Daniela-Marieta Hromadnic

AMG-2F

Boala Addison
Referat

Boala Addison, numita si insuficienta suprarenala, este o afectiune neobisnuita

care apare atunci cand glandele suprarenale nu produc cortizol si aldosteron.
Glandele suprarenale sunt doua glande mici situate deasupra rinichilor. Acestea
produc hormoni esentiali: cortizolul, aldosteronul si adrenalina. In boala Addison,
glanda suprarenala este deteriorata si nu produce suficient cortizol si aldosteron.

Simptome ale bolii Addison

Simptomele in stadiul incipient al bolii Addison sunt similare cu ale altor afectiuni
mai frecvente, cum ar fi depresia sau gripa. Simptomele incipiente includ:
•oboseala (lipsa de energie sau motivatie);
•slabiciune musculara;
•probleme de dispozitie;
•pierderea poftei de mancare si pierderea inexplicabila in greutate;
•sete intensa;
•tensiune arteriala scazuta (hipotensiune arteriala);
•pofta pentru alimente sarate;
•hipoglicemie (glicemie scazuta).
In timp, aceste probleme pot deveni mai severe si pot aparea simptome suplimentare,
cum ar fi ameteli, stari de lesin, crampe si epuizare. De asemenea, puteti dezvolta
pete inchise la culoare pe piele sau pe buze sau gingii. Deshidratarea poate fi un semn
precoce al bolii Addison. Este cauzata de lipsa de aldosteron in corp, care este utilizat
pentru a regla echilibrul de sare si apa.

Simptome progresive
Simptomele bolii Addison tind sa se dezvolte treptat in timp. Cu toate acestea, un
stres suplimentar, cum ar fi o alta boala sau un accident, poate face ca simptomele sa
se agraveze brusc.
Pot aparea:
•hipotensiune arteriala posturala sau ortostatica (tensiune arteriala scazuta cand va
ridicati in picioare);
•ameteli si lesin;
•greata, varsaturi si diaree;
•dureri abdominale, articulare sau de spate;
•crampe musculare;
•epuizare cronica etc.

Daca boala Addison este lasata netratata, nivelurile de cortizol si aldosteron din
organism vor scadea treptat. Acest lucru va determina agravarea simptomelor si, in
cele din urma, va duce la o situatie care este cunoscuta drept criza suprarenala.
Criza addisoniana este cea in care simptomele bolii Addison se manifesta foarte
repede si foarte sever. Acest lucru se poate intampla atunci cand simptomele de
mai sus s-au agravat progresiv sau poate aparea fara niciun simptom anterior. O
criza de acest tip este o urgenta medicala. Daca este lasata netratata, poate fi fatala.
Simptomele unei crize addisoniene sunt:
•deshidratare severa;
•hipotensiune arteriala severa;
•soc (cand organele si tesuturile nu primesc suficient sange);
•varsaturi severe si diaree;
•slabiciune musculara extrema;
•durere de cap intensa;
•somnolenta extrema.

Cauze ale bolii Addison

Aproximativ 7 din 10 cazuri de boala Addison sunt cauzate de un raspuns
autoimun, in care propriile celule imune ale organismului ataca si distrug glanda
suprarenala. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de „insuficienta suprarenala
primara” (sau boala primara Addison).
Alte cauze ale bolii Addison includ:
•infectia glandelor suprarenale;
•raspandirea cancerului in glandele suprarenale;
•indepartarea chirurgicala a tumorilor particulare din glandele suprarenale.
In unele cazuri, alte glande ale sistemului endocrin sunt afectate de un raspuns
autoimun, intr-o afectiune numita sindromul deficientei poliendocrine. Exista
doua tipuri de sindrom de deficienta poliendocrina – tipul I si tipul II. Ambele
tipuri tind sa fie transmise in familie. Tipul I este mai frecvent la copii. Simptomele
includ paratiroida subactiva, infectii cu Candida recurente, hepatita cronica activa si
dezvoltare sexuala lenta. Tipul II, cunoscut si sub numele de sindromul Schmidt,
este mai frecvent la adultii tineri. Printre simptome se numara tiroida subactiva,
diabet de tip 1 si, mai putin frecvent, vitiligo (o afectiune a pielii).
Insuficienta suprarenala primara
Cand cortexul este deteriorat si nu produce suficienti hormoni adrenocorticali,
afectiunea se numeste insuficienta suprarenala. Este cel mai frecvent rezultatul
atacului organismului in sine (boala autoimuna). Din motive necunoscute, sistemul
imunitar vede cortexul suprarenal ca fiind „strain”. Persoanele cu boala Addison au
mai multe riscuri decat alte persoane sa aiba si o alta boala autoimuna.
Alte cauze ale insuficientei glandelor suprarenale pot include:
•tuberculoza;
•alte infectii ale glandelor suprarenale;
•raspandirea cancerului la nivelul glandelor suprarenale;
•sangerare in glandele suprarenale etc.

Insuficienta suprarenala secundara

Majoritatea simptomelor insuficientei suprarenale secundare sunt similare cu cele
ale insuficientei suprarenale primare. Cu toate acestea, persoanele cu insuficienta
suprarenala secundara nu au hiperpigmentare si sunt mai putin susceptibile sa se
confrunte cu deshidratare severa sau tensiune arteriala scazuta. Este mai probabil
insa sa aiba glicemie scazuta.
Apare atunci cand glanda hipofiza nu este in masura sa produca suficient ACTH
(hormonul adrenocorticotrop), ceea ce inseamna ca glandele suprarenale nu sunt
solicitate sa secrete cortizolul. Boala hipotalamica poate duce si la insuficienta
suprarenala. Este cunoscuta sub denumirea de insuficienta suprarenala tertiara, desi
uneori cauzele hipofizare si hipotalamice sunt denumite impreuna insuficienta
suprarenala secundara.
Cauzele insuficientei suprarenale secundare pot include:
•medicamente cu glucocorticoizi – afectiuni inflamatorii, cum ar fi artrita
reumatoida si astmul sunt adesea tratate cu steroizi cu doze mari sau prelungite
(inlocuitori de glucocorticoizi). Daca doza este oprita brusc sau nu este redusa prin
masuri corespunzatoare, glanda hipofiza poate sa nu mai produca suficient ACTH.
•boala Cushing – duce la producerea de prea mult cortizol. Tratamentul necesita
indepartarea chirurgicala a tumorii.
•alte cauze – infectii, reducerea fluxului sangvin, radioterapie– pot deteriora glanda
hipofiza sau hipotalamusul si pot reduce capacitatea de a produce ACTH.

Factori de risc pentru boala Addison

Factorii de risc pentru tipul autoimun al bolii Addison includ alte boli autoimune:
•diabetul de tip I;
•hipoparatiroidismul;
•hipopituitarism;
•anemie pernicioasa;
•disfunctie testiculara;
•boala Graves;
•tiroidita cronica;
•vitiligo;
•Miastenia gravis.

Diagnosticarea bolii Addison

Diagnosticul poate implica:
•un istoric medical detaliat complet care, printre alte simptome, poate depista
debutul recent al pigmentarii excesive in zonele expuse la soare, cicatricile si in
interiorul gurii;
•teste biochimice, care masoara nivelul de cortizol inainte si dupa o injectie
provocata de ACTH sintetic, cunoscut sub numele de test stimulare ACTH – va
arata nivelul initial al productiei de cortizol si raspunsul corpului la o nevoie
crescuta de cortizol.
•test de anticorpi anti-suprarenalieni – daca rezultatul este pozitiv, este foarte
probabil sa aveti boala Addison autoimuna (primara);
•radiografii, ecografii din regiunea abdominala pentru a verifica semnele vizuale de
deteriorare si dimensiunea glandelor suprarenale.

Tratamentul bolii Addison

Tratamente medicamentoase
Persoanele cu boala Addison trebuie sa fie constiente de riscul unei agravari bruste a
simptomelor, numita criza addisoniana. Acest lucru se poate intampla atunci cand
nivelurile de cortizol din corp scad semnificativ din cauza nerespectarii
tratamentului sau a unei alte boli.
•Hidrocortizonul este utilizat pentru a inlocui cortizolul. Prescris intr-o doza zilnica
de 15 – 25 de miligrame, medicatia este luata in 2-3 doze impartite cu alimente si un
pahar complet de apa pentru a preveni problemele gastrice.
•Fludrocortizon este utilizat pentru a inlocui aldosteronul. Se prescrie intr-o doza
zilnica de 50 – 200 micrograme, luata in 1 sau 2 doze cu sau fara alimente.
•Dehidroepiandrosterona (DHEA) este un supliment oral de steroizi prescris uneori
pentru atenuarea oboselii cronice asociate cu boala Addison, in special la femei.
Este prescrisa intr-o doza zilnica de 25 – 50 de miligrame luate fie la trezire, fie la
culcare.
•Prednisonul, un alt corticosteroid utilizat frecvent, poate stimula productia de
cortizol si poate fi utilizat daca nu puteti tolera hidrocortizonul. Prednisonul poate fi
luat ca doza zilnica de 3 – 5 miligrame.
•Dexametazona este un corticosteroid injectabil care poate fi utilizat daca
hidrocortizonul nu este tolerat. Se injecteaza intramuscular in doza zilnica de 0,5
miligrame.
Efecte adverse
Ca si in cazul multor medicamente, exista mai multe efecte secundare comune ale
celor prescrise in mod obisnuit pentru a trata boala Addison, inclusiv:
•dureri de cap;
•ameteala;
•greata si disconfort gastric;
•acnee;
•piele uscata;
•insomnii;
•slabiciune musculare.
Utilizarea pe termen lung poate provoca lipodistrofie (redistribuirea grasimii
corporale) si osteoporoza (subtierea oaselor), desi acestea sunt mai susceptibile din
cauza medicamentelor, nu durata tratamentului. Grapefruit poate, de asemenea, sa
amplifice efectele secundare si ar trebui consumat in cantitati foarte mici. Vorbiti cu
medicul daca reactiile adverse sunt greu d esuportat sau va provoaca stres. In unele
cazuri, tratamentul poate fi schimbat sau dozele pot fi reduse.

Terapii complementare pentru boala Addison

Boala Addison este legata si de stres, astfel ca e important sa gestionati situatiile
stresante. Apelati la tehnici de reducere a stresului in astfel de situatii, ca meditatie,
yoga etc.