Asistența Socială A Persoanelor Traficate

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd. Schitu Măgureanu nr.
9
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE sector 5, Bucureşti
Tel. 01/314. 03 26/315.31.22
ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ Fax. 315.83.91
PROGRAMUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ-

ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
LECTOR DR. MONICA ALEXANDRU
ASISTENȚA SOCIALĂ A
PERSOANELOR TRAFICATE
Curs pentru anul III, Invațământ la distanță
ASISTENȚĂ SOCIALĂ ID
BUCUREȘTI 2021
1
Introducere
Disciplina Asistența Socială a Persoanelor Traficate formează competenţe necesare

asistenților sociali pentru a desfăşura activităţi de consiliere și asistare a victimelor traficului
de persoane. Se ajunge la conştientizarea calităţilor necesare interacţionării adecvate cu cei
asistaţi, la formarea deprinderilor necesare profesiei, ca şi la aplicarea diferitelor tipuri de
intervenţie la nivelul persoanelor victime ale traficului de persoane. Activităţile asistate vor
viza analiza fenomenul traficului de persoane în ansamblu, cu accent pe asistența acordată
victimelor. Selecția problematicilor abordate a fost realizată pornind de la recomandările din
literatura de specialitate, pe baza importanței și relevanței lor pentru cunoașterea științifică în
domeniu, dar și pentru practica aplicativă. Cursul de adresează studenților de la specializarea
asistența socială, ciclul licență și permite formarea unor competențe care răspund cerințelor
unei formări de calitate la nivel licență. În cadrul cursului se vor susţine prelegeri pe temele
propuse, discuţii şi dezbateri pe baza unor materiale cu relevanţă pentru domeniu. Prelegerile
și temele de control se vor concentra pe lucrul individual şi lucrul în echipă (studii de caz,
jocuri de rol, diverse exerciţii) cu scopul de a dezvolta cunoştinţele, de a stimula formarea
atitudinilor şi deprinderilor necesare profesiei. Se vor avea în vedere exerciţii care privesc
dobândirea competenţelor practice de lucru cu victimele traficuloui de persoane.
Obiectivul general al disciplinei:

 dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului traficului de
persoane, cu accent pe asistența acordată victimelor.
Obiectivele specifice ale disciplinei:

 cunoaşterea caracteristicilor traficului de persoane și sesizarea diferențelor
dintre fenomenul de trafic, prostituție și migrație ilegală;
 înțelegerea cauzelor și efectelor traficului de persoane;
 cunoașterea tipurilor de trafic si a etapelor traficului de persoane;
 cunoaşterea prevederilor naţionale şi internaţionale din domeniu;
 cunoașterea cadrului instituțional din domeniu;
2
 înțegerea și aplicarea metodelor de prevenire a traficului de persoane;
 aplicarea metodelor şi instrumentelor specifice asistării şi reintegrarii victimelor
traficului de persoane;
 evaluarea eficienţei intervenţiilor.
Competenţe formate
 identificarea, analizarea și punerea în practică a modalităţilor de
soluţionare a problemelor cu care se confruntă persoanele traficate;
 deprinderea abilităţilor de analiză a fenomenului traficului de persoane la
nivel naţional;
 explicarea și interpretarea riscurilor umane şi strategice ale traficului de
persoane;
 cunoaşterea și implementarea măsurilor de asistare şi reintegrare a

victimelor;
 dezvoltarea interesului pentru utilizarea documentelor existente în
vederea perfecționării activității de asistență socială;
 dezvoltarea unui mod de gândire si a unei atitudini responsabile fata de
activitatea desfăşurata;
 dezvoltarea capacităţii de lucru în echipă.
Resurse și mijloace de lucru:
Procesul de instruire se desfăşoară în mod preponderent prin studiu

individual, cât şi prin întâlniri asistate. Studiul individual şi întâlnirile asistate
vor permite prezentarea informaţiilor conform tematicii elaborate, fiind centrate
pe fundamentele practicii, ca şi pe aspectele şi procesele specifice activităţilor
directe cu victimele traficului de persoane. În acelaşi timp, întâlnirile asistate
vor oferi posibilitatea de aprofundare a cunoştinţelor predate şi a dezbaterii unor
subiecte pe baza documentării în literatura de specialitate. Studentii vor
beneficia de materiale audio-video care să completeze informațiile furnizate.
Recomandăm studenților să își programeze realist învăţarea, lăsând suficient
3
timp pentru recapitulare şi pentru efectuarea temelor de control. Este necesar ca
studenții să folosească metoda studiului individual, lucrul cu manualul şi să
frecventeze activităţile de tutoriat.
Structura cursului
Cursul este compus din doisprezece unități de învățare. La finalul
unităților de învățare sunt prezentate cele două teme de control. De asemenea,
sunt incluse referințele bibliografice utilizate pentru elaborarea unităților de
învățare și recomandări de lecturi suplimentare pentru studenți. Vor fi folosite
teste/intrebari de evaluare si sugestii de rezolvare grupate pe unităţi de învăţare.
Temele de control se vor transmite cadrului didactic pe suport hârtie. Rezultatele
evaluărilor se vor transmite studenţilor prin încărcarea pe platforma eLearning.
Cerințe preliminare
Cunoștințe de bază din Asistența Socială Bazată pe evidențe, Introducere în
Asistența Socială
Durata medie de studiu individual pentru o unitate de curs: 2-4 ore.
Evaluarea este dinamică (prin temele de casă şi aplicaţii) şi sumativă

(examen scris şi teme de control).
În nota finală:
- evaluarea sumativă (examen scris) va avea ponderea de 50%
- temele de control vor avea ponderea de 50%.
Criterii de evaluare:
1. explicarea şi analiza fenomenului traficului de persoane (etape, cauze,
efecte, tipuri de trafic);
2. analiza cadrului legislativ și instituțional al traficului de persoane;
3. analiza diferitelelor intervenții și aplicații în asistența și reintegrarea
persoanelor traficate;
4. realizarea unui eseu pe o temă legată de traficul de persoane.
4
CUPRINS
UI 1. Delimitări conceptuale privind traficul de persoane
1. Introducere ........................................................................................................... pag.8

2. Obiective .............................................................................................................. pag.8
3. Durată ................................................................................................................. pag. 9
4. Conținut
1.Definirea traficulou de persoane ......... ......................................................... pag. 9
2. Trafic de persoane-prostituție-trafic de migranți ....................................... pag. 11
3. Traficant și victimă ..................................................................................... pag. 13
5. Rezumat ............................................................................................................. pag. 14
6. Test de evaluare ................................................................................................ pag. 14
UI 2 și 3. Cauze și efecte ale traficului de persoane
1. Introducere ......................................................................................................... pag.15

2. Obiective ............................................................................................................ pag.15
3. Durată ................................................................................................................ pag.15
4. Conținut
1. Cauzele traficului de persoane .................................................................... pag.16
2. Efectele traficului de persoane .................................................................... pag.20
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.24
6. Test de evaluare ................................................................................................. pag.24
UI 4. Profilul victimei traficului de persoane și profilul traficantului
1. Introducere ......................................................................................................... pag.25

2. Obiective ............................................................................................................ pag.25
3. Durată ................................................................................................................ pag.25
4. Conținut
1. Profilul victimei .......................................................................................... pag.26
2. Profilul traficantului .................................................................................. pag.27
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.29
UI 5. Etapele traficului de persoane
1. Introducere ......................................................................................................... pag.31

2. Obiective ............................................................................................................ pag.31
3. Durată ................................................................................................................ pag.32
4. Conținut
1. Recrutarea .................................................................................................... pag.32
5
2. Transportarea .............................................................................................. pag.34
3. Vânzarea ...................................................................................................... pag.34
4. Sechestrarea și explotarea ........................................................................... pag.34
5. Revânzarea .................................................................................................. pag. 35
6. Evadarea ............................................. ........................................................ pag.35
7. Repatrierea .................................................................................................. pag.36
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.37
6. Test de evaluare .................................................................................................. pag.37
UI. 6. Tipuri de exploatare a victimelor
1. Introducere ......................................................................................................... pag.38

2. Obiective ............................................................................................................ pag.38
3. Durată ................................................................................................................ pag.39
4. Conținut
1. Victima exploatată prin muncă .................................... ............................. pag.39
2. Victima exploatată sexual .......................................................................... pag.42
3. Victima exploatată prin obligarea la cerșetorie ........................................ pag.43
4. Victima exploatată prin obligarea la comiterea de infracțiuni ................. pag.44
5. Prelevarea de organe ................................................................................. pag.44
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.45
UI. 7 și 8. Copilul, victimă a traficului de persoane

1. Introducere ......................................................................................................... pag.47
2. Obiective ............................................................................................................ pag.47
3. Durată ................................................................................................................ pag.48
4. Conținut
1. Modalități de exploatare a minorilor ......................................................... pag.48
2. Procedura de repatriere .............................................................................. pag.56
3. Asistarea minorului victimă a traficului de persoane la revenirea în România
..................................................................................................................... pag.60
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.63
UI. 9. Legislația privind traficul de persoane în România și la nivel internațional
1. Introducere ......................................................................................................... pag.65

2. Obiective ............................................................................................................ pag.65
3. Durată ................................................................................................................ pag.65
4. Conținut
1. Legislația internațională ............................................................................... pag.66
2. Legislația din România ................................................................................ pag.70
6
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.75
UI. 10. Prevenirea traficului de persoane

1. Introducere ......................................................................................................... pag.76
2. Obiective ............................................................................................................ pag.76
3. Durată ................................................................................................................ pag.77
4. Conținut
1. Tipuri de prevenție .................................................................................. pag.77

2. Campanii de prevenire a traficului de persoane ..................................... pag.79
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.84

UI. 11 și 12. Asistența acordată victimelor traficului de persoane

1. Introducere ........................................................................................................ pag.85
2. Obiective ............................................................................................................ pag.85
3. Durată ................................................................................................................ pag.86
4. Conținut
1. Intervenția în criză .................................................................................... pag.86

2. Categorii de servicii oferite în Romînia victimelor traficului de persoane
.................................................................................................................... pag.87
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.93

Teme de control .............................................................................................................. pag.94
Bibliografie …………………………………….................................……..………..… pag.95
7
Unitatea de învăţare 1.
Delimitări conceptuale privind traficul de persoane

Cuprins
1. Introducere ........................................................................................................... pag.8

2. Obiective .............................................................................................................. pag.8
3. Durată ................................................................................................................. pag. 9
4. Conținut
1.Definirea traficulou de persoane ......... ......................................................... pag. 9
2. Trafic de persoane-prostituție-trafic de migranți ....................................... pag. 11
3, Traficant și victimă ..................................................................................... pag. 13
5. Rezumat ............................................................................................................. pag. 14
6. Test de evaluare ................................................................................................ pag. 14
1. Introducere
Unitatea de învățare 1 descrie problematica traficului de persoane. Sunt

prezentate definiții ale traficului de persoane din diferite perspective precum și
diferențierea dintre traficul de persoane, prostituție și traficul de migranți cu
scopul de a forma studentului o imagine de ansamblu asupra domeniului. Se
subliniază și argumentează necesitatea cunoașterii conceptelor de traficant,
victimă identificată și victimă prezumată. Studenții vor ajunge să conştientizeze
calităţile necesare interacţionării adecvate cu victimele traficului de persoane,
ceea ce va conduce la formarea deprinderilor necesare profesiei.
2. Obiective
 înţelegerea conceptului de trafic de persoane, din diferite perspective;

 cunoașterea caracteristicilor traficului de persoane și sesizarea diferențelor
dintre fenomenul de trafic, prostituție și migrație ilegală.
3. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore
8
4.1. Definirea traficului de persoane
Traficul de persoane este un fenomen global, cu o evoluție rapidă, care afectează țări și
comunități din toată lumea. Nicio ţară din lume nu poate pretinde că graniţele sale nu sunt
afectate într-un fel sau altul de acest fenomen, fie ca ţara de origine, de tranzit sau de
destinaţie pentru victime. Alături de traficul de droguri și cel de arme, traficul de persoane
reprezintă una dintre cele mai complexe şi mai bine organizate activităţi criminale, o
„afacere” prin intermediul căreia sunt rulați miliarde de euro/dolari. Cu toate că traficul de
persoane încalcă flagrant drepturile omului, având efecte grave asupra persoanelor implicate
în acest fenomen, asupra familiilor acestora și nu în ultimul rând asupra întregii societăți este
un fenomen în continuă expansiune.
Mecanismul în cazul traficului de persoane este unul simplu, un mecanism al pieței:
cerere și ofertă. Dacă nu ar exista cerere nu ar exista nici ofertă. Aceasta este una dintre
cauzele care face ca acest fenomen să fie greu de anihilat.
În ultimii ani, traficul de ființe umane a cunoscut o creștere constantă și în România,
țara noastră devenind o țară de tranzit, dar și de origine și destinație pentru marile rețele de
trafic. Schimbările intervenite în domeniile politic, social, cultural au determinat o creștere a
sărăciei și ratei șomajului, precum și o distribuție inegală pe piața muncii între bărbați și
femei. Corupția autorităților, alături de slăbirea controlului granițelor, lipsa cadrului legislativ,
sau existența unui cadru legislativ inadecvat referitor la migrație sunt cauze care au determinat
amplificarea traficului de ființe umane în România și în lume.
Ca urmare a intensificării traficului de persoane, statele membre ale ONU, au
considerat necesară elaborarea unei definiţii a traficului de persoane care să fie adoptată de
către toate statele membre şi care să poată permite adoptarea pachetelor legislative necesare
prevenirii şi combaterii fenomenului. Astfel, în legislația internaționala, mai precis în articolul
3 al Protocolului ONU privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane,
adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,
traficul de persoane se definește astfel: ,,Traficul de ființe umane reprezintă recrutarea,
transportul, transferarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin ameninţare sau
utilizarea forţei sau altor forme de constrângere, prin răpire, escrocare, înşelăciune sau abuz
de putere, prin utilizarea unei situaţii vulnerabile, prin darea ori primirea de bani sau alte
foloase, pentru obţinerea consimţământului unei persoane sau care are control asupra alteia
în scopul exploatării. Prin exploatare se înţelege prostituţia sau alte forme de exploatare
9
sexuală, muncă sau servicii forţate, sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea
de organe”(Convenţia de la Palermo, 13 decembrie, 2000).
Traficul de persoane, în legislația română, conform articolului 12 din Legea nr.
678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, se definește ca fiind
„recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin
amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune,
abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-si
exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase
pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în
scopul exploatării acestei persoane.”
Definiţia Convenţiei Europol privind traficul de persoane 1 subliniază, în mod

explicit, natura predominant sexuală a exploatării victimelor. Convenţia conţine
următoarea definiţie „traficul de persoane reprezintă metodele de supunere a unei
persoane la dispoziţia reală şi ilegală a altor persoane, prin folosirea forţei, a ameninţării
cu forţa, a abuzului de autoritate sau a inducerii în eroare, în scopul exploatării
prostituţiei, al exploatării sexuale de orice fel, al abuzului minorilor sau al comerţului cu
minori abandonaţi.”
Definiţia Consiliului Europei privind traficul de femei (şi prostituţia forţată)2.
Adunarea defineşte „traficul de femei şi prostituţia forţată ca fiind orice metodă legală sau
ilegală de a transporta femei şi/sau de a face comerţ cu acestea, cu sau fără consimţământul
lor iniţial, în scopul prostituţiei forţate, a căsătoriilor forţate sau al altor forme de exploatare
sexuală forţată. Folosirea violenţei poate fi: fizică, sexuală şi/sau psihologică, şi include atât
intimidarea, cât şi abuzul de autoritate sau abuzul unei situaţii de dependenţă.”
Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW) 3 defineşte traficul, după cum
urmează „orice acte sau tentative de recrutare, transportare (înăuntrul sau în afara unor
frontiere), cumpărare, vânzare, transfer, primire sau cazare a unei persoane, prin folosirea
inducerii în eroare, a constrângerii (inclusiv utilizarea ameninţărilor sau abuzul de
autoritate) sau a constrângerii cauzate de datorii, în scopul aducerii sau menţinerii acestei
persoane, fără consimţământul ei, plătită sau neplătită, într-o formă de aservire (muncă în
1
Anexă privind art.2 al Convenţiei Europol, actul Consiliului schiţând Convenţia bazată pe art.K3 din Tratatul
Uniunii Europene în legătură cu crearea unui Birou European de Poliţie; iulie 1995.
2
Consiliul Europei – Recomandarea nr.1325(1997) privind traficul de femei şi prostituţia forţată în ţările
membre ale Consiliului Europei.
3
Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW); Standarde de drepturi fundamentale pentru felul în
care trebuie tratate persoanele traficate; ianuarie 1999.
10
gospodărie, aservire sexuală sau de reproducţie), într-o formă de muncă forţată sau
constrânsă sau în condiţii asemănătoare sclaviei, exploatarea ei petrecându-se în altă
comunitate decât cea în care persoana trăia în momentul inducerii ei în eroare, constrângerii
prin forţă sau constrângerii cauzate de datorii.”
4.2. Trafic de persoane-prostituție-trafic de migranți
Plecând de la definiţiile de mai sus, se poate face o distincţie clară între traficul de
persoane și prostituție. Prostituția este o activitate săvârșită în mod conștient, fără nici un fel
de constrângere, iar persoana care practică prostituția este văzută ca fiind o „persoană care se
angajează în schimbul voluntar de servicii sexuale contra unui onorariu”. 4 Prostituţia
reprezintă o „relaţie între o femeie devalorizată din punct de vedere social şi un client
respectabil, desfăşurată într-un angajament economic destinat activităţii sexuale.” 5 În
dicţionarul explicativ al limbii române prostituţia este definită ca fiind : „faptă (infracţională)
comisă de femeia care practică relaţii sexuale cu diverse persoane pentru a-şi procura mijloace
de existenţă.”6
Traficul de persoane este adesea confundat cu traficul de migranți din cauza unor
asemănări precum existenţa unor reţele infracţionale şi oportunitatea realizării unor afaceri
profitabile cu fiinţe umane.7 Este important însă să fie făcută o distincție între cele două
fenomene. Astfel, traficul de migranţi se defineşte după cum urmează:
„a) expresia trafic ilegal de migranţi desemnează faptul de a asigura, în scopul obţinerii, direct
sau indirect, a unui folos financiar ori unui alt folos material, intrarea ilegală într-un stat parte
a unei persoane care nu este nici cetăţean, nici rezident permanent al acelui stat;
b) expresia intrare ilegală desemnează trecerea frontierei atunci când condiţiile necesare
intrării legale în statul primitor nu sunt satisfăcute.”8
Atunci când vorbim de infracțiunea de trafic de peroane, vorbim despre exploatare.

Potrivit legislaţiei internaţionale „exploatarea conţine, cel puţin, exploatarea prin prostituarea
4
Walter, B., Pledoarii imposibile. În apărarea prostituatelor, spărgătorilor de grevă, a cămătarilor, a patronilor şi
a altor stigmatizati, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998, p.21
5
M. Rădulescu, S., Sociologia şi istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed. Nemira, Bucureşti, 1996, p. 66
6
Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, Dicţionar explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Editura Univers
Enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 861
7
Organizatia Internationala pentru Migratie, Module de instruire pentrucombaterea traficului de persoane-
Asistenta directa. Returnarea si reintegrarea, [f.e.], [f.l.], 2006, p. 22
8
Ibidem, p. 21
11
unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau serviciile forţate, sclavia
sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe.”9 În legislaţia românească,
exploatarea unei persoane înseamnă:
„a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forţat, cu încălcarea normelor
legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi

difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe;
e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi
fundamentale ale omului.” 10
Conceptul ,,trafic de ființe umane” implică activităţi legate de: recrutarea,

constrângerea şi exploatarea persoanelor identificate ca victime. Aceste aspecte sunt specifice
procesului de sclavie umană. În art. 1 din Convenţia Internaţională privind Suprimarea
Sclaviei, 1926 sclavia se defineşte drept ,,starea sau condiţia unei persoane, în care sunt
exercitate atribute privind dreptul de proprietate asupra acesteia de către o altă persoană”
Sclavia nu trebuie confundată cu servitutea. Servitutea domestică poate fi înţeleasă ca o

„relaţie de muncă bazată pe independență, abuzivă economic, fără posibilitatea acceptabilă de
evadare.”11 Servitutea decurge uneori din situaţii de îndatorare, unde datoria este folosită de
traficant pentru a-şi exercita controlul asupra victimei. Servitutea prin îndatorare poate fi
înţeleasă „ca o relaţie de muncă bazată pe dependenţă, abuz economic, fără posibilitatea
acceptabilă de evadare.”12
9
Organizația Națiunilor Unite, Protocolul din 15 noiembrie 2000 privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea
traficului de persoane, in special al femeilor si copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva
criminalității transnaționale organizate, publicat in Monitorul Oficial 813 din 8 noiembrie 2002
10
Legea nr. 678 din 11 decembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 783 din 11 decembrie 2001
11
Organizația Internațională pentru Migrație, Module de instruire pentru combaterea traficului de persoane -
Asistenta directa. Returnarea si reintegrarea, [f.e.], [f.l.], 2006, p. 132
12
Idem
12
4.3. Traficant și victimă
În contextul fenomenului de trafic de persoane se face referire la părţile implicate în

acest proces, traficantul şi victima traficului.
Traficantul este „persoana care mută oameni dintr-un loc în altul pentru a obţine un
profit economic sau de altă natură, prin intermediul înşelătoriei, al constrângerii sau/şi altor
forme de exploatare. Intenţia traficantului este de a exploata persoană şi a obţine un profit sau
un avantaj din exploatarea ei.” 13 Această definiție ne permite să facem o diferențiere clară
între traficantul de fiinţe umane cu traficantul de migranţi. Conform legislației din România
„traficantul de migranţi ilegali este persoana care facilitează trecerea ilegală a frontierei cu
scopul câştigului financiar.”14
În ceea ce privește conceptul de victimă a traficului de persoane, conform standardelor
naționale în vigoare, aceasta poate fi „orice persoană fizică vătămată despre care există
informaţii că a fost supusă infracţiunilor privind traficul de persoane prevăzute de Legea nr.
678/2001 , cu modificările şi completările ulterioare.”15
După ce iese din situaţia de exploatare şi este inclusă într-un program de asistentă,
aceasta devine victimă a traficului de persoane asistată, definită în Standardele naţionale
specifice pentru serviciile specializate de asistenta şi protecţie a victimelor traficului de
persoane ca fiind „persoana vătămată prin săvârşirea infracţiunilor privind traficul de
persoane prevăzute de Legea nr. 678/2001, cu modificările şi completările ulterioare, care
beneficiază de un serviciu de asistentă.”16
Trebuie făcută o distincție și între conceptele de victimă identificată și victimă
prezumată. Astfel, victima identificată reprezintă o persoană care a fost identificată ca victimă
a traficului de persoane, conform unui mecanism de identificare formală sau informala 17.
Victima prezumată este acea persoană prezumată a fi victimă a traficului de persoane
(care a îndeplinit criteriile protocolului ONU), dar care nu a fost identificată în mod oficial de
către autorităţile relevante sau au refuzat să fie identificate în mod formal sau legal. În unele
13
Idem
14
Idem
15
Hotărâre nr. 1.238 din 10 octombrie 2007privind aprobarea Standardelor naționale specifice pentru serviciile
specializate de asistenta si protecție a victimelor traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial nr. 715
din 23 octombrie 2007
16
Hotarare nr. 1.238 din 10 octombrie 2007privind aprobarea Standardelor nationale specifice pentru serviciile
specializate de asistenta si protectie a victimelor traficului de persoane, publicata in Monitorul Oficial nr. 715 din
23 octombrie 2007
17
ICMPD, Transnational Referral Mecanism for the Victims of Trafficking- DRAFT,
http://www.icmpd.org/768.html?&tx_icmpd_pi2[document]=594&cHash=5598bffc66, accesat in aprilie 2011,
p. 5
13
ţări, această categorie de persoane este menţionată ca fiind „potenţială victimă”. Potenţială
victimă este o persoană fizică identificată înainte de a fi exploatată, dar care a arătat semne
puternice de a fi în procesul de trafic .18
Aplicații
Urmărind definițiile prezentate, definiți traficul de persoane din perspectivă

proprie și încercați să creionați câteva cauze ale fenomenului.
5. Rezumat
Traficul de persoane este un fenomen global, care alături de traficul de droguri și cel de
arme, reprezintă una dintre cele mai complexe şi mai bine organizate activităţi criminale.
Traficul de persoane este un fenomen greu de anihilat. Mecanismul în cazul traficului de
persoane este unul simplu, un mecanism al pieței: cerere și ofertă. Dacă nu ar exista cerere nu
ar exista nici ofertă. În ultimii ani, traficul de persoane a cunoscut o creștere constantă și în
România, țara noastră devenind o țară de tranzit, dar și de origine și destinație pentru marile
rețele de trafic
6. Test de evaluare a cunoştinţelor
 Care sunt elementele comune ale definiției date de Convenția de la

Palermo, din anul 2000 și cele ale definiției pe care o regăsim în Legea nr.
678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane?
 Care este diferența dintre traficul de persoane și prostituție?
 Care este diferența dintre traficul de persoane și traficul de migranți?
 Diferențiați conceptele de victimă prezumată și victimă identificată
18
Idem
14
Unitățile de învăţare 2 și 3
Cauze și efecte ale traficului de persoane
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.15

2. Obiective ............................................................................................................ pag.15
3. Durată ................................................................................................................ pag.15
4. Conținut
1. Cauzele traficului de persoane .................................................................... pag.16
2. Efectele traficului de persoane .................................................................... pag.20
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.24
1. Introducere
Traficul de persoane este un proces care implică atât factori interni, personali cât şi
factori externi, sociali, economici şi politici. Persoanele implicate în traficul de
persoane variază de la indivizii ce facilitează recrutarea victimelor, la autorităţile
statului, la traficanţii propriu-zişi care exploatează victimele, până la cumpărători,
cei fără de care fenomenul nu ar exista. Legile pieţei economice sunt clare: fără
cerere nu există ofertă. Analiza unor cazuri, dar și a statisticilor oferite de ANITP au
permis structurarea unor categorii de factori care generează și susțin fenomenul
traficului de persoane în România. Putem vorbi astfel despre două categorii de
factori: factori la nivel macro-social şi factori la nivel micro-social
2. Obiective
 dobândirea cunoştinţelor generale cu privire factorii care favorizează traficul

de persoane în România;
 familiarizarea cu efectele traficului de persoane;
 înțelegerea Sindromului Stokolm și Sindromului de Stres Posttraumatic.
3. Durata medie de parcurgere a fiecărei unităţi de învăţare este de 2 ore
15
4.1. Cauzele traficului de persoane
Traficul de persoane poate fi analizat prin prisma mai multor aspecte ca: drepturile
omului pe care acesta le încalcă (libertatea, integritate fizică și psihică), aspectul economic
(aceste activități ilegale aduc cu ele profituri economice uriașe, care le permit traficanților să
creeze rețele bine organizate de spălare de bani), dar și factorii care îl favorizează, scopul
urmărit și desigur implicațiile sociale.
În România, traficul de persoane a fost în primul rând favorizat de instituțiile statului,

deoarece nu au fost capabile să rezolve problemele unei societăți mereu în schimbare. Înainte
de integrarea României în spațiul U.E, numărul persoanelor traficate în afara spațiului țării
noastre nu era așa de mare ca în prezent, deoarece trecerea graniței se realiza mai greu, iar
costurile traficanților erau mult mai ridicate în aceste condiții (era nevoie de o serie de acte și
de obligativitatea vizei, iar vameșii care facilitau ieșirea din țară a acestor persoane erau
mițuiți). Cu toate că migrația legală impunea bariere, unele persoane au îmbrățișat calea
migrației ilegale, astfel că mulți oameni, în special femei, au apelat la diverse rețele pentru a-i
integra pe piață muncii din străinătate. Odată cu ridicarea vizei, numărul persoanelor traficate
a crescut alarmant, aici intervenind și oportunitățile care erau oferite de Europa vestică prin
ofertele de muncă, mai ales cele care nu cer o specializare sau o profesie. Multe persoane au
fost foarte ușor de manipulat cu aceste oferte de muncă venite de peste granițe, traficanții
intervenind în special asupra persoanelor din mediul rural și asupra celor cu o situație
economică precară, sau care provin din familii dezorganizate.
Factorii care favorizează acest fenomen au rămas practic aceeași în timp, însă datorită
tendințelor de industrializare, internaționalizare și globalizare au apărut și cauze noi. Analiza
unor cazuri, dar și a statisticilor oferite de ANITP au permis structurarea unor categorii de
factori care generează și susțin fenomenul traficului de persoane în România. Putem vorbi
astfel despre două categorii de factori: factori la nivel macro-social şi factori la nivel micro-
social.
La nivel macro-social pot fi identificați factori socio-economici precum: sărăcia/nivelul

de trai scăzut, șomajul, insecuritatea locului de muncă, retribuții scăzute, distribuție inegală pe
piața ocupării forței de muncă, politica socială a statului.
Sărăcia/nivelul de trai. Situația socială și economică a României democratice s-a

remarcat prin sărăcie, prin scăderea nivelului de trai și șomaj, ceea ce a condus la emigrarea
16
unei părți a populației, în căutarea unei vieți mai bune. Principalul motiv pentru care indivizii
aleg să meargă să muncească în străinătate este situația materială precară din familie,
combinată cu lipsa perspectivelor de ameliorare a situației existente. Cele mai multe victime
provin din familii în care nici unul din părinți nu are un loc de muncă stabil și se confruntă cu
o situație materială foarte dificilă.
Șomajul. Schimbările politice și sociale prin care a trecut țara noastră în ultima
perioadă au dus la creșterea sărăciei și a șomajului, în special în rândul femeilor. Acestea au
fost cele care au avut cel mai mult de suferit de pe urma tranziției economice, ele având un
risc crescut de șomaj și sărăcie. Traficul sporit de femei poate fi considerat un rezultat al
„feminizării” migrației determinate de sărăcie și lipsa locurilor de muncă. Numeroase tinere,
mai ales cele cu un grad redus de educație școlară și profesională nu își găsesc locuri de
muncă și aleg să meargă să muncească în străinătate, în perspectiva unui nivel de trai mai
ridicat. Unele dintre ele aleg să practice prostituția ca mijloc de subzistență.
Nivelul scăzut al salariilor. Alături de șomaj se evidențiază un nivel scăzut al salariilor,

care nu poate acoperi necesitățile minime ale unei familii, mai ales dacă aceasta are mulți
copii. Multe persoane lucrează la negru, fără contracte de muncă, sunt prost plătite și tratate
discreționar de către patroni.
Distribuție inegală pe piața ocupării forței de muncă. În cele mai multe dintre cazuri
femeile sunt ultimele angajate și primele care sunt concediate. Pentru a-și câștiga existența,
ele sunt din ce în ce mai mult nevoite să accepte „munca la negru”, iar unul dintre cele mai
dinamice sectoare ale muncii la negru este industria sexului. Dacă aceste femei nu mai au
acces la locuri de muncă legale, sunt obligate să lucreze fără protecție socială, fiind exploatate
sexual și nu numai.
Discriminarea pe piața forței de muncă se manifestă și prin hărțuire sexuală, „în multe
firme nu este nimic ieșit din comun ca un șef să pretindă de la secretară să întrețină relații
sexuale cu el. În anumite ziare se caută deseori secretare fără complexe și toată lumea știe că
această expresie se referă la femei care doresc o relație sexuală.” (Global Survavil Network,
1997, 16)
Politica socială a statului. Strategiile ineficiente de combatere a șomajului și sărăciei,
alături de un cadru legislativ și instituțional relativ nou și pe alocuri ineficient, care să prevină
și să combată traficul de persoane au condus la amplificarea fenomenului în țara noastră. O
contribuție importantă a avut-o și sistemul educațional inadecvat în raport cu cerințele pieței
17
de muncă, care a oferit absolvenți cu calificări care nu sunt căutate pe piață. Alocarea
bugetară destinată implementării Planurilor Naționale privind combaterea traficului de
persoane a fost și este insuficientă. Lipsa resurselor materiale, coroborată cu lipsa resurselor
umane calificate și motivate au condus la amplificarea fenomenului de trafic.
Slaba punere în aplicare a legislației. Nu de puține ori autoritățile statului, în special
organele de poliție și control vamal își exercită cu superficialitate atribuțiile de serviciu,
uneori putând fi cumpărate prin diferite avantaje. Corupția autorităților, alături de slăbirea
controlului granițelor au făcut ca organizațiile infracționale să nu întâmpine prea mari
probleme în dezvoltarea afacerilor ilegale, ba chiar putem spune că li s-a permis o creștere a
câștigurilor. Pe de altă parte, legislația penală poate fi speculată de către traficanți atunci când
își aleg victimele (de exemplu, minorul sub 14 ani nu răspunde penal în România).
La nivel micro-social pot fi identificați următorii factori:

Situația familială. Climatul familial din care provin victimele își pune amprenta asupra
comportamentului acestora. În cele mai multe cazuri victimele provin din familii
dezorganizare (familii monoparentale, părinți divorțați), sărace, cu un nivel de trai scăzut, cu o
educație precară, în care alcoolismul, violența și antecedentele penale sunt frecvent întâlnite.
Lipsa comunicării dintre părinți și copii, lipsa îngrijirii părintești, ca și lipsa afecțiunii
parentale sunt factori care generează sentimentul de nonaparteneță la familie și mărește
vulnerabilitatea față de trafic.
Gradul redus de educație școlară și profesională. Multe dintre victimele traficului nu
au beneficiat de o educație școlară și profesională corespunzătoare. Conform statisticilor
elaborate de ANITP, de regulă nivelul de educație nu depășește studiile liceale. Acest fapt
face ca aceste persoane să aibă mai dificil acces pe piața forței de muncă, ceea ce le determină
să recurgă la soluții precum plecarea în străinătate pentru a muncii. De cele mai multe ori
aceste persoane ajung să devină victime ale traficului.
Incapacitate de adaptare și relaționare. Dificultățile în ceea ce privește adaptarea la
realitățile vieții cotidiene conferă persoanelor traficate o viziune deformată referitoare la
propria integrare în viața socială. Unele obstacole întâlnite în plan socio-profesional sunt
exacerbate, iar deciziile care se iau legat de acest subiect sunt pripite și aproape de fiecare
dată greșite. Aceste probleme legate de adaptare și relaționare sunt mai des întâlnite la tinerii
care provin din centrele de plasament, care nu au reușit să dobândească abilități de viață
independentă, dar și la tinerii care provin din familii dezorganizate, care nu au beneficiat de
îngrijirea și afecțiunea părinților.
18
Situații de abuz sau abandon familial. În multe cazuri se întâlnesc episoade
traumatizante în care victimele au fost supuse în copilărie violului, incestului, maltratării,
diverselor abuzuri, abandonului familial (tineri care au crescut într-o instituție de ocrotire sau
viața pe stradă).
Violența domestică determină un mare număr de fete și femei tinere să-și părăsească
familiile și țara de origine, unde consideră că nu primesc nici un fel de ajutor din partea
statului.
Pentru femeile care se confruntă cu șomajul, hărțuirea sexuală și violența în familie,
promisiunea unui loc de muncă în străinătate bine plătit apare ca o salvare magică, într-o lume
mai bună.
Zona de proveniență. Zonele rurale din regiunile foarte sărace ale țării oferă tinerilor și
nu numai slabe oportunități de angajare. Această situație de fapt, coroborată cu poveștile de
succes din partea celor care au fost plecați la muncă în străinătate, îi determină pe tineri să-și
dorească un nivel de trai mai ridicat, iar singura cale pe care o văd în realizarea acestui scop
este munca în străinătate. Pe de altă parte, zona de proveniență poate deveni o cauză atunci
când ne referim la localizarea geografică într-o regiune săracă și rezidența într-o aglomerare
urbană. Tinerele care locuiesc în orașele mari sunt mai vulnerabile față de trafic, în
comparație cu cele care locuiesc în comunități mici, rurale.
Grupul de prieteni. Sunt întâlnite situații în care grupul de prieteni are o influență
determinantă asupra comportamentului, valorilor și atitudinilor persoanelor traficate. Atunci
când grupul de prieteni pe care-l frecventează valorizează în special banii, are legături slabe
cu biserica și comunitatea, tinerii aleg ca singură opțiune munca în străinătate, în speranța
unui nivel de trai mai ridicat, neluând în calcul riscurile și situațiile traumatizante la care pot fi
supuși. Mirajul occidentului, pe care îl percep ca fiind un mediu strălucitor, de lux este cel
care îi ademenește pe cei mai mulți dintre ei.
Aspirațiile personale. Dorința de realizare personală și independența financiară se află

într-un raport de directă proporționalitate cu riscul traficării. Proiectarea succesului în
străinătate este o cauză dominantă în apariția traficului.
Lipsa de informare. De cele mai multe ori victimele nu dețin informații corecte
privitoare la riscurile la care se expun, la modalitățile de racolare a victimelor, la posibilitățile
legale de obținere a unui loc de muncă în străinătate și instituțiile abilitate să intermedieze
acest proces. Sunt cazuri si nu puține, în care persoanele care merg să muncească în
19
străinătate nu cunosc informații privind țara în care urmează să migreze și nici limba țării
respective. Se consideră de asemenea, nefondat, că migranții care călătoresc în străinătate
respectând condițiile legii nu pot deveni victime ale traficului. Există de asemenea mituri
conform cărora doar cei săraci și cei fără educație pot cădea victime ale traficului, sau că
victimele traficului pot fi doar femeile și copiii.
Chiar dacă reţele de traficanţi sunt dezmembrate prin eforturile celor care aplică legea
este dificil sa convingi victimele să depună mărturie împotriva traficanţilor. Acestea sunt
îngrozite la gândul că cei de acasă pot suferi consecinţele denunţului, pe lângă ruşinea de a se
înapoia acasă si a fi arătaţi cu degetul (în condiţiile absenţei unor programe reale de protecţie
a martorului).
Preocupările privind combaterea acestui flagel impun cu prioritate două direcţii de

acţiune: evaluarea fenomenului şi cooperarea interinstituţională, în special la nivel
internaţional.
Aplicații
Identificați și alți factori care determină vulnerabilitatea la trafic decât

cei enumerați în curs și argumentați.
4.2. Efectele traficului de persoane
Traficul de persoane are consecințe grave asupra sănătății victimelor, atât din punct de
vedere fizic, cât și psihic și social. În general, consecințele asupra sănătății victimelor sunt
direct proporționale cu durata și duritatea tratamentelor aplicate, însă un factor important îl
reprezintă capacitatea victimelor de a face fata stresului și situației în care se află. (Robu,
Brânză, 2006, 93).
Abuzul fizic are numeroase repercusiuni asupra stării de sănătate a victimei, mergând
de la cauzarea diferitelor răni (contuzii şi răni fără cauzare de fracturi, dizabiltăţi fizice acute
şi cronice, oboseală, epuizare, malnutriţie), la accidente vasculare cerebrale care pot avea
urmări grave pe toată durata vieții și până la decesul victimei. Neacordarea îngrijirilor
medicale necesare, pot cauza victimelor agravarea diferitelor probleme de sănătate deja
20
existente. Condiţiile de muncă abuzive pot genera vulnerabilitatea la infecţii, paraziţi şi boli
contagioase.
Abuzurile sexuale sunt cele mai frecvente și pot provoca victimei dureri fizice
importante. Astfel, abuzul sexual poate genera probleme ale sănătăţii aparatului genital:
disfuncţionalități în planul reproducerii, dureri acute sau cronice în timpul contactelor sexuale,
ruperi sau alte probleme ale tractului vaginal, infecţii cu transmitere sexualặ şi complicaţii
asociate precum inflamaţii pelviene, infecții ale tractului urinar, cistită, cancer cervical,
infertilitate (mai ales când fetele sunt obligate să întreţină relaţii sexuale cu mai mulţi
parteneri) etc. Imposibilitatea de a se proteja poate să ducă la contaminarea victimei cu
diferite boli precum HIV/SIDA, dar și la apariția unor sarcini nedorite.
Abuzul psihologic are consecințe negative asupra psihicului victimei, aceasta

confruntându-se cu stări de anxietate, depresie, gânduri suicidale, tulburări de somn,
coşmaruri frecvente, tulburări de comunicare, oboseală cronică, diminuarea capacităţii de
adaptare, pierderi de memorie, dureri de cap, stomac sau pelviene, accese de plâns, retragerea
în sine, agresivitate, izbucniri violente, violenţă manifestată faţă de alte persoane. De cele mai
multe ori, victima își pierde încrederea în sine și în ceilalți, se luptă cu starea de culpabilizare
și rușine, motiv pentru care cade pradă consumului de alcool sau droguri. Sentimentul de
neîncredere este provocat în special de faptul că de cele mai multe ori victimele sunt trădate
chiar de propria familie, vecini, prieteni. Sentimentul de rușine în legătură cu lucrurile prin
care a trecut sau pe care a fost nevoită să le facă victima sunt foarte frecvente.
Victima trăiește sentimentul că este privită cu ochi răi de toată lumea doar din cauză că
a fost victima unui abuz. Stigmatizarea face ca integrarea victimei în societate să fie foarte
dificilă. Această situație poate genera sentimente intense de îngrijorare a victimei în ceea ce
privește viitorul său.
Abuzul social este o formă de abuz prin care traficantul manipulează victima și îi
impune restricții în plan social. Acest abuz îi accentuează victimei sentimentele de
singurătate, de izolare, de excludere socială. Experiența traficării o va determina pe victimă să
își piardă încrederea în cei din jur, să devină mai suspicioasă, să simtă o permanentă
insecuritate socială și astfel să se retragă social.
Exploatarea economică şi munca în contul unor datorii pot duce la probleme cum ar
fi: incapacitatea victimelor de a-şi asigura igiena de bază, o alimentaţie sănătoasă,
21
prezervative, contraceptive, sau alte produse de uz intim, mănuşi sau alte echipamente de
protecţie pentru munca în fabrici, medicamente sau accesul la servicii medicale.
Una din cele mai des întâlnite probleme cu care se confruntă persoanele care au fost
traficate este stresul acut și intens trăit de victimă, care poate evolua către un sindrom de stres
posttraumatic. SSPT este o tulburare psihică gravă care, în formele sale cronice apare doar la
o mică parte din supravieţuitorii unei traume. Tulburarea constă în eşecul de a integra
experienţa traumatizantă în cadrul concepţiei deja existente despre sine şi despre lume.
Persoanele cu SSPT sunt atât de marcate de amintirea ororilor din trecut, încât le vine greu să
acorde atenţie prezentului. Tulburarea se caracterizarea prin intruziuni repetate ale amintirilor
dureroase în conştiinţă, însoţite de o excitabilitate crescută, precum şi de încercări constante
de a preveni reapariţia amintirilor, prin intermediul unor strategii active şi pasive de evitare.
Acest model al intruziunii şi evitării are drept efect acumularea progresivă a simptomelor şi a
unor dizabilităţi în perioada care urmează expunerii la traumă. Principalele trei componente
ale TSPT sunt (Mark, J.,D., Jordans, 2004, 16):
- Retrăirea care se referă la retrăirea involuntară a evenimentelor, prin gânduri care apar
involuntar, coșmaruri, evocări, etc.
- Evitarea care se referă la dorința de a uita incidentul, evitarea gândurilor, sentimentelor,

situațiilor sau activităților care amintesc de evenimentul traumatic, scăderea interesului față de
activități sau persoane, etc.
- Hiper-excitabilitate care se referă la reacțiile fiziologice (stare de agitație, reacție de spaimă

exagerată, vigilență excesivă, dificultate în concentrare) provocate de teama că evenimentul s-
ar putea repeta.
Intervenţiile timpurii şi prevenirea sunt posibile în SSPT, deoarece este posibilă

identificarea precisă a evenimentului care determină apariţia tulburării Prevenirea primară are
drept scop reducerea incidenţei unor noi cazuri prin intervenţie înainte de debutul tulburării.
Aceste intervenţii se adresează întregii populaţiei afectate de traumă, fără identificarea
persoanelor cu un risc mai mare (deşi aceasta poate fi un avantaj important al procesului de
intervenţie). Prevenirea secundară urmăreşte reducerea prevalenţei tulburărilor, prin
identificarea din timp a problemelor şi prin intervenţii care să împiedice agravarea lor.
Tratamentul urmăreşte eliminarea tuturor simptomelor SSPT şi revenirea pacientului la

nivelurile de funcţionare anterioare traumei. În realitate, acest lucru nu este posibil
22
întotdeauna. Eficienţa tratamentului este influenţată de factori precum severitatea afecţiunii,
cronicitatea ei etc. În SSPT acut cu puţine complicaţii, expectaţia unui grad ridicat de succes
în relativ puţine şedinţe este realistă. În asemenea cazuri, pot fi atinse scopurile referitoare
anterior şi nivelul scăzut al recidivelor. Această nu înseamnă că persoana nu va mai prezenta
niciodată amintiri supărătoare despre eveniment, ci, mai degrabă, că ele vor fi rare şi le va
putea face faţă. Componentele esenţiale ale tratamentului – psihoeducaţia, managementul
anxietăţii, expunerea şi restructurarea cognitivă - se suprapun cu intervenţiile utilizate în
tratamentul mai multor tulburări anxioase. În cazurile acute, precum şi la persoanele care
înainte de traumă nu se confruntau cu dificultăţi şi beneficiau de sprijin deplin, aceste abordări
sunt suficiente. Cu toate aceste, în majoritatea cazurilor, până se apelează la tratament,
tulburarea se complică printr-o serie de disfuncţii psihosociale.
Uneori, la victimă se poate instala sindromul Stockholm. Acesta mai poartă

denumirea de „legătură traumatică” și descrie comportamentul unei victime răpite sau captive,
care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul și să i se supună. Persoanele captive încep să
se identifice cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, având la bază teama de violență. Micile
semne de bunătate venite din partea răpitorului sunt amplificate. Încercările de evadare sunt
percepute ca și o amenințare, întrucât într-o tentativă de evadare, există riscul ca cel răpit să
fie rănit. Ca și o consecință, victima devine hiper-vigilentă în privința nevoilor răpitorului și
neștiutoare în privința propriilor nevoi. Separarea de răpitor devine tot mai grea pentru
victimă, întrucât ar pierde singura relație pozitivă formată - cea cu răpitorul.
Aceste simptome apar în condiții de stres emoțional foarte mare, iar comportamentul
este considerat a fi o strategie obișnuită de supraviețuire pentru persoanele care sunt victime
ale abuzului interpersonal.
În general, consecinţele asupra sănătăţii victimelor traficului depind de durata şi

duritatea tratamentelor la care acestea sunt supuse şi de capacitatea victimelor de a face faţă
stresului şi problemelor emoţionale generate de trafic .
23
2.5. Rezumat
La nivel macro-social pot fi identificați factori socio-economici precum:

sărăcia/nivelul de trai scăzut, șomajul, insecuritatea locului de muncă, retribuții scăzute,
distribuție inegală pe piața ocupării forței de muncă, politica socială a statului. La nivel micro-
social pot fi identificați următorii factori: situația familială, gradul redus de educație școlară și
profesională, incapacitate de adaptare și relaționare, situații de abuz sau abandon familial,
zona de preveniență, grupul de prieteni, aspirațiile personale, lipsa de informare.
Traficul de persoane are consecințe grave asupra sănătății victimelor, atât din punct de
vedere fizic, cât și psihic și social. În general, consecințele asupra sănătății victimelor sunt
direct proporționale cu durata și duritatea tratamentelor aplicate, însă un factor important îl
reprezintă capacitatea victimelor de a face fata stresului și situației în care se află. Una din
cele mai des întâlnite probleme cu care se confruntă persoanele care au fost traficate este
stresul acut și intens trăit de victimă, care poate evolua către un sindrom de stres
posttraumatic. Uneori, la victimă se poate instala sindromul Stockholm. Acesta mai poartă
denumirea de „legătură traumatică” și descrie comportamentul unei victime răpite sau captive,
care, în timp, începe să simpatizeze cu răpitorul și să i se supună. Persoanele captive încep să
se identifice cu răpitorii, ca și un mecanism defensiv, având la bază teama de violență.
2.6. Test de evaluare a cunoștințelor
1. Care sunt cele mai frecvente cauze care determină vulnerabilitatea victimelor
la trafic?
2. Există o relație directă între sărăcie, nivelul de educație al victimelor și
vulnerabilitatea la trafic?
3. Enumerați consecințele traficului de persoane în plan fizic, sexual și social
4. Care din aceste efecte sunt cele mai distructive?
24
Unitatea de învăţare 4
Profilul victimei traficului de persoane și profilul traficantului
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.25

2. Obiective ............................................................................................................ pag.25
3. Durată ................................................................................................................ pag.25
4. Conținut
3. Profilul victimei .......................................................................................... pag.26
4. Profilul traficantului .................................................................................. pag.27
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.29
1. Introducere
Unitatea de învățare 4 descrie caracteristicile victimelor traficului de persoane și în

același timp creionează un profil al traficantiului. Cunoașterea profilului victimei și a
profilului traficantului este deosebit de utilă asistentului social pentru a-și atinge
obiectivele în ceea ce privește activitățile de prevenție.
2. Obiectivele unității de învățare

 cunoașterea principalelor caracteristici ale victimelor traficului de persoane;
 cunoașterea profilului traficantului;
persoane;
 dezvoltarea unui mod de gândire si a unei atitudini responsabile fata de
activitatea desfăşurată.
3. Durata medie de parcurgere a unității de învățare este de 2 ore
25
4.1. Profilul victimei
Un profil exact al potențialelor victime ale traficului de ființe umane nu există, totuși,
conform Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, se pot identifica unele
caracteristici de bază:
 Intr-o covârșitoare majoritate, victimele sunt femei și fete;
 Victimele tind să aibă vârste între 18 și 25 de ani, cu toate că există un număr din ce în
ce mai mare de victime sub 18 ani;
 Victimele sunt recrutate în special din mediul rural și din zone sărace, defavorizate;
 De cele mai multe ori victimele se confruntă cu o stare materială precară și nu au un
loc de muncă;
 Deseori victimele provin din familii disfuncționale, sau au fost supuse diferitelor tipuri
de violență în cadrul familiei;
 În cele mai multe cazuri, victimele nu vorbesc limbi străine.
Traumele acestor femei, victime ale traficului de ființe umane își au de obicei originea
într-un abuz fizic sau psihic din istoria lor de viață. Acest lucru face ca procesul de recuperare
și reintegrare a acestora să fie destul de dificil și de lungă durată, cunoașterea cauzelor
traficului și istoriei personale a fiecărei femei traficate având o importanță covârșitoare.
Cauzele care le determină pe aceste femei să spere la o viață mai bună în străinătate
sunt legate de habitatul fiecăreia, educația, nevoile materiale și morale, dar și de influențele
mijloacelor mass-media. Multe dintre victime, orbite de mirajul străinătății, doresc să
emigreze. Experiențele pozitive ale cunoscuților care au lucrat sau care lucrează în străinătate,
le determină să apeleze la mijloace mai puțin oficiale sau chiar ilicite pentru a-și facilita
plecarea și găsirea unui loc de muncă. Victimele sunt în general neexperimentate, cu un grad
ridicat de independență, gata să experimenteze aproape orice, dispuse să accepte riscuri și
incertitudine. Aceste fete nu consideră că familia este o prioritate în viață, ci își doresc bani și
succes. (Zaharia, 2012,27)
Este cunoscut că majoritatea victimelor recrutate au o situație materială precară

(excepție fac cazurile de răpire). Fiind caracterizate ca independente și dorind să se descurce
pe cont propriu, tinerele vulnerabile traficului sunt înclinate să creadă că este de datoria lor să
aducă mai mulți bani familiei. (Lăzăroiu, Alexandru, 2003, 34-36)
26
Tinerele vulnerabile nu apreciază educația ca fiind modul prin care îți creezi o carieră în
viață și văd ca fiind inutil să caute un loc de muncă, chiar dacă au studiile universitare
finalizate. De cele mai multe ori, ele consideră că este foarte dificil să găsești un loc de
muncă, fără a cunoaște persoana potrivită, sau fără a plăti sume considerabile de bani. Lipsa
de interes pentru educație și ideea că se pot descurca foarte bine, chiar dacă nu au studii se
numără printre factorii carele determină pe fete să renunțe la școală. (Idem, 27-29) Conform
statisticilor oferite anual de către ANITP, majoritatea victimelor traficului au studii
gimnaziale, cel mult liceale.
Un caz particular îl constituie bărbații care pot deveni victime ale traficului de ființe
umane. Bărbații cad de obicei victime ale traficului în scopul executării unor munci forțate în
industrie (în special în construcții) sau în agricultură, în scop de cerșetorie sau transplant de
organe, dar și prin utilizarea lor în scopuri criminale, contrabandă, ori sunt recrutați (în special
băieții) pentru operațiuni paramilitare. (OIM, 2002, 19)
Adesea persoanele cu o vulnerabilitate crescută la trafic nu s-au simțit și nu se simt

apropiate de familiile lor, existând o reală lipsă de comunicare între acestea și părinții lor.
Acest fapt poate conduce la scăderea controlului parental și la întărirea lipsei de afecțiune pe
care o simt. Faptul că locuiesc într-un mediu familial ostil, poate reprezenta o explicație a
sentimentului de singurătate și dorinței lor de a fugi de acasă de la o vârstă fragedă, cât și
ușurința cu care acestea cad pradă traficanților.
4.2. Profilul traficantului
În traficul de ființe umane sunt implicați diferiți infractori, pe mai multe planuri,
începând cu acțiuni desfășurate spontan de infractori individuali, neorganizați, până la filierele
internaționale de trafic cu un grad complex de organizare.
Atunci când ne referim la traficanții individuali, potrivit Raportului de evaluare a

traficului de persoane în România în anul 2010, elaborat de ANITP putem afirma că vârsta
caracteristică traficantului este de 20-45 de ani. „Această etapă de vârstă se caracterizează, din
punct de vedere psiho-social prin orientarea vocațională și structurarea carierei. Orientarea
spre activități cu caracter ilicit are la bază lipsa unor modele alternative și a suportului necesar
unei bune dezvoltări a identității personalității.” (Zaharia, 2012, 25)
27
În cele mai multe dintre cazuri traficantul are un nivel de educație mediu, însă dispune de
abilități de comunicare și persuasiune și o inteligență emoțională ridicată. Afișează un aspect
bine îngrijit și adoptă vestimentație și accesorii de „marcă”, ceea ce creează persoanei
vulnerabile credința în bunăstarea materială a acestuia.
Traficanții sunt bine organizați, se folosesc de tehnici de manipulare pe care le

stăpânesc foarte bine, urmează un anumit pattern și anticipează obstacolele care pot apărea.
Deseori, traficanții manifestă un comportament violent fizic și verbal (de obicei în faza de
exploatare) pentru a controla și a constrânge victima să adopte un anumit comportament pe
care ei îl doresc.
Există cazuri în care traficanții au fost chiar ei victime ale traficului, sau victime ale
abuzurilor în familie. Este cunoscut exemplul fetelor care au fost victime al traficului de
persoane în scopul exploatării sexuale, care revin în localitățile de domiciliu și recrutează alte
fete pentru trafic.
Uneori chiar părinții sunt implicați în traficarea propriilor copii, dându-și acordul în
scris pentru ca minorii să părăsească țara, chiar dacă știu ce va urma să se întâmple. În unele
cazuri, părinții își dau acordul ca minorii să părăsească țara pentru a muncii în străinătate,
fiind însoțiți de rude sau cunoștințe care deja activează ca „transportatori”, facilitând procesul
de deplasare al copiilor până în țara de destinație. Părinții ignoră pericolele la care sunt supuși
copiii, considerând că le oferă acestora șansa unei vieți mai bune.
Traficanții nu acționează niciodată singuri, ci sunt verigi în cazul rețelelor de trafic,

filiere foarte bine organizate. Există trei categorii de filiere sau rețele de trafic:
Rețele particulare – sunt mici grupuri care își desfășoară activitatea în cadrul unor
familii sau comunități etnice în mai multe țări. Atunci când apar solicitări din partea
comunităților din străinătate, aceste rețele livrează numai o femeie sau două. Pentru a recruta
femei pentru bordeluri sau rețele de prostituție, traficanții migranți se folosesc de contactele
lor familiale sau etnice din țara de origine.
Rețelele infracționale organizate pe o scară largă controlează toate aspectele

traficului de ființe umane, de la recrutare și transport pana la managementul local, atât al
bordelurilor, cât și al prostituatelor de stradă. Traficul de ființe umane, din perspectiva
rețelelor infracționale organizate poate fi văzut ca o firmă cu mai multe departamente
(„departamentul de recrutare”, „departamentul de transport!” etc.), fiecare „departament”
28
fiind foarte bine organizat și controlat, metodele folosite pentru a menține ordinea și
disciplina fiind deseori deosebit de brutale. Femeile sunt privite ca simple mărfuri cu care se
face comerț, o sursă foarte convenabilă de a câștiga bani.
Rețelele infracționale de distribuție recrutează și transportă fete dintr-o țară în alta,

vânzându-le către bordeluri și rețele de prostituție organizate și conduse la nivel local. Uneori
victimele sunt vândute de mai multe ori la rând, fie către diferite bordeluri sau rețele
criminale, în orașe sau țări diferite, fie rămân în cadrul aceleiași rețele, fiind mutate de pe o
piața pe alta.
Valul considerabil de migrație înregistrat în ultima perioada, precum și nesiguranța

economică din Sud-Estul Europei, pe de o parte, dar și creșterea accelerată a industriei sexului
în Vestul Europei pe de altă parte au făcut ca rețelele infracționale deja existente să înțeleagă
că traficul de persoane prezintă un enorm potențial de profit.
Aplicații
Împărțiți o coală în două coloane. În prima coloană scrieți cateva caracteristici

ale victimelor traficului de persoane, iar în cealaltă coloană creionați câteva idei
de prevenire a fenomenului ținând cont de aceste caracteristici.
Rezumat
Nu există un profil exact al potențialelor victime ale traficului de persoane.

Totuși, se pot identifica unele caracteristici de bază: majoritatea victimelor sunt
femei și fete; au vârste cuprinse între18 și de 25 ani. cu toate că există un număr
din ce în ce mai mare de victime sub 18 ani; victimele sunt recrutate în special din mediul
rural și din zone sărace, defavorizate; de cele mai multe ori victimele se confruntă cu o stare
materială precară și nu au un loc de muncă, deseori au fost supuse diferitelor tipuri de violență
în cadrul familiei; în cele mai multe cazuri, victimele nu vorbesc limbi străine. În traficul de
ființe umane sunt implicați diferiți infractori, pe mai multe planuri, începând cu acțiuni
desfășurate spontan de infractori individuali, neorganizați, până la filierele internaționale de
29
trafic cu un grad complex de organizare. În cele mai multe dintre cazuri traficantul are un
nivel de educație mediu, însă dispune de abilități de comunicare și persuasiune și o inteligență
emoțională ridicată. Afișează un aspect bine îngrijit și adoptă vestimentație și accesorii de
„marcă”, ceea ce creează persoanei vulnerabile credința în bunăstarea materială a acestuia.
Test de evaluare a cunoștințelor
1. Ce caracteristici prezintă victimele traficului de persoane?

2. Putem vorbi despre un profil al traficantului? Cum ați schița acest
profil?
30
Unitatea de învățare 5
Etapele traficului de persoane
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.31

2. Obiective ............................................................................................................ pag.31
3. Durată ................................................................................................................ pag.32
4. Conținut
1. Recrutarea .................................................................................................... pag.32
2. Transportarea .............................................................................................. pag.34
3. Vânzarea ...................................................................................................... pag.34
4. Sechestrarea și explotarea ........................................................................... pag.34
5. Revânzarea .................................................................................................. pag. 35
6. Evadarea ............................................. ........................................................ pag.35
7. Repatrierea .................................................................................................. pag.36
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.37
1. Introducere
Traficul de persoane este un fenomen complex care presupune parcurgerea mai
multor etape: recrutarea, transportarea, vânzarea, sechestrarea și exploatarea,
revânzarea, evadarea și repatrierea. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare
pentru victime, însă abuzurile fizice şi psihice iau amploare în fazele finale. Din
păcate puține victime ajung să evadeze și să fie repatriatriate. Unitatea de învățare
prezintă noțiuni despre traficul de persoane și încercările suferite de victime în
fiecare etapă a acestuia, ccea ce va oferi o imagine de ansamblu asupra
fenomenului.
2. Obiectivele unităţilor de învăţare

 deprinderea abilităţilor de analiză a fenomenului traficului de
persoane la nivel naţional;
 cunoașterea metodelor de recrutare a victimelor;
 familiarizarea studenţilor cu încercările suferite de victime pe
31
parcursul întregului proces de trafic;
 cunoaşterea rolului autorităților în procesul de evadare și repatriere.
4. 1. Traficul de persoane este un fenomen complex, ce presupune parcurgerea mai multor

etape. Conform Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, aceste etape sunt:
Recrutarea reprezintă primul pas al infracțiunii de trafic de persoane, dar și primul pas
prin intermediul căruia persoanele vulnerabile pot deveni victime. De cele mai multe ori
victimele sunt abordate în mod direct de către recrutor, care îi face promisiuni mincinoase de
angajare în străinătate pentru un salariu atractiv, de obicei pentru a presta munci necalificate
sau care necesită o slabă calificare.
Recrutorul este în peste 50% din cazuri o persoană cunoscută victimei, de obicei
membru al familiei, logodnic/ă sau iubit/ă, un prieten apropiat sau o persoană de seamă din
comunitate. Acesta profită de credulitatea și lipsa de informare a celor care le vor deveni
victime, promițându-le slujbe bine plătite în țările occidentale, slujbe care nu necesită o înaltă
calificare (chelner, muncitor necalificat, sezonier agricol, baby-siter sau menajeră). Victimele
cad astfel în plasa recrutorilor și își dau acordul să părăsească țara, în speranța unei vieți mai
bune. Pe lângă promisiunea mincinoasă, recrutorii folosesc și alte metode de recrutare a
victimelor cum ar fi: răpire (de pe stradă sau din spaţii publice de distracţie) sau anunţ de mică
publicitate (mai ales cele referitoare la aşa-zise angajamente „artistice”, căsătorii false etc.
O metodă din ce în ce mai des folosită în recrutarea victimelor, inclusiv în România,

este metoda „loverboy”. Recrutorul stabilește o relație amoroasă cu victima, făcând-o să
creadă că este îndrăgostit și că își dorește să întemeieze o familie cu ea. După o perioadă de
timp îi propune victimei să meargă la muncă în străinătate, pentru a-și îmbunătății situația
materială. Victima având o foarte mare încredere în el, ignoră orice sfaturi primite de la
familie și prieteni și se lasă influențată de recrutor. Ajunsă peste graniță, victima este preluată
de un alt traficant, o altă verigă din procesul de trafic, cel care o exploatează.
(http://anitp.mai.gov.ro/ro).
32
În unele cazuri, fete care au fost traficate devin la rândul lor traficanți, întorcându-se în
satele natale pentru a recruta alte persoane pe care le tentează cu promisiunea unui confort
material și a unui nivel de trai mai ridicat. În cazul unor copii foarte mici, membrii familiei
(părinți, frați, unchi, mătuși) sunt cei implicați în trafic. Multe familii văd în aceasta o
modalitate de supraviețuire a familiei sau chiar ca pe o strategie de protejare a copilului, prin
oferirea unei vieți mai bune.
Recrutorii nu sunt întotdeauna persoane individuale, ci recrutarea poate fi făcută și de o

agenție privată care lucrează sub diferite forme legale, semilegale sau ilegale. Aceste agenții
private se regăsesc sub diferite forme (International Labour Office, 2005, p. 18):
Agențiile de plasare a forței de muncă pot oferi locuri de muncă false, cu un salariu
atractiv pentru victime. Sunt percepute taxe exagerate în vederea rezolvării actelor și facilitării
plecării.
Agențiile de turism au fost implicate în procesul de contrabandă cu migrați, însă au fost

descoperite cazuri în care s-au implicat și în trafic, în speță de recrutarea și transportul
victimei.
Agențiile „au-pair” sunt cele prin intermediul cărora tinerii locuiesc temporar într-o
familie din altă țară, prestând în schimb anumite servicii pentru familia respectivă. Tinerii pot
să locuiască maxim 2 ani, în schimbul serviciilor prestate, ei beneficiază de cazare, mâncare,
dar și bani de buzunar Plasarea „au-pair” într-o țară de destinație are ca scop dezvoltarea
abilităților lingvistice dar și anumite cunoștințe despre locul sau țara de destinație. Sub masca
acestor agenții se pot ascunde adevărate rețele de trafic. În ultima vreme numărul acestor
agenții a crescut, iar modul lor de operare se desfășoară în mare parte via internet, ceea ce
face ca ele să fie mai greu de controlat.
Agențiile matrimoniale virtuale pot ascunde în spatele lor rețele de trafic. Femeile
singure și disponibile, ce sunt dornice să se căsătorească cu o persoană din străinătate
reprezintă persoane cu grad ridicat de a fi traficate.
Agenții de modă și impresariat artistic: Aceste agenții fac angajări peste hotare, pe o
durată de timp relativ scurtă, în domenii ca industria modei, fotografiei, a sportului dar și cea
artistică. Agențiile de modă pretind taxe exagerate, ceea ce poate conduce la un anumit grad
de îndatorare a potențialei victime. O altă metodă prin care victimele sunt înșelate sunt
contractele false, fie aceste locuri de muncă sunt fictive și doar au foste percepute taxele , fie
33
munca de dansator sau model devine muncă în industria sexuală sau acordarea de servicii
sexuale ( International Labour Office, 2005, p. 18).
4.2. Transportul
Transportul este organizat de cele mai multe ori de recrutor şi se face pe trasee stabilite
anterior de acesta. Transportul are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu
aibă timp să se răzgândească. Metodele de transport diferă în funcție de persoană și traficant.
Deplasarea se poate realiza fie pe uscat, fie acvatic ori pe calea aerului, mijloacele de
deplasare putând sa fie private sau publice. Victimele pot să călătorească ilegal, fără acte sau
cu acte false procurate de traficanți, fie legal, cu acte în regulă și vize valabile. Datorită
includerii în Uniunea Europeană a României victimele pot călători în alte ţări legal, nefiind
conştiente de pericolul ce le poate aştepta şi acceptă instrucţiuni de la traficanţi cu privire la
răspunsurile oferite autorităţilor oficiale.
4.3. Vânzarea
Vânzarea este esenţa traficului de fiinţe umane. Victimele sunt transformate forţat în
marfă şi sortate ca atare de traficanţii-cumpărători. Aspectul fizic şi vârsta sunt cele care
fixează preţul de vânzare, dar depinde şi de numărul vânzărilor de la momentul recrutării la
cel al destinaţiei de exploatare. Abia acum, după ce au fost sechestrate, victimele
conştientizează pericolul. Din păcate, seria vânzărilor va continua (www.antitrafic.ro).
4.4. Sechestrarea și exploatarea
Ajunse la destinație, victimele sunt abuzate fizic și verbal, izolate pentru o perioadă mai
lungă de timp. Nu puține sunt cazurile în care victimele sunt private de hrană și apă, sunt
torturate și obligate să ia droguri, până când cei care le exploatează sunt siguri că li se vor
supune întru totul. Așadar maltratarea victimelor este considerat a fi un mecanism de control
de către traficanți, un fel de avertisment în caz că acestea nu s-ar supune ordinelor primite.
Abuzurile fizice și sexuale, precum și amenințarea cu represalii împotriva familiilor

victimelor sunt inerente. Amenințarea este foarte eficientă, familia fiind cel mai vulnerabil
punct al victimelor, care se vor supune traficanților în speranța ca familia lor nu va întâmpina
probleme (www.antitrafic.ro).
34
Un alt mecanism de control ar fi rușinea, victimele sunt fotografiate în timp ce sunt
violate, ulterior șantajate că vor fi trimise familiilor sau arăta-te prietenilor, iar acestea de
teama rușinii se conformează cerințelor traficanților.
Ameninţate şi abuzate, victimele sunt supuse unor tratamente inumane şi exploatate în

regim de sclavie. Această etapă este caracterizată prin: sechestrarea în locuri bine izolate,
închise, lipsa totală a posibilităților de comunicare (li se rețin actele de identitate, telefoanele
mobile, alte bunuri), tratament violent: viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare,
amenințare, mergând în unele cazuri chiar la omor).
4.5. Revânzarea
Revânzarea este o altă etapă a procesului de trafic. Victimele intră de obicei într-un
ciclu al falselor datorii. Cei care le cumpără pretind că trebuie să-şi recupereze banii din
“munca” lor. Victimei i se cere să plătească înapoi sume exagerate, pretinzându-se că
aducerea ei în țara de destinație a costat foarte mult. La aceste sume se adaugă dobânzi
exorbitante și cumulative, chirii la suprapreț pentru cazare, costurile pentru reclama serviciilor
prestate și pentru transport. Se ajunge astfel la sume care cresc permanent și devin pur și
simplu imposibil de achitat. În majoritatea cazurilor, în momentul în care victima a reuşit să-şi
plătească „datoria”, urmează o revânzare către un alt “patron” care, la rândul său, vrea să-şi
recupereze suma plătită.
Pentru multe dintre victime este prima călătorie în străinătate, ceea ce le face
dependente de traficanții lor. Actele de identitate ale victimelor sunt confiscate de către
traficant, ca un fel de garanție a faptului că victima se va supune. Traficanții exploatează lipsa
documentelor și frica de poliție pentru a se asigura că victimele nu vor încerca să evadeze sau
să facă sesizări împotriva lor.
4.6. Evadarea
Evadarea presupune eliberarea victimelor de sub controlul traficanților și se face în

conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi sau al politiei prin organizarea de razii.
Victimele se pot adresa ambasadelor sau consulatelor României din ţara respectivă. De
teamă, de cele mai multe ori victimele nu apelează la ajutorul acestor instituţii.
35
4.7. Repatrierea
Repatrierea se realizează cu sprijinul IOM (International Organization for Migration),

cu sprijinul ambasadelor/ consulatelor României care se ocupă de formalităţile de repatriere.
Victimelor li se eliberează paşaport consular şi documente de călătorie. Primirea în ţară se
face de către echipa de asistenţă a OIM, reprezentanți ai ANITP sau ai unor ONG-uri care
oferă servicii de asistență a victimelor traficului de persoane. Victimele sunt integrate imediat
în programe de asistență și consiliere.
Solicitările de repatriere sunt făcute fie de autoritățile statului respectiv, de ambasadele

sau consulatele românești, ONG-uri sau serviciile sociale din acea țară. Conform studiilor
făcute de specialiști străini dar și în baza evaluărilor efectuate de specialiștii ANITP care au
avut contact permanent cu persoanele ce au fost victime ale traficului de ființe umane, s-a
observat nevoia de recuperare, consiliere și îndrumare, în special în cazul victimelor
exploatate sexual. Din păcate, majoritatea victimelor nu doresc sa le fie acordată asistență pe
termen lung. În general, asistența în regim de urgență acordată de autoritățile străine, se
încadrează de la câteva zile la câteva săptămâni, cel mai mult au fost acordate 75 de zile unei
victime, în Franța (http://www.antitrafic.ro).
Aplicație
Vizionați filmul artistic Lilya 4 ever și descrieți cauzele traficării, modalitatea de

recrutare și exploatarea victimei.
36
Rezumat
Recrutarea reprezintă primul pas al infracțiunii de trafic de persoane și poate fi făcută

fie de recrutor individual (membru al familiei, logodnic/ă sau iubit/ă, un prieten
apropiat sau o persoană de seamă din comunitate), fie de recrutor agenții ( agenții
matrimoniale, agenții de turism, agențiile de plasare a forței de muncă, agențiile „au-
pair”, agenții de modă și impresariat artistic). Transportul este organizat de cele mai
multe ori de recrutor şi se face pe trasee stabilite anterior de acesta și are loc la scurt
timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timp să se răzgândească. Vânzarea
este esenţa traficului de fiinţe umane, victimele fiind transformate forţat în marfă şi
sortate ca atare de traficanţii-cumpărători. Ajunse la destinație, victimele sunt abuzate
fizic și verbal, izolate pentru o perioadă mai lungă de timp. Nu puține sunt cazurile în
care victimele sunt private de hrană și apă, sunt torturate și obligate să ia droguri, până
când cei care le exploatează sunt siguri că li se vor supune întru totul. Victimele intră
de obicei într-un ciclu al falselor datorii. Cei care le cumpără pretind că trebuie să-şi
recupereze banii din “munca” lor. Victimei i se cere să plătească înapoi sume
exagerate. Evadarea presupune eliberarea victimelor de sub controlul traficanților și se
face în conjuncturi favorabile, cu ajutorul unor clienţi sau al politiei prin organizarea de
razii. Repatrierea se realizează cu sprijinul IOM (International Organization for
Migration), cu sprijinul ambasadelor/ consulatelor României care se ocupă de
formalităţile de repatriere.
Test de evaluare a cunoştinţelor
1. Care sunt etapele traficului de persoane?

2. Care este cea mai frecventă modalitate de racolare a victimelor în
România? Argumentați.
3. Care sunt modalitățile de exploatare a victimelor?
37
Tipuri de exploatare a victimelor
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.38

2. Obiective ............................................................................................................ pag.38
3. Durată ................................................................................................................ pag.39
4. Conținut
6. Victima exploatată prin muncă .................................... ............................. pag.39
7. Victima exploatată sexual .......................................................................... pag.42
8. Victima exploatată prin obligarea la cerșetorie ........................................ pag.43
9. Victima exploatată prin obligarea la comiterea de infracțiuni ................. pag.44
10. Prelevarea de organe ................................................................................. pag.44
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.45
1. Introducere
Unitatea de învățare prezintă noțiuni despre tipurile de trafic. Scopul întregului

proces al traficului de persoane este exploatarea victimei. Modalitățile de
exploatare sunt diferite: exploatare sexuală, exploatare prin muncă forțată,
exploatare prin obligarea la cerșetorie, exploatare prin comiterea de infracțiuni,
pornografie, prelevarea de organe. Scopul exploatării este de a câştiga cât mai
mulţi bani din munca altei persoane. Strâns legate de procesul exploatării se află
condiţiile precare de muncă şi de trai prin care victima trece. Aplicațiile propuse
vizează dobândirea de către studenți a abilităților de evaluare a situației victimei
în diferite forme de exploatare.
2. Obiectivele unităţii de învăţare
După parcurgerea acestei unităţi, studenţii vor fi capabili:

 Să aplice cunoștințele privind tipurile de trafic și modalitatea de exploatare a
38
victimelor;
 Să identifice, analizeze și să pună în practică modalităţile de soluţionare a problemelor
cu care se confruntă persoanele traficate;
 Deprinderea abilităţilor de analiză a fenomenului traficului de persoane la nivel
naţional;
 Explicarea și interpretarea riscurilor umane şi strategice ale traficului de persoane;
 Dezvoltarea unui mod de gândire si a unei atitudini responsabile fata de activitatea
desfăşurata.
3. Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 4 ore
4. 1. Victima exploatată prin muncă
În traficul de persoane pot fi implicate persoane fizice (agenți de recrutare,

contrabandiști, complici), dar și persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, firme de
plasare pe piața forței de muncă, agenții de turism, societăți de transport, firme de producție și
distribuție casete video, edituri etc.)
Din perspectiva organizării traficanților, traficul de persoane îmbracă următoarele
forme:
- traficul ocazional, atunci când se raportează numai la transportarea
internă/internațională a victimelor;
- traficul în bande sau grupări mici, când traficanții sunt bine organizați și specializați în
traficarea cetățenilor în afara graniței pe rute prestabilite și bine alese;
- traficul internațional, care este cea mai laborioasă și bine organizată formă de trafic,
derulat de rețele periculoase și greu de combătut.
Din perspectiva victimelor, traficul poate fi clasificat după natura abuzivă a actelor
exercitate asupra lor:
- aspectul social (abuz psihologic, sau fizic, atac sexual sau viol, supraveghere pentru
împiedicarea deplasării ori liberei circulații a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa
accesului la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool și droguri, obligarea la
avort, malnutriție, forțarea victimei să-și recruteze la rândul ei rudele sau prietenii);
39
- aspectul juridic (deposedarea de acte de identitate, posedarea și utilizarea de acte false,
amenințările cu predarea la poliție pentru trecerea ilicită a frontierei);
- aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reținerea unor plăți nejustificate)
Scopul întregului proces al traficului de persoane este exploatarea victimei, însă
modalitățile de exploatare sunt diferite. Scopul exploatării este de a câştiga cât mai mulţi bani
din munca altei persoane. Strâns legate de procesul exploatării se află condiţiile precare de
muncă şi de trai prin care victima trece.
George - Cristinel Zaharia (2012, 31-33) realizează o clasificare a tipurilor de traficare
a victimelor ținând cont de anumite criterii:
 În funcție de vârsta persoanei traficate:
- trafic de persoane adulte;
- trafic de minori.
 În funcție de sexul persoanei traficate:
- trafic de femei;
- trafic de bărbați.
 În funcție de faptul că traficarea presupune sau nu transportarea victimei în afara
frontierelor:
- trafic de persoane între granițele țării de origine (trafic intern);
- trafic de persoane în afara granițelor țării de origine (trafic extern).
 În funcție de consimțământul victimei (este vorba de consimțământul victimei la
trecerea frontierei, nu în ceea ce privește exploatarea):
- trafic de persoane fără consimțământul victimei;
- trafic de persoane cu consimțământul victimei.
 În funcție de scopul traficului de persoane:
- trafic de persoane în scopul exploatării victimei prin muncă;
- trafic de persoane în scopul exploatării sexuale;
- trafic de persoane în scopul obligării victimelor la practicarea cerșetoriei;
- trafic de persoane în scopul prelevării de organe;
- trafic de persoane în scopul obligării victimei la comiterea de furturi sau alte infracțiuni.
Analizând fenomenul de trafic de persoane la nivelul țării noastre, s-a observat că
femeile tind să fie exploatate pentru activităţi sexuale, în timp ce bărbaţii sunt traficaţi pentru
a executa munci grele, fizice (construcţii, industrie grea), în timp ce copiii sunt exploataţi fie
pentru cerșetorie sau munci fizice grele (muncă la fermă, servitute), fie pentru prostituţie şi
pornografie infantilă.
40
 Victima exploatată prin muncă
Victima traficului exploatată prin muncă forţată este de obicei de gen masculin, este apt
de muncă și are o vârstă de 25-30 de ani. Recrutorul este în general o firmă privată care se
ocupă cu plasarea forței de muncă în străinătate, iar modul de racolare cel mai des folosit este
prin oferte de muncă şi promisiuni false de locuri de muncă bine plătite și care nu necesită o
calificare, sau o calificare minimă (construcții, agricultură etc.). Exploatarea victimei prin
muncă ilegală presupune folosirea acesteia în activităţi din domeniul fraudulos, cum ar fi
încorporarea forţată a bărbaţilor în armată pentru participarea în conflicte armate, exploatarea
în activităţi pornografice sau servicii sexuale, exploatarea pentru crearea de bunuri ilegale
(droguri, arme, băuturi alcoolice nelicenţiate) şi exploatarea abilităţilor intelectuale. Trecerea
graniţei se face în mod legal, iar mijlocul de transport cel mai des folosit pe teritoriul ţării este
autocarul.
Traficul de persoane presupune controlul victimei după livrarea acesteia patronului,

adică celui care a cumpărat-o. Cele mai dese tipuri de abuzuri suferite pe perioada traficului
sunt îndatorarea/ penalizarea financiară şi abuzul emoţional (Schauer, E.J., Wheaton, M.E.,
2006, p. 15).
În ceea ce privește minorii traficați în scopul muncii forțate, se observă că în

majoritatea cazurilor ei sunt exploatați în agricultură, domeniul hotelier și mai nou în
construcții. O altă formă ar fi vânzarea diferitelor produse pe stradă, intersecții semaforizate
sau spații publice sau spălarea parbrizelor. Prin amenințări, violență și alte forme de
constrângere minorii sunt forțați să muncească. Există și cazuri în care minorii sunt convinși
să muncească de bunăvoie, chiar și așa putem vorbi de exploatare deoarece acestora le este
deteriorată starea de sănătate și intervine abandonul școlar.
De cele mai multe ori, exploatarea copilului prin muncă este făcută chiar de către
familie. Copleșiți de sărăcie și de problemele zilnice, părinții îl obligă pe copil să muncească
alături de ei, în vederea sporirii veniturilor familiei. În special în mediul rural părinții
consideră că un copil are datoria de a ajuta de mic în gospodărie, astfel că numeroși părinți își
învață copiii că este mai util și mai eficient să aleagă să muncească în gospodărie și nu numai,
în loc sa-și continue studiile. Astfel, mulți copii ajung sa renunțe la școală încă de la nivelul
școlii primare, acest lucru având consecințe grave asupra dezvoltării lor ulterioare
(analfabetism, lipsa unei specializări profesionale, sărăcie). Pe de altă parte, condițiile de
muncă periculoase pot avea efecte devastatoare asupra sănătății și dezvoltării copiilor.
41
4.2. Victima exploatată sexual
Traficul de persoane în copul pentru exploatării sexuale este un fenomen al cărui sistem
se bazează pe cererea bărbaţilor. Se constată o creştere continuă a vulnerabilizării femeilor de
către bărbaţi chiar şi în ţările din Europa care doresc să obţină o mai bună egalitate de gen în
toate domeniile (Truong, T.D., 2003, p. 40).
Exploatarea sexuală a unei persoane constă în obţinerea unui profit material în mod
abuziv de către traficant și presupune obligarea victimei de a practica prostituţia sau alte
activităţi ce implică servicii sexuale. Victimele cele mai des întâlnite, sunt femei tinere care
din dorinţa de a se a avea un nivel de trai mai ridicat cad pradă falselor promisiuni făcute de
către traficanţi. Aceștia le fac victimelor promisiuni de angajare false, punându-le la dispoziție
slujbe precum: menajeră, chelneriţă, babysitter, dansatoare. În ultima perioadă, urmărind
statisticile ANITP cu privire la traficul de persoane, se poate constata că din ce în ce mai
multe victime exploatate sexual sunt minore (în special cu vârste cuprinse între 14-18 ani).
Mecanismul fenomenului de trafic este unul simplu: cerere și ofertă. Dacă nu ar exista cerere,
nu ar exista nici ofertă. Din păcate sunt destui bărbați care caută serviciile sexuale oferite de
fete minore. Abuzurile suferite de victime sunt de natură fizică și emoțională.
Obligarea la practicarea prostituţiei reprezintă cea mai des întâlnită formă de
exploatare şi presupune obligarea victimelor să întreţină raporturi sexuale cu alte persoane în
scopul unor beneficii financiare pentru traficant. Trebuie făcută însă foarte clar distincția
dintre prostituție și trafic de persoane. Prostituţia se referă la alegerea voluntară a unei
persoane de a presta servicii sexuale în scopul obţinerii unui venit, însă traficul de persoane în
scopul exploatării prin forţarea practicării prostituţiei presupune recrutarea victimei prin
diferite metode folosite de traficanţi, după care sunt vândute şi obligate de cei care le „deţin”
să presteze activităţi sexuale. Victimele (femei, bărbaţi sau copii) sunt transformate în obiecte
sexuale, ce se află la bunul plac al traficanţilor şi care prin diferite forme de constrângere le
depersonalizează şi le umilesc. În unele cazuri pentru a constrânge o persoană ( în special
minore) să practice prostituţia, traficanţii le atrag în anumite locuri, cum ar fi camere de hotel
sau apartamente unde le forţează să întreţină raporturi sexuale îmbinate cu acte de
perversiune, în timp ce acestea erau filmate sau fotografiate, apoi şantajate cu difuzarea
acestor materiale pe Internet sau prezentarea lor familie, prietenilor.
O altă formă de exploatare sexuală este reprezentă de obligarea la reprezentări

pornografice care constă în determinarea victimei să participe la realizarea unor materiale
pornografice ce de exemplu filme, fotografii, reviste, imagini, ce implică desfăşurarea unui
42
comportament sexual. Există numeroase cazuri în care victimele sunt obligate să participe la
aceste acţiuni ce au un conţinut pornografic, ele fiind selectate de clienţi pe baza unor poze ce
apar în materialele utilizate de traficanţi pentru a-şi atrage clientela (Asociaţia Magistraţilor
Iaşi, Asociaţia Alternative Sociale Iaşi, 2005, p. 40-43).
Recrutarea victimelor pentru exploatare sexuală are loc în majoritatea cazurilor prin
abordarea directă de către recrutor, de obicei o persoană cunoscută acestora. Există și cazuri
în care victimele optează pentru practicarea prostituţiei, însă condiţiile în care au fost obligate
să se prostitueze le-au situat în ipostaza de victime ale traficului.
Exploatarea sexuală are loc în spaţii publice sau private, în funcţie de caracteristicile
locului de destinaţie. Cele mai multe victime sunt obligate la prostituţia pe stradă (sau în
locuinţe private. Exploatarea sexuală poate avea loc şi în cluburi, bordeluri sau hoteluri, însă
pentru un număr redus de victime.
4.3. Victima exploatată prin obligarea la cerşetorie

Victima traficului prin obligarea la cerşetorie prezintă de obicei un handicap de natură
fizică sau psihică, ceea ce face să stârnească mila trecătorilor.
Modul de racolare cel mai des folosit este prin promisiuni false, iar recrutarea se face
prin intermediul unei cunoştinţe sau a unui prieten. Abuzurile suferite pe perioada traficului
constau în privarea de apă, hrană, mijloace de igienă şi recuperare, dar şi
îndatorarea/penalizarea financiară.
O categorie aparte de victime ale traficului de persoane exploatate prin obligarea la

cerșetorie o reprezintă copiii. Fără haine şi încălţăminte adecvate, subnutriţi, abuzaţi de
patron, de alţi cerşetori, de poliţie şi trecători, aceşti copiii sunt vulnerabili din toate punctele
de vedere. Indiferent de vreme sau de starea de sănătate a copiilor, aceștia sunt forțați să
cerșească până strâng suma de bani impusă de adulții care îi exploatează. Locurile cele mai
frecvente folosite pentru exploatarea copiilor prin cerșetorie sunt intersecțiile,
supermarketurile, parcurile, bisericile, sau alte locuri publice aglomerate (intrarea în sălile de
cinema, spectacole, teatre etc.).
În cele mai multe cazuri, familiile victimelor își dau acordul pentru exploatarea
minorilor, în speranța că vor avea de câștigat de pe urma lor. Este cazul familiilor foarte
sărace, care trăiesc sub nivelul de subzistență. Recrutarea copiilor care vor fi exploatați prin
43
cerșetorie se face prin abordarea directă a familiilor, traficanții tratând direct cu părinții
copiilor, sau cu cei în grija cărora se află, sau prin intermediul rețelelor de cunoștințe (iau
legătura cu prietenii sau colegii acestora pentru a fi recomandați, astfel încât familiile copiilor
să capete încredere). În aceste cazuri, copiii sunt fie foarte mici și nu pot reacționa, fie au
anumite suferințe sau handicapuri care impresionează. În unele cazuri, persoanele care
exploatează copiii prin obligarea la cerșetorie sunt chiar părinții acestora sau rudele.
4.4. Victima exploatată prin obligarea la comiterea de infracțiuni
Obligarea la comiterea de infracțiuni a minorilor este o formă de exploatare folosită mai

ales în traficul internațional, dar și în traficul intern. Traficanții profită de faptul că în anumite
țări minorii nu răspund în fața legii pentru faptele lor sau primesc pedepse mult mai mici și
atunci se folosesc de aceștia pentru a comite infracțiuni. În România, minorul nu răspunde
penal până la împlinirea vârstei de 14 ani, între 14 și 16 ani răspunde penal numai dacă se
dovedește că a acționat cu discernământ, iar după vârsta de 16 ani răspunde penal.
În ceea ce privește tipurile de infracțiuni comise de către minori în folosul traficanților,

putem vorbi în cele mei multe cazuri de furturi din buzunare, din magazine sau din locuințe
private.
4.5. Prelevarea de organe
În articolele din Legea nr. 2 din 8 ianuarie 1998, art. 1, alin 3 prelevarea și transportul
de țesuturi și organe umane este definită ca fiind „acea activitate medicală complexă care, în
scop terapeutic, înlocuieşte ţesuturi şi/sau organe umane compromise, morfologic şi
funcţional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind
sănătoase”. Potrivit articolului 2 din aceeași lege, prelevarea transportului de organe și
țesuturi umane nu pot constitui obiceiul vreunei tranzacții. Constrângerea de natură morală
sau fizică asupra unei ființe umane în ceea ce privește transportul sau prelevarea de organe și
țesuturi umane sunt interzise.
Pentru a convinge victimele să ajungă în țara de destinație și să le determine să-ți

doneze anumite organe, traficantul va recurge la diverse metode. De obicei, traficanții le
propun acestora oferte avantajoase de muncă, cu o remunerație considerabilă. În vederea
44
câștigării încrederii, traficanții le plătesc victimelor cheltuielile de drum, obținerea de vize,
deoarece majoritatea plecărilor se fac ilegal. Traficanții oferă susținere victimelor, le ajută în
orice problemă, astfel încât acestea să nu bănuiască ce se ascunde exact în spatele acestor
oferte. În speranța unui trai mai bun, victimele acceptă fără a fi dornice să afle condițiile și
termenii pentru angajarea și prestarea muncii în străinătate. Abia când ajung în străinătate
victimele află scopul adevărat pentru care sunt recrutate. După ce au ajuns la destinație,
victimelor le este comunicat că trebuie să renunțe la un organ, de obicei la rinichi, ficat în caz
contrar ei vor fi lăsați fără documente, în stradă, fără bani, cu riscul de a fi prinși de poliție.
Aceștia văzându-se într-o asemenea situație, necunoscând locul, limba, iar presiunea
exercitată asupra lor este foarte mare, în cele din urmă cedează și își dau acordul în vederea
donării unor organe (Asociația Magistraților Iași, Asociația Alternative Sociale Iași , 2005, p.
42).
Aplicații
Citiți Raportul anual privind situația traficului de persoane în 2017, 2018 și 2019
pe site-ul https://anitp.mai.gov.ro/subiectele/cercetare/rapoarte-anuale/ și
analizați comparativ situația victimelor exploatate prin muncă forțată în această
perioadă. Analizați de asemenea și situația victimei exploatată sexual.
5. Rezumat
Deşi traficul de persoane este reprezentat în mare parte de către traficul de femei
pentru exploatare sexuală, traficul de bărbaţi şi în special de băieţi minori este în
continuă creştere. Chiar dacă majoritatea persoanelor sunt traficate pentru
exploatarea sexuală, celelalte forme pot fi la fel de extinse, dar cu mai puţină
vizibilitate publică. Scopul întregului proces al traficului de persoane este
exploatarea victimei, însă modalitățile de exploatare sunt diferite. Scopul
exploatării este de a câştiga cât mai mulţi bani din munca altei persoane. Strâns
legate de procesul exploatării se află condiţiile precare de muncă şi de trai prin
care victima trece.
45
6. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
- ce caracteristici are victima exploatată sexual?

- care este modul de racolare a victimelor exploatate prin muncă forțată?
- care sunt categoriile vulnerabile la traficul în scopul exploatării prin
cerșetorie?
- ce presupune prelevarea de organe?
- ce infracțiuni comit cu precădere minorii exploatati prin obligarea la
comiterea de infracțiuni?
46
Unitatățile de învățare 7 și 8
Copilul, victimă a traficului de persoane
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.47

2. Obiective ............................................................................................................ pag.47
3. Durată ................................................................................................................ pag.48
4. Conținut
4. Modalități de exploatare a minorilor ......................................................... pag.48
5. Procedura de repatriere .............................................................................. pag.56
6. Asistarea minorului victimă a traficului de persoane la revenirea în România
..................................................................................................................... pag.60
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.63
1. Introducere
Unitățile de învăţare 7 și 8 descriu traficul de copii din perspectiva modalităților de
exploatare, dar și a asistării și reintegrării victimelor. Traficul de minori reprezintă
una din cele mai grave forme de violare a drepturilor copiilor, care pune în pericol
viaţa precum şi dezvoltarea şi viitorul copiilor. Acesta presupune controlarea și
exploatarea copiilor altora sau a propriilor copii cu scopul de a obține foloase
financiare. Bebeluşii şi preadolescenţii sunt traficaţi pentru adopţie, în schimb
majoritatea adolescenţilor sunt traficaţi pentru oferirea de servicii sexuale şi
muncii forţate.
Obiective:
 să cunoască modalitățile de exploatare a minorilor;

 să înțeleagă procedura de repatriere;
 să cunoască și să analizeze metodele de asistenţă a victimelor ;
 să înțeleagă rolul şi competenţele asistentului social în activitatea
practică.
47
2. Durata medie de parcurgere a fiecărei unităţi de învăţare este de 2 ore.
4.1. Modalități de exploatare a minorilor
Protocolul de la Palermo diferenţiază traficul de persoane adulte de traficul de copii:

„orice tip de recrutare a copiilor cu scopul exploatării este considerat trafic, indiferent de
metoda de constrângere, de metoda de recrutare sau alte vulnerabilităţi ale adultului” ( Sector
Project against Trafficking in Women, 2005, 50 ).
În general, copiii sunt exploatați cu scopul de a fi folosiți la muncile casnice sau
agricole, la cerșit, furat, cu scopul de a fi exploatați sexual, pentru a fi dați ilegal spre adopție
sau pentru transplant de organe. Munca uşoară este recunoscută global ca o activitate ce poate
fi întreprinsă de copii, în schimb muncile grele şi în special munca forţată fac parte din
elementele traficului de persoane. Vânzarea şi munca forţată a copiilor este considerată trafic
de persoane indiferent de locaţia unde se petrece exploatarea. O altă formă gravă de
exploatare o reprezintă copiii recrutaţi forţat ca să servească drept soldaţi în zonele
conflictuale sau ca sclavi sexuali. Cu toate că majoritatea copiilor soldaţi au vârste cuprinse
între 15-17 ani, există numeroşi copii de 7-8 ani. UNICEF estimează că mai mult de 300,000
de copii sub 18 ani sunt exploataţi în cadrul conflictelor armate în lume (Global Initiative to
Fight Human Trafficking, 2009, 21). Dezvoltarea personală a copiilor este distrusă în mod
ireparabil întrucât mulţi dintre ei, băieţi şi fete, au fost supuşi practicilor sexuale forţate, au
fost forţaţi să comită acte atroce împotriva comunităţii şi familiei lor, suferind traume de
nedescris.
 Exploatarea sexuală
Traficul în scopul exploatării sexuale nu ar fi posibil dacă nu ar exista o cerere în
continuă creştere pe pieţele negre de peste tot din lume. Exploatarea copiilor în scopul
prestării de servicii sexuale este o crimă indiferent de circumstanţe. Peste 2 milioane de copii
sunt exploataţi în acest scop (Global Initiative to Fight Human Trafficking, 2009, 24).
Turismul sexual infantil este interzis şi degradant pentru copil și are consecinţe devastatoare
pentru acesta, incluzând moartea. Traumele psihologice şi transmiterea de boli sexuale sunt
doar unele dintre aceste consecinţe devastatoare.
În țara noastră s-a constatat că majoritatea victimelor minore exploatate sexual sunt
fete. Principala modalitate de exploatare a minorilor este cea sexuală, procentajul victimelor
48
minore exploatate sexual ridicându-se la cote îngrijorătoare. Au fost identificaţi minori de sex
masculin care au fost exploataţi sexual, cu predilecţie în trafic intern. Aceştia sunt de obicei
racolaţi de către traficanţi, care promitea minorilor câştiguri substanţiale, uşor de realizat, prin
practicarea prostituţiei cu diferiţi clienţi români şi străini. O parte dintre minori sunt plasați şi
în trafic extern, unde traficanţii aveau legături cu complici din aceste ţări, care îi ajutau în
activitatea de traficare a minorilor (ANITP, 2011).
Zona de proveniență a minorilor a fost în principal cea rurală, aceștia confruntându-se
cu o situație materială și socială dificilă. Minorii proveneau din familii dezorganizate, cu un
nivel de trai extrem de scăzut, sau din rândul tinerilor lipsiţi de adăpost, care părăsiseră
anterior centrele de plasament sau adăposturile pentru persoane defavorizate.
Traficanții sunt de obicei persoane care reușesc să devină apropiate, să câștige
încrederea victimei și uneori chiar a familiei. Metoda de convingere cea mai utilizată este cea
denumită de specialiști „loverboy”, adică a pretinsului iubit. Sunt foarte rare cazurile în care
vorbim de răpire, sau alte metode violente. Victimele au fie sentimente de iubire față de
traficanți și atunci sunt dispuse să facă mai multe compromisuri, fie au o mare încredere în
acesta și ignoră unele aspecte care ar putea constitui semne de alarmă.
De obicei traficanții abordează victimele prin intermediul unor cunoștințe sau prieteni,
astfel încât aceștia să aibă de la bun început mai multă încredere. Exploatarea sexuală poate
avea loc și în spațiul virtual al internetului: copiii sunt folosiți pentru producerea de materiale
pornografice (poze, filmulețe) care apoi sunt transmise prin internet clienților, sau sunt
folosite pentru ceea ce se numește „sex online” (atunci când se transmite în direct printr-o
cameră web). Toate aceste forme de exploatare sexuală au consecințe foarte grave pentru
copiii care le cad victime, consecințe care nu dispar odată cu încetarea exploatării.
 Exploatarea prin obligarea la cerșetorie

Traficul de copii pentru cerşetorie forţată este un alt tip de exploatare al copiilor. În
cele mai multe cazuri care au ajuns în atenția poliției, copiii exploatați erau băieți. Fără haine
şi încălţăminte adecvate, subnutriţi, abuzaţi de patron, de alţi cerşetori, de poliţie şi trecători,
aceşti copiii sunt vulnerabili din toate punctele de vedere. Indiferent de vreme sau de starea de
sănătate a copiilor, aceștia sunt forțați să cerșească până strâng suma de bani impusă de adulții
care îi exploatează. Unul dintre copiii forţaţi să cerşească mărturisea despre traficanţi: „Ne
forţau să culegem monezi din apă fiartă ca parte din antrenamentul nostru pentru a înşfăca
lucrurile mai repede. Dacă nu prindeam moneda, ne băteau cu o curea. Un băiat de 11 ani a
49
încercat să fugă, dar a fost prins şi bătut aproape până la moarte” Global Initiative to Fight
Human Trafficking, 2009, 33).
În cele mai multe cazuri, familiile victimelor își dau acordul pentru exploatarea
minorilor, în speranța că vor avea de câștigat de pe urma lor. Este cazul familiilor foarte
sărace, care trăiesc sub nivelul de subzistență. Recrutarea copiilor care vor fi exploatați prin
cerșetorie se face prin abordarea directă a familiilor, traficanții tratând direct cu părinții
copiilor, sau cu cei în grija cărora se află, sau prin intermediul rețelelor de cunoștințe (iau
legătura cu prietenii sau colegii acestora pentru a fi recomandați, astfel încât familiile copiilor
să capete încredere). În aceste cazuri, copiii sunt fie foarte mici și nu pot reacționa, fie au
anumite suferințe sau handicapuri care impresionează. În unele cazuri, persoanele care
exploatează copiii prin obligarea la cerșetorie sunt chiar părinții acestora sau rudele.
Locurile cele mai frecvente folosite pentru exploatarea copiilor prin cerșetorie sunt
intersecțiile, supermarketurile, parcurile, bisericile, sau alte locuri publice aglomerate (intrarea
în sălile de cinema, spectacole, teatre etc.)
 Exploatarea prin muncă

În ceea ce privește minorii traficați în scopul muncii forțate, se observă că în
majoritatea cazurilor ei sunt exploatați în agricultură, domeniul hotelier și mai nou în
construcții. O altă formă ar fi vânzarea diferitelor produse pe stradă, intersecții semaforizate
sau spații publice sau spălarea parbrizelor. Prin amenințări, violență și alte forme de
constrângere minorii sunt forțați să muncească. Există și cazuri în care minorii sunt convinși
să muncească de bunăvoie, chiar și așa putem vorbi de exploatare deoarece acestora le este
deteriorată starea de sănătate și intervine abandonul școlar.
Exploatarea prin muncă poate include diferite mijloace de forțare a victimelor să
muncească (prin amenințări, violență, sau alte forme de constrângere). Există și cazuri în care
nu este nevoie de constrângere, copiii fiind convinși să muncească. Chiar și în aceste situații
putem vorbi despre exploatare prin muncă, dacă această activitate îi pune în pericol sănătatea
sau dezvoltarea sa, de exemplu prin abandonarea școlii.
De cele mai multe ori, exploatarea copilului prin muncă este făcută chiar de către
familie. Copleșiți de sărăcie și de problemele zilnice, părinții îl obligă pe copil să muncească
alături de ei, în vederea sporirii veniturilor familiei. În special în mediul rural părinții
consideră că un copil are datoria de a ajuta de mic în gospodărie, astfel că numeroși părinți își
învață copiii că este mai util și mai eficient să aleagă să muncească în gospodărie și nu numai,
în loc sa-și continue studiile. Astfel, mulți copii ajung sa renunțe la școală încă de la nivelul
50
școlii primare, acest lucru având consecințe grave asupra dezvoltării lor ulterioare
(analfabetism, lipsa unei specializări profesionale, sărăcie). Pe de altă parte, condițiile de
muncă periculoase pot avea efecte devastatoare asupra sănătății și dezvoltării copiilor.
Impactul muncii fizice istovitoare, cum ar fi căratul unor greutăți sau adoptarea unei poziții
nefirești în timpul lucrului poate duce la deformarea organismelor aflate în creștere, sau la
instalarea unui handicap permanent. Consecințele fizice pot fi rezultat al implicării în munca
riscantă, abuz fizic, lipsa nutriției adecvate, comportament sexual riscant, lipsa îngrijirilor
medicale adecvate. În plus, lipsa unui domiciliu permanent, mutarea constantă dintr-un loc în
altul, nesiguranța zilei de mâine, îl împiedică pe copil sa-și facă prieteni care sa-l sprijine și cu
care să socializeze.
 Exploatarea prin obligarea la comiterea de infracțiuni

Așa cum am precizat și în capitolul anterior, această modalitate de traficare a minorilor
este o formă de exploatare folosită mai ales în traficul internațional, ceea ce nu exclude însă
traficul intern. Tipurile de infracțiuni comise de către minori în folosul traficanților sunt în
cele mai multe cazuri furtul din buzunare, din magazine sau din locuințe private. În multe
dintre țările Uniunii Europene, inclusiv în România, minorii nu răspund penal sau primesc
pedepse mai mici, lucru de care profită traficanții pentru a-i implica pe aceștia în comiterea de
infracțiuni.
 Exploatarea copiilor prin implicarea în conflicte armate

Conform UNICEF, copilul soldat este “orice copil, băiat sau fată, sub 18 ani, care face
parte din orice formă de forţă sau grup armat” (www.cfr.org). La nivel internaţional, numărul
estimativ al copiilor care iau parte activ la diverse forme de conflicte armate, în special
războaie civile, este de aproximativ 300.000. Numărul creşte însă anual şi mai mult de
jumătate reprezintă copii din Africa (www.amnestyusa.org, www.bbc.co.uk). Studiile de caz
din El Salvador, Etiopia şi Uganda, ale Coaliţiei Internaţionale împotriva Folosirii Copiilor
Soldaţi, arată că, cel puţin în aceste zone, unul din trei copii este fată (www.irinnews.org),
fetele fiind victime mult mai vulnerabile, deoarece sunt exploatate şi sexual.
Drepturile internaţionale ale copilului consideră drept crimă de război acordarea
permisiunii sau constrângerea copilului să se implice în conflicte armate până la vârsta de 15
ani şi interzic participarea acestuia în războaie până la 18 ani. În realitate, limita de vârstă a
copiilor implicaţi prin constrângere sau de bunăvoie poate fi şi de sub 10 ani
(www.amnestyusa.org).
51
Modalităţile prin care copiii ajung parte activă în războaie sunt specifice de obicei
zonelor din care ei provin:
 copii orfani, în special din Africa, din cauza incidenţei virusului HIV, sau din familii
foarte sărace, care se alătură armatelor pentru hrană şi adăpost;
 copii care se alătură de bunăvoie armatelor, atraşi de stilul de viaţă;
 copii răpiţi de trupe de rebeli, din case, de pe străzi, de la şcoală ori din taberele de
refugiaţi, sau constrânşi să li se alăture sub diverse forme: în Sierra Leone, de
exemplu, unii dintre copiii care ajung în trupele rebelilor RUF, Frontul Unit
Revoluţionar, sunt chiar o parte a celor care supravieţuiesc după ce satele le sunt
atacate, distruse şi părinţii ucişi;
 copii constrânşi să se înroleze în trupele guvernamentale, din cauza numărului
insuficient de soldaţi (www.amnestyusa.org, www.bbc.co.uk,).
Activ, copiii pot fi implicaţi în războaie ca:
 soldaţi;
 spioni, mesageri;
 scuturi umane;
 forţă de muncă: poartă armele soldaţilor, ajută la construirea unor obiective, fetele
gătesc sau îndeplinesc anumite sarcini gospodăreşti etc.;
 exploataţi sexual, în special fetele;
 pentru propagandă politică (www.amnestyusa.org, www.bbc.co.uk).
Copiii sunt preferaţi pentru că sunt mai obedienţi decât adulţii, mai uşor de manipulat şi
au de nevoie de mai puţine resurse, în special de mai puţină hrană. Pot fi antrenaţi astfel incât
să ucidă cu uşurinţă şi să nu le fie frică, mai ales că la această vârstă sentimentul fricii de
moarte nu este foarte dezvoltat. Pentru mai mult curaj şi mai multă supunere, de foarte multe
ori sunt drogaţi înainte de a fi trimişi în luptă (www.bbc.co.uk).
În taberele rebelilor li se spune că vor fi omorâţi dacă nu se supun ordinelor sau dacă
încearcă să fugă. Deseori sunt supuşi unor iniţieri traumatizante, fiind obligaţi să-i omoare sau
să-i mutileze ei înşişi pe cei care încearcă să evadeze.
De cele mai multe ori, copiii care reuşesc să fugă din trupele de rebeli nu se mai pot
întoarce acasă. Pot fi arestaţi de trupele guvernamentale sau pur şi simplu nu sunt primiţi de
familiile lor, purtând stigmatul de a fi luptat alături de duşmani şi de a fi capabili să ucidă.
Situaţia fetelor este şi mai dificilă, multe dintre acestea întorcându-se acasă însărcinate sau cu
52
copii. Ca urmare a traumelor şi a respingerii din partea familiei, reabilitarea este un proces
extrem de dificil, dar proiecte de acest gen există în multe state, precum Mozambique, Angola
ori Somalia. Reabilitarea include în primul rând tratarea dependenţei de droguri şi tratamentul
psihologic împotriva stresului posttraumatic, coşmarurilor, agresivităţii, depresiei, vinovăţiei,
anxietăţii, fricii şi tendinţei de izolare. Conform Fundaţiei Christian Children’s, ONG implicat
în cazuri de reabilitare a unor foşti copii soldaţi, un astfel de proces poate dura chiar şi până la
trei ani (www.vision.org). Însă mulţi dintre foştii copii soldaţi nu au acces la astfel de
programe.
 Internetul și telefonia mobilă

Telefonia mobilă și internetul au devenit foarte rapid un lucru obișnuit în viața noastră
de zi cu zi, fiind principala activitate de recreere a copiilor, înlocuind jocurile în aer liber şi
socializarea cu familia şi prietenii. Lipsa unei alternative pentru activităţile extraşcolare şi
promovarea de false modele în media duc la crearea unor modele negative pe care copiii le
vor adopta.
Copii au telefoane mobile de la vârste din ce în ce mai mici (10 ani sau chiar mai
puțin). Copiii și tinerii consideră internetul un spațiu unde au foarte multă libertate, unde se
pot distra și își pot face prieteni. Site-urile de socializare şi discuţiile pe internet sunt
principalele mijloace preferate de copii pentru a interacţiona cu alte persoane. Informații
personale personale cum ar fi preferinţe, muzică sau filme preferate, fotografii personale etc.
postate de copii pe astfel de site-uri devin surse de informații pentru traficanți, care își vor
concepe ofertele în funcție de aceste informații.
Specialiștii nu pot vorbi în acest moment despre o legătură clară între internet și
exploatarea copiilor. Aceștia vorbesc despre un număr de cazuri, nu despre un fenomen, sau o
metodă frecventă de recrutare. Totuși, specialiștii afirmă că internetul poate deveni un mediu
important de recrutare. Această opinie este explicată prin creșterea accesului la Internet în
gospodăriile din România și prin frecvența din ce în ce mai mare a folosirii internetului pentru
a cunoaște noi prieteni. S-a constatat că o parte din copiii traficați aveau cunoștințe de
navigare pe internet, de folosire a camerei web, sau de navigare pe internet prin intermediul
mobilului. Explicația pentru care Internetul nu constituie în acest moment un mediu frecvent
de recrutare este faptul că grupurile cele mai vulnerabile (copii din familii sărace, cu
probleme) nu au acces la calculator și Internet (
http://anitp.mai.gov.ro/ro/trafic/rapoarte.php).
53
Recrutarea prin intermediul internetului nu diferă în esență de cele față în față.
Traficantul urmărește același lucru: să câștige încrederea victimei și să afle care îi sunt
vulnerabilitățile: are nevoie să fie apreciată, are nevoie de bani, dorește să plece în străinătate,
are probleme în comunicarea cu părinții etc. Toate aceste lucruri se pot afla foarte ușor încă de
la primele schimburi de mesaje. Se întâmplă ca prin intermediul internetului fete cu aspect
fizic plăcut să primească oferte sau sfaturi de la pretinși impresari ai unor agenții de
fotomodele. Aceștia pot face ca o ofertă să sune foarte tentant, să pară de nerefuzat, o șansă
unică de a-ți schimba destinul. Deciziile luate în astfel de momente pot face diferența între o
viață obișnuită și una de exploatare ( http://anitp.mai.gov.ro/ro/trafic/rapoarte.php)
Copiii sunt vulnerabili în faţa traficanţilor printr-un set de caracteristici speciale care îi
diferenţiază de adulţi. Vulnerabilitatea şi dependenţa copiilor faţă de adulţi sunt exploatate de
traficanţi, iar copiii sub 10 ani sunt în mod special vulnerabili şi dependenţi de o persoană
adultă de care se ataşează emoţional. Acest grup de persoane este mai atrăgător pentru
traficanţi datorită acelor caracteristici care îi fac mai vulnerabili. Copiii se supun mai uşor
adulţilor (atât părinţilor cât şi altora), nu pot evalua riscurile corect şi nu-şi pot exprima
îngrijorările corespunzător, pot fi păcăliţi mai uşor decât adulţii şi nivelul de educaţie este
mic. Mai mult decât atât, copiii sub vârsta de 10 ani sunt dependenţi de adulţi pentru a li se
satisface nevoile fizice de bază, cum ar fi hrana, adăpost şi ataşament emoţional. Dacă vârsta
copilului este mai mică de 7 ani, el poate fi manipulat în a-şi uita identitatea reală şi a şi-o
asuma pe cea a traficantului. Pentru a fi scos din ţară copilul poate fi trecut pe paşaportul
părintelui fals uneori chiar fără a se cere o poză ( Sector Project against Trafficking in Women
eds., 2005, 51).
Modalitățile de recrutare sunt diferite, mergând de la înșelăciune, la constrângere sau
forță, prin promisiuni legate de: căsătorie de convenienţă, cerşetorie, călătorie, studii în
străinătate, reprezentări pornografice sau chiar răpire. Majoritatea copiilor traficați sunt
recrutați de către o persoană cunoscută (în proporție de 93% în anul 2010), procentul fiind
mult mai mare faţă de victimele adulte, recrutate prin aceeaşi metodă. În unele cazuri, fete
care au fost traficate devin la rândul lor traficanți, întorcându-se în satele natale pentru a
recruta alte persoane pe care le tentează cu promisiunea unui confort material și a unei vieți
mai bune. În cazul unor copii foarte mici, membrii familiei (părinți, frați, unchi, mătuși) sunt
cei implicați în trafic. Într-o măsură mai redusă, dar nu mai puţin importantă, au fost
identificaţi minori recrutaţi prin promisiuni legate de: căsătorie de convenienţă, cerşetorie,
călătorie, studii în străinătate, reprezentări pornografice sau chiar situaţii în care minorii au
fost răpiţi.
54
Persoanele care preiau copiii le oferă în perioada exploatării lor hrană, haine, adăpost și
chiar droguri, obligându-i să reîntoarcă prin muncă valoarea acestora. Copiii sunt exploatați
un timp îndelungat (până la 12 ore/zi) nu primesc bani pentru activitățile lor, sunt abuzați
fizic, hrăniți prost și chiar supuși perversiunilor sexuale. Unii dintre ei sunt mutilați
intenționat de către persoanele care îi exploatează, cu scopul de a obține profit. Libertatea lor
de mișcare este adesea sever restricționată și mulți copii sunt amenințați de către cei care îi
controlează cu pedepse fizice dacă nu produc destui bani sau dacă nu predau cea mai mare
parte a câștigurilor realizate.
Majoritatea copiilor traficați suferă prin separarea de comunitatea unde au trăit, prin
condițiile vitrege de viață și muncă, prin amenințările proxeneților, ale traficanților, prin
neîncrederea în autorități, lipsa unui statut legal și astfel dezvoltă relații de dependență
emoțională cu traficanții lor (iubindu-i și urându-i în același timp). Traficantul devine singurul
adult pe care copilul îl cunoaște în țara unde este exploatat.
Chiar dacă reușesc să „evadeze” din lumea traficului și se întorc acasă, impactul social
este puternic, în sensul că familia îl poate respinge, nu mai are abilități sociale, educative
comparativ cu ceilalți copii. De multe ori, copiii se întorc în același mediu din care au fost
traficați inițial, cu toate că aici condițiile au rămas neschimbate. Mediile sociale abuzive,
sărăcia generalizată, discriminarea și marginalizarea socială, lipsa unor oportunități de
angajare în muncă, accesul limitat la educație, mecanismele uneori ineficiente de acordare a
asistenței sociale, precum și faptul că traficanții sunt în libertate reprezintă doar câteva dintre
problemele cu care se confruntă.
De asemenea, impactul psihologic este un prag greu de trecut, sentimentele de rușine și
vinovăție conducând la lipsa încrederii, la gânduri și tentative de suicid. La toate acestea se
adaugă suferințele fizice la care copilul a fost supus în timpul exploatării (violența fizică din
partea traficanților, clienților sau proxeneților, contactarea de boli cu transmitere sexuală).
Stigma socială severă, respingerea de către familiile lor, mediul familial dificil și
sentimentele de rușine sau vinovăție pot complica și mai mult situația grea a copiilor traficați,
făcându-i să se simtă izolați și neînțeleși. Lipsa unor abilități sociale și educaționale limitează
capacitatea lor de a se integra în rândul celorlalți copii, le minimalizează opțiunile pentru
viitor și sporește șansele ca ei să fie traficați în mod repetat. Copiii care aleg să depună
mărturie împotriva traficanților au de înfruntat amenințări la adresa securității lor și trăiesc
într-o permanentă teamă pentru ei și familiile lor.
55
4.2. Procedura de repatriere
Etapele procesului de traficare a copiilor presupune parcurgerea acelorași etape ca și în

cazul traficului persoanelor adulte, mergând de la recrutare, transport, vânzare, sechestrare și
exploatare, revânzare, până la evadare și repatriere. Ne vom opri asupra procedurii de
repatriere a copiilor victime ale traficului de persoane.
Procedura de repatriere a copiilor este complexă, de aceea ea presupune parcurgerea
mai multor etape, unele dintre aceste etape desfășurându-se în țară, altele în străinătate. Având
ca scop optimizarea măsurilor privind repatrierea copiilor neînsoțiți, aflați ilegal pe teritoriul
altor state, precum și a prevenirii abandonului copiilor români în afara granițelor țării, a fost
încheiat un Protocol de colaborare între Ministerul Afacerilor Externe, prin Direcția Relații
Consulare, Ministerul de Interne prin Direcția Generală de Evidență Informatizată a persoanei
și Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție (a fost transformată în Direcția
Protecția Copilului, subordonată Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale). Această
colaborare interinstituțională la nivel central nu poate fi decât în beneficiul minorilor traficați,
însă trebuie precizat că actorii implicați în aplicarea procedurilor legate de repatriere nu sunt
numai organele centrale ale administrației de stat, ci și cele locale, organizații
neguvernamentale, precum și persoane private din țară și străinătate.
Este necesar să fie clarificate unele aspecte juridice în domeniu, mai ales că experiența
acumulată prin tratarea coordonată a aspectelor legate de protecția copilului neînsoțit, inclusiv
repatrierea acestuia poate constitui un sprijin real și totodată un argument puternic pentru
crearea unor reglementări cuprinzătoare în domeniu.
În perioada în care copilul se află în străinătate autoritățile străine și cele din România
vor colabora în privința schimbului de informații referitoare la cazul respectiv. Vor putea fi
implicate nu numai autoritățile române, ci și organizații neguvernamentale care furnizează
servicii de asistență și protecție victimelor traficului de persoane, însă aceste ONG-uri vor
sprijini autoritățile în demersurile lor și nu se vor substitui acestora.
Copiii neînsoțiți aflați pe teritoriul altei țări nu sunt neapărat victime ale traficului de
persoane, dar sunt vulnerabili de a intra sub controlul unui adult care îi exploatează ulterior. În
timp ce copilul se află pe teritoriul statului străin, Misiunea diplomatică sau consulară a
României va primi o înștiințare în legătură cu existența unui minor neînsoțit de părinți sau
reprezentant legal, care se declară cetățean român. Înștiințarea poate proveni de la:
 autoritate a statului în care funcționează oficiul diplomatic sau consular român;
56
 o organizație neguvernamentală;
 o persoană fizică;
 de la copilul în cauză;
 de la membrii familiei din țară, prin intermediul autorităților române.
În situația în care înștiințarea este făcută de altcineva decât autoritățile statului pe

teritoriul căruia se află minorul, Misiunea diplomatică sau Oficiul consular va anunța aceste
autorități cu privire la solicitarea primită și le va cere sprijinul pentru identificarea, asigurarea
protecției și asistenței minorului până la eventuala repatriere a acestuia. Misiunea diplomatică
și consulară mijlocește practic un schimb de date despre caz între autoritățile străine și
autoritățile române competente, care hotărăsc împreună asupra momentului repatrierii. La
misiunile diplomatice și consulare unde există atașat de afaceri interne, acesta va prelua cazul
și va îndeplini procedurile specifice de repatriere.
Astfel, Misiunea diplomatică sau consulară a României are obligația de a verifica dacă
sesizarea conține suficiente elemente asupra cetățeniei și identității copilului, iar dacă
răspunsul este afirmativ comunică sesizarea Ministerului Afacerilor Externe Român
(MAE)/Direcția Generală de Afaceri Consulare (DGACo). În vederea completării datelor
necesare identificării copilului, dacă se consideră necesar, se poate solicita un interviu cu
copilul respectiv, respectând însă standardele internaționale în vigoare. După completarea
datelor necesare identificării, acestea se comunică imediat Ministerului Afacerilor Externe din
România prin DGACo, care va comunica la rândul său Ministerului Administrației și
Internelor și Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei (DGEIP)/ Direcției de
Pașapoarte datele primite de la Misiunea diplomatică sau consulară în vederea identificării
copilului. În cazul în care copilul solicită revenirea de urgență în țară MAE/DGACo poate
anunța și direct Direcția Protecția Copilului (DPC) din cadrul Ministerului Muncii, familiei și
Protecției Sociale.
Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei/ Direcția de Pașapoarte
realizează identificare în baza centralizată de date (nume, prenume, data și locul nașterii, tatăl,
mama, BI/CI, CNP., domiciliul), informează DPC și poate solicita serviciilor sociale județene
(Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului/DGASPC) să ia legătura cu
familia/unitatea unde a fost instituționalizat copilul pentru a informa despre situația în care se
află acesta și a obține acordul părinților/tutorelui/unității unde a fost instituționalizat copilul în
vederea repatrierii.
57
După stabilirea identității copilului DGEIP transmite DGACo rezultatul verificărilor.
În cazul în care copilul nu deține un pașaport valabil, se comunică și acordul Direcției de
Pașapoarte, în vederea eliberării unui document de călătorie provizoriu (pașaport consular,
titlu de călătorie) pentru revenirea în țară. Documentul va fi înmânat copilului sau
însoțitorului acestuia numai în momentul în care sunt primite din țară toate autorizațiile
necesare în vederea repatrierii.
În situația copiilor care nu se identifică în evidențe cu datele transmise de autoritățile
străine, DGEIP transmite rezultatul verificărilor către DGACo, care la rândul ei informează
Misiunea diplomatică sau consulară. În cazul în care copilul nu se identifică în evidențele
DGEIP, Misiunea diplomatică sau consulară decide în urma unui interviu detaliat cu copilul
dacă ar exista posibilitatea ca acesta să fie cetățean român și îi eliberează un document de
călătorie provizoriu, cu mențiunea „identitate incertă”. Se va ține cont de orice document,
chiar dacă este expirat, declarațiile unor terți, cunoașterea unor fapte, locuri, persoane etc.
În România, DGEIP de la nivelul județului unde copilul domiciliază transmite DPC din
cadrul Ministerului Muncii datele de identificare a copilului, în vederea demarării
procedurilor interne de evaluare a situației familiale a acestuia. La rândul său DPC solicită
Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului de la nivelul județului pe raza
căruia domiciliază copilului efectuarea în regim de urgență a anchetei sociale și redactarea de
recomandări referitoare la măsurile preconizate a se lua de către acest serviciu public de
asistență socială. Ancheta socială cu recomandările solicitate este trimisă către DPC, care
ulterior o va trimite Direcției Relații Consulare. Această instituție va trimite la rândul său
ancheta socială Misiunii diplomatice sau consulare a României din țara unde a fost găsit
minorul neînsoțit. De aici documentul va intra în posesia autorităților competente din țara
respectivă și este informat autorul sesizării despre îndeplinirea procedurii în vederea
repatrierii. Se solicită autorităților străine copia documentelor întocmite cu privire la caz.
Autoritățile străine sunt obligate să anunțe din timp Misiunea diplomatică sau
consulară a României cu privire la data, ora și locul de plecare/sosire a minorului, punctul de
frontieră la intrarea în România , precum și dacă minorul este însoțit sau nu. În cazul în care
minorul este însoțit vor fi clarificate aspecte legate de cheltuielile legate de deplasarea
însoțitorului, iar dacă minorul este neînsoțit este predat personalului de bord de către
autoritățile străine sau de către Misiunea diplomatică/consulară a României.
Direcția Generală de Afaceri Consulare va informa Inspectoratul General al Poliției de
Frontieră, Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei și Direcția Protecția
Copilului (DPC) din cadrul Ministerului Muncii. DPC este obligată să comunice în cel mai
58
scurt timp Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) de la
nivelul județului în raza căruia domiciliază copilul toate informațiile legate de sosirea
copilului, în vederea întâmpinării și preluării acestuia de către un reprezentant desemnat.
Numele acestui reprezentant al DGASPC va fi comunicat poliției de frontieră. Reprezentanții
punctului de frontieră preiau copilul de la aeronavă și efectuează procedura de trecere a
frontierei. Copilul este predat apoi părinților sau reprezentantului DGASPC în baza unui
proces verbal, după legitimarea prealabilă a persoanei care îl preia. Reprezentantul DGASPC
va însoți copilul fie la domiciliul părinților, fie la serviciul care îi va asigura protecție,
conform recomandărilor prevăzute în ancheta socială.
În cazul în care după revenirea copilului în țară, acesta nu a fost încredințat părinților,
DGASPC de pe raza județului unde domiciliază copilul va analiza cazul respectiv și în funcție
de nevoile identificate se va stabili una dintre următoarele măsuri, conform Legii nr 272/2004
privind protecția și promovarea drepturilor copilului: măsura plasamentului în regim de
urgență, reintegrarea în familia naturală, plasament în familia lărgită (rude până la gradul IV),
plasament la o persoană/familie, plasament la asistentul maternal, tutela, plasament într-un
centru de plasament rezidențial public sau privat. Hotărârea prin care se stabilește măsura de
protecție este dată de către Tribunal, este motivată și la pronunțarea ei se ține cont de nevoile
copilului, identificate prin ancheta socială, declarațiile părinților sau ale reprezentantului
legal.
După preluarea copilului de către familie, sau stabilirea unei măsuri de protecție pentru
acesta reprezentanți ai MAI/DGACo vor purta discuții cu minorul referitoare la: Împrejurările
și factorii determinanți ai plecării din țară, persoanelor care l-au ajutat, mijloacele de transport
folosite, traseul parcurs, punctul de frontieră folosit, țările tranzitate, țara și localitatea de
destinație, identitatea altor persoane cu care a făcut deplasarea, orice alte date de interes
operativ referitoare la traficanți/rețele de traficanți, abuzatori, proxeneți etc. Aplicarea
metodelor/tehnicilor de investigație se efectuează de către specialiști din cadrul poliției care
au experiență în comunicarea cu copiii, inclusiv cu cei care au suferit diverse traume (ILO,
Salvați Copiii, 2004, 27-28).
Ședințele de judecată în cauzele în care sunt implicați minori, victime ale traficului de
persoane, prostituție infantilă, proxenetism sau pornografie cu minori nu sunt publice. La
aceste ședințe pot asista părțile, reprezentanții lor, apărătorii sau persoanele a căror prezență
este considerată necesară de către instanță.
59
În paralel cu investigația desfășurată de organele abilitate serviciul public specializat, în
mod direct sau în cooperare cu ONG-urile, ia măsuri în vederea înscrierii/reînscrierii copilului
într-o formă de învățământ adecvată, asigurarea asistenței medicale, consiliere psihologică,
juridică, cursuri de calificare/recalificare, identificarea unui loc de muncă, obținerea unei
locuințe sociale etc.
Monitorizarea cazului unui copil repatriat și reintegrat în familie, sau pentru copilul
cuprins în alte forme de protecție se face pentru o perioadă de cel puțin șase luni.
4.3. Asistarea minorului victimă a traficului de persoane la revenirea în România

(exemplu de bună practică Centrul pilot pentru protecția copilului victimă a traficului
de ființe umane, DGASPC sector 2 București)
După identificarea minorului victimă a traficului de persoane și înregistrarea cazului se

va asigura intervenția de urgență într-un centru special destinat protecției copilului victimă a
traficului de persoane. Sesizarea poate fi făcută de către: poliție, servicii sociale, organizații
internaționale, ONG-uri, persoane juridice sau fizice, victima însăși. Sesizarea va fi preluată
de către asistentul social din cadrul instituției sesizate și trebuie să cuprindă următoarele
informații de bază: datele de identificare ale victimei (nume, data și locul nașterii, adresă etc.),
situația familială, studii, starea de sănătate, scurt istoric al experienței traumatizante, asistența
acordată până în acel moment.
Înregistrarea cazului se realizează conform procedurii instituției la care a fost făcută
sesizarea și este confidențială.
Vom prezenta un model de buna practică, referitor la serviciile oferite minorilor victime
ale traficului în centrul de primire în regim de urgență, sectorului 2, Municipiul București. În
acest centru minorilor le sunt oferite următoarele servicii:
- Protecţie de urgenţă în regim rezidenţial: Găzduire.
- Asistenţă socială în vederea asigurării protecţiei şi reintegrării;
- Asistenţă medicală;
- Asistenţă psihologică şi consiliere psihologică;
- Asistenţă psio-pedagogică şi de petrecere a timpului liber;
Categoria de persoane beneficiare:

 Copii găsiţi neacompaniaţi pe teritoriul altor ţări, victime ale traficului de fiinţe
umane. (Copii din familii sărace, dezorganizate, cu nivel scăzut de educaţie).
60
 Copii refugiaţi;
 Copii în risc de a fi traficaţi;
 Numărul beneficiarilor variază în funcţie de sesizările primite;
 Capacitatea centrului este de 16 copii.
Modalitatea de selectare a beneficiarilor:
La sesizarea Direcției Protecția Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, (DPC), Poliţia de Frontieră, OIM, Consulate şi Ambasade şi alte organisme
internaţionale.
Modalităţile de implicare a beneficiarilor în activităţile desfăşurate:
Realizarea programelor individuale, (în funcţie de problemele de natură psihologică,

psihiatrică, familială şi medicală ale fiecăruia)
Modalităţile de control periodic al calităţii serviciului:
Audit intern (prin Corpul de control al Direcţiei) şi extern (DPC, Protecţia Muncii,
Direcţia de sănătate Publică a Municipiului Bucureşti, Reprezentanţii ISO).
Modalităţile periodice de control al gradului de satisfacţie a beneficiarilor

Chestionare de evaluare a satisfacţiei beneficiarilor.
Efectele benefice ale activităţii la nivelul comunităţii:

a. Modalităţile de informare a comunităţii privind activităţile şi rezultatele acestora
b. Alte comentarii privind activitatea desfăşurată: Alături de activităţile de asistenţă
pentru copiii repatriaţi, prevenirea traficului de persoane ocupă un loc important.
Aceasta are în vedere atât intervenţia directă în cazul familiilor vulnerabile, cât şi
prevenirea recidivei.
Descrierea activităților desfăşurate şi a metodologiilor de lucru

A. Protecţie de urgenţă în regim rezidenţial: Găzduire
Centrul este amplasat într-o zonă comercială, permiţând uşor accesul beneficiarilor la
serviciile centrului.
B. Servicii de asistenţă socială în vederea asigurării protecţiei şi reintegrării;
61
La sosirea în centru se realizează evaluarea iniţială a copilului. Centrul utilizează o fişă
de evaluare iniţială în care sunt înregistrate toate datele privind situaţia copilului şi familiei
sale, cauzele care au determinat traficul. De asemenea, se întocmeşte dosarul cazului, se
efectuează anchete sociale (pt. copiii din Bucureşti), sunt informate familiile copiilor (pt.
copiii din Bucureşti), este pregătită familia pentru reintegrarea copilului (pt. copiii din
Bucureşti) şi copilul este acompaniat pentru integrare social-profesională şi familială.
Stabileşte legătura cu serviciile de protecţie a copilului şi centrele de tranzit din localităţile de
domiciliu ale victimei şi solicită acestora anchetă socială.
Ieşirea copilului din centru se face pe baza următoarelor documente:
- Proces verbal de predare-primire;
- Proces verbal de predare-primire a obiectelor personale ale copilului;
- Copie după dosarul copilului;
- Documentele de identificare ale copilului (certificat de naştere, C.I., B.I., paşaport).
Copilul este încredinţat unui reprezentant al Direcţiei Judeţene pentru Protecţia
Copilului de la domiciliul copilului împreună cu copie după dosarul copilului, pe baza unui
proces verbal de predare-primire, sau familiei pe baza împuternicirii date de Direcţia pentru
Protecţia Copilului de la domiciliul copilului.
DGASPC-ul de la domiciliul copilului (după stabilirea celor mai bune măsuri pentru
integrarea copilului), face evaluări periodice şi informează Centrul Pilot despre orice
schimbare survenită în evoluţia cazului.
Centrul asigură monitorizarea situaţiei fiecărui copil pe o perioada de minimum 6 luni,
până la finalizarea procesului de reabilitare şi reintegrare socială, şi informează periodic
Directorul General al DGASPC, DPC, OFICIUL PENTRU PREVENIREA TRAFICULUI
DE FIINŢE UMANE, DGCCOA, OIM, despre situaţia copilului. Asigură respectarea
integrală a drepturilor lor, fără nici o discriminare, inclusiv respectarea strictă a
confidenţialităţii în ceea ce priveşte identitatea personală şi privată.
C. Asistenţă medicală
La sosirea în Centru, echipa medicală (medic şi asistenta medicală de serviciu)
realizează evaluarea medicală primară, face apoi igienizarea copilului şi asigură materialele
necesare efectuării toaletei zilnice a copilului. În funcţie de rezultatele evaluării medicale
primare se procedează la acordarea tratamentului medical corespunzător pentru ameliorarea
stării de sănătate a copilului. Trebuie menţionat ca cea mai mare parte a copiilor găzduiţi în
62
centru au suferit traume şi vin cu tratament medical prescris în străinătate. Urmare a acestei
situaţii se realizează evaluarea psihiatrică şi se stabileşte planul de recuperarea
psihoterapeutică. Acesta este completat de psiholog, care după evaluarea inițială stabileşte şi
aplică terapia corespunzătoare fiecărui beneficiar.
D. Asistenţă psihologică în scopul diagnosticării, stabilirii unui plan de intervenţie şi
consiliere psihologică
Aceasta presupune (evaluarea iniţială, evaluarea psihologică, delimitarea problemei.

Aceste informaţii sunt consemnate în fişa de evaluare primară). În funcţie de rezultatele
evaluării primare se elaborează planul de intervenţie, împreună cu echipa multidisciplinară a
centrului. Acesta presupune consilierea psihologică, planul de recuperare psiho-terapeutică,
precum şi consilierea familiei în vederea integrării socio-profesionale şi
familiale ale copilului.
E. Asistenţă psiho-pedagogică şi de petrecere a timpului liber:
Acesta are in vedere informarea copilului privind Regulamentul de

funcţionare a centrului, organizarea de programe de pregătire şcolară,
organizare de activităţi de timp liber (conform vârstei şi nivelului de educaţie
al fiecărui beneficiar). Beneficiarii sunt încurajaţi să participe şi să se implice
în toate activităţile organizate în centru, să facă propuneri de îmbunătăţire a
activităţii.
Aplicaţii
Vizionați filmul documentar „Vise sfărâmate”. Identificați și analizați

modalitățile de exploatare a minorilor.
5. Rezumat
Din ce în ce mai mulți copii (băieți și fete) sunt traficați pentru a fi exploatați
în scopuri comerciale. În căutarea unui viitor mai bun, copiii pot fi ademeniți
de traficanții care fac false promisiuni. Mulți tineri sunt atrași de promisiunea libertății
63
personale, a unei mai bune calități a vieții, în timp ce alții o văd doar ca pe o ocazie de a
câștiga bani pentru a-și întreține familia și pe ei înșiși. În unele cazuri, copiii se pot angaja în
cunoștință de cauză să lucreze în industria sexului, dar acest lucru nu presupune înțelegerea
exactă de către aceștia a condițiilor care îi așteaptă odată ajunși acolo. În general, copiii sunt
exploatați cu scopul de a fi folosiți la muncile casnice sau agricole, la cerșit, furat, cu scopul
de a fi exploatați sexual, pentru a fi dați ilegal spre adopție sau pentru transplant de organe.
De multe ori, copiii se întorc în același mediu din care au fost traficați inițial, cu toate că aici
condițiile au rămas neschimbate. Mediile sociale abuzive, sărăcia generalizată, discriminarea
și marginalizarea socială, lipsa unor oportunități de angajare în muncă, accesul limitat la
educație, mecanismele uneori ineficiente de acordare a asistenței sociale, precum și faptul că
traficanții sunt în libertate reprezintă doar câteva dintre problemele cu care se confruntă. De
asemenea, impactul psihologic este un prag greu de trecut, sentimentele de rușine și vinovăție
conducând la lipsa încrederii, la gânduri și tentative de suicid.
6. Test de evaluare a cunoştinţelor
1. Care este principala modalitate de exploatare a minorilor?

2. Cum sunt racolați minorii pentru trafic în scopul cerșetoriei?
3. Care sunt modalitățile de exploatare a minorilor prin muncă forțată?
4. Care este procedura de repatriere a minorilor?
5. Precizați care sunt serviciile oferite minorului traficat după repatriere.
64
Legislația privind traficul de persoane în România și la nivel

internațional
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.65

2. Obiective ............................................................................................................ pag.65
3. Durată ................................................................................................................ pag.65
4. Conținut
1. Legislația internațională ............................................................................... pag.66
2. Legislația din România ................................................................................ pag.70
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.75
1. Introducere
Unitatea de învățare 9 prezintă cadrul legislativ internațional și național care vizează
domeniul traficului de persoane. La nivel internaţional au fost elaborate şi adoptate
instrumente legislative menite să reglementeze implementarea politicilor anti-trafic.
România a adoptat gradual, împreună cu alte state ale lumii un ansamblu de măsuri
legislative în scopul prevenirii şi combaterii fenomenului de trafic de persoane.
Cunoaşterea unui evantai cât mai larg de informații despre legislația în domeniu este
deosebit de utilă asistentului social pentru a-şi atinge mai uşor obiectivele, a înțelege
și aplica măsurile de asistență și reintegrare a victimelor.
După studierea acestei unităţi tematice, studenţii vor fi capabili:

 să explice și interpreteze cadrul legislativ în domeniul traficului de persoane;
 să cunoască legislația internațională în domeniu;
 să dezvolte un mod de gândire si a unei atitudini responsabile fata de
activitatea desfăşurată.
65
4.1. Legislația internațională
Traficul de fiinţe umane este o crimă împotriva umanităţii, un fenomen social cu o

amploare deosebită, care tinde să cuprindă întreaga lume. În toate societățile contemporane
orice fenomen social trebuie reglementat printr-un set de norme, reguli și acțiuni elaborate de
specialiști din diverse domenii, traficul de ființe umane reprezentând unul dintre acestea.
La nivel internaţional au fost elaborate şi adoptate instrumente legislative menite să
surprindă dinamica şi să reglementeze implementarea politicilor anti-trafic
Cel mai important document internaţional îl reprezintă Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948. În acest
document se încurajează respectarea drepturilor omului şi libertăţilor acestuia, promovându-se
drepturile personale, civile, politice, economice, sociale şi culturale ale omului.
În ciuda existenţei diferitelor legislaţii ce interzic sclavia, aceasta încă mai există.
Convenţia Ligii Naţiunilor privind Sclavia a interzis sclavia în 1926, iar Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului din 1948 declară în Articolul 4 sclavia şi tratamentul inuman o violare a
drepturilor omului. În 1966 Acordul Internaţional asupra Drepturilor Civile şi Politice a fost
ratificat de 149 de ţări, acestea fiind de acord cu interzicerea sclaviei, a comerţului cu sclavi şi
a muncii forţate.(Van den Anker, 2004, 17).
Protocolul Opţional Al Convenţiei Drepturilor Copilului, semnat la data de 6
septembrie 2000 și ratificată la 18 octombrie 2001, interzice vânzarea copiilor, prostituţia
acestora precum şi pornografia. Din 1945 sclavia a făcut mai multe victime, iar cauzele pentru
care oamenii sunt vulnerabili includ situaţia economică precară şi corupţia actorilor din
guvernământ. Atât timp cât cei responsabili de securitatea şi protecţia cetăţenilor închid ochii,
numărul traficanţilor va creşte şi la fel şi numărul de victime.
În 1919, Acordul Ligii Naţiunilor cerea asigurarea de condiţii de angajare corecte si
umane pentru toţi oamenii şi să se lucreze împreună pentru a eradica traficul de persoane
pentru exploatarea sexuală a femeilor şi copiilor. Pe parcursul secolului 20, instrumentele de
oprire a traficului de persoane se concentrau asupra cazurilor de răpire a fetelor şi trecerea lor
peste frontieră ilegal cu scopul prostituării acestora. În 1921 şi în 1933 au intrat în vigoare
Convenţia pentru Eradicarea Traficului de Femei şi Copii şi Convenţia pentru Eradicarea
Traficului de Femei Mature. Dorinţa de a declara infracţiune traficul de femei cu scopul
prostituării a continuat cu adoptarea Convenţiei pentru Eradicarea Traficului de Persoane şi a
Exploatării Prostituţiei Altora în 1949. În acea perioadă accentul era pus pe legătura dintre
trafic de persoane în scopul exploatării sexuale şi prostituţie. Asta înseamnă că alt tip de trafic
66
nu era inclus în legislaţie. Realitatea de astăzi oferă dovezi clare în privinţa traficului de
persoane pentru organe, cerşetorie, muncă forţată şi exploatare sexuală.
În anul 2000 s-a semnat la Palermo, în Italia, Protocolul de la Palermo. Până în
decembrie 2002 a fost semnat de către 115 state şi a fost ratificat de 21. Se face o distincţie
clară între cei ce folosesc constrângerea şi abuzul pentru a transporta oameni cu scopul
exploatării şi acele persoane care fac contrabandă cu oameni, primind bani de la ei pentru a fi
trecuţi ilegal graniţele unei ţări (ca de exemplu victimele persecuţiei şi cei ce caută azil). Sunt
incriminate toate formele de exploatare: exploatare sexuală, muncă forţată sau servicii, sclavie
sau practici similare sclaviei, servitute sau prelevarea de organe.
Incluse în acest protocol se regăsesc şi măsurile pe care ţările pot să le ia în mod
opțional cu privire la protecţia victimelor: identitatea lor trebuie protejată, asistenţă juridică,
recuperare fizică, psihologică şi socială, să le acorde cazare, consiliere şi informaţii într-o
limbă înţeleasă de victimă, oportunităţi de angajare, educare şi training ţinând cont de vârsta,
genul şi nevoile speciale ale victimei. Fiecare stat trebuie să-i ofere victimei un mediu sigur
atât timp cât aceasta se află pe teritoriul ţării respective (Van den Anker, 2004, 64).
În 2005 Convenţia asupra Planului de Acţiune Împotriva Traficului de Persoane
susţinută de Consiliul European conţine reglementări ce privesc protecţia victimelor şi
specifică mecanismele de a monitoriza victimele fără documente ale traficului de persoane.
Pe lângă cele expuse mai sus, Protocolul și Convenția 19 conțin norme pentru
prevederile procesual-penale naționale, dar și alte norme importante:
 Asigurarea măsurilor care oferă victimelor traficului posibilitatea de a obține
compensație pentru pagubele suferite (prevedere obligatorie);
 Protejarea identității și intimității victimelor prin respectarea confidențialității pe
parcursul procesului penal (art. 6.1. al Protocolului, prevedere este discreționară);
 Norme cu privire la informarea și ajutorul victimelor traficului în scopul oferirii
posibilității de a-și expune părerile în cadrul proceselor judecătorești și administrative
relevante (art. 6.2, prevedere discreționară);
 Măsuri eficiente de protejare a martorilor contra răzbunărilor și intimidărilor precum:
protecția fizică, limitarea în dezvăluirea informației ce ține de identitatea lor și locul
unde se află, mărturia să fie dată prin intermediul camerelor video (art. 24.al
Convenției, prevedere discreționară);
19
Normele stabilite în urma Convenției se aplică și la Protocol precum și infracțiunilor stabilite în concordanță
cu Protocolul, art. 1.2 și 1.3 al Protocolului
67
 Protejarea și asistarea victimei să fie separate de rolul lor de martori, în caz de
amenințări, răzbunare sau intimidare art.25.1 al Convenției, prevedere discreționară);
 Adoptarea măsurilor pentru a oferi posibilitatea de confiscare a câștigurilor obținute în
urma comiterii infracțiunii, în cadrul legislației naționale (art. 12 al Convenției);
 Norme cu privire la reabilitarea fizică, psihologică și socială, precum și norme cu
privire la măsurile de siguranță pentru victimele traficului (art. 6.3, 6.4, 6.5 ale
Protocolului);
 Prevenire, cooperare, măsuri cu privire la trecerea frontierei și la documentele de
călătorie (art. 9.13 al Protocolului).
În legislația internațională există și prevederi legate de posibilitatea victimelor
infracțiunilor de a solicita daune de la făptuitor. Astfel, Decizia Cadru a Consiliului European
2001/220/JHA privind poziţia victimelor în procedura penală, având la baza titlul VI din
Tratatul asupra Uniunii Europene, permite victimelor infracţiunilor să solicite daune de la
făptuitor în cursul procedurilor penale Prevederi similare cuprinde și Directiva Consiliului
2004/80/EC din 20 aprilie 2004 privind compensarea victimelor infracţiunilor care a fost
adoptată având în vedere Tratatul de instituire al Uniunii Europene, în special articolul 308 al
acestuia, propunerea Comisiei, opinia Parlamentului European şi opinia Comitetului
Economic şi Social. În articolele sale, Directiva face referire la accesul la despăgubiri în
situaţiile cu elemente de extraneitate, la programele naţionale de despăgubire şi la punerea în
aplicare a prevederilor.
Un instrument introdus prin Tratatul de la Amsterdam este Decizia-cadru 2002/629/JAI
din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de fiinţe umane. Decizia-cadru introduce
conceptul de răspundere penală şi civilă a persoanelor juridice, în paralel cu cea a persoanelor
fizice. Persoanele juridice vor fi trase la răspundere pentru infracţiunile comise în beneficiul
lor de către orice persoană care acţionează fie individual, fie ca o parte din organul persoanei
juridice, sau care exercita o putere de decizie.
Directiva 2004/81/CE a Consiliului privind permisul de şedere eliberat statelor non-
membre UE, persoanelor din ţările terţe care sunt victime ale traficului de fiinţe umane sau
care au făcut obiectul unei facilitări a imigraţiei ilegale, care cooperează cu autorităţile
competente - Sub rezerva anumitor condiţii, scopul permisului de şedere este de a încuraja
victimele care provin din statele non-membre UE să coopereze cu autorităţile competente.
Uniunea Europeană a elaborat un Plan de bune practici, standarde şi proceduri pentru
combaterea şi prevenirea traficului de fiinţe umane, publicat la 9 decembrie 2005. În acest
68
Plan sunt stabilite mijloacele specifice necesare pentru dezvoltarea unei abordări integrate în
lupta împotriva traficului de fiinţe umane. Această abordare se bazează pe respectarea
drepturilor omului, în special în ceea ce priveşte libertatea, securitatea şi justiţia, relaţiile
externe, cooperarea pentru dezvoltare, afacerile sociale şi ocuparea forţei de muncă, egalitatea
de gen şi nediscriminarea.
Alte acte normative elaborate de Uniunea Europeană în legătură cu reprimarea
traficului de ființe umane sunt:
Deciziile Consiliului 2006/618/EC şi 2006/619/EC din 24 iulie 2006 privind încheierea,
în numele Comunităţii Europene, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea
traficului de persoane, în special de femei şi copii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite -
Convenţia împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. Prin această Decizie, Consiliul
ratifica, în numele Uniunii Europene, Protocolul privind traficul de persoane care completează
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii organizate transnaţionale,
adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 15 noiembrie 2000.
Deciziile Consiliului 2006/616/EC şi 2006/617/EC din 24 iulie 2006 privind încheierea
Protocolului împotriva traficului ilegal de migranţi pe cale terestră, aeriană şi maritimă, care
completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate -
Prezenta decizie completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transnaţionale organizate şi trebuie să fie interpretată împreună cu această convenţie.
Propunere de Directiva a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea şi
combaterea traficului de persoane şi protejarea victimelor şi de abrogare a Deciziei-cadru
2002/629/JAI. Propunerea de directiva aduce nou faţă de legislaţia prezenta posibilitatea
întreprinderii de acţiuni menite să descurajeze cererea de servicii sexuale şi de mână de lucru
ieftină, incriminarea utilizatorilor de servicii furnizate de o persoană despre care utilizatorul
ştie că este o victimă a traficului de persoane, dar şi instituirea de raportori naţionali sau de
mecanisme echivalente.
„Toate aceste iniţiative au apărut din cauza fenomenului de migraţie ce are loc, o
migraţie legală şi ilegală peste graniţele naţionale şi internaţionale care dacă nu este tratat
corespunzător riscă să mărească numărul de persoane traficate, cât şi reţeaua criminală
transnaţională” (Kapur, R., 2005, 25-27).
69
4.2. Legislația din România
România a adoptat gradual, împreună cu alte state ale lumii un ansamblu de măsuri
legislative în scopul prevenirii şi combaterii fenomenului de trafic de ființe umane. Cea mai
importantă lege în domeniul traficului de ființe umane, o lege de referinţă la nivel naţional,
este legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu normele de
aplicare intrate în vigoare în anul 2003.
Prin Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane (vezi
Anexa 1) s-au incriminat formele pe care le poate îmbrăca traficul de persoane, s-a creat
cadrul juridic pentru utilizarea tehnicilor moderne de investigaţie, necesare descoperirii
acestor fapte, s-au introdus norme pentru protecţia şi asistenta victimelor traficului, a
familiilor acestora, precum şi a martorilor. Victima (persoana identificată, prin mijloace
formale sau informale, ca fiind cuprinsă într-un proces de trafic de persoane) are dreptul la
următoarele servicii: protecţie fizică asigurată de Ministerul Administraţiei şi Internelor,
suport psihologic şi asistenta necesară integrării sociale asigurate de Inspectoratul General al
Poliţiei Romane, în cooperare cu instituţiile interesate, precum şi organizaţii
nonguvernamentale cu atribuţii în domeniu, asistenta medicală asigurată în conformitate cu
actele normative care reglementează materia asigurărilor sociale de sănătate, asistenta juridică
şi asistenta socială (Legea nr. 678/2001).
La art. 2 din Legea nr. 678/2001 sunt prezentate foarte clar formele de exploatare ale
victimelor traficului de persoane, pe care legea le incriminează. Se vorbește despre traficul de
persoane în scopul exploatării prin muncă forțată, în scopul exploatării sexuale, exploatarea
prin practicarea cerșetoriei, obligarea la reprezentări pornografice în vederea producerii și
difuzării acestor materiale și nu în ultimul rând despre prelevarea de organe, țesuturi sau
celule de origine umană. Astfel, conform prevederilor acestei legi „prin exploatarea unei
persoane se înțelege:
a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor
legale privind condiţiile de muncă, salarizare,sănătate şi securitate;
b) ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de
aservire;
c) obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea
producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d) prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor
legale;
70
e) efectuarea unor alte asemenea activităţi prin care se încalcă drepturi şi libertăţi
fundamentale ale omului” (Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, art.
2).
În Legea nr. 678/2001 se realizează o distincție a termenului de trafic în general și
traficul de minori, prevăzut cu o pedeapsă diferită. Astfel în articolul 13, alineat 1,
,,recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul
exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori si se pedepsește cu închisoare
de la 5 ani la 15 ani si interzicerea unor drepturi.”
Scopul în care sunt exploatați minorii sunt diferite, astfel că pot fi folosiți minori
pentru prostituție, cerșetorie, dar și pentru realizarea unor materiale pornografice, recrutorii
având mari beneficii din vânzarea acestora, fenomenul amplificându-se în ultimele decenii. În
legea 678 se amintește faptul că se pedepsește ,,fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a
închiria,a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la
dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive,
embleme, sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter
pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani”. Există
numeroase fațete și dimensiuni, cele mai multe cunoscute, ale acestui fenomen social, ale
cărui tentacule a cuprins întreaga societate internațională (Legea nr. 678/2001).
Traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale se pedepsește cu închisoare de la
3 la 12 ani și interzicerea anumitor drepturi pe o perioadă determinată de timp de la 1 la 10
ani. Instanța poate decide interzicerea unuia sau mai multor drepturi: dreptul de a vota sau de
a fi ales într-o funcție publică, dreptul de a deține o funcție referitoare la exercitarea autorității
de stat, dreptul de a fi într-o funcție sau de a practica o profesie similară cu cea deținută la
momentul comiterii infracțiunii, drepturi părintești, dreptul de a fi tutore. Această măsură se
aplică la executarea pedepsei, după clemență parțială sau totală.
Traficul de ființe umane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună sau care a
cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, precum și cazul în
care fapta a fost săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani se
pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Dacă fapta a avut ca
urmare moartea sau sinuciderea victimei pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și
interzicerea unor drepturi.
Legea 230/2010 modifică şi completează Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi
combaterea traficului de persoane (vezi Anexa 2). În această lege se stipulează faptul că
asociaţiile şi fundaţiile care desfăşoară programe de servicii pentru asistenţă socială a
71
victimelor traficului de persoane beneficiază de protecţie fizică asigurată de Ministerul
Administraţiei şi Internelor. O altă completare importantă pe care această lege o aduce Legii
nr. 678/2001 este cea privitoare la pedepsirea persoanei beneficiare a serviciilor oferite de
victimele traficului, în cazul în care această persoană are cunoștință că cea care prestează
serviciile este victimă a traficului de persoane. În art. 14 din Legea nr. 678/2001 modificată și
completată prin Legea nr. 230/2010 se precizează că „fapta de a utiliza serviciile prevăzute la
art. 2 pct. 2, prestate de o persoană despre care beneficiarul știe că este victima a traficului de
persoane ori a traficului de minori, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă, daca fapta nu constituie o infracțiune mai grava."
În cazul în care infracțiunea de trafic de persoane „a fost săvârșită de o persoană
juridică, pe lângă pedeapsa amenzii se aplică și pedeapsa complementară a dizolvării
persoanei juridice sau a suspendării activității ori a uneia dintre activitățile persoanei juridice,
după caz" (art. 18 Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin Legea 230/2010).
Persoana care a săvârșit o infracțiune legată de traficul de persoane beneficiază de reducerea
la jumătate a pedepsei, dacă în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi
tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracțiuni (art. 20, alin
2 Legea nr. 678/2001 modificată și completată prin Legea 230/2010).
În legislația din România victima (persoana identificată, prin mijloace formale sau
informale, ca fiind cuprinsă într-un proces de trafic de persoane) are dreptul la următoarele
servicii: protecţie fizică asigurată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, suport psihologic
şi asistenta necesară integrării sociale asigurate de Inspectoratul General al Poliţiei Romane,
în cooperare cu instituţiile interesate, precum şi organizaţii nonguvernamentale cu atribuţii în
domeniu, asistenta medicală asigurată în conformitate cu actele normative care reglementează
materia asigurărilor sociale de sănătate, asistenta juridică şi asistență socială.
Conform art. 32 din Legea nr. 678/2001, modificat și completat prin Legea nr.
230/2010 „victimele traficului de persoane pot fi cazate, la cerere, temporar, în centre de
asistență și protecție a victimelor traficului de persoane, sau în locuințe protejate pentru
victimele traficului de persoane, înființate prin prezenta lege. Centrele funcționează în
subordinea consiliilor județene Arad, Botoșani, Galați, Giurgiu, Iași, Ilfov, Mehedinți, Satu
Mare și Timiș. Locuințele protejate sunt organizate și funcționează în subordinea direcțiilor
generale de asistență socială și protecția copilului. Durata cazării în centre, respectiv în
locuințele protejate este stabilită prin hotărâre a consiliului județean, pentru cel mult 90 de
zile. Durata cazării în centre sau în locuințele protejate poate fi prelungită, prin hotărâre a
72
consiliului județean, la solicitarea organelor judiciare, cu cel mult 6 luni sau, după caz, până la
finalizarea procesului penal. Centrele și locuințele protejate sunt amenajate și dotate astfel
încât să ofere condiții civilizate de cazare și igienă personală, hrană, asistență psihologică și
medicală. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital pentru centre, precum și pentru
locuințele protejate se realizează de la bugetele locale ale județelor pe a căror rază
administrativ-teritorială funcționează”. Victimelor traficului de persoane li se poate asigura de
către asistenții sociali informații și consiliere în vederea reintegrării sociale. Statul poate
subvenționa asociațiile și fundațiile care oferă servicii de asistență socială victimelor traficului
de persoane.
Potrivit Legii nr. 230/2010 și străinii victime ale traficului de persoane pot fi cazați în
România în centre special amenajate, sau locuințe protejate, pot beneficia de medicamente și
hrană, de consiliere psihologică, de asistenţă medicală şi socială în aceleaşi condiţii ca şi
victimele cetățeni români. Cazarea acestora este aprobată de directorul general al Oficiului
Român pentru Emigrări.
„Cetăţenii români cu privire la care există motive temeinice să se considere că sunt
victime ale traficului de persoane beneficiază de o perioadă de recuperare şi reflecţie de până
la 90 de zile, fie pentru a li se permite să se recupereze, fie pentru a evita influenţa
traficanţilor, fie pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză privind cooperarea cu autorităţile
competente” (Legea nr678/2001 modificată și completată prin Legea 230/2010, art., 39,
alin.2).
Alte acte normative care reglementează în România problematica traficului de ființe
umane sunt:
Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispoziţiilor Legii 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane
explicitează modalităţile de lucru concrete privind prevenirea traficului de persoane; asistența
şi protecţia victimelor; metodologia de repatriere a cetăţenilor romani, victime ale traficului
de persoane, cât şi rolul şi atribuţiile ministerelor.
Hotărârea Guvernului nr. 1238 din 10 octombrie 2007 pentru aprobarea Standardelor
naţionale specifice pentru serviciile specializate de asistență a victimelor traficului de
persoane arată faptul că standardele urmăresc îmbunătăţirea calităţii asistentei acordate
victimelor traficului de persoane, în vederea asigurării obligatorii a cel puţin unui minim
necesar de servicii tuturor victimelor; individualizarea /particularizarea serviciilor acordate,
în funcţie de specificul fiecărui caz şi a nevoilor persoanei asistate; crearea ansamblului de
73
norme care reglementează activităţile de asistență şi protecţie a victimelor traficului de
persoane şi pe baza cărora sunt evaluate activităţile furnizorilor de servicii şi calitatea
serviciilor acordate de către aceştia victimelor traficului de persoane (Hotărârea Guvernului
nr. 1238 din 10 octombrie 2007).
O lege conexa referitoare la traficul de persoane este Legea nr. 211/2004 privind unele
măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor. În scopul asigurării protecţiei
victimelor infracţiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a victimelor
infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere psihologică, asistenta
juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat a victimelor unor infracţiuni.
Legea care promovează și apără drepturile copilului în România este Legea nr.
272/2004, care cuprinde și prevederi referitoare la traficul de copii. Acest act normativ are la
bază interesul superior al copilului, care va avea prioritate în toate intervențiile și hotărârile
care vizează această categorie desfășurate de autoritățile și organismele publice. Legea are în
vedere dreptul la protecție și asistență a copilului, iar cei care sunt direct răspunzători de
creșterea și asigurarea unei bune dezvoltări a copilului sunt în principal părinții, dar și
comunitatea locală.
Conform Hotărârii nr 867/ 2009 o formă a traficului o reprezintă și forțarea minorilor
la prestarea unor munci necorespunzătoare specifice adulților. La art. 1, din Capitolul I, se
definește conceptul de muncă periculoasă, și se menționează faptul că munca copilului este
interzisă, deoarece periclitează sănătatea, securitatea și moralitatea acestuia. Legea oferă și
exemple de munci periculoase: activități subterane, subacvatice sau la înălțime, manevrarea
sau transportarea unor greutăți, activități desfășurate într-un mediu nesigur, existând
expunerea la substanțe chimice, agenți sau zgomot puternic, ce le-ar putea afecta sănătatea.
Aplicații
Analizați comparativ legislația din România și legislația internațională privitoare la traficul

de persoane pornind de la definiție.
74
5. Rezumat
Statele lumii au fost preocupate de problema traficului de persoane, începând

cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului și Declaraţia Drepturilor
Copilului, până la Protocolul de la Palermo (2000) privind prevenirea,
reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor şi
copiilor, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii
transfrontaliere organizate. În România, cea mai importantă lege în domeniul
traficului de persoane, o lege de referinţă la nivel naţional, este legea nr.
678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu normele
de aplicare intrate în vigoare în anul 2003.
6. Test de evaluare a cunoștințelor

Identificați cele mai importante legi la nivel internațional care vizează traficul
de persoane;
Ce prevede Legea nr. 6768/2001 cu privire la asistența acordată victimelor
traficului de persoane?
Care sunt pedepsele pentru traficul de persoane în România?
75
Prevenirea traficului de persoane

Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.76

2. Obiective ............................................................................................................ pag.76
3. Durată ................................................................................................................ pag.77
4. Conținut
3. Tipuri de prevenție .................................................................................. pag.77

4. Campanii de prevenire a traficului de persoane ..................................... pag.79
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.84

1. Introducere
Unitatea de învățare 10 abordează prevenirea traficului de persoane. În lupta împotriva
traficului de persoane important este să se urmărească desfășurarea unor activități de
informare/conștientizare a publicului sau a segmentelor vulnerabile de populație (femei,
tineri, persoane din categorii defavorizate) asupra fenomenului și riscurilor asociate. Se
impune informarea populației asupra fenomenului traficului de persoane, a metodelor
de recrutare, promovarea migrației sigure, a locurilor de muncă legale, a serviciilor de
protecție/asistență care pot fi accesate atât în țară cât și în străinatate. Pot fi de
asemenea implementate activități de prevenire a victimizarii și re-victimizarii prin
intemediul serviciilor specifice de asistență acordate victimelor sau familiilor acestora.
Cunoașterea modalităților de prevenire a fenomenului ajută asistentul social să
îndeplinească unul dintre principalele obiective, prevenirea apariției situației de
dificultate.
 însusirea modalităților de prevenție a traficului de persoane;

persoane;
76
 dezvoltarea unui mod de gândire si a unei atitudini responsabile fata de activitatea
desfăşurata;
 familiarizarea studenţilor cu tipurile de prevenție și campaniile implementate la nivel
național.
3. Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 2 ore .
4.1. Tipuri de prevenție

Activitatea de prevenire a traficului de persoane este foarte importantă, nu numai pentru
motivul că este mai ușor să previi decât să tratezi, ci în special pentru că fiind vorba de ființe
umane, prevenirea înseamnă de cele mai multe ori salvarea unor vieți. Prevenția poate fi de
mai multe tipuri:
1. Primară (universală) are ca scop împiedicarea apariției problemelor. Se adresează

populației generale, de regulă sub forme de măsuri de informare-educație-comunicare,
urmărind sensibilizarea cu privire la riscurile și impactul traficului de copii.
Exemplu de activități de prevenire la nivel local:

- Campanii de sensibilizare a opiniei publice cu privire la conținutul și impactul
traficului de persoane (educarea publicului de a nu finanța activități în care sunt
exploatate persoane;
- Campanii de educare adresate grupurilor țintă cu un grad mare de vulnerabilitate;
- Campanii de educare privind riscurile asociate cu migrația;
- Campanii de educare a publicului larg cu privire la înlăturarea stigmatului asociat
situației de victimă a traficului;
- Programe de educație a populației (educație pentru sănătate, educație parentală,
completarea studiilor, programe pentru preșcolari, școlari);
- Programe pentru părinți (consiliere, programe informative);
- Programe de vizite la domiciliu a familiilor și consiliere profesională;
- Programe de prevenire a abandonului școlar;
Exemplu de activități de prevenire la nivel național:
- Programe de prevenire a sărăciei, inserție profesională și combaterea șomajului
77
- Programe de formare și dezvoltare profesională.
2. Prevenția secundară are ca scop identificarea timpurie a factorilor de risc și prevenirea

dezvoltării ulterioare a problemelor.
La nivel local:
- Crearea de rețele formale sau informale în comunitate, formate din reprezentanți ai
SPAS, poliției, instituțiilor de învățământ, medic de familie, preot, funcționabilă pe
baza unui protocol comun și pregătită pentru a identifica familii în situație de risc;
- Funcționarea unor servicii de prevenire a abuzului sau intervenție în caz de abuz.
3. Prevenția terțiară are ca scop reducerea posibilităților de repetare a situației de trafic și a

consecințelor acesteia. Eforturile sunt menite să rezolve situații în care traficul a avut loc deja,
cu scopul de a evita retraficarea și a evita efectele dăunătoare ale acesteia.
Exemple de activități de prevenire terțiară:

- Servicii de reabilitare a victimelor traficului (personal specializat, sistem de
înregistrare a datelor, mecanism clar de colaborare cu celelalte servicii din rețea);
- Monitorizarea reintegrării în familie.
În ceea ce privește campaniile de conștientizare este necesară elaborarea de mesaje
clare cu privire la traficul de persoane. Este important ca mesajele:
- să fie clare și ușor de înțeles;
- să nu sperie victima, ci sa-o ajute sa-și însușească moduri pozitive de autoprotecție;
- să includă sfaturi practice despre ceea ce pot face victimele pentru a se proteja singure;
- să includă povestiri personale ale unor victime traficate pentru a da problemei o față
umană.
Copiii pot fi implicați în elaborarea materialelor pe diverse căi:

- prin grupuri pilot care oferă un feedback și sugestii cu privire la cum se pot reformula
materialele de informare inițiale;
- făcând parte dintr-un grup de lucru a cărui sarcină este de a produce materiale de
informare cu ajutorul unui specialist în domeniu (ex. designer de grafică);
- în contextul unor ateliere de lucru creative sau concursuri de desen în care materialele
de informare sunt produse independent.
78
4.2. Campanii de prevenire a traficului de persoane
Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Agenţia Naţională Împotriva Traficului

de Persoane a desfăşurat campanii de prevenire a traficului de persoane, fiind orientate
pentru eliminarea sau reducerea numărului de victime minori ale traficului de
persoane, dar şi pentru reducerea victimelor exploatate sexual şi prin muncă forţată.
Campaniile implementate la nivel naţional, au avut ca parteneri diverse instituţii publice,
ONG-uri cu activitate în domeniu, au fost (IGPR, 2009, 6):
 „Fereşte-te de ocazii „PERFECTE” cu locuri de muncă „PERFECTE”,

 „Lăsaţi copilăria copiilor”
 „Traficul de persoane există!...Decide AZI..Nu MÂINE!”
 „Banii tăi îi îmbogăţesc pe traficanţi... Banii tăi ucid suflete!”
 „Ziua Europeană de luptă Împotriva Traficului de Persoane”
 „Tu contezi, nu promisiunile!”
 „Traficul de persoane poate fi un meci cu miză foarte mare…chiar viaţa ta!”
„Campania de prevenire intitulată „Traficul de persoane nu iartă!”, realizată în
cadrul proiectului „Reducerea numărului de victime române şi bulgare traficate în Italia şi
Spania”, a avut ca obiectiv general dezvoltarea cunoştinţelor cu privire la riscurile asociate
traficului de persoane, fiind centrată în special în zonele cu o amploare ridicată a victimizării.
Grupul ţintă al acestei campanii a fost reprezentat de cetăţenii români ce doresc să plece în
Italia şi Spania, în vederea căutării unui loc de muncă. Spoturile video şi audio ce au susţinut
mesajul campanei au beneficiat de o mediatizare deosebită, înregistrându-se astfel 94.349
difuzări ale spotului video şi 38.829 difuzări ale spotului audio. Turiştii aflaţi pe litoralul
românesc, dar şi tinerii aflaţi în taberele şcolare au reprezentat grupul ţintă al campaniei
„Liber sub soare! Informează-te! Traficul de persoane nu iartă!” ce s-a desfăşurat în
perioada iulie-august 2010, în staţiunile de pe litoralul românesc” (ANITP, 2011).
Cu scopul de areducere vulnerabilităţii grupurilor de risc, în special minori a fost
dezvoltată campania „Foloseşte internetul cu grijă…Traficul de minori are feţe ascunse!.
Această campanie a avut ca obiectiv „creşterea gradului de conştientizare a riscurilor utilizării
necorespunzătoare a mijloacelor tehnologice (Internet, telefon mobil, aparate video şi foto,
etc). Filmul ce a susţinut mesajul campaniei a fost realizat de către reprezentanţii grupului
ţintă, respectiv copiii participanţi în grupurile de lucru„ (ANITP, 2011).
„Datorită numărului mare de victime traficate în vederea exploatării prin muncă,
campaniile publice au fost orientate şi către prevenirea acestei forme de exploatare. Astfel,
79
campania naţională „Dreptul la muncă e al tău. Nu-l vinde traficanţilor!” a fost
implementată de către ANITP, în parteneriat cu AIDRom şi Caritas Bucureşti. Grupul ţintă a
fost reprezentat de tinerii absolvenţi ai diferitelor unităţi de învăţământ, precum şi de şomerii
dispuşi să accepte aproape orice ofertă de lucru. Campania s-a adresat unui număr de
aproximativ 10.400 de beneficiari direcţi şi indirecţi. Beneficiarii direcţi au fost: 884 elevi,
100 studenţi, 497 profesori, 167 poliţişti, 38 lucrători din cadrul Direcţiilor Generale de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) şi 650 din alte categorii socio-
profesionale” (ANITP, 2011).
Bursa locurilor de muncă a reprezentat un bun prilej ca un segment larg al populaţiei, în
special şomerii, să fie informaţi cu privire la fenomenul traficului de persoane şi despre
riscurile la care se expun atunci când doresc să ocupe un loc de muncă “tentant” şi nu se
informează suficient
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției sociale prin Inspecția Muncii a realizat
numeroase acţiuni de control privind identificarea şi combaterea cazurilor de muncă
nedeclarată știut fiind faptul că multe dintre victimele traficului de persoane exploatate prin
muncă forțată provin din rândul persoanelor care nu au un loc de muncă stabil și lucrează în
economia subterană, pentru salarii foarte mici, nun beneficiază de asigurări medicale și sunt
permanent la dispoziția patronilor.
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) implementează la
rândul său programe de prevenire a traficului de persoane cu toate că nu are un buget alocat
destinat implementării unor campanii naționale. „La începutul anului şcolar, inspectorul
educativ, în colaborare cu coordonatorii activităţilor educative din fiecare unitate şcolară, cu
Inspectoratul Judeţean de Poliţie (IPJ) - departamentul de prevenire, cu Centrul Județean de
Resurse şi Asistenţă Educaţională, (CJRAE) Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică (DJSP) şi
reprezentanţi ai societăţii civile cu activitate în domeniul prevenirii traficului de fiinţe umane,
elaborează o strategie de prevenire, care cuprinde şi un calendar al activităţilor ce urmează să
se desfăşoare în şcoli” (ANITP, 2011).
Școala are posibilitatea de a se implica în prevenirea traficului de persoane și în special
minori, organizând diverse acţiuni menite să atenţioneze elevii şi părinţii acestora cu privire la
riscurile de traficare şi la semnele care pot duce la identificarea eventualilor traficanţi, fie în
cadrul orelor de dirigenție, fie în cadrul unor activități extrașcolare pe care le organizează. Cu
toate că în bugetul unităților de învățământ nu sunt prevăzute acțiuni de prevenție a traficului
de persoane, ajutate de parteneri sau sponsori unele dintre acestea se implică în
stoparea/reducerea acestui fenomen.
80
O altă modalitate prin care școala ar putea să se implice în prevenirea traficului de
minori ar fi posibilitatea, sau chiar obligativitatea ca personalul didactic să semnaleze
serviciului public de asistenţă socială sau, după caz, DGASPC cazurile de rele tratamente,
abuz sau de neglijare a copiilor.
„La nivel regional şi/sau local prin intermediul Centrelor Regionale ANITP au fost
implementate campanile naţionale dar au fost dezvoltate şi campanii locale prin
colaborări cu autorităţile locale şi ONG-uri locale; campaniile locale sau regionale au fost
dezvoltate pentru a se adresa specificul zonei şi a trendurilor locale ale fenomenului traficului
de persoane. Astfel, s-a menţionat:
 campania locală realizată cu colaborarea IPJ Bacău, «Caravana Implicării»;
 campania locală implementată cu colaborarea PSC Bacău «Alege pentru binele tău»;
 campaniile locale din Ploieşti realizate şi implementate cu sprijinul «Centrului

de prevenire şi combatere a traficului de fiinţe umane – ARCA», «Aceasta este
realitatea! Ţi se poate întâmpla şi ţie!»şi campania «Noi pentru noi»” (IGPR, 2009,
7)
 campania locală din Tg. Mureş, implementată la data de 04.03.2010, o campanie
iniţiată de Inspectoratul General al Poliţiei Române prin Agenţia Naţională Împotriva
Traficului de Persoane. Este o Campanie de Prevenire şi informare „Traficul de
persoane nu iartă!”, face parte din proiectul „Reducerea numărului de victime
române şi bulgare traficate în Spania şi Italia”, co-finanţat de Comisia Europeană şi se
desfăşoară în perioada 16 februarie – 15 septembrie 2010
(http://ms.politiaromana.ro/prevenire/trafic_persoane/campanii.html).
Mai multe ONG-uri (naţionale şi internaţionale) au derulat campanii de informare, în
majoritate la nivel local. OIM în parteneriat cu Patriarhia Română şi Ministerul Educaţiei,
Cercetării şi Tineretului a derulat o campanie de prevenire în şcoli în cadrul orelor de religie,
implicând şi cursuri de formare a profesorilor. De asemenea, o campanie de informare a fost
derulată prin intermediul preoţilor, fiind o bună modalitate de acoperire a mediul rural. La
sfârşitul anului 2010 a fost iniţiată şi derulată o campanie la nivel naţional prin intermediul
radioului. O serie de materiale informative au fost elaborate şi distribuite în timpul
campaniilor.
81
Salvaţi Copiii a desfăşurat în anul 2011 o campanie în şcoli adresându-se copiilor
(campanie desfăşurată în Bucureşti, Suceava şi Iaşi). La începutul anului 2011 a fost iniţiată o
campanie media (spot TV, postere stradale), fiind continuată campania în şcoli.
Opt judeţe din Moldova au fost acoperite de o campanie de informare coordonată de
Asociaţia Alternative Sociale. Reaching Out a derulat o campanie de informare în judeţul
Argeş. AFI Pro Familia a coordonat de asemenea, în cadrul reţelei FAMNET, o campanie de
informare adresată elevilor. Copiii din instituţii au fost grupul ţintă al Centrului Partenerial
pentru Egalitate (http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/trafic ).
Serviciul Help-Line, este o metodă primară atât de identificare a posibilelor victime
ale traficului de persoane, cât şi de prevenire a fenomenului. Această metodă este
operaţională de la 1 august 2007, la numărul gratuit TEL-VERDE 0800 800 678, unde se
poate apela gratuit, pentru (http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/trafic ):
 obţinerea de informaţii ce pot contribui la reducerea vulnerabilităţii la trafic,
privind călătoria în străinătate în scopul muncii şi evitarea anumitor situaţii neclare
care ar putea duce la trafic;
 solicitarea de asistenţă din partea familiilor, rudelor sau persoanelor apropiate în
cazul în care aceştia presupun că fie un membru al familiei, fie o cunoştinţă este în
situaţie de risc de a fi sau a fost traficată;
 informarea victimelor traficului privind drepturile prevăzute de lege şi
serviciile specializate existente.
Linia Telverde are atât rolul de a prelua şi referi solicitările privind posibile cazuri de
trafic de persoane, cât şi de a informa publicul cu privire la fenomenul traficului de persoane.
Cel mai eficient mod de promovare a activităţilor de prevenire a traficului de persoane
este realizat însă prin intermediul mass mediei (televiziune, radio, internet).
Se impune ca atât instituțiile guvernamentale, cât și ONG-urile care desfășoară
activități în domeniul prevenirii și combaterii traficului de ființe umane să conlucreze pentru a
dezvolta o strategie de prevenire viabilă, prin inițierea și implementarea campaniilor naționale
centrate pe conştientizarea opiniei publice asupra fenomenului și asupra urmărilor acestuia.
„Creşterea gradului de conştientizare a opiniei publice se poate realiza prin
informare şi sensibilizare cu privire la fenomenul traficului de fiinţe umane. Conştiinţa
publică trebuie educată în sensul schimbării percepţiei şi atitudinii sociale faţă de
fenomenul psiho-social şi economic al traficului de
persoane”(http://anitp.mai.gov.ro/ro/docs/studii/trafic).
82
Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane a lansat pe data de 23 septembrie 2021
(Ziua Internaţională Împotriva Exploatării Sexuale şi Traficului Femeilor şi Copiilor),
campania de prevenire a traficului de persoane ,,Pariuri oarbe”. Această campanie se
desfășoară la nivel eruropean (Franța, Germania, Spania, Austria, Belgia, Ungaria, Norvegia,
Portugalia, Slovacia, Slovenia, Lituania, Letonia, Cipru, Luxemburg, Cehia, Islanda) și „se
derulează în perioada septembrie 2021 – februarie 2022, în mediile Facebook, Instagram,
Twitter, LinkedIn și urmărește prevenirea traficului de persoane în vederea exploatării sexuale
prin:
• Informarea și conștientizarea fetelor și femeilor aflate în situații de risc la traficare în scopul
exploatării sexuale;
 Conștientizarea și sensibilizarea consumatorilor de servicii sexuale plătite cu privire la
implicațiile traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, în vederea reducerii
cererii de astfel de servicii;
 Conștientizarea și sensibilizarea publicului larg cu privire la implicațiile traficului de
persoane” (https://anitp.mai.gov.ro/pariuri-oarbe-campanie-europeana-de-prevenire-a-
traficului-de-persoane/).
Mesajul campaniei, „În fiecare an, sute de femei riscă totul pe o singură carte”,
ilustrează ușurința cu care oricine poate cădea în capcana traficanților și poate deveni o
victimă a traficului de persoane.
Sloganul campaniei este „Nu pune în joc destinul tău!”. Alături de afișele și spoturile
care ilustrează vizual potențiale situații de exploatare vor fi promovate și numărul TelVerde și
site-ul A.N.I.T.P. în vederea accesării acestor canale de comunicare pentru informații
suplimentare.
Aplicații
Precizați care sunt problemele cu care se confruntă victimnele traficului
de persoane și cum sunt ele văzute de către societate.
83
5. Rezumat
Prevenția în domeniul traficului de persoane poate fi de mai multe tipuri:
primară, secundară și terțiară. În România se desfășoară activități de prevenire
atât la nivel național, cât și la nivel local. Alături de campanile de prevenție, identificarea
timpurie a factorilor de risc și prevenirea dezvoltării ulterioare a problemelor, precum și
reducerea posibilităților de repetare a situației de trafic și a consecințelor acesteia sunt
activități de o importanță deosebită. Copiii pot fi implicați în elaborarea unor materiale care
vizează traficul de persoane, urmărindu-se interiorizarea informațiilor.
6. Test de evaluare a cunoștințelor

Ca viitor asistent social trebuie să realizați o campanie de prevenire a traficului de
persoane la nivel local. Cum ați realiza un astfel de proiect?
84
Unitățile de învățare 11 și 12
Asistența acordată victimelor traficului de persoane
Cuprins
1. Introducere ......................................................................................................... pag.85

2. Obiective ............................................................................................................ pag.85
3. Durată ................................................................................................................ pag.86
4. Conținut
3. Intervenția în criză .................................................................................... pag.86

4. Categorii de servicii oferite în Romînia victimelor traficului de persoane
.................................................................................................................... pag.87
5. Rezumat .............................................................................................................. pag.93

1. Introducere
Asistența victimelor traficului de persoane se face în funcție de nevoile
individualizate ale acestora, particularităţile situaţiei de trafic şi manifestarea
efectelor traumei în plan fizic şi psihologic, raportat la fiecare victimă în parte.
Nevoile victimelor sunt diverse, iar pentru a evalua corect situația, a elabora un
plan de intervenţie şi a trece la implementarea lui, instituţiile care acordă asistență
victimelor traficului de persoane trebuie să stabilească un set practici, atribuţii şi
competente în vederea medierii raportului dintre victima (beneficiar) şi furnizorul
de servicii. Parcurgerea acestor unități de învățare va permite studenților să se
familiarizeze cu rolul pe care asistentul social îl are în procesul de reintegrare
socială a victimelor și să aleagă cele mai potrivite metode pentru beneficiarii cu
care lucrează, în funcţie de vârstă, interese, nevoi.
2. Obiectivele unităţilor de învăţare

După studierea acestor unităţi tematice, studenţii vor fi capabili:
 să cunoască rolul şi competenţele asistentului social în activitatea practică;
85
 să analizeze serviciile sociale oferite victimelor traficului de persoane și
modalitatea de acordare a acestora conform legislației în vigoare;
 să se familiarizeze cu rolul pe care asistentul social îl are în procesul de
reintegrare socială a victimelor;
 să identifice modalităţile de soluţionare a problemelor cu care se confruntă
victimele;
 să aleagă cele mai potrivite metode pentru beneficiarii cu care lucrează, în
funcţie de vârstă, interese, nevoi.
Durata medie de parcurgere a fiecărei unități de învățare este de 2 ore
4.1. Intervenţia în criză

Victimelor traficului de persoane li se oferă servicii în regim de urgenţă. Acestea reprezintă
„ansamblul de măsuri şi acţiuni necesare întreprinse de către furnizor în momentul
identificării victimelor traficului de persoane, în vederea depăşirii unei situaţii de criză.”
(Șerban, Mihai, 2008, 50). Intervenţia în criză este foarte importantă pentru victima traficului
de persoane, deoarece îi sunt oferite informaţii atât cu privire la serviciile sociale cât şi la
opţiunile legale pe care le are odată ieşită din procesul de trafic.
În acordarea asistenței în regim de criză se urmăresc patru măsuri de implementare
(ICMPD, 2010, 58-59):
a) Informarea cu privire la programul de asistență şi condiţiile de implementare,
măsură care se referă la oferirea informaţiilor referitoare la serviciile de care poate beneficia
victima, dar și la obligaţiile/condiţiile pentru implementarea programului de asistenta şi
consecinţele nerespectării lor. Victima poate beneficia în tranzit de servicii precum sunt:
cazare în centrul de tranzit, alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, consiliere psihologică şi
psihoterapie, asistență medicală, asistență socială, măsuri de securitate.
b) Informarea cu privire la opţiunile legale şi condiții de acordare a unor beneficii,
măsură care implică oferirea informaţiilor referitoare la opţiunile legale. În cazul victimelor
cetăţeni străini se vor oferi informații legate de aplicarea pentru permis de şedere în ţara de
destinaţie. De asemenea victimele au dreptul să primească informații legate de cooperarea cu
autorităţile competente în combaterea traficului de persoane, dar și informaţii privind
86
solicitarea de compensaţii în urma procesului penal. Asistența victimelor nu este condiţionată
de colaborarea cu organele de urmărire penală privind experienţa de trafic.
c) Evaluarea nevoilor victimei, măsură care constă în:
 informarea victimelor cu privire la drepturile omului şi obligaţiile aferente;
 oferirea de explicaţii referitoare la cine are acces şi cine nu la informaţiile furnizate de
victimă sau la datele de identificare ale acesteia;
 explicarea drepturilor victimei în cazul în care aceasta va fi audiată de poliţie sau va
lua parte la un proces penal.
d) Oferirea asistentei şi protecţiei, măsură care se referă pe de o parte la asigurarea
măsurilor de asistență identificate ca fiind necesare în etapa anterioară, iar pe de altă parte la
asigurarea unor măsuri de protecţie.
La sfârşitul asistenței în criză, victima poate decide dacă va rămâne în shelter (în acest
sens se vor demara procedurile necesare implementării serviciilor de asistență de lungă durată
şi incluziune socială), sau dacă va merge în localitatea de domiciliu (în acest sens se vor
demara proceduri de reinserţie socială a victimei în familie şi de mediere a relaţiei cu membrii
comunităţii). Victima poate decide de asemenea dacă va coopera cu organele de urmărire
penală în veredea desfăşurării unui proces penal şi dacă va solicita compensaţii financiare.
4.2. Categorii de servicii oferite în Romînia victimelor traficului de persoane
Asistența victimelor traficului de persoane se face în funcție de nevoile individualizate

ale acestora, particularităţile situaţiei de trafic şi manifestarea efectelor traumei în plan fizic şi
psihologic, raportat la fiecare victimă în parte. Nevoile victimelor sunt diverse, iar pentru a
evalua corect situația, a elabora un plan de intervenţie şi a trece la implementarea lui,
instituţiile care acordă asistență victimelor traficului de persoane trebuie să stabilească un set
practici, atribuţii şi competente în vederea medierii raportului dintre victima (beneficiar) şi
furnizorul de servicii.
În România victimele traficului de persoane pot beneficia de următoarele categorii de

servicii:
a) Asistență socială
După ce victima traficului de ființe umane a fost identificată, aceasta este orientată către
un centru pentru a beneficia de asistență specializată. “Centrul de asistență și protecție a
traficului de persoane este un spațiu destinat persoanelor, victime ale infracțiunii de trafic de
87
persoane, cu scopul oferirii de protecție fizică și asistență psiho-socială în vederea reintegrării
socio-profesionale în comunitate (Asociația Alternative Sociale , 1).” Are adresa secretă,
nefiind permis accesul persoanelor străine.
Există mai multe tipuri de centre unde pot fi asistate victimele traficului de ființe
umane:
Centru rezidenţial închis care poate fi organizat de către organizații neguvernamentale
sau instituții de stat. Acest tip de centru este pretabil implementării asistentei de criză sau de
lungă durată cu scopul reintegrării beneficiarilor deoarece este adaptat la cerinţele de gen sau
vârsta, are capacitate crescută de primire şi personal non-stop. Măsurile de securitate care se
iau în cadrul acestor centre sunt sporite, nefiind permisă ieşirea beneficiarilor din centru ori
aducerea altor persoane în incinta centrului. Nu se pot primi vizite din partea membrilor
familiei în spaţiul rezidenţial destinat victimelor aflate în situaţii de risc major.
Centru rezidenţial semi-deschis se aseamănă ca structură şi funcţiuni cu centrul de tip
locuinţă cu adresa protejată. Acest tip de centru dispune de un spațiu de tranzit și are
capacitate crescută de primire. Centrul poate funcţiona non-stop, cu personal de noapte şi
weekend. Beneficiarii asistați în cadrul acestui centru sunt aflați în risc mediu și de aceea pot
părăsi centrul pentru a participa la diferite activităţi ce ţin de programul de asistentă. Se
prevăd acţiuni de timp liber, în afară instituţiei, mediate de prezenţa unui specialist.
Centru de tip apartament cu adresa protejată este coordonat de organizaţii non-
guvernamentale și este destinat furnizării de asistență de lungă durată sau criză, facilitând
reintegrarea beneficiarilor. De regulă sunt apartamente cumpărate/închiriate în zone
rezidenţiale sigure, o organizație putând avea mai multe apartamente protejate. Beneficiarii
pot părăsi spaţiul în funcţie de activităţile în care sunt implicaţi, dar au de respectat reguli de
confidenţialitate şi de ordine interioară). Centrul nu dispune de personal de noapte sau de
pază, dar există un asistent social, responsabil de apartament. Centrul dispune de o capacitate
de primire relativ redusă (maxim 8 beneficiari simultan) dar permite o mai bună gestionare a
conflictelor şi relaţionare cu beneficiarii. Are de asemenea avantajul de a putea fi schimbată
locaţia rapid în caz de risc major pentru beneficiari.
Familia are un rol important în refacerea şi reintegrarea victimei, implicarea familiei în
programul de reintegrarea al victimei fiind foarte importantă. De cele mai multe ori, atunci
când familia nu reușește să gestioneze întoarcerea copilului în mediul familial, se oferă
asistență atât victimei cât și familiei. Consilierea familială, oferă membrilor familiei
posibilitatea de a comunica şi exprima sentimentele legate de problemele cu care se confruntă
88
victima. Ajutorul oferit de familie îi dau victimei sentimentul de siguranţă şi de apartenenţa,
putând trece cu mai multă uşurinţă peste obstacolele ce le va întâmpina pe parcursul
programului de reintegrare.
Asistentul social are o serie de responsabilități care îi revin în procesul de intervenție.

Printre acestea pot fi enumerate (Șerban, Mihai, 2008):
 a asigura accesul victimei la serviciile stabilite în planul de servicii;
 a încuraja comunicarea între specialişti;
 a fi persoana de legătură directă cu orice specialist care intervine punctual;
 a fi persoana de contact direct, permanent cu victima;
 a media legătura dintre victima şi persoane de referinţă din mediul de viaţă al acesteia;
 a fi prezent în situaţii de criză, în care este nevoie de luarea rapidă a deciziilor;
 convocarea şi organizarea conferinţelor de caz;
 a verifica în permanenţă actualitatea nevoilor victimei;
 monitorizarea permanentă a situaţiei victimei.
b) Asistenţă psihologică
Victimele traficului de ființe umane și în special copiii traversează perioade dificile
după ce sunt recuperate din trafic. Intervenţia psihoterapeutului trebuie să se focalizeze pe
ridicarea stimei de sine şi externalizarea traumelor psihologice produse în experienţa de trafic
şi exploatare şi resemnificarea acestora într-o manieră colaborativă cu victima. Fiecare
persoană poate avea reacții variate la experiența personală de traumă. De aceea, este important
sa se analizeze nevoile fiecărei victime în parte (Zimmerman, Cathy, et al., 2006, p. 94).
Consilierea psihologică poate fi realizată atât la nivel individual, cât şi la nivel de grup.
Responsabilităţile principale ale psihologului/ psihoterapeutului în intervenţie sunt

(Șerban, Mihai, 2008):
 încurajează victima pentru angajarea în procesul terapeutic centrat pe diminuarea

simptomatologiei de stare şi normalizarea condiţiei sale psihologice;
 organizează şi desfăşoară sesiuni de consiliere şi/ sau psihoterapie pentru victima. În
acest scop elaborează planul de consiliere/ psihoterapie, ca parte integrantă a planului
de servicii;
 participa la conferinţele de caz organizate de managerul de caz;
 comunica permanent cu ceilalţi specialişti cărora le sunt delegate responsabilităţi în
implementarea planului de servicii.
89
c) Asistență medicală
Situaţiile de urgenţă medicală sunt, conform legii asigurărilor medicale, preluate de

către unităţile sanitare cărora le-au fost semnalate, chiar dacă pacientul nu are asigurare
medicală. Din cauza volumului crescut de pacienţi pe care sistemele sanitare de stat trebuie să
îl gestioneze, organizaţiile care lucrează în asistenta victimelor traficului de persoane aleg să
plătească serviciile medicale pentru a se asigura de efectuarea acestora la standarde crescute
de calitate, fără a menţiona faptul că beneficiarul serviciilor este victimă a traficului.
d) Asistență juridică
Conform legislației în vigoare, se acordă asistență juridică gratuită atât victimelor

directe ale infracţiunilor, dar şi victimelor indirecte ale unor infracţiuni grave (soţul, copiii şi
cei aflaţi în întreţinerea victimelor directe decedate prin săvârşirea infracţiunilor).
Legea prevede de asemenea compensarea financiară de către stat a victimelor și

stabileşte mai multe categorii de condiţii pentru acordarea acestor compensării financiare,
printre care şi sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la săvârşirea infracţiunii, în
anumite termene.
e) Asistență educaţională
Acest tip de asistență constă în ajutorul acordat victimelor traficului de persoane pentru
a-şi finaliza studiile întrerupte, prin facilitarea inserţiei sau reinserţiei într-un sistem de
învăţământ.
În funcţie de resursele identificate, victima împreună cu asistentul social pot demara
procedurile necesare de înscriere în sistemul educaţional de stat sau înscrierea la cursuri de
calificare profesională.
Alegerea formei de şcolarizare se realizează în funcţie de vârstă şi de ultima formă de
învăţământ la care a participat victima anterior situaţiei de trafic.
Pot fi realizate activități de consiliere vocațională pentru victimele care nu s-au putut
hotărî în privinţa unei profesii sau în cazul în care acestea doresc o reconversie profesională
dar nu cunosc paşii necesari spre atingerea acestui obiectiv. Consilierea vocaţională se referă
la identificarea scopurilor personale, a motivaţiei pentru dezvoltarea personală şi dezvoltarea
capacităţii de luare a deciziilor privind cariera şi a deprinderilor de integrare pe piaţa muncii.
90
Formarea profesională se organizează în mod distinct pe niveluri de pregătire, profesii,
ocupaţii, meserii şi specialităţi, ţinându-se seama de nevoile angajatorilor, de competentele de
bază ale persoanelor, de cerinţele posturilor pe care aceştia le ocupa sau doresc să le ocupe, de
posibilităţile lor de promovare sau de încadrare în muncă, precum şi de cerinţele de pe piaţa
muncii şi aspiraţiile lor.
f) Servicii „outreach ”(Șerban Mihai, 2008)
Implică oferirea de servicii victimelor traficului de ființe umane în afara cadrului

centrului, în special în zonele unde se afla posibile /potenţiale cazuri. Se acordă servicii de
harm reduction cu privire la transmiterea bolilor cu caracter sexual prin intermediul echipelor
de tip outreach care realizează activităţi stradale de împărţire de prezervative şi consiliere
medicală pe tematici sexuale şi autoîngrijire.
Aplicații
Analizați următorul caz:
S.A.L.I., trafic în scopul exploatării sexuale
Istoric familial
S.A.L.I., în vârstă de 33 de ani, nu este căsătorită legal, nu are copii și provine din
orașul Giurgiu. Tatăl este decedat, iar mama (56 ani) este pensionară. Are o relație bună cu
mama și cu unchiul său. S.A.L.I. a rămas orfană de tată la vârsta de 18 ani. De atunci
locuiește doar cu mama ei, însă resimte lipsa unui model patern. De aceea se atașează
emoțional de unchiul ei, pe care îl considera ca fiind un tată pentru ea. Înainte de a intra în
situația de trafic locuia cu concubinul ei și părinții acestuia. Relația cu concubinul este
apropiată, cu tendința de dependență emoțională, însă relația cu părinții acestuia este
conflictuală. Veniturile stabile provin din salariul concubinului, pensia părinților acestuia și
pensia mamei beneficiarei. Venituri ocazionale provin din ajutorul financiar furnizat de
unchiul beneficiarei.
Istoric de trafic
91
În toamna anului 2004 un prieten din copilarie și coleg de serviciu al lui S.A.L.I. îi
propune să meargă în vacanță în Bologna, Italia. Aceasta acceptă pentru că nu mai fusese
niciodată în străinatate și avea foarte mare încredere în prietenul său. A plecat cu un autocar
din Giurgiu predând actele de identitate și biletul șoferului de autocar (așa cum fusese sfătuită
să facă). După trecerea frontierei în Ungaria este preluată de fratele prietenului care îi făcuse
oferta de călatorie și transportată cu microbuzul până în Bologna, Italia. Odata ajunsă în Italia
este escortată până la un apartament privat unde se afla prietenul său, care îi confiscă actele și
îi spune că va trebui să se prostitueze pentru el. S.A.L.I. face o cădere nervoasă și refuză să
lucreze. Bătută și amenințată în mod constant cedează și începe să lucreze pentru a scăpa de
bătăile traficantului. A fost obligată să lucreze pe stradă ca prostituată, unde era supravegheată
permanent de traficant și de o femeie de încredere a acestuia. Este bătută din nou pentru că nu
făcea destui bani. Din cauza bătăilor și a stresului îi apare o tumoră la ochiul stâng și i se
macină dinții. Dupa 10 zile, pe când se afla pe stradă la muncă, este abordată de un asistent
social de outreach de la ONGul Papa Giovanni Bologna care se oferă să o ajute să scape de la
traficant. Cei doi merg până la apartamentul în care locuia S.A.L.I. împreună cu celelalte fete
aflate în aceeași situație în încercarea de a-și recupera actele de identitate. Își recuperează
buletinul, deoarece pașaportul fusese ars în fața ei de către traficant, care o amenința că dacă
va pleca el tot o va găsi, amenințându-i totodată și familia. Este dusă în shelterul Papa
Giovanni Bologna unde stă timp de 1 lună. Pe timpul șederii în shelter nu îi este permis să
iasă singură afară, ci doar însoțită de un asistent social. Dă declarație la poliție în care îl
denunță pe traficant. Îi este permis să ia legătura cu mama ei, află ca aceasta este grav bolnavă
și solicită să se întoarcă în țară pentru a putea fi alaturi de ea. Atât autoritățile cât și ONGul
care o asista îi spun că acest lucru nu va fi posibil decât după finalizarea procedurilor
necesare. S.A.L.I. solicită să intre în audiență la consulatul român pentru ca în final să i se
facă pașaport consular. Atât autoritățile cât și ONG-ul italian îi aduc la cunoștință că nu îi vor
acoperi cheltuielile de întoarcere în șara de origine, așa că biletul de avion și-l cumpară cu
bani trimiși de mama sa. Este condusă la aeroport de un reprezentant Papa Giovanni și
primește 10€ ca bani de buzunar. Odată întoarsă în Romania dă declarație împotriva
traficantului la SCCO Giurgiu și se constituie ca parte vătămată în procesul penal de trafic.
Identificați problemele cu care se confruntă victima și precizați care sunt soluțiile

pentru reintegrarea socială a acesteia.
92
5. Rezumat
Asistența directă este acordată cetăţenilor romani sau străini, victime ale traficului
de persoane, care acceptă să facă parte dintr-un program de asistentă în ţara de
origine sau, în cazul victimelor cetăţeni străini, în ţara de destinaţie. Intervenţia în criză
presupune oferirea de informaţii atât cu privire la serviciile sociale cât şi la opţiunile legale pe
care victima le are odată ieşită din procesul de trafic. Scopul final al asistenței de lungă durată
şi al incluziunii sociale este recuperarea victimei astfel încât, prin participarea activă la
implementarea procesului de asistență, să dobândească autonomie şi să fie capabilă să
identifice oportunităţile şi resursele necesare participării la viaţa economică şi socială, pentru
a avea un standard de viaţă considerat acceptabil în societatea în care trăieşte.
Test de evaluare a cunoștințelor

- Care sunt tipurile de centre unde pot fi asistate victimele traficului de persoane?
- Ce servicii le sunt oferite victimelor traficului de persoane în vederea reinserției
lor sociale?
- Ce implică intervenție în criză?
93
Teme de control
Tema de casă 1
Identificați cel puțin patru asemănări și patru deosebiri între traficul de persoane și
prostituție. Procedați la fel și în cazul traficului de persoane și traficului de migranți
(asemănări și deosebiri). Porniți de la definițiile fenomenelor de trafic de persoane, prostituție
și trafic de migranți.
Tema de casă 2
Realizați un eseu pe o temă legată de traficul de persoane.
Teme orientative:
- Trafic de persoane versus prostituție;
- Traficul de persoane și tarficul de migranți;
- Exploatarea în scop sexual a victimelor traficului;
- Metoda loverboy;
- Exploatarea persoanelor de sex masculin în scopul muncii forțate;
- Traficul în scopul cerșetoriei;
- Minorul exploatat prin obligarea la comiterea de infracțiuni;
- Asistarea minorilor victime ale traficului de persoane;
- Consilierea victimelor traficului de persoane;
- Prelevarea de organe;
- Traficul de ovule;
- Reintegrarea victimelor traficului de persoane;
- Pornografia infantilă;
- Aspecte ale legislatiei privind traficul de persoane în România comparativ cu legislația
altui stat european;
- Aspecte ale asistenței acordate victimelor traficului în România, comparativ cu alt stat
de origine pentru victime.
94
BIBLIOGRAFIE
Alexandru, M, (2010), Traficul de ființe umane: o nouă formă de sclavie modernă, în

volumul „Asistența socială a grupurilor de risc”, (coord. Doru Buzducea), Editura Polirom,
Iași;
Alexandru, M, (2013), Asistența și reintegrarea socială a victimelor traficului de
persoane, editura Universității din București;
Alexandru, M, (2020), Vulnerability of Romanian youth to trafficking in human beings,
Shaker Verlag GmbH, Germania
Kapur, R., (2005), Cross-border movements and the Law.Renegociating the boundaries of
difference, Ed. Paradigm Publishers.
Limanowska, B., (2002), Victim refferal and assistance system and gaps therein in
Southeastern Europe;
Mark, J.,D., Jordans, (2004), Manual specializat de instruire pentru consilierea
psihosocială a tinerilor victime ale traficului, Organizația Internațională a Muncii;
Mateuț, G., et all, (2005) Traficul de ființe. Infractor. Victimă. Infracțiune, Asociația
magistraților, Editura Alternative, Iași;
Munteanu, D., Șerban, D., (2004), Management de caz, în Ghid de bune practici pentru
asistarea copiilor victime ale traficului în scopul exploatării sexuale, Or. Salvați Copiii, [f.e.],
București;
Mihai, Ș., (2008), Ghid metodologic pentru implementarea standardelor naționale
specifice pentru serviciile specializate de asistență și protecție a victimelor traficului de
persoane, București
Nicolaescu Daniela, Barbu, Bogdan, (2004), Experiența traumatică a traficului de copii în
scopul exploatării sexuale, în „Ghid de bune practici pentru asistarea copiilor victime ale
traficului în scopul exploatării sexuale”, Salvați Copiii;
Ould, D., (2004), Trafficking and International Law în Van den Anker, Christian ed., The
political economy of new slavery, Great Britain, ed. Palgrave Macmillan;
Rădulescu, S., (1996), Sociologia şi istoria comportamentului sexual „deviant”, Ed.
Nemira, Bucureşti;
Robu, V., Brânză, L., (2006), Consecințele traficului de ființe umane și efectele acestuia
asupra victimelor în Revista de Asistență Socială, nr. 2-3/2006, București;
95
Schauer, E.J., Wheaton, M.E., (2006), Sex Trafficking into the United States: A Literature
Review, în Criminal Justice Review, 31: 2;
Stoecker, S., Louise S., (2005), Human Traffic and Transnational Crime. Eurasian and
American Perspectives, USA, ed. Rowman and Littlefield Publishers;
Truong, T.D., (2003), Gender, Exploitative Migration, and the Sex Industry: A European
Perspective, în Jurnalul Gender, Technology and Development,7: 31;
Van den Anker, C., (2004), Contemporary slavery, global justice and globalization ed.
Palgrave Macmillan, Great Britain);
Zaharia G.C., (2012), Traficul de persoane, București, Editura C.H.Beck;
Zimmerman, Cathy, et al., (2006), Stolen smiles. The physical and psychological health
consequences of women and adolescents trafficked in Europe, The London School of Hygiene
& Tropical Medicine, London;
Wilson , J.P., (1989), Trauma, transformation and healing. An integrative approach to
theory research and posttraumatic therapy, Bruner and Mazel, New York;
Walter, B., (1998), Pledoarii imposibile. În apărarea prostituatelor, spărgătorilor de
grevă, a cămătarilor, a patronilor şi a altor stigmatizati, Ed. Nemira, Bucureşti;
*** Alianţa globală împotriva traficului de femei (GAATW); (1999), Standarde de drepturi
fundamentale pentru felul în care trebuie tratate persoanele traficate;
*** Asociaţia Magistraţilor Iaşi, Asociaţia Alternative Sociale Iaşi, (2005), Traficul de fiinţe
umane Infractor Victimă Infracţiune, [f.ed.], Iaşi
*** ANITP, (2011), Evaluarea situației traficului de persoane în România în anul 2010,
București
*** Consiliul Europei – Recomandarea nr.1325(1997) privind traficul de femei şi prostituţia
forţată în ţările membre ale Consiliului Europei
*** EUROPOL, (2001), Evaluarea activității infracționale – traficul de persoane spre

Uniunea Europeană, [f.e.], Bucuresti
*** Federația Helsinki pentru drepturile omului, (2000), Femei, un studiu privind situația
drepturilor fundamentale ale femeilor în Europa Centrală și de Sud – Est și în comunitatea
Statelor Independente, [f.e], Bucuresti
*** Ghid de educaţie pentru prevenirea traficului de femei, (f.a.), Centrul Parteneriat pentru
Egalitate, Editura Nemira, Bucureşti
96
***Global Initiative to Fight Human Trafficking, (2009), Global Report on Trafficking in
Persons, http://www.unodc.org/unodc/en/human-trafficking/global-report-on-trafficking-in-
persons. html
*** Global Survavil Network (1997), Infracțiune și aservire: o prezentare a traficului de

femei din noile state independente, în scopul prostituției, [f.e.], Bucuresti
*** Hotărâre nr. 1.238 din 10 octombrie 2007privind aprobarea Standardelor naționale
specifice pentru serviciile specializate de asistentă și protecție a victimelor traficului de
persoane, publicată în Monitorul Oficial nr. 715 din 23 octombrie 2007
*** International Labour Office, (2005), Traficul de ființe umane în scopul exploatării
sexuale, [f. l.], [f.ed.]
*** Institutul de lingvistică “Iorgu Iordan”, Dicţionar explicativ al limbii române, Ediţia a II-
a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998
*** Legea nr. 678 din 11 decembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 783 din
11 decembrie 2001
*** Organizația Internațională pentru Migrație, (2006), Module de instruire pentru

combaterea traficului de persoane - Asistenta directa. Returnarea si reintegrarea, [f.e.], [f.l.]
*** Organizația Națiunilor Unite, Protocolul din 15 noiembrie 2000 privind prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la
Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, publicat in
Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002
*** Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, (2002), Traficul de fiinţe umane, un fenomen
social confundat cu prostituţia, [f.e.], București
*** Sector Project against Trafficking in Women eds., (2005), Challenging Trafficking in
Persons. Theoretical Debate and Practical Approaches, Germany, ed. Nomos
Verlagsgesellschaft
*** UNICEF, (2000), Traficul de persoane în Europa de Sud – Est, un inventar al situației
actuale și măsurile antitrafic în Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Federală
Iugoslavia și fosta Republică Iugoslavă Macedonia, [f.e.], Bucuresti
97
*** United Nations Office on Drugs and Crime, (2009), Combating Trafficking in Persons. A
handbook for Parliamentarians, http://www.ungift.org/docs/ungift/pdf/humantrafficking
/UN_Handbook_engl_core_low.pdf,
98

Asistența Socială A Persoanelor Traficate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asistența Socială A Persoanelor Traficate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI Bd. Schitu Măgureanu nr.

PROGRAMUL ASISTENȚĂ SOCIALĂ-

Disciplina Asistența Socială a Persoanelor Traficate formează competenţe necesare

Obiectivul general al disciplinei:

Obiectivele specifice ale disciplinei:

 cunoaşterea și implementarea măsurilor de asistare şi reintegrare a

Resurse și mijloace de lucru:

Procesul de instruire se desfăşoară în mod preponderent prin studiu

Durata medie de studiu individual pentru o unitate de curs: 2-4 ore.

Evaluarea este dinamică (prin temele de casă şi aplicaţii) şi sumativă

UI 1. Delimitări conceptuale privind traficul de persoane

1. Introducere ........................................................................................................... pag.8

UI 2 și 3. Cauze și efecte ale traficului de persoane

1. Introducere ......................................................................................................... pag.15

UI 4. Profilul victimei traficului de persoane și profilul traficantului

1. Introducere ......................................................................................................... pag.25

UI 5. Etapele traficului de persoane

1. Introducere ......................................................................................................... pag.31

UI. 6. Tipuri de exploatare a victimelor

1. Introducere ......................................................................................................... pag.38

UI. 7 și 8. Copilul, victimă a traficului de persoane

UI. 9. Legislația privind traficul de persoane în România și la nivel internațional

1. Introducere ......................................................................................................... pag.65

UI. 10. Prevenirea traficului de persoane

1. Tipuri de prevenție .................................................................................. pag.77

5. Rezumat .............................................................................................................. pag.84

UI. 11 și 12. Asistența acordată victimelor traficului de persoane

1. Intervenția în criză .................................................................................... pag.86

5. Rezumat .............................................................................................................. pag.93

Teme de control .............................................................................................................. pag.94

Bibliografie …………………………………….................................……..………..… pag.95

Delimitări conceptuale privind traficul de persoane

1. Introducere ........................................................................................................... pag.8

Unitatea de învățare 1 descrie problematica traficului de persoane. Sunt

 înţelegerea conceptului de trafic de persoane, din diferite perspective;

3. Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 ore

Definiţia Convenţiei Europol privind traficul de persoane 1 subliniază, în mod

4.2. Trafic de persoane-prostituție-trafic de migranți

Atunci când vorbim de infracțiunea de trafic de peroane, vorbim despre exploatare.

c) obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi

Conceptul ,,trafic de ființe umane” implică activităţi legate de: recrutarea,

Sclavia nu trebuie confundată cu servitutea. Servitutea domestică poate fi înţeleasă ca o

În contextul fenomenului de trafic de persoane se face referire la părţile implicate în

Urmărind definițiile prezentate, definiți traficul de persoane din perspectivă

6. Test de evaluare a cunoştinţelor

 Care sunt elementele comune ale definiției date de Convenția de la

Cauze și efecte ale traficului de persoane

1. Introducere ......................................................................................................... pag.15

 dobândirea cunoştinţelor generale cu privire factorii care favorizează traficul

3. Durata medie de parcurgere a fiecărei unităţi de învăţare este de 2 ore

În România, traficul de persoane a fost în primul rând favorizat de instituțiile statului,

La nivel macro-social pot fi identificați factori socio-economici precum: sărăcia/nivelul

Sărăcia/nivelul de trai. Situația socială și economică a României democratice s-a

Nivelul scăzut al salariilor. Alături de șomaj se evidențiază un nivel scăzut al salariilor,

La nivel micro-social pot fi identificați următorii factori:

Aspirațiile personale. Dorința de realizare personală și independența financiară se află

Preocupările privind combaterea acestui flagel impun cu prioritate două direcţii de

Identificați și alți factori care determină vulnerabilitatea la trafic decât

4.2. Efectele traficului de persoane

Abuzul psihologic are consecințe negative asupra psihicului victimei, aceasta

- Evitarea care se referă la dorința de a uita incidentul, evitarea gândurilor, sentimentelor,

- Hiper-excitabilitate care se referă la reacțiile fiziologice (stare de agitație, reacție de spaimă

Intervenţiile timpurii şi prevenirea sunt posibile în SSPT, deoarece este posibilă