Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
visul in sine
Saturday, August 01, 2009 10:17 PM
Azi noapte-am prins din zbor o pasare de aur
a miliarde de iubiri
�nspre... cuv�nt
virstele vietii spirituale
Saturday, August 01, 2009 10:17 PM
Credinta poarta in sine un obstacol inerent naturii ei foarte
enigmatice."pag.45 exista deci un munte care trebuie mutat cumva in mare.
Prapastia mare cit moartea a fost sapata de om prin pacat.
Credinta nu este un joc al lui Dumnezeu care se ascunde din orgoliu sau din
capriciu pentru ca omul sa sufere abandonul si disperarea, ci este semnul unei
alienari. Credinta este luciditatea asupra acestei alienari mai intii si apoi
asupra realitatii care exista neschimbata de acest handicap al speciei.
Realitatea conditiei lui Dumnezeu a Imparatiei Sale, a caracterului, autoritatii
si intentiilor Sale. "
Mie-mi pare bine ca n-am terminat inca de citit cartea lui Evdochimov, am fost
putin plecat din tara dar sunt vami destule si in jurul meu. textul lui
Evdochimov este pentru mine fereastra de sus ceva ce-mi calmeaza pulsul si ma
ajuta sa ma reconstitui dupa ratia zilnica de traume.
umbre din cer
Saturday, August 01, 2009 10:16 PM
Ma uit la iarba asta pocaita de vint
Copacii acestia, crestini curajosi
credinciosi locului lor si cuminti,
si tot ce mai este pe-aici-
stiu ca nu vor spune-un cuvint
despre tot ce i-aprins si i-a nfrint
i-a hranit si i-a nvins,
i-alintat cu cintat de-s acum ca un susur usor,
ca o soapta suava de dor.
"Sfintii tristi"
vierme de stinca
vierme de cer
vierme de sare
vierme de fier
vierme de ghiata
vierme de (in) viata
viermele mortii
imi umple tacerea
cu soaptele sortii
*-*
Umbre din cer
povestile altora ?
pe sub ape
la persoana intii.
danseaza cu nimeni,
cavalcada
Apocalipsa lipsa
(vacarmul unei lumi intregi din care n-a-nteles nimic e iadul care l-a orbit)
Insinuanta
Moarte ambulanta
Cu nimbul tau de farsa eleganta
Tu tie iti inchini
obolul meschin
MaNelu
blestemu
Strecurat pe sub usa
la orice festin
*-*
Cu totii traim mai multe biografii paralele - Moise, de pilda, intr-una dintre
ale sale, a lovit o data si s-a facut bine peste 40 de ani, cind a mai lovit o
data i- a fost fatal pentru ca a murit din asta. Dumneavoastra cum stati cu
datul?
nocturna
Saturday, August 01, 2009 10:12 PM
Baciul
Ca o duhoare de fiare
Intiul neant,
Pina cind
Pina cind
Pina cind
Pina cind
Pina cind
*-*
Rar se intimpla ca o cometa sa-si inghita coada dar cind acest lucru se intimpla
- se naste un inel de logodna. Deci, o treime de ingeri cazuti, o treime
credinciosi din Iubire.
De fapt as fi vrut sa stiu ceva despre celalta treime, treimea a doua, treimea
de ingeri ai iubirilor ratate oarecum inocent pe care va trebui s-o impartim in
trei (cum si-a impartit Nichita pusca). Asta va fi mereu cea mai greu de inteles
treime si de altfel singura pe care o tot numaram. Vocatia lor inexplicabila
complica toata geometria cu o ploaie de vopsea absurda. Nu cred ca ingerii astia
cad, eu cred ca aluneca, picotind mereu imprastie cosmare. Probabil fara sa
vrea- prezenta lor e fier la busola. Credeti-ma : sunt cei mai ignorati sau se
pune in dreptul lor ceva de mintuiala, (antropomorfic) cum ar fi : Deficit de
comunicare, defazaj temporal/spatial un fel de contra-inspiratie, o enclava a
sinelui (inainte de eclozare) o competitie mioapa pentru initiativa, o pripa
intretinuta, un calambur in pustie si tot asa., oricine-ar mai putea insira
fapte sau nume aici. Ei bine, aceste sincope si ezitari absolut trecatoare vreau
sa le reclam aici- nu este drept sa scape nenumiti ingerii acestor ursite
martorul tacut
Saturday, August 01, 2009 10:11 PM
POST
Consusbstantierea este ca
Fecioara a fost martirizata de
apartinatori-
Post modern adica post mortem.
Se facea ca, fara de prihana
fata-
Pierduta in candoarea ei fu
declarata
Clinic moarta.
Cum va spuneam- vreo citva insi
Hraneau acuma parti din ea
Si era perla-n rostul lor
Pacatul viu n-o atingea dar
o n'gropa
Ca pe-o stafie 'ntr-un ulcior.
Jurnal - pagina de serviciu
Saturday, August 01, 2009 10:10 PM
Doamne stau aici pe cheltuiala Ta, nu ma da ochilor si gindurilor mele, nu ma
parasi printre dorintele mele, destul m-au hacuit si m-au umplut de singe...
Destul m-au sters si m-au micsorat in regresia unei copilarii inverse,
contestindu-ma pina la nimic, exact aceste facultati care ar fi trebuit sa ma
ridice in picioare. De ce sa renunti la planurile Tale si la fagaduintele (mai
pesus de cuvinte) pe care mi le-ai aratat cu atita bunatate Tu care esti
neinfrint, neumilit si nerefuzat niciodata in Iubirea Ta !
*-*
*-*
Viata ca o singura ascensiune ca o singura frenezie. Toti cei care s-au adunat
intr-o singura cauza intr-un singur vis -care n-avea cum sa nu-i ignore pe
ceilalti sau macar valorile lor traditionale intr-o radicala si atemporala
revolutie ' postmoderna "- absorbiti de o implozie interioara, exploratoare si
imploratoare, cultivind orice detaliu al eu-lui lor, exhibind orice simtire,
fara teama, fara rezerve, fara preocupare pentru consecinte, fara semene sau
puncte cardinale, orbecaind ca un unicelular spre ziua de miinie, spre
urmatoarea fraza, inviind la fiecare pas din neanturile oricarui labirint sau
cimitir, toti care au trait astfel de la Moise la Cristos sau Hitler au
polarizat si revolutionat lumea intr-o competitie care nu le-a apartinut
niciodata pentru ca datele de start si final erau mai importante decit
caracterul si capacitatile lor . Instinctul imi spune ca acesta norma,
exceptionala pina acum, va fi norma de supravietuire in viitor cind datele de
start si de final ale tuturor ne vor prescrie fara optiune un astfel de destin,
cu un singur angajament personal si imprescriptibil cu o singura stea si o
singura noapte. Incinsi intr-o miscare brwoniana oameni zilei de miine nu vor
mai putea fi guvernati sau cuprinsi decit intr-o singura piesa a carui final
vulcanic si escatologic va incepe deodata in toate suflarile vieti pe Pamint.
Ce este mai mare deci trecutul (cu traditii, pedagogia istoriei, sedimentele si
cutumele culturale) sau Viitorul?
Exista o sintagma pentru aceasta dilemma fara iesire? Uneori putem sa ne alegem
zeii pe care sa-I veneram dar trecutul (adica datele de start si final) nu-l mai
poate alege nici un muritor.
*-*
*-*
*-*
*-*
*-*
Daca moartea inseamna despartire ma intreb daca printre noi nu cumva este mai
multa moarte decit viata.in sensul ca dezbinarea dintre frati este mai dominanta
decit ceea ce ii uneste constient si de buna voie (ca dragostea).
*-*
*-*
N-am cum separa in text diferitele momente cind imi vine sa-mi scrijelesc un
jurnal "explicativ" asa ca voi tot schimba fontii. Schimbarea este pina la urma
singurul motiv pentru care scriu. Deci care e schimbarea de consemnat?
Trebuie sa admit pina la urma ca timpul are, poate avea un aport in maturizarea
noastra, oricit de straniu intre celelelalte daruri cu care nu ne putem mindri
pur si simplu pentru ca le-am primit si nu le-am obtinut, maturitatea mi se pare
o virtualizare a fondului realitatii care nu te mai lasa la discretia pasiunii
si impulsurilor si te scoate din miopia ta facindu-te capabil sa evaluezi
circumstantele si eliberindu-te de propria gravitatie. Virsta incepe sa mi se
para un drum spre multe fagaduinte si iata-ma iarasi (pentru a cita ora in
viata?)ca un copil depasit de cadourile primite prea complicate pentru a le
stapini, prea fascinante pentru a le parasi. si cine si-ar putea parasi vista si
pentru cit timp?-oricit de obosit ar fi la un moment dat de discernamintul
dobindit.
*-*
Mai intii Domnul m-a luat din lut apoi din mine insumi
*-*
Desigur, numai infrintii au amintiri dar ceva retii pina la urma si nu mai poti
uita cum nu ti-ai putea uita drumul si tinta : oglinda care te infrunta curmezis
dintre toate opunindu-te tie, aruncind in tine cu imaginea si conturul (un fel
de suma) tau, reprimindu-te si trimitindu-te inapoi la nimicul din care ai
indraznit. Cel mai banal, consecvent si inxpugnabil obstacol, oglinda-n care
Domnul vrea mereu sa bata-un cui din rastignirea Lui.
închinare
Saturday, August 01, 2009 10:08 PM
Inchinare
indurare,
si strivit nepasator
cautand jocul acela de para
nemuritor
ma aplec si ma rog
pana-oi fi
rug de foc.
epilogul unei spovedanii
Saturday, August 01, 2009 10:08 PM
Toate inconsecventele si paradoxurile din relatia mea cu Dumnezeu le regasesc
intr-o forma explicita in relatiile mele cu oamenii. Ceea ce inseamna ca pacea
cu Dumnezeu temeinica si definitiva ar trebui sa insemne pacea cu toti oamenii
(cel putin)!
Pacatul meu nu loveste deci zidul orb si arbitrar al unor porunci ci natura si
esenta unei Prezente virtuatle si alsolute, singura Prezenta independenta si
obiectiva din Univers.Conflictul cu Ea implica conflictul cu mine si cu toate
aspectele Creatiei . Cum as putea sa mai am pace? Pe cine m-as putea supara ?
drumul spre casa
Saturday, August 01, 2009 10:07 PM
Un om de zapada care la origine era un pahar de lacrimi resentimentare avind si
ghinionul unui egoism in expansiune (dupa cum se vede) -iata-l insurat cu o
doamna de zapada (de gheata, ma rog) care la origine era o citronada. <
Expansiunea > li s-a tras de la o falsa imagine de sine si de la alte acumulari
de himere si frustrare. Ce parere ar putea sa aiba un astfel de cuplu despre <
incalzirea globala > despre iminenta unei maxime < confluente > cu pretul unei
maxime demistificari ?
*-*
Cit esti tinar esti prezentat dupa parinti, mai pe urma dupa copii, nici n-ai
putea fi cunoscut mai bine altfel.
*-*
*-*
*-*
*-*
Este un truism ca "oglinda nu mai e ce-a fost cindva"? Ei bine, nici moartea nu
mai e ce-a fost . Era un ghem de ate, si pareri inodate cu panglici si
nesfirsite liane sordide si constipate, impletite cu filigrame si salcii
plingatoare, manusa unui miriapod tesuta ( "in chip tainic") din matasa broastei
ca un pintec ce-a inghtit toate literele si semnele pamintului crescind ca
plamada "a"-sfintitului.
un vers rezonabil,
Domesticiti ca un mormint
n-au fost
samsonul uitat,
Bilbiiti si inoportuni
ei au stricat mereu
Ce vesnici pasi -
De dedeparte venind
sa strapunga opintit
ogorul in care cresc amagiri si dureri
Doamne, Ziua
Doamne ,
Sa nu ti se vada la templu
Sinistru si neingenuchiat
Scheletul
Prea intelept sa mai cunosti bucuria
Mort de plictiseala
cit cerul.
despre întrupare
Saturday, August 01, 2009 10:05 PM
" nascuti nu din singe, nici din voia firi lor nici din voia vreunui om ci din
Dumnezeu."
Suntem intrupati, nascuti din Dumnezeu ca niste fapturi noi si inca o data
suntem intrupati adica parte din Trupul lui Cristos, "botezati de un singur Duh
ca sa alcatuim un singur Trup."
"Domesticit" in firea unui Dumnezeu cu mult mai mare decit universal speciei
tale subterane cum ai putea sa regreti sau sa-ti amintesti macar dureroasa ta
metamorfoza numai pentru ca nenumarate aspecte ale personalitatii tale
-defrisate, topite, alungate ca fantasmele copilariei au fost silite sa cedeze
locul unui alt anotimp.
desertuş ca desert
Saturday, August 01, 2009 10:04 PM
Ca sa mori fara ca "trupul sa-ti moara" - este suficient ca sa-ti fie luate,
sa-ti dispara obiectele idealuriolr tale asa cum se face nevazut un iepure alb
in zapada. Sa fii un pictor care nu-si pierde vazul ci noima lucrurilor vizibile
se pierde, se neantizeaza ; nu tu mori ci lumea ta carteziana, nu prin spatiu si
timp cit prin bunul simt si comunicarea intr-o solidaritate a destinului si
conditiei comune. Aceasta suspendare porneste ciclul in viata unei seminte ca un
asfintit care fara sa promita nimic isi ingroapa povestile intr-o distilerie cu
arome din ce in ce mai tari.
*_*
nu te cunosc,
viata nu e -
doar poveste,
de morti,
neizbutite invieri,
ca o singura zi de fulgere,
*-*
Iubirea te scoate din rindul lumii -ca la moarte : vin toti sa te vada, sa se
mire, sa te petreaca, probabil de la asta vine cuvintul "mire", ei se mira ca tu
iubesti intr-atit. Vin ca la mort sa te vada cum o stergi, cum iesi din coloana
cum declari ca te legi, ca te negi, ca ai gasit o poteca'n abis, un ocean
despre care toti au amintiri.Si ei au umblat in miini (destul de mult pentru
alura lor) unii mai umbla si acum : ii cunosti usor, pentru ca ei nu-ti zimbesc
de sus cu ochi prevestitori din cumpanarea cumpatata a celor pe picioarele lor,
firesti, dezmeticiti, dezvatati. Cei ce umbla in miini furati de o gravitatie
inversa abia daca ating ceva, ca un sunet, trec, ca o umbra pe care n-o agata
nimic, un vint, un duh despre care nu stii de unde vine si de ce, nici ce l-a
stirnit nici pina cind. Petrec si ei pe cineva, pe cind sunt petrecuti ? Eu nu
mai pot sa merg cu voi, cuvintele n-au mers niciodata mai departe. Va iubesc,
vreau sa zic, de aici incepe.
consideratii mioape
Saturday, August 01, 2009 10:01 PM
Se pare ca virtualizarea Bisericii vii si nevazute ca ansamblu este din ce in ce
mai dificila. Bunaoara ap. Pavel ar fi avut probabil probleme daca ar fi vrut sa
devina un lider local si chiar daca s-ar fi putut impune undeva n-ar fi rezistat
mai mult de unul doua mandate (ma refer la bisericile fondate de el). Omul este
metafora Universului si este nevoie de multe generatii pentru a ilustra o
metafora a Divinitatii, metafora care se vrea o Analogie de fapt. Fie ca suntem
prea eterogeni, prea mindrii, prea imperfecti se pare ca avem nevoie de mai
multe elemente decit poate da o generatie ca sa ne gasim locul intr-un ansamblu
armonic ca Trupul viu si etern a lui Cristos. Revin la Pavel care are desigur
loc in Fiinta Bisericii dar greu l-ar putea asimila vreuna din bisericile locale
pe care le cunosc eu.
*_*
Nu se poate asa ceva, nu pot exista dimensiuni si scale atit de imense care sa
descalifice in aceasta proportie tot ce stim si tot ce putem noi pricepe (ar
spune cineva). O asemenea surpriza nu se poate sa nu se anunte cumva. Vedeti,
tocmai aceasta este concluzia mea pe care uite - o livrez dinainte: daca exista
o asemenea dimnesiune ea poate furniza o asemenea surpriza. Norma relatiei cu o
asemenea dimensiune este imprvizibilul si surpriza absoluta si nu coerenta cu
natura intelegerii noastre..
*-*