În opinia mea, practica pedagogică este singura formă ce ajută la construirea
aptitudinii pedagogice, punând totodată și bazele unui stil didactic personal. În primul rând consider că practica pedagogică aduce doar beneficii în viața oricărei persoane care își dorește 100% să ajungă un cadru didactic. Beneficiile acestei practici sunt multiple întrucât toate duc la conștientizarea lucrurilor pe care le vede, pe care le aude și le poate gestiona pe viitor în propria sa carieră. Spre exemplu, unul dintre beneficiile sau avantajele pe care cred că le-a avut practica pedagogică în viața mea este acela că am întâlnit și cadre didactice care pun suflet în tot ceea ce fac, și își îndeplinesc profesia 100% cu dăruire, construind un cadru perfect și plăcut pentru colectivul pe care îl îndrumă. Un alt beneficiu, îl consider că este și faptul că am întâlnit în timpul practicii pedagogice anumite cadre didactice foarte dure prin indiferența lor față de copii și față de faptul că ei greșesc și nici măcar nu își dau interesul să îi corecteze. În al doilea rând, din punctul meu de vedere practica pedagogică în pregătirea mea pentru cariera didactică este necesară și implicarea noastră și încercarea de a preda, de a susține o lecție, de a interacționa mai mult cu copii, de a ne obișnui cu ei cât mai mult. Consider că practica pedagogică trebuie să fie mai amplă pentru a beneficia întru totul de aceste momente. Cadrele didactice prezente ar trebui să ne arate și să ne explice toate formalitățile toate documentele pe care ar trebui să le completăm când vom începe să profesăm. În concluzie, beneficiile practicii pedagogice sunt multiple însă nu suficiente din punctul meu de vedere.