SIMPOZION NATIONAL

“EDUCATIA NONFORMALA SI TEHNICI ALTERNATIVE DE

INVATARE”

IMPORTANTA EDUCATIEI NONFORMALE IN

PRESCOLARITATE

Fiecare ființă umană învaţă în cele mai diferite contexte - la şcoală, acasă, în grupul
de prieteni, prin joc, la locul de muncă, prin interacţiunea cu ceilalţi etc. Altfel spus, putem
învăța în orice context, în orice situație, în orice moment activ.
Educația nonformală înseamnă orice acțiune organizată în afara sistemului școlar, prin
care se formează o punte între cunoștințele predate de profesori și punerea lor în practică.
Acest tip modern de instruire elimină stresul notelor din catalog, al disciplinei impuse și al
temelor obligatorii. Înseamnă plăcerea de a cunoaște și de a te dezvolta.
Trebuie să precizăm că este utilă respectarea unor reguli și principii pentru a desfășura
activități nonformale de calitate. Acestea au la bază competențele și conținuturile educației
formale și oferă diverse posibilități de aplicare a cunoștințelor dobândite în cadrul educației
oficiale. Nu exclud efortul elevilor și sunt atractive datorită formelor lor variate (cercuri de
lectură, sportive, cultural-științifice, întâlniri cu scriitori, cluburi de știință, serbări școlare,
drumeții, excursii, tabere, expediții, școala de weekend, concursuri, vizionări de spectacole,
vizite la muzee, biblioteci etc.).
Valențele educative ale activităților nonformale reliefează relația mai destinsă, mai
apropiată dintre educator și educat. Chiar dacă profesorul conduce întregul demers didactic,
elevii se pot manifesta spontan și liber. Adultul nu își impune punctual de vedere, cel mult
sugerează, cooperează și îi sprijină să devină buni organizatori ai propriei activități.
In prim-plan se află educabilul, în plan secund rămânând cadrul didactic, tocmai
pentru ca elevul să își poată valorifica abilitățile organizatorice, de cooperare, de colaborare,
de asumare a responsabilității. Paleta de strategii didactice variate oferă elevului șansa de a
acumula experiențe de viață prin contactul nemijlocit cu oamenii, cu fenomenele de cultură
materială și spirituală. Educatul devine resursă, producător, lider de opinie, cu alte cuvinte,
participant activ la propria învățare.
 Pentru a stimula dezvoltarea cognitivă, spirituală, interpersonală și socială,
activitățile nonformale, ca și cele formale, se adaptează cerințelor individuale ale elevilor,
potențialului acestora.
Nu putem nega valențele psihologice ale educației nonformale: individul se
adaptează mai ușor cerințelor ulterioare ale societății, observându-se schimbări la nivelul
vieții de familie, a pieței forței de muncă, a comunității, a societății multiculturale și a
globalizării.
Cu toate acestea, educația nonformală își are rolul ei, sprijinind eforturile celor care
doresc sporirea coerenței procesului instructiv-educativ: educația permanentă și orientarea
prospectivă a educației.
Experienţa de la catedră ne-a demonstrat că nu se poate renunţa definitiv la
metodele tradiţionale de invatare ,în favoarea celor alternative, dar se impune îmbinarea
acestora înscopul optimizării actului didactic.
Metodele alternative de învăţare sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării şi
dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, asigurând perfecţionarea şi optimizarea
demersului educaţional.
Metodele alternative presupun o învăţare prin comunicare, prin colaborare, care
produce o confruntare de idei, opinii şi argumente, creează situaţii de învăţare centrate pe
disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, pe
influenţa reciprocă din interiorul microgrupurilor şi interacţiunea socială a membrilor unui
grup.
Profesorul model pentru a crea cadrul optim de învăţare este necesar să ţină cont de
anumite criterii în aplicarea metodelor moderne de învăţare, cum ar fi: competenţele ce
urmează a fi dezvoltate la elevi, nivelul intelectual şi capacităţile elevilor, resursele materiale
accesibile şi gradul de complexitate al conţinutului. Astfel metodele inovative trebuie
adaptate acestor criterii, pentru ca procesul instructiv-educativ să se desfăşoare într-un cadru
activ-participativ, de stimulare a învăţării.
În învăţământul preşcolar sunt utilizate o multitudine de metode moderne însoţite de
tehnici specifice şi resurse materiale, dintre care amintim: Explozia stelară - steluţa mare şi 5
steluţe mici; Lotus- flori de nufăr mici şi o floare de nufăr mare; Ciorchinele-cercuri sau
ovale de două mărimi şi două culori, săgeţi; Cubul-un cub sau tot atâtea cuburi câte tematici
predaţi, 6 plăcuţe cu descrie, compară, analizează, argumentează, asociază, aplică, simboluri
pentru copii; Pălăriuţe gânditoare-albă, roşie, galbenă, verde, albastră neagră; Diagrama Venn
– fişe de lucru, ecusoane
 Bibliografie:

• ANGHEL, PETRE, Stiluri şi metode de comunicare, Editura Aramis, Bucureşti, 2003

• CERGHIT, I; RADU, I.T., Didactica, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1994
• OPREA, CRENGUTA, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Editura
UniversităŃii, Bucureşti, 2003
 BREBEN SILVIA, GONGEA ELENA, RUIU GEORGETA, FULGA MIHAELA, “ Metode
şi tehnici interactive de grup” , sursa www. scribd.com