O.

Nimigean
eu unul aş prefera

există locuri
greu de reprezentat
peisajul se conturează
după linii de forţă-asemănătoare
curburilor unor magneţi foarte intenşi
sau roteşte mase enorme
ce amintesc de spirala
galaxiei ursa mare
ori sugerează linişti nelămurite
precum tabloul nebuloasei andromeda

despre un centru ar fi foarte greu de vorbit

deşi-l presimt aproape ca pe-o ameninţare
în pulsarii policromi ai acestui ursein misterios
şi atît de viu vitalitatea însăşi
curgînd prin nervuri intensificînd sinapsele
colorînd hematiile înflorind irisurile
curăţindu-le ridicîndu-le la o puritate nepămînteană
şi totuşi plină de seva ascunsă, de esenţa altfel nondistilabilă
a planetei cu ape cu plante cu gîze cu beghemoţi

dacă-am ajuns vreodată acolo e iar greu de spus

mai degrabă ele-au urcat în nopţile fără-adăpost
şi în zilele-n care întins în patul cu-arcurile rupte
încercam mai mult decît un exerciţiu de levitaţie
sau cînd un geam imens ce părea transparent
a căzut brusc în bucăţele mărunte lăsînd mai întîi
să răzbată suflul de animal cu izuri de mosc
apoi dezvăluind peisajul real cu totul altul
citomorfii tremurătoare ca luminile unui oraş
văzut de pe o-nălţime pîcle aburi luminiscenţe metalice
structuri de-o mare limpezime geometrică şi-aglomerări confuze
sub pelicule umede gelatinoase apoi cîmpurile
izbindu-mă ritmic cerc după cerc de jos pînă sus
(ca-n highlander cînd nemuritorii mureau şi-nviau)
deschizîndu-mi creştetul ca pe-o arteziană de unde
propagîndu-mă tot mai departe-n abis cu o linişte
ce nu prevesteşte decît voluptatea eterată-a extincţiei
şi spaima ce te-mpietreşte şi poate totuşi lumina

să fie limpede nu povestesc ce-am văzut

încerc doar să convertesc în ceva mai pe-nţeles
– cuvinte imagini – să transfer într-un limbaj cît-de-cît accesibil
energiile contractate-ntr-un fel de „nodul lăuntric” – pun
ghilimele ştiu că sună hilar dar n-are deloc importanţă
dacă-ţi sună mai bine zi-i nexus zi-i cum doreşti zi-i the red thin line –
deci se făcea o prezenţă simultană în hiperspaţiu adică o falsă prezenţă
percepută stupid ca o luare în stăpînire şi dintr-o dată ca o durere atroce
şi-adeveritoare pentru că totul se resorbise în mine
şi cum se zice nu mai era loc de-ntors inima reprezentările şi moartea
sexul senzaţiile măduva creierul ocrotit de oasele-i late
îmi impuneau propria-mi prezenţă. aici. acum. acolo. mereu.

una dintre tentaţii este să te retragi să uiţi să te iei

cu jocurile uneori extrem de complicate-ale zilei
sau chiar să te laşi depresiei şi nevrozei. o alta să te întorci.
pînă la umă nu ştiu cine decide eu unul aş prefera
să citesc să văd filme să călătoresc să joc ping-pong să dorm