocorii, a
comesenilor care zîmbeau mimînd o veselie prefăcută, îl
felicitară pe Piso pentru noua distincţie. Apoi îl lăsară
pe PibO &il-i facă urări împăratului. Petronius nu putea să
uite că doar cu cîte~\a zile mai înainte suveranul se cîisa-
lorKc cu sora sa. Acum incestului îi mai adăuga şi bigamia,
K n era omul care să se formalizeze cînd era vorba de dena-
turare a moralei. Trecutul său o dovedea. Dar găsea că de
data a&la Calignla depăşise chiar şi limitele permise unui
rege absolutist oriental.
la nu primi cu resemnarea lui Piso violarea îu
public a Ore^tillei. Intră în cabinetul de lucru al lui Cali-
guln,, în care se afla şi Petronius, cu spume la gură şi îi
făcu o violentă scenă de gelozie. Cele două personaje impe-
riale se comportau de parcă ar fi fost singure în cabinetul
de lucru al împăratului. Petronius se dăduse Ia o parte şi
tăcea. Faptul că asista la acest eonîlict îl expunea primej-
diei.
Caligula asculta dojana cu un calm surprinzător. Din
eînd în cînd îşi muşca buzele iar ochii o priveau cu ură,
Cîud Drnsi-Jlla tăcu casă mai răsufle, (.'aliguti îi răspunse cu
răceală.
— îţi atrag atenţia că încă nu eşti limona. Jupi te r îi
acceptă' ci i/ele de gelozie Iiindcă ea este nemuritoare. Tu

403
eşti divinizată dar încă nu eşti nemuritoare. Hiz abuza de
dragostea mea pentru tine 3 Ku vreau să încerc n^ietul
de a t© fi sugrumat !
Ocliii Drussillei ardeau ca flacăra. Acum ei a exlia-
ordinar de frumoasă, Petronius înţelese piiterea pe care o
avea asupra lui Caligula şi nu putea să-şi explice gestul
prietenului său deoarece Orestillia, în ciuda farmecului
său, au suferea nici o comparaţie cu Drussilla, Se gîndi
că posedarea soţiei lui Piso nu fusese pentru Caligula decîfc
un capriciu. Yroia să arate lumii şi sieşi puterea sa nelimi-
tată. îtfu se considera el rivalul lui Jupiter? Ku se lăuda
ea după ce va intra în Olimp va face ordine printre zei *
Cailor îl căuta cu înfrigurare pe Kcînras. foatelui său se
prelungea inexplicabil. La începui se gîndKe ea Rernius îşi
cheltuia forţele virile în buduarul Bercnieei, in patul
vreunei dame lacome sân a unei curtezane care nu mai
putea să se lipsească de el. îmboldită de prieten ui său,
Pomponia îşi puse prostituatele de lux pe urmele lui
Itemius.
—Să fi fost asasinat de vreun prieten gelos ? so înlieba
Cabtor devorat de îngrijorare.
în celălalt capăt al oraşului Encolpius, Ascyltus, Giioii
şi Cai'in se reuniră în consiliu de război. Petronius asista
la dezbateri.
—Petroniusj nu ţi se pare straniu că dispariţia Bere-
Eieei coincide eu cea a lui Kemius î întrebă Encolpius.
—Mie Berenice mi se pare foarte suspectă ! zi^e Ascyl
tus.
— Vrăjită de lînărul ăsta 1-a părăsit pe Petroniug,
presupuse Carin. Femeia este foarte seliimbătoare deoa-
reoo e victimă a pasiunilor sale,
—Eu, însă, cred că s-a întimplat tocmai invers, in
terveni Giton. Eemius a tost vrăjit de femeia asta, mai
experimentată decît el. Să urmam pista asta ! Cred că ea
ne va duce Ia adevăr !
Prietenii îl priviră eu uimire si admiraţie.
—Ku e prost băiatul ! zise Castor.
Ideea Iui Giton, tradusă în viaţă, începu să risipească
eeaţa. Majordomul de la vila Berenicei recunoscu că E«miu9
venea adesea la prinţesă în absenţa lui „dominus" Pe-
tronius. ITn cerşetor, care îşi făcea veacul nu departe de
grilajul vilei, le spuse ca ultima oară o văzuse pe prinţesă
însoţită de un tînăr blond cu o înfăţişare plăcută. Valul
care acoperea enigma începea să se destrame. Aşadar
exista o legătură între cei doi. Pe de aîtă parfce numeroa-
sele dispariţii de tineri, despre care nu s-a mai aflat nimic,
ii puseseră pe gînduri pe Encolpius. îşi aminti de practicile
magiei Lejre, suspectate de multă vreme. Sectele care
sacrificau fiinţe umane, de preferinţă tineri inocenţi, fu-
seseră, oficial, desfiinţate iar şefii lor executaţi, Dar în,
ciuda interdicţiilor imperiale mai existau secte care îşi
desfăşurau activitatea în clandestinitate oferind duhurilor
întunericului jertfe sîngeroase. Influenţa mistică a Orien-
tului se afirma &ub aspectele cele mai dăunătoare. Magia
neagră furniza amatorilor bogaţi, creduli şi uneori puter-
nici, soluţii radicale pentru numeroase probleme aparent
insolubile.
Golanii lui Encolpius fuseseră primii care o dibnirfi- pe
Paccula, Pînă atunci vrăjitoarea reuşise să se facă nevă-
zută şi să nu se lase prinsă. Acum, însă, reputaţia şi tre-
cutul ei legat de sectele cele mai primejdioase ieşiră la
suprafaţă. Poliţia, sesizată, intră în a cţiune. Paccula
fu arestată şi torturată. Dar în ciuda suferinţelor, gura îi
răminea pecetluită. Kivalele ei, însă, care o invidiau pen-
tru succese în artă magiei şi marile cîştiguri începură s£
vorbească. Paccula, ziceau ele, încă mai practică magia
neagră. Trupul ei, aproape uscat, avea o capacitate de re-
zistenţă care îi ului pe călăi. Biciuirile, aparatele de tor*
tură, proba apei, roata, arsurile au fost inutile.
Ciad simţi că nu mai putea să reziste, c& teama de
suferinţă devenea mai puternică decît voinţa ei, încerci
*ă se sinucidă strangulîndu-se cu o bucată de fustă, Gar=
dicnji, însă, o descoperiră la timp. După această incer-
care, Paccula n-a mai rezistat şi a vorbit.
Petromus primi o convocare la Palatin. Calignla avea
ne\ oie de prezenţa sa. Dar nici nu intră bine în cabinetul
împăratului şi acesta îşi dădu drumul îa necazurile sale$
îi spuse prietenului său că chiar în dimineaţa aceea, dupâ
doar trei zile de convieţuire cu Oreslillia, o trimisese acasL

409
Femeiuşcă plîngca toată ziua iar, cîndseculcn. cu ca, iner-
ţia ci îi aducea aminte de imobilitatea unei moarte.
Dar înainte de a reflecta şi de a judeca în mod chibzuit
asupia consecinţeloi căsătoiici sale cu sora sa, luase o
altă liotărîre.
— Petroniua, tiebuie să-mi cer ieitare de la sora mea.
H-am purtat ca un bădăian.Darşi zeiifacuneori tiăznai.
Jîcgretcle exprimate de Caligula îl uimiră pe Petronîus,
De obicei acesta nu-şi recunoştea niciodată greşelile. Xoun,
ga atitudine era mai mult decît insolită.
— Am fost însurat cu Lnia Claudia, care a murii f,î ut
s3-mi la^c moştenitori. Dacă rănim fără descendenţi, cine
îmi va purta coroana"? Diuvâila ar a~\ca toate drepturile,
dar legile imperiului nu recunosc femeilor dreptul i poli
tice şi, îndeosebi, dreptul de a pe urca pe tron. Dacă aş
mării a-o cu vn băibat pe taie 1-aş numi moştenitorul meu.
după moartea mea ai fi încoronat ca împăiat iar Dru^M'lJa
ar deveni împărăteasă. Ai fi o satisfacţie şi o recompensă
pe cine vreau să i-o ofer.
Petronius era uimit de anţumenfele im ocale de eaJie
faligula, O a treia bigamie ^e adăuga la celelalte două.
—Şi la cine te-ai .aîndit ?
—La Lepidns. Fiindcă e=te amantul meu, nu se \n
culca niciodată cu iDinswlfci. Sora mea ^a fi mimai a
mcvu
Le pi du s \a fi soţul ei numai de formă. M-ai înţeles ?
Proiectul lui Caligula fu repede realizat. Lepidu^, în
schimbul pmileginlui de a deicni moştenitorul lui fali -
gula, jură pe capul lui Jupiter că nu se \a atinge niciodată
de Drussilla. Dacă el, Caligula, A a muri, Lcpidus -e ia
da la o parte şi DniShilla va conduce imperiul.
Lepidus îşi atinsese, îii-sfîrşit scopul. Intra în familia
împeiială, chiar dacă pe u?a din dos.
Petronius era din ce în ce mai convins de nebunia lui
Caligula şi constataiea aceasta îl afecta deoarece rămă -
sese ultimul prieten sincer al acestuia. Nu încerca să-1 liniş-
tească deoarece îşi dădea seama că intervenţia sa ar fi fost
zadarnică. Ku era nici medic, nici preot, nici magician,
nici vrăjitor. Isici el nu putea să ppună că uneori nu ci a
atins de nebunie. Dar, spre dt osebire de Caligula. era
conştient de tulbuiănle pale psihice. Dragostea &a penlru

406
 îiiîa moartea. Drama Berenieei nu exprima clecîfc
obsesia sa nevindecabilă. Şi el trebuia să lupte ca să-şi păb-
tieze Inciclilale-a. Spiiitul Cynthiei îl poseda aşa cum o
posedase M pe Bereniee. Dar spro deosebire de Bcreuicc,
Peironiu^ nu vroia să so elibeieze de această influenţă,
Cynthia îl iubea M nu vroia să-i facă nici nu rău. C ăuta doar
să fie lingă el.
Deşi ei a frămmtat de atitea necazuri, Petiomu^ mai
primi şi un apel urgent din partea mamei &alo, care îi cerea
«n ajutor, Petronhis răspunse la apel, dar fără un entu-
ziasm deosebit,
Domiiia îl primi afectuoasă şi îi ceru un serviciu care
era mai mult o corvoadă, Marcia comandase pentru ose-
mintele tatălui său un cavou frumos la capătul Viei Apia
şi ar fi vrut ca Petronius s-o însoţească la meşterii care îi
făceau monumentul funerar. Domitia mai adăugă că
Yibius ar fi însotit-o cu plăcere, dar că Marcia îl detesta,
Petronius nn se simţi prea încântat că fusele ales pentru
aceasta de Marcia. Fata, însă, cind auzi că Petronius ac-
ceptă s-o însoţească îşi îndreptă spre el ochii săi catifelaţi
şi îi mulţumi cu bucurie şi recunoştină. Cu acest prilej Pe-
tronius remarcă pentru prima oară că fata nu era urî! ă
şi că eleganţa iji feminitatea îi stăteau foarte bine. Dacă
la aceste calităţi mai adăugai bogăţia, dorinţa Iui Vibius
se explica uşor.
Se urcară într-o litieră şi se îndreptară, prin Suburum,
bpre Via Apia, La o încrucişare de drumuri un individ în
zdrenţe se apropie de litieră şi le ceru pomană, în timp
ce Pctronins îşi duse raîinile în pungă căutînd cîţiva ses-
tcrţij individul scoa&e din centură nn pumanî vrînd s.ă-1
împlmte în pieptul lui. Marcia, dînd dovadă de prezenţă de
spirit si de un curaj uimitor pentru o fată de vîrsta sa, se
aruncă, fără să şovăie, în faţa agresorului primind km-
tura de pumnal în partea dreaptă a pieptului. Agre&orul,
profiţind do zăpăceală reuşi să dispară printre oameni.
Pctronius mişcat de sphitul de sacrificiu al Marciei,
porunci imediat oamenilor care purtau litiera să fugă la
Calidius Longus, nn mare medic care locuia prin apropiere.
Chirurgul scoase pumnalul care pătrunsese în muşchiul
de deasupra sinului fetei. Graţie îngrijirilor medicale, Mar-
cia fnsej-e şah aţă de la moarte.

407
 Atentatul asupra Iui Pe tronius şi intervenţia Marciei
făcură ^enzatie. Domitia striga tu gura maro c<1 a fo^t un
Hiiiacol.
— Fata a&ta providenţială, ţi-a şah at viaţa ! Te
iubeţtc, Petronius ! Marcia ar fi o soţie excepţională !
Lasă-te de aventurile tale nebune şl i, lasă-te de femeile de
moravuii uşoare, căsătoreste-te cu această perlă de giaţie
şi feminitate !
J'accula, ajungă la capătul puterilor, Ic indică celor de
la poliţie casa din Suburum în care se practica in taină
magia neagră şi unde tînăiul îîemius şi o fetit?, răpită de
tilliaiî, fuseseră sacrificaţi după riturile drăceşti.
Victimele, după ce fuseseră ucise, fuseseră îngropate într-
uu cimitir părăsit, unde poliţia le descopeii într-o stare
avansată de putrefacţie. Anchetatorii se cutremurară văzînd
actele de violenţă la care au fost supuse victimele înainte
de a fi ucise.
Proprietarul casei şi paitieipanţii la aceste practici sin-
geroasc fuseseră identificaţi unul cîte unul. Toţi, cu Paccula
în frunte, pieiiră sub secure. Prinţesa Bercnice, chiar dacă
nu participase direct la această acţiune, fusese condamnată
şi ea la pedeapsa capitală ca instigatoare la crime. Apă-
rarea sa, care se baza pe faptul că trupul îi fusese posedat
de spiritul unei moarte, nu fusese luată în scamă, în fa-
voarea ci interveni, însă, Herod Agrippa^are aruncă ţoală
vina asupra Pacculei, susţin în d că vrăjitoarea fuschC cle-
mentul principal în ace^t măcel ritual.
Oaîigula, din prietenie pentru prinţul ci ren, un aven-
turier ca şi Bereuice, comută pedeapsa la care fusese con-
damnată prinţesa siiiană, în surghiun pe uaţă pe insula
Pandantciia.

XXII

Petronms făcu parte din cortegiul strălucitor al lui

CaJigula cu care acesta trecu triumfător peste podul de la
Baîes urmat de garda sa şi de curtenii intimi. Sutele de
corăbii ancorate si legate între de formau o punte neînlie-
ruptă cai e entuziasma mulţimile siiînse pe mal ca să
asiste la un spectacol nemaivăzut.

403
 împăratul trecu pe pod în ambele sensmi ca să sublini-
eze importanţa operei sale. La Baîcs, Poiizzolo, Kcar-cle $i
in împrejurimi fuseseră organizate serbai i Ia care participă,
toată populaţia. Fuseseră împăiţîte giatuit bucate alese,
dulciuri şi vinuri la discreţie. Se adunase multă lume §i
înghesuiala fusese atît de mare încîfc mulţi, din cauza îm-
bulzelii, căzuseră în mare. Unii chiar s-au înecat, dar faptul
acesta trecu neobservat. Locuitorii din Oara] ani a tj din
xona golfului Keapole îşi mai păstrau in că iluzii in pin iuta
împăratului.
Apoi Caligula se întoarse la T» orna şi Senat ni, din
ordinul lui, hotărî înlocuirea capetelor de la statuile zeilor
cu capul împăratului, îşi vedea, în sfîrsit, realizat usul
eău scump, destăinuit lui Petronius, de a-şi face intrarea în
galeria stăpînilor Olimpului. Stiiga în guia inaie că este
superior lui Jupiter şi anunţă în mod oficial că saciificiilo
ge vor face mai ales la altarele dedicate divinităţii sale.
•— Petronius, striga împăratul cu ochii scîntcietoii de
mîndrie, îţi dai seama cit eşti de norocos ? J-^sti prietenul
imui zeu. Am să-ţi spun o taină. Azi noapte m-am culcat
cu Afrodita* care de multă vreme mă ruga să iac dragoste cu
ea-. lunona, geloasă, a vrut şi ea să-?i petreacă noaptea cu
«rine, dar am refuzat-o căci este prea bătrînă pentru mine.
într-uua din zilele acestea am să te invit la o orgie la caro
le-am convocat pe cele mai frumoase bacante. Nu 1-am uitafi
nici pe Ganimede. N-o să ai altă grijă decît să alegi.
—Sînt foarte fericit de cinstea pe care mi-o faci,
divinulc!
—Acesta e doar începutul! Prietenia noasliă se
sse'amănă cu cea care i-a legat pe Patrocle si Ahile, dar
cu
toate că mi-eşti drag1, nu poţi bă fii egalul meu. I-am
accr-
âat lui Lepidus rolul lui Ganimedo iar ţie cel al lui
Farcis.
Al unui Narcis care arc privilegiul vieţii eterne. Pe
Cyntliia
înviată o voi ataşa Ia persoana ia. căci Kaicis este şi
bărbat
şi femeie, este şi miuitor si nemuiilor.
Petronius se uita uluit Ia bărbatul acesta care \isa cu
ochii deschişi o măreţie ce depăşea cele mai nebune utopii.
Curtenii şi demnitaiii cian alit de îngroziţi de divagaţiile
fit&pîmilui lor încît le acceptau cu docilitate. Părea că împă-
ratul era dotat cu .o putere hipnotică, deoaicce numai a?a
8-ar fi putut explica atitudinea senatorilor caie îşi îndoiau

409
 şira spinării în faţa lui ^i îi îtigliiţeau toate jignirile, ţoale
opinie, fără să crîenească, GA să-i nmileaBcă, Calignla îi
obliga să lupte în arenă cu gladiatorii de cea mai joasă
speţă".
I)in vreo patru sute de senatori din vechea nobilime,
oare pe timpul republicii îşi ocupau de drept locurile îu
înalta Adunare, doar vreo treizeci mai supravieţuiseist
linei exterminări sistematice. Cei care îi îulocui&eră, unelte
ale împăraţilor, executau ordinele fără, să deschidă guia,
Potronius, numit senator, făcea pftrte din seria aoeasla
de oameni disciplinaţi şi servili, care contrabalansau influ-
enţa tot mai slabă a tradiţionaliştilor, încă ostili imperiului.
Seneca, care găsea totdeauna cuvintele nimerite, spunea
că la Koma noţiunea de politică* îşi pierdaise orice sens si că,
romanii trăiau numai pentru sex şi prin sex. Curtezanele
se simţeau flatate. Bar Domitius After transmisese la
Palat cuvintele lui Seneca. Manifesta un devotament
nemărginit faţă de noul împărat ca să-1 facă să uite că o
denunţare pe verlşoara sa, Agripina cea bătrînă.
Caligula fu cuprins de o furie oarbă. Zicea că filosoful
este pasibil de pedeapsa capitala deoarece cuvintele lui
Ascundeau o insultă adusă instituţiilor imperiale. Petro-
niu*, prezent la adunarea în care vopmge Seneca, îi luft
apărarea şi zise că era vorba doar de ui aforism fără impor-
tantă spus într-un ^rup de femei galante.
împăratul, convins de argumentele prietenului să u si
dornic să-şi etaleze spiritul de dreptate, zise că vrea să audă
$i ott.it a. martori, aşa că în faţa sa defilară Pomponia, Galla,
't valeria şi Cesonia, care îl scoseseră pe Seneca de sub orice
bănuială. Caligula, sedus de farmecul lor, hotărî să le invite
k sărbătorile salo oficiale, âtît de monotone şi plictisitoare
din cauza urîţeniei şi a \îrstei înaintate a majorităţii ne^ os-
lelor de senatori, care îi stingeau orice dorinţa.
Pefroniu^ ^Hnd pe o bancara Curie, se uita la senatorii
bătrkii grupaţi pe băncile din faţă. Printre ei, tatăl său
p<lroa că îi reproşează, fără să scoată un cuvînt, ralierea la
politicei lui Caligula,~„Ţi~ai frâdat clasa ca să satisfaci capri
ciile unui nebun''. ,
Locul senatorului Flaţ ius Camillus era gol. După ce
ptn cetise în public cum ait alergat membrii ilustrei
Adunări
filaturi do lilîeia imperială primire oi din să lupte r-n un
samnit la Circul cel Mare. Lo^it la _cap de sabie, unui
muşcmd eollml arenei.
Emilia, soţia sa, se consolă repede în braţele urmi gladia-
tor pe care îl iubea. Se vorbea în şoaptă de eonrnieu.a,
dintre Emilia şi Oliloe care cântau ?ă se bucure în c\<
II.M-\itate de bărhăfia lui Hyllus, noua stea a lupleln? indh
i-duale.

După ce o piordu^e pe Bcrenice, Petronius căuta «u

durerea care îl răvăşea. is"ici o destrăbălaie nn-1 n .
deranja. Prin patul său treceau nobile, prostituate, băii u
atrăgători. Xu-1 mai consola nici literatura, nici goana <hrj ă,
obiectele de artă. Kimic nn-i mai schimba pudurile. ('>»-
thia se pierduse în neant. Se gîndea la ea şi încerca f-,1 K ->-
tabilească legătură mentală, psihică, dar nu reuşea. se
îmbăta şi «e culca gîndindu-se că poate în somn o să=i dea
vroim senin. Dar nu putea să adoarmă- Zorile îl găseau en
ochii descingi. Uneori izlnicnea în plîns, „~\ep:t-'sătonil"
Potronins plîngea închis în camera sa, ]\!ediLţil Sî
pregătea leacuri ca să-1 liniştească, dar fără nici un efect .
Slăbea şi avea ochii tulburi. Se simţea nefericit, cel mai
nefericit dintre oameni.
Zvonul despre moartea neaşteptată a Drussillei tăcu
Roma să freamăte. Se stinse ca flăcăruia unei candele
bătute de vîrtt, Oaligula fu cuprins de desperare. II chriiîă
pe Petronius, singurul om care puteasă-lînteleaga. -Vcota
încercă în zadar să-1 consoleze, deşi ştia foarte bine că
cutiuţele nu pot niciodată să lecuiască rănile inimii.
împăratul ţipa neputînd să se stăpîncască :
— Trebuie să fac ceva! Ceva violent, ceva wngeios
£ă deschid o poartă spre neant şi să încalec norii ! Simf că
o să mă făiămiţcz în bucăţi ! E ca şi cum totul e- ar pJă-
brijji in junii meu !
Petionius îi înţelegea gîndurile, sufeimtele, dccrurco
le împărtăşea. Trecerea anilor nu-i alinase durerea şi nici
n-o potolise.
— Jupiter im'-a declarat război ! urla Caligula. Poifile
Jadului s-au deschis ! Pluton şi Proserpiua s-au aliat eu
inamicul meu l Şi au tiimis în avangardă harpiile î Parcele

411
 fui lăiat f ii ui \ ieţii iubitei mele Drus&illa ! Dar \ oi im inge î
Ii \ oi smulge fulgerele lui Jupiter, căpetenia netrebnică
a Cariilor! Toi vărsa sînge ! Valuri de singe! Torente ele
Miige ! Toi face sacrificii pentru femeia vieţii mele l Toi
scuate iadul diu măruntaiele pămîntului şi îl voi întinde
p --.le tot! Do azi înainte n-am să mai iert pe nimeni! Să
.sufere toţi cum sufăr şi eu I Te-am iubit totdeauna, Petio-
imi»! Ai fost prietenul meu, acum imi eşti frate !
$e plimba prin faţa lui Petronius caro nu putea să i aed
nimic ca &ă-i uşureze durerea şi să se stăpînească,
— Dar spre deosebire de tine nu mă voi lăsa dobonCde
nenorocire ! Am &ă lupt! Am să lupt pînă ce voi ydrobi
noîjorocirea !
Deodată se opri şi zi&e îngîndurat :
— Dacă DiuSbilîa a murit, cine va moşteni impeiiul ?
Lepidus? Lepidus nu era dectt o unealtă care trebuia să
uşureze urcarea pe tron a Drussillei! Odată ce ea a rmuir,
el nu mai are nici un rol I
Izbucni în rîs. Un rls nervos, nebun.
— JJepidus împărat al Bornei î ! Un nimeni
încoronat ?!
Ts u mai e bun nici pentru plăcerile pe care le gustam altă
dată. A îmbătrînit. Se apropie de treizeci de ani. Un amant
de treizeci de ani e de rîs î -*-
Caligula îşi frîngea miinile exasperat.
— is-am nici un moştenitor î Trebuise să mă însor ca
M am im copil! Ou o femeie pe care aş putea s-o suport, căci
n-am să mai găsesc o soţie care să se compare cu Drussilla I
Am auzit că. Publius Memmius Begulus, guvernatorul
Macedoniei şi Aheei, este însurat cu Lolia Paulina, o fni-
museţe celebră care i-a înnebunit pe toţi ofiţerii şi fune-
ţionaiii bărbatului său. Jiîpiţer iţii se culcă cu toate femeile
careu ezcită. fantezia î O săJcheinpeEeguîu&laEoma ! O
să-i iau femeia şi o &ă~i acord, în schimb, onoarea de a Ii
cooptat ca frate arval .. ;Ku î JT-am să mă las pradă dis
perării ! Toi lupta ! Toi începe prin a porunci ca tot impe
riul să poarte doliul Doliul cel mare! Senatul, şcolile,
tribunalele îţi vor închide porţile î Să mi ge mai facă
nunţi iji &ă se interzică orice fel de distracţii! Tavernele şi
magazinele &a-şi tragă obloanele I Bărbaţii să nu se mat
bărbierească ! Prostituatele sa-şî înceteze activitatea ! Să
^c interzică chiar şi dragostea conjugală ! Toată lumea să se

413
înibiaee în negru ! Doar templele să fie descinse pcnlin
iiigile publice şi pentru sacrificiile în memoria Drussillei,
rare sa, fie divinizată prin decret senatorial sub numele de
Paulhea l Toate autorităţile, în frunte^cu Senatul, *ă defi-
leze prin faţa rămăşiţelor ei pămîuteşti l
In contrast cu moliciunea lui Petronius, Caligula dădea
do\ ada- de o energie supraomeneascăj chiar dacă suferise
din cauza dispariţiei Drussillei, Aşa că în curînd Petronius
a^ikiă Ia căsătoria lui Calcula cu Lolia Paulina şi unnăii
pi egătirile militare care se desfăşurau într-un ritm infernal.
Caligula. vroia să participe la un război cîfc mai repede.
Vfoia să dovedească, tuturor că area calităţile de strateg
ale tatălui său şi că pui ea sa-şi dobîndească aceea-i gloiie
militară.
Odată eu trcccioa zilelor de doliu se înmulţiră şei bă-
nie ?i jocurile de circ. Caligula zicea că vrea să lasepopom-
lui roman amintirea unui împărat care sacrificase totftl
pentru a-şi face supuşii fericiţi, în acelaşi timp fuseseră
reluate cu o frecvenţă crescindă condamnările, execuţiile,
sinuciderile forţate, surghiunurile, întrerupte la începutul
d nimici salo. Delaţiunile, interzise o vreme, deveniseră, ca
şi în trecut, o mo'dă. Trezoreria imperiului era aproape
goală şi Caligula vroia s-o umple prin confiscările cai e se
înmulţiseră odată cu procesele de lese-majeste. Printre
primele victime ale răzbunării imperiale nimeri şi Silanti^.
Trei delatori, înrăiţi în nelegiuiri, Domitius Afer, ITarius
Colier şi Sep-timius Crescons se aruncară asupia prăzii ca
nKLc cîini asapra unui pui de căprioară. Ziceau oă tatăl Iui
Siîanus şi-ar fi făcut avereEi delapidînd banii publici pe cînd
ci a guvernator în Galu. Yibius le furnizase în taina nume-
roase documente pe care le furase din arhivele lui ATaiccI-
Iu^. Plătise o da toi ic foitului său cumnat care i-o lurso pe
CMoc.
J'etionitiP iu pldcul suiprins de vizita lui Encolpms ^i a
Im Ascyltus, care veniseră să-1 vadă. Aveau împreună un
tiipon piăpădit şi se aliaseră eu o bandă de vagabonzi din
iSubnra şi Transtibcriu care luptau cu codoşii bogaţi din
Velabrum. încăierările nu mai încetau între cele doiul
bande. Poliţia nu avea ce le face.

413
 Tmcolpius şi Ascyîtus admirară vila somptuoasă a pj-
îronius şj, înainte do a intra în problema care ii a îl
întrebară, cu curiozitate:
—Nu ţi-e fiică, să locuieşti într-o casă atît de fastuoa-
al ? Ai putea să ai necazuri. Toată lumea vorbeşte de
bogă
ţia ta. "•
—Nu-i nici un pericol, prieteni ! Vila e4e închinau.
Proprietarul să-şi facă griji.
Kncolpius scoase din buzunar o scrisoare si i-o întinse
lui Pctronius.
—Bănuiesc că ar putea să te intereseze !
—Amgă&it-oîn tripoul „prietenului no>tvu' JAmmilu%
adăugă, Ascyltus.
Petronius descifra înspăimîntat angajamentul lui Vibiua
de a contribui cu optsprezece milioane de sesterţi la o ata-
ce 'e dubioasă, în cazul în care 1-ar fi moştenit pe fratele sau,
î>i aminti de agresiunea a cărei victimă fusese. Scăpase cu
fiaţîi numai datorită intervenţiei Marcioi. De atunci nu so
mai interesase de sănătatea ei deoarece o mulţime de pio-
blemo ii ţineau permanent sub presiune. J se făcuse rubine
— Ai un frate ticălos, zise Encolpius. Miza pe moartea
î a.
Ascyltus insistă:
— Acest document dovedeşte că Vibius, în complici-
iate cu Animilus, urmăreşte să te asasineze.
~ Scrisoarea nu menţionează numele lui Ammilus
(Ur faptul că se găsea în posesiunea lui dovedeşte că este
implicat în afacerea asta, zise Enrolpius. Ai nevoie de
ajutorul nostru1?
— Deocamdată, un ! Dar mi-aţi făcut im marc serviciu.
Pe viitor voi şti să mă apăr.
Pe^te puţin Petronius bătea la u^a vilei lui Xiger, Mama
îl pi îmi cu bucurie.
—Unde este Vib'iusî întrebă Pctronius. Am o soco
teală cu această canalie!
—~N"u este acasă. De o vreme frecventează nişte indi-
vi/i care nu-mi pLic.
Patronuia schimbă subiectul.
—Dar Marciti ce mai face? N"u s-a vindecat?
—Era cit pe-aci s-o pierdem. Din fericire primejdia a
trecut. Ai Ii putut să ie interesezi de sănătatea ei.
Eaîţi

414
 mereu scuze ca sa-ţi justifice absenţa. I7ar OI- IG
yffurU că inlr-o zi ai sa vii 3-0 vezi, ° — Nu pot să-mi iert
greşeala asta ! înfipt eşte-mă la cn l
— Marcia ar fi mai mulţumită să te primească singma,
plia de remuşeări urca încet pe scară, înainte de a
pjuuge la capătul scării îi spuse mamei sale,
— Anunţă-mă te, rog, cînd vine Vibius !
îulilnirea dintre JUareia şi Peronius fu patetică. O<Lii
fetei se luminară de fericire. Paloarea sa, buzele livide
arătau că pierduse inulfc sîngo. îi zîmbi. Suferinţa o 1113Iu-
rizase. Un bandaj alb îi acoperea pieptul.
— Ştiam că ai sa vii! Şi te-ani aşteptat!
—Becunoştiuţa nu este o calitate a mea, Marc ia î îţi
datorez viaţa ! *
—Xu ! A f os» t o simplă întîmplare că mă găseam Iirig.l
tine.
Bunătatea şi gingăşia ei îl mişcară pe Pclronius. Apoi
simţi cum îl cuprinde furia. Fata îşi ridase viaţa din râura
lui Vibius şi a prietenilor acestuia.
—Xe-ai făcut mai frumoasă, Harcia!
—Complimentul tău mă emoţionează 3
Marcia rîse fericită.. Deodată făcu o grimasă e,*K' îi
încreţi fruntea şi buzele. Rana încă o mai durea.
— Am să vin mai des să te văd ! îmi dai voie ?
— Voi fi încîntată î
Uşa se întredeschise.
— Vibius s-a întors nmmţu Domitia. Dai cînd a ;m/.it
că îl cauţi, a plecat.
~ Scuză-mă, Marcia! zi^c Petronius pănlsind IOJT»IO
camera sub privirile uimite ale mamei şi ale fetei.
Alergă pe scară sărind eîte patru trepte şi se îndiepfă
spre ieşirea din vilă, îî prinse pe Vibius care tocmai se urca
în litieră şi le porunci sclaţ ilor care duceau litiera &3 plece
cît mai repede. Sub ochii stupefiaţi ai sclavilor, puţin obiş-
nuiţi cu asemenea scene, Petronius îl înşfacă pe Vibius de
ceafă şi-1 scoase din -litieră. Apoi, cu mina liberă, îl Iovi
peste obraji lăsîndu-i pe faţă urmele roşii ale degetelor
sale. Prinzîudu-1 de umeri îl scutură cu violenţă, Apoi
scoase din ceniură scrisoarea pe care i o aduseseră Eneol-
pius şi Ascyltus.
 — Ştii ce scrie aici, ticăloşiile î Aici e dovada compli
cităţii tale la o tentativa de asasinat!
Şi ii lovi iarăşi. Vibias încercă să se apere dar teama ii
paraliza, în momentul acela sosi de la Senat lunius. Sur-
prins, se aşeză între cei doi fraţi.
—Xn este pentru prima dată cînd vă găsesc încăieraţi î
încetaţi! E ruşinos ! Vă daţi în spectacol în faţa
oamenilor !
—Ticălosul acesta esto amestecat într-o tentativă do
omucidere.' Pumnalul care o lovise pe Marcia era
pentru
mine ! Dovezile pe caro le ani îmi permit să-1 trimit în
faţa
tribunalului penal!
—Asta ne-ar mai lipsi .f
— Oaoarea familiei Niger şi aşa e pătată I
lunius ripostă furios : ®
— Poţi să-mi numeşti un singur om din familia noastră,
căruia să rni-i poţi reproşa nimic?
Aluzia la Cynthia şi la incest era mai mult decît clară,
Prezenţa lui lunius îi dădu curaj Iui Vibius care spuse cu
aroganţă :
— Scrisoarea nu conţine nici un element care ar putea
să mă incrimineze. Pe baza ei poţi să-ţi construieşti o
.ipoteză. Un nebun a afcacat-o po Marcia. Sînt eu vinovaţi
de asta?
Petrortius îl scutură agresiv.
— Te previn, secătură ! Dacă te apropii de Marcia, te
ucid l
Relaţiile dintre Castor şi Petronius se răciseră încet,
aproape pe nesimţite, după moartea lui Eemius. Aparent;
erau prieteni, dar spectrul Berenicei se ridica între ei. Nimeni
n-ar fi putut să-1 acuze pe Petronius că ar fi fost implicat în
acea&tă afacere tenebroasă, dar Castor un putea s-o uite.
Se întîlneau adesea la Pomponia, vorbeau, glumeau, apoi
se evitau, ca din întîmplare. Petronfus, fără să fie vinovat,
simţea că nenorocirea familiei Cotta apăsa în parte şi pe
umerii săi.
Serbările Pomponiei desfăşurate cu un lux esagerafc
erau foarte căutate de bogătaşii dezraăfaji, Pefcronius, care
devenise un obişnuit al clasei, fu foarte surprins cînd într-o
seară întilni cîţiva prieteni ai împăratului — Lelius, Caius^
Furius, Cui ion — printre ei şi Lepidus, o apariţie destu]

416
de stranie în lumea curtezanelor. Lepidus, beat, se apropie
împlcticindu-se. încarnai purta doliu. Cînd î-1 văzu pe Pefro
niui se îndreptă spre acesta ca şi-cum ar fi vrut să-i ceară
un sprijin. O slujnică tînără, care purta o tunică transpa-
rentă pe corpul gol, le aduse zîmbitoare cupe de vin pe o
— Doriţi o companie agreabilă?
Petronius înţelese că Pomponia
Sntr-uS lupanar de lux, transformase \
— Ceva mai tîrzin, bîigui Lepidus.
Fata se îndepărtă legănîndn-si şoldurile. Lepidiis, do
obicei un chefliu plin de viată, părea amărît.
— Ce ţi s-a întâmplat1? întrebă Petronius. Nu prea eşti
în apele tale.
Lepidus suspină întiistat.
— Toate visele mele s-au risipit Na trebuia decîfc să
am răbdare si într-o zi aş fj fost, aici mai mult, nici mai
puMn, împărat al Bornei.
Petronius ştia că dispariţiaJDrussillei îl scosese din cursa,
pentru tronul Romei. Lopidas continuă aproape plîngtnd.
— Am făcut atîtea sacrificii ca să-mi văd realizat
scopul! Am acceptat să fiu iubituUui Caligula ! I-am satis
făcut toate capriciile l Şi am pierdut totul î Puteam să
devin împăratut Lepidus ! Acum, cînd Caligula s-a însurat,
cînd nevastă-sa îi va naşte un copil, eu dispar în neant!
"N'-am fost decîfc o piesă de schimb !
Cesonia se apropie de ei şj-1 mîngîic pe obraji pe Petro-
nius.
— Mă bucur mult că te revăd î Ultima dată ini-ai
la^at o amintire foarte plăcută.
Petronius făcu prezentările.
— Lepzdus, îl recomandă Petronius, cfetc cel mai apro
piat prieten al împăratului.
Cesonia păru foarte interesată să cunoască mai bine
personajul.
— Suveranul nostru este un om seducător. Trebuie săfii
fericit, Lepidus, că trăieşti ia intimitatea lui !
Petronius nu se amesteca în intrigile care zguduiau
Senatul, îi evita pe conservatori, cs şi pe membrii mai noi,
toţi parveniţi. Dar, ca şi colegii săi, indiferent de aparte-

27-c.
GO I 417
 nouţa la un grup sau altul, se temea de Caligula, doinit
luai imprevizibil deeit o zi schimbătoare de toamna i îmi
r-jli prea aproape de foc, poţi să te arzi.
Senatorii se umileau în faţa suveranului, dar pe la
spate toţi cîrtean. O opoziţie latentă, invizibilă, se lidicft
în spatele faţadei, în discuţiile între patru oeni criticile Ia
adresa lui Ca'ligula deveneau din ce în ce mai înveninate.
Soneca îşi exprima opiniile cu nroltt cura] j ,,Ştra cît de
mult displace adevărul urechilor superbe ale împăraţilor
şi groaza lor cînd află adevărul". Recunoscînd în faţa lui
Pefcronius că îi salvase viaţa graţie influenţei sale, Seneea
îi mărlnrihi cu tristeţe : „Cînd devii dependent de împăraţi
trebuie pa renunţi la spiritul de dreptate, să laşi de o parte
.''/."'/l demnitatea, F ă, renunţi la orice sentiment de onestitate
şi Ci >tii că pă-frarea onoarei este o utopie",
— Cred că Caligulaeste victima unei influenţe pioase,
zise Peirouius cu indulgenţă.
Chiar dacă n-ar a\ea cine să-i înveţe pe împăiaţi
iji crima, tronul îi învaţă.
Petronius vedea cam se îngrămădesc norii. Simţea că
furtuna nu va înfcîrzia. Dar nu îndrăznea sa-şi sfătuiască 1
prietenul imperial. Macron, care încercase să-i înfiîncze
unele înclinaţii proaste, îşi sfîrşise zilele tăindu-şî gîtul cu
«abia. Si n-ai fi \ mt ^;l-şi ^fîrşea.^că zilele stupid ca Macron,
Lepidus, după ce l'nscse zece ani amantul lui Caliguk §i
nu cunoscuse dccît dragostea unui bărbat, învăţase de la
Agrippina voluptăţile oferite de o femeie eu o bogata
experienţă, mistuită do senzualitate şi animată de o rară
voinţă, în patul ei Lepidus îşi p-clumbase poftele, cu aUt
mai mult eu cît Agrippina îi deschidea o cale pe care moartea
Bru*sillci i-o încinsese.
După ce ii gob>) cîe snagS şi îl reduse Ia condiţia unui
seHu fără simţuri, Agrîppina începu să-i factî educaţie
politică.
— Pe timpul Duhliei erai invchlit cu titlul de moş-
tenitor al tronului. Moaitea ei nu te-a privat de această,
calitate. Âtîta timp cît Lolia Pauliua nu va naşte un copil,
ceea ce este foaite probabil, căci paie să fie stearpă, tu îţi
pnsfiozi dreptul de a a,spi)a la tron,

418
 Si- 1,"i<a posedată, îi înnebunea simţurile, apoi iaiă^i
încţ f .ea să-1 dădăcească.
— Soaita nu ehte nuitui] hntJ ţesut do Pai c c. foarta
mai poale fi modelată de otiun dotai, cu t biata. Sîut oameni
care pol «ă îndoaie o potcoavă. Personalităţile excepţio
nale au puterea să întoaicTi firul destinului. Eu voi ii cle
mentul oaie î ţ i va da această forţă.
Pontru Agiippina actul rtragostoi nu repiexeuta imme
îmi mul! de-cît o simplă atingere a doua epidemie, Aee^t
act a\ea pentru ea o altă semnificaţie ; iniţierea unei per-
aoaue pe care ea \roia s-o modeleze după capriciile sale.
SeMil ova arma sa cea mai elieaee. Senzualitatea eia o mia.
pe care o folosea pentru a şi atinge scopuiile. lai Lepidus
M ' încadra perfect în angrenajul unei intrigi ţesute cu
^i lenic.
Tnlr-o noapfe, după ce îl istovise cu dcstrăbăl.U'fa ^,i, u
/be pe şleau :
— De ce nu-1 omon pe f'alignla ?
Lepidus mîemvii ^i fă t u ochii mari.
—Eu? Să-1 ucid pe Caliiţula? Să-mi pătez niîtmle cu
«îînge? S.i trec peste obstacole de netrecut? Garda,
pielo-
i tenii, sclav H, liber ţii devotaţi lui1?
—Dar n-ai să fii singur î Atn să fiu lingă tine ! Senatul,
/uniata le vor urma ! Am să mă mărit ca tine ca
bă-ţi
inirnct.0 autoritatea eu sîugele neamului lui German i
cuss i
Tu vei (i uiipăratuE lîoiuci iai cu, soţia ta,
\mpf\ruU'us,X !
Lepidus tremura de emoţie,
— Dar cum ... dar cum . . . f
-Vgiippina îi acoperi gura cu buzele sale, apoi u /i-e i
—- Tu îl vei ucide pe Caligula şi vei fi împărat !.

Lepidus, fostul amant pasiv, supus, intimidat de peiso-

nahralea lui Caligula, se metamorfozase într-un tînăr plin
de încredere în bine, higur ]>e forţele sale. Agrippina îl învă-
ra-^e -,ă-M urască fostul stăpîn, bă vadă în el pe cel mai maie
fju-jman al săuţ singura bai ioni care îl împiedica isă puuă
nuna pe coioană. Dacă s-ar căsători cu această femeie cu
cap, ar face minuni. Ar deveni împărat al Romei şi sol al
Agiippinei, fiica lui Geimanicus.

419
 — Dar Ahenobarbus, bărbatul tău, încă. nu e
Este bolnav, moaitea D pîndcşto, dar încă se mai agaţă
de \ iată J
— O ă& moară l Xu-ţi face griji!
Peste cîteva zile hidropizia punea capăt vieţii gene-
ralului Domltîus .Ahenobarbus. Gurile rele şopteau că nişte
pete cafenii suspecte ti apăruseră pe corp.
Drumul era liber.
» 'aiigula prezida un banchet. Personalităţile Bornei t)
înconjurau cu laudele şi cu idolatria lor. Bea şi savura deli-
ciile gastronomice pregătite de bucătarii de la Palalin. în
ciuda prezenţei Loliei Paulina do lingă el^se uita cu jind h
fetele 'Ş.i băieţii invitaţilor săi. După ce făcea alegerea, dădea
la o parte talerul din faţa sa, se scula de la. masă, lua de
mina fata sau adolescentul care îi excita fantezia si se ducea
inti-o cameră alăturată în timp ce scla\ii, ce aveau în 0,1 ijs
camera, trăgeau perdelele.
De o vreme încoace nu-i mai plăceau curtezanele. A\ca
Hiipicxia că pofta lor nemăsurată fi slăbea viiilitatca. După
o iunvătate de ora revenea satisfăcut, urmat de pai lenei ă
sau de partener care, cu capul plecat în jos, se aşeza lingă
h<i\ ^ni părinţi. Aceştia nici nu îndrăzneau să ridice nnMiî
din Ui furia pe caro o a\eau în faţă,
Potronius, invitat din oficiu la toate serbările care degc-
r.eiau în orgii, se uita scîrbit la aceste pui ţări ale împărat ului
care se repetau aproape în fiVcare scară, îşi amintea de
sliahiciloarea dinastie romană a Tar ev inilor, care IUSCFG
lăsturnata deoaicce fiul regelui Tarcviniu TI o violase pe
Lucicţia, ţoţia unui paijJcian. Dar pe atunci roman n îşj
făceau un punct de onoaie din i ĂYbnnaioa \iitutii ofensate
a unui membru al familiei. Soneca avea dreptate Besccn-
dcntii lor nu mai cunoşteau noţiunea de „onoare"
Instalat între Lolia Paulina, roşie de mînie dai tăcuta-,
căci nu îndrăznea să-1 înfrunte pe soţul imperial, şi Agiip-
pina cea tînară, caie st.ltoa la prridă, Petroniu^ făcea pe
"iiidiferontnl. UD simplu gesf de dezaprobare ar fi avut con-
secinţe funeste, îi era ruşine fie laşitatea sa, dar nici nu-i
plăcea să se bată pentru cauze pierdute. Prefera să-şi lase
gîndurilo să rătăcească printre subiecte mai agicabile De
exemplu, Marciamciita mai multă atenţie. Supusă, taiuh ă,

420
 înţeleaptă, răbdătoare, gata să se sacrifice pentru el, îl
adora ca pe un zeu. Petronius îi trimise flori, pe care fata
îo primise cu o bucurie mai mare decît dacă ar fi primii;
niţtc pietre preţioase. Puritatea ei era impresionantă. O
iubea? Nu I Sufletul omenesc nu poate cuprinde deeH o t-
ingmă mare dragoste.
Lingă el, Lolia Paulma, suferea în tăcere. Ştia că ui fi
K'pudială, că zilele ei la Palatin erau numărate. Fmimi-
^oţea ei recunoscută nu mai avea putere asupra lui Calîgnta.
AgL'ippina căzuse pe gînduri. Se hazardase intr-o maro
aventură. Gemellus ar fi avut dreptul să moştenească
imperiul. Dar Caligula îl asasinase. Lepidus, moştenitorul
desemnat, va fi şi el asasinat ? Asta-i regula jocului .' Moş-
tenitorii &e omoară între ei &au sînt lichidaţi! împăratul
îşi impune voinţa. Ca şi la cursele de care, unde învingă-
torul nu este cunoscut decît în momentul in care împăratul
in ten ine direct ca să-1 avantajeze po un concurent în dct 11-
mentul celorlalţi. Agrippina ştia că sfîrşitul lui Caligula era
pecetluit. Dorinţa fratelui său de a avea un copil nu se va
realiza niciodată deoarece el trebuia să moară. Complotul
fu?e^e organizat. La masa suveranului erau oamenii eaie
trebuiau să participe. Ea, Agrippina, ca şi Lepidus, Curion
si Lclius, vechii tovarăşi ,de joacă ai lui Calig-uîa. Numai
Petromus rămînea în aîară. Agrippina ii încercase folosind
arma sa de rezistenţă : propriul său corp. Dar constatare
cu ciudă că n-avea cum să-1 facă pe-Petionius să intre în
lînclurile partizanilor săi.
Petronius văzu la o masă alăturată im bătrîn, pe Tibei iu
Scaurus, purtîud o togă de senator şi care plîngea şî rîdea in
acelaşi timp. Bătrînul rîdea cu hohote sscultînd glumele
scabroase ale lui Caligula în timp ce lacrimile îi curgeau pe
obrajii brăzdaţi de vîrstă şi de suferinţă.
După dosert, în timp ce invitaţii dansau, o artă foarte
apreciată de suveran, care o recomanda curtezanilor săi,
Petronius îl întîlni pe Seneca. Acesta stătea şi se uita cu un
ochi critic la mulţimea zgomotoasă. Petronius îl arai ă pe
Scaurus.
—îl vezi pe senatorul asta bătrîn ? Adineauri iidea iar
acum plînge.
—Azi dimineajâ" nepotul său a fost executat la Mamer-
thia.

42
1
 — Uimei de ce a acceptai să vina la banchet Mniiel 3
V< humus uimit.
- Pentru că împăratul L-a invitat personal ut S^aunii
iu.li îu-c un nepot care a fost cruţat.
Pclronius simţi că i se făcea greaţă. Curion se apropie
*le d. Mergea clătinîndu-se si răspîndea în jurul bău ellm ii
de parfum şi de \in.
— Xu crezi că împăratul şi-a pierdut capul 3
Toată lumea vorbea, mai pe faţă, mai pe asciui"., do
nebunia lui Caligula, dar tonul misterios al lui Curion trezi
bănuielile lui Pctronius. Delatorii mişunau prin jur iar
a\ eroa lui Curion, jucător in cori jibil, era de&inl de medio-
cră. Xu cumva era tentat de averea prietenului său, Petio-
nius ?
-- Cred că ;ire nevoie de odihnă, sa rîdă. s;1 îe d3^l?< pxe
dupîi atitea probleme grele pe care le are de rezolvat.
("m-ion coborî vocea.
— Vreau să-ţi vorbesc ! în noaptea aceasta, după ce
plecăm de aici, am putea să ne întîlnim la Pompr.nui. I?* 1-
Ira^î intr-un colţ am puica vorbi fără să fim remaicsiii;
Oaspeţii Pomponiei au altceva de făcut.
Petronius îi pi omise că pe va duce acolo. "~
La masă Caligula îşi goli cupa de \in, apoi izbucni iu iî?.
lîidea cu holiotc, din toată inima.
—Spune-nc nouă, divinule, ce îţi alîţă \e-elin? îl
înirebă i'ratele arvaî Taurus forvimis. De co no
îij^o^tf de
bulimia ia?
—51 ă gîndcsc ca un singur ordin din pârlea mea nr
ajunge pentru eapretorienii mei Bătaie capetele la l o t i
imi
taţii de aici .'
în seara aceea Petronius nu s-a mai dus la
Bimlcrt in aer mirosul uraganului caic se apropia.

Anunlarea căsătoiiei lui IVlnniius cu Marciîi J'fien >ă

&ut>pmo multe candidate la înăntiş caie-şi pieuleau ^],e-
ranţa de a pune mîna pe un bărbat încă tînăr, frumos fci
foarte bogat, condiţii rar înfrunile după ce oamenii bogaţi
deveniseră un vînat l'oaitc căutat jTiitm a umple tieznir-
ria imperiului. Pelionius lua«e această noţiune din ( K i
motive, încerca să uc elibciew? de obsesia L'crenieci, \>i

422
 a astfel recunoştinţa faţă de această fată care U
t$rilva&e viaţa şi m îndepărta sensibil de anturajul lui Caii-
gula. în realitate era o călătorie de convenienţă sub obse-
sia amintirii Cynthici.
Petronius era sigur ea se pregătea un complot ce viza
\iaf-a lui Caligula, Cîteva tentative de asasinat eşuaseră.
Oînd va izbucni criza, se gindea Petroniiid, cu voi fi plecat
în călătoria de nuntă.
împăratul asistă la căsătoria Iui Petronius şi îi făcu un'
dar regesc: statuia Afroditei goale sculptată de Praxiteles.
—O cerusem pentru mine, darmăgîndesccăîn casata
minunea asta ar sta mai bine. Este un răspuns la darul tău i
coroana regală a lui Antoniu.
îl luă de o parte şi adăugă î
—în curînd plec să cuceresc Germania a^a cum îmi pro
pusesem urcîndu-mă pe tron. Mi-ar fi făcut plăcere să
te
iau <?u mine, dar ţi-arn rezervat o altă misiune.
Conducerea
Siriei. Vreau să- aia un om de încredere la conducerea
legiu
nilor mele din Orient, Vreau s& fî\l sigur că nu voi fi
lovit
din spate în timp ce roi lupta în pădurile germanilor.
—C'n toate că regret că ya trebui s& mă despart de
tine; accept postul, îmi voi îndeplini datoria întocmai
şi
ia timp,
—Am nevoie de bani, Petronius. Străduicşte-te »&
aduni tot aurul din provinciile Asiei ! Stoarce-i pe
oameni !
Vreau să ştiu ce avere au toţi funcţionarii romani J
începe
eu prefectul Egiptului ! îţi acord puteri
excepţionale
pentni îndeplinirea poruncii !Am nevoie de grămezi de
aur î
Sin t gata să fac orice pentru ca să-mi umplu
trezoreria ;
Am să rînd oniar şi mobila divintihil Oetavian August:
ţ
a
I.iviei şi a tatălui meu, Germani cus î
Potronius înţelese aluzia,
— Toată averea mea este la d^po^iţia ta, divinul nu-u

Caligula zîmbi.
—îucă u-am ajuns aici,
—In tot cazul voi participa U acţiunile taie cu tot
aurul do care dispun,
—îţi mulţumesc, Petrouius. Dar nu vreau să-ţi impuia
samfîcil exagerate. Eşti prietenul meu t

423
 Pelronius fu mişcat de cu\ miele lui Caligula. înţelegea
că, îl lăsa în voia sorţii, în voia nebuniei sale cietcîndc,
începea să-1 mustre conştiinţa. Să-1 denunţe pe Cui ion
pentru cîtova fi axe imprudente? Avea donezi asupia
vinovăţiei acestuia? Ţiuîndu-şi gura închisă civila impni-
denţc cai e 1-ar fi putut costa foaitc scump.
Marcia, cea mai fericită femeie din Imn e, căzu din nori
cînd îl auzi pe Petronius că pleacă singur la Antioliia, capi-
tala pixn incici pe care urma s-o guverneze.
, — Se pregăteşte un mare război. Dacă ostilităţile
încep în Occident, părţii vor profita de pi ii P j ca să invadeze
regatele noastre Armenia şi Bosforul. Z$u vreau să 1e
expun unor primejdii inutile. Călătoria noastră de mintă
este, din păcate, compromisă.
Marcia, dezolată, rămase la Roma. Ajuns la Antiohia,
Petronius auzi de repudierea Loliei Paulina, ceea ce nu
surprinse pe nimeni. Dar mai primi o ştire eaie îl uimi şi
îl nelinişti. Căsătoria Ini Caligula cu Cesonia. Oare Cesonia,
ajunsă împărăteasă, nu va încerca să se debaraseze do
fostul ei amant capabil s-o compromită prin indiscreţiile
sale? Căci nu fusele singurul care împăiţisc cu ea j-nlul.
în afară de numeroase legături sentimentale, mai fusele
şi măritată şi născuse trei copii. Descendentă dintr-o fami-
lie senatoriala, Cesonia făcea parte din acea cohortă de
femei libere care se culcau din plăcere şi nu se jenau de
ceea ce .se vorbea despre ele.
Intrarea Cc?oniei în graţiile lui Caligula răminea o
enigmă. Chiar şi numirea sa ca guvernator al Siriei nu
era o dizgraţiere mascată"? Dar plecarea sa la Antioliia
prezenta şi a\auiaje. Eia iarăşi singur. Singur cu •u^ele
sale, cu fantasmele care pufcseiă iaiăşi stăpinire pe sufle-
tul lui.
îşi plătise datoria de recunoştinţă faţă de Mania. ?o
că^ătoiise cu o fată bogată şi admirată de toată Iîom;i t
trezie invidia numeiosilor ii\ali scoşi din joc şi înveninase
ura lui Yibiu^, duşmanul xin juia-t. Ce om ciudat şi Yibiu* !
N-avea nimic deXiger în el ! Era o întruchipare a necinstei,
a lăcomiei, a laşităţii ! Din cauza uneltirilor lui, Marceli r s
frse^e condamnat la surghiun, iar averea confiscaţi.
Chloe nu-se necăji prea mult căci ruptul a dintre ea -J Mai ccl-

424
 îus era deja cunoscută de toată lumea, a<ja ca rămase la
Nigpii cu toţi copiii pe care-i făcuse cu ifarcellus.
Cu banii obţinuţi după condamnarea fostului Rău cum-
nat, Vibius intră în combinaţie cu Amrnilus. Afacerilo
prosperau, chiar dacă nu în măsura visată de Ammilus,
deoarece Yibius nu putuse contribui decît cu cîlevji mili-
oane de sesterţi. Lupanarul lui Narcissus intrase pe mîinile
lor. Ammilus, un om de afaceri foarte abil, începuse să
sondeze şi alte case de prostituţie, încercă să se impună,
Pomponiei eerîndu-i o redevenţă foarte mare dar inteivcni
Cesonia, poliţia îşi băgă nasul şi Ammilus fu fericit că
putuse sase retragă, fără pierderi.
Petronius lîncczea de câteva luni la Anliohia, un oraş
încă frumos, bogat şi exotic, dar care i se păi ca plicti-
sitor. Părţii se agitau, dar nu ieşeau din frontierele lor.
Uneori Petronius avea impresia că este mîncat de rugină
în acest univers oriental care nu-1 atrăgea. Se gîndea
, is-o cheme pe Marcia la Anliohia deoarece primele faze ale
uraganului pe carc-1 presimţise începuseră să se declan-
şeze.

Caligula părăsise Roma în fruntea pretorleniîor, încon-

jurat de toată Curtea. Cele două surori ale sale si Lepidus
făceau parte din cortegiu. Lepidus, dirijat de Agrippina,
nu-1 părăsea aproape niciodată pe Caligula, care luase obi-
ceiul să nu-şi mai primească prietenii între patiu ochi. în
cortul imperial, mare cît un palat, gărzile şi pretoricnii
păzeau, cîtc doi, fiecare uşă, fiecare trecere, fiecare încă-
pere. Această desfăşurare de forţe care îl apărau pe fra -
tele său ar fi trebuit s-o neliniştească pe Agrippina, dar
complotul era deja pus la punct. Fiecare persoană din
Anturajul lui Caligula ştia ce trebuia să facă. Guvernatorul
Germaniei superioare, Cneius'Cornelius Gaetulius, dis-
punea de patru legiuni gata să se răscoale împotiiva
împăratului la semnalul lui Lepidus, adică al Agrippinei,
care conducea în realitate jocul.
Caius Calvinus Sabinus, guvernatorul Panoniei, care
comanda două legiuni, trebuia să susţină răscoala.
O întîmplarc nefeiicită îi puse în îucurcatuiă pe com-
plotişti. Nevasta lui Sabinus, soră a lui Gaetulius, fusese
acuzată de adulter cu un ofiţer al soţului său. Sabinus,

425
 de un proces în care ar fi putut fi acuzat de
proxenetism, se sinucise, urmat de soţia sa Agrippina
intei venise pe lîngă Galigula, rugîndu-1 să dea uitării afa-
cerea asta, dar acesfca refuzase declarînd că soldafii şi
tinerii ofiţeri au trebuie s& se prostitueze culcmdu-se cu
nevestele generalilor şi ofiţerilor superiori.
în această situaţie conspiratorii se hotărîră să treacă
la acţiune. Dar împrafcul le-o luă înainte. Gaetulius fusese
arestat la cartierul său general iar Lepidus, Agrippina
şi lulia Livilla fuseseră ridicaţi de pretorieni la un banchet
oferit de Caligula în cinstea lor. Cum s-a aflat mai tirziu,
Caligula ştia de mai muHă vreme de complotul urzit
împotriva' Ini. Pnţin mai tîrzîu ieşi la iveală tot adevărul.
Ctirion, după ce îl aşteptase în zadar pe Petronius la
Pomponia, se culcă cu Cesonia şi, cu mintea înceţoşată de
beţie şi de mîndria sa de bărbat, îi spuse că într-un viitor
apropiat o va lua de nevastă şi va face din ea a doua femeie
din imperiu. Intrigată de lăudăroşenia lui Curion, cur-
tezana îi puse întrebări meşteşugite silindu-1 să facă aluzii
foarte transparente şi chiar să dea cîteva nnme.
A dona zi Cesonia se prezentă la Palatin şl ceru să fie
primită imediat de împărat Maestrul de ceremonii îi
sp«^c că trebuie s& facă, o petiţie scrlsft şi s& aştepte răs-
punsul.
—Bsle vorba de o chestiune de viaţă şi de moartei
Vil asumaţi răspunderea pentru consecinţele grave, foarte
§raie, ale unor evenimente dacă împăratul nu va a-fla
imediat de cele ce se tntîmpUî
Impresionat ^de impetuozitatea Cesoniel, maestrul de
ceremonii îşi anunţă stăpimil.
—"Bate fmmoasă! îutrebă Caligula bine dispus.
—Foaite frumoasă, Majestate I
Cesonia fu imediat lăsată s& intre la împărat, între-
vederea dură trei ore şi avu un dublu efect. Caligula
află de un complot care se urzea împotriva lui şi se tndră^
go^ti de Cosonia. Se îndrăgosti atît de tare încît peste
el teta zile se căsători cu ea,
Trecuse doar o lună de la căsătorie şi Cesonia aduse
pe Itime o fetiţă. Caligula, mîndru de asemenea paterni-
tate, Apunea peste tot că numai im zeu ca el putea să zămis-
Irasfă. nn copil înlr-un răstimp atît do scurt. Lua copilul
abia născut, îl aşeză pe genunchii statuii lui Jupi t oi şi
îi dădu numele de
Curtea. Marţială, reunii ă la Lyon, îi condamn.! la
moaite pe Lepidus, Gaetulius şi po complic» lor, mi p«
Agrippina şi pe sora ei le exila pe insulele Poliţia. Decapi-
taţi, cei doi iigurănţii avuiă onoarea ele a fi aivi pe mg.
Caligula, ironie, hotărî ca Agrippina să ducă în bjaţe
pînă la H orna urna cu cenuşa lui Lepidus. Metamorfoza»
acestuia din homosexual notoriu în hctcrosexual n -i
fl<Iuce-NC noroc.
Calişnla r>i făcu o intiaie triumfală, în Jfoma Soldaţii
săi aduceau ca tiofeede i&zboi c&va nevăzut pînă. atunci :
pungi pline cu scoici. Romanii, obişnuiţi să atipic la defilau
glorioase cu mii de piizonieii, ca şi cu regi sau punţi înlăn-
ţuiţi, i-inoau cu ochii m aii la luptătoiii caic fee intoKcnu
la lîraia cu n piadă de lăzhoi atît de caiR^bica^a.
Prlronius ^e întoai^e la Jîoma ca f-,1-1 întîinpino po
împ.li.it. Radiind de bucun'c, Caligula îl pi îmi în f n ţa
Cin ţ n.
— Le-am prezentat lomauilor dovada i\i\ inităţii mole î
Duşmanii mei an fost condamnaţi la pedepsele pe care le
mentă.
Apoi. dus de spiritu] său schimbător. \cni cu o v\il,1
idee :
— Le-am vîndut lyonozilor relicvele familiei melc î
î-am luat locul lui Meu-ur, zeul comei tul ui şi l- a in iacul
pe preţuitonil. Am avut un succes nebun ! Am reuşit să
scot de la ei două sute de ,,aurcus'' pentru o măsuţă
caie nu valoia mai mult de cîteva sute de sesterţi. Jîste
adevăiat că valoaiea sa sentimentală — îi apai ţinuse
lui Octaviau August — îi mărise preţul. Am vărvat la
trezorerie giămczi de aur!
lîămai singur cu Petronius, după ce dădu drumul la
ctuteni, C'aligţila tlt xvcni mai posomoiH.
—Chiar dacă Gaetulius n-a fost căpetenia complotişti-
loi, l-am executat. Legiunile sale indisciplinate au refuzat;
să hiple îji'păduiile Germaniei temindu-se să nu repcio
dezastrul de la- Vaius.- Am viut să in\ade/ Biitania,

427
dar soldaţii b-an temut să se îmbarce pe corăbii deoarece
marca era foarte agitată. Ca să-i ruşinez pentru laşitatea
lor, le-am poruncit să adune scoici ca pradă de război. I-
ani dat Ini Galba comanda celor patru legiuni ca &&
restabilească disciplina.
Explicaţiile erau coerente, justificate. Dintr-odata
iarăşi începu CTI divagaţiile, îşi ridică ameninţător braţul
gpre cer,
—Am înţeles ui parte teama soldaţilor mei. Marea fier
bea ra un cazan uriaş. Pluton îşi arata ura faţă de noi.
Dar 1-am bălut c;i vergile î
Petroniu-i se gîndi că nu pricepuse cum trebuie sensul
cui intelor.
—L-ai bătut pe Pluton... cu... vergile?..
—Trebuia să-1 fi auzit cum ţipa! Soldaţii mej J-an
bătut cn vergile. Ca să acopăr zgomotul valurilor care
îşi
implorau mila i-am strigat tunător i aşteaptă numai
(-ă
mă ridic pe Olimp ! Am să-ţi dau o mamă de
bălaie
ea ^ă mă ţii minte toată viaţa I
Petronius urmărea cu consternare momentele de luci-
ditate care se amestecau cu dementa.
—Am găsit un mijloc grozav ca să măresc remtnnlo
statului, continuă Caligula. Pariez că niciodată nu
ţi-ar
fi trecut prin cap o soluţie atît de simplă şi atît de
eficace l
—Recunosc că priceperea mea în acest domeniu osfc
limitată.
—Ideca mea este simpla şi ingenioasă. Am să deschid
un lupanar la Palatin,' Femeile tinere, fetele şi
băieţii
senatoiilor, curtenilor şi înalţilor demnitari, ajunşi la
pu
bertate, vor fi puşi la dispoziţia, amatorilor care vor
trebui
să plătească mii de „aureus" pentru fiecare partener
^au
parteneră. Spnne şi tuf Ktt flînt genial f Ştii cum
mi-a.
-\ cmt această idee ? Dacă prostituatele plătesc un
impozit
pe activitatea lor, care nu IQ fac$ nici O plăcere,
atunci
de ce femeile „celor mari" să facă pe gratis dragoste
cu
amanţii pe care şi-1 aleg cu grijă, Săptămîna viitoare
\a
avea loc premiera. Te invit cu soţia ta. Frumuseţea şi
tine
reţea ei vor atrage o mulţime de clienţi. Eoma are
nevoie
de ac-p-te sacrificii ca să supravieţuiască I

428
 Petronius, simţind eă-i plesneşte capul, cobor! aproape
fugind iscările Palatinului imperial, cîfc pe aci să-!
doboare pe Claudiu bîlbh'tul, care urca şchiopătând pe
scări.
— Te urmăresc cîiniî de vtnătoaro ai Majestăţii Sale f
îl întrebă. Claudiu rîzînd.
Petronius se opri şl îi vorbi de planurile lui Oaligula»
—Cred că, glumeşte l
—Caîigula nu glumeşte. Prin decret imperial toţi
locuitorii Bornei care au un anumit venit vor fi
obligaţi
s& se prezinte la Palat. Cei care nu vor avea banii
dispo
nibili, vor senina un cec la ordin. Să, te abţii de la
comen
tarii ! Este mai sănătos !
Claudiu ge despărţi de Petronius ^i continuă să uree
scările.
Ieşind din palat Petrouius le porunci sclavilor oaie
duceau litiera, să alerge cît pot de repede şi să ajungă
cît mai repede la vila sa. Acasă o găsi pe Marcia care. ca
o gospodină conştiincioasă, îi supraveghea pe sclavii ce
pregăteau masa de seară.
O luă de după umeri şi o privi cu tandreţe.
—Strînge-ţi repede lucrurile ! la-ţi strictul necesari
Chiar în noaptea asta vei părăsi Roma şi te vei
îmbarca
pe prima corabie care pleacă spre Antiohia sau spre
ori
care alt port din Siria.
—Trebuie sar plec singură ? întreba ca vpenaisL
—Singură l Oficial eşti deja la Antiohia !
—Te-ai supărat pe mine ? De ce vrei să mă alungi din

Privirea ei nefericită îl mişcă pe Petrouun. cave o

îmbrăţişa cu dragoste,
— Te iubesc, >Iarcia ! S-o ştii ! Dar acum trebuie s<T
mi te supui l Am să-ţi explic mai târziu despre ce este
vorba ! Ajunsă în Siria, ramîi pe loc şi aştepţi sosirea mea !
Am să caut un om să te însoţească !
Petrtmius îl căută pe Encolpius, care se de^păiţise
de Ascyltus şi îşi reîuase viaţa aventuroasă, urmat t de
credinciosul Giton. Petronius adesea îi dădea bani şi îi
cumpărase o mică „insulă" înzestrată cu tot ce era nece-
sar. Encolpius şi Gilon nu mai încetau să se minuneze de
camerele mobilate cu atîta gust.
 —E aşa de bine cînd ai un acoperiş deasupra capului!
petronius, prietene, noi îţi mulţumim dar, în acelaşi timp,
ne pare rău că vrei să ne transformi în oameni tihniţi,
ceea ce nu prea intră în socotelile mele.
Petronius îl îmbrăţişa.
—Vreau ca viitorul să-1 aveţi asiguiat, chiar dacă 2eiţa
Fortuna îmi întoarce spatele, ceea ce sper fcă nu se îatuu-
ple niciodată. Dacă- voi muri, veţi avea o sumă lunara
care vă va fi dată de banca Alexancler.
Petronius îi găsi la masă. Băieţii îi oferiră un paliai de
vin. Vizita lui Petronius li se părea o mare săibătoaie.
Dar acum îi căuta să le ceară ajutorul, ca pe vremini,
cînd fusese nevoit să fugă din Borna şi să se refugieze la
Atena. îşi risca viaţa pentru Marcia ştiind că va pieide
prietenia lui Caligula si că va îngroşa numărul celor pe
care împăratul îi considera duşmanii săi. Poate că tocmai
Marcia fusese aleasă de soartă ca să-1 ducă la ruptura ou
Caligula, o ruptură care devenise inevitabilă.
Petronius îşi rugă prietenii să-i însoţească soţia şi să-i
asigure protecţia în caz de nevoie deoarece el era silit
să rămînă la ]Roma. Aruncă pe masă cîteva pungi cu
,,aureus" spunîndu-le că filialele băncii lui Alexandei le
\or asigura banii de care vor avea nevoie.
—Trebuie să mergeţi la Antiohia. Dar, s-ar putea,
ca pe drum să vă schimbaţi destinaţia, în tot'cazul
veţi
merge după instrucţiunile mele. Pot să «ontez pe
voi?
—întrebarea sună ca o insultă! zise Encolpius.
—Mai eşti prieten cu Ascyîtus?
—Ne certăm mereu, dar putem conta uaul pe altul.
—Foarte bine, vom ţine legătura prin et sau prin
băută,
—Perfect!
- — Vă conduc pînă'la Ostia, după care ne vom despărţi,
zise Pelronius. Mercur să vă aibă în pază !
Palatinul ora iluminat ca în zilele de mare sărbătoare.
Petronius văzu de departe clădirea majestuoasă, grădina
înţesată de soldaţi şi mulţimea care aştepta la coadă să-
intre în palat. Libcrţii de la palat, îmbrăcaţi în uniforme
cu galoane am iţe, dirijau această mulţime bizară, ames-
tecai ă cu tot felul de vagabonzi din-Veîabrum, din Trans-

430
liberia sau chiar din zona necropolelor. Caligula Ic jucase
o testă mită senatorilor, patricienilor şi parveniţilor
bogaţi.
Soţii şi părinţii femeilor sacrificate stăteau în grupul i
prin grădină" şi priveau întunecaţi la gloata ce se îmbulzea
să-sj cumpere tichetele care le dădeau dreptul să se bucure
de plăceri în cea mai selectă companie. Cîţiva senatori
păreau chiar mulţumiţi de umilinţa la care le erau supuse
soţiile lor cunoscute în toată Roma pentru viaţa lor
dezmăţată.
în palat fuseseră amenajate camere speciale pentru
primirea perechilor. Executarea lui Lepidus şi a lui Getu-
lius paralizase orice veleitate de opoziţie din partea părin-
ţilor jigniţi, umiliţi, neputincioşi, Caligu-la adoptase celebra
frază a lui Tiberius: „Să mă urască dar să he teamă de
mine".
Yăzîndu-1 pe Petronins că vine singur, pi h h ea !ui
Caligula se înăspri.
—Nevasta ta nu vine?
—Duine Cezar, soţia mea ar fi fost fericită ca, ofc-
rindu-şi corpul, să contribuie la însănătoşirea
trezoreriei
imperiale. Dar tot mai e la Antiohia, unde
am'lăsat-o,
deoarece dacă o luam cu mine, n-aş fi putut să vin
aşa
de repede la Majestatea Ta. Dar îmi voi trimite
secretarul
ca s-o aminte că trebuie să se întoarcă urgent la
Roma
ca să participe la aceste baeanale,
Cuvintele lui Petronius nu-1 înşelară, îiisa, pe Cahgula.
— Jî-ai dezamăgit, Petronius ! Tocmai tu, cel mai bun
prieten al meu !
în timp ce îi prhea pe clienţii care iuti-m noi jibdatoii
sau iezeau satisfăcuţi îi zise cu apprime lui Petronius s
— Eşti dcfctul de bogat ca să plăteşti un milion de ses
terţi pentru un tichet. Nu ! Un milion este prea puţin
faţă de a\erea pe care o ai! Cinci milioane !
' în clipa aceea Petronius înţelese că pierduse un pne-
ten. Se înscrise pe lista debitorilor deoarece nu avea alîţia
bani asupra sa.
— Petronius, poţi să intri ! Şi dihtreazu-U- bine ! zi^e
Caligula cu răutate.
Petronius se înfioiă cînd \ăzu do a lungul coiidoan lor
din palat un fel de boxe oare aminteau de cămăruţele din

431
 cai Merele fierbinţi ale Suburei, în fata uşilor deschise
fitiU'iiu la lîrid amatorii de plăceri, aşteptând ca predu-e-
suiii să-şi termine treaba. Oamenii Casei imperiale supia-
vcgheau operaţiunile şi treceau pe nişte tăbliţe numele
clienţilor iluştri. Caligula poruncise ca nimeni să nu fio
scutifc de această obligaţie.
Pefcrouius se întreba ce ar fi zis Octa viaţi Augusfc
văzîndu-şi palatul imperial pîngărit in asemenea hal cu o
atmosferă care invita la voluptăţi ruşinoase, la dezmăţ.
Printre indivizii îngrămădiţi văzu şi tunicile de mătase
alo victimelor dcsfrînării lui Caligula atîrnate de patere.
Atunci înţelese ura împăratului împotriva aristocraţiei,
care îl defăima în public, împotriva senatorilor, care iî
condamnaseră mama şi fraţii.
Cînd Pc'troriius ieşi din palat fără săsu folosească de drep-
tul său, Caligula îl bătu prieteneşte pe umăr şi îi zise
ironie :
—Sper că ai profitat de banii tăi. Deşi, fie vorba între
noi, nici o femeia nu merită cinci milioane de sesterţi.
Bar, înainte de toate, datoria faţă de stat! Ah, era să uit î
Caligula îi arătă un vas grecesc de mari dimensiuni
aşezat Ungă uşă.
—Confcribue cu ceva la întreţinerea fiicei mele. Mă costa
foarte scump l
Petronius scoase din centură o pungă plină de „anrcas"
şi o lăsă să cadă în vasul plin de ofrande.
Caligula îi mulţumi, apoi continuă cu o amabilitate
dezminţita de reflexele de oţel din ochii săi.
—îţi acord o vacanţa pe care o vei petrece la vila
de la Baies pînăla întoarcerea soţiei tale. î-f-o să te
plicti
seşti prea mult căci se apropie sezonul de vară.
—Dacă îţi place vila mea de la Baîes, Divine Cezar,
aş fi fericit să ţi-o ofer I
—De ce să-mi oferi ceva ce pot să iau in orice clipă
fără să întreb pe nimeni? l

Petronius ştia că exilul său îndulcit de ia Bai'es putea

să fie tiansformat în orice clipă în iadul de la Mamertina^
î^i aminti de Cynthia şi Bcrenice, de Marcia şi Agiippina,
de lulia Lhtlla si de atitca alte femei care trecuseră prin

432
 viaţa sa. şi încîliipuia tot felul de variante aîo sfîrsHului
său, deoarece ştia că împăratul nu-i va ierta niciodată
gestul.
Se aşeză pe terasă, şi contempla marea do un albastru
închis. Cît timp va mai profita de spectacolul acesta?
Oamenii, care prîcepuseiă că şederea lui la Bai'es ascunde
un exil, U evitau. Doar Castor mai îndrăznea să-i calce
pragul şi să-i aducă veşti de la Roma. l'etronius proiitâ
de venirea !ui Castor şi îi dădu o scrisoare pentru Maicia
pe care trebuia s-o transmită prin Ascyltus. îi cerea t-a-
facă o călătorie cît mai lungă prin Grecia pînă cînd i se
va lămuri situaţia.
I se părea că cei douăzeci şi şase de ani ai săi duraseră
secol» întregi. Singurul lucru pe care îl regreta, gîndin-
du-se la o moaite apropiată, era. că nu mai putea să-şi
continue cronica cu care îl însăicinase Antonia. De ase-
menea îşi laba ueterminat romanul. Aşternuse pe lin tio
tţîleva capitole, cu scrisul său neregulat şi chinuit, ca si
Viaţa lui. Ştursâlurile înnegreau manuscrisul, deoarece
cu concepea să lase posterităţii o operă cu defecte de stil,
Scria în fiecare zi, pagină după pagină, din plăcerea-
de a acrie dar "şi pentru a nu se mai gîndi la viitor, îutr-o
bună zi, pe cînd lucra in«pirat la manuscrisul &ău, dădu
buzna peste el majordomul foarte agitat.
—împăratul Caligula a fost asasinat,' împărăteasa
Cesonia şi fiica lor i-au împărtăşit soarta. TJianul u
mort !
—Cine i-a urmat ta tron? întrebă Fetronius lăsînd
pana lîngă călimaiă.
—Nu se ştie !
în curîrid se aii7.ua strigăte dejmctirie venind din
stiadă.
—Tiranul e moit !
—Să-i dăiimâm statuile !
—Să-i strige m numele de pe (oale monumenfdc \
—Uitarea să se aşUîaiml ea nisipul pe domnia fui (
—Tiranul a crăpttt !
—Tar Ui fa lui l a ui urni in iad I

433
 x x ni

' i i! Potronius fusese foarte şocat de asasinarea Iul

Caligula. In poHda esiluhu în caie îl trimisele
împăratul, Pe tron mă îşi amintea de el ca de un
prieten bun si sincer. Caligula trăise după principiul
său :" să te bucuri de fiecare zi ca şi cum ar ti ultima".
Piezişe după o dimineaţă dedicată «nor serbări de
amuzament.
l 'l t i 1 '
Murise tîuăr, făiă să treacă prin suferinţele «unei
boli prelungita sau ptin ciunuiiEe «nei agonii lente şi
1
n. îngrozitoare. Totul se terminase în olteva secunde. Se
spune că loviturile puternice se tac simţite doar
după. trecerea unui anumit timp. Moartea sa rapidă îl
cruţase chiar şi de durerea rănilor mortale pe care i le
provocaseră Chereas •>i complicii pai.
Caligula, care nu avea încredere în nimeni, făcuse
miprudenţa de a trece pe sub un portic fără a fi
escoitat de detaşamentul său de gardă gtrmanică,
apărătorii săi fanatici. De «.ceasta împrejurare a pi o
ti ta t Cbereas, ofiţer de pretoriem, corpul de elită oaie
ar fi trebuit să-i asigure protecţia. Dar creierul
omenesc este, de nepătmns. Cine ar fi putut bănui că
un scut viu al Împ3ratului-ar fi jiutut avi de\ină
ucigaş»! lui ?
8i cine ar fi îndrăznit să creadă că flaudiu
Eilbîitul, f Kuidiu Idiotul, cel mai mape bufon al cui ţii,
îşi va pune coioana imperială pe frunte? Dar în liaţă
se întîrnplă şi fapte oaie depăşesc imaginaţia cea mai
nestăvilită. Prinţesa Antonia, care îl dispreţuia, ar fi
avut cea mai nemaipomeniţii surpiiză a vieţii sale.
Daca împăvatul falîgula nu s-ar fi supărat din cau/a
abacnţei ilareiei, iai Petronius, care nu-1 păiăsea
aproape nicioadă, s-ai fi găsit lîngael'în acel moment
tatăl, poate GA altul ar fi fost deznodămîniuî acestei
acţiuni. Petio-nius ai fi intervenit, poate că-1 omora
pe Ciiereas înainte ca acesta să comită atentntul. sau
poate că. pierind copie. şti de numărul ajjresonloi.
ai fi akitai garda geimanică şi ar fi intervenit
apăinlmi) hn Caligula itunnte ca ircpaia-să se
nrodncă. Dacă . dacă . dacă ..
434
 PelroniuSj fiind îu exil, nu putuse asista la urcarea gro-
teseă pe tron a lui Claudiu Bîlbîitul, devenit împărat giaţio
unor kmturi de pumnal ale unor pretorieni dezorientaţi,
ulei la ovaţiile din Senat care se voia republican, dar
eaie în ciuda „înaltului său prestigiu" nu avusese ace&b
noroc, şi nu putuse să se opună soldăţimii dezlănţuite.
Petroniust îl anunţase pe Encolpius, pe calea stabilită
de dinainte, că piimejdia fusese înlăturată şi că putea s-o
aducă, pe Maieia la Roma. Acum, cînd se găsea dcpaito
de ea, iy aminti a de faţa ei frumoasă, de ochii care scîu-
teiau ceiînd di agoste, de devotamentul ei de cîîne care : er-
şoşte mtnguerca btaţnnului. Dar perspectiva de a se \edra
legat de Marcia, cluâi dacă ar ti fost eâr cea mai fi umoa&ă
femeie din lume, îi răcea elanul.
Se întreba dacă regretul după independenţa picul ut ft
nu se dai ora comuniunii spirituale cu Cynthia. Oare n-o
tiădasc? Soiă-^a nu mai exista decîfc în amintirea celor
care o cimo&uiveiă si o apreciaseiă. Dar pentru el era mea
în viaţă, îi despăiiea un obstacol, dar obstacolul acesta
putea fi înlăturat. Graţie Berenicei reuşise să reia cu Cyn -
thia \iata ,,fizieă" comună. Să fi fost o victimă a unor
Yrăji? Xu credea în farmece. Dar era convins că foiţa,
spiritului putea să răstoarne şi munţii.
Ştirile de la Tîoma soseau la Bates cu o frecvenţă care
îi permitea MI reconstituie lăutul de evenimente cu o
anumita exactitate, cu atît mai mult cu cît îi cunoştea»
foaire bine pe cei mai mulţi dintre pai ti ci pan ţi i la această-
tragedie care ii ixa grotescul. Ar fi vrut să asiste la manifes -
taţiile mulţimii capricioase şi inflnenţabile^ care trecea
dintr-o parte în cealaltă eu o rapiditate uluitoare. Ar fi
A rut ,să fie martor la executarea lui Cassius Chereas ^i a
complicilor săi Lupus şi Aimila, deoarece îi detesta pe
trădători şi îndeosebi pe aceia care se ascund feiib masca
unor prieteni de\otaţi. Cassius Chereas jurase credinţă
Im Caligula Jai acum îl ucieese in\oeînd salvarea impetiu-
lui. în realitate îl uia pe Caligula pentru că nu-i acoidîiso
gradele înalte după care jinduia.
Senatorul Vinicitinns şi fostul consul Âsiaticus, caro
erau U curent cu conspuatia, fuseseră amnistiaţi. Vinicia-

435"
 nua acţionase eu intenţia de a profita de tulburări şi de a
pune mina pe coroană, chiar cu riscul de a provoca un
război civil.
Petronius ridea imagfnîudn-1 pe Claudiu bufonul
purtat pe umeri de către prctorieni pînă Ia cazarma lor
pentru a fi în siguranţa, deoarece preferau un împărat
care să le susţină privilegiile de trupe de elită, să le dea
bani şi onoruri, deHt un Senat, care îşi pierdea vremea
-în discuţii sterile şi ridicole eu privire la restaurarea repu-
blicii.
Peironiua era curios să-1 \adă pe Ciaudiu, această
paiaţă impusă de armată, recunoscut de Senat, aclamat
de un popor nestatornic, instalat pe tronul strămoşilor 1
săi. Va avea o atitudine de suveran demn, de suveran
conştient de rolul său, sau fee va comporta ea un bufon
căruia i-au fost schimbaţi zurgălăii cu o coroana J II vor
duce de nas sau va arăta că. iu toţi ariii aceştia şi-a ascuns
adevăratul caracter, adevăratele intenţii ca să scape de
crimele fără de bfîişit diii familia imperială?
flaudiu, eel mai autentic membi u al familiei An ton iilor
şi al luliilor, lăsa impresia unui vas grecesc pictat în negru
şi roşu dar care păcătuia prinţi-o fisura care îi ştirbea
loatit ^ aloarea.
N"onl «ureran, care =e aiăta rc^pecluos faţă de Senat»
ii dădu libertatea de a-i rechema din surghiun pe toţi
cei exilaţi de către Caligula. Pctrom'us primi comunicai ca
oficială de anulare a ordinului de esil ca si dispoziţia
să-şi reia postit! do guvernator al Siriei. Se urcă pe cal
şi alergă mlncînd pămînrul piii.t Ja Eoma, profitînd de
serviciile de poştă ale stptului, oaie a~\ea totdeauna cai
odihniţi.
Domilia fu piima care îl ui.tîmpiuă cînd intră plin de
colb în peristilul \iîei lui Niger, îl ţmbrăţfoă rizînd şi
plîngînd în acelaşi timp şi îi zise că lunius îi spusese eu
cîteva zile mai înainte \e^tea cea bună dar ca toate com-
plicaţiile admini^tiathe provocasciâ întîrzicrea trimiteiii
ordinului senatorial, în ajun t,osi?c si ]\Iareia la Eoii'a.
— îmi închipui ce felicită o ;-ă fie cîr.d o pa te \adfi!
Ah, ce fiică mi-a f c? t jcntiu tine şi pentru ca ! Bin feii-
cire tiranul e moi t !

436
 Petronitw o văzu pe Marcia care, anunţată de sosirea
sa, cobori bucuroasă pe scara de mnrmură, urmată de
phloe care rînjea maliţioasă. Dar ceea ce îl izbi neplăcut
pe Petronius fu fardul violent de pe obrajii soţiei sale,
care o făcea să semene cu o mică prostituată din Subura,
Ochii ei strălucind de fericire şi buzele roşii ca focul schi-
ţară un zîmbet copilăresc de bun venit.
Petronius îşi încreţi nemulţumit sprîncencle.
—Ce-i cu masca asta oribilă de pe faţa ta? Şterge
sulemeneala asta de prost guvt şi prezintă-te decent în
faţa mea.
Figura Marciei se urîţi exprimînd consternare şi amără-
ciune, îi aruncă, o privire plină de reproş lui Chloe şt, fără,
să, spună ceva, urcă repede scara,
Domitia ghici repede adevărul.
—Chloe, de ce ai sfătuit-o să se sulemenească m?i iau
ca o paiaţă?
—Asta-i ultima modă ! răspunse Chloe indolentă.
S"u ştiam că Petronius a rămas eu concepţii atîl de înapo-
iate !
—Ai vrut s-o faci caraghioasă ! exclamă Domiîia
iritată, îf-ai nici o scuză ! Iar tu, Petronins, ai fo^t prea
sever cu ea !
Instincvul Domniei n-o înşela niciodată. Chloe îl
' iubea pe Petronius şi vroia s-o discrediteze în ochii lui pe
sărmana Marcia, o fată foarte credulă. Tonul dur al lui
Petronius o întristare. Căsătoria lor părea ratată, înţelegea
f sentimentele fiului său, dar aceasta nu însemna că le
aprobă. Apoi, dragostea ţinui om viu pentru o moartă
o descumpănea. Cu indulgenţa sa maternă iertase incestul
fiului său mai mic cu at it mai mult cu cît în familia imperială
f această abatere de la morală era ceva foarte curent.
L lunius sosi mai lîrziu ca de obicei. Şedinţa Curiei se
l prelungise deoarece fuseseră revăzute listele de senatori.
' O parte dintre cei numiţi de Caligula fuseseră expulzaţi
din ^înalta Adunare.
îl îmbrăţişa preocupat pe Peiionius, apoi se intin^c pe
patul său în timp ce sclavii pregăteau „cena'\
Marcia apăru fără farduri şi îmbrăcată într-o rochie
simplă de mătase care îi scotea în evidenţă formele încă.
tinereşti. Acum era de o mie de ori mai frumoasă şi Petro-

437
nius se simţi jenat de comportarea sa antei ioara. îşi
schimbă atitudinea şi îi vorbi cu amabilitate, ilarcia
ii răspundea la întrebări fericită că îi roiiUrasc în graţii.
Pricepuse, ea şi Domitia, numai că prea lîrziu mancM-a
îui Chloe, însă se abţinu şi nu-i făcu aceleia nici un reproş.
Po străduia să fie amabilă cu toate neamuiile lui Petroiîius,
chiar dacă asta nu-i reuşea totdeauna.
Imnas îe aduse o ştire care îe tulbur;") pe femei. Sena-
1oiîi şi patricienii care fuseseră siliţi să-şi prostitueze
fiicele si soţiile în lupanarul de la Palatin hotarheră în
secret să abandoneze copiii zămisliţi în perioada aceea,
ca să nu mînjcască sîngele pur al familiilor lor cu clemente
>1iăJne, Abandonarea aiîtor noi născuţi îi făcea să jubi -
leze pe codoşi şi pe amatorii de sclavi, pe caie îi obţineau
fără să plătească un ban. Aceştia îi creşteau pe copii pînâ
la vhsta pubertăţii cînd îi lansau în circuitul prostituţiei.
Chloc trecuse piin proba lupanarelor imperiale expri-
miudu-şi in gura mare indignarea, dar iu sinea sa p,ustind
toate plăcerile. Numeroasele contacte soaiale îi lăsaseră
amintiri de neuitat pe care acum le repeta cu discreţie,
tind £c ivea cite o ocazie. Doar cîţha soţi jigniţi au cerut
repudierea soţiilor. Dar adulterul nu putea fi imputat
unor femei silite să îndeplinească poruncile împăratului
fură ca bărbaţii lor, laşi sau slabi, să schiţeze un minim
gest de protest. Doar holteii priveau cu tcninătate la accas-
1ă furtună, grotescă.
Domitia scăpase de dezonoare doar datorită vîrstei
sale înaintate. Frumuseţea sa ofilită nu mai găsise ama -
tori. Iar Petroiîius o salvase pe Marcîa de 10 această ruşine
mai mult din mîndrie decît diii dragoste.
Un curier imperial îl anunţă pe Pe tron ins că trebuie să
so prezinte la Palatin, împăratul vroia să-1 primească
personal a doua zi.
lunius îşi exprimă teama :
— Rişti s â-ţi pierzi scaunul de senator obţinut sub
domnia lui Caligula, ca şi alţi colegi de ai tăi.
Pelronius îi răspunse calm :
— Tată, ştii cît sînt do indiferent cînd este vorba de
onoruri şi cît de mult dispreţuiesc manevrele politice,
îmi ajung calităţile mele de seriilor şi de iubitor a tot

438
ceea ce este frumos. Dacă ini se ia scaunul de senator,
Voi ti foarte fericit. Am intenţia să scap şi de postul de
guvernator al Siriei, Prefer să stau la Boina ilecît la
Antiohia.
Marcia observă ca privirile Lui Petromug adesea se
ţndreaptă spre masa copiilor şi t îndeosebi, spre Leda, cea
mai zburdalnică din toată droaia zgomotoasă. Se gîndea
sap nască un copil care să învioreze dragostea fără vlagă
ft1 lui Petronius faţă de ea. Era nefericită simţind răceala
sentimentelor lui Petronius.
lunius continuă:
—Prietenul meu Ulpius Tertullius şi-a pierdut locul
din Senat deoarece nu mai dispune de rai venit de minimum
lin milion de sesterţi.
Hînca cu lăcomie dintr-o prăjituiă cu cremă.
—Ai putea să-i împrumuţi banii aceştia, îi zise Petro-
aius cu reproş în glas.
—Ştii bine că situaţia noastră financiară nu mai esto
cea care a fost şi asta de mai multă Treme.
Petronius găsi dezgustătoare meschinăria tatălui său,
—Ai fi putut să-mi ceri banii de care aveai nevoie,
p-aş fi oferit fără să stau pe gînduri.
—Erai exilat la Ba'iea. Apoi am avut atîtea probleme
e rezolvat încît n-am avut timp să mă gîndesc şi la neea-
urile lui Ulpius. Mărci» pusă- pe fuga, Marcellus şi el
xilat, situaţia mea destul de compromisa din cauza lui
ibiua. Fiindcă, veni vorba, unde e Yibius? o întrebă
Marcia.
—Ştii bine că a luat obiceiul să. se întoarcă acasă
foarte tîrziu.
—De ce nu se mută? Casa asta nu e han ! Ce ruşine î
Să devii patron de bordel! Nimic din ce-i scîrbos
nu-i
tace silă ! îi place să se bage în noroi ca un porc t
Marcellus, în veşminte de drum, intra în peristil.
pomitia U primi cu bucurie. Chloe, însă, U primi mai rece,
|forcellus îşi îmbrăţişa droaia de copii. Petronius simţi
o invidie bolnăvicioasă cînd îşi văzu cumnatul sărutind-o
>e Leda pe frunte şi pe obraji şi această invidie luă pro-
x>rţîile unei mînii abia ascunse cîud o văzu pe Leda răa-
mnzînd cu bucutia ei de copil la mîngîierile falsului său
iată,

439
 do ceremonii îl introduse pe Petronius în
cabinetul de lucru fi! lui Claudiu. împăiatul dicta un text
vmiiia din gecretaii dar văzîndu-I pe Petronius îi dădu
drumul^ se întoarse spre \izitatorul său şi îi spuse bîl-
bîind-u-se :
—Tiebuie să recunoşti, Pctronius, că ne îutîlnim îu
liste condiţii surprinzătoare !
Apoi îi arătă un scăunel.
—îţi jur că DU m-am gîndit niciodată să mă urc pe
tion. Fără să mă angajez îii cursă, am ieşit pe primul
loc. A?ia mă face să rîd ! Mă întreb ce ar zice Augnstus dacă
m-ar vedea suit în capul imperiului ! Nu-ţi mai spun de
mama mea ! Cred că ar fi făcut o criză de apoplexie I
Bar să nu-ţi închipui că mi-aş fi uitat lucrările din dome
niul istoriei ... Imperiul nu mi-a sucit capul. Am noro-
ciil de a o avea alături de mine pe Messalina, această.
admirabilă femeie cu cap, care mă scuteşte de o mare
parte din sarcini. Ea se ocupă de înnoirea cadrelor sena
toriale. Are mirosul unui cîine de vînătoare ! E o femeie
extraordinară ! Ea e cea care a vrut să vorbească ca
tine înainte de a lua o'hotărîre cu privire la loeul tău din
Curie.
Claudiu luă un clopoţel de argint şi porunci sclavului
care apăru cu braţele încrucişate pe piept şi un genunchi
aşezat pe pămînt ca In faţa unei divinităţi.
—Să vină, împărăteasa!
După puţin timp intră şi Messalina împrăştiind în
jurul său mirosul unui parfum foarte fin. Era superba,
orbitoare ca rin răsărit de soare. Petronius se ridică şi se
înclină în faţa ei.
—y-a-i aşa că e divină, Petronius?
—Divinitatea este primul atribut al unei împărătesc
a nomei l răspunse Petronius galant.
JMessaliua îl măsură din cap piuă în picioare oprindu-şi
prhirea asupra fizionomiei seducătoare, a muşchilor,
coapselor şi vii Uitaţii lui Petronius,
Claudiu interveni întrerupînd încîniarea Messalinei.
—După~urearea mea pe tron Penatul m-a anunţat
că şi eu sînfc divin, chiar dacă am refuzat acest titlu !
Nepotul meu Caligula îmi spuma ea .-im[ea cum îl pătnra-

440
tic dhmitalea, cum îl lidică pe nişte aiipi imi/ibii 1 ,
c T . pe Jupilcr. Eu, ţi-o măiluriscsc, n-aiu fehniil
niciod .la, aşa ce\a.
— îf-ai simţit fiindcă (M initaica este ^Uroa in
n,->îa-
raiă. Majestnîe !
Claudiu îl ameninţi cn degetul în glumi.
— Linguşi tcii'le !
^lessalir.a se U^ă pe un d h an acopeni cu o «torTî
UM'îă, r-u fir de aur pi aigmi. (\ubcle eorpulu» du,
ale Miuioi -i f, j e picioaielcr fc jac Mau snb m^ta^î
a IG ^' O a lo^-lhti.
Cardiu o a uini i a fcin cvat.
—ile^riui?, Tioiai C- i safrebi pe
P^'i
lf aiiioecuuitclc ^aîc do i o tn-ipnl
hii O l
—Pap t n î ca a fo!i OMÎat de nop--
1 1
';
SB ftnoaiea PO . Ki r! do Ticio că
liobr'"'

fruntea pl
—Cred că i- ar comeni niai mnlt un
post do
jjnperial !
—Comoaia mea. totdeauna am acceptat cu
entuziasm
păieiile talc ! zi^e Caudiu şi *'Q întoaise spre
Pclioiiius,
îi dispioţuiesc pe Feratoii. Ştiu că mă m,i«c.
K"iT iniiu
nicicdatfi la Cai io făta escortă militară. Dacă aş li
i*ingur
jiintic ei, m-ar înjîinglria ca ic matele C^zar !
Xnmai
lil'-ciţii mei &o buciuă de mciedeiea mea.
Bintie ei îmi
aleg niiniştiii. Dar primul meu ministru este
ile^alma !
Oficios, bineînţeles ! Puteiea ei este mai mare
dccit cc;i
a tutui or demnitarilor luaţi la, un loc ! Ea
dispune, ca ^i A
lame, de pecetea imperiului ! Jlessaliua, să ştii că Pe
tron i u :>
e-^te un "scclii piietcn !
Un sfert de oiă mai tîtvJu pecetea imperială ^e
aplica. pe primul deciet care confiima demnitatea de
senator a lui Pctrbuius, apoi pe R\ doilea, caie îl
aducea dm Siria şi îl numea consilier imperial vi
controlor al provJieilloi im-reiiale.

'Al
 a aprobase înioarcetca lui "Marcellus din exii
îLir nu şi restituirea aveiii sale, caic intrare în vistieria
inperiului, Rămas fără bani, iiaicelln> f,ăeu apel la foşîn
sli boeri MI-Î întreţină familia. Xu era tatăl copiilor Cyn-
1Inei? Cum nu mai avea Lici un \enit. i-i pierduse şi locul
clin Senat.
Fetronîus discuta c n pariu i ii ca/1!] lai Alamlli"1
—Aţi ales im băibrt grozav pontiu C%nt1iia ! zi-c c
dr manie. Un parazit pe eau- iiebuk- k ă I hi Trai ţi ca]
-•
ni;imul dintre clienţi!
—Cmear fi puful <^ă pieud i !--r^ 1 T r, ni.i.a, m I C M
K1' llmentală.
—Şi ce ai fi \rul bă fac, IVmvms ? SI incliid o_lri
în faţa relaţiilor tale incc^tuoa c <u f'uillila ? Tu
oşti
•\movat iii paite de alegerea noa^ul ! A'\i fost feiljiti
c,
l-am găsit pe lentul acesta c.^o ii-a iru'^^! ccpil.i
Xjhi
irnmlu-^i eă-i a lui !
—Tar ?eiim toii copiii aee-jUa. pnutie vai e şi latf.
j "--, trc'^ie E-a ponte numele de H ; llrs f
— EMÎ un lxu'l>Jl însurat ! inlom ii Dor.^n. Soi\ ( î
(^-.e. un modal de i înmiise t f, de m^c^uil M O o viiluie
I<n tu te porţi faţă de ea cu ;uîta i." ei Ia- ÎJ. CIL îmi lăneş,
inima. Ea ar putea să-ţi dea copiii c?ie ^a-ţ 1 pc?ite numele,
—De ce nu-i spuneţi asia şi lui YiOiiis !
— Eiindcă Yibius esle luşinea familiei noastre!
Domitla, conciliantă, mingiie Lila lui Petroniu-.
— Be ce ta ne &fî.şicm între noi cînd totul he pr^buşcşie
r ( inul nostru? Eram atit de fericiţi cîiid tu ţfi Cyntliia,
31, \ copii, vă jucaţi în .grădnă ! Apoi aţi Mikat -totul! ^
Petroniiic, o pini pe Doraiiia şi cxpiossa aspiă. a fe|ei
t ' se îndulci.
-Daca Uimea ar ji e9n>ârmu după doimţolo la!e ?
i 1. Ctropurile Elizee s-^i' n fia ip doi pa-i do noi.
\ o \
l.OUd. ?e u o herghelie
di
Antiohia încărcat cu obiecte < e <ida M de
.. . ... o
_________________________________________________________________________________
_.
c .ii arabi, nişte cai minunaţi cai e n-aveau iivaii la cui elo do
care. Caii pur .sîngo erau ultima &a pasiune.
Vizitele la Palatin îi intraiă iarăşi în obişnuinţă.
Ii.Mdioşii cîrteau pe la colţuri; „Un opoitunist ! Avea r
n u.cl acces la Tiberius, îşi afişa lelaţiile privilegiate cu

142
 \
Caligula iar aemn îl vrăjesc pe Claudiu Bilbilul !" iV-
tronius ştia că era ponegrit, dar nu aborda nici cea mai ivcA
atenţie calomniatorilor. Se detona, puţin cife pui iu, de
legăturile cu viaţa raateiială. lîă-pimdeo. omd CMJ , chemat
la consiliile imperiale, îşi Apunea părerea d îi îi i ^ * cerea dar
un renunţa niciodată ia apatia pe cau o in; infesta chiar şi la.
şedinţele de la Senot, pe care K- pi ivea mai mult ca ^pcctator.
Indiferenţa ,-n, indolenţa - "> -ippăs"-toare, eleganţa ţinutei,
limbajul alos îi stmj riu"in i > senatori. Aveau impresia că
Petj^uhis îşi bate ] de t Xumai goana după opere din r-
c-ulplura M puii* o-reaeă îl mai scotea din inoiho, Plătea
sui-"1." \Ti03\i pentru o Afrodită de Praxitele^, petit rn un bust
do v^ op? penii u un llerculo de Lisip '•au pentru un Apollo
Siur> tonul, începu ea ^ iefaeă colecţia de ulcioare cu
doi toaile, de amfoie, de cupe si de ^a^e pictate in 10,11 '
iţegîii cumpărate în Grecia la picturi ameţitori o. i
ISIarcii o îmbrăcă cu stofe preţioase, cu mătu^uii :h,, '
ze'jtî aduse de caravanele paiţilor şi o umplu de l.ij.iiei. 1 ehiar
dacă lemeia ar fi pief^rat mai mnîie ^^ i ll!.o <> ÎP rlioie i
dro^-t^
utrucît o "->"î pe eaie o iruLim^c nu i mai ajtin^ j'Cntiu
expuiicie"' obiectelor de aitl, îşi cumpaV o \i imensă pe
Es3\ilin. ÎJicoujiuatri de o g] adină mp Puţini aveau
privilegiul de a fi incitaţi la bai' pe caie le oferea,
împăratul şi Alcalina, bme r- oitU', veneau totdeauna la
festinul ne ofe-iite m cii-> ( cn îor,
iSu putea fi acuzat de pai veniti^m de oarece umili'"'
ZiTiger era dintre cele mai vechi şi ni?i ari^tocra'- -e din J?
onia, aliată cu nobilimea clin MaiMlia M nirun ^ i . i ei ini
iu c ese niciodată atingă do prostul guiţ,
Toen-vi în aofisiă perioadă fu'-e-e acu/nt
dolalorul Doini t ins A fer, caic -e Luidi că n n
nici un proces, că fi fi delapida i Irniii publici, .
clud primi iiotilieaiea denunţului lui Afer Ş" a •!
dezbaterilor în Cinic, zîiiihi do?i amuzat.

Duelul caio se anunţa intio Afci si Petionin^

senzaţie. Delatorul era un ir.dn id hoîncluplccpt caic
toate mijloacele ca să-şi ajungă >vopul :
p d' 11 -.uilui M o^ii,ie ^ unei tioîmî dm a-soiea a o 1 MM
~v ( i a do bani n as uusx spin tul şi eimeîo. Afci 11
i > 11 n atu inipoitant- misticul, nrpciială era c;r i
Ni u u'npliui Lib^'in, caie ei ar. in condueerei ci i
\LI, si •-a-'imcia e t „ p^Uri3}C la îjiipăî|/ioa a1*..* ',
! x 'l CI l

Iiniiii^ -' IXMiiiu i Uiiia^ciă in panrji. O e\oiiuv !

c MI-. «110 , ! i iiiîiîloî I"j I 2eticiii!' ai h ca.7iu ioane 5 < >
i ( e P \ v cn Hn h n "M<;(i tt ^ cm u1 a H11 ai te n > ,
L ct i i i i C i L e ^ / ! , aai/'diiu pe di \' :
; ' ' uhie GV Te io^iu^ ai ii cap^l îiicuxl
! iM Antenei '•i ai ii o\lo' IL - O pun n'po
i (' irieii-ie i CQ ])u)} 11 j \ ^tc Vi u
; <t iei ilc" i oijiuCinl t i 'noi şi c 1
( ippjJ, • b 11 puhl i ni ^ ' i i a ^i !

{.bl r'i om ]_KUti t l

ieM d'nii nn n.«ga/ni în i a i e pumpaia-e o

ciijă Uica '•Ci» i,ată (.'e olanii PhijM^ pe un foi d i ]
bjîi i ^i(. f1 <„, ui i regie şi ion ihi^tiau n.i^toica Atcinu [O
/x_!jv, di i p ("MU c?p ie^ea amtată (le îlej}li„:^to> (. ihn
l^irUiiiic ac(->ea. caie inauilo ii p,,-, isn.ui, îiiu^^u
ii nni,v J<i":l unui pns'Pi iieip" iig i i, K i , u ".c de i ' ^ r
şi <cuO nu ducea nic^iui
Un <>c\v, iii""se eu^a Mipadi H^ ni •_, îl în l i t r".
în iiai ^ul ac eşti Pctioi rrs ii \ " ^ i ] ^ ( ir \ \ ? \ r , [
* . da eu i n i , H ea i K f M , i .1 , ^ i i ^.aij , a. i,
T ' 1 J A

J i i,i i i_[«. Ci, ii a],1 1 d i i. a ,i u t , u.

 - Casloi. ce c m tine? EMi bolnav? îl întiebă
ioiai.
Castoi îl pini buimac. Pai ca că tui înţelege iulie-
b.uea Im Peuomus. îşi sui tui tl capul si îl îeciinosru "-o
—Xu te-am mai ulzut de un \ eac ! Am IOM aţii de
otupab încîl am uitat sa-ţi mai dau un semn do
Mala !
C AM oi -\oibca lepede, se ^edca că a\ca febiă.
—Aş fi fencit, Casîoi, să-ţi ofer o „ccnă ,
—îi i mulţiuncsc, dar sînt pica tulburat
- Atunci o cupă de \m la ,.Diagonul Alba-^tm" I La
1a\euik tinereţii noastre!
—Xu ' Tiobuie să mas. M mi rheUnie^c eneifţia ^ă,
mt...
—(c să uiţi? in-ibtă Petromu^ pneteiuMc,
î ->i dădu ccama că pucteuul fe rlu ei a pradă ^ disj o-
irun
îl puM descumpănit,
Petioimis i/bucm m ii->
— Te îinidic? î Cit n aş da să pot pioimnţi *.uMuieie
act sica mag i ce,
C^^tor Kcu uu efort şi se liotăiî e*! ,1 ci^dmU ^Jtletul
—Iubesc o vestală !
I'eliomus înlemni.
—"Eşti ucbun !
CaMoi lă-ă SA- I fadă bnsiele CouMenta luut.l Un
Petionius îi lua o rnaie gicuiale de pe suflet,
— Glumeşti ! zise Pcttomu- uimit. Este <> di-^osle

s pun areaMa Ua/ă e\pnma pio^m

căci şi ci iubea o moaită.
— Ebte o dragoste mieizisă, admire Ca- 1 oi O sini
Dai uu poi f-ă lupt nnpotina acestui «cntiment. mă' pu-
toi mc decît laţiuuea, mai Ui c decîl cel mai oloiptntai
-imţ al lealităţii
Petronius, chinuit do piopnilo sale fanta^u.c, inţde-
oca pasiunea Uealizabilă a pnoteimliii si u.
— X-ai ^oie să te atmgi de o vestală! La capătul
drumului \ă aşteaptă moaitea ! Ea îţi împărtăşeşte dia-
gostea ?

445
 —J)a ! Xc-am văzut la jocurile ele circ. Aveam un loc
aproape do loja vestalelor. A fost destul să ne pi î
ura o
singura daţii ca să ne dara seama că nimic, nici
obicciu-
jile, nici infcrdicţiile, nici legile nu vor putea să se
opun,t
dragostei noastre, Pdntr-o sclavă bătrină i-am
transmis
în taină un mesaj. Ea mi-a răspuns. Ke-am hotăiit
să.
fugim din Koma. Xe vom iubi departe de ochii
oamenilor.
—Te-ai gîndit la riscuri?
—Xe-am luat toate măsurile do piecauţie. înlr-u^a-
diii aceste zile, pe care o vom alege cu grijă, ea v a
părăsi m
taină templul Vestei.
A'estalele &înt foarte strict supravegheate, Pot să io
ajut cu ceva? întrebă Petronius suspinînd.
—Eu ! Primejdia e prea mare ! Apoi, cu cîfc am fi mai
numeroşi, cu atit riscul unei indiscreţii ar fi mai
mare !
—Castor, te implor, nu te lăsa tîrît în această arrn-
tură înainte do a fi sigur ca o să iasă bine !
—Xu mai pot da înapoi ! Toţi ne urmăm destinul !
—Castor !
—Adio, Petronius ! Urează-mi noroc !
—îţi urez toată fericirea lumii !
Castor îl îmbrăţişa cu afecţiune, se mai uita o dată la-
ol, apoi M3 răsuci pe călciie şi ?e pierdu în mulţime.
Deschiderea procesului lui Pehonîus în faţa Senatului
un avusese nici o consecinţă asupra activităţii sale din
consiliului imperial. Messalina îl (rata cu o bunăvoinţă,
iezită din comun. Fata aceasîa de şaptespiezece ani, de o
frumuseţe caie depăşea visele cele mai nebuneşti, avea o
influenţă foaite puternică asupra soţului său. Farmecul
şi tinereţea ei îl făceau pe Ciamliu sclav înfr-o coln io
aurită. ' - ,
în ciuda aparentei sale nepă^ăii, spiiitul lui Petronirs
lucra intens. Xu-i trebui mult timp ca să piieeapă <ft
Polibiu, ministrul cereiilor şi al ipciamaţiiîor, întreţiiîfft
relaţii de dragoste cu jlessalina. Polibiu'eia tînăr r culf,
avusese deînnitfiţi mari pe timpul îui Caligula, şi Chudii;,
manipulat de soţia sa, îi acorda în continuare toată încre-
derea. Prin Polibiu dobîndise spiijnml tuturor miniştiilt r
liberţi, care îl îndepărtau pe C'laudiu de toţi înalţii 'di in-
nitari ai izuucjiului. silindu-i să k; i,rc7Ju!e'lor rapoailele
primitoare la afacerile de stat. Do abia după aceea mi -
niştrii le prezentau suveranului. Senatorii, nobilii şi chiar
plebea se uitau cu dispreţ Ia miniştrii aceştia şi ar iii vrufc
sări deschidă- ochii sumanului, care devenise o jucărio
în iniinile acestor oameni. Dar cum să ajungă la el dacă
toate drumurile treceau mai întîi pe la liberţi.
Aceşti miniştri se numeau Polibiu, Pallas, ^Narcis şi
Felis. Petronius le acorda o atenţie măgulitoare deoarece
înţelegea că oamenii aceştia dictează legile si că a l in ta
contra lor ar însemna doar să-şi complice existenţa.

Prezenţa lui Petronius la Palatin nu putea s-o lase

indiferentă pe llossalma. Experienţa erotică cîştigată în.
lupanarul deschis de Caligula îi deschisese gustul pentru
contacte amoioase cît mai variate. Xu era -singura. Cla-
ndiu acceptase filosofic rolul unui soţ îngăduitor. Ştia
că mai devreme, sau mai tîrziu, tot îl va înşela deoareco
diferenţa de virată dintre ei depăşea treizeci de ani.
Potronius manifesta o anumită rezervă faţă de Messa-
lina. Xu vroia să se culce cn ea din mai multe mothe. în
primul rînd o aventură, sentimentală cn Messalina ar fi
ajuns într-o zi şi la urechea lui Claudiu, care n-ar fi întir-
ziat sa reacţioneze. Apoi nu vroia să întărite gelozia lui
Polibiu si să intre în conflict cu grupul do liberţi, f car t o
solidari intre ei. Iar cu procesul în faţa Senatului vroia,
dacă nu să obţină sprijinul miniştrilor, cel puţin să nu-i
aibă duşmani.

într-o dimineaţă, în timp ce traveisa Forul, aproape

de templul lui Castor şi Pollux. plivirea îi fu*e atiasă,do
piaţa d.e sclavi, unde negustorii de sclavi, numiţi în dpn-
dere geambaşi, a-vcau o leputaţie tot atît de proastă ca
şi codoni. Sclavii scoşi la mezat defilau pe o *platformă.
Albi, nr-gri, măslinii, tineri sau bătiîni, baibaţi şi femei,
înaintau în şir supuşi, cu privirile în gol, cu feţe fără cu -
loare, resemnaţi, Iremurînd de frig deoaiece era o zi plo-
iasă şi vintul sufla în rafale,
Geambaşul prezenta lăudînd calităţile fiecărui sclav.
Aproape goi. se opreau la porunca geambaşului si serăsu"

447
 (c, m pe căleîie ea d ai a le că un buf ei ă de ni ui o ţaţe.
Cind era vorba de fete mai drăguţe pan de bp'oţi Jiuaio?i,
care cian foarte emulaţi, gearebaşuî le smulgea, •vesmintele
care le acopereau goliciunea ^cotind în evidenţă părţile
lor intime, lăndîndu-le calităţile M apfitu-dinile. Dacă
\ieurnil dintre ei atra^en atenţia aujatoiiior, începea
licitaţia,
— Gustul dunmeavoasii,! nu \& înşeală ' evi < n . ; i
geaiiibaşul. Smtcţi un fiu einw ă 1 or J
G-eambaşulj agitindu-şi oajml mongoloid acopt-ut MI
iui tmban băîlat, vorbea taie -i făcea ge-tmi largi, i
ha lea, aspra. uu-erra în xadpa 1 si al'i^e^e an zhnbef h
^ oi tor.
— Iată o b.if-.llieă care meiiî.l Ij.uui ! O iată hu nn'
^oi'zuală M vii^uiă ! Cine oPei.l opt mii de ^e^uili pct
<iLes-1fă bijutene uc?
Un a.natoi' 1-1 ridică miu.i V i l u l îi hiijyialic'iîă :
-- Opt mii C.IHJ ^ i i l e !
— Zece mii ! f-lii^ă aliC]iie\a.
Un bătrîn cu ocliii vicleni şi luc-iioii (.a d f s >h tla'
unnpără cu donăspiozece mii de be^terţi.
C'Heva sute de fecltni, fctrîii^i ea ni^te \ite m -.JU
platformei, î-^i aşteptau rîjidul M fie scoşi la nu/nf lescenţii.
băieţi ,au fete, doinii de i'a natura cu nu fli'uonios, î-i
găteau repede < umpăiătoiii prim io in-i, Mnguiii în stare
să plătea-că '-urnele enorme <emio df geamba^i. Ca să
bcoată îu (nulenlă calilalile- --c-Luilor, ^înzăloiii n puneau
să dausc/e. -ă ţopăie, ^ă &e îmîiler^-ca, în slîr^it. să-^i
demon5 li c/e \ivacit0lea MM'.iătiîea. Aciuiţii, mtelectualii,
artMii *-au me^ena^ii făceau, de asemenea, ?ă crească
licitaţia Filosofii îi tentau pe pai-veniţi care urmăreau
ridicai ea nhehilni conrei--aiiilf;r de la festinurile pe care
le oignnixnu. Ceilalţi selfm, i»uni iiiunai pentru muncile
grele d ui aeriorillură, emu viv-duli la pretori redu«e.
Libertul Trimalehioii, un nxln id obez, imbj,>al iu
vesminte bogate, cu degeţele încărcai o de inele, mtia m
joc şi ^uflă tot ce ei a mai de soi întieeindu-i do depaile
pe toţi concurenţii, care se lelrăr-e^eră bodogănind. Ca
să -ji arate bogăţia stiică preţurile. După fiecare achiziţie
arunca banii datoraţi pe o balanţă ţi pronunţa formula
sacramentală: „Eu, Trimalchion, fac cunoscut tuturor
că acest sclav este al meu după dreptul quiriţilor si că
1-arn cumpărat cu banii pe care i-am pus pe această ba-
lanţă".
Deodată Petronius începu să tremure. Inima îi bătea cu
tărie. Să fi fost iarăşi victima unei halucinaţii ? Priuiio tinerii
care urcau po platformă remarcă o „fiinţă" care reflecta ca o
oglindă imaginea Cynthici. O frumuseţe fascinantă, un păr de
aur care eădea peste umeri, o faţă încă * indefinită de băiat
sau de fată, caracteristică unor adolescenţi, o gură desenată
admirabil, o bărbie tăiată în sidef, Q înălţime care arăta că
abia ieşea din copilărie, picioaie lungi cu curbe armonioase.
Scopas sau Policlct ar fi zis că este tipul perfect de
androgin narcisian, dar pentru Petronius era o dublură a
Cynthiei.
Geambaşul anunţă cu vocea sa cavernoasă :
—Iată un băiat pur care coboară do pe înălţimile
veşnic acoperite cu zăpadă ale Reţici ! Un exemplar pen
tru amatori pricepuţi care ştiu să aprecieze inocenţa în
starea ei de perfecţiune!
Petronius nu-şi auzea decît bătăile inimii. Se întorcea
Oynthia. Acesta era esenţialul.
'" Geambaşul îl privi pe libertul obez care păru interesat;
să-1 cumpere pe băiat. Ştia să- citească senzualitatea dese-
nată, pe feţele clienţilor. Presimţea la cine are noroc-,
—Licitaţia începe de la douăzeci de mii de sesterţi l
- Trimalchion îşi încreţi fruntea şi î-ji muţea, nehotăiît,
buzele groase.
—îl cumpăr !
• Se auzi o voce surdă :
—Douăzeci şi cinci de mii !
Trimalchion resimţi ca o jignire îndrăzneala concu-
rentului său, un individ slăbănog'şi pleşuv, de vieo cinci-
zeci de ani,
—Cincizeci de mii ! strigă violent.
Petronius sintţi cum îl trec fiorii. Acest băiat nu tre-
buia sa cadă pe mîinile unui străin. Cynthîa sau cel care îl
încarna trebuia să fie al lui. Şi ca să taie orice eoncmenţâ
zise cu o linişte de gheaţă:
—O sută de mii de sesterţ l
449
29-c. 601
 Geambaşul îuţelobc repede că la omont se profila o
afacere foarte grasă.
~ Cine oferă mai mult de o i^ută de mii f Priviţi
această perfecţiune !
Ridică pînza care acoperea şoldurile băiatului ce se
înroşi dintr-odată şi îi zise :
—Lasă-i pe domnii aceştia bă se bucure de frumuseţea
ta ! E o statuie grecească căreia zeii i-au dat viaţă !
Ambiţia îl făcu pe Trimalchion să supraliciteze,
—O sută cincizeci i
—Două sute de mii! zise Pelronius.
Pleşuvul se retrase cu părere de rău. Din mulţime iz-
bucniră exclamaţii de uimire. Spectacolul devenea pa-
sionant.
—Trei snte de mii ! zise un senator pînlecos, Marcus
Longus, cunoscut pentru hoţiile bale pe cîud fusese
pre
fect în Egipt.
—Patru sute de mii ! zise Pefronius.
ţin murmur trecu pi in mulţime. Petronius depăşea
cel mai înalt preţ plătit pe vremuri la Borna de către ma-
rele Antoniu pentru doi aşa-zişi gemeni, între care, în
afară de asemănarea lor frapantă, nu era nici o legătura
de rudenie. Pe atunci provocase un scandal. Cu patru sute
de mii de sesterţi puteai să cumperi rangul de cavaler.
—Fu sîut atît de nebun sa mai licitez ! striga revoltat
Trimaleliion.
—Oferă cineva mai mult de patru sute de mii ? în
trebă geambaşul frecmdu-şi manile.
Era cea mai mare afacere din viaţa lui. Senatorul se
răsuci pe căîcîie şi se îndepărtă fără să. comenteze.
Geambaşul anunţă cu o voce puternică :
—Patru sute de mii o dată, patiu sute de mii de două
ori, patru sute de mii de trei ori!
Şi se întoarse spre Petronius.
— „Clarissinius", aceablă comoară din Eeţia vă apar-
ine. Numele lui este Lucilius. Mai am cîteva minuni! Pot
vi le arăt.
Petronius ridică mjnu. — Hai
caută si alţi rhenţi, fiU-ut *cambaşule l Eu nn-am
suma I
 Băialul Ki puse pînza pc^te şolduri, coborî treptele
platformei şi '-c apiopie de Pefromus. Avea ocliii blinzi ai
Cynthiei si tremura de emoţie şi de frig. Petronius îşi
pcoase toga al Kt bi odată cu purpură M i-o puse pe umeri,"
Apoi, urmat de băi,i(, se îndieptă spre litieiă piin mul -
ţimea ca i o ii făcea loc cu icsppct şi invidie. Marile bogăţii
in^piia totdeauna acoste sentimente.
Pelromu^ jubila. C\ntlna era iarăşi lîngă el. Puţin H
intoie^a că icplica sa omenească eia un băiat, îşi aminti
de Codul de la Gortina, o culogoio de legi cretane giavato
cu (iic\ a secole in m mă, cuie stabilea principiul „că totul
se petrece în realitate ca şi cum orice bărbat ar a\ ca o
viaţă sexuală cu două feţe: una, intimă, îndreptată spre
femei, cai o rămîne tăimuiă şi nu se vrea niciodată poves-
tită, şi alta, publică, îndreptată spre băieţii frumoşi şi
spic alte obiecte caie trezesc atenţia şi multe comen -
tam"'.
Petronius îi porunci lui Luciinis sa se urce în hticiă,
să se aşoze linsă el, apoi le făcu un semn sclavilor care
purtau liticia să pornească.
Băiatul, intimidat, nici nu îndrăznea să-şi ridice ochii
ca să-şi privească stăpmul. Se temea de prezent, &e temea
de viitor. Auzise tot felul d&grozăvii în privinţa trata -
mentului dnr aplicat sclavilor de unii stapîni ce se bucură
văîsînd suferinţa lor. Era descumpănit. Ku prea avea no-
ţiunea banilor dar pricepuse că stăpînul plătise o suma
enormă pentru ci. Do ce oare ? Ce îl aştepta la capătul
drumului ce urca printre aceste vile frumoase şi grădini
întinse? Xu-şi putea închipui ce va trebui să facă. Pe
drum, spre Roma, sclaui urai bâtriai le povestiseră cam ce
ar putea <*ă li se ceară iar băieţii ascultau resemnaţi şi
chiar curioşi, deoarece li so trezea sexualitatea ţi simţeau
cimi li se iuiioară- pielea.
Petronius bănuia că a doua zi toată Korna va afla eăj
dtntr-un capriciu, plătise aproape o jumătate de milion
de sesterţi pentru un amant. Căci frumueţea şi tinereţea
acestor băieţi vorbeau de la sine. Ca toţi romani bogaţi, §i
Petronius încercase dragostea grecească fără să se pa?io-
JÎCZG după ea, dar nici nu se lop&dase de ea scîrbifc. Bărbaţii
care oscilau între pasiunea pentru femei şi dragostea
grecoaică aveau un echilibru precar, fie că alunecau într-o

* 451
parte, fie în cealaltă, ln*& nu uitau niciodată experienţ e le
trecutului, indiferent de drumul ales.
Petronius se uita cu coada ochiului la băiatul caro o
încarna pe Gynfchia $i se întreba cum va interpreta jVIarcia
aceasta achiziţie. Va vedea în el un simplu sclav sau un
rival 1

Lui Claudiu ii plăcea să prezideze şedinţele tribuna-

lului elnd se judecau litigii importante. Deşi avea cunoş-
tinţe juridice destul de slabe, era convins că spiritul sau
de dreptate îl ajută să încline balanţa în partea celui care
avea dreptate. Procesul îl interesa enorm şi i-ar fi plăcut
să conducă dezbaterile dar trebuise sase abţină deoarece
reclamantul invocase numele Antoniei, întrucît cazul era
de mare importanţă, Curiei îi revenea sarcina să~l solu-
ţioneze.
Petronius nu era privit cu multă simpatie de senatori,
invidioşi din cauza influenţei pe care o avea la Curte. Gru-
puri si grupuleţe care se mîiicau între ele din cauza unor*
fleacuri, acum se uniseră împotriva omului rare le ţinea
la distanţă. Şi nu trebuia să-ţi faci nici o iluzie în prhinia
probităţii lor.
în ziua procesului Petronius sosi netulburat iu litiera
sa şi se îndrepta eu fruntea sus spre scara Curiei aruncîn-
du-şi cu un-gest larg poala togei peste umărul sting. TJn
«clav i se aruncă la genunchi:
—n Doniinus" Castor a fost arestat!
Petronius se opri înlemnit.
—Ce-ai zi«1!
—A încercat să iasă pe ascuns din J?orna însoţit de o
vestală.
Năucit, Petronius înţelese că prietenul său era pier-
dut. Nimic nu 1-ar mai putea salva. Şi primea aceată ştire
teribilă acum, cînd trebuia să-şi concentreze loato gân-
durile în lupta împotriva Jui Afer.
Dimineaţa se trezise mulţumit, liniştit, optimist, gătii
fcăr-şi măsoare forţele cu duşmanul său. Apariţia aproape
miraculoasă în viaţa sa a copiei C.vnUiiei părea un semn
de bun augur. Arestarea lui Castor cădea cum nu se poate
mai prost şi nici Petronius nu avea cum sa-1 ajute.
 Petronius iuti ă in Cutie rece, flegmatic, impenetrabil.
Consulul, care prezida şedinţa, deschise lucrările şi îl in -
vită pe Afer să-^i expună acuzaţiile. Delatorul îşi prezentă
argumentele pe un ton incisiv, emfatic, convingător şi
plin de ură şi, după ore de pledoarie magistrală, ceru con-
damnarea lui Petronius la pedeapsa capitală şi confiscarea
averii. Afer era. obişnuit să-şi vadă victimele prăbuşi n du-se
îngrozite în faţa sa, îngălbenite ca şi cum s-ar fi golit de
sînge şi paralizate de teamă. Petronius, insă, învăţase
retorica, filosofia si ştiinţele jmidice la Palatin şi la Atena
şi ştia că. cea mai bună apărare este atacul, aşa că trecu
la contraofensivă cu o virulenţă care ii surprinse pe Afer
şi îi derută pe senatorii ce se aşteptări să-i asculte pe avo-
caţii apărării. De altfel, părerea lor era făcută.
Petronius începu eondamnînd neruşinarea lui Afer
care îşi permitea să pună la îndoială virtuţile prinţesei
Antonia, marna lui Germanicus, ridicată de ciirind la rang
de Augustă., la cererea împăratului Claudiu, îl acuză pe
delator de sacrilegiu, de calomnie, de minei una şi de mitu-
ir© a martorilor. Tar pentru a respinge afirmaţiile după
care bătrîna prinţesă se închidea ore întregi în cabinetul
său de lucru în compania lui Petronius, acesta cită lucră -
rile de istorie comandate de prinţesă şi adnotate de ea. Ca
să dea mai multă greutate arguraenteor sale făcu dezvă-
luiri cu privire la corespondenţa secretă care se găsea în
acest cabinet şi care constituia sursa sa principală de docu-
mentare. Mai adăugă că doar suveranul dispune de autori -
tatea şi de dreptul de a studia aceste documente.
Claudiu, care asista la proces, simţi cum i se taie ră^u-
flarea şi îşi exprimă ,dorinţa de a verifica declaraţiile lui
Petronius, cu atît mai mult cu cit auzea pentru prima oară
"de aceste documente.
Şedinţa fu întreruptă şi Claudiu se deplasă personal în
cabinetul de lucru al mamei sale si se convinse de veraci-
tatea celor afirmate de acuzat.
Afei se- simţea destul de stînjenit. Primul său argu-
ment fusese (Iiirimat. Cînd dezbaterile ajunseseră la biju-
teriile coi'uanci care sts aflau depuse la vila din Alexan-
dria, pe cau* o deţinea Pelnrnius, acesta dcmonstrăcă
tuuLe aoi'tilr (mw f 1411 râu în conUaclul de vituare ai vilei
şi că ol ii ofciUe lui Caligula coroana lui Âutoniu, care

453
acum ^c afla într-o cutie depusă la templul lui Mărio.
Pietrele preţioase care împodobeau coroana Oeopafiei Ji!
j
e>eră descoperite printre podoabele Drusslllei iar acnm
erau purtate de către Messalina. Banii cu care îşi cumpu-
ra^e proprietăţile nu proveneau din delapidăii de bani
publici ci, cum rezultă şi din declaraţiileîui Alexandeiy
faleseră împrumufaţi de la bancă şi restituiţi în întregime,
O'îată cu dobinzile respective. Potronîus mai spusese că
timpul pe care-1 petrecuse în Egipt ca guvernator fnscso
atît de scurt încît nu avusese nici răgazul necesar j^ă-si in-
specteze provincia. Iar în ceea ce priveşte perioada în caro
a guvernat Siria şi Bitinia, îl desfide pe oricine care ar
jivirăzni să afiime că şi-ar fi însuşit bani sau bunuri caro
n.i i-au aparţinut de drept. Din veniturile sale, destul de
mari, îşi îmbogăţea colecţiile de arfa. în concluzie îl in-
vită pe Afei să se documenteze mai bine dacă va mai
vroi vreodată să-şi reia meseria josnică de delator.
Afer era cît pe aici să se sufoce de mînie si necaz. In-
succesul nu reprezenta doar o atingere a reputaţiei sale,
care îi rănea amorul propriu, dar ducea la pierdeica mtti
recompense materiale care i-ai fi lotunjir averea.
Senatorii fuseseră obligaţi să pronunţe, fără prea mulţii
pil cere j achitarea lui Petronius si "ă-1 admonesteze Ţ, G
Ai'er pentru netemeinicia acuzatiilni şi pentrn timpul irosit
do către înaltn Adunare. Prin culise se şoptea că insuc-ce-
^ul lui Afer se datora şi unor presiuni disciete din par-te.i
Palatinului împotriva aeeloia carp ar fi \roit sa-i
elimine cu oiice pieţ pe Prtjnnins

Eliberîndu-se de acest cwţjuai, IVtronius îşi aminti fîe

Castor, îşi reproşa că nu dovedire mai mnîtă enei^ie cînd
acesta îi vorbise de pasiunea sa porţi T u o vet-lalîi. Ar fi
tichuit sări demonstreze ab.snrdifiîle^ acestui proiect.
Primul său demers i] făcu la pi efectul onixului, Pa-
denius Sccundus, pe caie^îl cntn)Ştea de inul hi \nmc.
Acesta ii ştiuse eu regiei că deţirmlul Colţii Cailor, înlem-
niţat Ia Mamei tina, îşi aşleptn eMciitin. Mai nmli. ^e
arătă mirat de interesul po cai e Pelioniu-» putea pă-l
pnaitc fată de acest lînăi vii.ovat <Ic lolatii nelegiuilc eu
vestala Aquila Fulvins, caie îşi inc:~!cii>,e juiămîntul do

434
a-şi păstra virginitatea. Ancheta, care era în curs, să-i
dezvăluie pe toţi complicii, pentru ca sabia justiţiei să i
lovească pe toţi. Un denunţ anonim le dezvăluise pla ui
de evadare şi cei doi fuseseră prinşi asnra faptului. As-
cendenţa apăsa greu asupra lui Castor. Tatăl său se sinu-
^isese într-o criză de nebunie, mama sa fusese exilată
J>entru adulter şi desfrînare, în ceea ce o privea pe Aqiula
Fulvius, aceasta urma să plătească pentru păcal după
legile vestalelor.
—Am o deosebită consideraţie pentru tine şi pentru
talentul tău, „Clarissimua". împăratul Claudiu iţi acordă
stima, sa iar împărăteasa Messalina îi împărtăşeşte păre
rile. De curînd ai ieşit curat dintr-un proces care ar fi
putut să se termine prost. De data aceasta justiţia TUI a
mai fost batjocorită. Aşa că nu-ţi mai irosi forţele inter
venind în favoarea unui om care a săvîrsjt un saciilogin.
Castor, pentru societate, este un om mort. Ştiu că ^o
bucura de prietenia ta. Gîmleşte-te că ar fi fo&t atins de
o boală, incurabilă sau că ar fi căzut victima unui acci
dent cu urmări mortale.. .Uneori trebuie bă ne &usţinem.
unul pe altul şi tu poţi să contezi pe prietenia mea. Dar
nimic pe lumea asta nu-1 mai poate salva pe Castoi
Petronius părăsi tulburat cabinetul prefectului. Pe
timpuri tatăl său, lunius, se temuse să-1 apere pe Domi-
tius Cotta iar acum i se cerea lui să nu intervină în afa -
cerea cu Castor Cotta.
Dar loialitatea şi altruismul său erau mai putenice
decît prudenţa sau teama. Chiar dacă va eşua, va avea
conştiinţa curată. Aşa că se prezentă la Palatin şi îi ceru
o audienţă împăratului. Un secretar îi explică politicos
că mai întîi ar trebui să/prezinte cazul în faţa cancela -
rului Polibiu. Cordonul sanitar din jurul lui Claudiu func-
ţiona perfect.
Polibiu îl primi eu curtoazie şi îi spuse ea Majestatea
Sa era ocupată, cu studierea corespondenţei din cabinetul
secret al prinţesei Antonia.
—O comoară documentară descoperită graţie ţie,
„riîirissimnK". înainte de a muri prinţesa Antonia
nu
spusese nimic de existenţa acestei corespondent o.
—N-aveam de unde să ştiu, „JBxceilentissiums".

455
 — Evident, evident. Vechile legături ale dtimitale cu
Palatinul s-au dovedit a fi foarte utile, „Cîaiissimns". ..
Scuză-mi indiscreţia, dar vreau să-ţi pun o întrebare.
Dorinţa ta de a vorbi cu Maje&tatea Sa priveşte o problemă
de stat?
Petronius înţelese, ceea ce i se spusese şi mai înainle,
că libertul era mai puternic decît stapînul său.
— Ku ! Este o chestiune personală. Aş putea sa vor
besc cu împărăteasa ?
Polibiu îşi încreţi sprîncenele.
— împărăteasa DU acordă niciodată favoruri fără ca
să-mi ceară părerea. Eu îi prezint cererile,
Petronius înţelese că n-ar putea să treacă peste acest
obstacol. Dar abia îi pronunţă, numele lui Castor că Polibiu
îşi ridică mîna.
— Cunosc această problemă nenorocită. Acest om va
fi condamnat Ia moarte. Colegiul Pontifical, care îi va
judeca, se va reuni mîine. Tot ce pot să fac pentru tine
este să-ţi acord autorizaţia să asişti la executarea lor. îmi
pare rău, „Clarissimus" ! Vreau să te cruţ de amărăciunea
de a fi refuzat de împărat sau de împărăteasă. După fon
darea "Romei nici o vestală care a încălcat legea n-a scăpat
de pedeapsă. „Dura Ies şed Ies J"

în inima lui Petronius clocoteau cele mai diverse sen-

timente. Satisfacţia de a-1 fi învins si umilit pe Afer, du-
rerea de a-1 pierde pe Castor, bucuria de a-1 avea acasă pe
cel ce era o dublură a Cynthiei, tandreţea amestecată eu
mila faţă de Marcia, care îl iubea ca şi cum ar fi fost
Adonis î Dragostea această debordantă, pasiunea expri -
mată cu ingenuitate, ataşamentul exagerat, îl gîcîiau. La
recepţiie la care curtezanii o asaltau cu complimentele lor, la
circ, unde gladiatorii se înjunghiau în faţa lor, Marcia nu
avea ochi decît ca să-1 contemple, să-1 admire, să-i
urmărească gestuiile. „Iubeşte şi vei fi iubit". Dar aforis-
mul acesta, rezultat dintr-o experienţă milenară, nu-şi
găsea justificarea în cazul Marciei. Căci dragostea devenise
pentru Petronius o corvoada.
Apariţia acestei oglinzi vii a Cynthk făcea penibilă o
situaţie şi aşa complicată. Tot personalul de serviciu —
456
 sclavi şi libcrţi — ştiau ca, Petronius plătise palm sute
de mii de scsteiţi pentru Lueilius, acest băiat blond, liniş-
tit, rezervat, caie părea că. vine dintr-o alta lume.
—Vine de pe un munte înzăpezit tot anul, zise o scia^ ă
ateniană cu un trup frumos, care visa tot timpul să iutie
în sufletul stnpmului său. Poate că există o copie a Olim-
pului în Reţia, pe care noi, grecii, DU o cunoaştem.
Majordomul o făcu să tacă aruncîndu-i o privire ame-
ninţătoare.
Petronius îl ataşase pe Lucilius serviciului său per-
sonal. Zece sclavi se ocupau de patul său, degardcioba,
de baia, de micul dejun, la care se mai adăugau coaforii,
bărbierii, mau i eh i uri stele, care îl slujeau pe Petronius
într-un apartament separat de cel al Harciei.
Marcia, cu toate că îşi iubea mult soţul, nu protestase
niciodată împotrha izolării sale, pe care o considera
aproape ca normală, îi po\esti destul de tîrziu acest aniă-
xmnt al vieţii conjugale lui Cnloc, care nu întîrzie cu
poveţe:
—De ce accepţi situaţia aceasta? M-am măritat ca să
simt în fiecare noapte corpul unui bărbat lingă mine. Dacă.
vrea să doarmă separat, nu protestez, dar îi găsesc un în
locuitor. Ascultă sfatul unei femei cu o cspeiicnţă bo
gată. Tino ţi bărbatul de zgardă, altfel pierzi partida.'
După această discuţie Marcia făcu o aluzie timidă la o
cameră comună, dar Pelronius schjrobă, ca din întîm-
plare, tema discuţiei şi visul Marciei, alimentat de Cliloe,
se spulberă. Cînd Petronius îi făcea rarele sale vizite noc-
turne, minat de obligaţiile conjugale, Marcia încerca o
bucurie mai puternică docît dacă i s-ar fi deschis porţile
raiului.
Petronius o îmbrăţişa pe Marcia şi se gîndca la Luci-
lius. Nu era plăcerea trupului care îl atrăgea spio băiatul
acesta, îi plăcea să-î contemple cînd îşi îndoia corpul ca
să deschidă micile pîrghii de aur care dădeau drumul la
apa caldă din piscină. Cele mai banale mişcări ale sale
aveau un farmec tulburător, Lucilius vorbea puţin şi îşi
alegea cmintcle, ca Cyntliia. Mîinilo lui a\cau aceeaşi
fineţe şi aceeaşi albeaţă strălucitoaie. Unduirea părului
său mătăsos, cînd îşi întorcea capul, îl fascina pe Petro-
nius. Nu regăsea la el trăsăturile Cynthieij peste care se

457
 ră cole ale Berenicei, ci o schimbare care,
păstrînd asemănarea, adăuga lucruri noi. Pctroniuft a^ea
o singură explicaţie; Cynthia, care nu putuse găsi
0 femeie asemănătoare, pe care să pună stăpînire, se in
trodusese în corpul acestui adolescent, pe care U dotase
cu toate atracţiile fizice, ca prin el să fie aproape de omul
pe care-1 iubea. Ca Să nu fie uitată, îşi aruncase în Inptă
toate mijloacele de seducţie. Iar pasiunea aceasta mai
puternică decît moartea, îl înlănţuia pe Petronius,
Luciiius nu pă"rea să fie conştient de tulburarea pe
care o provoca. Pontius, majordomul eu experienţa marilor
case $ pe care Petronius 11 cumpărase plătind mult aur
după 'moartea senatorului Valerius Quintilius, îl trase pe
Luciii us de o parte şi îl întrebă dacă cunoscuse dragostea
trupească. Băiatul îl privi întrebător cu ochii săi albaştri
şi atit de inocenţi încît majordomul se simţi stînjenit.
—Acolo la voi, în munţi, de unde vii, oamenii nu fao
d t agoste ?
—Do cinci am deschis ochii pe lumea a^ta am trăifc
piiutre oiţele de pe înălţimile care se întind la
nesfîrsit.
tn timpul verii munţii se acoperă cu iarbă verde,
moale,
care te îmbie să te întinzi pe spate, să-ţi pui mîinile
sub
cap şi să priveşti cerul senin. Vara zăpada de pe
vîrfuri
e->tfe albă $ scînteietoare peste zi, roşie în zori şi Ia
asfinţit
şi albastră poşte noapte. Oiţele erau prietenii mei iar
un
păstor băfcrîn era sinjnmil om care mă însoţea. Mai
erau
ŞT capre sălbatice. Nu ştiu de ce li se spune sălbatice
deoa-
1 cec mîncau iarba din mina mea.
—Şi cum de ai ajuna aici ?
—Nişte oameni urîţi, cu ochii vicleni, i-au dat bani
IxHrînului păstor şi m-au~iuat cu ei,
—Şi mai departe ?
—Apoi ara coborît într-o cîmpie, la marginea unui
lac. Acolo erau nişte case şi un ţarc ca acela în care
închi
deam oile peste noapte.
—Văd că ştii latina. Acolo, sus, pe munte, vorbeaţi
latineşte?
—Nu ! Am învăţat latina pe marginea lacului. Era o
mulţime de băieţi şi fete ca mine. Cei mai mulţi
trăiau
Inlr-o mare mizerie. Vreo douăzeci dintre noi ne
bucuram
fie nn tratament favorabil. Primeam o mîncare mai
buni
 şi ni se ungea pfelea cu uleiuri frumos mirositoare ca «1
fie moale la atingere. Am fost învăţaţi să servim !a
masp, sâ-1 spălăm şi să-1 masăm pe cumpărătorul
nostiu. în acelaşi timp am fost învăţaţi sa vorbim
latineşte.
—Geambaşii nu v-au învăţat să faceţi şi
dragoste?
—Noaptea îi duceau pe unii băieţi sau pe fetele
mai
urîte în colibele lor. Pe noi, sclavii aleşi, ne
păstrau nc-
atinşi pentru viitorii noştri stăpîni.
Majordomul se scarpină nchotărtt pe cap. Era
originar din insula Coifu. De copil fusese răpit de căfro
piraţi şi primise o educaţie identică cu cea a lai
Luciiius.
—Ştii ce aşteaptă stăpînul tău <le îa tine ?
—~S'i s-a vorbit despre asta, dar pînă acum nu s-a în-
tîmplat nimic.
—Tu trebuie să faci toi ceea ce „elarissimus" 1
Petronius doreşte î
v
—Ştiu asta.
•— Atunci îţi doresc noroc! Stăpînui nostiu ini este
un om rău. Trebuie să-i arătăm respect şi «fl-i îndeplinim
\ o- -r uncii e.
Mai erau cîteva lucruri pe caic Luciliut- nu le putea
.. explica majordomului. Adesea visa o fată foarlo
frumoasă care îi semăna foarte mult de pai că ai fi
frwt ^oia sa. O soră seamănă
Trist, Petionius aştepta şedinţa Colegiului
Pontifical care trebuia s,"i judece crima lui CasLoi şi a
Aquilei. Claudiu ceruse să prezideze dezbateiile în
calitate de „Ponlifox MaAimus1'. Practic cazul acestei
perechi nefeiicilo fu^c&e judecat,
în ajun, la Palatin, după uri Ieftin lahiiliit- stiopi!
ru vin din abundenţă, Claudiu comentase hacnlugiul
lui bastor. Mai mult, poruncise să se cice/c n coini>ii'
caic ^ă stabilească pedepse şi mai grele decît cele
piexiîzulr (""o lege. ,.Kxecuţia capitală rapidă căpăta
«eninilu-aţia ui ci eliberări de hacasiiiile justiţiei şi de
chiTimilo ţrcMl?i!te de lege pentru vinovaţi. Este
ncce^u **a cei condamnaţi să simtă apropierea lentă a
moi t» î" condiln cumplite".
Paşnicul, supuşii, inofensivul (lauditi lîîlbîitul
arlnp-ta-i» formula crudă a Iul Caligula : „Lovcşfo-1

r
aMfel încîfc să simtă că moaie", Pielungirva agonii»
ecloi cai e tre-

ăl

459
 buiau s<t moaia îi producea o voluptate deliranta La
luptele de gladiatori nu-i ierta-pe învinşi, doar dacă spec-
tatoiii strigau în gura mare cerlud iertare. Se temea de
violenţa mulţimilor şi evita să le înfrunte voinţa. Claudiu
comi&e&e o gafă pronunţîndu-se dinainte asupra soluţiei
într-un proces pe care urma sâ-1 judece. Dar cine putea
t.a-î reproşeze ceva ?

~.VViW*.uMa sesiză sensul cuvintelor spuse de Polibiu,

Claudiu era o fiinţa inferioară, aproape primitivă, con-
du **ă numai de instincte.
Judecata din Colegiul Pontifical confirmă- părerea lui
Claudiu. Esecu{ ia urma să aibă loc la sfîrşilul săptâmînii.
PetroBUis pruni autorizaţia prefectului oraşului şi îl vizită
pe Castor. Vroia să-i arate că nu fusese părăsit de toţi
prietenii săi în iadul de la Mamertina, anticamera morţii. Se
întreba dacă prezenţa sa nu-i va tulbura resemnarea.
"Respinse, însit, toafe aceste gînduri. Aşa că, precedat de *
adjunctul prefectului, pătrunse în temniţă pe intrarea cu
două fecări, zKe gemonii si, ajuns într-o încăpere boltită-,
privirea îi fu atrasă de gaura rotundă care comunica cu
î(
Tul])anmn v , partea de jos, subterană, construită de
Servius Tulliu^, unde se afla celula celor condamnaţi la
pedeapsa capitală. Nu eia nici o scară pe care să poţi eo-boi
î. Oamenii erau legaţi cu un lanţ de mîmi şi de picioaro şi
aninc-afi îc groapă. Turn în groapă nu era nici o latrină, un
miros pestilenţial ieşea ta suprafaţă. Petronius &e apropie de
gauia rotunda şi se uită în jos. Yăzîndu-1 pe Castor cu capul
plecat, aşezat pe pămtnt între murdării, âimţi cum i se
întoarce stomacul pe dos. Acesta auzi zgomotul şi îşi
ridica faţa murdară fi brăzdată de suferinţă. La vederea
Iui Petroniu^ un zîmbet, care s-ar fi vrut vesel, îi u mină
obrajii.
—Iţi jmiî{-ume,sc că ai venit să mă vezi. Aş fi preferafc
să te primesc în condiţii mai bune. Dar soarta m-a aruncat
în fundul acestei gropi.
—A$ IM rut să-ţi întăresc curajuî în faţa acestei încer-
căii a vieţii. Inima mea este alături de tine.
—îţi mulţumesc î Eram piegătit moral pentru acesfe
sfîrsit dar speram sfi înving obstacolele. Tu m-ai prevenit,
460
dar am fost surd la cuvintele tale deoarece dragostea,
adevărata dragoste este mai puternică decit toată înţelep-
ciunea lumii.
Adjunctul prefectului îi făcu «n gemu discret lui
Petronius.
—Trebuie să ne retragem, „Clari ssimus". Deja am
încălcat legea. Morţii, care mai trăiesc, odată coborîţi în
această celulă nu mai au voie să vorbească cu cei de afară,
Duhoarea de putreziciune, a materiilor fecale şi a
smgelui, care ieşea din groapă, era atît de puternică încîfc
Petronius, ţinîndu-se de inimă, rezista cu greu să im
•vomite.
—Adio, Castor î Să mă aştepţi dincolo de Stix, ciud
am t>ă \in să te îutîlnese!
—Toi fi acolo, Petronius! înainte de a ne despărţi
^ j oau să te rog ceva. Să fii tutorele fratelui meu mai
mie,
Qumfcus. îmi pare rău ca-I îas singur. Dar jjtiindu-1
lingă
tine pot să mor cu conştiinţa liniştită.
—Voinţa ta va fi împlinită, Castor ! Adio !
Se retrase cu picioarele grele, ca de plumb. Ca&tor ;
vd'/.md cum dispare capul prietenului sau, izbucni M
pi ins.
Iezind din temniţă şi ajungînd la poalele muntelui
Capitoliu, pe drumul spre For, Petronius şi adjunctul
prefeciului aspirară cu lăcomie aerul curat. De departe se
simţea mirosul de crini, parcă purtat de nişte aripi invi-
zibile.
—De obicei la Mamertina patricienii şi înalţii deai-
zulari sinii strangulaţi. Boar plebeii sînt spînzuraţi îiţ
pieţele publice. „Cei mari", pe care împăratul vrea să-i
dezonoreze, sînt aruncaţi de la înălţimea btîncilor tar-
peieue. în ceea ce îl priveşte pe prietenul dunmeavoastiă,
împăratul a liotănfe să fie bătut cu nuieliîe pînă la moarte.
Petronius primise autorizaţia să asiste la tortură sem-
nată de prefectul oraşului eu indicaţia expresă „din înalt
ordin".
„Poli biu a vorbit, s-» gîiidit Petronius, oare de ce a
vroit ca Claudiu să fie informaţi"
Era o dimineaţă însorita cînd litiera lui Petroniua â®
opri lî»g£ mulţimea care «mplea Forul, iîBgă „Begie",

461
f'oi-doanc de polilişfî sj ele pretorieni menţineau oidtnea.
Prezenţa acestor trupe de elită arăta că împăiatul uima
sa asiste la supliciu. Un ofiţer examina documenlele lui
Pelromns, apoi îi Meu drum liber printre curioşii cai e se
îafţiămădeau pînă aproape de un spaţiu patiat de inaii
dmien ^iuiii. în mijloc se ridica un stîlp de lemn, iar tc\a
mai departe se afla o platformă acopentă de co^oaio
orientale pe care erau două fotolii auiiio.
"Prefectul Romei era acolo, îl întîmpină cu piietenie M
îi confirmă bănuielile în privinţa lui Poli h ui.
— Pohbiu i-a spus împăratului că ţi-ai manifestat in-
U'îc-ul pentiu Cantor şi că s-ar fi putut ca tu *»& fii com-
plicele lui. Libertul acesta mi te iubeşte. Din fericire, Me&.-
salina, care f'u^e=e prezentă ta această discuţie, a
inter--\ oui t în favoarea ta afirmînd că uu vede nimic
vrednic de mustrare în f a piui că un om de onoare se
iulciesea/ă ^i e^te afectat de soarta prietenului său. Ca de
obicei împăratul s- a declarat de a'cortl cu aceasta părere,
cu a ti t mai mult cu rît venea de la soţia sa.
Claiuliu «i ^ressalina apărură. în fruntea unui cortegiu
«ffrj lucitor. Pe capul lui Claudiu era o coroana de lauri cu
iiiiuzc aurite. Perechea, irnpeiială ocupă cele dună fotolii.
"Me^aJuia iă«punge cu o graţie surîzătoaie la salutul res -
pectuos al lui Petronius.
împăratul îi făcu un semn să se apropie şi îi &pi^o bil-
— îmi parc râu că este prietenul tău, dar sîngcle lui va
spăla gîndurilo necurate ale celor care ar fi tentaţi să-1
imite,
Mai iaeu un semn şi din murmurul mulţimii Petronius
înţelese cit vinovatul era adus Ia locul de execuţie. Castor
apăru aproape gol, murdar, cu barba nerasă, cu părul
răvăşit, cu furca la gît, ca sclavii, eu mîinilo legate la spate.
Lanţurile de la picioare erau atît de lungi încît abia putea-
să mcrag.l Ocliii îi erau îndreptaţi spre cerul albastru şi
spre n'nduuelelo care zburau ca nişte săgeţi.
Gardienii ii legară de stîlp şi doi călăi,' înarmaţi cu
bicinri cu cîto nouă capete, fiecare cu cîte o bilă mică de
plumb, începură sa-1 lovească. Pielea însîngerată, si'îsiată,
tădea sub loviturile puternice pe spate. Pctroniug simţea
ui sufletul său fiecare lovitură, împărtăşea, moral suferîu-

462
ţele lui Castor. Acesta gemea zguduit de fiecare dîră lă-
sată de bilele de plumb. Deodată corpul său se încorda
pentru ultima oară, apoi rămase inert, aliniat de stîlp.
Claudiu urmărea scena cu o plăcere bolnăvicioasă, îşi
striagea pumnii şi buzele aţîţat de sîngelp care şiroia pe
trupul gol.
Prefectul Bornei le făcu un semn călăilor să se
oprească, apoi se apropie de Castor şi îi atinse carotida.
—Este ruort, Majestatea Voaslră î zise prefectul în-
torcîndu-se spre împărat.
împăratul făcu o grimasă supărată.
—Aşa de repede? Aşa de repede? Tocmai cîiad spec
tacolul devenea interesant? ! zise rlaudiu
ridicîndu-se
cu părere de rău.
—Să mergem atunci să vedem pedepsirea vestalei
păcătoase! Pefrronius, vii cu noi !
Cortegiul se alinie în spatele împăratului şi se îndreptă
spre muntele Cvirinal.
Aici mulţimea aştepta liniştită sosirea Aquilei. în
gfîrşit, sosi şi litiera ei puternică păzită şi astupată cu
perne legate cu curele, ea s-o izoleze pe vinovată de marea
vijelioasă a curioşilor. Mulţimea îi deschise calea, apoi
se îngrămădi dornică să asiste la un spectacol captivant.
Imensa coloană umană se puse în mişcare mergînd pe
urmele coliviei improvizate spre poarta Collina, în inte-
riorul zidurilor, şi nu se opri decît pe Cîmpul Scelerat.
Aici trebuia să aibă loc partea a doua a spectacolului,
îngroparea vestalei care a săvîrşît sacrilegiul.
Procesiunea se opri în faţa mormîntului gata sâ-şi pri-
mească victima. Era un cavou asemănător cu o celulă în
care călăii instalaseră un pat, o măsuţă, o lampă care
arflea, pîine, ulei, provizii pentru o zi.
Claudiu şi Messalina îşi luaseră locul în fotoliile lor. Se
distrau citind reacţia întipărită pe faţa condamnatei. Cio-
clii ridicară uşa de mormînt care acoperea celula. Se sco-
seseră pernele din litieră şi apăru Aquila, tînără şi fru-
moasă, privind buimacă, înfricoşată în jur. Apoi se aduse
o scară si se citi, în numele lui „Pontifex Maximus",
actul prin care era condamnată să fie îngropată de vie.
Imediat i se porunci să coboare pe treptele soîirii în celulă.
Groaza întipărită pe faţa ei lividă, o-chii măriţi de spaimă

463
 îi făceau pe cei prezenţi sa se înfioare de plăcere. Vestala
cobori treniurînd pe Irepie pînă cînd ii dispăiură corpul
şi capul. Apoi se scoabe scara iar cioclii aşezaia piatia
de mormînt pcsto cavoul celular si aruncară pămînt dea-
supra pietrei. Patru polii i-jli trebuiau să păzească pe imd
mormîntul timp de treizeci de zile oa nimeni să nu se
apropie.
După ce cortegiul imperial şi autorităţile se retrase-
risipi şi mulţimea.
^ mai rămase aproape o oi ă stînd nemişcat în
fâ*|a mormîntiilui în timp co sclavii nivelau pămmtul
pentru ca amintirea vestalei incestuoase să dispară pen-
tru totdeauna din mernoiia oamenilor. Şi sub plivirea
uimită a supraveghetorilor Petronius îşi înclină capul
aducîml un ultim omagiu femeii pe care o iubise Castor.

Locuitorii Romei au comentat multă*vreme prietenia

dovedita do Pclronhifffaţâ de prietenul său Castor Cotta.
Gestul lui fuscso apreciat,#a uluitor deoarece toţi fugeau
cînd era voi ba de oameni căzuţi în dizgraţie, îl priveau cu
curiozitate şi nelinişte,
Cînd Marcelius îl întrebă grijuliu dacă atitudinea iul
nu risca să aducă necazuri familiei, Petroniu» îi răspunse
brufcal să-şî vadă de treburile sale.
—Ani copif! insista fostul sau cumnat. Am fost exi
lat, aşa că sînfc bănuitor.
Chloe, prezentă la aceasta, discuţie, interveni dispre-
ţuitoare :
• — Marcellus n-a şti lucit niciodată pi in curaj!
Marcellu?, rănit în amorul propriu, scrîşnea din dinţi i
— Dacă pîiferea ta despre mine este atîtf de detes
tabilă de ce fe-ai măritat cu mine?
Clîîoe zîinbi cn milă.
— Sărmanul meu Marceliua! Biai bogat, patrician,
senator, prieten CLI „cei mau'M, înrudit cu familia imperi
ală. Credeam că în faţa mea se va deschide un viitor stră
lucitor. Dar toate visele mele s-au lisipit. Acum nu mat
eşli decît un nimeni sărac, Marcellus. Uu întiep'nut al
familiei Niger.

46-i
 Apoi, uiunrtu-se cu admiraţie Ia i jolroniiw, continua:
—Şi tu, MavcelliH, îndrăzneşti să-i dai sfătui i lui Pe-
tioniiu? Are dreptate. Yczi-ţi de Iroburile talc!
Fiecare cuvint spus de Cliloe îl Icnea pe Marcelii^ <a
şfichiuitură de bici.
Un sclav aduse un mesaj însemnat cu pecetea impe-
rială. Fefionîus îl desfăcu cu un calm care o aţîţă şi mai
mult po Chloe.
—Deapro CP este vorba t
~ Ca de obicei, o invitaţie la Palatin, încă o seară.
monotonă «1 plictisitoare.

Pctronins se pregătea pentru recepţie. Lucilius, netul-

burat, îi pieptăna părul. Deşi băiatul din Ecţia fusese
însărcinat cu baia, acum îl înlocuia pe Sextus, care cia
bolnav. De fiecare dată cînd mîna lui îl atingea pe Petio-
nius, acosta simţea fiori de plăcere trecîndu-i prin tot
corpul. \vca senzaţia că degetele fine alc^Cyntbiei îi alu-
necau printre bucle, îl mîngîiau pe furi 1?. îşi închise ochii
fericit că simte prezenţa Cynthiei prin intermediul acts-
tui băiat care îi devenea tot mai drag. Se uita la mîinila
lui de fată, la colţul gurii, la ocini migrtalaţi, la nasul aimo-
nios şi la obraji. Cyuthia alesese corpul lui Lucilius ca să-1
necăjească sau &ă-l facă să treacă prin chinurile lui Tan-
tal? Se culcase cu băieţi şi nu se scîrbise. Dar Lucilius îl
punea în faţa unei dileme dificile. Căuta să găsească în
carpul lui fata pe caie o adoiasc po vi cinuri, care îi schim-
base existenţa anlrenîndn-1 în jocul dintre viaţă şi moaile.
Do.>areco acesta fiHe>c, în realitate, un joc. Cynthia îl
familiaiiza^o cu lumea de dincolo, îi deschisese jioispecii
vele misterioase pe cai c oamenii normali le resping. Legă-
tuiile dintre el şi Cynthia aveau rădăcini care depăşeau
do depaite legăturile carnale. Şi lotuşi simţea că reţine-
rea aceasta nu putea să duicxo Ia infinit, că trebuia sa
descopeie, culcîndu-.^e cu Lucilius, corpul Cjnthici Sen-
zaţia aceasta devenea tot mai imperativă. Căuta să vadă.
la şalele băiatului cin bura spatelui surorii sale, în intun-
jimoa umăiului lui Lucilius, umărul Cynthiei Prinţi-o
mptamorCozi imposibil de dofiuit acei-t.i identificare ,-e
producea. De>i mult mai lent deci t în cazul Berenicei.

4G5
 TJneorj se temea că, eulemdu-ne cu-Lucilius, ar puf ca
£-0 piardă pe Cynthia. Deoarece Lucilius mi a\ ea caiac-
teiul, gesturile unei fete. Hennafroditismul sân aparent
nu se datora dec!t vîrsteî, adolescenţei, care diferenţia/3
destul de imperfect felele de băieţi.
Gallus, care era însărcinat cu bijuteriile, se nprupie
cn sipetul în care era lănţişorul de aur oferit de Marcia,
inelr-le şi brăţările din aur masiv. Pelronius se simţi frus-
trat cînd Lucilius îi cedălocul lui Gallus, care îi aşoziî colie-
rul pe piept şi îi puse inelele la degete.
Odată ioaleta terminată, Pelronius se uită dihtiat în
oglinda cea mare care îi reflecta hiluota şi veşmintele de
ceremonie, în clipa aceea ii surprinse pe Lucilius piiviu-
du-1 pe furiş eu admiraţie, ceea ce îl făcu să-si amintească
c^ expresia ochilor Cynlinei. Fusese aiît de tulburat de
aceasta asemănare îueîl abia auzise vocea majordomului
care îl anunţa că (răsura este pregătită In pciihlil o întiîni
pe Marcia. Elegant? ei ii făcu pUlccre. Anii ce se -cui se.^ei a
adăugaseră farmecului oi senzualitatea care ^ter^ese. în
parte aerul de nevinovăţie copilărească. Marcia devenise
femeie, o femeie adcvăiată, fală ca sentimentele ei de
devotament şi de idolatrie să slăbească.
ApariţiaMaidei,iezită din crisalida copilănei, i se pani
o revelaţie. PeiHc imaginea acestei femei se >uprapufe
imaginea Cyntliiei amestecată eu cea a lui Luciliux lianv
lueidă, dar destul de clară ca să fie recunoscuţii.
llaroia merita să fie iubită. Dar Petronius o^ila ini ie
o femeie în viaţă şi una moartă. Descoperirea ilarcici sub
un aspect nou nu făcea dccit să complice confuzia dm
sentimentele sale. Cynthia vroia să-1 păstreze la eterni-
tate şi îl Irimiscse pe LurHius fiinţă oare cîştiga toi mai
mult teren.
Tind Pelronius şi >îaicia păli unseseră în vestibulul
de marmură *i aur al Palatinului un centurion şi o damă
de onoare le ieşiră în cale si ii contioloiă. Eia o icgulă.
aplicată lutuior incitaţilor, 'prcLoricnii mişunau ca o do-
vada a temerii iui Claudiu "de a nu fi asasinat,
<"el prezenţi în sălile festive îţi întorceau capul wVl
vadă pePolroniusşipe soţia sa. Curtea lui Tiberiu, caic se
deosebea de cpa a fui Oaligula, fusese reînnoit;! ^ub Clau-
diu Rîlbîflul. Cea mai mare [nule din foştii sui
466
 (V In Palatin erau dispersaţi prîu diferite provincii, tră-
îaii rdr.XM pe domeniile IOT Nau fuseseră executaţi. A\eai
s -n wpa oă treci printre figiri mascate căci senatorii numi;!
(It-Mcasalma erau în cea mai mare parte oameni necunos-
cuţi, cavaleri fără trecut, parveniţi înfumuraţi şi şt or? i,
Lupta dintre vechea nobilime şi noile creaturi ale împă-
raţilor se ascut ca. Principiul „Divizează ca să domneşti"
J" tivesc dezvoltat : „Divizează, umileşte şi înfricoşează ca
sa domneşti".
Curteni de dată recentă, orbiţi do reputaţia şi bogăţia
lui Petronius, încercau să-i capteze prietenia. Se int Uneau,
^e invitau reciproc la sărbători, relaţiile lor, însă, eraţi poli-
ticoase dar reci.
Prefectul Bornei, Pedanius Seeundus, urmi dintre
puţinii oameni care îi inspirau încredere, îl luă de o part e şi,
(iucindu-l do braţ, îi şopti confidenţial:
—Dragii prietene, pregăteşte- te pentru mă ti schimbări !
Polibuu marele Polibiu, a fost arestat acum cUeva
ore,
Numai citiră miniştri cunosc acest deznodamînt.
Scenele
de gelozie ale lui Polibiu au reuşit, pînă la iirmS, s-o
obo'-
sească pe împărăteasă.
—Î!,! mulţumesc ca m-ai prevenit.
în continuare Petronius avu surpriza s-o 3ntilncasc&
pe Agrippina întoarsă din exil. Un bărbat înall, elegant,
l, un tip de intrigant, o însoţea. Agiippina îl
prezentă:
—TîgeHn I S-a întors şi el din exil !
ApoP lăudă frumuseţea Marciei. Petronius remarcii o
ă de gelozie care ii surprinse, deoarece relaţiile lor
Intime mi fuseseră decît rodul unui capriciu trecător al lui
tîaligula. Ce figură ciudată a mai fost şi acest Caligula !
jQupă ce o aruncase pe soră- sa în braţele lui Petronius îl
exilase pe Seneca sub acuzaţia că manifesta o familiari-
tate exagerată cînd era vorba de ea.
Tigeliu caută să arate că între ei este o striată legătura,
Agrippina, care mai păstra prospeţimea tinereţii, ofi^a
UD -.piritf foarte liber,
—Dragul meu Tigelin, zise ea, îşi -petrece timpul liber
fuaite plăcut. Se ocupă cu creşterea cailor.

467
 Apoi continuă :
—De eînd m-am -întors din exil mă mtiine&c cu puţiuf
prieteni. Aş fi bucuroasă dacă aţi veni într-o
seară- la
Jnine. Vreau să vi-1 prezint pe Domilius, copilaşul
meu pe
care îl ador.
—Din fericire nu seamănă deloc cu tatăl său î zi'-e
Tigelin, o remarcă de prost gust, cum i se păru lui
Petro
—Domitius este un amoraş dulce şi tandru, continuă
Agrippina. Sînt sigură că o să vă placă. Aş fi vrut
&ă
jBemene cu tine, Petronius. Aş vrea să fie un bărbat
di—
tîns, mare amator de artă şi un cavaler desavîrşit ca
tine,
Să-ţi mai spun ceva. Daoă vroi să cumperi un cal pur
pînge,
să te adresezi lui Tigelin. Caii lui au dohîndil multe
pro
mii.
—Herghelia mea se află în Campania, nu prea dopaj 1*-
de Bai'es. Fă-mi o vizită zilele acestea.
—Cu plăcere. Kumai că acum e greu săpără^eşti Roma
fără o permisiune specială semnată de împărat
Asia e
ultima lui hotarîre, zise Fclrom'u^.
—Unchiul Claudiu, zî^e Asrrippina, a fost totdeauna
un 'maniac cînd e vorba de munca. Atît în ceea ce îl
pii-
ves_te pe el, cît şi în ceen ce îi piivoşte pe alţii Cîte
lucrări
mai are de scris? !
Senatorul Caius Silius, de-pic care se Apunea ca este
cel mai frumos dintre romani, apăru urmat de un grup de
i'ete şi de cavalari, dinţi e care ceî mai mulfi de abia (rc-
cuseră de douăzeci de ani, cu Cliloe şi llarcellus, vei ii săi,
la braţ. Chloe, pe care seuatoiul o strîngoa cu o intimitate
ostentativă, privea cu plăcere, cu ochii rsăi albaşlii şi lim-
pezi, la glumele şagalnieejile lui Calu- Siliu^. M'aifellus,
gelos, nesimţiudu-se în lai^iii ^ln, rînjea ca să pani mul-
ţumit.
Silius se apropie de cercul Agi ippinoi.
— îi cunoşti pe voi ii moi l Am trecut jje la ci şi i-am
adus aici, Cliloe încarnează feminilatca <"le<i\îişită ..
Ah, aţi auzit ultima noutate ? Veronilla, frumoasa «oţio a>
colegului nosfrn Septunius Coi bus, sonafc'ii'îil, a cerul >ă
fie trecută pe îi^la prostituatelor ca bă -c bucii t c în (na ta
libertatea de dczm.lt ^i să nu poată fi ar'i/ahl tic adulter.
c,t îl Dcu^e de Hşul J'omei, a rcputliat-o,
Corbub, fui io-,

463
Dacă cea-mai maie parto a iemciloi ac la Curte ar ,ut*a
sinceritatea şi curajul Veroniliei, jumătate dintre olo 'ir
irc'nu Pa-i urmeze exemplul. Ce zici de asta, Cîiloo
în timp ce prietenii săi hohoteau de rîs, Petrouiu- ub-
&eiva ca pietoiieriii în uniforme festive se instalau la ' şi
itir ofiţerii înarmaţi pînă în dinţi se amestecau discret pim-
(re invitaţi. Abta însemna, că perechea imperială ,>ushc.
Ca de obicei, Claudiu intră însoţit de Jiessalina. Bijute -
riile nu mai încăpeau pe costumele de mătase brodate cu
fir de aur. Calisto, Narcissus şi Palia-» îi urmau In o diV
tanţă, respectabilă, Polîbiu lipsea.
Claudiu răspundea la icverenţc şi la capetele pleca l e
cu umilinţa salntînd $i zîmbind ou amabilitate. Balele i
fcc scurgeau pe la colţurile gurii sliîrabc. Urît, şchiop, ple-
şuv, bătrîn, făcea ca, prin contrast, sa fie scoase îu e\ i-
dcnţă şi mai mult frumuseţea si tinereţea Messalinci
Cui tenii remarcară absenţa lui Polibiu. Cei trei miniş -
tri, care încă îşi mai păstrau posturile, be hotărîră Mi uite
certurile dintre ei şi să &e unească în faţa capriciilor'Mo-^a-
linei, care părea că-şi schimbase tactica.
Claudiu şi tînăra sa soţie se opriră în faţa lui Petiormi^
iVlc-^alina îl privea cu ochii săi umezi şi încântători
— Petronius, admir devotamentul tău faţă de Ca&tor
Cutia, zise ea. Adesea acţiunile cele mai strălucitoare arată
mai puţin virtuţile oamenilor decît acţiunile aparent fără
marc importanţă, dar care pun în lumină tăria de carac
ter.
C'laudm îşi ridică nnua M adăugă sentenţios :
— Nimic nu-i mai de preţ penii u un bărbat <Ym o
femeie \ irtnoa^ă >i înţeleaptă care să-i fie sfetnic şi ajutor I

.Moartea lui Polibiu liceu apioape neobaeivată pe îiugă

o serie de evenimente care treziră multe pasiuni şi curente
de opinii contradictorii şi care se sfrijiră prin eseeutaioa
unui număr de MCD cincuspie/uce nobili şi sinuciderea
altor senatori, ca în vremurile cele mai negre de pe f im pul
lui Tiberius şi al lui Calişula.
Ka puţină vreme dupi decajiitaiea Iui l'ulibm, Agnp-
pina îl invită pe Petronius la ea acasă, îi ceruse printr-o
scrisoare să vină siugut fiindcă vroia să-i destăinuie o taina.

4G9
 'S3 îl pi iniile în gi adina vilei ,«ale •ji îipîopn>e vi.- i mate 1
f în Unu, affezhjnă cnnsiruilă în ononica Afiodifri,
loaica &a.
^\(e-4a e n n picteit, ?ise ea, ca să discutăm în <i< i
libet unde nimeni nu fio poale apiopia do noi fără ca -Ci l
vedem. In ea.vt toţi sclavii mei &înl spioni în slujba 3^--!-
linei şi ai acoliţilor ci. Pe scurt, oşti în primejdie de moarte '.
Pehoniusopnvi perplox. X u şl ia unde \ioin M bală" M
fini) nu ;i\ra încicdeie în nimoni, prefera să (acă. —
Mc^alina \ica să se culce cu liric,
s ixbucni în rîs, deşi bănuia ^i ci infenţiilo împrt-
:i nu poate dccît să mă flateze î o\claniă
I2u nu glumesc! Vezi că devoicază băibaln'. ( un- po
cioduIUatea Ini Clnudiu ca să se dedea la fonie o\ce^elc. E?
tc o isterică periculoasă. Ciaiidin esio inir-iitîfa do oi bil de n
cea s ta femeie încît ea ar pufea să facă draeo^f e sub ochii lui
fără ca el să obseive. Dacă refuzi să te culci cu ea, nşfi un
om mort. Vrei o dovadă? Mossalina ko îndi.lgo-î-1i?c de
generalul Appius SiLinus, guvernatorul Spaniei. L-a coi]\i)is
jie idiota! de bărbatul său că un om de \nlonzca lui Rilanus
tiebuie să fie chemat Ia Homa pentru a ooii] a o înaJlă
demnitate. Pentru a-1 înşela pe Claudîu a aianj:U o
cădtuiie înlro inama sa, Ponnli:!, şi general, Mc-^alina
\roia să se îrttMneascâ, în seeiet cuamanlulsubacopciiMiI
mamei sale. Idiotul îneornoiat a admis propuneica. în.^ji r-
uul Mo^alijia i-a spus eă-I iube.şfe, generalul a-respiji^-o.
JVTai cM'stă romani viituoşi în oiaşuj, ăsta putred. Jignii ;î
de n. <-.--( icfirx gi(j?olan, s-a înţeles eu Narcis şi amîndoi - au
du^ I.i ţ huidiu ca s;l-i f io\e«iUiiiNcă acelaşi vis, că Sifni.i^
in mai ea *-â I omoare şi să- î ia tJomtL Şi c u in pro&lia lui
Oaudîu f -(e egalată doai de iaijHalea sa, acesta, >pciiai,
]-a lond.îmnal la monilc, după un .--imulacîu de proces cu
uşile în< îii-.e, PI I-;j CNcciiliit. J'umpeiu^ şi Caiu«, gincii'i
hn Cl'nidui, au muiil din aceleaşi moine chiai dacă nu (n^t
imocafe-iaţiurii de sfat si moiala publică. Ştii de a a
iniiul Pobbiu? Mcss.iluifi a au/il c;i fe-,j )m|,'iodical -ă \n
la ea l'uiuiasă, a pniunot *3 h«* imediat fire^Itif. lai dn| ă
asia a ui mat coiidan naica la u.otiilo ... C'înd un auant

470
<> plictiseşte, porunceşte &ă fie ucw ... St- \oibejti* fi
C'Iaiuliu intenţionează să-ţi încredinţeze un minutei Ştii
ce vrea să însemne asta1? !
—Voi găsi un motiv să mă eschivez,.. Toată Koma
voiboţte în şoaptă că frumosul Cai as Silius este uiţi
mul
oi amant. Că îi face curte lui Chloe ca sa-şi ascundă
Io. ă-
Uirile eu Messalina.
—Dar după, Silinsî Rl este unul dm ui Urnii ci amanţi.
Dacă vrei să cunoşti viaţa amoroasă clandestină a
acestei
iemei neruşinate, du-te după mîeznl nopţii în
Subura*
Soreau să-ţi salvez viaţa, Fetronius ! îţi mai aminteşti
că
Intr-o noapte am făcut dragoste împreună sub
ochii
iratelni meu? Ei bine, eu n-am uitat noaptea aceea !

făcută ac Agiippina cu pii\iic la bubuia. a|î[ii

i iiriozilatea lui Petronius. îl caută pe Encolpius şi 'îl
Iţi treabă dacă auzise de vreo legătură intre île^alina ^î
tiiibnia.
Encolpiuâ atin-se^o rîisia de douăzeci şi cinci (le ani şi
i'3>oca ia care îşi vindea corpul damelor romane a-ţ ide d'c
«arne proaspătă trecuse. Acum se ocupa cn codoşia pe
cont propriu. Eecrulase un grup da vreo zece băieţi po
care li folosea pentiu ispitirea matroanelor în căutare de
drago&te plătită. Dar prietenia şi afecţiunea cu care îl trata
pe Gitou nu slăbiseră. Erau tot timpul împreună. Eelaţiile
lor cuprindeau atît zile senitie cît şi zile întunecate, deoarece
lui Gitou îi plăcea aft-şi schimbe diii cînd în cînd partenerii,
ceea ce provoca scandaluri, reproşuri, insulte, urmai e de
împăcări care le reaprindeau pasiunile. întrebarea lui
Pelronius îl făcu pe Encoîpiu- >ă i/buc-
ă în rîs. Credeam că eşti mai bine informat î CMai în
noaptea
facem un tur prin Subiira. La miezul nopţii
t ioc aă —te iau,
De mnlîă vreme n am mat v, l z u l Suhuin
dceît în
ticcere.
Eucolpu^ suspina.
— Vremea tinereţii, cirul Subura ca a domeniul nowfru
nvcrvaţ, a trecut. Acuma granguri mult mai mari şi-au în-
mîinile pe»te acest cartier mizerabil. Dar ai s5 te
familiarizezi repede cu ambianta de acolo, în afara, de
faptul că a crescut numărul bandelor, nu s-a schimbat
nimic,

La miezul nopţii Eucolpius se prezentă la vila prietenului

sau. Petronius îşi reluă cu emoţie şi înfrigurat de plăcere
vechile sale obiceiuri de golan. Cînd se uită în oglindă,
îmbrăcat într-o tunica de o curăţenie îndoielnică şi o
pelerină murdaiă, pufni de rîs. Dacă curtenii 1-ar fi văzut
pe arbitrul eleganţei în veşmintele acestea nu şi-ar fi crezut
ochilor,
Petronius îşi relua cu plăcere viaţa dublă, îşi oiganiză o
escortă de zece sclavi bine înarmaţi, îl luă cu sine şi pe
Lucilius. Băiatul acesta îi devenise indispensabil, îi plăcea.
să-I vadă la orice oră invocînd cele maJ banale motive.
Lucilius.simţise că îl atrăgea pe stăpînul său şi nu-şi putea
explica reţine'rea acestuia, cu atît mai mult cu cît major-
domul îl întreba aproape în fiecare zi dacă „Clarissimus"
trecu&e la acţiune. Răspunsurile negative ale lui Lucilius ii
lăsau perplex.
Puţin după miezul nopţii expediţia se puse în mişcai e,
coboiî în Escvilin şi intră în Subura noctuină. Ca de obicei
Eneolpius ei a însoţit de Giton, umbia sa. Petronius îi
recomandă lui Lucilius să nu se îndepărteze prea mult şi să
nu se bage în încăieiări deoarece oamenii din cartierul acesla
rnînuiau cu uşurinţă pumnalul.
în drum spre zona caldă a Suburei JPetronitis obsenâ
că lumea caie frecventa aceasfă parte a cartierului, hori,
căutătoriade plăceri neruşinate, beţivi, cerşetori, vagabonzi,
,feciori de" bani gata în căutare de aventuri, se înmulţise
ca viermii în jurul unui cadavru în plină descompunere.
Indivizii aceştia deveneau tot mai gălăgioşi, tot mai
îndrăzneţi, tot mai agresivi în faţa unei poliţii depăşite,
care nu mai putea să le înfruiezo excesele. Cind lucrurile se
încingeau pica tare şi luau propoiţiilc unei lupte între zeci
de haimanale, care se omorau între ele, poliţia chema
armata în ajutor. Atunci golanii dispăreau ca şi cum i-ar fi
înghiţit pămîntul. în urma lor nu rămîneau decît derbe-

472
deii cu mămniîuele înfiate pe pa^aj. Xugrmlcai să vezi
culoaiea sîngelui din cauza întunericului, dar în oiice clipi
puteai să aluneci pe maţe.
Petronius şi Eucolpius mergeau în faţă. Se îucruci^aiă
cu indivizi cu mutre dubioase, dar nici unul nu se încumetă
să se încaiere cu ei . în spate uima o escortă foarte puternică.
— Am impresia că noaptea nu te mai atrage ca mai
înainte, Pelronius, zise Encolpius. Şi e firesc. După ce ai
devenit prefect, senator, consilier imperial, te-ai schimbat.
Petronius se strîmbă.
—Te înşeli, Encolpius ! Senator, consilier ! Sînt un
client, chiar şi mai rău, un sclav al împăratului, caro
are
puterea, dacă vrea, să ne facă să sărutăm pentru
vecie
pămîntul. Aş renunţa chiar în clipa aceasla la toate
onoiu-
rîle. Dar stăpînul nostru ar aprecia acest gest ca o dozert
ai e.
Tar după- aceasta ar urma secui ea sau suighiunul . . .
De
multe ori mă gîndeam la băieţii din banda noastră,
la
Caiisus, la Yatenius, la Thiron, îa Gallicus , . .
—Thiron a murit îutr-o încăierare cu oamenii lui
Ammilus. Yateius a deschis un han cu banii nevestei
sale,
mai bătiînă decît el, iar Carius e tot şef de bandă. Ascy
Itus
este codoşul unei mari case închise, în rivalitate
deschisă
cu Aromilus. Mă si întreb care dintre ei doi va fi
înjunghiat
mai intri. Ceilalţi . . . Aproape că i-am şi uitat . . . L-
am
plîns pe Ca&tcr . . . Am asistat la lortuiarca lui şi a
nefeii-
eitei vestale. Tu stăteai aproape de împărat. Eu eram
pier
dut în mulţiii e . . .
—Mă gîndcKC adesea la voi trei, Encolpius. La tine, la-
Ascyltns si la Giton. Koaptea, aplecat peste manu&crls,
vă
recouptilui portretele, aşa cum- •\-aru cunoscut şi iubit.
De
uruite ori rup foile fiindcă mi se paie ca nu redau
întocmai
realitatea. Aş vrea să tiţi atît de ^ ii, .de atrăgători, de
pasi-
"pnaţi încit pa puteţi li ăi peste secole. Petionius, seuatoiul,
va cădea în uitaîe. Amintii ea senatorilor, miniştrilor,.
regilor, ~se va şteige odată cu trecerea anilor, în timp ce
Fetrcnius scriitorul, poilietislul lui Encolpius, al Iui Gitou
şi al lui Ascyîtus va fi pomenit de eititoii. Eu voi snpia-
vieţui graţie vouă iar -y oi veţi supravieţui graţie mie !
— Iată, am ajuns ! zise Encolpius.
Micile cămăiu'ţe în caie prostituatele de piostă condiţie
îfci primeau clienţii, fuseseră reconstruite după inundaţie.

473
 f dlilîîlile nenorocitelor caie îşi vindeau trupul erau apre-c
iaf o după cozile care se formau la uşile lor. Erau cămăruţa
în faja cărora nimeni nu vroia &ă-şi piardă timpul, în acesre
cămăruţe îşi lungeau traiul prostituatele ajuuse la sfîrşituî
carierei. Erau date la o parte ea nişte otrepe folosite.
— Fită-te la îmbulzeala de aioi î zise Encolpins făeîn.
du-i semn cu cotul lui-Petronius.
în faţa unei uşi stăteau vreo treizeci de inşi ce aşteptau,
cu mai multă sau mai puţină răbdare, să le vină rîndul H
o prostituată ce atingea culmea perfecţiunii. Cortina, care
âe obicei era trasă, de data asta era ridicată pentru ca
clierjţii să poată vedea talentele favoritei lor.
— Să ne aruncăm şi noi privirile aici! Spectacolul
merită &ă fie văzut, zise Encolpius.
Petronius se supuse. Lingă uşa descinsă era o tăbliţa"
pe care erau scrise talentele persoanei care ocupa cămăruţa
şi numele ei de împrumut. Pelronius nu avu răbdarea să
f iţească tăbliţa şi îşi aruncă privirea în cămăruţă. O femeie
ou forme fermecătoare, cu picioarele depărtate, se oferea
nnui vagabond îngălat si respingător, ajuns la marginea
paroxismului. Oamenii de afară urmăreau hipnotizaţi
.zbenguiala lor. OM vagabondul se sculă satisfăcut şi
următorul îi luă locul Petronius avu timp să recunoască
trasaturile Modsalinei schimbate de patimă. O perucă roşie
n arăta meseria.
Petronius fugi repede de acolo, Dacă împărăteasa 1-ar
fi ţ azur, şi-ar fi putut lua adio de la viaţă. Taina aceasta,
pe care ea o credea bine păstrata*, începuse să circule pe
furiş.
Apoi Petronius se uită la Lucilrâs. Acesta părea indi-
ferent. Bacă ar fi văzut doi cîini cuplaţi în mijlocul străzii,
probabil că ar fi avut aceeaşi expresie a feţii.
—In timpul acesta împăratul doarme dua ţn patul său
fyră să fie stînjenit de pădurea de coarne care îi
împodobe
şte fruntea l exclamă Encolpius amuzat. Cum de-i
per
mite asemenea năzbîtii ?
—împăratul nu ştie nimic da viaţa nocturna a soţiei
«dle, cu atîţ mai mult cu cîfc dorm în camera separate.
Sa
îmbată la fiecare „cena", apoi, cu burta plină, se culcă
şi
sforăie pînă dimineaţa. Uneori Mes&alina îi vîră în pat
cita
o virgină care îi face o parte din noapte mai plăcută.

\\\\\\\\\\x\\\\\\\\\W
 Pcfiomus se gîndi ea amanţii de la Palatin mi cian
der-ît m'j t c apeiitn c la un praznic pe caic ea si-I făcea duf .1.
miezul nopţii piuă în zori.
Dar col mai nmlf îl mii a cum reuşea Mcssnlina în ficcaio
r.oaple t,ă părăsească, palatul şi să vină Ia locul său de dez-
măţ, ITc^alma, pentiu Pelronius, era încarnai ea sim -
bolului 11 om ci imperiale. Căci primul oiaş al lumii sim-
Lolixa loalo C5<e?elc in diagosle.
Xu degeaba se spunea : „Roma, Ajnor" 1,
întoi-> aca>ă. după o şedinţă ia Senat, Pe tron i u s RO l,"K!
dezbrăcat de sclavi, apoi se aiuncă în piscina ca şi cum ar
fi vrut ,-ă-şi spele coipul muidărit de dezbaterile mnililoaio
ale înaltei Adunări. Reputaţia sa do amoralitate nu ei a o
scoiniic. Admit oa cu seninătate desfrînaiea cea mai ncni-
şinală şi arăta uifolccero pentru toate slăbiciunile omeneai.
îşi aminlea adesea de Caligula. în ciuda nebuniei, cn'inele
lui a^eau o anumilă logică, în timp ce Claudiu nu oi a decît.
un nenorocit de înapoiat mintal cu coroană, dus de nas de
Messalina. Piuă la urmă abu/.urile acestuia provocasem
indigo ai c a unui grup de senatori de şcoală veche, caic
supravic(TiKeifl numeioapclor epuraţi. Petronius a i-isla=e
la sediul o fuitunoase unde ciiioriile adro&ate regimului
ei au combătute de apărători oportunişti. Dezbaterile ii m
înalta Adunaic se terminară, însă, pi in condamnarea U
moartea a \ieo patnizcci de oameni: senatori, miliîaii.
cavaleri, patricieni, acuzaţi ca ar i\ \mt să-1 răstoarne po
împărat. Fui tuna aceasta dintr un pahar cu apă luase
proporţiile unei hecatombe din cauza Messalinei eaie -o
giăbise să-i piezmto soţului său nişte versiuni din caio
iczulta că cei nemulţumiţi ar fi fost m^to con^pnnloii
hotăiiţi tâ-1 supiime. (Jlaudin, speiiat, semnă (oale i on-
damnările la moaite caie i-au fost piezentate.
Aceste evenimente îl aruncară pe J*etronius pe planul
BOC un d al pieocupăriîcr Messalmei, Apoi izbucni îin-,1 (>n
scandal. Asiafieus, unul dintre cei mai bogaţi oameni din
Eoma, caic paiticipase activ la răstuinaroa lui Caligul.i ^i
contiibuisc Ia ridicaiea Iui Clandiu, ciaupăis^e giădinih lui
Lucullus şi se lăuda că le \a fare de o pul ii de ori mai
fiumoasc dccît eele ale lui ifecrna. în feullttul Me?sai'nei

4/3
so trezi dorinţa de a pune mina pa aceste grădini, Tji'>crţiL
gata să-i faoă orice plăcere, îi pregătiră un dosar din oare
rezulta că Asiaticus ar urzi planuri de răsturnare a lui
Claudiu. Procesul avu loc în apartamentul împăratului, in
prezenţa Messalinoi. Asiaticus se apără cu disperare sub-
liniind ' sprijinul pe care îl dăduse lui Claudiu. înduioşat
de aceste "argumente suveranul îi acordă favoarea de a-şt
alege singur moartea, Asiaticus se duse acasă şi îşi tăie
•\ enele. A doua zi Mc&^alina intra în posesiunea faimoaselor
gtădini,
Calist, primul cancelar, considera că domnia lui Claudni
lun^c o turnură dramatică şi, sub prete-ctul anei boli care nu-i
mai permitea să facă faţă sarcinilor, ret urna ^e pecetea
imperială şi se retrase departe de Roraa. Me^salina îi
propuse lui Claudiu &ă-i încredinţeze sarcina de prim
cancelar Iui Petronius. împăratul acceptase această idea
cu plăcere. Un scriitor în fruntea treburilor statului,
roman, caro se ocupa de istorie, ca şi suveranul ^lu,
era o formulă ideală.
Prevenit de Agrippina iji de prefectul oralului eu pn\ ire
la înalta demnitate care i se rezerva, Pelroniu^, speiiat de
un contact zilnic cu Messalina, femeia- vampir, se acheaă
unor celebrităţi din lumea medicală care, plătite gras. con-
statară starea alarmantă a bănătăţii sale şi îi recomandată
să fchirnbe pentru un timp aerai nesănătos al Romei.
Agrippina, din dorinţa de a-i faco un serviciu lui Petro-
riiii'î, îi spusese Messalinei că un fel rto istovire îi lua^e lui
Pctvonius aproape toată bărbăţia.
— E tînăr ! Se va pun* repeilc po picioare! replici
împărăteasa supărată.
^Cmifestîndu-şi compasiunea pentru colegul său
inii'-alo scribului, Claudiu îi acordă vacanţa cerată dar cu
piejizarea că trebuia să şi-o petreacă la Baîes şi mi în Egipt,
A doua zi o caravană de trăsuri şi care, cu cea
maic parte a oamenilor de casă ai lui
Petroniiis, TiOina luînd-o pe yia Appia spre
Campania.
înainte de a pleca Petronius făcuse formalităţile nece-
sare pentru a obţine tutela asupra lui Quintus Cotta,
Tuni tis în zadar încercase să-1 convingă să renunţe.

476
 — Băiatul acesta nu-ţi va aduce dccîi necazuri. Să nu
spui că nu te-am prevenit. '

XXV

Liniştea de la Baîcs îl învăluia pe Pelronius potolindu-i

nervii încordaţi. De altfel căuta beatitudinea, extazul eiea-
torului oare se consacra operei sale. Se străduia să-şi refacă
echilibrul mental de care avea atîta nevoie. Spiritul Cyn-
thici era lingăi el datorită prezenţei lui Lucilius, care căuta
sări dovedească la tot pasul afecţiune, îlarcia îl înconjura
cu dragoste, în afară de aceasta putea să conteze pe Encol-
pius, Ascyltus şi pe Giton care, chiar dacă nu făceau parte
din lumea lui} îi erau mai dragi decît toţi cei de la Palatin
luaţi împreună. Agrippina îl ajutase să se retragă neatins
dintr-o situaţie primejdioasă. Era bogat, tînăr, frumos,
talentat. Admirat de unii şi urît de alţii, îşi neutralizase
duşmanii, aşa că cel puţin deocamdată nimeni nu se putea
atinge de el.
Fusese neplăcut surprins de interdicţia de a merge la
Alexandria, de a revedea această lume exotică, de neuitat,
„Totdeauna se va găsi cineva care să te priveze de bunurile
tale", spiinea Antonia şi cuvintele acestea îi sunau în urechi
ca un dangăt de clopot amintindu-i de precaritatea situa-
ţiei sale. Claudiu, care pe timpuri alerga după el rugîndu-1
Bă-i asculte elucubraţiile istorice, îl invidia, în momentele
de luciditate Bîlbîîtul îşi dădea seama că din cronicile sale
mediocre nu va rămîne nimic şi că numele său nu va figura
deeît în cronologia imperiului roman.
Lucilius îi aduse pe o tavă niş.te răcoritoare. Faţa sa
frumoasă era luminată de un zîmbet. De unde ştiuse el că
Petronius vroia să-şi potolească setea si că un pahar de
suc cu o aroma delicioasă i-ar face bine ?
Amurgul teşea un joc de culori rubinii,şi azurii dcam-
prea mării.
— La noi, în Eeţia, nu sînt decît rîuri de munte şi lacuri
mici şi reci ineît dacă îţi înmoi urina în apa lor poţi ka
îngheţi. Aici, la Baîes, ani văzut pentru prima dată marea.

477
 aceasta de apă, albastră, atît de va^ta, îmi d ..î că cerul
mi s- a aşternut la picioare. IU întreb di \i marea nu e
tot aşa. de rece ca şi rî urile dnj munţii nobili.
Era pentru prima oară cînd Luciii ns i so adresa primul.
— De ce n-o încerci ? întrebă Petronius. Apa mării este
f -ai du 'ji mmgîietoare. N-ai decît să cobori pe aeesle frepre
p mii acolo, unde e o'mică plajă . . . Tocmai ee-ti trebuie
ra <4' te dezbraci şi să intri în apă.
- — Bar nu ştiu sa înot !
— Nu4 nici o primejdie dacă intri în apă piuă la
«ervanclii sau chiar pînă la piept, Starea este liniştită.
Valurile miei şi inofensive fac să te simţi şi mai plăcut.
retronius citi pe faţa lui Lucilius curiozitate ţi teamă,
Era ispitifc să încerce apa. Nn erau decit vreo cîtcva zeci
de trepte pînă la plajă, Petronins se înfreba dacă. Lncilius
bi ra- învinge frica. Deodată, fără să apună vreun euvînt,
Viwtul se îndrepta spre trepte. Părea, că o forţă invizibilă
îl împingea spre mare. Coborî scara în pas alergător. Petro
-;imis se sonlă de pe bancă, se apropie do balustrada de
m armură şi se uită în jos, la Lucilius care ajunsese pe
plajă. î-;i 5.co3se tunica, pînza care ii acoperea şoldurile şi
rămasa gol. Părea'o statuie care-l reprezenta pe Apollo
adolescent. Apoi. curajos, intră în apă şi se îndreptă fără să
şovăie în larg. înainta uşor cucerit de temperatura plăcută
a mării, do iiiiensîtatea ei.
— Lucilius, opreşte-te ! strigi Petroiuui*. Acolo apa
e>ie prea adîncă pentru tine !
t se păru că Lucilius nu-1 auzise şi se înfricoşa. Văzu •\
aiurii*1 cum îi acoperă umerii şi îi ajung la bărbie. Apoi
băiatul dispăru tras de curent sau alunecînd într-o groapă,
îi]gTo/Jt, Petronius se aruncă- pe scări. î>i scoase ropeda
tunica fi sări m apă ca să-1, caute. Se îndreptă spre locul
undo îl \ ăzuse pentru ultima oară. Văzu o mină ce se ridicai
pe deasupra valurilor. PeUrmius, înotător excelent, ajunge-
îtova mişcări la locul în care Lucilius se zbatoa sub îl
prinse §i îl scoase la suprafaţă, Băiatul se prinse do lui
Petronius şi, aruncîndu-i d privire plină, de roeu--l
n înţ&t, inspira eu lăcomie aerul.
ivtronius se întoase şi o porni spre plaja 1 cu Lucilius
in a! c. îi simţea pielea lipindu-se de a sa şi braţele cum
îl

473
încolăceau. :Nu-i vedea decît parul blond şî ondulat, ca ol
pynthiei, deoarece faţa îi era lipită do pieptul său. Tremura
înfiorat deoarece simţea linia coapselor surorii sale, umerii
ei, şoldurile ei. O purta pe Oyîithia la piept.
Ieşind pe plajă îl întinse pe Lucilius istovit pe nisip,
îfumai sînii şi sexul îl deosebeau de Cyuthia. Dar inima,
creierul, erau ai Cynthiei. Lucilius îsji revenise şi îi zîmbi
stăpînului Rău,
— Apa e minunată !
Era vocea Cynthiei. Petrouius se aplecă şi îi Durută,
gura — gura Cyntliiei. îi simţi buzele pe buzele sale. Apoi
se ridică în coate.
Băiatul rămase culcat pe nisip, eu braţele întinde, cu
picioarele desfăcute; capul aplecat într-o parte amintea
de profilul Cynthiei. Petronius se prăbuşi peste el.
De la Roma veneau numai \esti proaste. Ceea ee nici
Octavian August, nici Tiberius. şi nici Caligula nu îndrăz-
niseră să facă, să execute femei, devenise sub Claudiu o
pedeapsă obişnuită. Patricienii care nu erau senatori, şi
puteau să părăsească lîoma fără permisiunea împăratului,
începură să fugă din capitală.
Messalina, profitînd de ignoranţa şi imbecilitatea soţu-
lui său, care îi îndeplinea orice dorinţa". Tindea cetăţenia
romană şi îşi recrutase agenţi care Si aduceau clienţi. Lua
mită pentru numirea guvernatorilor, prefecţilor, genera-
lilor. Candidaţii bine făcuţi trebuiau să se culce cu ea,
îl convinsese pe Claudiu să impună legea monopolurilor
care lichida concurenţa şi permitea concesionarilor să urce
preţurile într-un mod scandalos. Scumpetea produselor
alimentare dusese la foamete, îsuniărul clieuţiloi'j care nu
puteau să supravieţuiască decît cerşind la uşile celor
bogaţij crescuse. Obiectele de lux nu mai erau accesibile
decît parveniţilor şi d em ni tarilor, care copiau fără jenă
procedeele Messalinei. Toată lumea era revoltată de
scandaluri, Un singur om nu ştia de abuzuri, de afacerile
dubioase, de fraude, şi acesta era împăratul. Xiciodaiă
Roma nu cunoscuse o corupţie mai mare.
Lipsa de hrană dusese la boli care secerau copiii şi
bătrînii. Demnitarii îl informau pe monarh că epidemiile
eiau aduse de străinii caie invadaseră Koma, O nouă laxă

479
fusese impusă stîăinilor pentru ea sil acopere nevoile
oraşului, în realitate banii umpleau buzunarele Messalinei
şi ale prietenilor ei,
O campanie modeMă \\\ Bretauia îi oferi lui Claudm
prilejul ^ă ceară o ornamentaţie triumfală pe care Senatul
o aprob;! m o grabă înjositoare.
în timpul acesta informai iile care \ eneau de la Ierusalim
avertizau cancelaria că regele Herod Agrippa, cai e făcea
mare caz de prietenia sa eu ('la ud iu, pregăteşte o răscoală
generală a popoarelor <\ regatelor clientelare din Orient ca ?ă
creeze mi imperiu în stare să scuture jugul roman. Informat,
Idiotul încoronat refu/ă la început să dea ciezare infor -
maţiilor din care rezulta că „prietenul" său, care manifesta
atîta afecţiune, ai fi în start) de trădare. Răscoala trebuia
să izbucnească cu prilejul aniversării- împăratului. Conglo-
meratul populaţiilor semite, amestecate între ele ca un
mozaic, trebuia să alace prin surpiindere gainizoanele
romane, să Io nimicească si apoi să proclame independenţa.
Lucrările de fortificaţii de la Ierusalim erau aproape ter -
minate.
Petronius fu comocat iu gen t la Roma. Citind mesajul,
suspină. Tiaţa fnimoaf-ă luase sfîrşit.
Plecă cu inima giea. Tîeu^i&e, oaie, Messalina să-1 prindă
in laţ ?
Chiai în ziua foMiii sale la Eoma fu primit de împărat,
de Messalina şi de tot consiliul imperial. Lîngă Petroniua
erau vechi consuli^ generali, senatori. Se stabiliseră misiuni
politice şi militare. Cind ii -\oni lîndul lui i'eironius, împ-
ratul îi zîmbi cu un aer neghiob :
— Messalina şi cu mine am hotărî t să te numim consilier
şi coordonator al afacerilor din Orient.
Potronius observă cu coada ochiului privirea triumfă-
toare a Messalinei. Kăspunse cu demnitate :
— Majestatc, sînt foarte onorat de încrederea Voastră.
Dar aş prefera să lupt cu arma în mînă.'
Consternarea de pe faţa Messalinei fusese atît de vizi -
bilă încît Potroiiiua se întrebă dacă n-a sesizat-o si împă -
ratul.
— Modestia ta meniu toată stima, zise Chiudiu, însă
noi Vin tom cei chomaLi bă hoLIrun ! în seara aceasta sîntt'in

43'
cu toţii imitaţii lui Narcis. Vom ama ocazia, Petronius,
să vorbim mai mult, Vreau să-ţi vorbesc şi de Istoria Car-
taginci, pe care am scris-o.
Ieşind clin sala de consiliu, Podaniua Sccuudus s0
apropie de Polronius.
— Ai aiisit ultima ştire? Vinicius r frumosul Yinicius,
a fost otrăut.
O Midoaie rece trecu pe spinarea lui relionius.
Prefectul continuă.:
—A refuzat intr-o manieră» brutală, să se culce cu
Mc^salina. ,,Xu vieau să transmit soţiei mele vreo
boală,
Tcnerică din cele caro bîntuie prin lîoma. Dacă,
voiam
să mă culc cu line, te vizitam la Subtira, fără
complicaţii
şi fără riscul de a fi surprinşi de bărbatul tău". Ea
1-a
pălmuit, apoi i-a întors spatele. Unul din informatorii
mei,
im sclav al Messalinei, a auzit totul. Alaltăieri
Vinicius a
plătit cu viaţa inculta de-a o fi refuzat pe Mesaalina.
—Toată Eoma cunoaşte desfrînarea, abuzurile, cri-
mole acestei femei. Şi nici unul dintro voi,
colaboratori
apropiaţi ai împăratului, mi îndrăzniţi să-i opuneţi
adevă
rul.
-- Ţin prea mult la capul meu ca sări risc sări pierd.
C'laudiu e atit de îmbrobodit de femeia asta încît ar res-
pinge cu indignare „calomniile' 1 noastre.
—Iartă-mă", Pedanius, dar cu nn suveran ca al nostru
imperiul ar trebuit de multă vreme să se prăbuşească ca
un
castel pe nisip,
—Se spune că Jupitcr îi ocroteşte pe idioţi. Liberţii
sînfc secături si parveniţi dar sînt buni
administratori.
Pură şi ei, dar găsesc şi mijloace ca să umple
trezoreria..
Execuţiile şi confiscările arbitraro au intrat în
obişnuinţă
Apoi mai este şi forţa inerţiei, care duce imperiul.
Potronius nu mai putea să asculte cuvintele prefectului.
Se gîndca că poate chiar în noaptea aceea oamenii do
încredere ai Mc^alinei vor încerca să-1 otrăvească.
Se prezintă la Xarcis cu nervii încordaţi. Lucilius îl
urma de aproape, înainte de a. pleca de acasă îi dăduse
instrucţiuni amănunţite. Trebuia să fie atent la toate
mîncărurilo şi băuturile caro îi vor fi servite. Lueilius îi

481
31-c- 601
ascultase cu atenţie. Inteligenţa şi perspicacitatea îi &ci-
veau mai mult deeîl ţoale explicaţiile, înţelesese totul
Spre deosebire de Berenice, care se răzvrătea împotriva
subjugării psihice, Lucilius accepia doeiî coabitarea
sufletului său cu cel al Cynthiei. Oare îşi dădea seama de
fenomenul prin care trecea? Ataşamentul, afecţiunea,
plăcerea de a-1 urma peste tot îi dădeau Iui Petronius o
senzaţie de bună dispoziţie de nedescris. Acum, cînd lupta
penfru supravieţuire , Lucilius îi ora indispensabil.
Kogălia , provenită din confiscarea umneroaseioi &\ en,
se leflecta în splendoarea vilei Iui Xarcis, Banchetul fas-
tuos oferit îu cinstea perechii imperiale şi n invitaţilor
săi ilustra jafurile şi hoţiile gazdei.
Era UD vechi obicei care permitea ca imun f urile căzute
sub masă să nu fie ridicate pentru ea să hrănească duhurile
•vechilor stăpîni ai casei. Narcis, care nu se simţea în m'ci
uri fel legat de cei care-1 precedaseră în vilă — toţi exe-
cutaţi — îşi lăsa cîinii de Ins să se plimbe pe sub mese şi
să-si potolească foamea cu resturile pe care Io gineau,
îndeosebi cu bucăţile de came.
Comesenii se întinseseră pe paturi în timp ce sute de
sclavi seiveau la mese. în dreptul fiecărui invitat stătea
în picioare un bdav, cu braţele încrucişate, ca sît urmărească
cn atenţie orice dorinţă şi să facă senine celor care adu-
ceau înfocare si paharnicilor pentru a satisface imediat
afoste dorinţe.
La picioarele patului lui Petronms stătea Lucilius, Ma-
jordomului, care îl întrebă de această schimbare a proto-
colului, PeironJus îi răspunse sec că îi place să aibă iot-
deaunapp aproape sclavii săi întrucit Lucilin^ era foarte
frumos, majordomul zîmbi complice.
- Am priceput, „Olarissimus" !
Vecinii de masă, printre care erau prelcctul Pedamus,
Agnppina şi Tigelin, observară manevra.
- Am să adopt procedeul tău ! zise prefectul oraşului,
cunoscut pentru afecţiunea sa faţă de băieţi
Pentru Petronius banchetul era o tortură, li] pofida
veseliei comesenilor. Fiecare înghiţitură îi îngreuna «lo-
in»rul şi fiecare gură de vin şi ardea gîilcjul. Şi totuşi

482
ircinim *u i'ie calm. Karcis, ca să-şi liniştească calpei ii în-
gro/Jh de friptul că otrăvirile deveniseiă ceva ohişnnit,
inslah^c ia fiecare masă cîto un degustător caro încerca
mîncilrui'ilo şi băuturile înainte de a fi servite, în afară
de a^fa rnai tăcea şi majordomul un control.
Pctroriius privea atent la toate gesturile celor care adu-
toati plîif ourile şi ale paharnicilor. Lucilius, nemişcat. părea.-
o statuie de marmură eu culori injectate de specialişti,
foarte la modă po atunci la lîoma. Petronius obsorwl că
tînărul său sclav face nişte mişcări aproape imperceptibile
cu piciorul stîng. Cînd paharnicul lui Petronius umplu
cupa, Lucilius făcu un gest stîngaci, răsturnă cupa şi vinul
se întinse pe dalele do marmură. Băiatul îşi ceru scuze
şi scoase din buzunar o batistă ca şi cum ar fi vrut să
şteargă balta de pe marmură. Un cîine se apropie de o
bucală do came stropita de vinul vărsat şi o înghiţi cu
lăcomie. Deodată se cutremură, scoase un urlet şi începu
să >o zbată cu spume la bol.
Luciiius se uită atent la clinele în agonie. Vecinii de,
ma>ă. ai lui Petronius «e uitau îngroziţi la cîiuele care încetă
sa se mai zbată.
Ca o vocn liniştită, ca şi cum ar fi fost vorba de un fapt
dherjij Lucilius zise destul de tare ca să fie auzit de cit mai
mulţi dintre comeseni.
— ^Chu'insimus" , vinul dumneavoastră a fost otrăvit,
Conversaţiile încetară. Părea că un vin t îngheţai (recu
prin sală. Paharnicul dispăru.
Xarci.% livid, se ridică de la masă, se apropie de Petro-
nius si îşi prezentă, tulburat, scuzele.
— TOÎUM nu cred să fi fost otrăvit. Cred că ciinelo
.sufere'a de vreo indigestie.
Petroniu< răspunse impasibil :
— Probabil i
Xu pntea pleca înaintea suveranilor dar, ostentativ,
nu mai atinge nici mîncarca, nici vinurile.
Comentariile nu mai conteneau. Majoritatea comesenilor
invocînd diferite motive, nu mai mîncau si nu mai beau,
Sclavii defilau cu platourile încărcate care nu-şi mai găseau
amatoii. O atmosferă rece, apărătoare, stricase banchetul.

433
 Incidentul ajunge la urechile- împăratului care ^e
i/ă însp&imîntă şi ceru să vadă, clinele mort. Spectacolul îl
înfurie. Tremura şi îşi strîngea pumnii. Strigă la prefectul
poliţiei şi îi porunci sări identifice cît mai repede pe cei care
au otrăvit vinul şi pe cei care au stat în spatele lor. Balele
îi curgeau din gură iar ochii, scoşi din orbite, plini de sîngo,-
aruncau flăcări.
— Nurnai pedepsii ca celor vinovaţi va put ea să ştoai^i
pata de pe reputaţia ospitalităţii casei tale, Narcis.
în realitate tentativa avusese loc fără ştirea gazdei.
Acesta era sigur că jVîessalina nu fusese străină de afacere.
Otrăvirea lui Tinicius ai aţa o bizaiă asemănare,
Narcis îi aruncă o privire plină de ură colegului suu
Pallas, devenit şi el amant al împărătesei şi care îl privea
foarte senin. Cu siguranţă că participase la această lovi-
tură.
Claudiu îi spuse lui Narcis că pieiduse orice poftă do
mîncare şi o anunţă pe jVîessalina că trebuie să se retragă.
A doua zi împăratul îl convocă pe Petronius într-o
audienţă privată. Era atît de enervat încît bîlbîiala aproape
că nu-i permitea să vorbească.1
— Acum înţeleg de ce \ roi bă pleci din Boraa. Nu \ reau
ca domnia mea să fie mînjită de ciimcle care 1-au dezonorat
pe nepotul meu. Messalina este consternată ca şi mine. Te
ttumese guverna torn] Bi liniei. Legiunile tale vor şti să pună
capăt frămîutărilor provocate de Herod Agrippa. Tot
deauna am fost trădat de cei pe care i-ani iubit!
Petronius părăsi fericit "Roma, Inconştienţa, imbecili-
tatea şi credulitatea lui Claudiu îi provocau milă. Era
îmbrobodit şi înşelat în modul cel mai ordinar.
La sediul * guvernatorului din Bitiuia Petronius fu
întîmpinat cu o veste plăcută, în timp ce galera sa naviga
pe apele vijelioase ale Varii Xegre, Herod Agrippa murise
subit. Moartea sa punea capăt viselor pe care Ie nutrise
împreună cu prietenii săi. Alianţa secretă semită se destra-
mă ca o amforă spartă. Imperiul Orientului se dovedi un
proiect a lui Herod, care căzuse în mîinile romanilor, fusese tratată
mort cu cea mai mare cruzime. Soţia Iui întemniţată iar fiicele
din f a Uolate. Petroniu* găsi un Orient purificat jji putea, în
ţa. sfîrşit, să roupire. T,ucilius, oglinda vie a Cyntln'ei, îi
Famili salvase viaţa. Fidelitatea lui

484
Lucilius, ca şi plăcerile pe care i le oferea, îi rodaseră
Kbrul psihic, plăcerea de a trăi. Pcironms, care îi
harurile intelectuale, îi angaja profesori de gramatici ,^i
retorică din dorinţa de a-i face accesibilă marea eultuU,
Eleganţa şi rafinamentul Alarciei contribuiau la cu- 7-
lerca prestigiului lui Petronius. Spiritul, cunoştinţele pe
care le avea- şi luxul său dădeau o strălucire deosebită rare-
lor banchete de la palatul guvernamental şi îi impresionau
pe bogătaşii invitaţi, greci, evrei, armeni, arabi, în, majo-
ritatea lor negustori bogaţi, care aduceau din Orientul
îndepărtat caravane încărcate cu mhodeuii, pietre pre-
ţioase, covoare, şi, îndeosebi, cu mătase chinezoaica care
se bucura de mare trecere la Borna,
Quintus îi amintea de afecţiunea şi prietenia lui Castor,
Era frumos, agreabil, calităţi de care era conştient şi
profita de ele. Petronius trebui să intervină de cîteva ori
deoarece aventurile sentimentale ale acestui lînăr îl tirau
adesea în afaceri nu prea onorabile. Culmea fu atinsă prin
violul fetei unui neguţător grec care avea mulţi prieteni gata
Să inlerrină ca să spele în sînge cinstea tovarăşului lor.
Ca să cute complicaţiile, Petronius plăti o mare sumă de
bani şi acordă o serie de privilegii care, pînă la urmă, liniş-
tiră furia tatălui jignit.
Colaboratori competenţi făceau uşoară viaţa noului
guvernator. Petronius ducea o viaţă de bogat stăpîn rural,
Scria, vina. făcea in&pecţii sau plimbai i dej-coperind locuri
de o frumuseţe deosebită.
Mes^alina şi ceata ei primejdioasă ^e aflau departe.
Femeia aceasta îi aminlea de tarantule, nişte păianjeni
uriaşi care îşi devorează barbă tuşii după împerechere,
Dar cerul nu era totdeauna senin, ^Tăzbîtiile lui Quini us
se înmulţeau. Petronius îl -dojenea şi iînărul îl asculta pocăit
cu capul plecat si îi promitea să se cuminţească. Dar seara
venea şi Quintus iarăşi dispărea în goana după aventuri.
într-o zi Peironhip asistă, din înjîmplare, la o scenă
care îi dădu de gîndit. Scria în cabinetul său de lucru cînd
auzi zgomotul copitelor unor cai ce se opriră în faţa intrării
îs palat. La ora. aceea Jtarcia se întorcea din cavalcadele
matinale, care îi plăceau foarte mult, Petronius se duse la
fereastră deoarece îi plăcea s-o vadă rîzînd. Quintus, care
o însoţea adesea în aceste plimbări, o ajută să descalece
 lnîml-o în braţe. Cînd faţa Marciei ajunse în dreptul gin ii
sale. Quintus o sărută pe buze. JUarcia se smulse rîzînd din
bi aţele 3ui Quintus şi îl ameninţă cu degetul. Pctronius fu
tulburat de acest incident,
Se retrase de la fereastră ea să nn fie văzut. Kesmili
îndi Tihneala lui Quintus ca o insultă adusă persoanei
&:i]<\ Exista limite în intimităţile permise între rade şi
piieioni. Era o scînteie de gelozie sau doar vanitatea băr-
batului atins în amorul piopriu? Niciodată nu se gîudise
că \Taicia ar putea să- 1 înşele, în ochii lui Marcia pcr?o-
niliea nevinovăţia, naivitatea, loialitatea, îîu-i inspijase
dragostea cu care îl îmbătaseră Cynthia, lîeienico sau
Lurilius.
Marcia ocupa un loc deosebit în viaţa lui. Se simţea
vino\at că o considerase un simplu obiect dotat cu ccn-
limente umane. Ea îi oferea dragostea şi chiar reuşise să-i
câştige afecţiunea. Dar e o deosebire, o mare deosebire înde
dragoste şi afecţiune. Oricum, Mărci a nu puica să ia^ă din
eclipsa în care o ţinea Cynthia,.
Scara Petronius îl chemă pe Quintus şi îi spuse că, din
cauza împiejurărilor care îi umbriseră copilăria şi adoles-
cenţa , cunoştinţele îi erau foaite superficiale şi că nn tînăr,
la UiNta lui, fără cultură, ar fi tratat cu dispreţ de Miobii
de la Roma caro erau în staic să lecite în gieaeă pasaje
întregi din Homer sau să discute ore întregi despre Platon,
Aristotel sau Diogenc. Aşa că trebuie să urmeze calcă tutu-
ror tinerilor de rangul Iui şi să-şi desăvhşeasca cultura
literară şi filosO'fică la Atena. Să nu-şi facă griji în I
cu cheltuielile deoarece el, Pelionius, se va ocupa de ţoale.
Quintus ascultă propunerea tară prea mult entuziasm.
îl f ugă să nu-1 trimită departe şi chiar spuse că ar dori să-şi
continue studiile în Bitinia". Har Peironius nu-şi schimbă
hotăiirea. Bitinia nu-i putea asigura condiţiile de la Roma.
Quintus trebui să se supună.
Cu cîteva zile înainte de plecarea lui Quintus, Maicia
îi făcu o mare bucurie, li spu^e că este însărcinată. Lar-i inii
de bucurie sclipeau pe obrajii ei trandafirii.
— Un copil va strînge si mai mult legăturile dintic noi
şi \& face şi mai caldă dragostea noastră.
Peiionius o îinbiăţişă şi o mîugîie pe păr,
 — Sînt fciicit de venirea pe lume a unui copil, caro va
fi al nostru.
Pentru moment Petronius avu senzaţia că rainţise. Este
adevărat, încerca pentru ea o mare simpatie şi recunoş -
tinţă. Dar sentimentele sale faţă de ea erau atît de com-
plexe incît nici naşterea unui copil nu-1 mişca in nici un
fel, Mciodată nu-i plăcuseră copiii gălăgioşi, răsfăţaţi,
insuportabili, pe care părinţii îi priveau ca pe nişte
minuni, în acelaşi timp îşi aminti de bucuria pe care o
încercase cîud (Vnthia îi spusese că! va avea un copil.
Deodată i se păru că atitudinea sa faţă de Marcia era
monstruoasă. De ce se căsătorise cu ea dacă n-o iubise?
AN ea el dreptul să se opună şi să n-o lase să-şi găsească
un bărbat care s-o iubească 9 îşi aminti de scena cînd des-
calecase si era în braţele lui Quintus. De ce să prelungească.
la infinit'echivocul acesta? Kumai fiindcă Marcia 11 adora
si ar fi trecut prin chinurile iadului dacă ar fi divorţat?
Liniştea lui Petronius se risipi ca un nor de aur dus de
violenţa unei tornade. Cum stătea aşa, cu gîndurile răvă-
şite, hărţuit de sentimente contradictorii, primi o ştire de
la Borna care îl descumpăni prin caracterul sau neaşteptat,
O scurtă comunicare oficială semnată de Narcis îl informa
cu plivire la executarea es-împărătesei Messalina, acuzată
de adulter, trădare şi complot împotriva vieţii împăratului,
O altă scrisoare, semnată de tatăl său, îl anunţa că Chloe
fusese spînaurată. în urrna unui ordin imperial. Prin acelaşi
curier Petronius primi un ordin, semnat de data aceasta
de Claudiu, care îi cerea să se întoarcă de urgenţă la Borna-
şi să predea toată autoritatea adjunctului său, care îi va
ţine locul pînă la sosirea unui succesor.
Petronius găsi Borna în plină fierbere. Evenimentul era
prea mare; de mare senzaţie. Lovitura de teatru, chiar dacă,
trecuse o anumită, perioadă de timp, nu-şi pierduse din
actualitate. Familia Niger era victima infamiei deoarece
Ohloe fusese spînzurată. I se făcură funerarii modeste,
permise de autorităţi . Marcellus, acum văduv, părea cel
niaî puţin impresionat de sfîrşitul tragic al soţiei sale.
luni'us relată pe scurt desfăşurarea evenimentelor care
au dus la prăbuşirea Messalinei. Obţinuse divorţul de
Oiaudiu — să mori de rîs — si în timpul absenţei acestuia

487
din capitală se căsătorise, în cursul unei orgii, cu /rumosul
şi nobilul Silius. Orbită de dragoste, îl convinse pe acc'sta
să pună mina pe coroana lui Claudiu. Liberţii, aflînd de
aceasta, se temură că, după răsturnarea lui Claudiu, Silius
şi-ar putea cocoţa prietenii în posturile cheie iar po cola-
boratorii suveranului răsturnat sâ-i dea afara sau să-i
execute. Narcis se hotărî să treacă la acţiune, îi dezvălui
lui Claudiu, uluit de cele ce auzea, toate infamiile llcssa-
îiei insistînd asupra faptului că urinarea să-i ofere tronul
lui Silius. Mai adăugă că, la un banchet oferit în cinstea lui
Baconus la vila lui Silius, Messalina s-ar fi comportat faţă do
acesta ca o soţie îndrăgostită. Teama îl copleşise pe Claudiu
dar Narcis, autorizat de augustul său stăpîn, luă comanda
pi'ctorieiiilor, îl puse pe suveran în fruntea lor şi le ordonfv
bă ocupe lîoma. Orgia era în toi cînd un prieten îi preveni
pe petrecăreţi că pretorienii se îndreaptă spre casa lui
Silius. Comesenii so risipiră ca nişte iepuri speriaţi, cu
excepţia câtorva indivizi şi a cîtorva femei aproape goale,
paralizate de beţie, care fuseseră arestate la faţa locului.
Printre ele se afla şi Ciiloe. Mossalma şi cu Silius fugiseră,
priotre primii. Dar nici pretorienii nu şedeau cu braţele
încrucişate. Silius fu arestat imediat, în faţa unui tribunal
militar constituit „ad-2ioe" Narcis prezentă o listă de o
sută cincizeci de amanţi ai Messalinei. Toţi aceştia, ca şi
toţi participanţii la orgie, îşi lăsaseră-capul pe butuc. Doar
femeile fuseseră Spînzurate, MessaJma încerca sa se salveze.
îi chemă pe coi doi copii ai săi, Brttannîcus si Octaria,
şi se pregăti să se-apere în faţa soţului său, sperînd să-1
înduioşeze. Dar îfarpis nu-i fermise să se apropie de împă-
rat. Disperată, se refugie în vechea grădină a lui Asiaticus,
pe care pusese mina în epoca sa de glorie şi aştepta îngro-
zită sosirea călăilor. Un detaşament de pretoricni o găsi
stînd chircită lingă fîntîna lui Bacchus, zeul care binecu-
vîntase nunta ei cu Silius. Un centurion îi înfipse sabia în
burtă. Messalina, împărăteasa Eoniei, îşi dădu duhul sub
o chu acestuia.

reijonius se duse Ja Palatin, dar Cîaudiu era atît do

beat îneît nu putu să-1 primească. Doua zile mai tîrziu
augustul stăpîn, trezindu-se din beţie, cu fata buhăită şi
488
 ii tulburi, cu vocea aproape sfmsă, î] primi în. camera
S
a întins pe un pat. încă mai rîgîia. , ,
— Am văzut în cursul procesului că Mcssalina-, după
ce 1-a otiăvit pe Yinicmuis. se liotărîse să te lichideze şi
•pe tine. Ai fost un senator loial, De azi înainte faci parte
din consiliul meu privat.
La puţin timp după întoarcerea Iui Petrouius la Borna
vila lui Kiger luase foc. Doar cîteva coloane de marmură
şi statui înnegrite de funigine rămăseseră împrăştia) e ca
nişte fantome printre ruinele carbonizate. Petrocius so
grăbi să oîere ospitalitate Domitiei şi lui lunius. ca şi lui
Marcellus şi copiilor săi. Yibius se mutase între timp în
Yelabrum, cartierul afacerilor sale. Petronius ajută şi
iudele Iui Marcellus şi ale lui Chloe să-şi cumpere aparta-
mente lingă Circul cel 3Iare.
Singură prezenţa Ledei sub acoperişul său îl făcea feri-
cit. Era portretul viu al maniei sale. Cînd privea avea
iluzia ca timpurile se întorc şi că îşi retrăieşte adolescenţa,
cea mai frumoasă perioadă a vieţii sale, cînd o avea alături
pe Cynthia. Dar cînd se uita în oglindă şi vedea imaginea
unui bărbat trecut de treizeci de ani, simţea că se apropie
bătrîneţea.
Leda îl adora trezindu-i lui Mareelîus sentimente de
invidie şi făcîudu-i pe lunius şi Domitia să-si încrunte
sprîncenele. Deşi ajunsese la vîrsta măritişului şi în pofida
frumuseţii si farmecului cu care era înzestrată, nu găsea
un pretendent aşa cum şi-ar fi dorit tatăl ei. Marcellus,
căzut în sărăcie, nu putea să-i asiguie o zestre care să
atragă elita tineretului roman, turnai cîţiva bogătaşi batrî-
ni, dornici să-şi cumpere neveste tinere şi decorative, nişte
parveniţi, dornici să-şi îmbunătăţească poziţia socială
aliindu-se cu o familie nobilă, îi ceruseră mîna.
Marcellus se arăta înţelegător.
—Un soţ în vîrsta, bogat, fără copii, ar fi o partidă
excelenta pentru Lcda. Cînd va răminc văduvă va
fi o
femeie cu avere şi va putea să se mărite cu orice tînar.
—Pîndeşti o asemenea ocazie 1 exclama Domitia
scandalizată.
—Puteţi să-ini arătaţi una mai bună? leplică Marce
llus prost dispus.

489
 se bucura apioape inconştient de această
piedică deoarece Leda rămînea Ungă el, căci dacă s-ar fi
căsătorit, ar fi plecat în casa soţului şi n-ar vedea-o decît
la sărbătorile din familie, perspectivi cave rm-1 Incinta,
Să fi fost el gelos î Ar fi fost absurd !
Marcia, care radia de fericire că va fi în eurînd mamă,
.se plîngea din cînd în cînd de dureri în pîntece. Xenofon,
medicul Curţii, o consulta.
—Emoţia cauzată de starea dumneavoastră vă pro
voacă dureri nervoase. Sarcina evoluează normal, zisa
el cu autoritate. Răbdare ! Răbdare l Răbdare î
Bata naşterii se apropia.
Petronius se afla la Palatin, la o reuniune a consiliu-
lui, cînd Domitia îl anunţă printr-zm curier că Marcia
năştea dar ea naşterea &e anunţa foarte grea. Fugi repede
acasă şi pe coridor, în faţa camerei Marciei, dădu peste
Domitia şi Tum'us foarte tulburaţi,
Xenofon ieşi din cameră «ji cu faţa posomorită îi spuse
lui Petronius:
—Au intervenit complicaţii neprevăzute. Datoria
mea de medic îmi cere să vă întreb dacă preferaţi să
scape
copilul sau mama».
—Salvează-mi soţia, .."Rminentissimus" l Yiaţa ei
înainte de toate l
Xenofon fşi înclină bombănind capul.
—Voi încerca să fac imposibilul. Organismul soţiei
dumneavoastră este foarte slăbit..,
—~£T-aş putea s-o văd 1
—Deocamdată, medicul trebuie să-i acorde îngriji-
rea, zise Scnofou intrînd m cameră şi mchizînd uşa în
spa
tele său,
Domitia plîngea, lunhîs îşi frîngea mîinile şi clătina
neivos din cap, Petronius măsura coridorul de îa un capăfc
Ia celălalt.
Sclavi aferaţi cărau îigbeane cu apă caldă In cameră
ieşeau cu mîinile goale. Din cînd în cînd se auzeau geme-
tele Marciei.
Remuşcările începură să-1 roadă pe Pelionius. Se sim-
ţea vinovat că nu-i acordase mai multă atenţie. Părea
ea o forţă străină, un zid de gheaţă îl împiedica să se apro-
pie de ea ca &a-i arate mai multă căldură, mai multă tan-
circi c. Cînd Marcia îi vorbea aproape ca n-o auzea, i ?e
parca că vocea ei venea de departe, distorsionată de ecomi
bizare. Chiar cînd o îmbrăţişa sân cînd făcea dragoste, sim-
ţea un fel de obstacol invizibil de parcă un strat de aer rece
ar fi încercai să se înteipună între ei. Să t'i fost spiritul
Cyntlîioi 1 Să se fi simţit ea trădată? Doar i se dăduse prin
"Berenice, apoi pi in Lucilius ! Dar pe Marcia o icspiugca !
Lui Petronius ii venea să urle, să bată cu pumnii în pcicţi,
ga-i ceară ici taro pcniru purtai ca sa distantă.
Un ţipăt biî-jielor pu^c capăt gemelelor, apoi nu se mai
auzi nimic... Urmă o tăeere grea, ameninţătoare. Fctio-
nius &e îndreptă spre uşa, puse mina pe clanţă, dar si-o
luă imediat fără ca să deschidă.
Senofon ieşi ştergîndu-şi mîiniJe cu un şerveţel pe
care îl aruncă imediat unei sclave. Făcu semn să se închidă
aşa şi spubc în şoaptă lui Petronius şi părinţilor săi.
— Dorinţa dumneavoastră a fost îndeplinită, „Clari-
Sfcsinms''! Mama a fost salvată !
— Vă mulţumesc, „Eminontissimus" ! Şi copilul l
Medicul răspunse cu o voce rece, profesională.
— A fost sacrificat! Dar să nu vă faceţi sînge rău. ,,Cla-
rissimus", K-ar fi supravieţuit decît cîteva ore. „Domina"'
Marcia nn ştie că 1-a născut mort. I s-a spus că acesta va
trebui să se bucure de o îngrijire specială departe de ca.
Puteţi să intraţi ia soţia dumneavoastră. Dar atenţie î
Criza încă n-a trecut ! Voi reveni !
Xenofon salută şi plecă.
Petronius trase adine aer în piept, ca să prindă puteri,
şi intră în camera ilarciei. în pofida paloarei, a buzelor
golHo de sîugo si a obrajilor slăbiţi, mai era încă frumoasă.
Yăzmdu-1 pe Petronius ochii îi sclipiră, îşi întinse braţele
spre Petronius şi îi spuse cu o voce ce abia se auzea :
—în sfîrşit, vom avea un copil ! Copilul nostru ! Voi
fi cea mai fericită femeie din lume !
—Sînt foarte fericit!
Se aplecă spre ea si o îmbrăţişa.
— Te iubesc, Marcia! Te iubesc !
Ochii tinerei femei se umplură de lacrimi de bucurie. -
Este pentru prima dată cînd îmi «pui „te iubesc"
Ştiam că copilul o să ne unească ! Te iubesc, Petronnis I
Te iubesc, Petronius l
491
 Trecură cîteva zile. Xenofon o vizîia şi o examina po
Marcia dimineaţa şi seara afişind îu prezenţa ei un aer
optimist.
—în curînd vă veţi scula din pat, „Domina", Naş
terea în condiţii atîfc de dificile a provocat acea-iă mică
întîrzîere în restabilirea dumneavoastră
Apoi îl lăsa pe Petronius să între.
—• Copilul î Copilul meu ! Vreau să-rni văd copilul î
şoptea Marcia.
—Mii no o să vi-1 aducă. E un copil foatie s.Vtălos.
Marcia continua să plîngă
—Copilul meu ! Vreau copilul meu î
Starea Mariciei nu se ameliora. Creşlea febra Obrajii
şî fruntea îi ardeau, Puterile îi slăbeau,
Xenofon îi făcu semn discret lui "Petîoniu^ -^u-l
urm^x»* şi ie^i pe condor.
— Vreau să vă vorbesc ca tio la bărbat la bărbat,
„Clarissimus" I zise medicul. Infecţia s-a declanşat. Mij-
loacele de care dispune medicina nu pot sa împiedice pro-
gresul bolii. Trebuie să vă pregătiţi pentru cea mai lea
dintre situaţii.
După plecarea lui Xenofon, Petronii^ <e UUă pe un foto-
liu şi îiji ascunse obrajii în mîini. K u vroia ca sclavii p-ţ-i
vadă plîngind. înţelegea mai mult ca oricînd tragedia.
Marciei. Era o intrusă si trebuia să dispară. Cynthia o
ura, Săvirsise o mare greşeală căsătorindu-se cu ea. Cre-
zuse pe atunci că face o faptă bună. îndeplinise dorinţa cea
mai scumpa a Marciei, ceea ce era esenţial, Lîngă el a cunos-
cut zile fericite. O viaţă scurtă şi plină de soare este de
preferat unei existente lungi şi lipsite de sens,
Se întoarse în camera Marciei şi se aşeză pe pat, lîngâ
ea. îi luă mîna dulce şi febrilă şi privirile lor se înlilniră.
Istovirea şi amorţeala sfîr^itului o împiedicau să-şl exprime
prin cuvinte sentimentele de dragoste. Doar ochii ei scîn-
teietori spuneau mai mult decît cuvintele. Pleoapele cu
gene lungi se lăsară în jos. Gura îi zîmbea. Un zîmbet care
îngheţa pe buze. Apoi degetele ei nu mai răspunseră la
strîngerea mîinii lui Petronius, Marcia încetase din viaţă,
 XXVI

K orna urmărea eu interes şi cu pasiune manevrele diu

culise ale demnitarilor Curţii în căutarea unei alte soţii
pentru împărat Petronius, invitat adesea la, micul dejun,
îl auzea întregind :
— De ce nu vine împărăteasa?! Este în întîrziere !
Uitase, era inconştient sau senil ? Claudiu invita adesea
oameni pe care ii executase sau îi exilare. Cînd era lucidj
vorbea de Messalina referindu-se la trecut :
—Este şfîşietor să pierzi femeia pe care ai mbit-o î
Da, am inbit-o pe Messalina, aşa cum îşi iubesc adoles
cenţii fetele visurilor lor ! Petronius, tu-mi înţelegi dure
rea, căci şi tu ţi-ai pierdut soţia. Era frumoasă ITarcia
ia ! Era aproape tot aşa de frumoasă ca şi Messalina !
Apoi adăuga cu o voce plîngătoare :
—Dar Marcia nu te-a înşelat, nu ţi-ai mînjit sentimen
tele ! Poate că dacă Mep^alina ar mai fi fost în viaţă, aş
fi iertat- o !
Claudiu vorbea eu o sinceritate de/arman la de
şi de Britanicii d, copiii Messalinei.
— Mă întreb daca Octavia este fiica mea. Mama ei a
avut atîţia amanţi incit oricare dintre pi ar_fi putut să-i
fie tată. Dar Britannicus este al meu. îmi seamănă, iru-i
aşa?
Petronius nu-i împărtăşea părerea, împăratul era urît,
slut, cu o inteligenţă mediocră, nebun, cu' acese de furie
bruscă şi n e justificată, în timp ce Britannicus era frumos,
sensibil, dotat cu o inteligenţă ieşită din comun şi cu o
luciditate excepţională.
Claudiu declara că se hotărîse sărăiuînăcelibatarpînâ
la sfîrşitul vieţii deoarece toate căsătoriile sale fuseseră
nereuşite. Dar Agrippina, nepoata sa, îşi pusese în cap
să devină împărăteasă. Putea altfel «â def-chida drumul
spre tron fiului său. Profitînd de rudenia cu împăratul,
îl linguşea, îl îmbrăţişa, îl mingîia, se aşeza pe genunchii
lui, căutînd astfel să-i aprindă simţurile, înţelese că unchiul
său simţea, totuşi, nevoia unei femei cu cap, unei sfctnice,
care să-1 ajute să se descurce în labiiintul puteiii.

493
 Libcifii, atît de uniţi pînă atunci, intrară în compe-
tiţie şi ii propuseră cîteva candidate. Col care ar fi reuşii
,-vl TI impună candidata, şi~ar ii asigurat conducerea tre-
luinlor do stat. îfarcis, care o susţinuse, apoi o doborhe,
pe Uohsalina, îi propuse înî])ăralului pe una din fosele
^alc neveste, Elia Petina, naivă şi proastă, care mi se
anfe^tecn îrt politică. Oalist considera că Lelia Panlina,
ceu nmi f i imoasă femeie din Jîonm, ar juca de minune
rolul decorativ de împărăteasă. Pallas o scoabe din cutia
^iirprizclor pe Ag'rippina, care, se pare, mai trecuse prin
p.u ui lui Claudiu. Fiică a lui Germanicus şi a Agrippinci
*. clei băînne, putea conta pe dragostea armatei şi a popo-
rului M ,să consolideze tronul lui Claudiu.
împăratul îi ceru lui Petronius părerea, întrucîl Agn-
ppma îi arătase totdeauna prietenie şi, aducîndu-şi aminte
de Caligula, Petronius o susţinu. Mai tîrziu avea să recu-
uon^Cîl, c ti regret, că făcuse cea mai proastă alegere din
^ iată sa, Bar Eubiconul fusese trecut. Claudiu acceptă
cu bucurie această soluţie deoarece corespundea şi pre-
ferinţelor sale.
Problema incestului — era vorba de căsătoria unchiu-
lui cu nepoata sa — fusese repede rezolvată. La propune-
rea lui Vittelius, cel mai servil dintre curteni, Senatul vota
în unanimitate valabilitatea căsătoriei. Agrippinâ deveni
împărăteasă. Xarcis plăti mai tîrziu cu viaţa pentru faptul
că optase pentru alta. La Curte se şoptea că Pallas ar fi
fost amantul Agrippinei. Căci dacă numeroşii bărbaţi,
care împărţiseră patul cu ea, nu-i aduseseră decît o plăcere
carnală, Pallas, şi într-o măsură mai rnieă Petronius, îi
aduseseră .pe o tavă de aur pompa imperială.
Pînă atunci Agrippîna lăsase grija educaţiei băiatului
să n pe seama mătuşii dinspre mamă, Lepida, care fusese
acuzată de incest eu fratele său Domitius Alienobarbus.
Preceptorii băiatului erau un dansator şi un coafor, amîn-
doi adcp(i ai amorului grecesc. Devenită împărăteasă,
A^rippina îţi aminti de copil. Prin intermediul acestuia pe
gindca să preia conducerea imperiului roman. Aşa că îi mul-
ţumi Lepidei pentru grija acordată micului Domitius şi
îl aduse la Palatin. „Nepotul l ui Germanicus, visa Agri-
ppiiiR ; arc tot dreptul să vizeze tronul".

494
 Petronius înţelese jocnl Agrippinei. Dar ca b&-şi atingă
scopul trebuia ta muncească mnlt, să manevreze cu abili-
tate, sări divizeze pe adversari şi sâ-şi formeze o armată
de adepţi.
— Dragă Petronius, băiatul meu are nevoie de un pre
ceptor capabil să-i desăvârşească educaţia, M-am gîudit
la tine. N-ai vrea sa te ocupi de el?
Petronius zîmbi cu bunăvoinţă.
—Sînt flatat de încrederea ta. Dar caracterul meu nu
corespunde unei asemenea misiuni care comportă o
răs
pundere enormă. Ştii foaite bine că sînt un epicurian
care
caută înainte de toafe plăcerea şi are oroare de
muncă.
Dar pot să-ţi propun un om jîe mare valoare şi care
ar
merita stima ta. Po Seneca, unul dintre cei mai mari
filo
sofi ai secolului nostni. Sub îndrumarea lui fiul tău
va
dobîndi o vastă cultură, virtuţile unui adevărat
roman
şj concepţii politice sănătoase.
—Dar Seneca este exilat!
—Nu-i nimic mai uşor decît să-laduei din exil. Clau-
diu, iubitul tău soţ, n-ar îndiăzni să te refuze,
—Crezi că ar accepta să-mi adopte fiul şi să-1 căsăto
rească cu fiica sa, Octavia?
—Ai un as care ţi-ar pleda cu strălucire cauza. Este
Pallas ! Iar eu jl voi susţine cu toată căldura,
—Petronius, eşti o comoară! zise Agrippina îmbră-
ţişîndu-3 cu o tandreţe în caro se simţea şi o nuanţă
de
dorinţă carnala.
După o împreunai e voluptoasă-, Agrippina, lipindu-şi
sînii goi de torsul muşchiulos al lui Petronius, îi zise:
—îţi aminteşti de prima noastră noapte de dragoste?
Sub ocnii fratelui meu şi ai prietenilor lui l
—împrejurările fuseseră, îiitr-adevăr, ciudate. Dar
apoi ne-a fost dat să vedem atîtea lucruri ciudate
îneife
nimic nu mă mai poate uimi.
— Vreau să te întreb ceva. Te culci cu mine, chiar
dacă sînt soţia împăratului, dar ai respins-o pe Hessa-
Jina ! De ce ?
— Fiindcă femeile care aleaigă după bărbaţi ca nişte
căţele în călduri mi-au inspirat totdeauna scîrbă!

495
 Petronius, după ce îşi termina ocupaţiile cotidiene,
se întorcea cu plăcere în vila somptuoasă pe care o cum-
părase ca să asigure familiei sale o ambianţă agreabilă,
confortul şi luxul cu cai o erau obişnuiţi la vila lui Niger
înainte de incendiu.
Marcia nu-i mai ic^ea în întîmpinare. Acum se odih-
nea în cavoul construit pe Tia Appia. Lete, fluviul uită-
rii, o purtase spre genunea sa fără sfîrşit şi fără nume,
Lucilius îl consola prin prezenţa sa. Se gîndea la acest
adolescent care îl aştepta în fiecare seară fără să se culce,
chiar daca stăpînul se întorcea în zori. îl eliberase la împli-
nirea vîrstei de optsprezece ani şi îi încredinţase adminis-
trarea generală a vilei. Răspundea de totpersonalul —
cîteva sute de sclavi — dar sarcina sa era mai mult ono-
rifică. Bolul său de favorit al stăpînului, chiar dacă nu
era recunoscut, constituia un , secret" cunoscut de toată
lumea. Lucilius îl însoţea peste tot, îl urma cînd vizitau
magazinele cu obiecte de artă, îşi exprima bunul gust înnăs=
cut în privinţa stofelor şi a bijuteriilor, cînd stăpînul îi
cerea părerea, îl escorta în călătoriile de plăcere, de afaceri
sau oficiale, făcea pe secretarul cînd era vorba de cores-
pondenţa confidenţială, era un personaj tratat^de toată
lumea cu respect şi cu o anumita teamă. . Petronius nu
se mai puica lipsi de Lucilius. Cînd tînă-rul îi împărţea
patul) regăsea tandreţea şi pasiunea Cyn-thiei. Mustrările
îl urmăreau, o învinovăţise pe nedrept pe sora sa. Marcia
î^i urmase destinul. Iar lui nu-i rămînea decîfc să si-1
urmeze pe al său. Lucilius! Delicateţea acestuia, tandreţea,
fidelitatea, bucuria de a fi alături do el, nu erau decît
manifestări palpabile ale legăturilor miraculoase care îl
legau de lumea cealaltă.
luni os dezaproba admiraţia exagerată pe care fiul
său o nutrea faţă de Lucilius.
—Are o influenţă prea mare asupra ta, îi reproşa lunius.
îţi cunoaşte toate secretele. Dacă ar vrea, ar putea să to
piardă.
într-o seară lunius îl aşteptase pe Petronius cînd .sa
întorsese de la Senat.
—Am, o veste bună pentru tine ! Senatorul Salvius
Scipio a cerut-o în căsătorie pe Leda. Marcellus este incîn-

496
 tat. Salviu< cu cele două sute tic milioane de sesterţi repre -
zintă o partidă admirabilă.
—Do n fi suie de milioane de sesterţi şi şaizeci Uu ani,
răspunse Poîrouius cu ironic. ITarcellus îşi vindo fata,
nu
o mărita,
—Ştii pica bine ea pretendenţii ini se îngrămădesc la
uşa noa&liă. Fata nu are zestre...
—Sîiit dispus să-i iac o zestre de şa;>c milioane de ses
terţi,
Bătiînal Niger Ki încreţi fruntea şi aşa zbîrcită/ca
do maimuţă.
—Cu ce liihi i
—Xu înţeleg ?
—Cu co titlu îi faci zestrea? Xu-i eşti decît unchi ţ
—Tu ai zis o ! Exact, fiindcă sînt unchiul ei !
—Martellus cave deja awa anumite bănuieli cu pri
vire la paternitatea Lcdei, de abia acura \a avea
confir
marea bănuielilor sale,
Potronins izbucni înir-un ita batjocoiitor s.i pe ţaţă
so întipări un dispreţ icco şi lăutăcios.
, -— Te asigur en \ a accepta oferta mea. La ora aceasta,
mîudria Iui nu mai este dccîi o amintire.
A dnua zi de dimineaţă, pe cînd traversa, vestibulul
-de mă j mură trandafit ie şi se îndrepta spre ieşire, fu acostat
de Jbircelln^j însoţit de socrul &îlu cu o figură stînje- n i
tu.
ITareelUi^, du]);1 ce îi mulţumi pentru ofeita privitoare
la Leda, îl întreb;!, jcnot, dacă ar fi dispus să facă acelaşi
sacrificiu şi pentru Coi iua. ajuns,! si ea la ţlrsta măritişului.
Petronius înţolesc sensul a.^ciins al acestei întiebări.
—Bineînţeles, Marcellm. Coriua va pi îmi aceeaşi zestre.
Iar nepotului meu, Valerius, ii roi da o sumă egală, ceea.
ce îi va pcunile ca într o bună zi să candideze pentru ua
loc de senator, Mă voi gîndi si la eopiii pe care îi ai de la
Chloe. Aceştia rin ^înt Nimeri, dar nu-i \oi lăsa sa putre
zească în mizei ic.
Marcellus îşi jileeă umilit capul,
-^ Jl-am" înşelat în pvi\ i n t a la, Petroniu^ ! Iţi cur a,\
mă ierţi !
—-Xu-ţi cer în M-hinib de<-ÎL să mă consulţi la aîegeiea
candidaţilor.

32-c. 497
601
 riml spline abia, so gmdi Ia Leda. Yiuia s,l ai)m tul
xl "-c pjommic la alegerea \iitonilui ci MJ!
Jji acelaşi timp Petioiuus ui măi ea e\emm<'ui<'i<' de
la Palatin. Desfăşurarea lor angaja în parte $i răspunderea
tui. Căsătoria rapidă încheiata, între Ocla\ia şi Lwdus
Domitius îl ridică pe i'iul Agrippinci Ia rang de gineie al
împăratului. Cu puţia înainte fusele adoptat de Claudm
gi obţinuse numele de Xeron. Scncca, la ivcomandaica
lui Pefronius, devenise preceptorul lui.
JîrUatiicus, fiul lui Claudiu, avea acuni un ftair udou-
iiv care se bucura de influenţa mamei sale. Sărmanul tiu
al împăratului se văzu surghiuni t într-un aparîait:t n t
retras din Palatin şi izolat de prietenii săi, Tn fel de colu s&
de aur pe care suveranul o accepta fiiitf ^ă proicbfci'e.
A&i-ppina dobîiidise o autoritate care o depăşea de
depaifi1 j f cea a ilessalind. împăratul, subjugat de
fiuinu^ifa i mi sale so|ir şi de voinţa ei, superioară roiţii ei
sale, ii e,\*'* u hi orice don"n(ă cu umilinţa unui r^iliorat
eilium ii ^IÎÎM si fie biciui*.
Lelia Faulina, rnala -Agrippiiin, f'iiM'M- eAccitfîîkl.
Elia Peiina murise otrăvită. Wabinius, preceptorul Iui
Britannicus şi servitoiul său fidel, fusoao acuzat de com-
plot împotriva rieţii lui Neron şi c\eeufai. .Alicul pjinf
rămăsese singur, evitat de toii enrfenii care nu indiăx-
neau s-o nemulţumească pe Agrippina.
refroniu.s, consternat, con,s(a(a că Homa ivinlia /.tifle
cele mai sîngcroase din vremea Iui Caligiila. ÎD srhuxb
prestigiul său creştea, ^grippina afişa faţă de el o pne-
tenie afectuoasă. Seneca declaia ofitontaliv că w >niifca
onorat de a fi rudă cu marele Pcfionhis. Adesea jîoi^ liea
imperială >c ralia la părerile Iui in şedinţele conciliului impe-
riului. Gurilo iele şoptească, aiiîudiuca Agrippind faţă
de Petroufus nu urmărea decîl bă a.-cundă adultei uf cu,
Pallas. De fapt prin inteimcdiul ;ire--lnia A^rippiini con-
ducea imperiul.
Xumai că păieiea celor caie cK^Jeiiu că POUOWIIÎ- u u
este decîl un instiument în mîinile împărătesei nu împie-
dica lumea să constate că prestigiul iau era în e\idcntă
creştere, înciedciea de care gc burma m fofn ,*in nanilor

498
ţmlca s;Vi asigure un post de mai o demnitar. Kc voibea
cil indolenţa, indiferenţa faţă de politie.!, păşunea pentiu
arfe şi eleganţii nu erau deeîl praî aruncai m ochii hunii şi
c,!, în realitate, nutrea ambiţii nem,"îMiuUe. (Vea ce eia
o oi oare.
rşiirijiţa cu caro sm\ cranii îşi puneau somiCituia po
ordinele de execuţie îl îngiozea P° Pelionius. Kl, caic se
răxbuu-Hc doar pe asasinii tatălui său. caic iubea viaţa,
prhea \iitorul cu optimism, se l^a îmbătat de libertate,
de plăceri, de Imcuriilo do tot felul, prn ea cu siU, la măce-
lul oi don a l cu nepăsare de rikudiu M \jiiippina. îi \enea
să umiite de oîte ori îi auzea ^01 tind moi ţ i i oameni ala-
iuri i 1 '- oue dejunaseră în ajun.
( "du. i "-.T, uite de ticălăoşiilc acetica in bralele Iui Luci-
l'ni^, A'oiha hii dulce, ca un MIMIL de i7.\oaro, ponturile
linKlitc. fiiingiurilo ii potoleau zbuciumul lannliic, înde-
păi Iau uionioa din omdun'le sale şi ii arluceau ]>!;.«• rea in-r
n drago-tei C'yntln'ci.
-lîom.i, m ciuda dimen^'uniloi enorme, eia un oraş mic.
Lelaii'vitatc se aplica îndeosebi cînd era \oiha de
eonlra^rul dintre populaţia săraca", ce colcăia în oraş, şi
numărul redus de nobili şi demnitari, care alcătuiau o
lume aparie. Această mi noutate se îuulnea adesea la
SiCJbărK H-cPpţii şi alte sărbători. Ştirile zburau tot ktîfi
de repede in maerocosmosul -Uarii Jîotne ca şi în micio-
cosmo.-iul cîforva vile de lux:, uudo se reunea elita. O elită
care se reducea mereu. La fiecare banchet rămmeau cîte^a
locuri goale. Amatorii de senzaţii ian făceau paiiuii : caio
d in tic ei \a dispărea primul.
Ascensiunea lui Petroniuis îi incita pe \înătoiii de zes tre şi
de ponturi importante să ^e înghesuie Ia mîna ncpoa-ti'lor
^nle. Taurus Quintilius, uu tînăr patrician cfire urmă-aea să
ajungă rit mai sus, se călători eu Coiina obţinîndu-i .şi o
chestură, după caic jinduia de multă vicme, : care
U-da adăuga la zestre frumuseţea nan\ iată a Cyn-o văzu
Utici, asaltată de pretendcnţi'din înalta nobilime şi do cei
mai nesătui ambiţioşi. Dar toţi aceşti preten denţi se
izbiră, de un obstacol la care im se aşteptau. Leda se opuse
unor cereri în căsătorie pe caro MarccIIus le-ar ti
acceptat, cu multă plăceie, Fonlius era nătărău, Aure-
lius prea plin de el, Corvilius imbecil, Paulus Eniirus ţuit-
Ceraius murdar şi neîngrijit, Carbo prea autoritar,
mentus prea copil, Hyrtius ipocrit, Zotieus Faustus
mediocru.
— Ce vrei tu ? striga Marceltos furios. Trei ca ApoHo în
persoană să-ţi ceară mîna?
Petronius se distra urmărind peripeţiile acestei come-
dii. Regăsea la Leda nu numai frumuseţea Cynthieij eî
şi caracterul ei, voinţa şi umorul, în forul său Interior «6
bucura de atitudinea fiicei lui. Deşi n-ar fi putut să spună
de ce.
Marcellus se hotărî să apuce taurul de coarne.
—Leda, ajunge ! în curînd faci cinsprezece ani. Esty
momentul să te hotărăşti. Am cînţărit avantajele
peearâ
le prezintă fiecare pretendent. Am şi eu un cuvînt de
spusj
—Ku-ţi face griji, tată, în privinţa soţului meu, B
treaba mea. După lege, eonsimţămîntul meu este
obliga
toriu. încă nu sînt atît de bătrînă, ca să măţtein că voi
ră-
mîne fată bătrînă. Să fie clar ! Eu am ultimul
cuvînt.
Se răsuci sprintenă pe călcîie §i îi întoarse spatele lui
Marcellus, surpins de obrăznicia ei.
Leda se duse în grădină. Ajunsese la o răscruce în viaţă
şi trebuia să se gînde'ască la viitor, îl văzu pe Petronius
plimbîndu-se gînditor lîngă fîntînalui Keptun. îi cunoş-
tea obiceiurile. Ştia că îi plăcea să se plimbe pe aleile înmi-
resmate şi să se gîndească la viitoarele capitole ale roma-
nului. O fascina talentul unchiului său de a crea cu ima-
ginaţia atîtea lumi.
Se îndreptă spre Petronius şi se opri în faţa lui.
—Te deranjez ?
—Dimpotrivă ! E o plăcere sar te văd. Tu eşii nepoata
mea preferată.
—Aş fi vrut săr-ţi vorbesc de zarva ce se face în legă
tură cu căsătoria mea. Toată lumea care se învîrteşte
pe
aici îmi pare a fi un roi, un cuib de viespi,
—Toate fetele trec prin asemenea crize înainte de căsă
torie. Alegerea tovarăşului de viaţă este un moment
impor
tant.
—Ku mai pot suporta sîcîiala acestor flutură-vînfj
agasanţi. De ce nu vrei să te însori cu mine 1
600
 simţi că ameţeşte. Era ultima propunere Ia
caic se putea adepta. Recunoscuse vocea Cynthioi, felul
ei do a vorbi, voinţa de a merge drept la ţintă ! Să fi ales
Cynlhia' caloa aceasta ca să ajungă la ci? în nici 'un caz!
Să fueă dragoste cu propria sa fiică? Ar fi fost ceva
—Se ie\ollă morala în tine, unchiule Petronius? Te
scîrbeţle incestul? Clandiu s-a însurat cu Agrippina,
ne
poata sa. Senatul a legalizat acest mariaj. îsu-ţi
plac?
Uitări c bine la mine ! Sînt mult mai frumoasă decît
toata
femeile care se învîrtesc în jurul tău. Şi sper, mai
atrăgă
toare decit Luciliiv, umbra la. De aii fel, ai putea să
ţi-1
păşite-/,!. Xu sînt geloasă.
—Leda, acest lucru este imposibil !
—La^ă-mă să termin î Dacă mă voi mărita vreodată
numai tu vei fi soţul meu ! Ştiu că sînt cam
stînjonitoaie
declaraţiile de această natură.
—Leda, tu trebuie să înţelegi . , .
—Tu trebuie să înţelegi că, n-aş putea trăi tară tine,
Orice alt bărbat, fie el şi Adonis, mă. lasă rece. N-am
nevoie
nici de zcsirea ta. O refuz! Am să te aştept î Poate
că
într-o zi te vei gîndi la mine ! Te iubesc, Petronius !
Te
iubesc !
Speiiată de propriile cuvinte, lugi ca o gazelâ. Pa^iî
ei făceau să scîrţîic pietrişul de pe alee. Dispăru după o
fmtină arteziană cu ape ţîsnitoare care ridicau o perdea
de argint lichid între ci doi.
Petronius îşi duse mina la frunte, Leda îl atrăgea, ti
tulbura inima şi îi trezea senzualitatea. DAT era fiica sa,
propria sa fiică. Dobîndise reputaţia unui amoral. Un
renume mai degrabă măgulitor, niciodată dezminţit. De
altfel Leda exprima purul adevăr. Dragostea cu sora sa
ii procurase cea mai mare plăcere a vieţii. Dar să te culci
cu fiica taf să profiţi de nevinovăţia ei, de minciuna în care
era învăluită naşterea ei, ar fi fost o muş.lvie. Oynthia ar
fi fost prima care 1-ar fi condamnat.
în noaptea aceea îl posedă pe Luciluis gîmlimlu-se la
sora sa. Gînd ajunse la paroxism prommţ,fi numele Cyn -
thiei. Lucilius accepta cu resemnare această comedie, îşi
iubea atît de mult stăpînul încît îi ierta totul, deşi amorul
său propriu suferea.

iOi
 Citova zile mai tîrziu Pctrom'us primi vixila Iui Var-
m cellus. Acosta, deşi abia dacă depăşire patruzeci do am
avw din cauza vieţii chinui!e faţa brăzdată, prhiion
şteargă, părea foarte îmbătrînit şi stînjenit.
Petronms îl urîso din cauza câViltoriei cu CuUhiiî,
făeîndu-1 vinovat do moartea ci. Trecerea timpului nu-i
cicatrizase rănile. Acum mi mai nutrea pcnfru ol docil
nu sentiment de dispreţ, în favoarea lui nu pleda decîl.
faptul că'-i dăduse Ledei numele său onorabil .şi că avu -
sese grijă de 6a ea de proprii săi copii.
Harccllus îi mulţumi pentru ajutorul pe cai c-1 d.lduv»
familiei sale. Acum, însă, venise într-o problemă foarfc.
delicată. Şovăi'să-i spună, apoi îi vorbi ca şi cum ar fi
repetat o lecţie bine învăţată :
—Ştiu că ceea ce îţi voi spune ţi se va părea cel puţin
neobişnuit... Situaţia este simplă şi paradoxal de com
plicată. Leda mi-a făcut o mărturisire caro'm-a uluit..,
Te iubeşte î Mi-a spus că nu va accepta niciodată al! fova-
răş de viaţă, alt bărbat, decît pe tine !
Petro nins îşi ridică mîinilc, apoi zise stînjcnil :
—Sînfc foarte măgulit că la vîrsta mea mai pot sft
inspir asemenea sentimente unei fete de ciu^prczeeo ani.
Aş fi fericit să fiu soţul ei. Dar nu concep o r-ăsălorie înde
unchi şi nepoate.
Minţea şi ruşinea îl copleşea. Simţurile îl împingeau
spre Leda dar conştinţa îi interzicea săvîrşirea unui păcat
şi mai grav decît acela de a te culca cu soia ta. Apoi Domi-
tia, lunius, Vibius cunoşteau adevărul. Dacă onestitatea
sa ar fi fost mai flexibilă, o legătură clandestină cu Leda
ar fi învins toate obstacolele. Leda ar fi acceptat aooastă,
soluţie căci îl iubea, cum o iubea şi el. Dar cum ar fi toac-
ţionat dacă ar fi aflat că este chiar fiica lui, fruct al unei
legături incestuoase?.,. Era o dragoste imposibilă!
—\7reau să te asigur, insista milogindu-se ATarcelJu^
că Leda nu este animată de interese egoiste. A vei
ea în nici un fel alegerea pe care a făcut-o.
(a —Sici mi mă îndoiesc. ITarcellus l Totdeauna am si\ ut.
n-a cele mai bu»e sentimente faţă de tine si faţă de familia
infl ta.
uen Ani depus pe numele tău un milion de scslciti ca să
ţat roii

502
 [i reiei locul din Senat. Ţi-am susţinut cauza .m faţa
lui (Uaudiu şi a Agrippinei. Vei fi pe prima Hat n a noilor
ui ton,
Mareelhi? se ridică de pe scaun ca împins do im mc.
Nu-ţi mai găsea cuvintele ca să-şi exprime recunoşlinţa,
-- Hu mi-am făr-ut decîl datoria faţă de tatăl nepoa -
telor mele, Pragjţ Marcelltis, totul se va termina bine ca
îrih-o comedie greceasca.
riandiu mergea schiop^tind pe o alee din grădirU
imperială sprijinind n-se de braţul Ini Petroniu-î. Jîău*o
mu i i . -
— L-am primii ieri pe foitul tău cumnat. Era foaifo
fericit cînd i-am îmnînal numirea, Mi-a vorbit de discuţia*
pe caic a avut-o ieri cu tine, Mi-a repetat ultima fraz ă po
nare ai spus-o ; „Totul >se va termina biuo ca într-o comc-
Jie grecească". Concluzia ta păcătuieşte prin CXCEM da
optimism, Petroniiis. Tiaţa nu este totdeaimi eo.nic.i,.
Ameninjarca morţii, care planează ziua şi noapte.i (ie:i-
snpra capetelor noastre, îndepărtează noţiimei de come-
tlie. Fericirea nn mai este comică, O căutăm cu disperare
fa să niiăm de trecerea timpului şi de apropierea impla-
rabilă a ^fuNitului.
Era atîl de emoţionat încîl abia putea să mai voibeaseiv
ilra pricina bîlbîiclii,
— Fericirea, puterea, realizarea viselor noatre hînt
lucruri himerice şi scurta lor durată face şi mai atroce teama
de moarte. Xenorociţii se tem mai puţin de moarte. Ştiu
ca. este .inevitabilă şi' o aşteaptă resemnaţi, ca pe o elibe
rare, îţi aminteşti de cuvintele lui Oaligula : „Omoară-1
lent, ca să simtă că moare' 1. Kepotul meu ghicise că moar
tea este o eliberare. După ce primise prima lovitură de
-s.Tbie d]n partea lui Cassius Clierea, ii arătă cu nuna sa
pieptul şi ii strigă : „Loveşte aici ! Loveşte aici T' Am urinăm
rit pioeesul lui Cassius Cherea, tTn martor a repetat cuvin
tele nepotului meu pe moarte. Vroia să termine, cit mai
icpedo . . . .Şi eu simt moartea rolindu-se în jurul meu. Mă
nbisnuiscm'cu vecinătatea ei sub Tiberins, sub Caligula
iar acum, după căsătoria mea cu Agrippina, rnă simt şi
mai aproape de ea. Am făcut o greşeală ireparabilă. Bar
liecare om comite cel puţin una. îţi spun toate acestea deşi

503
 eşti piioien cu Agrippina. Dar îţi fac aceste confidenţe
fiindcă te ştiu un om loial. Ai rămas credincios memorie)
lui Ciligula, iu ciuda nebuniei lui. îţi era milă de nebunia?
Un î Ciiid te-a exilat, u-ai trecut în tabăra duşmanilor Iui,
Agnppina mi-a corupt li borti i, m-a făcut să-i adopt fini
iar acum te^e o pînză de păianjen ca să-1 prindă şi să-1
devoteze pe Biilannicus, fiul meu.
— Atunci de ce l-aţi adoptat pe Xoron, Majc^tafc?
-- Ui-am urmat destinul. Am împlinit voinţa Agri-
ppinci, în ciuda bănuielilor care mă rodeau. M-a prins în
plasa ei. Agrippina A rea să-i smulgă tronul lui Brilarmicu^
moşi orii torul meu. I-am acordat lui îseron titlul de comoş-
toni tor... "Dar am să repar această greşală. Toate soţiile
mele au fost nedemne de mine şi, în ciuda bunătăţii mole
înnăscute, Io-am pedepsit după merit... Hă îmbăt CA
Kă-mi uit gieselile. Mă îmbăt ca să nit de moartea caic
bato la uşa. mea. Mă întreb la cine ya bate niai întîi, la
mino sau la Agrippina ? La îscron sau la fiul meu ? Eu im
iac deeît să-iui urmez destinul ____Agrippina m-a cuce
rit piin fnimusoţe, prin tinereţe şi veselie. Dar aceasta
n-a fo^t decît frumuseţea, tinereţea înşelătoare şi veselia
piefăcută-a diavolului J Chiar dacă am îmbătiînit. mi-a
plăcut (otdeauna să am în jur lume tînără. Aceasta
îmi dădea iluzia că îmi păstram tinereţea. Cînd îi ^ăd pe
tinerii caic mă înconjoară, mi se paie că mă aflu în faţa
unei oglinzi caie-mi icflectă propria imagine. O tinereţe
falsă. Fiumusetea şi farmecul tău, Potronius, jn-au atras
totdeauna. A fobt o dragoste cerebrală, căci si tu ştii bine
că nu apiecicz moiavuiile greceşti .. . Şi fiindcă veni vorba
do diagoste. Fostul tău cumnat mi-a voi bit mult de fiica
fci, Lcda. Cwic^ (e adoră. Tn ai pierdut-o pe oca» mai bună
dintre femei, îţi cunosc şi pasiunea pentru Lucilius, tină-
nil ăsta hbeit. ftînt bine informat. Dar atracţia»pentiu
Lncilius n-aio cum să împiedice căsătoria ta cu Leda,
Legea i i i ] pimile să te căsătoreşti cu o nepoată. Profită
do oc uie! în- 'oaiă- te cu ea. O cunos c pe Le da. O
găM^c îcrihecătoaie. Vieau să-ţi fac o confidenţă:
c î nd Hboi ţi i mă pr e s a u s ă a le g i nt r e Kl i a Pc ti na ,
Leii a şi Agrippina, eiam tentat să mă înpor cu nepoata ta,
Leda. Dar mi-am zis că pe lingă ea as. arăta ca un bunic .,«

6 Oi
Acum îmi dau seama că nm evitai un refuz, în ciuda titlu-
lui meu imperial. Ea te iubeşte do ani ele zile. Pentru ea
tu repiezinţi soarele. Asta mi-a spus-o tatăl ei. Te invi -
diez ! însoară-to cu ea, Petronius ! însoară-te !
Cifludiu zîmbi cu amărăciune.
— Ai să faci. poate, o gic^eală ! Dar ce greşeală magni-
fică ! Cînd te însori cn o femeie tînără şi foarte frumoasă
îţi iei riscul de a fi înşelat. Cînd te însori cu o femeie de
vîrsta ta, vezi în fiecare zi lingă tine o faţă care îmbă-
tiîneşter ochii care îşi pierd strălucirea, riduri care brăz-
dează obrajii. Fără, să te mai uiţi iii oglindă vezi in orice
clipă cum începi să decazi. Se spune că soţii care ajung
împreună la bătrmele seamănă ca doi gemeni. E groaznic !
Petronius plecă descumpănit de la împărat. Avea pre-
simţirea că stătuse de vorbă cu un om mai cat de moaite.
Faptul că îi vorbise foarte critic do Agiippina nu eia un
avertisment? Xu vroia prin aceasta să-şi anunţe soţia că,
jocul ei fusese descopeiit? Sau pur M simplu su vei anul
îşi dcseărcase sufletul ? Dar la Palatin nimeni nu pronunţa
un cu^ int fără să se gîndească îndelung ia consecinţe,
îl surprindea că Marcellus ii vorbise împăratului de
Leda, dar îi găsea o explicaţie. Probabil că Marccllus se
gîndise că cel mai bun mijloc de a, cîştiga favoaiea lui C-
audiu era să sublinieze entuziasmul său faţă. de căsătoiia
acestuia cu nepoata sa, Agiippins. Xumai că picase pi ost
deoarece suveranul regreta acest gest. Tîrziu, dar îl regreta.
Familia lui Xiger era ccnsieinată. Domitia si lunius,
care cunoşteau adevăiul cu prrure la Leda, se temeau de
scandal. Pe de alta parte, fata, care moştenise încăpăţî-
narea mamei sale, le spunea prietenilor că îşi iubeşle un-
chiul şi «ă se va da peste cap ca să-1 cucerească şi că pînă
la urmă îl va face sa renunţe la concepţiile sale demodaie.
Roma începuse deja să trăncănească de pasiunea micii Leda
pentru fmmosnl Petronius.
Dar lunius si Domitia se temeau îndeosebi de Vibius,
deoaiece îl ^tiau cit de ticălos este. Xu va încerca să-1 şan -
tajeze pe Petronius ? Martori, care să-i susţină dezvăluirile,
nu mai erau. Sclavul, care paiticipase\la descoperii ca
incestului, murise. Atlicnador. după ce se renunţase Ia

603
 TJ
POM iciilc- lui, pru ii si «e lîomn fa să-şi liăia<*eă ultimii ani
pimtie compatrioţii săi de In Xeapole. Chiar da.că mai
trăia, ceea te Niger nu mai ştia, n-ar fi vorbit.. A^fa că
po/Hia lui Vibius nu eia pi fa puternică. Ar fi ffM numai
ol unpotri\a hii Pefionius şi a părinţilor, hotărîii să mintă
ca să «aheze onoaiea familiei. Ei a o tainfi care hemiia
spăiată cu oike preţ.

Pol rom us îi mtilui pe Sonora la serbările care trebuiau

să încununeze lucrai ilc de străpungere a canalului prin caro
apele lacului Fuem se vaif.au în tîul Livi% fertilizînd pămm-
turile steipe. Olaudiu. ea să dea mai multă splcndoaie.
ace-ilm e\oiiiment, ponmei>e oiganizarca unei bătălii
navale, la care trebuiau să paiticipo vreo cincizeci de b£-
leme s,i tnreme. împăinte m două t Io te acUer^e si cu echi-
paje foimale dm criminali --i gladiatori. Cei caie învingeau,
dobmdeau li bei t alea Uulumea. menită de la Xeapole M din.
oia-^ele imecmaie, adunată pe malurile în amfiteatru, a.-
<Kta la spectacol. Cohortele pretoriene. aduse m număr mai
e, trebuiau să mtcivmă dacă bandiţii ar Ei avut ideea să-si
întoarcă armele impotina ^tăpîuiloi.
O ma^ă magiiitică pentru împărat M im Hat ii săi fu^e
aranjată pe o platformă amenajată lingă ecluzele ee urmau
să ţie de.--eliKe la .siir^ilul naumahici,
PetromuN M Seneca ^c aşezară dm îutimplaie ujjul
lingă celălalt, aproape de "Xaicis care dirijase lucrările şi
oigamza^e jocmile nautice. Agiippina, acoperită de pictie
pieţioa^e, eu o pelerină de purpură pe umeri, îl domina cu
splendoarea sa voluptoasa pe Claudiu care, aproape senil,
lovea e» palmele sale dolofane pe-4e fesele slujnicelor goale
care îl serveau. Agrippina se uita cu indiferentă la gesturile
obscene ale împăratului, îmbibat de alcool ca un buiote,
Seneca pronunţă un toast în cinstea lui Petronius.
-- Nu-mi \ine bă cied că după un esil atît de trist mă
aîlu dm nou în mijlocul acestei lumi strălucitoaio. Ţie iţi
datoiez ace-^t miracol. Petumur-,
—Uită ioaie acestea, prietene !
—Vrei să ştii de unde a pornit ? Dădeam ore de iilo^o-
fic --urorîlor lui Caligula. într-o zi ; pe cinci plecam de
la

.506
 Palatin, Tulia Lmlla, care tocmai ieşea clin palat, mi-a
oferit un loc în litiera ei. lulia a coi)oiît drapeiiile, dar
nimic iudecenl nu s-a Sntîmplat între noi doi, Caligula m-a-
acuzat că aş fi încercat să-i seduc soia şi m-a exilat.
Petronius, care îţi aminti cum fusese violat de Julia
Livilla, zîmbi uşor. Ce straniu ! Caligula îşi piostitua,suro-
rile oferiiidu-le prietenilor iar pe Ccsonia o arăta goală.
Dar de acest prhilegm, aeoidat patricienilor, nu &o putea
folosi fiul modest al unui cavaler originar din Spamn,
Sau poate că a fost im alt motiv l
Yiltelius, beat, veni şi se întinse pe patul lui Pelronius
şi al lui Seneca. îşi scoase din togă un pantof avu i t pe caie
îl săruta cu evlavie.
— Este al împărătesei care mi-a permis să-1 port tot
deauna cu mine ! Vă puteţi încMpui o favoare mai mare?
Apoi, adresîndu-se lui Petronius, zise :
•— Toată Roma vorbeşte do dragostea nepoatei tale
pentru tine. De ce nu te însori cu ea ? Ar fi un ge^t do
curtuazie faţă de perechea imperială.
Petronius răspunse cu prudenţă ştiind că ţoale cumin-
tele sale vor fi repetate in faţa Agripinei şi a lui Claudiu.
— ÎTepoala mea este prea t în ară pentrn mine. Apoi
j.quod Heet Jovi ..."
Seneca interveni :
— Zenon , marele gînditor cinic, chiar dacă a fost
influenţat de Arisfotcl şi de Platon, mai moderaţi decît el,
îi scandaliza pe moralişti, contemporanii săi, afirmînd că
în viitor "\ a fi admisă împreunarea carnală nu numai dinţi o
nepoate şi unchi, ci şi între fraţi şi surori, dintre fii şi
mame, dintre taţi şi fiice, în zilele noastre ineeMul a devenii
aproape o modă.
— îs-ai menţionat relaţiile carnale dinţic taţi şi fii !
exclamă Tittelius după ce îşi golise cupa de vin.
— Zenon nu şi-a închipuit ipoteza aceasta. Dar cînd
este vorba de „cei mari" toate variantele sîut posibile, zi^e
Seneca.
Relaţiile incestuoase dintre tată şi fiică, amintite de
Seneca, îneoidaiă atenţia lui Petionius. Să Ic fi pomenit
din întîmplaro sau ai ea anumite bănuieli? îngîndurat,
Petronius nici nu se mai uita la naumahie, care f-e termină
în apoteoză. Bilanţul; treispiezece mii de morţi.

507
 — Sîngole totdeauna m-a siimulut î zutoClaudin rigî-
ind. Iar acum să trecem la partea cea mai importării,! a
zilei, la deschiderea canalului ! Prieteni, pregătiţi-vă pont m
un spectacol frumos ! ÎJTavciSj dă semnalul î
Ecluzele se deschiseră încet. Apele din lac păţi unseră,
cu un zgomot asurzitor. Curentul de apă creştea antremnd
şi ecluzele şi ducînd o parte din platforma construită pcntiu
banchet. Toţi fugeau ca să scape. Perechea imperială, come-
senii, slujitorii şi slujitoarele goale se repeziră spre înălţimi»
Cîţiva sclavi, care nu apucaseră să fugă, fuoe&era' prinzi
în viitoare şi dispărură în apele vijelioase. Restul platfor-
mei fusese smuls de la mal şi înghiţit de \ irtej. Tacîiminlo
de aur, cupele încrustate cu pietre preţioase, feţele de mă vi
brodate cu argint, fuseseră măturate în dres a clipe. Lumea
privea consternată la catastrofă.
Agrippina, furioasă de pierderea obiectelor de aur şi rlo
insuccesul operaţiunii, se năpusti cu invective şi ameninţări
împotriva lui Narcis acuzîudu-1 de incompetentă ^i do
fraude.
Narcis răspunse cu violenţa, îi imputa ciimele s.i i/<>-
larea lui Britannicus, adevăratul moştenitor al tronului.
Cuvinte deosebit de grave care îi îngroziră pe curteni dar
care nu avură nici un efect asupra lui Claudiu, buimăcit do
beţie. Narcis îi explică lui C'laudiu că inginerii nu făcuseiă
calculele corect, că vinovaţii vor primi pedeapsa meritată,
şi că lucrările vor fi reluate.
Agrippina porni spre Palatin minioasă pe împărat,
deoarece nu-1 condamnase pe Narci- si nu-1 executare pe loc
pentru obrăznicia sa.

Petronius se întoarce acasă după căderea nopţii sub

imperiul emoţiei. Tresări dud intră in cameră. Leda îl aştep-
ta goală pe patul făcut, întinsă, pe spate, cu braţele ^i
picioarele larg desfăcute. Ochii ei strălucitori, trupul cu
linii perfecte, sinii îmbietori, care i se ofereau cu un abandon
senzual total, îl tulburară profund. Trecea prin chinurile
lui Tantal. Dacă u-ar fi ştiut că Crnthia se afla de multă-
vreme dincolo de Stix, că Leda era fiica ei şi a lui, ar fi
jurat că în faţa sa o avea pe sora sa, vie şi reală. Făcu un
508
 apel la luciditate, Ia raţiune şi se opri nemişcat în prag, O
luptă se încinse intre spiritul, simţurile şi forţa sa de iluzio-
nare.
Vru să iasă, dar Leda ;-e ridică în coate-şi îi spuse cu vio-
lenţă :
— De ce nu mă iei l Vreau să fiu a ta ! Te doresc cu
toată fiinţa mea ! Şi tu mă doreşti ! d citesc în ocliii tăi!
în vibraţiile corpuhii tău !
Petronius stătea nemişcat cu mîna pe minerul uşii,
—Eşti frumoasă ! Foarte frumoasă, Leda! Orice bărbat
ar fi fericit să te posede ! Dar cum îţi închipui că aş fi
în
stare să abuzez de naivitatea ta ? Tu trebuie să te măriţi
cu
un tînăr demn de tine !
—Pe tine te vieau !
Nişte paşi grăbiţi pe auziră în peristil, apoi eîteva cio-
eăuituri în uşă,
— Acoperă-te, Leda !
întredeschise uşa şi îl văzu pe Lueilius cu o expresie
bizară pe faţă şi care îi spuse cu o %oce reţinută;
— „daribsimus'*, sînteţi chemat de urgenţă la Palatin.
Majestatea sa împăratul nu he simte bine. jVFajestatea Sa
împărăteasa vrea să vă primească.
—înhămaţi caii ! Plec !
Lucitius se îndreptă în fugă,
—Iată un pretext! exclamă Leda,
Ruşinea, necazul de a fi refuzată, îi umplură ochii do
lacrimi.
— Du-te acolo ! Dar eu ştiu că mă iubeşti şi că mă
doreşti cum te doresc şi eu !
Petronins făcu o comparaţie între voinţa cumplită a
Ledei şi cea a mamei sale şi se înspăimîntă de curentul
care îl ducea spre un viitor plin de capcane şi de
incertitudini.
Sosit îa Palatin, fu primit de Agripina în apartamentul
ei. Singură, cu faţa şiroind de lacrimi, se aruncă în braţele
Iui Petronius şi îiji lipi obrajii de pieptul lui.
—în acest moment de criză ştiu că pot să contez pe
tine !
—Totdeauna ţi-am fost devotat, ţie şi familiei tale l
—Glaudiu a murit din cauza unei indigestii complicate
cu o criză cardiacă. Deocamdată, bineînţeles, decesul
nu

109
\A Ci ammţ-at. Mai îniîi prelorienii trebuie să fie at&pliu pe
s:;unUe . <vl i atribuie coroana lui Xeron şi sa pună Senatul
in inia faptului împlinit.
icmarcasc că Agripina omwese numele lui -, ra M cum
nici n-ar i'i e\istat. în forul tăi inte-1101 leconstiiui
vin^itul lui Oiaudm, aranjat ca într-o (Martie. Ştia CM
Locuf-ta, otrăvitoare expertă fim Pioma, Io mă l.i Palaf'n
într-o cameră lingă apaitamentul împăiat -.ci. SIM că
asasinarea împăratului era prezentată ca o iHti.uU'
mumnlă, Ciaudin Imbecilul. Ciaudiu Credulul i^i s, v -o
-p.iiinla de condamnare la moarte m momentul m iu'
i n , ' PU--C -.fi. reflec-tezc ţi să legiete că se în&nra^e cu
\ ^ i i ] i [ ) i , i i ^i îltfJolo^e^e că moştenitorul tionului, Biitajiui-<
ic- c. i ,"nc. niii.it de Xeron,

împăratului, îi băgase în mîn-

cait-a de (iupoici otiaia prcpaială de Locuita ^i ? iiindca.
cfc-Uil nu părea mortal. Xonofonj medicul împăratului,
cuitipăial do igrippina, îi mai dăduse un supliment de
rLi\\\ă Kib forma unui vomitiv.
rdromus îifla«o dc^pie aceste amănunte mai tîrziu, de
In Scnefa, care participase la complot, ca M de la Burru 1^
pro ie 'tul pretoriului.
Ajrrippina U inimii pe Petronius.
- Tu \oi susţine în Senat re cunoaşterea drepturilor
Im yeron dacă vor fi dintre aceia care se vor ridica în fa-
\oarea lui Fîritaimicus !
Dur toiul lui Petronius fu=ese redus la zero deoarece
prctoricnii comandaţi de Tîmrus &e reuniră în jurul Pala-
tinului ^i îl proclamă pe Xeron împărat. Senatul, separai,
nu făeu docil să confirme în unanimitate hotărîrea raili-
1 arilor, în timpul acesta Britanuicus, închis în apartamen -
tul său din f'alatin, asculta cnaţiiile gărzii imperiale şi alo
m al t, unii inuutto ca o l urmii de oi,
mţelcse că era băgat într-o afacere murdară.
Dai ca s! se îidiee singur împotriva valului care ii depose-
dare pe Tîi'itannicus de drepturile sale legitime ar fi în-
semnat frfi tacă un gest inutil de opoziţie care u-ar fi dus
decît b eliminai ca sa fizică într-un timp foarte scurt. Aşa

fii O
că *e lesemnă să accepte M fii garanteze cu autoiitatea sa
puterea uoului suveran. Dar refuză demnităţile polii i-ee
of ei i te de Agripipna piotextînd că lenea sa înnăscută
excludea activitatea intensă a unui om de stat. în schimb
0 asigură de sprijinul său şi de fidelitate faţă de îferon.
în timp ce acoliţii Agripinei se băteau pentru putere ca
nişte cîini pentru un os, Petronius vroia să rămînă cit mai
departe de această învălmăşeală. Asista la şedinţele CGÎI-
siliului seciet şi de fiecare dată se întreba care cap va cădea
primul. Narcis lupta să-şi păstreze puterea în domeniul
afacerilor de stat. Pallas manevram secret ea să-i ia locul,
spiijinindu-se pe Agrippina. Aceasta, înhă, işi urmărea pro-
priile inteiese. Ea ar fi ^ rut să facă „tabula rasa" din toţi
demnitarii fostului său soţ şi să conducă singură mîuuin-
du-şi băiatul ca pe o păpuşă. Seueca şi Burrus pregăteau
cu lăbdare căderea libeiţilor. Agrippina le atribuise cele
mai importante posturi : administraţia civilă şi armai a.
Aşteptîndu-şi momentul. Seueea şi Burrus încurajau des-
trăbălările lui Neron, caie den edea o mare înclinaţie pentru
plăcerile căinii. Prins în viitoarea serbărilor si orgiilor,
Neron le lăsase complet îi melc imperiului.
l'etronius savura acest --'peetaeol tragi-cornie. Vedea
vipeiele din jur care pîndeau si aşteptau momentul opor -
tun ca să muşte. Participa la discuţii numai atunci cînd
1 he cerea păi ei ea. învăţare de la Viltclius că pentru ca să
trăieşti cit mai mult trebuie !-ă afişezi o neutralitate abilă.
Yittelius armase toată viaţa preceptele acestei politici
înţelepte, dar, cu puţin înainte de moartea Iui Claudin, caie
îi spusese confidenţial că M ea bă lestabilească toate drep
turile Iui Britannieus, mizase pe tînărul prinţ şi făcuse
cîteva declaraţii în favoarea acestuia. La eîteva zile după
moartea Iui Claudiu avea să cadă fulgerat de o criză car
diacă. Corpul său se acoperi cu aceleaşi pete negre ca şi
cel al lui Claudiu, chiar dacă se făcură încercări de a le
şterge pentru a se ascunde adevăratele cauze ale morţii.

La şedinţele con^bului două porpoane îşi peimiteau de

a visa; ca şi cum dezbaterile nu i-ar inteiosa. care se
îndrăgosti de Ar tea, o 1 în ară, pe care Sericca i-o ţîiîse în
pat, şi Peiioniii^. core se gîndea peiple% !a

511
 î oda, deşi nu avea intenţia <U adopte principiile cinicnlui
Zonon. Dar faptul că fiica ->a avea aproape aceeaşi vîrslii
ca şi 0\ nthia mamte fio inomto era o coincidenţă care îi
tulbura ypirihiî.
Adesea, cîntl PeirotniH M- adîncea în gîndurile sale,
discuţiile din jurul său degenerau în certuri, curgeau invec-
tivele, insultele, ploua, cu ameninţ Iri. Se vorbea de fraude,
furturi, ciime, de-.friu, abuzuri ca şi de alţi termeni, mai
duri. So simţoi apropierea unei crize.
Domitia se îmbfiln.n i. In eHe\ a săplăinîni un cancer
la sin îi puse capă! zilelor, Moartea ei fu o marc lovitură
pentru întreaga familie. Domitia ştia să îndulcească
asperităţile, să cnlmcye ^piiitcle, să readucă zîmbetul pa
feţele cele mai posomoiito M să conducă casa cu o mină
fermă, care, îtisă, ria cxHmîea bunătatea şi înţelegerea
faţă de sulele do sclavi şi liberfi ai familiei Niger şi ai
fiului său. Kn-şi ridicam niciodată vocea, dar nimeni —
slăpîni sau sclavi — n-ar fi îndrăznit să-i încalce po -
runcile.
Petronius îşi aminti ca, înainte de incendiul de la vila
lui .Nig-er, Domitia îl vizita adesea însoţită do Leda. Era
o chestiune delicată, chiar dac/t ştia că face un păcat.
Bar Domitia îi cerea ierlarc zeiţei Venus, mult mai indul-
gentă docît zeiţa Timona, a cărei severitate îi înfricoşa
pe credincioşi.
După ce casa lui Xî^cr ^r^ese, Dotrutia Iviase frînele
în vila lui Petromi.H, caro era fericit s-o aibă alături po
mama &a.
Ambianţa de la Palatin devenea tot mai apăsătoare,
La ultima şedinţă Ceaunul lui Xarcis rămăsese gol. Pe-
tronius nu-şi puse înticbărî. Primul caro se întrebă fu
N"eron. Sencca s?i Bunii 1* se pi'iviră uimiţi.
A doua zi Petiouius n il<1 că împărăteasa, enervată
r
l& tot co spunea acest libert, îl arestase din propria ini-
fiitivă interzicîudu-i sa-^i părăsească domiciliul Ziua
fi noapfca era supravegheat de pretoricni, într-o dimi-
aoaţă ii găsiră spînzurat. in camera sa. Toată lumea înţe-
lese despre co era vorba. Pallaa luase frinele politico
ale impeiiului sub conduceien directă a Agiippinei, tic-
cînd peste dreptuiilc lui Sencca.
 Ncron ^o simfi ofensat do această schimbare făcută
fără ştirea Ini, Evident, nu-I iubea po Narcis, cai o îl
susţinuse t'iîţiş po Brilannicu*., dar nu admitea să se ia
mlsuri de o asemenea importantă fără ca el să ştie. Aşa
ci îi porunci lui Sencco. să ancheteze cazul. Acesta îl
informă cu prhire la adevăr subliniind rolul determinant
al lui Palla,s şi al A£,aippinoi.
N"oron văzu ioşu în lata ocbiloi. îl detesta pe Pallaa
care continua să-1 mutileze ca şi cum ar mai fi fost co] ii.
Libertul credea efi protecţia Vgiippmci ii ajungea ca i-ă
conducă afacerile do sfat Cară ca să dea ouha vieo soco -
teală. Seneca si Bnrrus (<>re -imţoau pe propiia lor piele
urmările uneltirilor lui Pa!l;\s, u înnegreaţi port rolul cit
puteau.
Petroniut-, s-imţmd furtuna, prof'ilîudu-se ia oiizont,
pretextă un nou alac de gută şi nu se mai duse la Palatin.
Pallas, din ordinul lui NToron, fu scos din conciliu, Păiăsi
palatul imperial fă ia <ă protesteze, cu capul sus, mmat
de o mulţime de adepţi <i clienţi tonrinsi'căprin Agiippina
se ra întoarce repede la juirere. X erou, care asista de la
fereastra la plecai r.» lui Palia*, îi zise rîzînd lui Seneca
că acesta părea un nnpliat nefericit care abdicase şi se
retrăgea pe pămînimile sale.
Furia Aţţ'rippiiH'i explodă. Cum de îşi pennîtea Jv'eioa
sa ia hotărîii fără en ^-o ron^uHe? Mînia &a lua>e propor-
ţiile unui vulcan in eiupîie ctnd afhe de la o informatoare
de dragostea tainică dinlto fiul ci şi Actea.
Aventura amoioîWi a lui Xeron fusese bine^ataiijalâ,
Ca Agrippina să nu afle de idilă, Serenu^, prieten cu
Seneca, se pi of ă cea. că e--(e amantul Act cei. o acoperea cu
bijuterii, îi cumpără o \ i l ă şi li pu&e la dispoziţie echipaje
somputoase, o garderobă foarte bogată si o sută de sclavi.
Agrippina înţolesc pînă la urmă că începuse să piardă
din influenţa asupra fiului său, că puterea îi scădea si că
Seneca şi Burrus o î i n in^e^oiă. îi făcu o scena violentă,
fiului său caie ii ră^pun^e ea. la virata sa, se conduce singur
fără să mai de& socoteala cuiva. Mai mult, retrase <>aidii,
care o proteja pe mama ^a, pe motiv că Agrippirui o
folosea abuziv. Xu-i !ă^ă decit sclavi si o Curte ledusfi la
minimum, între mamă si t i u se declarase războiul iar
Sonoca şi cu Burrus îşi licean mîiiiilc de buciuie fu

i3-c.
601
513
 ia, Agrippinei, izolai ii, înlr-un nuc is
Palatinul fusese curăţat, de toaie \fMi^nî<
regim. Domnia liberi H oi luase ^firşif.

Din vila sa Petronius urmărea cu alenţie evenimentele

de la Palatin pentru a~si alege o linie de conduită car©
să-i permită o cit mai bună protejare a intereselor, a
persoanei, ca şi a familiei sale. lîoma văzuse că Agrippinn,
în scurta sa domnie, nu făcuse decîfc să otrăvească- eîtcva
înalte personalităţi de la Curte, care i se înrpotmeou.
Petronius primi o scrisoare de la împărăteasa în care
îi cerea să intervină pentru a pune capăt harababura
din consiliu. Printre r înduri îi făcea nişte propuneri iulr-
mejritoare : îi oferea postul de prim-mijnsiru după desti-
tuirea lui Roueca şi a lui Uurrus şi o mare piliere politie.!.
Doar că Petronius primi aceste propuneri cu scepticism
deoarece înţelegea că Agiippiua, în disperare de cat;/;!,
credea că influenţa lui a~npra lui Xcron ar fi fost n t n
de mare încît ar putea H-hiniba situaţia în favoarea <-:.
Pefronms ajunsese de multă vreme ia concluzia că \n-
moa Aqrippinei se sfîrsise şi că lupta de partea ei I-ar Ji
dus la pierzanie. Aşa că îi răspunse, fot în seri 1-, că ai H
fost fericit sa-i îndeplinească dorinţele dar că KUIM - ÎC
lui de a se vindeca mai repede erau minime. Apoi, roii^i
dorind ca jocurile fuse^erl făcute, isi indiep!;1 aîcnîia.
spre familia sa.
Blajinul lunius ])crmttea (oaie nebuniile nepoţilor
şi nepoatelor sale, care se foloseau de el si abuzau de buml-
taifa iui. fa să nu fie deranjai de serbările lor, numeronso
şi zgomotoase, Petronîus ,se mcliidea in apailauieinul ^ilu
unde medicul îl vizita în fiecare zi ca hă urm.1 rea M;"» c\ o-
Inlia bdlii imaginare. McdJcaineinule î)resci'i-o cran aiuu-
caie în foc. Spionii Palaimului r:ipoj(au -tăpîniloi cil
„f Jaiis(*jmu8'' nu se sustra^eu do ia obligaţiile sale poliiii e
şi ci b<n!a invocată de el ci a real;!:
¥
)in CÎÎHÎ în dud venea şi Led a să-1 \aî3;1. l'n\ne;i 1-1
1
s-! ! îrtniin» pil rea mai muli o rîtemnic mută. Pitiui-iu- ii
v^i^ea cu simpatie şi cu o ;ili\-jiii!ic părintesc,! cee;i re
q enona şi îi fiicea ochii frumoşi să arunce senilei K\a<ţ-
poiată, începea să strige:
— (îmi ai ^ă termini cu comedia asta jidicui.l ? ştiu
io»i ti1 bine că mă vrei ! Atunci de ce iugi de mine ? ( eva
îmi >pune că (u trebuie aă t'ii al meu ! O f ort ii inteiioaiă,
nul împinge vpre tine! Nu mă g.lxeşti pe gustul I a u f
Spune ! Dai 1c * tiu cit eşti do ipocri! î
r.ieui» in t r,! buimac şi îl anunţă că Maje-tatea Sa
împăiatul, îti.-ojit de „clarisMinu^' Sen oca, viuc să-1
vadă. T(H'in;u coborau din litieră y se îndreptau ^pie
M '.n a de la intiarc.
— Du-tr vi-i primeşti ! stn^ă J^etioiiius,
Apoi ÎM aminti că N erou riu îrebuia s-o vadă pe Li-da.
li i-rinoşiea -pasiunea nemflsuiatfi pentru fele. Vroia să
le porecle p e (oale şi se lăuda că do departe l-ar pitSea
depăşi pe ilercuîe care era in ; - l a i e să derhnexe cincizeci
de fcu- inti-o singură noaj)le Apoi i.^i privi bandajul de
la piciorul di opt, impio.sionatil pi in mărimea f îi.
— IeH pe u?a lateială, Leda ! Pioîocolul nu pennife
ca imj>ur;i!ul să te vadă înainle de a-i ti fost prczenlntă.
Leda ră-jnuise agresiv :
— Ti-e (camă^că se îndrn^ostcsk- de mine ^i te lip.so>Ie
de o bucain aleasă î Sărmană paiaţă !
Apoi ie>i frmtind uşa. în timpul acesta Petronius nuzi
paşi care traversau vestibulul. Uşa se deschise <i Licurg
ii anunţă cu o voce solemnă, tremurînd de emoţie, pe
ihişLi'i oaspeţi.
Xeron intră uu paşi repe/j, se opn lîugă patul lui
T\:trotiiu- şi ii zîmbi cu simpafie. Apiopicrea maturităţii
ii dudea un aer de grandoare, caic ii şedea bine. Ei a un
băiat Inimos şi î=i îngrijea toaleta. In spatele lui era
Sencea îmbrăcat înfcr-o toga lary,i brodată cu purpură,
cai e h dădea aspectul zeului Pan, căruia îi plăcea să se
joace după pofta inimii cu sărmanii muritori căzuţi Mib
puterea sa.
Petionin- făcu un <;est ca si cum ai fr vrut «ă se dea
jo-; din pa! ta >ă-l salute pe împărat cu te^pcctul care i se
cu\enea,
— Te rog; nu te mişca deuaiece durerea picioi ului
bolnav <-îir puica înteţi ! Bolnavii au dreptul la mcnaja-
mentc l X-um dreptate, Soncoaî

515
 —Divinitatea Ta are totdeauna dreptate ! Un zeu
nu se înşeală niciodată J
—Mă magule-jli prea mult, Seneea !
Zieînd aceasta Neron se întoarse spre Petronius.
—îmi lipseşti ! Şi cum treceam pe lingă casa ta t
ce mi-am zis: Âo ce n- aş trece să-iui văd prietenul,
pe
Petronius'?
—Cinstea Divinităţii Tale mă copleşeşte l
Keron se uită în jur cu admiraţie. Vechile vase gre=
ceşti, statuile de marmură care îl imortalizau pe Morfeu
şi pe cele trei Graţii, mesele din lemn de lămîi, care costa-
seră milioane de sesterţi, coloanele de onix, picturii©
murale cu subiecte de un erotism rafinat, covoarele per-
sane din ruăta«e cu ape lucitoare, îl fermecau.
—Sînt uluit, Seneca, de aceste frumuseţi ! Petronius
mei iţă pe deplin icnumelede oro dotat cu un gust
perfect î
—T)ivinitatea- Voastră o prea burtă /
—Peiitiu prieteni bunătatea mea nu are margini î . . .
Cînd îţi vei relua locul în consiliu vei găsi multe
senimMri,
—Poporul i oman aşteaptă de multe vreme măsuri
înţelepte. Din fericire pwifin unperiu, Divinitatea
Voastiă
s-a hotăiît să taie nodul gordian !
Xcion aceoptn laudele cu o plăceie vizibilă.
— ilajcstaiea Voa«tiă îmi permiie <vi ofer nişte
nloaic 1
— A? rămine aici, Jmgă tine. oîe întregi ! Dai
aşteptaţi la templul lui Jupiter. însă ne vom întoaicej
Ku mă mir că-i aţiţi f e im id i o şi ! Deîîifojij te ptodc^e /
De fapt, ştii din piopn'a exponentă !
Seneca iniei veni pe uu ton doct oui!
—Piietenul nosliu Peticnius nu se teme atît do
lo\ ifurile Boaitei cît de faioiuii, deoaiote cxcevul-
de
fei ioire duce la moleşii ea ^pii iţelor şi Ic e,\punc la
sufeiinje
suplimentare cînd ar-ai zilele nogie Un sîi't legat
de
Potionius, Divmitaloa Voa--iiă, şi pini dia&o^tca
comtmă pentru Egipt. L-am cunoscut in nnoioţea
—Egiptul c«te unu! dmtio de--{inaţnle oălătoi iilor
ulole viitoaio. Pctiitinu- şi tu, Scneca, iun ^^ 1(l fi
c.liai/e.
După comjOiîJioîiidc uzuaJe, Xeion ^i M imul ^au
(oiiMher eo lotî^^uă Pctiomus eii-pm<1 L-uiai. Boala sa

ia
diploma t n ă pa i ca să ia sin >it. Intră Itmius în 11 er u-
ptmlu i gmdmile. Părea iagri]oiat.
—Tiehiue bă hi precaut, băiatul meu ! Cea mai -stiă-
lucttoaro favoare poate să fie urmată de o dizgraţiei e
dureroasă. Profită de experienţa mea politică.
Pelronuis ii considera pe lumus depăşit de evenimente,
Moraviiiilc dm epoca lui Octa~uan August şi Tiberius se
schimbatei a. Gilignla şi, îndeosebi, Xeron aduseseră un
nou &iifhi. Un climat pnmojfhoa, elemente imprevizibile.
Căcleiea Agrippinei era un exemplu e\ident. Era ca şi
cum ar fi mers pe marginea unei prăpăstii Un singur pas
grecii iji te înghiţea genunea
TKZUUS se uita în gol. După o pauza zise:
—îs-ara venit să-ţi voibesc de politică.,. Am de gînel
§ă mă însor, băiatul meu! Mi-e greu singur! Moartea
Dotmliei nva zguduit profund î
Petronma simţea că fee prăbuşeşte din nori
—Î3"n &mt eu cel chemat &ă-ţi judece hotărînle, tată.
Şi eu mi-ara pierdut -,oţia dar încă un m-a m gîndit să-mi
Schimb starea ci\ilă.
- La \ ir^ta ta iţi poţi permite luxul să mai aştepţi,
să alegi si chiar &ă te m^ori de cîteva ori. îu schimb eu
mă alin aproape de hfhfitnl drumului. Trăiesc ultimele
bătăi de aiipi,
-- Şi ţi-ai gă^-it o tovarăşă ideală de viaţă?
- Da, Milonia Conmius. O matroană demnă, văduva
senat oi olui Ful\ uis Coi \ miu^, vechiul meu prieten.
-Şi îţi va îi credincioasă, tată î Este frumoasă,
foni te frumoasă şi nu are decît tieizcci de ani A îngropat
piuă acum trei băibaţi.
—Şi daca? 13u voi li al patiuiea. Dai eej puţin la
sfiiţitul vieţii voi cunoaşte liniştea şi bucuria drago^ei,
Vei spune t-ă ai fi o dragoste ou ^i in^ unic, că ea nu ar fi
în istaie nuioilata >ă iiibeascl MIICOI un băibat de vîrsta
rttea Dfsi \m( y femei c-ato au ti înclinaţie deosebită
pentru camonii care t%e apropie de bătrînete. Filosofii
cunosc aceste tenomene. .
~ Eu i-a-^ zice vînătoaic de testamente! De tapt
n-am inventat cu teirnenul
—„Tu quOijEie", Petioniub l

51T
' ,11,l,li' —Cel care crede orbeşte "buzelor femeilor irdnn'e să ?o
gîndeabcă la faptul ca adesea fructele frumoaso
tiiu
viei mănoase !
—Xu- cumva ai devenit misogin?
—Ah, nu !
—- Mi-e teamă că da, Petro ni us ! Şi bănuiesc mo(i\ ui !
Convocat la un consiliu e\1raordinai, Pe-troMÎus con-
stată că neînţelegerea dintre Xeron }\ mama sa km o jur-
uură dianiaiieă. Agrippina, hpsită de prietenii cei mai
credincioşi, izolată, pu^ă în carantină de curtenii caro
EU doreau să-şi supere stăpînul şi exasperată de răceai d
ostilă şi ruptura definitivă inteivenită între ea şi fiul său.
adoptă o tactică nouă. începu să-1 umilească m faia Ciuţii.
Auzind de intenţia lui Neron de a o repudia pe Oeta\ia
şi de a se călători cu Aetea, îl atacă cu virulenta :
—Uitaţi-vă la spectacolul ridicol al fiului meu caro
so Urăşte la picioarele unei curtezane, f oslo sclave ! Am
luptai atîta ca să-1 ridic la tronul sliamoşilor ,,mci n şi
în schimb el îşi neglijează Boţia, împă v aleasa, mă umileşte,
mă insultă !
Petronius îi înţelegea icacţia. Scoa=ii din Dările, igii-
pţiina ^pera că pi iu manifestările t-ale de au toi i laie să-1
readucă sub ascultat ea sa. Dar efectul fu învoi s.
Ada?vl la dnpeiare din cauza insucc^ului, ii spu^efo
lui Neron de ia o)>raz la un banchet, un adc\;1r carc-1 făcu
pe acesta KI, tuibezc de mînie.
—^N"u uita, fiul meu, că Jîritannicus e?!c atîc\ăialul
moştenitoi al lui Claudiu si că numai prm mine i-ai puiuţ
f ui a tronul. Tlmna trebuie să cunoască ade\ătu1 cliinr
dacă acesta îţi Mibminea/1 icputajia ! Dncă vrei >ă intri
inii o luptă deschisă cu mine, mama ta, îţi ropct, in^iatuîc,
că aimala o \a Mi'-tn.o iotdcMnna.pe Iiica lui Germanicu^ !
Cn capul ^u^, cu ochii imemntători, p;1iă^i >-jia sub
pininSe conic^'-niloi iJuiţi si alo lui "BiHannic'fis lolras
înfricoşat în eoltu! ^ui
A doua zi A^iippmi păiă^i palatul impeiial -i <. muia
în vila bunicii ^alc Antonia.
Xeron, spci lat. mceică « H se împace cn jnîun,) ^;i,
dai împăcarea ii^f-e Iniinill. Hntsîrî,
cu J^ LUIUS , să-1 elimine pe BiitanniciH, cai e

513
reprezenta o primejdie permanentă. Mai întii îneci că M-I
dştige încrederea de băiat lipsio de experienţă, ea să-1
lovească pe neaşteptate, îl vizita singur în apartamentul
său. Sclavii lui Britannicus şopteau că împăratul îl umilea,
pe t mărul prinţ ca ?u-i arate că legăturile lor nu numai c<1
Be reduceau la o înrudire artificială dar şi că îl domina
liric
['elrouiui urmai ea aceste intrigi cu mierosul unui istoric
dornic && aştearnă pe hîrtie evenimentele semnificative ale
epocii. 6e apropia şi de sflrşîtul r Satyrico-nuhn' '.
Descria morav ni ile romane fără mena jamen t e. Scria
despre aventurile amoroase şi sublinia caracterele eroilor
săi pină la caricatură. Lipsa lor de scrupule nu-1 flcianja,
HoţJ şi păgubaşi, plebei marcaţi de toate \ieiile, \inatoii de
testamente, bogaţi şi săraci gata să se însele vmii pe
alţii, tineri cântaţi de femeile bătrîne, băieţi cai e se ţ
indeau fără radine, pror-tituatc şi matroane mai rele decît
prostituatele, curteni care se înjoseau fără ruşine, liber ţi
ipocriţi şi hrăpăreţi, nobili ruinaţi şi paivcmţi, inculţi şi
înfumuraţi, fără pa uite de Neron şi colaboratorii >ăi
apropiaţi, prezentaţi sub masca unor personaje
caricaturizate ca să, adoarmă vigilenţa şi să evite pro-
acoitoia, oi au cu toţii în ascuţitul penei lui Petio-

T, a Cuite, însă, Petromus juca rolul unui sibaiit care

fuge de onoruri şi de demnităţi ca să guste toate plăcerile
De ia Encolpins aflase că Locuita locuia iarăşi la Pala-
tin Pregătea, izolată, păzită ziua şi noaptea, noi produse
toxice perfect dozate ca sa provoace efecte lente sau
rapide, după voinţa stăpînnlui imperiului.
Ca de obicei, Petronius asUta neputincios la aceste
piegătirl. Din confidenţele fragmentare ale lui Neron şi
Seneca înţelese că se luase hotărîrea de a-i a^a^ina pe
şi pe Agrippina.

e afla la un banchet la Palatin în timp co Jîiîtannicnă,

înconjurat de citiră tifTeri prieteni, se diatra aparent, ca să
nn-1 supere pe Nerou. Abia se atingea de m'meărurile ^i
băuturile pe care nn degustător atacat sale le vei i fi că
cu grijă.

519
în timp ce o impă de dansatori gi dansatoare îşi
'Dlau măiestria în fata împăratului si a imitaţilor săi,
Eritannicus, caic băuse'puţin vin, se ridică clăti- riindu
se, palid, cu figura crispată şi ochii tulburi. Apoi se
pnlbnşi ca tiăznit de fulger. Curtenii se ridicară sur pi
inşi si înspaiinîntali.
Loar îs e io n nu-şi picidu calmul.
— Nu-i nimic gia\ ! Buceţi-1 în cameia sa*! Nu ştiţi]
că adesea este atins de crize de epilepsie? Sa ne continuăm]
petrecerea!
Titus, cel mai apropiat prieten al Iui BritanmcusJ
guMă intrigat din vin, simţi imediat "colice ascuţite şi
coi u, aplecîndu-se, permisiunea de a se retrage.
Brilannicus muri în zori. Titus suferi tulburări gas-]
ti i re gia\e dar după cîte^a luni de îngrijiri intensive'
reuşi să şea] e din ghearele morţii.
Opinia publică ei a pieg.ltită. Nimeni nu l-a mai plîns
pe Bntannicns deoarece oamenii de încredere ai prefec-
tului oralului răspîndiseră z\onul că n-ar fi fost decît
un bastaid al Me>salinci căruia Olaudiu îi dăduse, în
nim Halea sa, patemilaiea.
în ajunul zilei în care tiebuia ?ă aibă Ioc nunta Iui
Innius Niger, Petronius primi o invitaţie urgentă din
partea Agrippinei. îi trecură fiorii. O vizită la Agrippina
ar fi putut să însemne condamnaiea sa la moane. Dar
disperarea care se ascundea printre rinduri îl deîeimiru
să răspundă la chemare, îşi risca viaţa din prietenie t'.nă
de familia lui Germanicus, îndeosebi pentiu r.ilierub,
care în ochii lui nu fusese decît victima visolai si t.nitas-
inelor sale, exacerbate pînă la nebunie de o Oui te c,.ie,
piadă i'iieii, îl adoia ca pe un zeu.
O Qîîsi ],e Aguppina în cabinetul de hu-ni al ^meriei. îîu-
ăjterea aceasta îi aminti de scene demult af-< inif-e în
sli.lhinduiilo subconştientului său.
\gn']>p!na îl pnnii cu amabilitate şi akctume, o aulu-
d'iie caic nu coiesjondea cmprteinhn ei f^einet MÎ^Iil
oncăini (ompiomis.
— Xu eiedeani că ai să ai einajul să dai cui^ in\M. Î M I
ineie. .Jocurile sîrit Tăcute, prietene, «i <u ^înt ce(ţ i < s i e
jind. X u joţi să hij ţi cu o soaită ^uliiMiita. Am jindut

520
şi trebuie sft suport urmările. Voi părăsi Roma deoarece
aici uaţa mea este în primejdie. Sînt mulţumită CĂ Actca,
această curtezană ticăloasă, a căzut în dizgraţie «i că
Popeea i-a luat locul de faionlă a împăiatului. Braga
Petronius, mă întieb cum de a putut Othou să se resem -
neze şi să-şi cedeze soţia, po cate o idolatriza, fiului meu.
—Compensaţia este pe măsuiă. Â devenit guverna
torul provinciei Lusitania.
—A vrut-o cu orice picţ ! în fine, aceste combinaţii
înşelătoare, aceste intngi nmşa\e nu mă
interesează
şi nu mă privesc. Mă voi retrage la \ila mea. diu
Anzio
şi mă voi dedica lecturii şi contemplării, îi doresc
fiului
meu să aibă parte numai de fericire. Sper că ai să
treci
prin Anzio ca să mă vezi. Adio, Pctronius !
Petronms, ascultmd confesiunile Agiippinei, înţelese
că-i atribuia un rol de intermediar. Trebuia să-i transmită
lui Neron, pe ocolite, mesajul mamei sale. Bănuielile lui
se adeverii ă deoaiccc împăratul îl chemă şi îi ceru diiect
sări spună ce-i spusese Agiippina. PetroniuS îi repetă
cuvîut cu cuvîut ce-i declaia^e Agiippina. Ştia că zidurile
•au uiechi.
Keron lînji sarcastic.
— Vi ea să mă convingă ca regictă cele întîmplale
ca să-şi continue uneltirile împotriva mea. Moartea lui
Britannicus, pe care o regret sincer, a înfricoşat-o. în
realitate viea să ridice legiunile ca să mă detroneze. Mama
este mai rea decît o vipeiă.
Xcion schimbă subiectul.
— Am auzit că tatăl tău se înFoară, zise rizînd. De ce
să renunţe la plăcerile cărnii ? După ce am avut norocul
B - O cunosc pe Popeea. pihcsc cu indulgenţă la nebuniile
pe care bărbaţii, tineri sau băţ i îm, sînt in stare să le facă
pentru femeile caie le dexdiid porţile raiului !

lui lumus atiase lot ce avea Roma mai select.

icca participă peisonal la banchetul nupţial, în schimb

rrus, mai posac, se scuză pretcxiînd o criză de gută.
Seneca B urni s,
dar trimise un dar foarte frumos. Toţi membrii lamiliei
îl înconjurau pe decan, care păiea întinerit cu douăzeci
de ani. *
521
 Qînnfus se întoarce de la Aieriu ca să onoreze (oria.
Petromus pricepea ca simpatia acestui tîmlr faţă de
lunius era mai mult deeît îndoielnică. Bar această
ocazie îi permitea să ixniriă Iu Roma, fie ai numai tem-
porar.
Dar marea fmipriză a serii fu ^o-iirea iui Yibius care
de ani do zile nu raai călcase pragul casei tatălui său.
Ducea departe de ai săi o existenţă tulbure de proprietar
a trei bordeluri din Snbura şi a patru tripouri din Vela-
brum, .Afirm ia mulţi bani dar cei iniţiaţi ştiau că sub
numele lui se afla Ammilns, adevăratul stSpîn. Vibiug
era foarte util deoarece poliţia îji băga nasul în afacerile
dubioase ale JfcimoMilui eodo?, devenit un adevărat stîlp
al lumii mtcrpole. Yibiub fee prezenta in faţa autorităţilor
si rezolva situaţiile cele mai încurcate, înrudirea sa ni
"Pe tron i u^, prietenul împăratului, îi atribuia un prestigiu
M o respectabilitate nemwitaie.
Vibin 1 * îşi felicită tatăl, îşi arătă admiraţia în ÎA [ A
irumu^eţu mamei vitrege iji pe remarca printr-nn buliaiir
himiiios ca o stea, un clar ^ompfuo^ caic do la început î
llru simpafic 3Iilom'ei.
îl haluU pe Petromu^-. eaie abia îi tavpnme, apoi M
opri uluit m faţa Ledei. încercă c-ă-i facă cuite, dar spie
mibnirea sa nu avu nici nn mcces. Leda nu arca oclii
flec-it penu'u Potronius şi, preferinţa pentru omul pe care
îl ura, îi strică seara Iui Vibius, dar îi şi sugeră o idee,
De ce n-ar deveni el bărbatul Ledei ? Ca să ajungă acolo
ar trebui să treacă, peste ni^tc obstacole. Petronius s-ar
opune primul, dar ar şti să-i închidă gura. Tibius eu-
noulea şi starea precară a lui Marcellus, care trăia pe
&pinarea lui Petroniuf», muî(umită căruia îşi redoblndi^a
loenl clin Senat.
Dar "recunoştinţa e^le nn sentiment cu multiple faţeie,
Uneori poate &ă-i inspire celui ajutat o aversiune impla-
cabilă împotriva salvatorului sau,
Vibius o admiră de departe pe Leda, formele ei gra-ţ-
ioaie, fiumuseţea care amintea de Cynthîa. Amintirea
surorii sale îndrăgostite de Petronius nu făcea decît sa
înteţea&că ura faţă de acesta. Leda îl trata cu aceeaşi
indiferenţă ea şi Cyntlua. Dar dacă s-ar căsători cu e?,
ar şti s-o imblrnzească. în bordeluri a^i^tasc la numeroasa

622
gcene de îmblînzire a fetelor încăpăţînat e. Biciul şi arsunlo
dădeau cele mai buno i exultate. Din păcate aceste metode
lăsau urme şi clienţii căutau fele fără cusur. Animi Ins
inventase un procedeu eficace caie provoca leziuni inte-
rioare dar Lisa partea exterioară intactă. Le bătea cu
saci mici cu nisip legaţi de nişte curele. Cili ar şi cele mai
rebele dintre fete se prostituau imediat fără să mai pio-
tcslcze. Cînd fetele îşi pierdeau din prospeţime şi nu mai
aduceau venituiilo do mai înainte, erau Unei n te cu un
preţ redus la tîrguri.
O să-i aplice şi Ledei această metodă sigură şi o P - O
facă supusă şi docilă ca o prostituată. Dar ca să ajungă
acolo încă un drum lung de făcut, însă răbdaiea si per -
severenţa, nu-i lipseau.
Admiratorii Ledei se adunau în jurul ei aţîţînd gelozia
altor candidaţi la însuiătoare. Dar Leda primea declaia-
ţiilc îor îuflăcăiate cu un zîmbet şiret si lece. Petroriîua
arăta un mare interes pentru prietenJi Ledei care îi arunca,
pe furiş, priviri iritate. Iar fetele se întreceau în cochetai ii
ca să-1 seducă. Văduv, bogat, tînăr, era prada \ihata!
Manevrele acestea nu le scăpau din \cdere nici mamelor
care 1-ar fi dorit cu plăcere ca gineie. Soţii lor, mai înclinaţi
să aprecieze pai tea lubrică a acestui joc senzual, se între-
bau eu uimire si imidie de ce Petronius nu răspunde
la avansurile nepoatei sale, mai frumoasă dccît foaie
fetele prezente.
Tibius, U lîndul său, observă aceste manevre, înţe-
legea atitudinea fratelui său cai e nu îndiăznea să se culce
eu propria- fiică şi \roia să profite de ace^t a\antaj. Cyn-
tliia îi trezea totdeauna o dorinţă tulbuie şi acum putea
sar şi ia revanşa, în taină se gîndea amuzat şi la Maicellus.
Cum ar reacţiona acesta dacă ar şti că el, Vibius le furni-
zase delatorilor documcnfele pe a căror bază fu^e <cn-
damuat la exil şi la confiscarea avoiii? Paicele adesea,
cînd ţes destinele, joacă oamenilor feste Mianii. Cine ai ii
putut bănui vreodată că într-o zi Vibius va fi tentat să se
însoare cu fata lui JMarceilus, pe care îl minase? Şi că
această ruină îi va servi în planuiile palei

523
'III'"

îl tra-»e pe Mauellub &nb o arcada de^chit-ă spre giă-

dină şi, după cito\a traze introductive, îi vorbi de bogăţia
&a, de venituiilo mari pe care Ie are, ca pînă la uimă ba
ceară mîna Ledei.
— Slut destul de bogat ea să mă pot lipsi de Kestioa
ei. Poţi s-o păstrezi pentru nevoile tale personale, în
plus, aş ti gata să-ţi ofer un ajutor financiar,
Marcellus se arătă foarte surprins de această ce! ere
— Mă voi strădui să-ţi fac fata fericită. Soţii de 9
anumită vîrstă sînt mai buni decît cei tineri. Manifestă
mai multă indulgenţă, tandreţe, înţelegere.
Marcellus zfcnbi fi>tmjenit.
— Propunerea ta mă măguleşte! Dai Leda a refuzai
piuă acum cîtiva pretendenţi şi nu pot să-ţi dau un răspuns
pînă nu vorbesc cu ea. Am nevoie de comimţămîntul ei.
Te previn că este stranie şi capricioasă. Dar ai uu aign-
mcnt care pledează în fa\oarea ta! E?ti un om do/inte
resat î
„A muşcat din nadă", &e gindi Vibiu$i bucuros .,!n
ciuda titlului său sforăitor de senator e^te im coate-
goale' 1 . '
— Tu, Marcellus, ^ei avea pe gratis cele mai fiumofuse
curtezane pe care le am. Iar eu di^paa de cele mai fru
moaso colecţii de fete din Eoma. Prin ele vei putea s&
obţii informaţii politice de prima ramă. Majoritatea
demnitarilor care îmi vizitează casele îşi deschid inima şi
•\ orbesc, vorbesc, vorbesc.., Alianţa noastră, de familie
ar putea să evolueze spre o comunitate de interese reciproc
avantajoasă.
în mijlocul peristihirui mare nobilii invitaţi dansau.
Dansul era la modă. după ce Calîgula dăduse o lege pi m
caro acest gen de divertisment îşi pierdea caracterul
infamant. i

Miloaia evolua graţios cu pai tenorii ei în sunetele

muzicii şi &ub privirile amuzate şi pline de mîndrie bărbă-
teasca ale mi lunius. Printre dansatori Quintus se re-
marca prin eleganţa mişcărilor, frumuseţea corpului ş!
armonia trăsăturilor.
în sfîrşit, noii căsătoriţi, aplaudaţi de invitaţi, se
retraseră ia camera nupţială. Unii făceau glume nesărate

624
pe seama lui luni ut, care, după cum spuneau ei, s-ar fi
însurat eu o femeie tînără şi frumoasă ca să facă plăcere
prietenilor săi.
Petronius observă discuţia amicală dintre Vibius -ji
MarceHus si simţi o îngrijorare, îl acostă, pe fostul său
cumnat, care discuta gălăgios într-un grup de senatori,
— Vreau să vorbesc eu tine între patru ochi ! Seu-
îl apucă pe Marcellus de braţ şi- 1 trase într-un colţ
din periaţii. Uimit de acest mod îndrăzneţ de a fi abordat,
MarceJlus întrebă abcuzîndu-şi iritarea ;
—Ce vrei de la mine?
—Scuză-mi indiscreţia, dar am văzut de departe că
ai \orbifc eu Vîbiua. Mă interesează tot ce a spus
individul
AJarceHus îşi scutură umerii.
— Mi-a cerut mina Ledei. Curios, nu-i aşa î
Petronius simţi că sîngele începe să-i fiaibă,
—Bineînţeles că i-am cerut timp de gîndire. Este
bogat, generos, iar Leda i-a făcut o impiesie foarte
pu
ternică. Bineînţeles că nu \oi face nimic fără
consiinţă-
nimtul fiicei mele.
—Căsătoria asta ar fi o abeiaţie !
AlarcelVus se înfurie, Petronius se amesteca pi ea mult
în treburile 'familiei sale. Ca să respingă obiecţiile, pastrînd
limitele politeţii, răspunse rece :
— Vibius este o partidă avantajoasă.
Petronius îl prinse pe Mareeîlus pe umeri şi îl strînge
cu putere.
— Această căsătorie nu se va tace î \reti s-o azvhliţi
pe Leda în lumea bordelurilor, a tripourilor şi a afacerilor
•veroasei între atîţi pretendenţi valoroşi nu 1-ai găsit decît
pe Vibius?
Marceîlus îi ripostă jignit :
— îţi atrag atenţia că eu sînt tatăl J.edei şi că viitorul
ei mă interesează în mod deosebit, îţi mulţumesc pentru
interesul pe care îl manifegti faţă de ea, dai trebuie să
înţelegi că în această privinţă eu hotărăsc ! *
Petronius înţelesese că situaţia sa nu î pennitea ga
facă presiuni asupra lui Marcellus. Xa rindul său Mar-

525
coltuc nu vroia să-si strice relaţiile cu fostul său
c f no ar putea sâV-i mai fie util. Aşa că termină în glumă
acrită, discuţie destul de penibilă :
— Ducă Leda te interesează atît de mult, de ce nu î
ren tu mina ? Acum eîteva zile mi-a xis că c^ti omul cel
urni atr.lgător din Roma. Că te- ar prefera în locul accstoi
tineri oii n* roiesc ca nişte fluturaşi în jurul ei. *
IVtîonius înţelese că, jVIaroellus ÎJ încearcă. Dac<"«
rchiză propunerea Iui Mareellus înseamnă că feînt fidevă-
rote rumurile care circulă cu privire la paternilaf.cn
discutabilii a Ledei.
— Ideca c atrăgătoare! Dai am trecut de prima
tnioieîe. Ciozi tu că Leda, duj>ă ce i-ar trece entuziasmul,
nu : i-ar găsi un băiat mai apiopiat de vîrsla ei?
-- O cunosc pe Leda mai bine decît tine, Xn oslo
oninl caro să ia Iiotărîri cu uşurinţă.
l'ctronnis era încolţit. Ar h putut Hă lase totul băltit,
dai nu fi'a omul care să fugă de răspundere.
— Să căutăm împreună cea mai bună soluţie, zise
"U.ircoJlu1*. Dar vreaa să- ţi spun că dacă îţi dau înlîietato
*\ io fac că> treci înaintea altor pretendenţi, o fac nu din
cau/a ljogă[iei tale. Mă gîndesc numai la fericirea T.edei
Se despărţiră. ]\JarceIlus se întoarse la prietenii săi
in r l'elronius se duse la ai săi. Gălăgia, agitaţia, îl enervau.
Păroa că romanii din lumea lui nu aveau alte preocupai î
rtecît &c\ul. zaiafeturile, beţia şi moartea venită pe
( optate.
Pcîronius traversă condurul mărginit de statui fii
ni^te fantome, care ducea spre apartamentul său.
Miresmele din grădină pătrundeau pe sub arcade. Muzica
M gălăgia din sălile de petreceri se pierdeau îa timp co
lim-lea începea să-1 învdhiie.
l)coda(5 simţi că e cineva în spatele său. îşi întoarso
capul şi o ^ăzu pe Leda fugind în urma sa. Frumuseţea
ei crn scoasă în evidenţă şi de jocnJ de culori care îi împo-
dobea silueta, rasele albastre ale lunii îi argintau rocliia
do mătase iar roşul faclelor arunca tonuri purpurii dinspid
zid mile împodobite cu fresce.
Afiinsă în dreptul lui, Leda îi prinse umorii cu biaţela
V *e lipi cu trupul de el. Apoi, ridicîndu-se în vîri'uî dego-

f/â
r

lelor, îl sărută cu lăcomie pe gură. Xuera o sărutai e

nevinovată a unei fete timide, fără experienţă, de
cincisprezece ani, ci patima unei guri senzuale., în
stare să îmbrăţişeze un bărbat. 2fu mai era corpul
Ledei, ci cel al Cvnthiei, peironius simţi cum
ameţeşte, cum e dus de o nebunie ce pleca de la
gura ei întredeschisă, lipită de buzele lui.
—Te iubesc, I>lronina ! Focul mă arde, mă
pîrjoleşte !
Te \reau !
Eaţiunea îi dădu puterea sa se desprindă de ea,
căci Leda era fiica sa ' Propria lui fiică ! îi apucă
nniiiile ca să se elibereze, dar sărutarea ei fierbinte,
tulburătoare, îi înmiii e voinţa. Trupurile lor strîns
lipite în mijlocul coridorului se confundau cu
imobilitatea statuilor. Pe-taonius nu încerca să faeă
nici o mişcare ca să nu strice fannccul,
—Ta-ină î ÎJ şoptea. Ja-mă chiar aici ! La
picioaiele
soclului Vcnerei, protectoaiea îndrăgostiţilor!
îi simţi mina cum alunecă ?pre pînza din junii
coapselor, cum îi atinge inumitaiea trezită. Puterea
^a de rezistentă slăbea.
în dipa aceea u^a apartamentului sau se descliise
şi silueta lui Lncirms apăru în prag. Era într-o tunică
albă, de efeb, care scotea in evidenţă fvvmra^ţea
corpului ^i îi lumina faţa,
Lucilius închise uşor u-jja.
Petronius se dezlipi bpre regretul Ledei care îşi
lăsă braţele să cadă şi se uită la el ţiul ă.
—Te iubesc, Petroniu** ! Nimic pe lumea asta
n-ar
putea să ne despartă .'
Prin faţa arcadei ce da spre grădină trecu o
pereche de tineri ce se îmbrăţişau, Leda se răsuci pe
călcîie şi fugi aruncîndu-i peste umăr o ultimă privire
plină de tandreţe.
—Xnmai 1110%] tea va putea sa ne despartă!
Numai
moartea !
Leda dispăiw ÎŢI
„Ttebuie să-i destăinui adevărul'', gîndea Petronius
răvăşit. „Numai o explicaţie Pinceiă ar putea să
risipească această nemte\egor&'\
Tiesări îngrozit. Ulii mole cu \inle ale Lcdei îi
uneniră iu

6
2
7
 moar f ca ţ<i puici să. no despartă,! K u mai
moaitea!" Xu erau 7-m mie aruncate la întmiplare. EJo
exprimau o frenezie, o pa/mu oarbă, iraţional?,. Oaio
şocul ivar ucide-o ducă i-nr nunturisi ceea ce se întîmplase
în lealitate? „Kumai moartea va. putea să, ne dcspaită !"
Se îndreptă ghici Hor spre apartamentul său conştient că
ftc.apiopîe o mare ori/îi. împinse uşa vestibulului
puternic luminat de candelabre aprinde.
Lucilius, cu capul plecat, îl aştepta supus.
—Va doresc o &oar,t pUcuU, „Clarzssimus".
Avea o voce plinea, Pelionms citi pe faţa lui, în ochii
lui, o tristeţe pe care nu ,>i-o putea ascunde.
—Ku trebuia să. m,1 aştepţi, Lucilius î
—Trebuia să rfi ajut să r.î dezbrăcaţi, „Clarissimus 11.
—Puteam să-I chera pe şelarul de serviciu !
—Xu mi-ara făcut decîfc datoria, „Glarissimus",
Efebul îl urmă prin cîte\a săli pompoase piuă Ia u^a
camerei sale pe care o deschise cn grabă. Patul era făcut.
Peste tofc domnea o ordine peifectă.
—Baia este gata, „Olari^imus".
Lucilius îl ajnUl sfi se de/braeo, apoi n puse un halat
do mătase şi intrară, vvmmdoi în baie< Apa din piscină era
călduţă şi plăcuta. Pctronius făcu un duş. Ca de obicei,
efebul îji scoase tuaica sj istmase gol. îşi săpuni conştiin-
cios stăpînu). Atingerea corpului lui Lucilius provoca
un fel tle electricitate caro î] gîdila pe Pefcronius şi îi trezea
simţurile. Petronius cănfa să se stăpînească, dar chemarea
sîng-elui clocotitor, pus la grea încercare şi de sărutarea
Ledei, era mai puternica.
Lucilius îi săpuni spatele, torsul, curbura şalelor,
picioarele, pîntccelc.
Pelroruus închide ochii. Simţi o atingere de buze care U
încinse. Un du-te-vino îi sensibiliza peste măsură virili-
tatea. Ajuns îiî culmea voluptăţii, explodă. „Cjnthia I"
murmură. „CynlhiaJ Cv-iUbia J'|...

523
 XXVII

O gută providenţială, inventată după toate regulile

ai tei do Xenofon, plătit gras, îl împiedică pe Pctronius
să răspundă !a invitaţia lui 3s"cron de a participa la recepţia
oferită in onoarea Agrippinei U JSaies. înainte de a părăsi
"Roinn, 'N'cion îi spusese, rin jind, că vrea să lichideze
definitiv diferendele pe cs>ro Io avea cu raama sa.
Petronius avea un spirit foarte viu. înţelegea c î
dezundăinîiilul^ acestui conflict trebuia să aibă* loc într-o
1\iio rîo singe. în cursul unei întrevederi cu Seneca acesta
îi spusese îu mare taina că Agrippina încerca să ridica
armata şi plebea împotriva fiului său, sprijini n d u-sa
îndeosebi, pe popularitatea Octauei, victimă a Popeei,
^i a clicii salo. După ce o izgonise de la Palatin pe Actea,
căzută, în dizgraţie, noua amantă a lui Neron îl incita
ta <*e debara-^ezc de soţia <=&, lovită de sterilitate,
Popeea n repeta pînă la saturaţie :
—• li^pudiaz-o.! Eep\idia.z-o ! Aceasta e<-te unica so-
lii! ie !
Dar cei l urile dintre Xerou şi mama sa îl preocupau
mai pimn dorit inlrjgiîe din jurul &ău, îegate de Leda.
Vizitele iui Vibiiis la iTarecllus se înmulţiră. O dorea pe
Leda.' Ei a, într-adevăr, pasionat după ea? Dragostea
sa declarată nu ascundea intenţia de a şantaja mai tîrziu ?
Vibius oi a cunslicnt că Petronius nn-i va permite niciodată
tâ se caVitorea-eă cu fiica ^-a. Dar va merge, ca să împiedice
aceasta căsătorie, pînă la a recunoaşte că este tatăl Ledei ?
Atunci ilaiccllus ar afla că fusese îmbrobodit şi că, în
lealitate, nu era tatăl Ledei, Ce scandal va izbucni!
retronius ^ a 11 dezonorat, memoria Cynthiei înjosită,
Marcellus furiob ! Oare JIarcellus nu va încerca să se
răzbune > Şi ce răzbunare dulce ar fi căsătoria Ledei cu
cel mai mare duşman al lui Pctronius? Marcellus sa
înţelege generozitatea fostului său cumnat, cel puţin în
ceea ce o prh ca pe Lecla ! Iar Leda, ca să complice această
situaţie, vorbea poşte toi fie dragostea să pentruJPotronius I
Yibiu& încă mi dezvăluire paternitatea Ledei l îşi păstrase
caripa cea luaie pentru mai tîrzjvi î

520
34 -^ c. GOi
 Deocamdată. Pctronius uu-şi construia decit lai
Vibius aştepta momentul polrhit ca să ])e<ji se
temea, deoaiece Petronius, în ciuda felului s! u
nepăsător de a fi, putea fi mai periculos docil un şarpe
^cu clopoţei, Dar dorinţa- de răzbunare întrecea toate
temerile fale.
Ucideiea Agrippinei încliidea un capitol diu viaţa
lui Petrom'us. Tinereţea sa se sfîrşise. Prietenii şi foştii
Băi camarazi de la Palatin dispăruseră aproape cu toţii.
Neron, după ce îi dăduse Agrippinei sărutul de Iudă,
pusese să. fie oniorîtă. Un naufragiu aranjat cu minuţio-
zitate trebuia să prezinte sfîrşituî Agrippinei ea UD înec
accidental, dar aceasta reuşise să se salveze de la 1nee,
Fusese o scurtă animare a morţii căci, pînă. la urmă, fu
asasinată de oamenii lui Anieetus, comandantul flotei
din Misen şi executorul faptelor josnice ale stăpinului
său.
Romanii condamnară- scandalizaţi curiozitatea, bolnă-
vicioasă a lui Neron care vroise să vadă cadavrul cu
burta spintecată al mamei sale. „Ce sîni frumoşi şi ce
corp magnific!" exclamase împăratul în loc ob epitaf,
Britanniens şi Agrippina disparaţi, Popeea cerea eapnl
Octaviei si purpura imperială.
în adolescenţă Petronius credea că tinereţea ote
nemuritoare. Ca şi Caligula. Dar cu cît înainta în vîrf»tă,
cu atît trecerea anilor se accelera. Keron ucidea ca să
supravieţuiască şi invoca acest argument ca să-fji justifice
asasinatele. Dar m'ci'Petronius, şi nici Caligula sau Agri-
ppina nu înţeleseră nimic.din viaţă. Iar Neron v Popeea
şi armau drumul şi jocul destinului.
împăratul, întors la Roma după moartea mamei sale
la Ânzio, îi chemă pe Petronius îa Palatin, în plină noapte.
ÎI chinuia teama. Ştia că paricizii sînt condamnaţi la
moarte şi mor în condiţii îngi-ozitoare. Sînt vîiiţi într-un
sac cu un cocoş, o viperă şi un eiine şi apoi aruncaţi în
Tibru, Doar că Neron Divinul, pentru săvîrşirea aceîeea^i
infamii, primea ovaţiile armatei şi ale Senatului. Nu
descoperise şi nu pedepsise nişte complotişti care unelteau
împotriva vieţii sale atît de preţioase pentru imperiu ?

530
 Petronius fusese infrodus în camera augustului său
suveran. Asemănarea dintre chemarea nocturnă, a Un
Caligula făcută cu cîţiva ani în urmă si dorinţa lui Xeron
de a-1 \fdea după miezul nopţii, îl izbi. Nu lipseau decH
htratnl do monede de aur armicale pe jos. Palid, speriat,
ou ochii tulburi, cu paiul ră\ăşit, cu niîinile tromurînd,
Mi\eranul se opri în fala lui i'ctronius care se înclină
lospooluoh in faţa lui,
—To-am aşteptat, îvtionius. Vroiam să-ţi vorbesc
ja do la om la om. Ani m'uiie de sfatul tău !
—Ţoale cunoştinle'.e şi priccpeiea measînt la dispoziţia
ta. Dhine Cezar,
Noroi! f-c uită în jiu copleşit de teroare.
—Ucigaşii nu aşîe-.ipiă dcoit un f=cmn ca să mă în
junghie pe la ^pate. ChUi şi mama moa. îmi vroia
capul!
Nu a\ea n de ales ! Oii cu. oii ea î în fiecare noapte
visez
ucigaşi oaie mă urmăicsc ! Vi MV , şi corpul însângerat
al
mamei mele ! Umbra ei m,l m'măie-jte chiar şi în
timpul
/ilei î Ce trehuie să fac ca să "scap de transele
acestea,
de eoşnuuuii ?
—Trebuie să laşi ambianta ^umbră care îţi roade
moralul. Grijile politice îţ! obosesc nervii. Ai
nevoie,
Divine Cezar, do un leac cai e să-H relaxeze spiritul !
S&
laie legaturile cu un trecut care îţi apasă fiinţa!
Arta,
poezia, muzica, dansul te-ar elibera de toato
obsesiile !
1-oti un artist, Divine Cezar! Un artist înnăscut!
într-o
zi te-am auzit, din îniîmplare, eintînd. Atunci am
înţeles
ca, ai o comoară în gît ! De ce jvl, lipseşti poporul
care te
adoră de frumuseţea vocii tale? Calcula a
înnobilat
dansul î Tu vei înnobila cîntccul ! Mai vreau săVţi
propun
ceva, îţi plac caii M cursele de care ! Calul este cel
mai
frumos ş-i cel mai nobil dintre toato animalele !
Acordă-i
privilegiul pe care îî moi i ţ ă ! înnobilează cursele de
cai
•<i do. caro ! Eidică. iuhimia care apasă asupra
acestei
MLpc-ibe manifestări sporti\c! Permite-le
patricienilor
să s** întreacă la Circul cel Mare! &1 sj arate
talentul
m mînuirca armeloi ! Sjx)! 1 !urile maiţiale sînt cele
mai
nobile deoarece înalţă spiiitul şi foitilu-ă trupul !
Armele
şi croi MD u l luptătorilor noştri au creat grandoarea
Romei !
Ochii 4ui Neroa luciră.
 —Poate că ai drcplaie !
—Am dreptate ! Romanii de astăzi nu se gîndese
âecît la petreceri şi la jocurile de circ ! O minoritate
apre
ciază teatrul ! Oferă artelor, Divine Cezar, ceea ce
este
a. îor î Cînd citesc din scrierile mele în faţa
ascultătorilor
sînt fericit atunci cîud mă recompensează prin
aplauzele
lor ! Trimisul paşnic al ariei este mai ameţitor
deeîfc
vinul ceî mai ales !
Dezvăluirile lui Petronius aţHară entuziasmul şi exal-
tarea împăratului.
—Artistul Petronius recunoaşte pe artistul îîeron l
Tu mi-*ai desclus un nou drum.
Suveranul îl prinse în braţe şi îl îmbrăţişa cu căldură,
Petronius era bucuros.
—Gestul tău, Divine Cc/ar, revarsă asupra mea Taxei©
luminii tale cereşti !
împăratul îl privi îneîntat,
—Vezi, in tr- adevăr, aura divinităţii melc?
—Numai un artist poate s-o emane !
Nerori făcu trei pa^i înapoi şi îl privi atent din cap
pînă în picioare, /
—Este adevărat, Petronius î Şi tu ai început să
străluceşti puţin î Ciud te-am îmbrăţişat, ţi-am dat puţin
din lumina mea i Te iubesc, -prietene ! Aproape că-mi vine
să te pizmuite t

h\ noaptea aceea retioniu^ dormi prost. Simţea

fiorii alunecîndu-i pe piele, Â tiezi pizma împăratului
însemna s;* ie joci cu focul,
Reuşise sar şi stapînească remu^cările. Dar trebuia
să persevereze, îşi aduse din Antioliia caii şi îşi comandă
un car, ea sj hăţuri acoperite cu un strai de aur. Hăţurile
străluceau Ia soare,
Petronius amenaja dincolo de zidurile oraşului? pe un
teren neted şi liber, care se întindea pe malurile Tibrului,
o pistă de curse înconjurată cu un gard viu din mărăcin-alb
şi trandafiri. Amenajarea îl costă o sumă enormă. Cînd
pista, aranjată în tainu, fn gala, se prezenta, la ^seron.
— Divine Cezai, am o surpriză pentru tino ! Sper să
nu te dezamăgească l

532
împăratul, curios ca uu copil, îl urmă înconjuiat de i'
Ajunşi la intrarea pe pistă, cortegiul călare trecu printre
două şiruri de sclavi îmbrăcaţi în purpură Cu monografia
împăratului. Cînd intră pe teren şi v 3/u carul
strălucitor, Neron se opri extaziat.
— Acest car e^te al tău, Divine Cezar ! Vrei să-l iu cui ci î
Curtenii, invidioşi, admirau cu gurile căscate darul
strălucind în lumină.
îserorj descăleca, se urcă iu car şi luă hăţurile. Pocni
din bici şi caii porniră. Parcurse de cinci ori pista şi se opri
încmtat. Coborî din car şî îşi îmbrăţişa prietenul.
— Petronius faco pe prin pul cu banii ticnitei de Anto-
isia { 7Ă-,Q prietenilm săi Tigelin, ultimul favorit al lui
Ne roti.
Tigelm. cave se lăuda- ca are cea mai frumoasă her-
ghelie din Italia, resimţi darul lui Petronius ca pe o pro-
vocare,
" Curtenii se îiigiămădeau copleşind cu complimente
măiestria împăratului. Petronius se înclină; în faţa lui.
— Surpriza nu a-a terminat! Caii aceştia sînt ai tăi
pentru plimbări şi antrenament. Acuţii vreau sărţi ofer
nişte cai cu care vei cîştiga toate cursele !
I)e după un zăplaz din verdeaţă apărură patru sclavi
caie ţineau în frîu patru cai arabi superbi, albi, liniştiţi,
cu linii perfecte, arătoşi şi cu capete magnifice.
Tigeliii se apropie de Petronius, îl privi batjocoritor
$! se întoarse spre împăiat.
-~ Divine, paiiez pe cinci milioane de sesterţi că aceşti
cai nu-i vor întiece pe ai mei !
— Zece milioane, dragă Tigelui, xise Petronius îioriic.
Un murmui Irwn printre curtenii uimiţi.
Xoron anunţă :
— întrecerile voi dvua loc nijme tlimumaţă pe acest
teren. Cei mai huni vizitii din Ho,na voi conduce cele
două care. Hostii» şi Hiitiu;-. ICu voi fi arbitru. Iar în
seara aceasta va voi regala cu o „ceriă v in onoarea priete
nilor mei Pefroniu^ si Piircliti !

Lrf u-ţiK'.t dt (H (euMi, diijt.i ce îl salutase pe JSoron

radiind de bucune, Petronius se vâ/.u acostat de Sabinins
 care îl luă prictenpşt' 1 de braţ. Prefectul
oraşului mirosea a begonie iar loga sa de o albeaţă- sdipi-
1oaie cădea în pliuri bogate.
—Vrei sa-mi furi titlul de „cel mai elegant băi ba t din
lîoma", îl complimentă Pelronius.
—Mulţumesc ! Dar vreau sar fi vorbesc de alte lucruri
mult mai arzătoare ! Vrei să vii pînă la mine? K-o
să-f i
pară rău,
Petronms fu do acord Urcară în litiera prefectului,
după care urmă şi litiera lui Petronius, Pe drum Sabiuiiti
ii dezvălui eforturile tainice ale lui Tigelin, care vroin py-i
ia locul lui Seueca.
—Agrippina i-a deschis uşile Palatinului iar acum
nimeni n-o critică atît de mult ca el, numai pcntiu a Io
face plăcere Popeei şi Iui Keron.
Vila prefectului îi plăcu lui Petronius prin proporţiile
salo frumoase şi prin obiectele de artă. Observă numeroşi
hdavi tineri îmbrăcaţi cu o eleganţă căutată. Se zvonea
ea din pasiune pentru adolescenţi adunase cea mai fru-
noasă colecţie de băieţi din Borna.
Sabinus îi oferi lui Petronius răcoritoare pe ferâsă,
apoi îl invită în cabinetul său de lucru şi închide uşa fu
grijă în urma sa.
—Am să intru direct în subiect deoarece de o vreme
am impresia că mi se cântă pielea ! Ai să te întrebi de co
l e-ani ales tocmai pe tine pentru ca să fac aceste confidenţe.
Te cunosc poate chiar mai bine decît te cunoşti singur,
Apoi mi-am Zis că, dacă bltiîna Antonia ţi-a deschis
cabinetul ei secret, înseamnă că ţi-a recunoscut meritele.
Şl iu că te-a însărcinat să redactezi cronica imperiului
!;i că ţi-a pus la dispoziţie corespondenţa împărătesei
Tivîa. Ţî-0m mai voi bit eu de anumite documente conrpio-
mîţătoaro pp care le-am. sirius cu privire la anumite
personaje sus-puse ale imperiului şi asupra legăturilor lor
cu lumea interpol;!. Sîut documente primejdioase privi
toare Ia demnitari cu care ne mtîlnim în fiecaie zi, eu
caic no îmbiăţişilm, dar c.ire sînt gata să ne lovească po
la spate.
Pcdanius se i'idică, so duso la un sipet ferecat, îl des-
cluhe cu o cheie rjîrnată, de un lănţişor de aur pe care îl
purta în jurul gîmlui. Iîidic.1 cu giijă capacul şi scoase
 MU dosar grof» cu documente, pe care îl puse pe măsuţa
do lîngă ol, apoi închise sipetul cu aceeaşi grijă iar dosarul
ii mmînă prietenului său.
—Este al tău. Nimeni, în afară de noi doi, nu cunoaşte
această taină. Şi nimeni nu trebuie să afle, dacă ţii la
viata ta, Eu sînt deja însemnat. De câteva ori am fost
victima unor tentative do asasinat, dar am reuşit să scap.
C'înd vei pleca do aici, vei ascunde dosarul sub pliurile
tojfei (ale. A emu poţi să pleci. Cu cît stai mai puţin aici,
sui» acoperişul meu, cu atita este mai mic pericolul do a fi
observai.
Petronius, mişcat de gestul lui, îi mulţumi,
—Ţi-ara încredinţat cutia Pandorei, zise piel'ectul.
t'md o vei deschide, vei da peste cel mai oribil cuib
do
\ ipere caro, în prezent, so bucură de onoruri şi de
satis
facţii fără limite. Dacă dosarul pe. care îl ţin eu va
diapaie,
va r-ămine cel pe care ţi 1-am dat, ameninţînd
'multe
capete. Iar, viitoarele noastre întîlniri trebuie să aibă loc
în
public. Dragii Petronius, îţi doresc o scară plăcută
!
—Si eu îţi doresc o viaţă lungă şi o victorie hoiăiî-
Lnaie asupra duşmanilor.
—Unii dintre ei sînt şi duşmanii tăi. îţi vei da ^e
de-fiiizînd docarul. Adio, prietene !
în -icara aceea ]S"eron avuse o proastă dispoziţie, r-ain
nu i se mai întîmplase de multă vreme. Lîngă el trona
Popeea, în timp ce Octavia, împărăteasa îndepărtată, era
izolată în apartamentul său, Cei doi erau în cadra (î do
Potronius şi Tigelin, eroii curselor viitoare.
De o parte era Petronius, nepăsător, distins, spiritual
tară să fie răutăcios, caro ştia să măgulească, dar cu mă-
sură. De cealaltă parte era Tigelin, cu părul roşu ciufulit,
t'imuos dar diabolic, cu gesturi bruşte şi cu cuvinte tăioase,
of î-n valoare. Cn om desfrînat. şiret, intrigant, umbiţio^,
Timif-ni nu-1 întrecea în linguşiri. Devenise mdispensaî ii
dooitrocc organiza cele mai mari orgii. II ura de moarte
pe Polronius fiindcă nu vroia să împartă cu altcineva
]'a\ unirile împăratului, îl enerva admiraţia lui Neron
f a ţ îi de aeest ,,scriitoraş". Nu putea să-i ierte îndrăzneala
fu care îl înfrunta chiar pe terenul său. Exilat do C'aliguln
iu Sardinia din cauza legăturilor amoroase cu Agrippina,

535
 l<ji făcuse o liorgliclie bine pusă, la punct mulţumim moş-
tenim de la Irei unchi decedaţi la timpul potiuit.
După „ccnă", în timp ce dansatorii şi donsatoaielo
se dedau acestei plăceri, pi efectul Pediauus se apropie
de l'etionhis si îi spuse coufidenţial :
—îmi paie rău că trebuie să te anunţ, Petionius, că
fratele tău Vibiua s-a băgat în afaceri foarte dubioase,
îsu se mai mulţumeşte doar cu prostituţia şi cu tiipouiilo
clandestine, în combinaţie cu Amniilus s-a băgat piuă
în gît în nişte afaceri care miros a monedă falsă. Dar
fiindcă furnizează fete şi băieţi lui Tigelin pentru dezmăţul
împăratului, se bucura de o protecţie foarte înaltă care
îl face invulnerabil. Prefectul poliţiei, tovarăş de plăceri
al fui Tigelin, închide ochii în faţa acestor infamii. Dar
aceste afaceri tenebroase nu pot dura la infinit. La Roma
mai sînt şi oameni cinstiţi care nu se uită cu ochi buni
la favoriţii împăratului ce comit abuzuri strigătoaie la
cer. Nu ţi-aş fi voi bit de aceste afaceri murdare dacă n-aş
deţine probe care voibesc de o tentativă de asasinat
împotriva ta, oiganizată de drăguţul tău de fiate şi de
Ammilus. Păzeşte-te de Vibius!
Nelinis-teâ lui Petronius în privinţa Ledei crescu.
Simţea că Vibius urzea o lovitură împotriva propriei sale
familii.
—Dosarul meu cu privire la Tigelin este zdrobitor,
adăugă Pedanius. Ca şi cu privire la complicii lui... §i
fiindcă veni vorba de Tigelin vreau să-ţi spun că am pariat
un milion de sesterţi pe caii tăi! Sînt sigur că voi cîstiga î

A doua zi, pe terenul de curse încercuit de o cohortă

de pretorieni care îi împiedicau pe curioşi să se apropie,
carul lui Petronius şi cel al lui Tigelin aşteptau semnalul
de plecare sub ochii lui îseron şi ai Curţii.
Fuseseră făcute pariuri enorme. Carul lui Tigelin
părea favorit, deşi numeroşi curteni se pronunţaseră
pentru o victorie a lui Petronius care, cum spuneau,
venea totdeauna cu surprize. Nicăieri rivalităţile nu se
manifestau atît de agresiv ca la jocurile de circ. De dota
aceasta miza era foarte mai e. Se înfruntau doi favonti
Iui îseion.
 Hestus, vizitiul lui Potionius, conducea patru cai albi
eaie se ridicau cu picioarele din faţă, si loveau nenos cu
copitele pămîntul acoperit de iaibă. Hntius ţinea hăţmile
celor patru cai negri ai lui Tigelin, care nechezau năvalnic.
Carele trebuiau să ocolească de şapte oii pista marcata
cu ţăruşi de lemn.
Heraldul dădu semnalul de plecare. Caii porniră ca
nişte săgeţi aruncate de arcuri prea întinse. Ilcstus îşi
menaja caii ca să-i forţeze în ultimele turui i, fără să se
distanţeze pica mult do Hirtius. în schimb acesta îi
gonea cît putea speiînd să cî'ştige din capul locului un
avantaj pe care să-1 păstreze pînă la sfîrşit. îşi cunoştea
caii şi ştia că pot să reziste la cele mai mari eforturi.
Hestus, după cîteva încercări, îşi dădu seama că avea
nişte cai excepţionali.
Tigelin ztmbea cu superioritate. Cinci ture conduse
Hirtius. Curtenii care pariaseră po caii lui Tigelin îşi
fiecau deja mîmile. Dar în turul al şaselea un fior de
emoţie îi făcu să tresare. Caii albi începură să se apropie
de cei din faţă. Hirtius începu sa-şi biciuiască bidiviii
lăsînd urme vizibile pe gîturiio lor numai apă. Cu hăţurile
îi lovea peste crupe, deoarece adversarul era la o depărtare
doar de un car şi se apropia mereu. Caii albi parcă zburau.
La capătul celui de-al şaselea tur vizitiii ajunseseră cap
la cap. Carele avansau unul lîngă celălalt. Caii albi parcă
înîncau pămînt depăşind încet dar sigur carul lui nirlius
care îşi şfichuia disperat animalele. Zgomotul înfunda al
copitelor şi şuieratul biciului îi făceau pe cei prezenţi să
tremure de emoţie deşi începură să-şi dea seama că între-
cerea era pe terminate. Caii pur-sînge arabi o luară înainte,
Hestus abia îşi mai atingea bidiviii care se pare că înţe-
leseră dorinţa vizitiului lor de a cîştiga întrecerea.
Carul lui Petronius sosi primul la potou, urmat de cel
al lui Tigelin, care spumega de mînie.
Izbucniră aclamaţiile salutînd victoria cailor albi. Cei
care pariaseră pe caii albi îşi simţeau pungile cum se
îngreunează cu monedele de aur iar cei care pierduseră
6e iritau pcpcn oiîţi.
era încîntat de darul magnific pe care îl primise.

537
 Dae<1 He-.ln* a oîştigat cursa, de ce n-aş putea s-o
i ou?
Tunins ridică degetul şi zise sentenţios:
— Este o prostie s;l faci deosebiri între tineri şi bătrîui.
Aşa zişii bătrîni sînt oameni tineri ce au adunat nişte ani
mulţumită Parcelor care le-au prelungit viaţa. Tinerii
nu sînt altceva decît nişte candidaţi la bătrineţe. Fiecare
oră, fiecare zi, fiecare an te apropie de acea vîrstă care se
numeşte venerabilă. Ku există portiţă de scăpare. Cum
spuneam, tinerii candidează la bătrîneţe şi viitorul apasă-
asupra lor din ce în ce mai greu. Este'o oA'oluţ.ie pe care
am urmat-o şi eu fiindcă nu există altă soluţie. Mă amuza
aroganţa tinerilor care se uită cu dispreţ Ia cei bătrîni,
fîHînd că aleargă în unna lor. Yirsta, prietene, nu SG
calculează dnpă registrele de rccensămînt ci după aptitu-
dinile fiecărui individ. Am văzut oameni tineri îmbă-
Irîniţi înainte de vremf 1 şi o a mont bătrîni mai viguroşi
decît cei tineri. Am să propun în Senat o logc care $3,
abolească graniţele dintre ,,infaiW, ,,pucr'', „adulocens",
r
juvenis'', ,,senior' 1 , „scne\" şi ,,aetate provectus". N-
ar trebui să existe deeît ,.puer" pînă la 17 ani şi „senior" de
la T7 ani-în sus.
Invitaţii, aşezaţi la masă în jurul lui, îl priveau cu
uimire. Glumea, bineînţeles, dar părea că însurătoarea îl
întinerise cu mulţi ani. ililonia, din cauza alurei sale de
matroană demnă şi severă, părea mai în vîrstă decît era
m realitate. Deşi avea toate avantajele ca să se bucure din
plin de viaţă. Corpul ei voluptuos, liniile senzuale, gesturile,
ii dădeau o graţie deosebită, Fizionomia ei frumoasă
exprima o mindrie care intimida.
Petroniu^ era foarte mulţumit deoarece (alai său :>i
redobîndise echilibrul pierdut după moartea Comit iei
Ambianta era veselă şi comesenii căutau su-şi mute gîn-
durilc în altă parte sau să uite de griji. Petronius căuta
,să scape de atracţia Lcdei. care .-.emana tot mai muH cu
Cynthia. Uneori avea impiesia că alături de'el era sora
sa şi nu fiica. Accaslă iluzie ii îndulcea amărăciunea dra-
gostei pentru Cynthia di&pătută. Uneori se icvolta împo-
triva acestei obsesii si înceica -ă şteargă din memorie
amintirile trecutului. Dar renunţa repede la aceaMI
încercare deoarece avea senzaţia că-ar săvîrşi un sacrilegiu.
Viitorul Ledei îl chinuia, îşi duse ochii spre Quintus,
care îşi înmuia "buzele îuir-o cupă de viu. Ar aduce fericire
ca soţ al Ledei ? Avea toate calităţile lui Castor, toată
nobleţea neamului lui Cotta, maniere de mare senior şi
un limbaj ales. foarte diferit de felul de a vorbi, cu multe
vulgarităţi, a tineretului. Quintus era ultimul membru al
familiei Cotta. Părea sedus de frumuseţea Ledei. Ar fi o
pereche perfectă.
în ciuda oricărei logici, i se strîngca inima cînd se
gîndea la căsătoria Ledei. Să fi fost gelos? Ar fi fosfe
absurd ! Să fie gelos din cauza unirii carnale a fiicei salo
cu un iînăr pe care 1-ar fi dorit toate prietenele Ledei.
Suferea cînd prin închipuirea îi defilau scene de drago?l o
intre fiica sa şi Quintus. Era ceva absurd. Să fi înnebunit ?
Gîndurilo sale fuseră întrerupte de Seueca ce se adresă
unui grup de invitaţi care se aflau în jurul lui Petronius,:
— Prietenul nostru Petronius este pe cale să devină
călăuza, spirituală a stăpînului nostru, împăratul. După
ce i-a deschis ochii împăratului asupra minunilor din,
îumea curselor de cai f acum îi schimbă optica cu privire,
la artă. îseron a adunat în jurul său, la Palatin, iloarca
scriitorilor şi poeţilor. Seară de seară ascultă fermecat
fragmente din lucrările lor. Aseară am făcut parte din
asistenţa care a urmărit poemul „Pliarsalia" de Lueanus.
Este, într-adevăr, uimitor să vezi printre curtenii impn-
ralului oameni de litere, ca Marţial, Labeo. Lucanus si
alţii, mai puţin importanţi, "ale căror nume îmi hcap,!.
Prietenul nostru Petronius dă tonul. jSu-mi ţenea să
cred că influenţa iui asupra împăiatului este p.^a de ranro.
A reunit fcă-1 comingă că este dotat eu o voce divin,!.
Fascinat de perspectiva ovaţiilor publicului, Divinul
nostru s-a holărît să aleagă caiiuia de cîntărcţ.
Scneca, ca din întîmplarc, îl luă pe Petronius de but
şi îl duse spre grădină, despărţindu-1 do grup,
— Mă frămîntă, totuşi, o chestiune. Caligula a^piia
la divinitate. Yroia s.1-1 doboare pe Jupiter %i să se aşeze
î;i fruntea zeilor din Olimp. Un vis de măreţie care atingea
nebunia. Xeron, nepotul f-fui, are ambiţia de a cucoii

533
gloria unui aili-t, Vrea să di&freze mulţimea şi aă-i concu-
reze pe artiştii flămînzi care ciută ca să-şi cîşfcige pîinea,
—E mai bine să cînte decît să acidă ! zise FetromiH.
—Dacii privim lucrările sub acest aspect, nu pot
decît să mă plec îc faţa înţelepciunii tale, zise
Seneca.
Mi-e teamă, însă, că omorurile nu vor înceta şi c<1
vor
continua paralel" cu muzica.

Spie &fîrşitol seratei Qumtu? îl trase pe FeUoiuiH

într-un colţ. Vroia să-i împărtăşească un mare secret
Tînărul radia.
— Iubesc şi sînfc iubit ! zioe el extaziat.
Quintus îi spuse că de cîteva săptămmi iniicpnea ie-
gaturi de dragoste cu o femeie magnifică, cu un corp de
zeiţă, cu ardoarea şi experienţa unei curtezane şi cu un
limbaj de doamnă din înalta societate. O doamnă foarte,
foarte mare.
~ Bănuiesc că aş fi indiscret dac,! te-a? îutieba cum o
elieamă ?
ou nu ştiu. Vine mascată laînlîlnin şi pleacă
tot mascată, Ku i-am văzut fafa niciodată, dar fiumii-
seţea corpului ei îmi ajunge. lfi-a cerut să nu încerc nici-
odată să-i aflu .identitatea.
Confidenţa iui Quîntus îl făcu să mediteze. Dm capul
locului simţea o mare uşurare. Proiectul unei căsătoiii
între Quintus şi Leda cădea. Leda rămînea cu el. Su con-
cepea o legătură carnală cu fiica &a, dar visa s-o păstreze
aproape, s-o aibă sub ochi, fă ştie că e^(e hi bit de ea Idea-
lul acesta îi dezvăluia egoismul,
Dama din înalta societate a lui QuiQtus îi provocă o
temere confuză. Adesea aceste aventuri se termină prosfc,
Matroanele se mîndreau cu ti umărul amanţilor. Acelaşi
păcat poate fi permis sau interzis în funcţie de optica so-
cietă(/ii sau de interesele politice. Cine ar fi putut să fie
această doamnă care făcea atîta caz în jurul tainei sale?
Popeea n-ar fi riscat să se compromită atîta timp cit si-
tuaţia ei nu se consolidare. Xnraai că înîr-o Romă coruptă
nimic o-ar fi putut să te nimeascl.
Dai alfce evenimente, alte tulburări din lumea ro-
mană, estompară năzbitiile tînărului Cot ta.

510
 Pelronius asistă, la primul concert prezentat de Koron
fn public. După ce îşi însuşise taineie meseriei cu doi ma-
eştri experimentaţi, Terpmis şi Menecrates, împăiatul,
îmbrăcat într-o hlamidă de purpură împodobită cu pietre
preţioase, îşi îndoi genunchiul în faţa' publicului uluit şi
începu să cînte acompaniind u-se cu o ţiteră, în Jîmp ce
actorul Paris mima gesturile care ilustrau muzica.
La Borna aşa ceva nu se mai văzuse. Un împărat să
se producă pe scindările scenei î Lui Caligula îi plăcea să
danseze, dar performanţele sale aitistice, de altfel remar-
cabile, nu fuseseră prezentate decît în mijlocul piietenilor.
Vocea lui Ncron era mediocră dar strălucirea peiso-
nalităţii sale acoperea imperfecţiunea cîntării. Urmară
furtuni de aplauze, în sfîrşit, îşi descoperise vocaţia, sen-
sul vieţii'sale. Era un artist, uu mare artist.
Plebea jubila, împăratul se înclina umil eerîndu-i
aplauzele.
Petronius, aşezat printre patricienii din primul rang,
considera că acest spectacol lamentabil diminua gran-
doarea imperiului. Aplaudă moderat în timp ce „galeria' 1
organizată milităreşte umplea teatrul cu ovaţii. Burrus,
prefectul pretoriului, privea posomorit această comedie
pe care o aprecia ca tragică, în timp ce Seneca, mult mai
senin, nu manifesta nici o nemulţumire.
Spre sfîrşituî reprezentanţei un curier aduse primului
ministru un mesaj care îl umplu de consternare. Pcdanius
Secundus, prefectul poliţiei, fusese asasinat de unul din) re
sclavii săi.
A doua zi dimineaţa Senatul se reuni în şedinţă eitra-
ordinară. Cei patru sute de sclavi ai prefectului fuseseră
torturaţi, după lege, pentru stabilirea cauzelor asasinării.
Prin oraş circula zvonul că ucigaşul acţionase din gelozie,
deoarece stăpînul vroise să-i ia iubitul.
Bănuielile lui Petronius se îndreptară spre alţi factori,
mult mai semnificativi, confirmaţi de ultima sa discuţie
cu Pcdanius. Ku-1 prevenise, oare, prefectul că ei a pe cale
să dezvăluie un scandal care ar fi aruncat oprobriul asu -
pra cîtorva „înalte personalităţi" l Aceste personalităţi
erau amestecate în afaceri compromiţătoaie, comisesera
sau comandaseră asasinate care, dezvăluite într-o bună

541
?i, ar fi avufc urmări grave. Asasinatul comis din gelozie
uu ora decit o manevră de culise.
Senatul hotărî, conform legiloi imperiului, executarea
tuturor sclavilor lui Pedariius, chiar şi a acelora care nu
aveau nici o legătură cu crima. Poporul roman se ridică
uupotiiva acestei sentinţe care îi condamna şi pe mulţi
-nevinovaţi, dar pretorienii călări ai lui Burrus se năpus-
tiră, fiMipra coloanelor de manifestanţi si Io împrăştiară cu
brulahtaie. Cei patru sute de sclavi fuseseră spînzuraţi
po un teren Tiran de dincolo de ziduri caro, mai tîrziu,
t.tp.Kîi-o denumirea de ,,pă<lure a spînzuraţilor''.

Kvt inimenfele luară o turnuiă rapidă s,i violenta,

lîumv- se opunea categoric repudierii Octaviei, cerută do
Ctvpeea. Conflictul, ajuns în iala lui Xeron, care nu în-
tkjznKe să FC manifeste pe faţă în favoarea amantei sale,
<T\U un deznodăffiînt rapid ,-ji radical. Burrus murise în
ui mă unei aşa zise angine. Scnoca înţelese că nu puica să
(onducă fără sprijinul piietenulurfji colaboratorului său
M n eoni lui Keron favoarea de a se retrage pe domcuiilo
^file. împăratul se opuse, de formă, dar pînă la urmă
apiobă cererea lui Seneca. Omul .acesta, care îi fusese
preceptor, iar apoi primul său ministru, începuse să-1 plic-
Ti-.ca^că. Scneea îi amintea de piea multe drame, de prea
multe nenorociri, pe care vroia bă le uite. în afară de asta,
vroia să conducă singur. Fără piedici.
La puţină vreme după aceea se anunţă că Popeca este
însărcinată.

Imperial se reuni pentru a lua o hofcărîre. La

Palatin ?? anunţă oficial că Octavia era stearpă, în rea-
litate Xcron nu se culcare niciodată cu ea. Simţea o aver--
iune toi mai mare faţă de această femeie nesemnifica-
tivei dar care îi asigura legitimitatea sîngelui imperial şi
dragostea poporului. Dar după moartea lui Burrus si în-
depărtarea' lui Seneca, Popeca îl îndemna pe Xeron să
dea peste cap toate piedicile ^i sa le dovedească romanilor
ca este singurul stăpîn al imperiului. Consiliul si Senatul,
deci şi Potronius, votară în unanimitate repudierea Octa-\
ici Petroniu'', roşu de ruşine, contrasemna decretul prin
care Oetavia era expulzata din Borna şi trimisă, în faţa
justiţiei pentru adulter,
Petronius ştia însă, că acest episod era doar primul act
dintr-o tragedie care se va teiniina în sînge.
După eliminarea Octaviei, Neron se însura cu Popeea,
îşi impusese, în sfîrşit, voinţa. Cortegiul nupţial fu huî-
âuit de plebea Bornei şi boicotat de o parte din nobilime.
Pretoriemi trebuiră să intervină iarăşi ca să risipească
mulţimea.
Octavia fusese acuzată de adulter cu un flautist egip-
tean şi supusă la torturi, deşi martorii, sclavii ei, dove-
diseră că era nevinovată. Dar aceasta nu era decît o amî-
nare a deznodămîntului deoarece Popeea vroia hă termine
cu ea.
Neron îl chemă pe Petronius ^i i se destăinui că maria-
jul îl făcuse foarte fericit şi că acum, cînd viitorul dinas-
tiei era asigurat, propria sa situaţie consolidată, ar dori să
recîştige publicul care îl privea cu supărare,
— După reprezentaţiile mele artistice 1, încununate de
un succes atît de strălucitor, aş vrea să mă lansez în cursele
de care. Am hotărît construirea unei arene pe Compui lui
Marte şi să-mi conduc carul în faţa spectatorilor. Tigelin
este pornit împotriva ta. Te consideră un rival primejdios.
î-am răspuns că zeii de la înălţimea mea îi privesc cu ace-
eaşi bunăvoinţa pe toţi credincioşii... Am nevoie de sfa -
turile tale, PetroniuSţ după ce Seneca, acest ingrat, m-a
părăsit ca să se odihnească în luxul de la vila sa din
Baie» !... în seara asta te reţin la „eena". Popeea va ii
încîntată de compania ta!

După miezul nopţii, întoreîndu-se de la Palatin, Pe-

tronius zări un trup omenesc agăţat de grilajul vilei sale.
La lumina lunii se vedeau picioarele, Petronius se opri
şj recunoscu neliniştit hainele de sărbătoare ale lui Quin-
tus. Sări din litieră şi se apropie de tmăr, care nu se mai
mişca. Mîinile îi rămăseseră agăţate de bareje grilajului.
Tunica de mătase brodată ou aur era pătată de singe.
Petronius îl zgudui uşor,
- Quintus! Quintus ! Spune-mi, copil?, ce *>-a în-
tîmplat t

643
 TîuĂruI îşi deschide ocLii «ticlosi EJÎ bolborosi cîteva»
cuvinte ee abia se puteau înţelege. Din colţul gurii se-
strecma un fiiişor do siugo. Petronius trimise un sclav
să-1 caute pe Xcnofon,
Quintus abia putea vorbi,
—Femeia pe care. .. o iubesc... Am recunoscut-o la
o recepţie... un inel... am recunoscut-o după
acest
inel. . . un smarald încrustat cu un dragon,..
Cînd a
Văzut că . . . am recuno^nt-o.. . după inel -.. m-a
privit
CTI mini e, apoi a dispărut în mulţime.., Cînd am
plecat
de la recepţie... cineva m-a lovit cu pumnalul în
plina
stradă..- M-a u lăsat ciezînd'Că sînt mort... dar
am
putut că mă tîrăt,c... pîn& a i c i . . . scla\ii mei au
fost
oniorîţi.., Femeia,... Mwaraldul...
—Cine es>lc femeia -aceasta? Spune-mi cum o cheamă î
Quintus delira.
—Femeia.,, înnora.,, dragonul... i-am aflat se
cretul . .. dragonul...
Capul i se apleca ^piijinmdii-se pe pieptul lui Petro
nius.
— Inelul.. - dragonul, ..
Quintus amuţi. Pelrouius puse «ă fie dus în vilă şi
aşezat pe primul pat din al rium.' Atraşi de zgomot, luniu^,
Milonia, Leda, îttarccllus cîţiva sclavi, se îngrămădiră în
jurul min'ibîîJidulni. Medienl sosi în grabă, îl examina cu
uu aer proLe&ional sji dâdft tlin cap.
—Salvează.-!, Xcnofon ! Am să te plătesc eu greutatea
Iui în aur l striga Pctronius.
- — în zadar, „Garinsimus".

înmoriiiînfarea lui Quintus cunoscuse o splendoare pe

care Petronius o considerare demnă de sfîrşitul ultimului
Cotta. iîurisc şi mama Ud, după un lung exil.
Praznicul dedicat morţilor avu loc într-o ambianţ-ă
foarte Iristîi, deoarece veselia, spiiitul şi gentileţea lui
QuÎQtus tiştigaseră toate simpatiile. Comesenii ridicară
cîte un pahar de viu ca ->a-l verse simbolic pe pămînt m
memoria celui disparat.
în clipa aceea Pctronius remarcă pe mîna Milo ni ci un
inel pe care era montat un amiuald incrustat cu an dra-

341
g-on Dar [aţa ii lăimse calmi. Dapa c"o îşi blusa paharul
P b gîndi La ceea ce ar trebui să urmaze după asasinarea lui
Qjiintus. Ancheta «o ra încheia, cu Hi^uranţu, f Irit nici uo.
rezultat, căci nimeni,, în afară de el,, nu cunoştea taina,
tîn-ăiuhii Cotta. Apoi Borna e mare, poate ca acesta mi
cri singurul Cuci împodobit cu un dragon iar caracrbiul
extrem de corect al Miloniei nu trecea nici un fel de bănu-
ieli. Dar Pctrom'us văzuse alitea în via|a sa încîfc nimio
nu-1 mai uimea.
îşi aminti că avea o datorie fală de Castor şi o voinţă
de fier îi iidic.1 braful. Asasiuului Quintus uu trebuie. s£
scape, îl obsc:ta M moartea rituală a lui lîemius. Quintus
va fî răzbunai. Xu va line seama nici do nume, nici de
rangul femeii care îl trimisese îşi moorte. Dacă aceasta
fusese Jliîonia", n-o va ierta, cu riscul de a-1 lipsi pe tatăi
ban do fciicire.
83 inchi<c in cibiaoiul >ăn do luc-ru şi sojfise din du-
ln;i docarul pe care Polanius Seeundus i-1 dăduso înainto
de a muri, F«se>c ,t(it do oc-apat îu ultimi vrem',' încît nu
găsire v rom o ea sl-1 r4iulk ize mai atent. La Antonia so
obişnuise s:1 exilaşi ropo.le note din dosarele cele mâi
studioase. După ec ciiî pi'imele documente, îşi rtătlu scama
de valoare i lor. Acum înţelegea do co a t'o,>t aci 1* Pe-
daiuu^. Suiubesc dovezi care aiătan abu/uri, crime, atro-
cităţi, bat-şi^mi îneavate 'de personalităţi apnienL cins -
tite. Gă^i documente privitoare la destrăbălaiilo organi-
xato de Ts^'eîJn penfro împărat, amator de cânte proas-
pătă, Dcscopon nume de senatori care îşi vindeau fotele
sau nevc.stele eelnr care ofereau mai mult, de întreţinuţi
grtta hă jure dra^oxfe, femeilor bătriue ce moată în aui, do
cavaleri care sitnil^ean declaiaţii compromiţătoare de la
prieteni ca să !e \ îndă celor interesaţi, locui i de întUnire
xi n de par Icneli i se duceau incognito. i Din documente
reieşeau complicităţile eu lumea interlopă, cu proxeneţi,
cu ucigaşi de profe-ie, cu otrărUoarc, cu (ăi/un'Lari, ca prn-
4Huatc, ca şi IcglUirilo cu scotele care practicau magia
neagră. Xuniele lui Vibius şi al lui Ammilus nu lipseau.
în RttrjH dfulu si de o notă inîormilivă priviloajf la
îlilonia. Xe^a-ln iubită a lui îunius Niger avea un mic
apartament (ud o „insuUV din Sulnua, proprietatea lui

,35 - o.
COI £45
 Ammilus, «ude îsj primea „mascaţii" amanţii, foţi foarte
tineri. Cei care o identificau, erau lichidaţi.
Nota informativa, şi cele spuse do Quintua înainte de
moarto 'ar fi putut justifica deschiderea unui proces.
Petronius continuă lectura documentelor privitoare al
Ammilus. Numele unuia dintre complicii săi îl puse pe
gloduri... Prjscus... Priscus... Aproape ofl îl uitare.
Era ultimul din asasinii lui Postumus.
Creierul lui Petronius lucra febril. Descoperise firul
Ariaduei, Ammilus, Vibius, Priscus l Ce trio ! TJn Niger
amestecat cu cea mai ticăloasă drojdie a Bornei î
şi Pelvonius cunoscuse drojdia, societăţii dar aceasta
nu era pentru el decît un mijloc de a schimba atmosfera,
ua obiect de studiu, o posibilitate de a cunoaşte o lume,
foarte colorată ce oferea o ambiantă veridică, un fundal
pentru lucrări literare.
Milonia ar putea să-i dea "pe mina pe (oii aceştia ..
Cu condiţia ca s-o facă sa vorbească. . .
îşi închise dosarul în dulap şi ieşi din cabinetul său de
lucru. Traversă cu an pas hotărîfc coridorul care Jega aripa
locuită de tatăl său şi de Milonîa.
Pe lunius îl găsi singur în bibliotecă. Aşexat pe un
scaun de lingă fereastră, citea liniştit un tom de literatura
greacă. Vizita fiului său-îl făcu să suspine.
— Am parcurs pagini întregi din carte fără, ea bă reţin
ceva. Moartea lui Quintus ni-a zguduit profund, Chiar
astăzi am vorbit cu prefectul poliţiei. Mi-a spus că moar
tea lui Quintus a fost clasată. Spunea că fusese atacat de
o baudă de haimanale pe cînd se întorcea dîntr-o vizită,
nocturnă. Cum să-i mai găseşti? Moartea lui Quintof» va
ramîne pentru totdeauna un mister.
Petronius îl asculta fără să se el in t ea M -fi.
— Unde este Milonia? întrebă,
lunius închise tomul şi îl puse pe ma^,
— La o prietenă. Femeilor le place && trăncănească,
le merge gura ca la coţofene. Acesta-i singurul flefVrf al
Miîoniei.
Un sclav intră şi aprinse candelabrele deoatece uoup~
tea începea să întunece vila.

546
 -—Milo n ia hiiu/ue, zii^e Ttinius cu indulgenţi. Are-ne-
voie de ("JHOvu'ţie. Trebuie că e obositor să-ţi petreci irio
rol IM lingă uri --ni de virata mea.
Petroniiu' Chitea nemişcat. Tăcerea lui îl intrigă pe
Tutiiusf.
— Paii supl-nir, Hule?
l'etvomus ii răspunse cu o voce a^pra:
—O a<tepfc pe ATilotiia!
limiu.> îşi încreţi fruntea.
—O a-jtepti pc'Mitonia? Pentru ce?
—Trebuie aii am o explicaţie cu soţia ta, fată l
—O explicaţie * Nu înţeleg !
-- Ai să înţelegi eînd o să vină. La ora aceasta vine de
obicei acasă.
Apoi se cufundă, din nou îutr-o tăcere glacială,.
-Nu \ M\\ să-im spui despre ee o.4e vorba 1 ? La urma
urinelor sini, soţul ei ! spuse iritat. Dacă vrei
explicaţii
h'fliuic să ţi le caut.i singur!
-Tu n-o ta le ai nici dacă, doreşti. Căci joci rolul trisfc
al lui Claudiu TncornoratuJ !
îunius se <cnlă împins de mînie.
— Xu-li |)enuil ,,, &>
, — \-ai co >;1-ini permit i !
— Ti/jii ne^niu >au ce-i cu tine?
Slilotmi intră suvîzătoare. i3ra imbiaeatit într-o ror-nie
dcuiătasc- \crdede nuanţa jadului. Oehii lui Petronius ţin-
tiră unul dintre inelele ei. Un s.narald îucnisLat eu un
dragon. Privirea tui Petronius, care o scruta cu severi-
lalo, o'niini, I'ctronins nu-i dijdii ră^vaz ea siî-si vină in
f i i c şi îi puse dur întrebarea:
— Ciud 1-ai văzut pe Quintus pentru ultima oară?
ri ripo>t;1.
în-jcamnă interogatoriul acesta? »Ht ir\eui
cu autoritatea Boţului ofensat.
—Xu nduiii . . .
—Taci, l a i ă ! mia Petroniu^.
Minia t'nilui K 'IU îl zgudui. Petmnius repetă înliebarea
si nuli violent. MiLonia răspunse după o pauză,
M t i u cn .' ( ' i e d că la o recepţie la Seivilia Vilcllius !
- în noaptea in care Quintus a i'ost a^a.-inat! Xu-i

547
 —Nu-mi amintesc!
—îţi spun eu ce s-a întâmplat! Ţi-a recunoscut inelul
cu smarald şi dragon I
'—Şi ce-i cu asta? ripostă Milonia cu agi esivitate.
—Inelul pe care îl purtai cînd te culcai cu el în casa de
întâlniri din Subura ! Numai că te mascai de fiecare dată
ca să nu te recunoască! Vroiai săVţi păstrezi un incognito
respectabil! Virtuoasa soţie a senatorului Tunius Niger nu
se culcă cu oricine !
* lunius îşi pierduse vocea. Se uita disperat cînd-la solie,
cînd la Petronius, care se înfruntau în faţa lui ignorîn-
du-1. lunius simţea în adîncul Său că Petronius nu minţea.
Milonia îşi sfida acuzatorul/
—îţi interzic să-mi vorbeşti pe tonul acesta şi să, debi
tezi asemenea absurdităţi!
Petronius 'îi răspunse cu calmul unui gîde.
—Ascultă-mă bine, Milonia ! Tu eşti autoarea morală
a asasinării lui Quintus J Quintus a fost asasinat de oameni
plătiţi de tine ! îţi acord posibilitatea să alegi între denun
ţarea în scris a ucigaşilor şi implicarea ta directă în pro
cesul de adulter şi de complicitate cu asasinii lui Quîntus
Cotta ! Adulterul nu mă interesează ! Tată, aceasta este
o chestiune care te priveşte pe tine şi pe onorabila ta şo
tie, în schimb crima, dragă Milonia, mă priveşte direct
în calitate de tutore al tânărului Cotta. Cere sfatul soţului
tău, dacă mai vrea să te apere. Ani toate probele ca să le
prezint în faţa judecătorilor. Cliloe, nevasta lui Har-
cellus, a fost spînzurată pentru o \ină mult mai mică.
Tata, la revedere î
Teşi fără să se uite la Milonia care £ăcu o criză de neivi
sub privirile consternate ale. lui lunius.
Bătdnul Kiger se apiopie de ea ca s-o calmeze.
—Nu cred nici un cirvînt dm acuzaţiile acestea. Voi
lupta alături de tine. X-aî să iii tînguid în faţa acestor
încercări,
încercă să-i mmgîie părul. lunius nu \ioise ahta (.'ăsă-
torindu-se cu o femeie tînăiă şi dorită to e^pubGfcc ris-
cului de a fi victima n HUI adulter.
—Nu mă atinge ! striga Milonia.
 —Te asigm că am încredere in line, adiugl luuiii" cu
bunătate. Iau asupra mea o parte din vini,
"\Iiloma H privi furioasă ca o Gorgonă.
—Ţap impotent!
Ic^i t rin tind uşa. Iiimus rămase singur, dezoiîentaf,
amăiit şi izbucni în hohote de plîus. Ar fi tras cu buretele
peste toate aventurile Slilouiei dar ştia că era prea tirziu.
Licurg intră şi anunţă că „cena" e^â servită. luniua
avea fa fa atîfc de abătută lucit se întoarse en spatele la
majordom, ^su vroia să-1 vadă servitorii.
—„Domina" Milonia s-a retras în camera sa, „Claiissi-
rnu^!, ,,C'iaiiSbimus" Petro ni ds cinează în cameră,
lunius cobori capul.
—în seara asta mă v«t culca devreme. Fără să, ta&-
mii< Suit obosit. Licurg, tu resimţi bătrineţea?
Majordomul îl privi buimac.
- Ca toată lumea, „Clârissimus".
Iiaiiu^ nu putu să închisă ochii toată noaptea. Ar ii
vrut să intervină pe lingă Petronius cu rugămintea B £
uite do aceasta chestiune. Dar ştia că ar fi fost un timp
pierdut. Ştia că Petronius, înnebunit de mînie, n-o va.
mai Jăsa din mină.
Xorile albeau feresti&le cînd Cinară, sclava preferaţii
o \filonioi, mtiă în fugă în camera lui lunius.
- „Domina" Milonia a murit, f,Clarisshnus'M Cied
că -^ a otiă\ H !

XXVIII

f» lOAit de o apople^ie din care îţi re\eui cu

giou iai seclicltlu îl ui măriră toata, \nata. îi reproşa lui
Potronius moaitea Miloniei. Spunea că datoria lui t-ra
s o apere, căci făcea jiartc din familie, în timp ce Quinlus
DU fusese decît un străin. Petronius privea cu amărăciune
şi dispreţ egoismul şi lipsa celui mai elementar simt mo-
ral, care marcau caracterul tatălui său.
- Tu mi-ai furat viaţa ! striga lunui*- t'u o incăpă-
ţîntuo senilă. Ta mi ai furat tinereţea redolmidita. tu mi-ai
furat femeia pe care o adoram l

540
 yprrrlli,s îşi răftia rcuiiolnaiia. Xm -ai "I cd,i ii sus-
s lii ia cu toate foitele jc Fetionius si ii hi u da uiiajul M
eii'Mea. Relaţiile dirtlie retioiiius şi iafăl sau H- r.lcuj,
aproape că nici nu-şi mai v oi beau.
Pe(ronius eonsMora că Milouia avusese col puţin do-
cenţa de a nu se lăsa tîiitîl într-un proces carei-ai fi pă/af
reputaţia de femeie cinstită şi i-ar fi atras o pedeapsă,
grea : exilul, iar pentru soţul siiu acuzaţia nonicritaM de
proxenetism.
După moaitea ililoniei Petrouius se duse Ja niil'uihi*,
prefectul poliţiei. Acesta îl primi, după cum era şi de aş-
teptat, on toate onorurile datoiate unui favorit al împă-
ratului, dar se arătă mai puţin cooperant m pn'viuţa mă-
surilor cerule de vizitatorul sătt împotriva Iui Ammilus
şi a bandei sale, care teroriza Tîoma.
—Individul acesta, insista Petroniu^, aofîonea/.ă de
pau-ă ar îi sigur de imunitatea sa.
Prefectul îi v6rbi fuitunos şi cu indignare fmpotma
subalteinilor săi incapabili să asiguic ordinea şi liniştea
oamenilor cinstiţi.
—Să nu uităm, „Clarissirous", că Roma este un
oraş cu aproape două. milioane de suflete, invadai
de o
mulţime de străini, în mare paite vagabonzi, hoţi şi
cri
minali. Electivele poliţiei ar trebui să fie dublate ea
sa-ţi
execute misiunea eu eficienţă.
—Şi voi aşteptaţi îndepliniiea acestei condiţii pont ui
ca să luaţi măsurii
—Bineînţeles că nu ! răspunse prefectul afi^înd un
zel care nu-1 convingea pe Petronius.
Kepiezentantul ordinei publice îl asigură pe \izita-
toiul e şi S&-1 surprindă asupia faptului pe- AmmUus şi banda
său că sa.
va —Sînt informat despic fărădelegile lor, dar cîud
organi oamenii mei ajung la faţa locului, nu mai găsesc po
za o ni
echipă meni. Lipsa de f robe împotriva lui Ammilus mă
special împie
ă ca dică să-1 pedepsesc după fapte.
til-l —K u crezi, „Exrellenti.simuR", că aie infui maturi
supra-
veghez piinlie poliţişti şi chiar printre oamenii de la
Palatin f

550
 — Ar fi inon-iffiîo^, .jClnrissirmis"! M;1 voi or-
sonal do derbedeul acrsfa si te voi ţine In cuicnt MI
toate dispoziţiile mele.
Petronhis părăsi prefectura poliţiei OGDVUK. că lîuîi-
xiius nu va face nimic. Puse în mişcare Senatul cetind legi
exemplare împotriva haimanalelor care năpădiseră, far»
te-amă de pedeapsă lîoma. Senatorii ascultau si dădeau
din cap aprobînd campania lui Petronius, Ţ>ar înalta
Adunare ejia preocupată de chestiuni mai neliniştitoare.
'Repudierea Oetariei, noul proces care I se intenta, trufia
şi aroganfa Popeei, răsenlară poporal din lîoma, care îl
acuza pe Keron de uciderea mamei şi de alte numeroase
crime. Weron era iritat şi speriat de mînia plebei.
Cinci cei doi comandanţi ai pretorieniîor, Tigelîn şi
Foennii, care ii luaseră locul lui Burrus, îi raportaiă îm-
păratului efi ordinea fusese restabilită, acesta slriga fn-
rio**:
—Norodul, care seamănă tulburări, trebuie &fi fio
a^pra pedepsit, ea să nu uite niciodată ! Ce faee prefectul
poliţiei? Sa-i areMozc pe toţi cei care mîrîie împotriva
domniei '
Petronni>, deşi auzea ameninţările lui Neron, nu ee
potolea, intr-un cerc de prieteni spuse cu amărăciune :
— Din cauza copacilor nu se vede pîîdinea !
Senatorul Flayins Scaevinu^, prezent la aceasta înfil-
nnej nu ^ovăi să răspundă :
— Compoitamcntuî prefectului este explic abil. Pn-
inişte bac>>i.şmi grase pe care le împarte cu Tigelin.
Jret.tns, un senator fricos, zit-e ea nu vrea SH mai îiud;t
afirmaţii si se wrrase în arabă.

pjetestnl trindăviei ^ale eleganle, Petioniua le

&upra\ieruise fără prea multe necazuri celor trei împăraţi
care domniseră şi acum înainta, prudent, sub al patrulea.
îi pUeea să-şi cultive inspiraţia poetică iai viaţa mon -
denă îi lua o bună parte din fimp, Drago^ien sa platonicft
pentru Letla devenea tot mai arzătoare.
l>ai energia îl stimula să se angajeze şi în alte dn A i,-a
datorii de plătit, a?a că îi chemă pe Ascylfus, colpiut şi
Onrion şi le ceru capul lui Ammilus. Recom*
pensa: două milioane de sesteiţi ! Cei trei mobilizară
bandu lui Curion eaie, deşi avea foiţele diminuate 1 din
cau/.a coneuienţei aspre din lumea interlopă, era încă
destul de primejdioasă ca să inspire teamă. Curion tre-
buia să-l atace pe cel mai puternic şcl al unei organizaţii
criminale din Homa, o sarcină grea, dar nu imposibilă.
Vroia să învingă nu prin declararea nnni război deschis
ci prin lovituri aplicate în dl vei se puncte ale imperiului
Subteran al lui Ammilus.
- Prima victimă stabilită, de Curion trebuia să fie Priscus.
Hanul lui, Diluat pe via Appia, era locul de întîlnire al
bandei iui Ammilus.
Vibius, după cum auzise Petronius, juca în organi-
zaţie un rol din ce în ce mai şters. Răutatea sa, egois -
mul, ipocrizia, care se aliau cu laşitatea şi cu o slăbiciune
(le caracter nu-i "permiteu să se afirme în lumea putredă
pe4cart; o alesese. Din partener al lui Anmiilus devenise
subordonatul acestuia, adesea umilit şi batjocorit. Aju-
toarele şefului îi spuneau „măscăriciul bandei". Era o
glumă, dar mîndria lui suferea. Conştient de neputinţa
sa, eăuta o reşire-dÎB impas; Numai Lcda putea să-i aducă
banii de care avea nevoie şi să-i Iu Biruiască prestigiul
întinat. Bar trebuia să ajungă la ca, să-i vorbească, s-o
convingă. Cîşiigase sprijinul lui Marccllus, care îl detesta
po Petronius, dar nu era destul. Leda rămînea marca
necunoscuţii n ecuaţiei.

Prezenţa Ledei alături de Petronius se baza pe o dublă

eroare. Credea că el n-o iubeşte şi că trebuia să-1 cuce*
reascâ cu orice preţ. Petronius o adora, numai că trebuia
să,-şi mascheze sentimentele. Ar fi putut să fie a lui cînd
ar fi vrut, dar se temea să facă pasul acesta. Umbra unui
dublu incest îl paraliza.
Leda simţea instinctiv că omul pe caie îl iubea îşi
pierduse liniştea, că suferă în tăcere, şi dorea să^l liniş-
tească, să-i ofere ambianţa senină'de care avea nevoie.
LiK'ilius, ca să complice situaţia, se lăsă muşcat de
geto/io. Stiădaniile Ledei de a se apropia de Petroniua
îi rodeau inima ca nişte viermi. Deoarece nu cuimijleâ
adevărul "cu privire la relaţiile lor ambigue, îşi închipuia

552
 exasperat tot felul de scene lubrice în care cei doi jucau
rolul principal. Cînd îl spăla pe Felionius în jJKeinn or-hii
îi aruncau pe furiş rcpiosjuri m\Uo,

^
Petronius simţea tensiunea crescîndă, cu atît mai mult
cu cît această -situaţie îl înfuria peJtlarcellus. Din cauza
intransigenţei Lcdei acesta respinsese candidaţi care prin.
nobleţea, influenţa şi bogăţia Jer i-ar îi ameliorat situaţia.
Uneori, suspicios, se întreba daca nu cumva Petronius
îşi făcuse din Leda o amantă şi de ce alesese această cale.
Erau văzuţi peste tot împreună. Oamenii bîrfeau. Dar
pentru Petronius era o dragoste curată/ diafană, cu care
Leda, însă, nu se putea resemna, încercase să se îndepărteze
de el,,dar mi reuşise. Atracţia fizică şi forţa care îi • lega
erau invincibile. Nu vroia nici să se căsătorească cu ea,
nici aă-i devină amant. De ce?

Din cîifd în cînd Petronius scotea dosarul secret şi

studia documentele cu grijă. Făcea legături între diferite
denunţuri şi rapoartele poliţiei şi ajunse la concluzia că
AtmniluB na ere străin nici de uciderea rituală a lui
Rernius. Găsi numele Berenicei legat de banda care îl
omorîse pe tînărul Cutia. Paccula, vrăjitoarea, ave» Con-
tacte dese cu Ammilus şi cu ajutoarele acestuia. Denun-
ţarea aventurii amoroase a lui Castor părea, de asemene^
a fi opera aceluiaşi Arnmilus. O „umbră" îi fusese ataşată,
lui Castor care îi urmărea-fiece pas căutînd un prilej care
ar fi putut fi exploatat. „Umbra" descoperise din întîm-.
pi are aventura care îl legase de vestală. Ce a urmatj a fost
un joc de copii... înoercarca de a-i asasina se adăuga la
alte nelegiuiri... Documentele din dosar confirmau par-
ticiparea lui Vibius aproape în toate operaţiunile, dar ca
simplu figurant.
Petronius, do obicei un om ponderat, vroia acum capul
lui Ammilus. Aşteptarea sa nu dură mult. Peste cîteva
zile primi un mesaj de Ia Kncolpius. Hanul lui Priscus, o
adevărată vizuina de hoţi, fusese luat prin asalt. Patronul
primi » lovitură de sabie jrore îl trimise, cu capul sub
braţ. Hinrolo de Rtis. AmmHiis, după ce îşi pierdu dţiva
-din tîlhari, fugi. Dar şi Curie ii îşi rechemă dulăii care do

653
 pîjwfa pina cind nit r fiîng gîtuî. Şi Aseyl
o lovit mă (k- pumnul. 9? retrase destul-d

tiu duş fald IViroiHUî- se privea gol în maiea de-

arginl slofml din baie. Trâs&tiirile sale pierduse rS din
prospeţimea tiuereţii. Corpul i se îngreuna, faţa i ?<e
vfntejea, -ochii i se înceţoşau, fruntea se golea de pi i
Deodată oglinda îi arăta in rtreaptasUtieta tinerească,
plm& de graţie şi de îarmec a OyBthici, oare îi zîmbea-.
Se nitfi în jur dar nu era nimeni, în oglinda apflrea r*
fiinţă eare nu exista.
Oyntlm — sau ima^iiu-îi ei — n ^pu&e ;
„CV; mofţi juainfe fie \ i e t r i e i.şi pă^lieaztl la ne^lii^iti
tinereţea "N-a^ putea Ci icHin lîngă tine dedt prin oa-
tncni de xîi^ta raea. care se a>eniări;1 en mine ca si enm
ai ,fi dublnîile mele. "Bereufee Ai«sebe prima intermefliaiă,
(Ur tu trebviia s-o pier/î deoaieee îmbăirinea şi AÎr^ta o
ajiila M iad de sub puterea mea. L-am gă-*it apoi pe
J,u-, nona mea repJk'ă de I»i«<î (me. Aici sesuJ nu există
forma p^ care o cunoaşteţi \oi, muriîoiii, deoarece nu
e\i^ta nici naştere sau moarte aşa cum le con cep eţ i A
oi \niî tree. Liicilins SG ra eJ/bera do înflnenţa mea. Vu-
iui lămîne decît T^etia. Spiritul meu f.e confundă eu «îl
oi. Jîa e-^te Cynthia iar en sînt Leda. Tu nu po|i sa scapi d"
mine după curo nici en mi pof să scap de (ine, Ruuiai
Trrmitea ne ra reuni spiritele. Xoi am să Ursit un incert.
Tu rehi/i al doilea, în căzni neesla Ireîmic s-o înlocuiesc.
Tai neda va dispare . . . Leda sa dispare... Leda ţ n dis-
paie . . .
-* Xn ' Xu ' f.*nga IVfionius. Hu n-o faci & di^paifi î
X u ! Te. implor !
Vocea Cynthiei sLlbeii...
— \şteaptă l , . . A>tcapLă î ...
îtţi întina bralelc ^pie e a . . .
t • ' '"
în clipa aceea -.e Ue/i. Eia m naiul -.fiu Xoflplea i-
ea încet.
 refionius PO simţea la Palatin, (lupă ce Fopeea im-
biăcase hlamida imperială, lot mai în primejdie. Se sim-
ţea ca o căprioară hăituită do fiare Ia căderea nopţii cJnd,
împinsă* de sete, se apropie de un pîiîu. Atmosfera de la
Curte dc\enise înăhuşifoaie.- Execuţiile îşi reluaiă cercul
infernal.
Prima. victim& fu Ocfavia. Anicplw. asasinul Agri-
ppinei, îşi aduse diu "nou contribuţia pucioasă şi dădu
dovadă de lipwi de cor^liinţă deelaiînd în faţa tribuna-
lului că se t'iil<;iK(-> cu Octa\ia &i că aeeasîa încercase -sa
ridice flota din Misen împotriva împăratului. Fiica nevi-
novata a lui Claudiu fu condamnată la moarte, decapitai ă
iar capul ei tăiat fu adus pe o tavă Popeei. Aceasta o prh î
îndelung înfiorată de bucurie, apoi îi găuri ocliii cu acul,
Aşa zisul complice fu ciilat, de formă, în Sardinia, um-
flînd o recompensă generoasă.
Uciderea Oetaviei fu urmată de executarea lui Sylla,
vechi prieten al lui Burrus, a lui Eubelius, strănepot al
lui TiberiuSj a Ini Pîant, vechi prieten al Iui Keron, apoi
a lui Dorifor, ultimul libert din Palatin. Popcea îi ura pe
toţi nobilii care au avut posturi importante pe timpul
Agrippinei. Frumosul Dorifor căxw victimă şi din cauza-
geloziei, căci fusese amantul lui ZSferon. Pallas, libertul
care se retrăsese de multă vreme pe domeniile sale, fusese
ucis la vila sa de pretoriei) ii lai Tigelw.
Peţronms simţea o vag-ă tristeţe de cîto ori veneau
curierii militari de la Palatin aducîndu-i documente Ia
semnat sau convocări.
£n timpul acesta generalul Corbulon repurta victorii
răsunătoare în războiul împotriva părţilor. Dar triumful
său fu eclipsat de serbările organizate în onoarea- unei
feti(e} pe care Popeca o aduse pe lume spre maica bucurie
a lui Neron. Dar în locul veseliei generale Ja care se aş-
tepta, Heron văzu plebea romană răstnrafod statuile
Popeei, iiuLduimî-o şi blestemînd-o. în schimb Senatul îi
acordă împărătesei titlul de Augustă. Dar fericirea pere-
chii imperiale nu dură prea mult. Fetîfa muri după dtera
luni. Poporul îşi manifestă bucuria aţîţînd mînia lui
— Mica viperă a mmit î stiigy plebea imeselită, S-o
urmeze $i vioera cea mare l
 JSToron 4 se pUngea Iui Pelronui?,
— â.in să peilepsesc noiodul netrebnic din Roma ! "N"n
meri l A concertul pe care doream să-1 prezint, în scliimb
voi onora bunul moii popor din Keapole. Acolo aproape
toţi sînt greci şi apreciază muzica Mină!
Pop e oa spulberat toata dragostea romanilor pentru
Hcron.
Plecarea la Xeapolc fn grăbită. Petroniua trebuia Rît
facă parte din suita imperială. O luă si po Lecla, In ciuda
opoziţiei lui ifarcellus. »
Ooncerlnl de la N ea pole fu un marc triumf penUu
Neron. Grecii se simţiră foarte măguliri de favoarea pe
care le-o făcea împăratul. Aplauzele, entnziasnm], agitaţia
sji exaltarea publicului im 'mai oui\oşteau margini Sncît/lupă
terminarea spectacolului teatrul se surpă. în-_ trueît 30 goli
repede, nn muri nimeni. Sfirşitul fericii al incidentului fu
interpretat ca un semn de bun augur.
Incinta t de succvs, Xeron se des t ii mu Iui Peironius că
ar vrea să facă o mare călătorie în Orient ca să uite mîh-
nirea, provocată de moartea fiicei sale şi să cimenteze le-
găturile diutre popoarele imţieriulni prin intermediul mu-
ai ci î.
TigeJin sărbători performanţa artistica a înipăiatului
oferind un banchet'fără porecli e în grădina soinptuoasă a
vilei sale de Ia Baies. Oăldura caniculară îi sugeră ideea
de a aşeza mesele în jurul unei mari piscine de marmură
cu mareno- vorace, ua spectacol foarte apreciat de ama -
torii tle emoţii tari. Mii do torte lurmnau aleile şi fmtî-
nile care aruncau jerbe de apă roşii ca singele. Sute de
scalve, tinere, frumoase şi goale, ca şi efebi superbi, goi,
de asemenea, ca să fie masa mai bogată, serveau mîncă-
ruri orientale, ultima modă gastronomică, în timp ce
pailumuri grele înmiresmau atmosfera. O muzică invizi -
bilă înveselea auzul.
Leda privea năucită această nebunie. Se simţea în ele-
mentul său. Petronius, aşezat lîngă ea, îi ghicea Flăcările
dorinţei, Cea mai mică atingere o exfi/a.'"
Comesenii, ca să se disim.o, aruncau bucăii mau de
carne murenelor de mărimi iiupiesionantc, care mişunau
tn piscină.
 'ligelin se ridica, şi îşi avertiză invitaţii :
—îi sfătuiesc pe toţi cei care nu au echilibrul stabil
din cauza libaţiilor să nu se apropie de piscină deoarece
dacă nimeresc în apă vor fi mîncaţi în cîteva minute de
murenele mele.
Invitaţii se uitau înfioraţi de plăcere la peştii voraci,
lungi şi supli ca nişte şerpi, eu guri nemăsurat de mari şi
cu dinţii ascuţiţi.
—Veţi vedea acum o sclavă, continuă Tigelin, care
face parte din secta creştinilor şi refuză să se culce eu
stăpînul său şi cu invitaţii acestuia motivînd că religia
de care s-a molipsit îi- interzice legături carnale în afara
căsătoriei.
Ridică mina cu indolenţă'. Doi coloşi negrîj aproape
goi, cu o musculatură superbă, apărură ducînd în braţe
6 fată cu părul despletit care se zbătea disperată, Negrii
se opriră Ia marginea piscinei.
Tigelin mai făcu un semn. Unul dintre coloşi smulse
dintr-o singură mişcare tunica fetei, care pîîngea cu ho-
hote privind îngrozita Ia murenele unduitoare.
Urmă încă un gest al gazăei şi negrii împinseră fata
în piscina. Sub ochii mari cît cepele ale invitaţilor mure-
nele se aruncară asupra prăzii. Corpul îi fu înghiţit de
peştii care o sfîrtecară, o sfîşjară şi o ciopîrţiră în^cîtcva
secunde. Apoi, cu gurile deschise, reveniră la -suprafaţa
apei învolburate şi însîngerate eerînd alte : bucăţi de carne,
Spectacolul biciuia simţurile celor prezenţi. Orgia
romană se dezlănţuise* scoţînd ta evidenţă destrăbălarea
şi dezmăţul ajuns la paroxism^'
întrucîfc Popeea rămăsese la Roma ca să-şi plîngă fiica,
Neronj fericit, se deda la toate excesele. Atinse culmea
eăsătorindu-se solemn cu Pitagora, un preot tînăr şi vi-
guros din Cybela care juca rolul de soţ in văzul şi auzul
comesenilor ce aplaudau această scenă de o „mare fru-
museţe erotica".
Fascinată de ambianţăj Leda ar fi vrufc să facă dra-
goste cu Petronius dar acesta, după ce o îmbrăţişa, începu
să comenteze ironizînd personajele, fără ca să-1 cruţe pe
ÎTeron sau pe frumosul preot,

£57
 Sorbaica ajunse Ia apogeu cînd un curier imperial, cu
vesmintele pline de praf, saşi în galop, descăleca şi, ple-
eîndu-şi genunchiul în fata împăratului, zise:
— Roma arde, Majestatea Voastră î Este cel mai
maro
incendiu po care 1-a cunoscut vreodată oraşul î
Xeron porni în goană, mare spre Eoma urinat de o
parte din curteni, cei eare se mai puteau ţine în şea, ca şi
de o escortă (Io pretorieni. Galul pur sînge al lui Petro-
nius alerga, alături de calul împăratului. Keron arunca-
priviri îngrijorate, La fiecare postă schimba caii şi relua-
(•ursa in cea raai mare goană.
Gînd cortegiul, care alerga pe via Appîa, ajunse
aproape de Eoma, pe cerni nopţii se ~văzu dinspre nord
un imens disc roşu, a cărui parte inferioară» era tăiată do
orizont.
î La început Petronius nu acordase prea multa impor -
tanţa cuvintelor curierului. Căci Iloma şi focul erau strîns 1
legate, Aproape în fiecare lună o „insulă" sau două luau
foc, După ce se dădea alarma paznicii alergau la faţa locu-
lui şi încercau să stingă focul. -Dacă nu reuşeau, demolau
,,insulele" neatinse din jar ca să împiedice propagarea
incendiului.
De data aceasta discul roju sîngeriu care pîrjolea ori-
znntul părea diferit de tot ce văzuse Petroriius pînă atunci,
Era mulţumit că o lăsase pe Leda la Raios. Dar la Eoma
in.ii cran Tunius, Lueilius, Alarcellus şi restul familiei.
Serrorius, tribunul paznicilor, îl întîmpină pe împărat.
—Prefectul paznicilor vă cei e iertare că n-a venit să
va. prezinte personal raportul cu plivire Ia incendiu.
Dar
n-a putnt să-si părăsească postul din cauza
amploaiei
urgiei. Focul s-a declanşat în zona Circului cel'Mare,
între
Caelius şi Palalin. Alimentat de materiile inflamabile
din
prăvălii şi depozite şi aţîfat de un vînfc foaite
puternic a
mistui! construcţiile-de pe valea Murtia
îndreptîndu-se
spre For şi atacînd Caelius si Palatinul. S-a întins şi
spre
Velabrum, a mistuit aproape toată Subura iar acum
se
îndreaptă spre Escviliu.
—tiă mergem l zise împăratul dînd pinteni calului.
—Incendiul a izbucnit cu pulin înainte de miezul
nopţii ,^i a cuprins în cîte\a oie caitieie întu-gi, Esle
mai
rnult decît susocct.
 Pe măsură ce Nerou se apropia de Roma un fum acru,
cai o înţepa nările şi ustura ochii, se întindea peste eîm-
pie, împins de un vînt arzător.
—Suspect ? Ce vrei să spui ?
—Se pare că oraşul a luat foc îu mai multe puncte
dintr-odată.
Cînd ajunseră ia capătul viei Appia, Ia poarta Capua,
aerul era atît de încins incit abia de &e mai putea respira.
Rotoedalele de foc şi de fum se ridicau învîrtejindu-se'
deasupra oraşului transformat" în tr-o mare incandescentă.
Coloanele de refugiaţi încărcaţi cu boccele şi cu ce mai putu
seră salva, care fugeau din Roma, făceau şi mai dificilă înain
tarea cortegiului Iui Nerou. Nici nu puteai să te gîcdeşti
să ajungi la Palatin deoarece ^toată valea Circului col Mare
era un Imens cuptor. ' '
Prefectul paznicilor, informat de sosirea împăratului,
ge prezentă şi informă dezolat că palatul imperial fusese
distrus dar că împărăteasa Popeea fusese salvată şi se afla
înfcr-uri Ioc sigur. Pe colina Palatinului doar casa lui Octa-
vian Augustus, cea a Xiviei şi cea a Antoniei raai stăteau
neatinse.
în oraşul pîrjolit domnea haosul. Pompierii nu puteau
să ajungă Ia focarele de incendiu din cauza coloanelor de
refugiaţi care căutau să se salveze. 3Teron fu obligat să facă
un mare ocol ca să ajungă pe Escviliu, care scăpase de urgie.
Trecuse cu cortegiul prin grădinile lui 3Iecena. De pe tera-
sele de deasupra Suburei văzură cartierele mistuite de
flăcărui. De jos veneau strigăte de disperare.
Petronius se uifa uluit Ia casele aprinse care se nărui au
ridiclnd spre cer vulcani de scîntei. Sori de fum se lăsau
asupra oraşului ea si cum ar fi voit să înăbuşe tot ce mai
era viu. Era un spectacol dantesc, un dezastru pe care
Rorna. în ciuda tuturor nenororirilor din trecut, nu-î mai
văzuse. Din toate părţile metropolei lovite de moarte
soseau curieri aducînd veşti disperate.
Tîlliarii profitau de nenorocirea sinistraţilor ca să fure
în \ "i(\ Fugarii se îmbulzeazu, bătrînii şi copiii erau zdrobiţi
sub picioarele mulţimii care nu mai ştia ce este mila.
Uiaganul de foo se întinse ca an cancer asupra Romei.
Pompierii înoetară să mai lupte ca să stingă focul. Se

559
 mulţumeau &ă demoleze construcţiile neatinse ca să peparo
cartierele cruţate tio cele care nu mai puteau fi salvat».
Neron şi tiipoţitolii săi o luaiă pe străzile pe care se inai
putea trece. Auziră- urlete, vociferări, strigăte ale sinis-
traţilor care ii acuzau deschis că ar fi dat foc oraşului, îşi
aduseseră aminte că Tigelin îl sfătuise pe împărat să corn-
^puru un poem privitor la incendierea Romei, care trebuia
să depăşească colo îniîmplate la Troia. Spunea că ar fi un
subiect demn de un poet de talentul lui Xeron.
Treceau zilele şi focul mistuia Roma, împăratul, im-
presionat de spectacolul acesta fantastic şi măreţ, lua
într-o zi o poză teatrală şi, cu o liră în mîini, începu să
declame în fata curtenilor.
Oamenii spuneau că ar fi văzut ucigaşi plătiţi de Tigo-
lin dînd foc oraşului ca să-i ofere stăpîuului său prilejul ca
si compună pe viu capodopera \ictii sale. Din răzbunai e
lumea dădu foc vilei lui Tigelin transformînd-o în cenuşă.
Petronius avu satisfacţia să conslale că vila lui rămase
neatinsă datorită lui Lucilius care, din proprio iniţiativă,
îi organizase pe cei patru sute de sclavi în echipe dîndu-le
sarcina să toarne pe acoperiş, fără încetare, apă din căldări
şi să stingă ploaia de schiţei ce se revărsa necontenit.

După o săptămînă de eforturi supraomeneşti, incendiul,

care reduse la ruină trei sferturi din oraş, începu să slă-
bDască lipsindu-i materiaHil inflamabil. Serviciile divine
organizate în public mulţumeau zeilor pentru îndurarea
lor, e adevărat, cam Urzic.
Cum se sfîrşi dezastru-i, Neron se apucă de reconstrucţia
metropolei. CU prin minune apărură străzi largi şi diepte,
pieţo spaţioase, piaţote eu sensuri giratorii, grădini publice,
to.nple, monumente, casc mari cu porticuri care să-i pio-
tejeze pe trecători do caniculă.
în acelaşi timp fu ordonată o anchetă pentru stabilirea
cauzelor catastrofei. Pe şaptile se vorbea de împărat dar
autorităţile, inspirate de ingeniosul Tigelin, îi acu/ară
pe creştini. Nu urmăieau ei,'oare, distruger^ Romei, a
puterii imperiului roman, pentru ca să-1 impună pe îîum-
no/eul lor unic şi legile lor antistatale ? Aşa că numai
cioş-/tinii trebuiau pedepsiţi.

560
 Ca să Mă\ cască renaşterea lîomei Neron hotărî con-
stniirnfi celui mai mare şi mai impunător palat inijx'i ial din
cîto au i'ost construite pînă alunei în lume. A fes J fml.tl ^e
•\a numi „Casa Aurita".
Viaţa se normaliza. Ca să se sărbătorească splendoarea
renăscut;! tiei mii de creştini fură răstigniţi la Ciicul cel
Mare, unşi cu catran, ulei şi pucioasă iar noaptea li so dădu
foc şi arseră ca nişte torţe vii.
Casa. Am iţa se ridica din mine după voinţa lui Keron.
în timp ce locuise la vila lui Sorvilius aşteptînd terminai ea.
construirii palatului, arhitecţii Sovems şi Colier îi consttui-'
ră un palat caic depăşea prin lux şi extravaganţă visele cele
mai îndrăzneţe. Un palat mimai din marmură, aur, pietie
preţioase, stalui importate din Grecia, coloane de onix şi
de malaliit, mobilă încmstată cu &|def şi argint, grădini
suspendate cu cascade cîntătoaro.
JScrofl îi cerea mereu parei ea lui Petronius, care trecea
drept singurul expert autentic în arta romană. Cînd Casa
Auri (H. fu terminaţii, ZSerou si Popeea se instalaseră îa
noua reşedinţă, împăratul se uită în jur şi catadixi să spună :
— Tată un pnlat construit pe măsura mea ! Petronius,
crod că mi mai ai ce spune ! Aici totul esfe perfect !
Luxul lui Xei'on şi al Popoei costa sume exorbitante.
Mania giaudoarei lui Xcron atingea zenitul. Cînd Popeea
îl anunţă că e iarăşi înssiu cinată, euforia îl îmbăta. Şi totuşi
relaţiile loi se stricau. Petronius asista la scene furtunoase
în familia împăratului, Popeea, geloasă, îi reproşa în zadar
lui Xcron deatnlhălările e^traconjugale. Is Tcrou începea .sa
se simtă obosit de aceastn femeie pretenţioasă, orgolioasă,
care se considera bmieul pămînlului.
îri parte Popeea avea, dreptate. Dezmăţul soţului ei
dădea Inc la comentarii puţin măgulitoare. Tigelin îşi spăr--
gea cicieiii căutînd perversitaăţi care să-i varieze plăcerile.
Kcron, după ce epuizase multiplele combinaţii în care juca
cînd rolul unui băibat, cînd pe cel al femeii, inventase o
nouă depravare. Lega fete si băieţi goi de slilpi, apoi,
acoperit cu o piele de looprml, se arunca asiij tu victimelor
pe care io pnsrda sub piixiiile cuitemiur care îi lăudau
virilitatea inepuizabilă.

5G1
 în această ambianhl plina de veselie i/bu>'w * a un i t Tu-
net conspiraţia lui Pigo, soţul duîcoi Li via. Ore^tilla, cotoi
dc/\ii£inate~îu noaptea nuntii do Caligula. Complotul fu
descoperit înainte do a avea loc, datorită denunţului fu-ut
de nn sclav. Acesta dezvălui că stăpîuul său, ^enatoiul
'Scaevinus, pregătea de multă vreme aciuarea împă-
ratului ^i că discutase la domiciliul său eu cîţiva complici,
personalităţi sus puse.
începuseră, arestările, interogatoriile, loiUirile. Xoion
afl.l cu stupoare că printre numeroşii demnitari, v ochi şi.
noi, implicaţi iu complot, erau ofiten ai protoiiiiluij con-
suli, senatori , cenluiioni, nobili. Dai uluirea ^i minia ^a
nu mai cunoscură, margini cînd afla, că piinfie eon^pii.iton
eui şi Focnius, unul din cei doi piel'ecfj ai pretoriului, ca ^i
Konoca. Execuţiile !ji giuucid^iile ^o poniir.l. PKo Î 7i ifiie
•venoîe. Seneca îl imită. Couiuliil Latoiauu^ fu d<M aptuU.
LMC,UHIS, cel mai mai e poet al timpului, ataea-fe .idt^ea (ie
JVtjomus, se sinucise. Prefectul protonului,ofifcni.uohiln
şi scn.iloiii participanţi la complot fură ur-jy.
Noion asista persoua! la interogatoriu, ÎI impi(Monade
afi'udiuoa mîtidră, şi demnă a tribunului SubiniH r-are,
în n «•'ba t de co a trorut de pjrtea con«pir,i(oitlor, îi r,V[>nuso
et. dispreţ :
— Ti-am fost credincios atîta limp en ai meu l a l K S- J

pectu! >-i dragostea soldaţiloi ! Dar {lupii ce ţi-ai wioiîl

jii.una iji soţia, pe Octavia, y ai ridiculizat tronul (ăr-înd
f'oniediantul, te-am coiisideiat nod PIU n de .1 pui ia
imperială !
\ ilnus se obişnuise să ^icpfc cu lăbdan- joiuoia [O caic
o dorea, i'e timpuri pîndea Li u^a „insulei" in ca ie său
se întîlnea îu tam.1 eu Enma. /ile întiogi -tăîea. , ou ochii
aţmtiii -îpio faţadă, căutîud <î liliicea^'ă i în spatele eSioi'n
iîilal ^ă.u ^i cu Kinua *u (îc^ita-
Anini AijU-j iu :n lata usjii templului Itmoiiei unde J.t-da
vcnon (bn cînd în cînd M ^e roage. A^k'ptîud-o, ocltii n
vtuîau mulţimen ce se mihul/en în For. \ ai t'i puUit ^ă.
cil timp pioi-lupc c"t,fînd-u,Tenaril:i(*M nu-i lipsea, ufi-u
7.1 o /.Iri !upsî'tdu-se oa o fcîim pun inulţii'ie. ii măn
cuiiiul. St .Tpiopiede ea şi o pnnM' de in iţ.
 — THmă ziua, Leda !
— - H un .1 ziua ! Scu/ă-iua, dar sînt grăbită î
Li'da un să-şi tragă bialul, dai Vibius îl reţinu,
—Vioau să-ţi vorbesc, Leda !
—îC-avcm co să ne spunem !
—Te iubesc, Leda ! Ku vrei să fii nevasta mea f
Yibitis
— Ştiu ! Vrei să fii a Iui Petronius ! Am spioni în casa
•Noastră. Ştiu că te-ai băgat goală în patul lui, dar ol a
rpfu/at să so culce cu tine ! Niciodată n-o să fii a lui !
J.oda îl privi sfidător.
$ — M& voi culca cu el fiindcă îl iubesc ! îl iubeţe raai
mult decît viaţa !
—lîemmţăla iluziile tale !
—Kn mă voi dărui decît Iui !
—Niciodată n-o să facă dragoste cu tine î Are scrupule,
idiotul ! Cdci tiţ eşti fata lui !
Leda îl fulgeră cu privirea.
— Mi ni i !
Grimasa sarcastică de pe faţa lui Vibius îi aţîţa tnîma,
— Minţi ! Minţi ! Minţi !
Vibius îi răspunse îndîrjit; :
— Xu mint ! Tu eşti fiica lui incestuoasă ! Eu nu sînt
(IcoiL unchiul tău. Legea îmi dă voie să mă căsătoresc cu
tine !
- Minţi î Alinţi !
— latrcab.Vl dacă vrei ! întreabă-1 ! Ştie şi lunius î
Doar Marcollus nu ştie ! Vrei să-i spun adevărul ? Un singur
cinînl şi izbucneşte scandalul !
Leda ^c smulse din strînsoarea Iui şi o porni în fuga.
Fugea dicpt înainte fără o ţintă precisă.
Ceva m fundul inimii îi spunea că Vibius nu minte.
Acum î^î explica atitudinea lui Pelrunius, comportarea lui
ciudată. Totul se prăbuşea în faţa ci. Viitorul i se prezenta
mcefoşal, meilcit. Avea impresia că în faţă i se închide o
u?ă de plumb mchizîndu-i orice ieşire. Fugea buimăcită
Ide do trecere printre oamenii care o priveau cu c. O fată
îtnbiăcată în mătase şi acoperită do bijuterii lerga tăind aci
ui ca o nebună. iTn băi bat aleiga în uima ei stiiaînd ;

£63
 "— Opreşte-ie! Opreşte-le, Leda!
Dar fata alerga drept înainte. Inima îi bătea Cu zvîe-
niri grăbite. Lacrimile îi simian pe obinji în depărtare
apăra Tibrul.
— Opreşte-te, Ied a !
Dar Leda nu-şi auzea deeît gîfîitul şi bătăile inimii, în
faţă apăru podul Palatinului încărcat cu trecători. Fără să
încetinească pasul, se apropie de parapet. Se opri, îşi puse
mîinile pe piatra rece şi se uită în jos, la apele clocotitoare,
în oglinda tulbure a fluviului văzu imaginea lui Petronius.
— Aşteaptă-mă ! strigă. Aşteaptă-mă, Petronîus l
Vin şi eu!
Zbură peste parapet ca o pasăre cu aripi dtrmăta^.
Apele o înghiţiră ducînd-o în hăul lor.
Vibius se opri în mijlocul podului, îşi duse mîinile pe
fruntea transpirată şi şopti hohotind ;
— Eu am omorît-o ! Eu am omorît-o !
Mai muît decît moartea ei U durea faptul că ultima uşa
î se închisese în faţă. Căci toate visele de a se redresa
finanicar, de a se impune iarăşi printre ai lui, se prăbuşeau.
Corpul Ledei nu a fost găsit niciodată. Să-1 fi dus apa în
mare? Să se fi agăţat de ramurile vreunui copac din apă?
.Nu PC ştie, ' .
Dispariţia Ledei fu pentru Petrouius o lovitură din care
nu-şi va mai reveni niciodată. Durerea lui profundă, cople-
şitoare, întări convingerea lui Luciliup că fusese amantul
Ledei, Comedia eroriloi. continua.
Petronius intuiesc prea tîrzin că o iubise pe Leda pentiu
ea însăşi şi nu pentrul rolul ei de intermediară a mamei.
Fusese o dragoste adevărată,o dragoste arzătoare dar
imposibilă. Se întreba zdrobit dacă nu-1 pedepsise Cynthia
•pentru că nu văzuse în Leda o persoană interpusă ci o
fiinţă aparte, un spirit care DU mai era aservit ci îşi păstra
independenţa. O dragoste blestemată de la început.
Chiar dacă între Leda şi pp tron iu s nu se întîmplase
nimic reparabil, legătură dintre ei doi aţîţase m Inia şi
gelozia lui Lucilius
La Palatin, înainte de nu ciulini lîon.ei, l ulionius asis-
tase la o scenăveiudală. ^Seion, întins pe spate m patul
 pe piept o placă de plumb ca să-şi fortifice pUmmii
m ('afp ce uiaesirul său de cin L ii ijidica sunetele pe care lu-
huîâ sa le scoată. Acum Petrouius simţea placa aceaslă ti-
piuîaB agăţată ca o caractiţ& de trupul său. Ar fi fost
te .lat sa so sinucidă, dar ar fi pătat memoria Ledei, căci
mnaitea sa ar fi fost legata de pierderea iubitei.
l,oda fusese iubita lui, dar numai cu inima şi cu mintea.
O muie dragoste curată, niciodată pîngarită. Placa de
plumb, grea şi apăsătoare, îl împiedica să respire, să judece
libc! fmagmea Ledei era prezentă permanent în faţa sa.
l'm-oii se întreba dacă Cyrithia nu se interpunea între ei
doi deoarece asemănarea era perfectă. Sau poate ca Leda
u';i^1 din viaţa lui fiindcă Cynthia nu mai putea aă-şi impu-
nft spiritul! Deodată o idee fulgerătoare îl izbi. Cynthia
uimire* la optsprezece ani, virata la care se sinucisese şi
Lfda !
în zadar se spune că dragoste perfectă nu există, oft
OM o CM o flacără pură.

lîoiiia comenta consternată complotul eşuat al lui Piho.

^ înlţtoarea de vrăjitoare continua cu virulenţă. Lui JSferoii
HM t ajungea executarea şefilor. Vroia capul tuturor copâr-
trt-ilor, pînă Ia cel mai urnii, pentru ca nici unul dintre
Participanţii la conspiraţie să nu scape nepedepsit.
IVIronius, nepăsător la cele ce se întâmplau în jurul său, >c
întoarse la viaţa dublă. Ziua era un patrician elegant §i
i.ifiuat iar noaptea un destrăbălat care, însoţit de Encol-
(ii ton şi Ascyltus vindecat, frecventa cele mai neno-
taverne şi bordeluri. Se culca cu prostituate si ou do
condiţie proastă eăutînd prin aceasta sa~şi uite iubiri. Se
întorcea acasă istovit, făcea o bi»ie ^. -^f culca.
Ltieilius nuştiacesămai tacă§i căutasă-i ndice moralul,
Tînftrul libert ruseae chinuit de gelozie din cauza Ledci,
d.u după uiuaitca oi uu SB urni temea de influenţa acesteia.
Pt-tioniufliSf culca cu el dur mai rardecît înainte şi mai mult
din obişnuinţă.
odată de la Curie după o şedinţă plictisitoare mmeii din
întîuiplare în fa ţ» pîeţii de slavi. Era acolo un
transport .excepţional de exemplare splendide
penuti amatorii bogaţi. Pelionîup remaică. o fală blond,l
font t G frumoasă, căreia geauifniMiI îi spunea Silia, şi un
adolescent bolnd de o frumuseţe iieală, caic răspunde;] la
numele de Sponis. Petronius îi cumpăiă plătind «n ] i<-ţ
enorm şi îi duse acasă,
Silia, care nu numai că era seducătoare dai şi de o în-
teligenţă remarcabilă, îi spuse că era originară din Siciîia, ca
şi Sponis, a că iui inocenţă îi inspira lui Peiionius miJu şi
dragoste frăţească.
—Eşti tu sigură de puritatea sentimentelor tale?
în treflă. Pctronius rîzînd.
—Absolut l răspunse ea cu convingere.
în noaptea aceea se culcă cu Silia şi cu Spoius, cate fi
oferiră, spre uimirea sa, multe plăceri, frezindu-1 din nou
ia viaţă, v
Intrarea color două fiinţe în casa lui Polronius tie/iia ăşi
gelozia lui Luciii us.

Pcfronius mai purta doliu cînd primi vizita Ini Noion, caic
venise, să-i ceară personal un sfat. Ca de obicei ÎJMJ,;I-ralul
era unnat de o mnlţime de curteni, amanţi şi dame do
moravuri uşoare. Pupă formulele convenţionale de circum-
stanţă, împăratul se uită cu o admiraţie nodisimulafă la
magnifică,. Amurgul arunca peste rondurile cu flori, peste
evantaiele de havuze, peste statui, plase subţiri de aur
vechi.
Polronins îşi privea musafirul cn un ochi ciHic. J ^
părea că împăratul semăna tot mai mult eu nu Robolfin
mare şi lucios, cu ochi mici, şireţi şi lai, cu botul iscoditor,
îşi dădea cu atîtca par fumuri încîfc asta-i dăuna sănătăţii.
— Vrenu, Petronius, sărţi fac o confidenţă. Apollo
nul invidiază din canea talentului meu muzical. Vede în
mine un rival în perspectivă. Se teme să nu-i iau lom!
ce uni închei viata pe păunul ...
— Care ar4rcbui să se prelungească o mie de ani j enf i u
fericirea Bornei şi a poj orului roman ! zise JVfioniup.
nu-1 deranja. Ncron admira df?in\oUuia şi
distincţia acestui prinţ al elegantei Un model imposibil
de copiat deoarece atingea '

l
 Petronius nn-J p&ţ'ăfmse niciodată, pe fa iu, Da<-A
vioia ssi-i îndrepte anumite trăsături de caracter,
susceptibil» Stl-i atragă sarcasmul, vorbea despre alţii
subliniind ridicolul lor. Uneori Xeron -îşi recunoştea
lucid propriile greşeli, La eoneeiie, clnd cînta pe
podium în făt** mulţimii, care se topea de admiraţie şi
îşi exprima cea mai uuiiî& idolatrie, împăratul arunca
din cînd în eînd pe furiş priviri spre PetfORHîS ea să*i
citească pe figură flacă era mulţumit sau nemulţumirea.
încerca să interpreteze expresia u«or maliţioasă a
acestui arbitrn care ştia să discoarnft cote mai subtile
nuanfe între frumos $ urii, latre rafinament şi
ostentaţie. Era fericit clnd îi vedoa, eu obişnuita sa
iudo-
aplaudîndu-1.
TTneorî se simţea uşor uitat gîudindu so oâ d,
împăraî; /eu. putea si in^ ittiexe spiritul unui muritor.
Dar Petro-r* era şi ci un mare artisfc, ceea ce îî făcea
pe stftpfmil Bornei »ă-î aprecieze foarte mult.
N"croîJ ti detesta pe denigratorii care ît atribuiau
i'pUotul de histrion, Tigclin, care rămăsese singurul
prefect al pretoriului, îi dădea numele lor. Barcît timp
aceştia nu trecem la acţiuni, ISTeron îi lăsa în pace. Dacă
i-af fi trimis Ia moarte •pe (oii criticii săi, ar fi golit
Curtea. Iar o Curte fură curteni nu şi mai are rostui,
însă cîrid întreceau mânură, le tăia catetele.. Alunei î-ji
lua în scrio* colul de zeu şi îi trimitea l» infern,
stiîuso braful Iui
Pulroniu?, ii spre coi eoutemplîudu-l
gimiitor.
- <\m venit ca ăă-ţi vorbele de eova toaitu probant,
Dispariţia lui Seneca mă iîpseşle de t i u sfetnic şi de uu
tninUlru pe care l-ara apreciat pe vremuri. MĂ gîudose
ift «'ineva care să-J ia lociiJ. TigeJio este un executant pei
fect dar un jalnic om politic, M-am gîndifc fa o soluţie
mai bnnft. e senatori tu oşti singurul Ui ?tare să faci fa
fă îiee^tci misiuni.
Xeron se opri în mijlocul aloci uarginUc de
trandafiri, uită ÎD aîbu! ochilor iui Pobronîus.
l'otronius, vroaa să fac din fein» priiau»

i
eneigic, claiviziuno. Romanii ar aeoepta cu satisfaci ;o
immirea ta. După liberţi, c&ie au administrat lamentabil
impciiul, schimbarea orîenfăiii politice ar fi salutai 3, cu
bucun'e. Te vei bucura de toată încrederea mea. Aş putea
să- ţi anunţ oficial numii ea?
'petioiiius zîmbi trist. Viaţa îi devenise o povară. Nepă-
sarea lui de acum ascundea indiferenţa ni faţa morţii.
— Divine Cezar, mă copleşeşti cu favoarea ta ! Bar nu
pot s&'jui asum sarcina 'de prim-ministru, Este o povară
p/ea grea. Tu ai o dublă personalitate. Eşti un zeu unit
511 un «artist de geniu. Cel mai mai e cînl&reţal tuturor
timpurilor. Din această combinaţie a ieşit un şef do stat
care radiază în jurul său lumina oibitoarc a soarelui. Eu nu
sint decît un om obosit. Propunerea ta vine prea lîrziu. Am
tiecut de vîrsta marilor risc.
Neron îl privi uluit. Ku era obişnuit cu refuzuri.
— De ce prea tîrziu? insistă, împreună am putea să
ridicăm la apogeu prestigiul şi puterea Bornei ! Cariera de
eîntăreţ nu-mi ajunge. Mă gîndesc să reînnoiesc faptele de-
aime ale lui Alexandru cel Mare. Să împing fninlaiiilo'
imperiului roman pînă la marginile Iadului, pînă la regîii-*
mie cele mai nordice ale Europei şi" pînă în inima Africii I
Tu mă vei ajuta să construiesc acest impci'm t
Pelronius îşi înclină capul cu tristeţe. - — Am ajuns la
o vîrsta la care înţelepţii trebuie să aştepte să eada
cortina.
—Eşti rid/col î Abia dacă ai trecut de patruzeci de ani l
—Mă apropii de cincizeci, Divine Cezar î
Neron îşi slrînse pumnii, apoi îi desfăcu străpmindu-şi
mînia şj supărarea.
— Răspunsul tău mă descumpăneşte ! Sper să revii la.
sonlimcnte mai bune ! Pliveşte ! Toţi accşti'curteni, încăr
caţi de onoruri şi de bogăţii, dar cu căpăjînele goale pe
dinăuntru, aid tle emipzilale să afle despre ce vorbim.
Dacă ar bfinui adevărul ...
Petronins RO supuse şi îşi îndiejrtă pri \iroa ppre moa de
ouifi-m cai e urinsioan niişeăiiio împăiatului ca pălniiihMÎi'
llcaira soaiolui oaio PO lolc'-c după soaie. A\oi se gîndi să
scLimLc fii ui ideiloi cai e îl pieocupau pe împărat.

508
~ — Divine Cezar, n-aî vi ea să- ml facî onoarea să ici,
„eona" U minp ? A«j fi fciioil sil ti oier o recepţie cate nu te
va do/.îiiiiăgi.
Zîmbind cu un aer trist, îseron răspunse :
— în ciuda refuzului tău, îţi accept ospitalitatea".
Petronius făcu un semn şi îl chemă pe Lieurg, care îl
11 urmărea cu ochii de departc'aşteptînd poiuncile. îi spi^e
's/i pregătească „cena"pentru împărat şi suita sa într-q
t jumătate de ora. Apoi îşi continuă plimbarea cu 3Teron prin
gradina înmiresmată, împăratul zise cu amărăciune : t
— Abia am înăbuşit conspiraţia lui Piso ca senatorul
Thrasea îşi manifestă deschis opoziţia.
Atacă rudele şi prietenii lui Thrasea. Printre aceştia U
cită pe Corbulon, cel mai mare general al timpului său,'
învingătorul părţilor şi al germanilor, pe care Tigclin îl
jara. TJgelin îl combătea pe Thrasea ea eă-l lovească, prin
Ricoşeu, pe Corbulon]
în cursul banchetului servit cu un rafinament uimitor,
avînd în vedere timpul scurt pe care-1 avuseseră bucătaiii
la dispoziţie, Petronius observă că Neron măsura cu coada
ochiului silueta zveltă a lui Sporus, a cărui sarcina era să
umple cupa stăpînului şi a oaspetelui său imperial. Privi-
ica suveranului oscila între adolescent şi o cupă de opal
cu o montuiă din pietre preţioase, aşezată pe un soclu
âe onix, ca să-i scoată în evidenţă splendoarea.
Tristeţea îl copleşea, do«i faţa îi exprima seninătate.
Banchetul lua o întorsătură proastă. Scoruş îl fascina ] e
Petrcnius eare regăsea pe obrajii trandafirii upor efeminaţi
r
ai acepiuia o vagă asemăn n re cu Oynthia şi
Xeda.'Blcs-\erna "ulcea care îl împinsese să-1 expună
privirilor dcstiă--b.'ilaţilm de la Curte. Kn se gindise că
Neron ar puiea să FO dedea la ademenea arte, mai ales că
novaşi ă-sa ii făcea srenede ^clo?ie atit de zgomotoase ea fe
cu ti pm ura palaluh l'in păcate Pojeea nit ) însoţea
dcoaiece era iaiăşi gravidă |i suicita gieu sarcina.
Xoron-băuse mult. Obraji îi ardeau, ochii săi tulburi
arm^reau ficcaie niiţcaie a lui SIXHUS iar gestuiile îi tiădau
o jîci vd/ifalc
tioniup «o gîrdi să i facă un semn băilaului tfi se
ă, dar gestul acesta ai fi putut să-1 supe] e pe împărat,

669
 esm*, mlîtt, s î*t ii putui dcd,i l;t e^ce^o Şs; totuşi, tnr\iia-
biiul se produce. Surescitat, îmbătat şi aţitai do tanueuil
y nevinovăţia băiatului, împăratul îl luă de mină, îl tiase
biuîal spio pat %\, după ce u smulse tunica du mătase, îl
jtobetlă sub ochii comesenilor, care rîdeau ca de o glumă
bunS tot iiiUmlu m cu coada ochiului ia reacţiile gazdei.
Oi mai mulţi cunoşteau legăturile recente dmtte Petrormis
îji Sponis căci înalta societate romană era an microcosmos
Iri care secretele nu puteau fi ţinute prea mult ascunse.
Pefronii]snusecliotî,Fa|a nn-i trăda nici un sontiniw*t.
Ştia că nu putea s$ se re\olte în faţa fatalităţii. Scena peni-
bilă, care se desfăşura sub ocini săi era o rubine aut peniţa
oaspetele imperial cîr si pentiu amfitrion.
l*otobndu'ŞÎ poftele, împăratul se înloaiM* spte gazda.
— Dragă prietene, tu mi-ai rofn?at propunerea pe care
n am factit-o. îţ' cei. în schimb, ca să-mi îndulcesc amAift-
(H-nea, pe acest băiat cate urii place.
Dorinţa împăratului cui un ordin, iviionius -te gmdi < ă
se va simţi mai puhn biugnr la P.iUitm dacă u ta
'"i pe Silia. FJîcca na nou sacrificiu impus de c&n-&a,
Şîia că va ti baie tiatalj l.x palul ^i c.1 talcului
va aliaje favoarea lui \ CJOM () chemă pe iSiba şt
să cm te cu !u<t fu
pi imul care o apl
- Divine Cezar, 7t*e PeUoniu-, >i r», (M f e
emir» aht de minunat. f--U' toi a la !
O irit tine dureroasă aţuiu po ţaţa
— Vei [i tovarăşa Iui Spoiu^, îi ssKe «Uăpmid Vttlt
c,* >*<i ttţî împieună.
Fata îl tnţcle&e. Un /unbel n îndulci MisU-ţo.i
Xeron îl îmbrăţişa po Pettonius,
— K«ti «n piiolcn «Iov ara t î
Sporu^, înainte de al urma pe mijMufui piuaxiţu sfii, de
ti raaî anuicn Un Pcln»muo o ultima privire. Puironius citi
în ochii Ini ume/i de căprioară rănită o clie-njMre rnuTă,
care Î3 tuibufil profund. Prin fuţa ochilor » trecnrft Lh ia
Oreatilla, Pi^o, C'rtlipnln. O lnHfi asociaţie de idei care îi
aminti de ncjiuiinţa IA în faţa capriciilor imperiale. Pe faţă
îi apăiu o slrimbăltif^ antaiă,
..Demnitate ! Ultima noţiuuc pe CMC» nn soanfoi
ni^r5?ni s-o conceapă l"
 Ncron se întoaise tîiziu la Casa Aun'iă. Beat, KO clătina
şi cînta cu o voce răguşită. Apioape băîlbîiiiriu se 5 îl
încredinţa pe Sroius, ca şi pe Silia, marelui şef al reiM>
nalului recomandîndu-i să le acorde un legim preferenţial.
'Apoi se duse în apaitamentul său. Popeea se uită cu dispreţ
la tunica lui de purpură ţesută cu fir de aur pătată, do
somri, la toga pe caic o tîra pe jos, la ochii sticloşi, con- 1
gestionaţi, la obiajii puhavi şi la- corpul îngreunai de o
grăsime timpurie, îi împroşcă cu cuvintele cele mai ti ivialc :
beţivan, histrion, poet ratat, imbecil, depravat. Ultima
jignii e îi aţîţă furia.
l — ii comparaţie cu Othon nu eşti decît un biUon
jalnic!
ţ Neron o pri\i cu ochii sticlind de mînie şi o kni cu
piciorul în burtă. Popeea se prăbuşi săgetată de o durcie
atroce, violentă, insuportabilă. Ţipetele ei îi atraseră pe
sela-ui de serviciu şi pe ofiţerii din gardă care îşi închipuiau
<?ă era voiba de un atentat . î^eron, trezit dinţr-odată din
J^oţie, porunci să fie chemaţi toţi medicii mari din Roma.
Pata de wBge se lărgea pe pînteeelc împărătesei mînjindn-i
locliia de mătase. Popeea se zbătea urlînd ca un animal
rănit de moarte, în ciuda tuturor îngrijirilor muri în zori. !
Keion suferi enorm deoarece pierduse singura femeie po
eaie o iubise cu adevărat.
O nouă conspiraţie urzită de pretorul Sosius şi desco-
perită la timp fu uimată de condamnarea lui Thrasea, a
generalului Corbulon, de sinuciderea mai multor senatori,
care îşi tăiară venele, ca şi de o epidemie de ciumă, cai e
făcu peste treizeci de mii de victime, abătfodu-i gîndurilo

„„, puţin timp .......- ~- ~r—™. ^«

î.ocusta nu ar fi fost străina de acest sfîrşit. A] oi PO gîndi
la Sîatilia Mcssalina, o frumuseţe admirată de ţoală "Roma,
dar după ce se gîndi mai bine ajunse la concluzia că Spoius,
tînăiul sclav oferit de Petronius, era de o mie de ori mai
seducător decît Statilia Mossalma. Aşa că se căsători cu
^Srorus în faţa celor mai înalte autorităţi leligioa^e romane
V îi dădu un nume nou : Sabina.
Borna accepiă cu ulniie,darfăiă să prolc^l^e, căvăJona
împăiatului cu un băiat iiumos. lîomauii î^i an.nHiră că

571
t veijitrtt'tiiul iui coustii uia o pieiJhHă şi tâ moda o huisn.sa
C.iisgula iustftfîml un buni ea i.npăirtUiR^t a Tîoiuei.
Noron se uotări sa mlrepiindă un turneu în Grecia cate
trebuia să însemne şi o călătorie de nu t» t fu După o serie
lungii do concerte triumfătoare, se întoarse în capitală cu
iui mare număr do premii ?i coroane de lauri obţinute priit
SnErîngerea tuturor "cori curowiloi tftlentftli.
Petronins trăia de pe o zi pe alta. Circc, o liberia fru -
moasă, se ataşase de ci. Senzuala, voluptoasă, nu-i produ -
cea, totuşi , decît plăceri amestecau-, în acelaşi timp urmă -
rea cu încîntare cariera vertiginoasă a Ini Sporus xieîndu-^i
in final că niciodată n~ar fi putut sft se înalţe alH de SUN.
T)in cînd în cînd \ ertea şi 8ilia pe fiu i<j -^ îi aducea ştiri do la,
itupărăteasa Sporus- Sabina, caro îi trimitea urările sale
călduroase şi, îi transmitea că n-o sa" -l nito niciodată. 'Cot
Silia îi povestea do canoaninilii ,^i inhigite de la Curte, ii
vorbea deviata inti.nă a lui S>rou .
Loc sista şi-ai fi dorit din tot MI fie! u! SiV-o pancardă pe care
bă serie cu li t ei e aurite „Oluu-t(iîirea Curţii". Dar
prole>ia ei cerea ^ fie fuCiHă m (atnă chiar dacă tot oralul
îi cunoştea repulaţia. Afacerile oi rneiycan pe două linii ;
pe de o paifc eia pregăUfea otrăvu-ii!or -ji a băutuiilor
magice cu eleyte garantate ia) pe de altă parte jimbla ca bă
ci-^tigc cit IUHI umlfi ban . Laboia-torutei pierdut undeva pe
o -stiadă din Snbuia ei d dotai cu toate ustensilele şi
instrumentele eiud-ate ale meseriei ; alambicuri, fiole,
baloane, ma-jirii de g;iîiî, eprubcfe, flacoane, clopote,
creuzete, la caic se adfuigttu şerpi veninoşi, broaşte rîioase,
scorpioni >i tot felul de teptile. în casă se sfinţeau mirosuri
grele, leMHonţî.ile. Dai ea să şi asiguie un trai tihnit la
bătrineţe, î;i conMtiii^eo .ji.Milă"ff'umoa^ă, O bună paile
din timpul sfui îl petrceea la Palatin undo a^ca un mic
laborator. Faja (>i. m trăsături mongoloide, nu părea aă
aibă vîrstă.
închisă în laborator^] său din Sulnua, toeusfa se niţa
eu admiraţie ta o fiolă cu un i-onlimit ver/ui şi vîscos, abia
preparat., Apoi o arată lui Amniilus, care eia foarte inte-
resat de eciribinaţiile ei sa\ cile,
— Ebtc suiicient, zis*- 1 -i, ca U un-i,» pe eau- o vei nJc^
pentru a&tu să toarne couliuuiul i«»lcî în băutura de^tirtat»

572
 fotbalului pe care vrei &ă-i faci unealta ta. Bărbatul se va
îndrăgosti nebuneşte de ea.
—Dar te avertizez că bărbatul acelalîu cunoaşte dm't
diagostea grecească.
—Cu atît mai bine î Va avea impresia că trapul acestei
femei îi deschide porţile raiului J Dacă a cunoscut şi
alte
femei, nu va cădea aşa de repede în genunchi în faţa
ei.
Dar aşa va face tot ceea ce i se va cere. îşi va trăda
stăpînul,
îl va respinge pe omul pe care 1-a iubit, îşi va
repudia
trecutul, tot binele care i s-a făcut în trecut i se va
părea
o nenorocire î îşi va vinde conştiinţa, va executa cele
mai
absurde porunci ca un Mpnotizat! Va ucide, dacă i
se va
cere ! Dar numai prin intermediul acestei femei, pe
care o
va considera o copie a Venerez î Ca să-1 subjuge
definitiv
va trebui să-i spună că a fost zămislită de el! Că
e el
tatăl sau altul, nu are nici o importanţă ! Va crede tot
ceea
ce i se va spune !
Bătrîna îşi întinge mîna zbîrcită spre Ammilus.
—Două sute de mii de sesterţi ! zise cu o voce şuieră
toare.
—Eşti nebună l
—Efectul qste garantat! Dacă afacerea mei Hă, nu şo
văi ! Mîine te va costa dublu ! Ştii că nu mă tîrguiesc
nici
odată, cînd este vorba de băuturile nîagice !
Ammilus mîiîi, apoi scoase două pungi groase pline cu
„aureus" şi le ai un că. pe, masă bătrînei. Locusta le vîrî în
sertar.
—Ku-i numeri? întreabă Amniilns.
—Am încredere în tine. Ştiţi că n-ai îndrăzni să n:ă
înşeli.
Aminiîns luă fiola şi ieşi mulţumit că făcuse o afaeeie
-excelentă. Căci era vorba de cumpărarea conştiinţei uneia
din tinerele sclaye ale lui Petionius.
Paitea din vila îui Pctroniup iczeivată sclavilor era
destul de mare ca să-i mulţumească şi să le asigure un con-
foil relativ. Erau acolo dormitoare comune, camere sepa-
late, ?ăli de şcoală, săli de recreaţie, ateliere, bucătării,
guii'lini, chiar şi apaifaineuU' "Băile, destul de numeroase
coiitiibuiau lameirţinciea unTI/niei jeiponolului. Eoni anii

573
 boiţii, obişnuiţi cu mirosuri de mirodenii caro le
mau \ilelc, erau duşmani juraţi ai murdăriei.
Luciii ii" avea., la porunca Iui Petronius, un apartament
do care ar fi fost mulţumit şi un roman înstării*
sa de favorit al stăpînului îi acorda avantajul de a
li liaiat cu respect chiar şi de bătrinul Licurg.

î
Acesta fu momentul cînd începu ofensiva împotrh a
lui Lncilius. Consutia, o sclavă care, împreună cu alte fete,'
ii asigura serviciul personal, începu sări toarne în vin, în
'fiecare zi, cîteva picături din băutura magică preparată de
Luciii us începu să simtă o excitaţie crescîndă, o căldură
interioară care îi inspira vise marcate de destrăbălare si
care se cercau satisfăcute. Aştepta cu nerăbdare împteumV
rile cu Petronins, din păcate din ce în ce mai rare.
Acesta fu momentul ales de Consutia ca să intre în
acţinne. Ts'u ora o frumuseţe dar avea sîni umflaţi %i şolduri
mari. de o feminitate agresivă. Se lipea cu trupul de Luci ii
n1* şi începea să-şi mişte şoldurile ca să-i trezească instinc-
lelo sexuale. Acesta, luat prin surprindere şi tulburat, se
irc-a excitai, după care Consutia pleca, lăsîndu-1 nesatis-
i.lcut.
A dona ?i şi în zilele următoare Consutia continuă cu
jneul jsîin. Ciiid simţi că venise momentul decisiv, îi desfăcu
pîu/a din jurul coapselor, se dezbrăcă şi îl trase în pat.
"Pentru TaiciUini era o revelaţie. Cunoştea corpul unei femei
si plăcerea pe care poate să-ţi-1 dea. Drogat, simţea nevoia
Ci repete această experienţă minunată.
Consulta, oare îl subjuga prin faptul ea era prima fo-
fojieie c, a e îl dezvirginase, profită pe larg de acest a\ an taj,
t
Oîml -^imf i că Lucilius îi căzuse în plasă, că era gata s,ii fac,!
orice numai ca să se bucure de trupul ei, trecu la cel de-al
doilea ^înclin al procesului de educaţie. Căci acest domeniu
îl mtm\si \iQ Amniilus.
Con3 u ti a începu prin a-1 critica pe Petronius spunîiulu i
că profitase de tinereţea lui, ea se servea de el numai ca
d- Vi satisfacă plăcerile şi că dacă ar fi vrut să-şi dovedească,
simpatia declarată ar fi făcut cwa important pentru ol.
Toţi libcrţii adună averi, deţin posluri politice importante
iţi timp cel el răniîne„ţintuit la rolul de soivitoi de Ins si do
amant «l s t S pinului său.

57 i
 între împreunările aizătoare, caro ii tulburau, Consutia
îi demonstra că singurul mijloc de a se elibera diu lanţurile
acestui om care'profita de el era să-i denunţe niîrşăviilo,
să-i arate adevărata faţă de duşman al împăratului. Dacă
va fi condamnat şi bunurile confiscate, o treime îi va reveni
lui Lucilius, care va deveni astfel un om bogat şi puternic,
pelrouius era duşmanul său de moarte, obstacolul pe-4e
care trebuia să treacă cu orice preţ.
Consutia îi spuse că ar putea să-i asigure sprijinul unor
demnitari deoarece avea, în ciuda poziţiei sale modeste,
multe relaţii. Nu-i răinînea decît să acţioneze,
în ciuda pasiunii pe care o făcuse, a nevoii de a o poseda
pe Consutia în fiecare zi, Lucilius şovăi multă vreme intre
ceea ce fusese trecutul şi datoria sa şi ceea ce i se cerea să
facă spre binele său. Petronius nu făcuse decît să profite de
nevinovăţia sa şi trebuia pedepsit,
Băutura magică îi tulbura Incidilatea, îi altera otelu-
rile si îi cimenta convingeiea că Consutia nu numai ea era
femeia vigurilor sale dar şi providenţa încarnată.- C& să-1
subjuge şi mai mult , Consutia îi spuse că e însărcinată şi
că de azi înainte trebuie să se dedice familiei *i viitorului ci.
Ammilus îi comunică triumfător lui Tigelin că pcsoîe
muşcase nada şi că lovitura reuşise din plin. îii faţa pie-
foctului pretoriului, care vorbea cînd ameninţător, ci ud
binevoitor, Lucilius declară, că Petronius avusese numeroase
legături cu Piso şi cu complicii lui. Senatorul Flavius
Scaevinius, care vroi se hă dea prima lovitură de pumnal
împăratului, ca şi Seneca, îl vizitau adesea si participau
la recepţiile lui Petronius. Pentru Tigelin rra mai "rrniît
decît suficient.
Chemat în faţa unei comisii de anchetă pieisidatâ de
prefectul pretoriului ea să se dezvinovăţească, pefronius
recunoscu că primise vizitele aceri tor personaje dar că
nimeni nu-i vorbise de vreo conspiraţie.
Tigelin îi răspunse arăţăgos :
— Din păcate toţi cei care ar fi putut să declare că
EU făceai parte din giupnl lorsînt moi ţi. La probele acuza-
tonilui tău tu nu poţi- răspunde deci! prin vorbe. Vreau
Piobe, Petiunius I
575
 r- Piobc ncgAli\e:
— TSTegativc, pozilnc, n-aie importaţii! Vreau probe
care-să. confir-tne ne\iriovăţm ta!
petronius primi denunţul lui Luciii u s ca o Io vi t ui â de
măciucă. !Nu-şi putea închipui că acest băiat, caie făcuse
parte din trupul său, care o icîncarnase po Cynlliia, cai e
îi dovedise fidelitate şi' ii arătase dragoste aizătoare, ar fi
putut să .coboare Mît de jos şi să-1 denunţe.
îţi aminti de visul Craniu ÎD eare Cyulhia îi spusese că
doar oamenii de \îrs.(a ci puteau îndeplini condiţiile necw-
saro ca să se poată apiopia de el. Lucilius fusese un inter-
mediar perfect. Dar anii trecuseră-. Ku mai era adoles-
centul de ied. Petiwuius nu înţelesese niciodată, asta.
Moartea Mă re i oi, Mriueideiea Ledei, trădarea lui Lueilius
SI descumpăniră ! Su-sJ Ei pierdut C'yntliia puterea? Să so
fi interpus nişte forţe mistice adverse 1 Să fi intrat în joc
practicile magiei negre?
Duşmanii lui lucian eu răbdare să-1 ruineze. Putea să
conteze^pc prietenia şi pe inteligenţa lui Neron, care ijtia
să desluşească adcv arul de minciună ? Mai ales că nu trebuia
să uite că împăratul ^rălucca şi pi in nestatornicie.
în seara în care fusese clicmat în ţaţa lui Tigelin primise
o vizită nocturnă care. îl surprinse. Encolpius, Ascyltus
şi Giton venita sfi-1 anunţe că o primejdie iminentă U
ameninţă. Că duşmanii băi, printre care erau Ammilua
şi Vibius , îi pregătiseră cu perseverenţă pierzania. Că
moartea lui era deja liotărîtă şi că nimic pe lume n-ar mai
putea opri maşina care urma să-1 zdrobească.
— "Să fugim ! sUigiî Encoîpius. Avem logătuii
strîase
cu reţele cai e ar putea să-ţi asigure ascunzători pe caro
nimeni n-ar putea să le descopere ! Am putea părăsi Eoma,
Italia ! Să căutăm o inMiU izolată din Marea Egee ! Daca
n-ai destui bani, luăm aMipra noastiă cheltuielile ! Numaţ
să te laşi condus de noi î Pctronius, sîritem prietenii tăi î
Iar prietenia este sHnttt !
—Adu-ţi aminte de păţaniile noastre din Atena i
exclamă Giton. Pelroiiiut. zimbi cu amărăciune.
—Pe atunci a\earn eiuspiezeco ani ! Tinereţea îmi
dădea aripi ! Apoi, aveam un scop ! Iar acirn ^înt un
om
în vîrstăj \laguit, făifl nici un entuziasm si groaznic
de

576
obosit? La ce să mai trăiesc!? Minciuna, trădarea şi
xnoaitca bînt acum tovarăşii n.ei. Viaţa pe care o duc na
mai are sens. Cînd senatorul 2\crva îmi \orbea de nepă-
sarea sa, de dispreţul faţă de viaţă, nu-1 înţelegeam. Acum
argumentele lui dobîndesc înţelesuri noi şi scot în evidenţi
toată valoarea lor,
—Absurd ! btrigă Ascyltus. De ce să-ţi aştepţi moartea
cu resemnare cînd noi putem s-ă te salvăm î
—Viaţa c frumoasă! zise Giton.
—Frumoasă cînd eşti fericit. Dar groaznic de trista
şi de urî t ă cînd nenoroeiiea te striveşte.
—Te-a afectat prea mult tiădarea lui Lucihus ! E
normal ca im valet să te trădeze ! interveni
Encolpius.
—De ce bă accccpţi cu resemnare nedreptatea! con
tinuă Ascyltus. De ce sale pcrmiţi trădătorilor să
jubileze î
De ce să-ţi pleci capul sub securea călăului dacă
n-ai
nimic ce să-ţi reproşezi? vorbea rar şi răspicat
Ascyltus.
—Vorbeşti de parca în gîndurile tale s-ar ascunde
dorinţa de a te sinudcide l protestă Giton.
—Eşti nebn, PUionius î strigă Encolpius.
—Nu ! răspunde Fetronius. 3S"u fac decît să suporfc
consecinţele eoni ţ levent oi mele faţă de împăraţi şi
de
camarilele loi '
După ce h!H;-e inkiogat de Xigehn, Petionius nu mai
primi nici un semn care să-i vorbească de complicaţii în
perspectivă. Dar nu-şi închipuia nici o clipă că duşmanii
săi ar fi tenunţat hă-i dUtrugă.
împăratul M Ciulea plecară la Baics unde trebuia să
aibă loc un mate concurs de cîritece. Petronius îl urmă a
doua zi. în ajun fusese reţinut la o şedinţă la Senat care se
prelungise puia ia miezul noţii. Pe drum fu interceptat
de un cm ier imfoiial cai e îi transmise ordinul de a se oj-ri
la vila sa din C urne unde urma să primească alte dispoziţii.

677
In clipa aceea înţelese ea era pierdut. Şi cei care erau cu
el înleleseseră adevărul. Curierul, .schimbarea itineraru -
lui -.. Era un ritual ...
Cortegiul lui Petronius părăsi via Appia şi o luă pe un
drum frumos mărginit de chiparoşi care ducea la vila de la-
Gume. Chiar dacă era una dintre proprietăţile cele mai
frumoase, Petronius o vizita rar. O cumpărase pentru
Marcîa. Dar Marcia nu mai exista. Iar Leda o urmase.
Sperase că dacă vreodată se va găsi într-o ascmeua
situaţie, vreun prieten, poate mai mulţi, vor ramîne alături
de el şi îl vor ajuta moral să treacă de această încercare.
Dar Luciliusj ultima dublură a Crnthipi, 11 trădase.
Mulţi slcavi îi arătau o simpatie sinceră, se apropiau
de el cu timiditate şi afecţiune care îl impresionau, ca
frumoasa Ciree, care îl ajuta să-si treacă nopţile şi sa uite
de coşmaruri, ca tînărul libert Caius, care îl servea ca PCCIG-
tar şi de a cărui bună credinţă se convinsese, ca băibiVrnl
său preferat, Crescens, care îl amuza cu flecăreala lui.
Petronius se simţea siogur. Singur în mijlocul zecilor
de slcavi. O carapace de frică acoperea vila.
Vroise ca Encolpius, Ascyltus şi Giton să-şi ducii viaţa
departe de el. Le recompensase prietenia eternizîudu-le
numele.
Curios ! Apropierea morţii n u-1 înfricoşa.
înconjurat de prieteni, Petronius voluptuosul, ca» 1 ştia
săaprecieze plăcerile, oferi un han clic t de onoare în finslca
unei invitate de vază.: moartea.
Nepăsarea întipărită pe faţă îi impresiona pe comeseni,
cu toate ea erau obişnuiţi cu epidemia de sinucideri care
însîngerase Roma imperială, înainte de a se întinde pe
patul său de argint din fcricliniumul cu coloane de
marmură îi încredinţase lui Caius manuscrise preţioase care
nu trebuiau să fie găsite de ucigaşii care ar fi venit să fure
obiectele âe artă lăsate de Petronius cu atîta d
ezinvollură.

578
 Afnui, cînd îşi părăsea bunurile, îşi plimba privirila
pe^ie candelabrele înalte de bronz aurit care îşi aruncau
lumina peste argintăria somptuoasă aşezată pe masă, peste
cupele de aur încrustate cu pieţe preţioase, peste mîncă-
r«rHo delicioase şt vinurile îmbătătoare servite de sclavi
tineri şi f nmoşi. Sclave frumoase ca statuile de alabastru care
împodobeau încăperile mari legănau încet pe deasupra
Comesenilor rammi de palmier ca să răcorească acrul cald
al verii. Val uri le diafane, transparente, desenau pe sub
ţesăturile fine de mătase părţile cele mai intime ale trupuri-
lor IOT litiere. Flăcările roşietice ale torţelor, aţîţate uşor
pe briza care se strecura printre arcadele deschise, aruncau
lumini schmibătoare po părul lor.
PeUonius ;-c v.ita cu dragoste la candelabrele lucrate
admirabil de auratii veniţi de la Atena, deoarece chiar el le
dcscni^v. Se uita cu plăcere în jur ca şi cum ar fi vrut să
ducă cu ol în iiiornunt aceste frumuseţi,
îşi îememoră- lucrările literare: poeme cu subiecte
mitologice sau i?lorice, ca şi cronica „Cinci împăraţi" în
care drM-n?cse tieăşloşiile, laşitatea, tirania demenţială
şi corupţia «nui regim mai rău decît tot ce şj-ar fi putut
închipui o imaginaţie bolnavă. Cronica fusese comandată
de prinţesa Antonia. Prin această cronică îşi încheiase
socotelile cu U via şi Tiberius.
Dar lucrarea f-a favorită ramînea „Satyricon-ul". Un
roman format din cincisprezece căiţi pentru care se bătuse
lumoîx cu o curiozitate avidă şi care, fusese stigmatizat de
moralişti deoarece scotea la iveală drojdia societăţii dia
Tîormi, Alena şi Alexandria, lumea haimanalelor, a prosti-
tuatelor, a paraziţilor, a vagabonzilor şi criminalilor, pe
toţi aceşti şobolani lacomi, uriaşi, dezgustători care infestau
haznalele si mişuna u prin „cloaca maxima". Criticii orbiţi
de fui ie nu rcuşau să desluşească cum se strecoară, cu o
anumită transparenţă, prin drojdia societăţii cele mai
importante personaje ale imperiului. Deoarece rigoriştîi
atacau „Satyricon-ul", Keron, din spirit de contradicţie
îl citea şi li lua în derîdere cu verva sa caustică. Izbucnea în
rîs la fiecare pasaj unde se descria cinismul, depravarea,
jafurile şi imoralitatea liberţilor, pe care îi identifica cu
Pallas şi Narcis, consilierii atît de urîţi ai Agripinei. Desco-
perea sub zdrenţele vagabonzilor, a cerşetorilor şi a &\ CH-
turierilor şarlataniile şi dezmăţul senatorilor şi al miniş-
trilor, al generalilor şi al magistraţilor. Prostituatele îi
evocau anumite doamne din înalta societate iar baicţaţii
îi aminteau de tinerii aristocraţi care nu-şi alegeau mijloa-
cele ca să ajungă cît mai repede la onoruri şi bogăţie.
Lui Keron nici măcar nu-i trecea prin cap că şi el s-ar
putea afla printre perverşii şi histrionii care populea/Ă
paginile romanului. Chiar dacă unii dintre cititorii roma-
nului 1-ar fi recunoscut pe împărat în mulţimea de haimau-l
P , cine at fi îndrăznit să-i spună? Imprevizibil, ca îolotci
cauna, Keron i-ar fi putut răspunde cu un surîs enigmatic :
„Deci aşa mă vezi tu?" Şi la un simplu semn al mîinii sale
durdulii soldaţii din garda imperială 1-ar fi aruncat po
îndrăzneţ în fundul temniţei unde gîdele i-ar fi trecut laţul
în jurul gîtului.

Un slujitor tînăr şi graţios îi umplu cupa lui Petroniufi

o piesă magnifică din opal cu montură de safire, de rubine
şi de perle cenuşii, pe care îferon şi-o dorea atîta.

Se gîndi iarăşi la „Salyricon". Cuvintele aşternute pe

papirus vor fi ultimele sale legături cu lumea viilor. 2fu
vroia să îngroaşe numărul indivizilor care nu mai fac nimic
decît umbră pămîntului, o sărmană umbră ce va dispare
şi ea odată cu mmormîn tarea. Ştia că de cîte oii nn cititor
îi va deschide o carte, gmdurile îl vor învia, spiritul i se va

530
Hre/i din somnul veşnic şi va fi rechemat printre muritori,
I-u cmd omul va pune cartea în bibliotecă, spiritul sfai
•A a teintra în imperiul lui Hades. Acolo va avea bucuria să
h mtilnească pe Cynthia, Leda şi Marcia. Iar cînd altcine \a
A a ift^foi romanul şi îl va invita inconştient printre cei vii,
^ a încerca s-o ia cu el şi pe femeia vieţii sale. îşi va acorda
lua ea Orfeu şi va face să răsune o melodie atît de frumoasă
i?i fermecătoare încît Cerberul va uita de datoria sa de a-i
pă/i pe morţi, Furiile se vor domoli, judecătorii veşnic 1
A oi acorda o amînare iar Pluton şi Proserpina îi vor per-
nule, în &fîrşit, s-o vadă pe Cynthia încarnată în lumina
MM i el ui. Se vor încălzi cîteva clipe şi, după ce vor îmbrăţişa
eu pmirea cerul şi pămîntul, se vor întoarce împreună
in «niver&uî subteran.
„Snlyiicon-ul" va fi cartea sa de liberă trecere în aceste
cv"tUit orii fantastice în lumea de aici şi în cea de dincolo.

f şi goli cupa. în timp ce prietenii vorbeau de frivolităţi

galunlc în deplin in du-i dorinţa de a muri în frumuseţe
Pelroniu^ asculta distrat glumele, jocurile de cuvinte, răs-
punsurile spirituale. Dar creierul îi lucra, împotriva voinţei,
adncîndu-i aminte de întîmplări destul de recente, care îi
iKncau cu putere în faţă. îşi aminti că, la un banchet oferit
de \eton la Casa Aurită, acesta, după ce băuse vin de
I'alerna, strigase, ca să-1 audă toată Curtea : ,,La Roma nu
MiU decît doi oameni inteligenţi, eu şi cu Petronins !"
du tenii aplaudaseră confirmînd cu iritare tainică
cutiuţele împăratului. Chiar şi Tigelin, duşmanul său în-
dîi jH, bătuse din palme. Este adevărat, era veide de mînie,
Petronius înţelese atunci că îi sunase ceasul. Adever-
saiii săi nu-i vor uita niciodată superioritatea spirituală
subliniată de Neion,

581
 Se uită Ia prietenii săi întinşi pe o rină. pe paturile din
mesei mortuare. T6ţi îi erau devotaţi. Altfel nici n-ar
(l îndrăznit să se aşeze la masa lui, un proscris. Ar fi riscat"
Acuzaţia de complicitate. Ş'i ar fi fost înghiţiţi de acelaşi
val de condamnaţi la moarte. Viaţa mi mai valora nimic,
ameninţarea morţii plutea peste tot-incit părea că eei
prezenţi la această, masă uitaseră de primejdia do deampra
capetelor lor,
Petronius se uita Ia. Crescens, bărbierul său, un tînăr
grec adus de la Atena, care aştepta trist, în picioare, lîngii
o coloană de marmură, un semn din partea stapînului. Pe o
tavă de argint ţinea un singur obiect lunguieţ şi strălucitor î
briciul.
Petronius îi zîmbi :
— Nu mai ai mult de aşteptat.
Lacrimile se porniră ca nişte boabe de mărgăritar din
ochii tînărului bărbier. Petronius era iubit de sclavi
deoarece înţelegerea şi bunăvoinţa de care dădea dovadă,
contrastau cu severitatea excesivă a altor stăpîni de sclavi.
Ca mai toţi romanii foarte bogaţi avea şi el bazine unde
creştea imirene, un fel de peşti asemănători şerpilor, lungi
de cîţiva metri şi cunoscuţi prin voracitatea lor. Aveau o
carne excelentă şi maeştrii bucătari preparau mîncanni
foarte gustoase din carnea lor.
Odată, la o recepţie la vila sa ele la Baîcs, invitaţii, avizi
de distraţii copioase, îi ceruseră să arunce cîţiva selau
ni arenelor.
Petronius răspunse cu dispreţ:
— A asista la o luptă între murengre rapace şi oameni
Incapabili să se apere mi se pare o culme a prostului gust*
Apoi nu sînt un canibal. Mi s-ar părea scîrbos să mănîoo
eainc de rnuronă hrănită cu came de om.

682
Acum, cînd i se apropia sfîrşitul, nu se mai gîndca s& in
balanţă faptele bune şi cele rele. Considera ea n-ar fi servit
la nimic. Totdeauna detestase pe moralişti şi lecţiile lor de
morală. Spre deosebire de toate personalităţile care. înainte
de a se sinucide, se întreţineau cu filosofi dis-cui-înd
despre nemurirea sufletului şi despre răsplata pe care
cei drepţi o primeau din partea celor trei judecători dm
imperiul morţilor, Eadamanth, Eaque şi Minos care îi
trimiteau să se bucure pe veci de fericirea din Gimpiila
Rlizee, Petrouius nu era sigur că aceste cîmpii ar exista.
351 ştia doar că gustase bucuria de a iubi şi de a fi iubit şi c£
savurase fericirea şi înfruntase nenorocirile. Nu cunoscuse
iadul bătrîneţii caro reduce individul la neputinţa lui Tan-
ial cel care ă fost pedepsit să/ vadă în jurul său cascade
de apg cinată, fete dulci şi senzuale, fructele cele mai deli-
ou>u(*c dar de cîtc ori ridică mina să le atingă, vîntul le duce
din faţa sa. Neron îl cruţase de chinurile senilităţii, do
singurătate, de neputinţă. Cu ani în urmă mai avusese
idi'ea de a se sinucide, dar n-o făcuse fie din lene, fie dinlr-o
anumită aversiune faţă de marea doamnă îa negru, îşi
continuase viaţa infimdîudu-so tot mai mult în morcirla

fi IHCU un semn bărbierului să se apropie, îşi întinse

bi aţele cu palmele spre cer, ca şi cum ar fi vrut să pri-
mtMscă in dar o ploa ic de stele,
— Taie-nii venele ! poinuci cu o voce fermă.
Tinărul bărbier izbucni în plîns. I se părea că ai comite vot
^aculegiu. Se opri în faţa stăpînului, luă cu o mînă tre-
nuirimlă briciul pe care îl folosise de atîtea ori ca să-i facă
faţa netedă $i proaspătă, si îl ţinu cîteva clipe deasupra
braţelor nemişcate. Apoi, cu un gest aproape dczmierdător,
tăişul briciului să alunece pe venele care se jertfeau.

533
Sîngeîe începu să gîlgîie, dar Petronius uici nu tresări.
Se uita cu un fel de curiozitate voioasă în timp re prie -
teni] săi t."ceau ca nişte meduze.
— Beţi, prieteni ! Beţi m sănătatea mea, căci mai sînt
în viaţă ! Vă iubesc pe toţi ! Chiar şi după plecarea mea
sufletul va rămîne printre voi.
Sîngeîe picura pe cuvertura de mătase albă a patului
lui Petronius. Acesta aşteptă cîteva clipe, apoi zise calm i
—Iar acum închide-le la Ioc ! Vreau să mai prelungesc
pregătirile pentru plecare, căci mai am cîtova obligaţii
da
care trebuie să mă acliifc. Caius, ge adresă secretarului
său
care îl privea tremurînd de emoţie, adu-mi mesajul
des
tinat împăratului !
—Stăpîne ! răspunse tmărul cu ochii plini do lacrimi,
în limp ce Crescens pansa încheieturile mîinilor
stăpînului
său, oprind hemoragia.
Circe, care era întinsă pe pat la picioarele sale, se tir!
încet lîngă el şi îşi puse capul frumos pe pieptul Ini. Pctro-
nius simţi parfumul parului ei mătăsos şi fin.
— Inima ta, stăpîne, bate fără să se grăbească. Ai zice
că te pregăteşti pentru o sărbătoare.
— ilă pregătesc pentru o sărbătoare, Circe I Pentru o
călătorie lungă şi foarte frumoasă, care mă va duce printre
stele ! O să dansez cu Venera şi o să-i transmit compli
mente lui Lucifer, călăuza astrelor şi aducătorul de
lumină !
... Nu vreau să îutîrzii la întîlnire l
Unul dintre invitaţi, senatorul Antonius Creticus,
nepotul triumvirului, un om vesel care nu se temea, cum
spunea el, decît de arţagul nevestei , îl întrebă după ce
şovăise puţin :
Petronius, ai avui prudenţa sil prevezi în testa-
mentul tău donaţii bogate pentru împărat şi pentru
lin ? Ca să asiguri moştenitorilor tăi legali cel puţin o parte
din succesiune?
Un zîmbet răutăcios se întipărise pe buzele uşor decolo-
rate ale lui Petronms. începuse să se resimtă după pierderea
de sînge.
— Această cupă, prieteni, este un obiect autentic Ia
care Neron se uita totdeauna cu jind. Aşa cum se uita şi la
Sporus.
Lasă cupa să cadă pe dalele do marmură roşie. Opalul
fragil se sparse în mii de bucăţi.
— Hu vreau ca această cupă să intre pe mîinile mulfc
iubitului meu stăpîu.
Petronms încălca fără sări pese nişte obiceiuri temeinic
înrădăcinate.
Oaius reveni aducînd pe o tavă o cutie cilindrică în care
erau cinci rulouri de papirus, ceara roşie şi o candelă aprinsă.
Petronius luă, sub privirele intrigate ale prietenilor, rulo-
urile, unul cîte unul, le sigila cu inelul pe care îl distruse
după aceea.
~~ îi trimiţi testamentul ? întrebă patricianul Severug
Fuscus, un tînăr care încercasăimite obiceiurile şi eleganţa
lui Petronius.
Acesta zîmbi cu dispreţ.
— Testamentul ? Nu ! Este un mesaj pentru histrionul
care 'vroia să meargă pe urmele lui Alexandru cel Mare.
Sînt sigur că îi va face pîacere !
Tonul său de o ironie eorozivă îi ului pe comeseni,
— L-ani rugat în mesaj să transmită cît se poate da
repede şi personal complimentele mele luî Claudiu Bîl-
bîitul, tatăl său adoptiv pe care 1-a otrăvit, mamei sale pe
care a ucis-o ca să-şi manifeste recunoştinţa că 1-a urcat;
pe tron, lui Seneca, vechiul său dascăl şi sfetnic, Popeei,
marea lui dragoste, soţiei sale, Octavia, lui Piso, lui Cor-

685
bulon ţi sutelor de •seoalori, geamii, magistraţi, bărbaţi,
femei şi copii, trimişi în lumea drepţilor fără nici o deo -
sebire, numai ea să-i satisfacă setea de sînge. I-am fixat;
O întilnire apropiată, foarte apropiată, dincolo de Ştii,
ca să-1 pot întîmpina împreună cu victimele ^ale. I-am amin-
tit de destrăbălări, de lipsa de gust, de lipsa de talent, de
vocea sa de diletant mediocru ... în sfîrşit, i-am rezervat
surpriza exclusivă de a citi acest papirus.
Pelronius luă ultimul rulou de pe tava adusă de Caius,
îl derula si anunţă cu o voce solemnă :
—Prin acest document sînt dezrobiţi toţi sclavii mei.
Vreau să fiu primul care îi felicită pentru eliberare.
Caius,
Iu bibliotecă vei găsi pungi cu monede de aur. Pe
fiecare
pungă stă scria numele libertului. Tu le vei
distribui,
fiindcă m-au slujit cu credinţă.
—Cred că n-ai prevăzut o punga şi pentru Luciii us,
Ki»e Creticus, L-ai acoperit destul cu aur pe timpul
oînd
wc prefăcea că te slujeşte cu devotament.
—X-am făcut nici o deosebire între el şi ceilalţi. Ara
$1 el o pungă în amintirea teiviciilor făcute cu
credinţă,
—Ticălosul ! Eu 1-aş fi sugrumat ! zise iarăşi Creticus.
— La ce bun? întrebă Petionius. Omorîndu-1 i-a* şi fi
i conştiinţa. Ori n am vrut să-l scap de această

— Poţi să ere /J că un asemenea mdn id aţe con-jtimţă î

inteueni Fuscus, Se va bucura piuă la moarte de plata
t r3dăiii sale şi va muri liniştii în patul său, înconjurat de
noua sa „familie".
Petronius dădu din umcii.
— Poate că da, poate că rin ! Am avut totdeauna con
vingerea că există o justiţie mmnontâ care îi pedepseşte
pe cei răi si îi răsplăteşte pe cei buni. Dar am voibit
de el. Eu nu voi mai a\ea prilejul să \'<ld care va fi
 Uaţa Iui deoaroro eu nu mai atu viitor. Ol pufeia daci e
Vorba do învelişul material al spiritului meu. Cunoaşteţi
părerile mele ... Caius, tot în bibliotecă mai sînfc nişto
casete eu bijuterii pentru prietenii mei prezenţi aici, Xumclo
|or este scris pe fiecare casetă.
Hidieă raîna ca s3 oprească, mulţumirile, apoi se adieri.
Iarăşi secretarului său :
—Caius, ai trimis sipeţclele lui Encolpiu^, AsOj-Hm
şi Gitonf
—Chiar în dimineaţa aceasta, „Clarissioius"'!
—Foarte bine! Mai aduceţi vin ! porunci slujitorilor
dare se executară eu o iuţeală jmpresionantă.
Un vînticel plăcut sufla mişcînd torţele.
— Oreseeni, deschide-mî venele ! zise Petrouius cu un
jgîas blînd.
Bărbierul îndeplini cu groază porunca. Sîngelo tisa î
din nou şi mînji tunica bărbierului şi rochia de mătase alba
a lui Circef
— Aş fi pieferafc să te împodobesc cu rubine, Oircc !
zise Pclvonius.
Simţea cum i &e scurge sîngele şi ea. cu fiecare picdiuut
pierdui ă se ducea şi o picătură din viaţa lui.
Natura omenească este ciudată, se gîudea el. Acum
(
intase de trădArca lui Lucilîus. Ar fi vrut să-l aiM aproape,
Prezenţa lui i-ar fi ridicat moralul, i-ar fi dat curaj, îi apăru
cu aureola de altădată, care ii scotea în evidenţi prinţi e
celelalte fiinţe umane. Lucilius ar fi îndeplinit rolul Cyn-
Ihici aşezate la căpătîml lui sau poate că şi-ar fi păstrat
propria sa peisonalilalo, propria sa identitate. Frumuseţea
lui Lucilius îl seduse şi îl pierduse. Fusese frumuseţea dia-j
voiului. Gîndindu-sc la asta, zîmbi cu amărăciune. Comcdu)
erorilor se apropia de sfîrşifc.
/ 'III Crehcus ii întrerupse şirul gîatluriloi.
—încă nu eşti condamna t, Petionius, Aşa că poţi să ţi
redactezi testamentul. Dacă nu-1 faci, Keron îţi pa
corifei a
toate bunurile, Tigelin îşi va primi partea iar
Lucilnts
preţul denunţului.
—Testamentul n-ar servi la nimic, Keron jinduia rt«
mult după averea mea.
Gîndurile 11 zburară spre prinţesa Antonia, Na avu-( si
şi ea un rol în aceasta comedie a erorilor? Comedie oaie îi
dirijase toată viaţa după ce fusese angajat la Palatin !
Mulţumită ei duse-se o viaţă -uimitoare şi sa bucurase do o
avere imensă pe care o păstrase neatinsă,, Oare Antonia,
ca membră a familiei imperiale, nu-1 încredinţase o mă ie
parte din bogăţia ei ştiind că o va returna familiei limpe-
riale ? Ea, care îl cunoştea aşa de bine pe Callgula şi, înde-
osebi, pornirile Iul de a cheltui, de a risipi, nu se folosise,
cumva, de Petronius ca de o puşculiţă pentru moştenitorii
„micului monstru" î Toate acţiunile ei fuseseră gînclite ?i
studiate pe toate părţile.
O bănuială se furişă tn sufletul lui Petronius. Tot aei^fc
mister în jurul lui Postumus, in jurul paternităţii sale, nu
ascundea, oare. o comedie t Fusese el realmente fiului lui
Postumus sau doar o unealtă de care Antonia se servise ca
sa-i răzbune asasinarea ? Oăol toata lumea uitase de săr-
manul nepot al împăratului Octavian Augustus,
Poate că Antonia nutrea faţă de el un sentiment duios,
dar, fără îndoială, Domitia 11 iubise. Doar citise scriaoanla
dintre mama sa şi Postumus. Sau şl acestea- au fost falsifi-
cate!
Petronlus suspină. Era un mister care ascundea o eroare
sau un adevăr t
 Si tot mai mult o slăbiciune ciudată, cresclndS 8e spune că
mţea oamenii care se îneacă, bolnavi! atinşi de aripii»

588
morţii, bătrînii care simt apropierea iminentă a sfîrşitul «i
rctiaiesc în cîteva secunde tot trecutul lor.
Părea ca Petronlus urmăreşte distrat glumele prieteni-
lor care spuneau anecdote ou zlmbetul pe buze, dar ca
inima grea, parca apăsaţi de o povară de plumb, în reali -
tate creierul îi lucra. Din subconştient ieşeau îmbulzindu-^e
cele mai ascunse taine ale vieţii, niciodată dezvăluite. 1
Acum, cînd viaţa i se scurgea tot mal repede, amintirile
veneau rostogolindu-se, iuţindu-se, scoţînd la suprafaţt
fapte atît de limpezi, atît de luminoase, atît de consistente
încît părea ca toată fiinţa sa reînvie împinsă de o nou ă
energie ..,
Chemarea îndepăitatăaCynthieiîi mtngîia sufletul Şi
Petronius simţi că zboară uşor, ca o pană dusă d e
v în t , ..
SFÎR&IT